Sunteți pe pagina 1din 2
14082016 ‘Awa Dorcel - Despre smereni 05 AVVA DOROTEI DESPRE SMERENIE X OL tm O2~ +0 03~ + Ohm +m O50 Nu-ti lasa mintea sa cugete la acestea, nici nu gandi ca fapta buna este grea si cu anevoie de facut, ci cauta intai sa crezi in Dumnezeu si pune inceput bun; descopere~ cugetul si silinta ta Celui Preainalt, si vei vedea ajutorul lui Dumnezeu, spre lesnirea savarsirii acelei fapte bune. i a incepe. De la: de ar fio scara cu un capat pe pamant si cu celalalt in cer, iar tu stand in mijlocul cum sa zbor de la pamént si sa ma aflu tocmai i cu Dumnezeu nu-| cere de la tine. Ci deocamdata st: \du-te sa nu te cuvantul, apoi sa-I si ajutorezi la vreo lipsa ce va avea. in acest chip, cate o treapta suindu- te, ajungi cu ajutorul lui Dumnezeu la varful scarii, Ca, ajutand vecinului tau cate putin, incepi sa iubesti si binele lui ca si cum ar fi al tau si folosul lui ca al tau. Asa se implineste porunca care zice: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine. [] Placut este cand face cineva milostenie fara nici un gnd omenesc, ci numai din bunatatea insa sasi, atunci cand este placut. Iar desavarsire este cand face cineva milostenie sau orice alta fapta buna fara indoiala, fara pregetare, fara greutate, ci din toata puterea, cu toata voia si cu atata dragoste, incat socoteste ca el se foloseste din acea facere de bine si nu ca pe altul foloseste, iar dand milostenie se bucura ca si cand ar lua, iar nu ar da el. Atunci se socoteste ca face voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si seamna a face poruncile lui Dumnezeu cu pricepere. Negresit, nu este fapta mai buna ca milostenia, caci aceasta singura poate mantui pe om, precum zice proorocul: Mantuirea sufletului este bogatia omului". Si iarasi in alt loc: Cu milostenia sterge- precum posteste si Tatal vostru cel ceresc; nici n-a zis: fiti curati, i Tatal vostru este curat, ci zice: Fiti milostivi, precum si Tatal vostru cel ceresc este . Pentru ca numai aceasta fapta buna se aseamana cu Dumnezeu. inca si in Sfanta unde arata despre a doua venire a Domnului, numai pentru milostenie si arata. Cu toate acestea, si aceasta se cuvine sa o facem cu pricepere, ca este de multe feluri, Unul face milostenie ca sa i se indestuleze tarina cu fi blagosloveste tarina si nu iese din scopul lui; altul face ca sa nu i se primejduiasca corabia si Dumnezeu o pazeste; altul pentru sanatatea copiilor lui si Dumnezeu ii implineste cererea; altul face numai ca sa fie slavit si Dumnezeu nu-i trece cu vederea facerea lui de bine si orice voieste fiecare ji da (cAnd stie ca nu ise pagubeste sufletul din aceasta). Dar acestia toti si-au luat plata lor si cu ic nu le este dator Dumnezeu, fiindca si scopul lor n-a fost pentru folosul cel viitor al dca fiecare din cei de mai sus si-au luat plata este cu nimic dator. Este si unul care face sa nu este precum vrea Dumnezeu, caci inca nu se afla in starea fiului, ci ca un argat slujeste stapanului sau ca sa ia simbrie si sa castige. Asa face si acesta, ca sa ia plata de la Dumnezeu. Caci trei sunt starile din care facem binele, precum zice Marele Vasile, dupa cum v-am mai spus si alta data: starea slugilor, cénd facem bunatatea temandu-ne de Dumnezeu si de munca; starea argatilor cand o facem cu nadejde de plata; sau cand o facem ele si pentru dragostea de Dumnezeu; atunci suntem in starea fiilor, caci fiul nu face voia parintelui sau de frica si nici ca sa aiba plata de la el, ci iubindu-! se sileste sa: cinsteasca si sa-l odihneasca pentru ca sa-I veseleasca. Asadar suntem datori sa facem hipsimartuire webs. com/ad smorenis hint we 14082016 ‘Awa Dorcel - Despre smereni 05 noi am lua de la acela. Aceasta este milostenia ce se face cu pricepere. Atunci ne aflam in starea fiului, precum am zis. Sa nu zica cineva ca eu sunt sarac si n-am cu ce sa fac milostenie; ca, de nu poti da cat bogatii aceia de care scrie Sfanta Evanghelie, da macar doi banuti, ca femeia aceea vaduva si saraca, si Dumnezeu ii primeste de la tine mai mult decat darurile acelora, iar de nu ai nici atat, milostiveste-te spre vecinul tau si-I ajuta macar cu lucrul. Nu poti nici aceasta? Mangéie pe fratele tau cu cuvantul, Nu poti nici cu aceasta sa: ajuti? Cel putin cand se va turbura fratele tau asupra ta si se va mania, fa mila cu dansul si sufera mania lui, vazandu-I suparat de vrajmasul. In loc sa-izici un cuvant ca sa-I turburi mai mult, taci, si cu aceasta miluiesti si sufletul lui si-I scoti de la vrajmasul. Asemenea, de-ti va gresi fratele, milostiveste-te si-i iarta greseala, ca sa iei si tu iertare de la Dumnezeu, Care Iertati si vi se va Si cu aceasta, faci mila sufletului fratelui tau, iertandu greseala cu care ti-a gresit; caci ni s-a dat putere sa iertam unul pe altul la gresale. lata, neavand ni trupul, de vei vrei sufletul si faci mai mare mila; caci cu cat sufletul este mai cinstit decat trupul, cu atat si mila facuta de el este mai mare decat cea facuta trupului, In scurt, nimeni nu poate sa zica ca nu poate sa faca jecare, dupa puterea lui si dupa starea lui, poate face binele, numai sa se asca ca ceea ce face sa faca cu pricepere, precum am zis, ca cel ce lucreaza cu pricepere este mester iscusit si zideste casa lui cu temei. Drept aceea zice si Evanghelia, ca intelepciunea zideste casa ei pe piatra si nu o poate misca nici un vant potrivnic. [] Deci cine va vrea sa se curateasca de toate pacatele de peste an intru aceste zile, inti trebuie sa se pazeasca de imbuibarea hranei, caci din m4ncarea cea multa, precum au Parintii, se naste toata rautatea; sa se fereasca a nu dezlega postul decat de mare nevoie; sa nu caute hrana pentru indulcirea gatlejului si sa nu se ingreuieze cu satul mancarii I bauturii, ci sa man4nce numai cat sa-si tina viata. Caci sunt doua feluri de lacomii: una, cAnd cineva cauta sa aiba intotdeauna numai bucate bune, adica cu gust dulce si placut, insa hu mannca mult. Unii ca acestia, cand mananca o bucata dulce dupa pofta lor, o mesteca multa vreme in gura, ca sa prelungeasca gustul si dulceata ei. Aceasta se numeste lemarghie, adica lacomia gatului. Altul este luptat de mAncare multa, nu cauta bucate bune, nici nu-i pasa de placere, intr-un fel le socoteste ori bune ori rele; numai multe sa fie ca sa-si umple stomacul si sa-si umple pantecele. Aceasta se numeste gastrimarghie, adica lacomia pantecelui. De acestea trebuie sa fugim cu toata luarea aminte daca vrem sa ne curatim de pacatele noastre. Acestea nu folosesc nici trupului, atata si patimile, iar celui ce le face i se socotesc drept pacat. Caci dupa cum impreunarea cea dupa lege prin cununie, la fapta este in acelasi chip ca urvia, insa scopul este cel care face mare deosebire lucrului, caci acela se impreuna cu muierea lui prin blagoslovenie pentru facerea de copii, iar celalalt impotriva randuielii numai pentru ca sa-si implineasca pofta, asa este si la bucate: tot una este a m&nca fie pentru trebuinta vietii, fie pentru desfatare. Cel care face pacatul, insa, este scopul. [] Dar avem datoria nu numai aceasta sa 0 pazim, ci sa ne ferim si de tot pacatul, ca sa postim si cu limba, precum postim cu pntecele. Sa fugim de grairea de rau, de minciuni, de injuraturi, de vorbe desarte, de mnie, in scurt de tot pacatul ce se face cu limba. De asemenea sa postim si cu ochii, sa nu vedem cele necuviincioase, sa nu privim fara ru: unde nu se cuvine, sa nu ne uitam fara frica acolo de unde izvoraste primejdia. Sa oprim de asemenea si ma joarele de la toata fapta rea. [] impotriva nesimtirii sufletului, frate, foloseste citirea cea deasa a dumnezeiestilor Scripturi si cuvintele cele de umilinta ale Sfintilor Parinti, aducerea aminte de judecata cea fricosata a lui Dumnezeu, de despartirea sufletului de trup, de intampinarea puterilor celor fricosate, de faptele ce ai facut in aceasta scurta si ticaloasa viata, de raspunsul ce-I vei da je cuvantul cel desert. Avva Dorotei, invataturi si scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, Bacau, 1997. Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim hipsimartuire webs. com/ad smorenis hint 22.