IMUNITATEA

Imunitatea (din latin immunitas = scutire) este nsuirea organismului

vegetal, animal i uman de a opune rezisten n faa activitii microbilor i a
substanelor toxice, cu alte cuvinte, capacitatea lui de a-i pstra sntatea i
vigurozitatea.
Antigene - agenti capabili sa induca in organism un raspuns imun specific,
manifestat prin formare de anticorpi si/sau de limfocite sensibilizate.
Anticorpi - substante a caror sinteza in organismul uman este indusa de
aparitia in circuitul sanguin a unui antigen si care are proprietatea de a
reactiona in mod strict specific cu antigenul care a stimulat formarea lor.
Dupa tipul si cantitatea de antigen, dupa calea de patrundere a
antigenului, dupa calitatile genetice si starea fiziologica a organismului,
imunitatea are forme variate:
Imunitatea natural este, la animale, o nsuire ereditar a organismului
care se manifest prin rezistena lui la anumite boli, maladii, ageni patogeni
(de exemplu, imunitatea obolanilorfa de difterie,
a porumbeilor i ginilor fa de buba neagr, a omului de ciuma
bovinelor etc.). Se pstreaz pe parcursul ntregii viei. Organismul posed
mai multe mijloace de aprare mpotriva infeciilor i a substanelor strine.
De exemplu, pielea sntoas mpiedic ptrunderea microbilor, esuturile
glandulare elimin secreii cu proprieti bactericide. Microbii ajuni n
esuturi sunt distrui de snge prin fagocitoz, de limf i de secreiile ce
umezesc mucoasele. Aceste lichide contin substante protectoare specifice,
numite mai generalizat anticorpi. Animalele superioare (incl. omul) posed o
imunitate natural fat de majoritatea microbilor din mediul ambiant.
La plante, imunitatea natural se mai numeste ereditar si se trandmite
prin mostenire, fiind folosit n selectia plantelor la crearea soiurilor
rezistente. Se manifest la soiurile de vit-de-vie rezistente n fata filoxerei,
soiurile de gru rezistente la rugin, soiurile de floarea-soarelui rezistente
la lupoaie s.a.m.d. La hibridizare, imunitatea ereditar a plantelor este

determinat de formele printesti, aprute n mod spontan n urma selectiei

naturale sau obsinute de om prin selectie artificial.
Imunitatea dobndit apare la animale atunci cnd organismul este atacat
de o boal infectioas, cum ar fi tusea convulsiv, rujeola, varicela, n
urma vaccinrii preventive sau a introducerii n organism a serului curativ. n
ambele cazuri organismul rspunde prin producerea antitoxinelor, care
neutralizeaz substantele toxice, lizine, care dizolv corpii
bacterieni,aglutinine, care lipesc si aglomereaz microbii, precipitine, care
precipit substantele bacterogene. Imunitatea dobndit are o perioad de la
5 la 25 de ani. Reactiile imunologice ale organismului se afl sub
controlul SNC. Imunitatea pe cale artificiala este la randul sau de doua feluri:
-activa- organismul isi fabrica anticorpi, ca urmare a administrarii de
vaccinuri: anatoxine, vaccinuri corpusculare sau mixte (primele doua injectate
concominent) ;
-pasiva- anticorpi preformati in afara organismului sunt injectati sub forma de
seruri in vederea prevenirii unei boli infectioase (seroprofilaxia) sau tratarii ei
(seroterapia).
Imunitatea se realizeaza prin intermediul sistemului celular imuno-competent
(SCIC), care s-a dezvoltat in cadrul procesului filogenetic, ca expresie a
mijloacelor specific de aparare antimicrobiana.
n ce priveste plantele, imunitatea dobndit se manifest prin sporirea
capacittii naturale a speciilor si soiurilor de plante de a rezista la infectii sau
duntori dub actiunea factorilor mediului exterior
(particularittile nutritiei minerale, diferite msuri agrotehnice) n procesul
dezvoltrii plantelor. Poate fi obtinut pe cale artificial cu
ajutorul pesticidelor cu efect de sistem, n urma folosirii crora plantele devin
temporar toxice pentru agentii patogeni si duntori.
Organismul uman detine propriul lui sistem de aparare, menit sa il
protejeze de boli. Cum functioneaza acesta si de ce ne inseala cateodata?
Sistemul imunitar este format din mai multe organe ale organismului,
numite organe limfoide, generatoare ale limfocitelor. Acestea sunt: maduva
osoasa (furnizeaza celule sangelui), timusul, vasele limfatice (limfa
detecteaza agentii atacatori din organism), ganglionii limfatici (care verifica
compozitia sangelui), splina (care curata sangele de celulele moarte),
apendicele (cu rol in maturizarea limfocitelor B si in producerea anticorpilor
A), amigdale si polipii.

Toate aceste organe lucreaza impreuna ca o echipa pentru protejarea

organismului impotriva infectiilor si invaziilor de bacterii, virusi si microbi.
Astfel sistemul imunitar are capacitatea de a detecta agentii invadatori, a
distruge si a elimina tot ce este ostil organismului si de a memora antigenul
pentru a putea reactiona promt si data viitoare cand il va intalni. Totodata
sistemul imunitar are capacitatea de a face diferenta intre ceea ce-i apartine
si ceea ce-I este strain. Globulina, formata si eliberata in sange de celulele
plasmei, ataca intrusii din organism, iar celulele albe (limfocite), misuna prin
organism neutralizand orice material strain.
Cum functioneaza imunitatea?
Imunitatea produsa de celulele B
Celulele B sunt cele care produc anticorpii, fiecare celula producand un
anumit anticorp. Astfel, cand o celula intalneste tipul de antigen pentru care
este pregatit, se produce anticorpul corespunzator. Ele pot fi clasificate in
cinci grupe: IgA, IgG, IgD si IgM (globulina cu rol imunitar).
IgA, reprezinta 10-15% din totalul imunoglobulinelor, constituind cel mai
important element de aparare impotriva bacteriilor si virusilor din sange, este
creata de celule plasmatice care captusesc intestinul si plamanii.
IgE, responsabila pentru alergii, este atasata la celulele din plamani,
precum si in alte parti ale organismului. Cand anticorpii intalnesc alergenii,
mastocitele elibereaza histamine, care produc reactia alergica, exteriorizata
prin rinoree, prurit ocular, eruptii cutanate, diaree, crampe abdominale.
Globulina IgD, intervine in maturarea limfocitelor.
IgM este prima imunoglobulina secretata atunci cand organismul este
invadat de un antigen.
IgG se secreta dupa IgM si are functia de a neutraliza toxinele bacteriene.
Este singura care traverseaza bariera placentara, protejand fatul si nounascutul in primele luni de viata.
Imunitatea produsa de celule T
Exista doua feluri de celule T: ajutatoare, care identifica tesuturile straine,
celulele anormale si virusii, si trag semnalul de alarma , si celulele ucigase NK
care le ataca si le distrug. Ele pot fi responsabile de respingerea organelor
care au fost transplantate. Celulele T provin din maduva osoasa si se
maturizeaza sub controlul timusului, o glanda situata sub tiroida si deasupra
inimii. Glanda timus are un rol esential in imunitatea copiilor, ea involuand
catre varsta adulta. In cazul lipsei acestei glande, copii sunt extreme de
expusi unor infectii virale fata de care organismul, in lipsa limfocitelor T, nu se
poate apara, survenind decesul in primele 6 luni de viata.

Limfocitele T asigura rezistenta la infectii, fungi (inclusiv Candida

Albicans), paraziti si virusi (herpes, hepatite), alergii, cancer si boli
autoimmune. La fel ca si celulelor B, celulele T au memorie imunologica,
retin natura microbului respectiv.
Imunitatea depinde de capacitatea celulelor B si T de a recunoaste
bacteriile si virusii ce patrund in organism. Daca nu ii detecteaza, nu vor lupta
impotriva lor. Odata ce aceste celule retin tipurile de intrusi, ii ataca si ii
distrug, fiind ajutate cateodata si de vaccinuri. Nu exista imunitate impotriva
racelii, deoarece virusul care o provoaca isi schimba forma, iar sistemul
imunitar nu il recunoaste.
Exista un numar de boli congenitale foarte rare, cauzate de obicei de
anormalitati ale cromozomilor, care duc la o deficienta in producerea de
anticorpi, sau de limfocite T. Persoanele care sufera de o deficienta severa de
imuno-globuline pot supravietui daca le sunt administrate injectii cu
globulina, provenind de la alte persoane, aproximativ in fiecare luna. Cu toate
acestea, o deficienta totala de celule albe este mult mai greu de tratat, iar cei
care sufera de aceasta boala, mor de obicei la varsta frageda.
In zilele noastre, cand viata devine tot mai stresanta, alimentatia noastra e
tot mai dezechilibrata si poluarea din atmosfera creste alarmant, organismul
fiecaruia dintre noi are nevoie de ajutor pentru a-si mentine imunitatea.
Sistemul imunitar isi ia o mare parte din forte din alimentele pe care le
consumam zi de zi. Asa ca trebuie sa i le oferim pe cele care te apara de boli
si de virusi cum ar fi:
USTUROIUL. Usturoiul este un aliment-medicament, cunoscut si sub
denumirea de "antibioticul natural", deoarece contine alicina, o substanta cu
"puteri" de antibiotic. Daca e consumat regulat, usturoiul previne bronsitele si
traheitele. Ceapa te protejeaza si ea de bronsite. Consumata ca atare, in
diferite rete culinare sau in preparate naturiste, ceapa ajuta in afectiunile
respiratorii.
MORCOVII. Contin carotenoizi, substante care cresc imunitatea naturala. In
aceeasi categorie intra si cartofii, ardeii si dovleceii.
NUCILE. Distrug infectiile. Sunt un aliment excelent pentru sanatate, gratie
continutului bogat in Omega 3 si in polifenoli, care au actiune
antiinflamatoare. Nucile stimuleaza activitatea cerebrala, combat cancerul,
protejeaza inima si vasele sangvine si maresc rezistenta organismului la
infectii.

MIEREA. Este un energizant natural. Si nu doar mierea, ci toate produsele

obtinute din munca albinelor: propolisul, laptisorul de matca, ceara. Pentru
raceli, cea mai buna e mierea de salcam.
CITRICELE. Previn gripele. Vitamina C din compozitia acestor fructe previne
si trateaza gripa si guturaiul, avand si proprietati antioxidante.
CIUPERCILE. Omoara infectiile. Studiile demonstreaza ca ciupercile cresc
productia si activitatea celulelor albe, facandu-le mai agresive.
Deasemenea pentru a avea o imunitatea buna trebuie sa evitam sa sa
reducem: consumul de sare, produse sarate, zaharul, prajeala, afumaturile,
grasimile animale (slanina, untura, conserve), alcoolul, bauturile
acidulate, cafeaua si tutunul.

Lita Roxana
Cls. aXIIa A