Transportul urban in Franţa

Introducere

Majoritatea reţelelor de transport public din Franţa sunt în proprietatea statului, de la

care primesc subvenţii. SNCF se ocupă cu mai toate tipurile de transport terestru. SNCM se
ocupă cu majoritatea serviciilor navale spre Corsica. Eurolines se ocupă cu transportul
internaţional pe lungă distanţă.
Guvernul stabileşte rutele şi preţurile pentru a evita “competiţia excesivă”, dar totuşi
piaţa este încetul cu încetul liberalizată. Graţie TGV-ului călătoria dintre unele oraşe, de
exemplu, între Paris şi Lyon, se face mai repede şi mai uşor pe calea ferată decât cu avionul,
în special dacă ţi cont de timpul şi de distanţa parcursă până la aeroporturi.
Copii, tinerii, studenţii, cuplurile, familiile şi bătrânii pot beneficia de reduceri între 50
şi 75 %. Air France are patru niveluri de tarifare de la tariful ce include toate serviciile
posibile până la tariful cu numeroase restricţii.

1.Aeroportul Orly

Toate cele şase opţiuni de transport public leagă aeroportul Orly cu oraşul şi circulă
zilnic la un interval de 15 minute:
Orlyval: Leagă aeroportul cu centrul oraşului în 30 minute, indiferent de situaţia din
trafic.
Orlyrail: Leagă aeroportul cu linia RER. De la aeroport, un autobuz care circulă la un
interval de 15 minute te va duce de sau te va aduce de la Pont de Rungis.
Orlybus: Este un autobuz al RATP către/dinspre staţia de metrou Denfert Rochereau.
Jetbus: Este cel mai ieftin mod de a agunge în oraş. Un autobuz circulă la un interval de
12-15 minute, din jurul orei 6 am până la 10pm, leagă cele două terminale cu staţia de metrou
Villejuif-Louis Aragon.
Air France bus No.1: Autobuze Air France circulă înspre/dinspre Gara Mont parnasse
şi Aerogare des Invalides.
RATP Bus No 183: Este un autobuz public încet, care leagă Orly-Sud cu staţia de metro
Porte de Choisy.

2.Aeroportul Charles De Gaulle

Acest aeroport are trei staţii de tren: Aeroport Charles de Gaulle 1 şi 2. Există şase
opţiuni de a călători între aeroportul Charles de Gaulle si Paris:
 Roissyrail, care leagă oraşul cu ambele staţii de tren din aeroport
 Roissybus, care leagă cele trei aerogare cu Place de l Opera
 Autobuzele Air France
 Autobuzele RATP No.350
 Autobuzele RATP No.351
 Taxiurile

1
 Oraşele din Franţa au în general sisteme de transport public excelente, incluzând
metroul din Paris, Lyon, Marseille, Lille şi Toulouse, precum şi tramvaiele ultramoderne din
oraşe ca Paris, Nantes, Strasbourg şi Grenoble.
Pentru că politica de transport a Franţei este bazată pe sistemul feroviar de stat, ţara are
puţine rute de transport interregional cu autobuzul. Totuşi autobuzele sunt folosite mai intens
pe distanţe scurte, în special în zonele rurale cu mai puţine căi ferate (ex. Britania şi
Normandia). De-a lungul anilor, mai multe linii de cale ferată neeconomice au fost înlocuite
de autobuze.
Cursele scurte (în una sau două zone), costă un singur bilet. Pentru cursele lungi, în
interiorul oraşului este nevoie de două bilete. Pentru a călătorii în suburbii te costă de la două
la şase bilete, în funcţie de distanţă.
După ce metroul se închide, circulă autobuze nocturne. Aceste servicii sunt gratuite
dacă ai un abonament săptămânal sau lunar sau abonament de turist. Altfel, o singură
călătorie te costă trei bilete de metrou.
Reţeaua de căi ferate a Franţei este superbă şi puternic subvenţionată, întinzându-se pe
aproape toată suprafaţa ţării. Multe oraşe care nu sunt pe reţeaua de trenuri şi autobuze a
SNCF sunt legate prin linii intra-departamentale de autobuz de cea mai apropiată reţea
feroviară.
Cea mai importantă reţea de cale ferată porneşte din Paris ca spiţele unei roţi de
bicicletă, făcând greoi transportul între diferite oraşe provinciale situate pe diferite spiţe.
Traseele electrificate ocupă doar 43 % din reţeaua SNCF şi transportă 80 % din trafic.

3.TGV-train a grand vitesse

Mândria căilor ferate franceze este aşa numitul TGV-Train a grand vitesse. Există cinci
linii de TGV:
1. TGV Sud-Est care leagă Parisul de Lyon
2. TGV Atlantique ce leagă Parisul de Britania
3. TGV Nord ce leagă Parisul de Arras, Lille şi Calais
4. Eurostar ce leagă Parisul de Londra
5. Thalys ce leagă Parisul cu Brussels, Amsterdam şi Colonia Hauptbahnohof
Datorită unei noi secţiuni de şine pentru TGV, în estul şi sudul Parisului, toate cele trei
linii naţionale TGV sunt conectate între ele.
În testele de viteză, pe linia TGV Atlantique s-a ajuns la viteza de 515,3 km/oră, dar de
regulă se circulă cu maxim 300 km/oră.
Foarte des un tren circulă numai duminica sau numai în anumite zile.
Majoritatea trenurilor din Franţa, incluzând TGV-urile sunt împărţite în două clase şi
sunt echipate cu cuşete pentru care trebuie făcută rezervare dinainte.
Tarifele SNCF sunt calculate în funcţie de factori obiectivi cum ar fi kilometrii parcurşi
şi după o analiză a cererii şi ofertei. Călătoria la clasa I este mai scumpă cu 50 % decât cea la
clasa a II-a. Copii sub 4 ani circulă gratis, cei între patru şi 11 ani au 15 % reducere.
Pe anumite trenuri din/spre Paris pasagerii trebuie să plătească, în timpul orelor de vârf,
un anumit supliment.

2
 La staţiile mai mari există case de bilete diferite pentru transportul internaţional, de
lungă distanţă şi suburban. În mod teoretic, fiecare staţie din ţară are cel puţin un automat
pentru bilete. Biletele pot fi cumpărate şi în tren, cu condiţia ca staţiile de bilete să fi fost
închise, iar în staţie să nu existe un automat de bilete.

4.Abonamente pentru non-europeni

Aceste abonamente nu acoperă şi taxa de rezervare sau taxa pentru cuşetă, dar îţi
asigură un discount pentru liniile Eurostar şi Thalys. Aceste abonamente pentru noneuropeni
(de exemplu, abonamentul Eurailpass)pot fi cumpărate în număr limitat în anumite locuri din
Europa.
Dacă nu eşti rezident în Europa şi vrei să călătoreşti mai mult în Franţa şi alte ţări
europene ar trebui să achiziţionezi un Eurailpass. Versiunea standard îţi dă dreptul la călătorii
nelimitate pe pe perioade de 15, 21 zile sau 1-2-3 luni.
Un abonament Flexipass îţi permite să circuli cu trenul pe o perioadă de 10-15 zile
alese de tine într-un interval de două luni.
Abonamentele Saverpass şi Saver Flexipass sunt valabile pentru două sau cinci
persoane care călătoresc împreună şi dau dreptul fiecărui membru din grup la un discount de
15 %.
Abonamentele pentru rezidenţii din Europa sunt disponibile pentru orice persoană, de
orice vârstă şi naţionalitate, cu condiţia să fi fost rezident cel puţin 6 luni în Europa. Dar
oricum un astfel de abonament nu poate fi folosit în ţara de rezidenţă. Posesorii acestor
abonamente primesc discounturi pe liniile Eurostar şi Thalys, dar trebuie să plătească
suplimentele şi taxele de rezervare.
Înainte de urcarea în tren, biletul trebuie compostat la una dintre maşinile oranje situate
pe lângă casele de bilete. Dacă acest lucru se uită se va căuta controlorul pentru a composta el
biletul.Un bilet de tren este valabil 24 ore după ce a fost compostat, deci nu este nici o
problemă dacă cobori la o anumită staţie şi iei următorul tren, cu condiţia să compostezi din
nou acelaşi bilet înainte de urcarea în tren. În cazul nefolosirii biletului se restituie 90 % din
bani.Sistemul de tranzit public din Paris, în marea sa majoritate este condus de RATP (Regie
Autonome des Transports Parisians), care este unul din cele mai eficiente din lume.
Reţeaua subterană de transport din Paris este împărţită în două sisteme: cel
Metropolitan, cunoscut sub numele de metrou, care are 13 linii şi peste 300 de staţii şi RER, o
reţea de servicii subterane care trece prin centru oraşului ( o nouă linie de mare viteză numită
Meteor se plănuieşte a se construi). Fiecare tren metropolitan este cunoscut după numele
staţiei lui finale, ceea ce înseamnă că metrouri de pe aceeaşi linie va avea nume diferite, în
funcţie de direcţia în care se deplasează. Aceste linii sunt de asemenea numerotate de la 1 la
13.
Reţeaua RER este mai rapidă decât metroul, dar opririle sunt mai îndepărtate. La unele
părţi din oraş se ajunge mai repede cu RER decât cu metroul. Există patru astfel de linii RER.
RER circulă şi în afara oraşelor, curse pentru care se cumpără un bilet special.
Un bilet de metro sau de autobuz îţi permite să călătoreşti pe o perioadă de două ore. Îl
poţi folosi şi în reţeaua RER, dar numai pentru călătorii în interiorul Parisului. Cu un singur
bilet poţi schimba metroul, dar nu şi metroul cu autobuzul. Există şi abonamente săptămânale

3
şi lunare, precum şi abonamente pentru turişti, care le permite acestora să circule nelimitat cu
metroul, RER-ul, autobuzul.
Automobilul este din nefericire scump, şi deseori greu de folosit în interiorul oraşelor,
apărând mereu probleme cu parcarea.
Franţa împreună cu Belgia au cea mai mare reţea de autostrăzi din Europa. Sunt patru
tipuri de drumuri interorăşeneşti:
 Autoroute – ale căror nume încep cu A, cu mai multe benzi pentru motociclete,
maşini, cu locuri de odihnă, restaurante, staţii de benzinărie. De obicei se percepe o
taxă.
 Rute naţionale – ale căror nume încep cu N
 Rute departamentale – ale căror nume încep cu D şi cuprind drumurile secundare
 Rute comunale – ale căror nume încep cu C şi cuprind drumurile mai mici rurale.
În oraşele franceze să găseşti un loc de parcare este o mare provocare. Parcarea pe
unele străzi este guvernată de o convenţie numită staţionarea alternativă, adică poţi parca
maşina pe o parte a străzii între 1 şi 15 ale lunii şi pe partea cealaltă între 16- sfârşitul lunii.
Dacă ai nevoie de o maşină în Europa pentru 24 zile până la 6 luni, opţiunea ieftină este
să cumperi o maşină nouă şi apoi, la sfârşit să i-o vinzi înapoi. Astfel, în realitate tu plăteşti
doar pentru zilele în care ai folosit vehiculul. Această variantă este mai ieftină decât
închirierea maşinii. La acest fel de transport au acces doar rezidenţii din Uniunea Europeană
şi ei circulă cu numere roşii.
Renault pune la dispoziţie serviciul Eurodrive care-ţi permite să conduci în majoritatea
ţărilor din Europa de vest şi centrală şi în Africa de Nord. Pentru acest serviciu se plăteşte în
avans.
Peugeot are un serviciu similar numit Vacation Plan.Condusul în Paris este dificil, dar
nu imposibil. Cea mai rapidă cale de a traversa oraşul este, de obicei, pe la periferie, pe
şoseaua de centură.
Franţa este un superb oraş pentru motociclism, având drumuri de bună calitate. Nu este
nevoie de permis pentru a conduce o motocicletă cu motor mai mic de 50cc şi, de aceea, se
închiriază mai mult scootere care au un motor de 49,9cc. Pentru a închiria un scooter sau o
motocicletă trebuie să laşi celui ce-ţi închiriază un depozit de câteva mii de franci, pe care-i
vei recupera, mai puţin valoarea stricăciunilor, dacă eşti implicat într-un accident a cărui vină
o porţi tu. De asemenea, dacă compania de asigurări nu o va face în locul tău, va trebui să
plăteşti cu depozitul tău, dacă motocicleta va fi furată.
Franţa este un eminent circuit de ciclism, datorită reţelei sale extinse de drumuri
secundare şi terţiare, unde există un trafic redus.În Franţa două organizaţii fac legătura între
oamenii care caută să se deplaseze pe anumite rute şi şoferii care se deplasează pe aceleaşi
rute: Allostop Provoya şi Association Pouce.
Taxiurile franceze sunt scumpe, în special în afara marilor oraşe. Toate staţiile de tren
mari şi medii au un loc de unde se poate lua un taxi. În oraşele mici, unde şoferii de taxi nu
pot găsi altă cursă acolo unde tu cobori, există patru tipuri de tarife, stabilite de prefectura
locală.
Şoferii de taxi parizieni au reputaţia de a fi aroganţi şi neprofesionişti şi nu mulţi dintre
ei ştiu unde merg. Parisul are peste 100 km de drumuri pentru ciclism.

4
5.ANEXE

ANEXA NR.1

Sursa : www.wikipedia.org accesat 12 martie 2010

Reţeaua TGV

În albastru şi roşu linii : de mare vitetză

În negru : linii clasice parcurse de TGV

5
ANEXA NR.2

Reţeaua de căi rutiere

6
6.Bibliografie

o www.wikipedia.org
o Franţa – ghid de transport
o www.club-feroviar.ro
o www.tgv.com
o www.sncf.com