Standardul International de Contabilitate nr.

2 (IAS 2) - Stocuri
A. Obiectiv
Descrierea tratamentului contabil al stocurilor n sistemul costului istoric. Standardul ofera
indicatii referitoare la recunoasterea valorii stocurilor la data bilantului, determinarea costului
stocurilor si recunoasterea cheltuielilor cu stocurile, considernd orice nregistrare la valoarea
realizabila neta.
De asemenea, Standardul ofera indicatii referitoare la procedeele practice de determinare a
costului stocurilor.
B. Aria de aplicabilitate
IAS 2 se aplica pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate n situatiile financiare ntocmite
n sistemul costului istoric, cu exceptia:
a)
productiei n curs de executie obtinuta n cadrul contractelor de constructie, inclusiv
celor de prestari de servicii direct legate de acestea (IAS 11 - Contracte de constructie);
b)

instrumentelor financiare (IAS 39 - Instrumente financiare: recunoastere si evaluare);

c)
stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri care apartin producatorilor atunci
cnd sunt evaluate la valoarea realizabila neta, pe baza unor practici specifice fiecarui sector n
parte.
C. Definitii
Stocurile sunt active:
a)

detinute pentru a fi vndute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

b)

n curs de productie pentru a fi vndute n perioadele urmatoare;

c)
sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor
bunuri sau pentru realizarea unor servicii.
Valoarea neta realizabila este pretul de vnzare estimat a fi obtinut pe parcursul desfasurarii
normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc, precum si a
costurilor asociate vnzarii acestuia.
D. Aspecte principale
1. Evaluarea stocurilor
Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cupr 19319c213t inda toate costurile aferente achizitiei si
prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se
gasesc n prezent.
Aceste costuri pot fi:
a) Costurile de achizitie a stocurilor care cuprind pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe
(cu exceptia acelora pe care ntreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de

transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si
servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina
costurile de achizitie.
Costurile de achizitie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din
achizitionarea recenta de bunuri facturate n valuta doar n acele cazuri rare care sunt permise prin
tratamentul alternativ prevazut de IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Aceste
diferente de curs valutar se limiteaza doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetara
accentuata mpotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afecteaza
datorii care nu pot fi deconectate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor.
b) Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fi
costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie,
fixa si variabila, generata de transformarea materialelor n produse finite. Regia fixa de productie
consta n acele costuri indirecte de productie care ramn relativ constante, indiferent de volumul
productiei, cum sunt: amortizarea, ntretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea
si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta n acele costuri indirecte de productie
care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt
costurile indirecte cu materiile prime si materialele si cu forta de munca.
Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitatii
normale de productie. Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, n
medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, n conditii normale, avnd n vedere si
pierderea de capacitate rezultata din ntretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de
productie poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea
regiei fixe alocate fiecarei unitati de produs se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute
sau a neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala n perioada n care a
aparut. n exercitiile n care se nregistreaza o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei
fixe alocate fiecarei unitati de produs este diminuata, astfel nct stocurile sa nu fie evaluate la o
valoare mai mare dect costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati de produs pe baza
folosirii reale a facilitatilor productive.
Un proces de productie poate aduce la obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de
exemplu, al produselor cuplate sau n cazul n care un produs este principal si altul este un produs
secundar. Atunci cnd costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs n
parte, acesta se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate
baza, de exemplu, pe valoarea de vnzare relativa pe fiecare produs, fie n stadiul de productie n care
produsele devin identificabile, fie n momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura lor,
majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. n aceste cazuri, ele sunt adesea
evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca
urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera n mod semnificativ fata de costul sau.
c) Alte costuri se includ n costul stocurilor numai n masura n care reprezinta costuri suportate
pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent. De exemplu, poate fi
adecvata includerea n costul stocurilor a regiilor sau costul proiectarii produselor destinate anumitor
clienti.
Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse n costul stocurilor, ci sunt
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei n care au survenit:
a)
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie nregistrate peste
limitele normale admise;
b)
Cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor n care astfel de costuri sunt necesare n
procesul de productie, anterior trecerii ntr-o noua faza de fabricatie;
c)
Regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor n forma si n
locul n care se gasesc n prezent; si

d)

Costuri de desfacere.

n anumite circumstante, costul ndatorarii poate fi inclus n costul stocurilor. Aceste

circumstante sunt identificate prin tratamentul contabil alternativ permis IAS 23 Costul ndatorarii.
Costul stocurilor unui prestator de servicii.
Costul stocurilor unui prestator de servicii consta, n primul rnd, din manopera si din alte costuri
legate de personalul direct angajat n furnizarea serviciilor, inclusiv personalul nsarcinat cu
supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Costurile cu personalul angajat n activitatea de
desfacere si administratie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli n perioada n care au loc.
Tehnici de masurare a costurilor
Diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda
pretului cu amanuntul, pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor
metode aproximeaza costul. Costul standard ia n considerare nivelurile normale ale materialelor si
consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite
periodic si ajustate, daca este necesar, n functie de conditiile actuale.
Metoda pretului cu amanuntul este adesea folosita n comertul cu amanuntul pentru a masura
costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu
este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vndute este
calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vnzare al stocurilor. Procentajul marjei brute
utilizat ia n considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vnzare initial. Adesea este
utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.
Formule de determinare a costului
Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si
destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifica a costurilor
individuale.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac
obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse.
Identificarea specifica nu poate fi folosita n cazurile n care stocurile cuprind un numar mare de
elemente care sunt, de regula, fungibile. n aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor
elemente ce ramn n stoc este metoda "primul intrat-primul iesit" (FIFO) sau metoda a costului mediu
ponderat (CMP).
Metoda primul intrat-primul iesit (FIFO) presupune ca primele elemente cumparate sunt cele
care se si vnd primele si, prin urmare, elementele care ramn n stoc la sfrsitul perioadei sunt cele
cumparate sau produse cel mai recent.
Exemplu:

Intrari

Iesiri

Stoc

Data
Cantitate

Pret

Valoare

Cantitate

Pret

Valoare

Cantitate

Pret Valoare

01.01

20

60

1200

20

60

1200

05.01

15

50

750

20

60

1200

15

50

750

13

60

780

15

50

750

13

60

780

15

50

750

10

70

700

10.01

12.01

10

70

60

420

700

31.01

13

60

780

50

350

50

400

10

70

700

Prin aplicarea acestei metode, stocul ramas la finele perioadei este de 1.050 unitati monetare.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei
ponderate a costurilor elementelor similare aflate n stoc la nceputul perioadei si a costului
elementelor similare produse sau cumparate n timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau
dupa receptia fiecarei intrari, n functie de circumstantele n care se gaseste ntreprinderea.

Exemplu:

Data

01.01

Intrari

Iesiri

Cantitate

Pret

Valoare

20

60

1200

Cantitate

Pret

Stoc

Valoare

Cantitate

Pret

Valoare

20

60

1200

05.01

15

50

750

10.01

12.01

10

70

31.01

55.71

390

700

21

59.47

1,249

35

55.71

1950

28

55.71

1560

38

59.47

2260

17

59.47

1,011

Prin aplicarea acestei metode, stocul ramas la finele perioadei este de 1.011 unitati monetare.

Tratamentul contabil alternativ, respectiv metoda "ultimul intrat, primuliesit" (LIFO) nu mai este permisa de noua varianta a IAS 2.

Valoarea realizabila neta

Valoarea realizabila neta este pretul de vnzare estimat n conditiile normale de activitate,
diminuat cu costurile necesare finalizarii lor, precum si cu costurile de vnzare.
Costul stocurilor nu este recuperabil daca aceste stocuri au suferit deteriorari, au fost uzate
moral integral sau partial sau preturile lor de vnzare s-au diminuat.
Practica diminuarii valorii stocurilor sub cost, pna la valoarea realizabila neta, este consecventa
cu principiul conform caruia activele nu trebuie reflectate n bilant la o valoare mai mare dect
valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vnzarea lor.
De obicei, stocurile sunt diminuate pna la valoarea realizabila neta element cu element. n
unele cazuri poate fi mai adecvata gruparea elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul
unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse care au scopuri sau utilizari similare,
stocuri care sunt produse sau comercializate n aceeasi zona geografica, etc.
Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi n momentul n care
are loc estimarea valorii stocurilor si trebuie sa ia n considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt
direct legate de evenimentele care au intervenit dupa finele perioadei, n masura n care aceste
evenimente confirma conditiile existente la sfrsitul perioadei.
Estimarea valorii realizabile nete ia n considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile
sunt detinute. Astfel, valoarea realizabila neta a stocurilor ce urmeaza a fi livrate n baza unor
contracte ferme pentru vnzarea de bunuri sau prestarea de servicii este pretul stabilit contractual. n
situatia n care cantitatea contractata este mai mica dect cantitatea detinuta, valoarea realizabila
neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vnzare practicate pe piata.
Valoarea materialelor si a consumabilelor folosite n productie nu este diminuata sub cost daca
se estimeaza ca produsele finite n care urmeaza sa se ncorporeze vor fi vndute pentru un pret mai
mare sau egal cu costul lor. n caz contrar, costul materialelor aferente se diminueaza pna la valoarea
realizabila neta.

Pentru fiecare perioada ulterioara se efectueaza o noua evaluare a valorii realizabile nete. Daca
acele conditii care au determinat decizia de a diminua valoarea realizabila neta au ncetat sa mai
existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel nct noua valoare
contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare dintre valoarea de intrare si valoarea
realizabila neta revizuita.
Recunoasterea stocurilor pe cheltuieli
Atunci cnd stocurile sunt vndute, valoarea contabila a stocurilor trebuie recunoscuta ca o
cheltuiala n perioada n care a fost recunoscut venitul corespunzator. Valoarea oricarei diminuari a
stocurilor pna la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept
cheltuiala n perioada n care are loc diminuarea sau pierderea de valoare. Valoarea oricarei stornari a
diminuarii valorii stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscuta ca o
reducere a cheltuielii cu stocurile n perioada n care a avut loc stornarea.
Procesul de recunoastere ca o cheltuiala a valorii stocurilor vndute duce la conectarea
costurilor la veniturile din activitatea curenta.
Stocurile ncorporate ntr-un alt activ imobilizat realizat n regie proprie sunt recunoscute drept
cheltuieli pe parcursul duratei utile de viata a acelui activ.
Prezentarea informatiilor
Situatiile financiare trebuie sa prezinte cel putin urmatoarele informatii:
a) Politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru
determinarea costului;
b) Valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri, grupate
ntr-un mod adecvat ntreprinderii;
c) Valoarea contabila a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabila neta;
d) Valoarea oricaror stornari ale diminuarilor valorii stocurilor;
e) Circumstantele sau evenimentele care au dus la aparitia unor astfel de stornari ale diminuarii
valorii stocurilor;
f)

Valoarea stocurilor gajate n contul datoriilor

Informatiile privind valoarea contabila a diverselor categorii de stocuri, precum si

dimensiunea modificarilor acestor active sunt utile beneficiarilor situatiilor financiare. Cele mai
ntlnite clasificari ale stocurilor cuprind: marfuri, materii prime, materiale, productia n curs si produse
finite. Stocurile unui prestator de servicii pot fi descrise ca productie n curs de executie.
Situatiile financiare trebuie sa prezinte una dintre urmatoarele informatii:
a) costul stocurilor recunoscut ca o cheltuiala n cursul perioadei;
b) costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa natura
lor recunoscute ca o cheltuiala n cursul perioadei.
Costul stocurilor recunoscute ca o cheltuiala n cursul perioadei consta n acele costuri care
fusesera incluse n evaluarea stocurilor vndute, regia de productie nealocata si valoarea anormala a
costurilor de productie a stocurilor.

E. Data aplicarii
Acest standard se aplica situatiilor financiare care acopera perioade ncepnd cu 1 ianuarie 2006.