Sunteți pe pagina 1din 67

PROTEINE PLASMATICE

CSII Dr. Cristiana TANASE

PROTEINE PLASMATICE
Consideratii generale

Fractiunea solida majora din plasma sanguina;

Structura:

proteine globulare (exceptie: fibrinogenul proteina


fibrilara);

heteroproteine:
glicoproteine
holoproteina).

lipoproteine,
metaloproteine,
(exceptie:
serumalbumina
-

Valori de referinta: 60-80 g/L (6-8 g/dL)


Modificari ale concentratiei
proteinelor plasmatice
apar in majoritatea starilor patologice; dozarea

Functiile proteinelor
plasmatice

Mentinerea presiunii coloidosmotice (albumina)

Transport
(proteine
ceruloplasmina, albumina)

Aparare a organismului (imunoglobuline, sistemul


complementului, etc)

Enzime informatii asupra afectarii de tesuturi sau


organe (LDH, TGP, TGO), alte (MMP, SOD)

Coagulare si fibrinoliza (protejare impotriva afectarii


sistemului vascular)

carrier:

transferina,

Variatii fiziologice: in sarcina (primele luni scadere, ultimele


luni crestere); modificari ale volumului sanguin (caldura, frig,
efort)

Variatii patologice:

Hiperproteinemii (in special cresteri globuline): deshidratare;


stari febrile, inflamatii cronice, nefroza, tuberculoza, diabet
insipid,
crestere
monoclonala

mielom
multiplu,
macroglobulinemie, crestere policlonala ciroza hepatica,
sarcoidoza, LES.

Hipoproteinemii: inanitie, hiperhidratare, tulburari de absorbtie,


biosinteza deficitara (insuficienta hepatica), hipercatabolism,
anemii, hemoragii acute, pierderi proteice la nivelul rinichiului,
tractului digestiv, tegumentului, sechestrare-ascita, afectiuni
hepatice cronice, tumori maligne.

Semnificatie clinica

raport albumina/globuline (A/G): 1,2-1,5.

cresterea raportului fara semnificatie

scaderea raportului A/G < 1 patologii cu


scaderea sintezei de albumina / patologii care
cresc sinteza de globuline.

modificarea raportului A/G plasmatice induce


aparitia disproteinemiei din inflamatia acuta
caracterizata
prin
reducerea
concentratiei
plasmatice de albumina si cresterea 1 si 2
globulinelor, evidentiate prin electroforeza proteinelor
plasmatice.

DENUMIRE PROTEINA

FUNCTIE

SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC

Prealbumina

- transport

- afectiuni hepatice, malnutritie

Albumina

-transport
-mentinerea presiunii
coloidosmotice

-afectiuni hepatice, renale,


gastrointestinale, malignitate,
malnutritie

1 globuline

- 1 fetoproteina;

-marker tumoral, defecte ale


tubului neural

- 1 glicoproteina acida
(orosomucoidul);

-afectiuni inflamatorii, marker


tumoral, colagenoze

- 1 anti-tripsina;

-anti-proteaza

-afectiuni inflamatorii

- protrombina;

-coagulare

-screening-ul coagularii, test al


functiei
hepatice-afectiuni
hepatice

- lipoproteina;

-transport

-afectiuni hepatice

- transcortina;

-transport

-afectiuni hepatice si renale

- globulina fixatoare de tiroxina; -fixarea tiroxinei

-transportul tiroxinei

DENUMIRE PROTEINA

FUNCTIE

SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC

2 globuline

ceruloplasmina;

transport

boala Wilson (Cu)

haptoglobina;

transport

boli hemolitice

anti-trombina III

inhibitor al trombinei

screening-ul coagularii si
afectiuni hepatice

2 macroglobulina

inhibitor al plasminei

afectiuni renale, diabet

plasminogenul;

proenzima plasminei

screening-ul coagularii

globuline
-

proteina C-reactiva

aparare a organismului

procese inflamatorii

-microglobulina

aparare a organismului

afectiuni renale, mielom

transferina

transport

afectiuni renale, procese


inflamatorii, neoplasm

fibrinogen

coagulare

procese inflamatorii,
afectiuni hepatice,
colagenoze

DENUMIRE PROTEINA
globuline
-

FUNCTIE

imunoglobuline (IgA, M, G, D, E)

SEMNIFICATIE IN
DIAGNOSTIC

apararea organismului
(anticorpi)

infectii cronice, boli


hepatice, boli autoimune,
alergii

ALBUMINA

Consideratii generale

Reprezinta
plasmatice;

55-60%

Principalul agent
plasmatice;

Rol important ca molecula carrier pentru o serie


de elemente endogene si exogene;

Valori de referinta: 3,5-5,2 g/dL.

al

din

totalul

presiunii

proteinelor

coloidosmotice

Semnificatie clinica
Hipoalbuminemia
- Conditii fiziologice: cresterea volumului plasmatic
(sarcina)
- Conditii patologice:
- sinteza redusa: afectiuni hepatice, cronice sau
acute;
- aport inadecvat: malnutritie si malabsorbtie
intestinala
- distributie alterata: cresterea permeabilitatii
capilare-arsuri severe, hiperhidratare, efuzie seroasa
cu sechestrare de proteine-ascita
- catabolism crescut: infectii, inflamatii,

Semnificatie clinica
Hiperalbuminemia:
- nu se inregistreaza in nici o conditie fiziologica sau
patologica;
- cand apar valori crescute - indicator de
deshidratare severa.
Analbuminemia:
- afectiune genetica rara;
- concentratia albuminei plasmatice <0,1g/dL;
- asimptomatica datorita cresterii compensatorii a
concentratiei globulinelor plasmatice.

TRANSFERINA / SIDEROFILINA
-

-globulina sintetizata in ficat cu rol in transportul Fe;


rata de sinteza este invers proportionala cu depozitele
de Fe;
Valori de referinta: 2-3,6 g/L
Indicatii de testare:
diagnostic diferential intre anemia feripiriva si cea din
bolile cronice;
diagnosticul supraincarcarii cu Fe (hemocromatoza)
Semnificatie clinica:
Valori crescute: anemia feripriva, sarcina;
Valori scazute: anemia din bolile cronice, inflamatii
acute, hemocromatoza

CERULOPLASMINA
- 2 globulina sintetizata in ficat cu rol in
transportul Cu
- Valori de referinta: 20-50 mg/dL
- Semnificatie clinica:
- Valori scazute se inregistreaza in boala Wilson
caracterizata prin depozite anormale de Cu la
nivel hepatic, cerebral, cornean si renal
- Valori crescute: inflamatii acute si cronice

PROTEINE DE FAZA ACUTA


- Inflamatia reprezinta procesul dinamic prin care
tesuturile reactioneaza la o injurie de natura
infectioasa, imuna, fizica sau chimica.
- Procesele inflamatorii indiferent de etiologie
infectioasa sau traumatica si unele boli maligne
induc un raspuns generalizat - REACTIE DE FAZA
ACUTA.
- instalare in decurs de ore sau zile de la aparitia
infectiei sau leziunii;
- induce modificari - teste generale de inflamatie:
1. numaratoarea de leucocite.
2. viteza de sedimentare a hematiilor
VSH.

- La cateva ore de la evenimentul infectios sau


traumatic declansator, ficatul creste sinteza unor
proteine - reactanti de faza acuta.

- Raspunsul de faza acuta este reglat de


citokine:
- Interleukina 6 (IL-6) stimul major pentru
majoritatea proteinelor de faza acuta;
- Interleukina 1 (IL-1);
- Factorul de necroza tumorala (TNF);
- Interferonul (IFN- );
- Factorul de transformare (TGF).

PROTEINE DE FAZA ACUTA


Proteine plasmatice care prezinta valori crescute
in cursul
- afectiunilor inflamatorii
- alte afectiuni majore: infarctul
miocardic,
traume, arsuri, infectii
acute, etc.
- patologie maligna
Monitorizarea proteinelor de faza acuta permite
urmarirea evolutiei maladiilor inflamatorii
Din punct de vedere clinic cei mai importanti
reactanti de faza acuta - dozati in
majoritatea laboratoarelor: proteina C
reactiva, amiloidul seric A si fibrinogenul.

Principalele proteine de faza acuta


PROTEINA

GREUTATEA
MOLECULARA
(DALTON)

VALORI
NORMALE (g/L)

INTERVALUL DE
APARITIE (ORE)

Proteina C reactiva

120.000

<0,006

4-24

Amiloid A seric

12.000

<0,01

4-24

Orosomucoidul

40.000

0,6-1,2

24-48

Haptoglobina

86.000

0,5-1,5

24-48

Fibrinogenul

340.000

2,5-3,5

24-48

Ceruloplasmina

132.000

0,2-0,4

24-48

1 anti-proteaza

54.000

2-4

24-48

Raspunsul proteinelor la faza


acutaCresteri de 50%
Tipul 1

-Ceruloplasmina;
-C3 din complement.

Tipul 2

Cresteri de 2-10 ori


-orosomucoidul;
-1-antitripsina;
-haptoglobina;
-fibrinogenul.

Tipul 3

Cresteri de sute de ori ( adevaratii reactanti de faza acuta!)


- proteina C reactiva;
- amiloidul A seric

Tipul 4

Scaderi ale concentratiei (constituenti negativi ai fazei acute)


-albumina;
-transferina;
-proteina fixatoare de tiroxina;
-proteina fixatoare de vitamina D
-apolipoproteina A1.

PROTEINA C-REACTIVA
Consideratii generale
- Glicoproteina cu proprietatea de a precipita in
contact cu
polizaharidul C al pneumococului (denumirea);
- Este un reactant de faza acuta nespecific;
- Este sintetizata in ficat in timpul proceselor acute
inflamatorii ca raspuns la prezenta complexelor
imune, bacterii, fungi, traumatisme etc;
- Rol moduleaza raspunsul imun (activeaza
complementul, faciliteaza fagocitoza bacteriilor etc)
- Este un marker foarte precoce pentru inflamatie
(cresteri ale concentratiei la 4 - 24 ore de la debutul
procesului inflamator)
-Valori de referinta: <5 mg/L

Indicatii:
- Detectarea infectiilor, inflamatiei;
- Boli autoimune,
- Evaluarea extensiei IMA
- Monitorizarea raspunsului terapeutic etc
Semnificatie clinica
- Cresteri semnificative (de 10-100 ori sau mai mult) in stari
inflamatorii, infectii;
- Infectii bacteriene neonatale monitorizarea (dozarea in
dinamica) ca marker al eficacitatii antibioterapiei;
-Supraveghere postoperatorie valori maxime ziua 2-3
(neinregistrarea unei scaderi in ziua 4 suspiciunea unei
complicatii infectioase);
-Nivelele CRP pot creste in artrite, RAA, TBC, neoplasm,
meningita bacteriana, LES, IMA, traumatisme etc.

hs-CRP

-Testul hs-CRP poate detecta in mod exact


concentratii mai mici ale proteinei (este mai
sensibil) decat testul standard de detectare a CRP.
- Poate identifica riscul de boala coronariana la
persoane aparent sanatoase;
Valori de referinta: risc scazut <1,0 mg/L
risc mediu: 1,0-3,0 mg/L
risc crescut: >3,0 mg/L
inflamatii acute: >10,0 mg/L
- se coreleaza cu risc crescut fiind predictive pentru
IMA, AVC, chiar la o concentratie de colesterol
aflata in limite acceptabile.

AMILOIDUL A SERIC /SAA


Este cea mai mica proteina de faza acuta.
- Ca siCRP este sintetizat in principal in ficat ca raspuns la
infectie, inflamatie, leziuni tisulare sau stres;
- Constituent principal in depozitele de amiloid la pacientii
cu inflamatie persistenta;
- Concentratia sa creste precoce in toate procesele
inflamatorii acute;
- Procesele inflamatorii acute determina o crestere rapida si
intensa a nivelului plasmatic de amiloid A, astfel ca in
decurs de 24 ore valorile serice de SAA pot fi chiar si de
1000 ori mai ridicate fata de cele inregistrate in conditii
normale, facand din aceasta proteina un marker sensibil al
evaluarii inflamatiei.

Indicatii:
evaluarea proceselor inflamatorii;
evaluarea riscului de amiloidoza secundara;
evaluarea riscului de evenimente cardiace viitoare;
diagnosticarea si predictia rejetului de grefa in
transplantul renal;
monitorizarea diseminarii unui proces tumoral.

Valori de referinta-<10 mg/L

Semnificatie clinica
- bolile inflamatorii cum ar fi artrita reumatoida, artrita
juvenila, spondilita anchilozanta, scleroza sistemica
progresiva,
infectiile
cronice
(tuberculoza
si
osteomielita), precum si neoplaziile (boala Hodgkin,
carcinomul renal) - predispun la dezvoltarea de amiloid
seric A.
- la persoanele cu angina instabila si infarct miocardic
SAA prezinta o sensibilitate similara cu cea a CRP sau
chiar mai mare in evaluarea riscului de aparitie a unor
evenimente cardiace noi.
- niveluri serice crescute ale SAA - corelate cu procesul de
carcinogeneza (cancer pulmonar, cancer esofagian,
cancer de colon, cancer de endometru, tumori ovariene
epiteliale).
- modificarile

concentratiei

SAA

indicator

de

OROSOMUCOIDUL / 1 glicoproteina
acida
-

1-glicoproteina bogata in glucide si acid sialic

Valori de referinta: 0,6-1,2 g/L


Semnificatie clinica:
-

Cresteri accentuate: stari inflamatorii (RAA al


copilului/ boala Bouillaud);

Monitorizarea terapiei - evolutia favorabila este


insotita de o scadere progresiva a nivelului de
orosomucoid.

FIBRINOGENUL
-

Glicoproteina fibrilara sintetizata in ficat (factorul


I al coagularii); se transforma in fibrina insolubila
in procesul de coagulare;

Proteina de faza acuta sensibila

Valori de referinta: 2,5-3,5 g/L


Indicatii:
- procese inflamatorii acute si cronice;
- infectii;
- monitorizarea hemostazei;
- evaluarea riscului de aparitie a evenimentelor
trombotice cardiovasculare (de ex. IMA, AVC);

Semnificatie clinica
Hiperfibrinemii (>4,5 g/L):
-

numeroase sindroame inflamatorii si infectioase.

Hipofibrinemii (<1,5 g/L):


insuficienta de productie (afectare hepatica
severa);
-

intensificarea proceselor de degradare a


fibrinogenului circulant (coagulare intravasculara
diseminata, fibrinoliza primara).
-

HAPTOGLOBINA
-

2 globulina sintetizata hepatic;

Prezinta mare afinitate pentru hemoglobina libera;

Complexul
haptoglobina-hemoglobina
este
transportat de catre macrofage inapoi la ficat,
unde cele doua sunt separate, iar fierul este
reciclat

Proteina de faza acuta nespecifica;

In sindroamele inflamatorii acute crestere lenta


(dupa 24 ore de la instalarea inflamatiei, cu un
maxim in ziua a 3-a)
Indicatie principala: evaluarea proceselor de
hemoliza

Cresterea haptoglobinei este asociatacu:


Infectii si stari inflamatorii,
neoplazii, limfoame in stadii avansate,
obstructie biliara,
colagenoze,
IMA
distructii tisulare-arsuri
Scaderea haptoglobinei este asociata cu:
anemie hemolitica intravasculara
reactii post-transfuzionale,
afectiuni hepatice cronice,
hemoragii,
LES, etc.

1-ANTITRIPSINA
-

Glicoproteina cu timp de injumatatire scurt (5 zile) cu


activitate puternic inhibitoare asupra enzimelor
proteolitice circulante

Poate inhiba
(denumire)

Rol fiziologic major inhibitia enzimelor proteolitice


eliberate din leucocite in cadrul fagocitozei

si

alte

proteaze

in

Valori de referinta: 0,9-2 g/L


Indicatii:
- diagnosticul starilor inflamatorii;
- emfizem pulmonar cu debut precoce;
- ciroza hepatica la copii.

afara

tripsinei

Semnificatie clinica
Valori crescute:
-

Infectii acute

Sarcina

Traume
Valori scazute:

Afectiuni hepatice, enteropatii

Bronhopneumonii si emfizeme pulmonare

La 20% din copiii cirotici afectarea hepatica este atribuita


deficitului de 1 anti-tripsina
-

2-MACROGLOBULINA
-

Cea mai mare proteina plasmatica non-imunoglobulinica

Inhibitor endoproteazic cu spectru larg (inactiveaza


aproape toate tipurile de tiol, serin, metal si
carboxilproteaze si limiteaza efectele daunatoare ale
reactiei inflamatorii)

Reprezinta o proteina de faza acuta

Inhibitor al coagularii (inactiveaza trombina si factorul


Xa) si fibrinolizei (inactiveaza plasmina si kalicreina)
Valori de referinta: 2-3,5 g/L

Indicatii - evaluarea pacientilor cu:


pancreatita;
sindrom nefrotic;
diabet;
ciroza hepatica.
Semnificatie clinica
Valori crescute:
Sindromul nefrotic, proportional cu gradul pierderii de
proteine (ca urmare a unei sinteze hepatice crescute si a
unei retentii partiale traverseaza cu dificultate
membrana glomerulara patologica);
-

Inflamatii acute;

Ciroza hepatica;

- Nefropatia diabetica in faza incipienta.

SISTEMUL COMPLEMENTULUI
-

Sistem alcatuit din ~ 25-30 proteine si glicoproteine


plasmatice ce participa la raspunsul imun nespecific
(innascut)

Proteinele circula in sange sub forma unor precursori


nefunctionali; activarea lor se produce secvential (in
cascada) iar in urma clivajului proteic sunt generati
multiplii mediatori ai inflamatiei

Exista 3 cai de activare a complementului:


calea clasica;
calea alternativa;
calea lectinelor (mai nou descrisa, foloseste o
proteina denumita MBL mannose-binding lectin).

Calea clasica a complementului este o secventa


in care sunt activati in cascada 9 factori, (C1-C9)
ca rspuns la prezena de complexe imune ce
conin IgM, IgG1, IgG2 sau IgG3.

Alte molecule care activeaza complementul pe


calea clasica prin interaciunea direct cu componenta
C1q : proteina C reactiva, amiloidul, heparina,
unele
bacterii
Gram
negative,
virusuri,
mycoplasme, protozoare, componente celulare
(ADN, membran mitocondrial, filamente de
citoschelet) au de asemenea capacitatea de a
activa complementul pe calea clasic.

Rezultatul final al cascadei de activare: formarea


complexului de atac membranar (MAC) cu

Calea alternativa a complementului este componenta


centrala a imunitatii innascute.

Consta in activarea in cascada a unor proteine


plasmatice in stare inactiva; unele sunt specifice caii
alternative (factorii B, P si D) iar altele sunt comune cu
calea clasica.

Factorul C3 este esential in declansarea cascadei; calea


alternativa este activat continuu, n urmei hidrolizei
spontane a proteinei C3 -uor instabil n mediu apos).

Calea alternativa functioneaza permanent, cu intensitate


redusa si se amplifica in cazul in care se formeaza
complexele MAC.

Semnificatie clinica
-

Valori
crescute
ale
sindroame inflamatorii

proteinelor

complementului:

Valori scazute: malnutritie, lupus eritematos, CID,


infectii cronice, deficite congenitale pentru componente
individuale, cum ar fi:

Deficitul C2: cel mai frecvent, se asociaza cu


afectiuni articulare, lupus eritematos, purpura
Henoch-Shonlein

Deficitul de properdina (factorul P) se asociaza cu


infectii, in special meningite

Deficitele de C5,C6, C7, C8 asociate cu meningite


meninngococice sau artrite gonococice

IMUNOGLOBULINELE
-

Glicoproteine sintetizate de limfocitele B avand functie


de anticorpi.

Structura: patru lanturi polipeptidice (doua lanturi grele


H, doua lanturi usoare L) formate fiecare dintr-o regiune
variabila si o regiune constanta; la nivelul regiunilor
variabile se gasesc segmente hipervariabile implicate in
fixarea antigenului. Sunt descrise cinci tipuri de lanturi
grele: , , , , si doua tipuri de lanturi usoare: si

In functie de tipul lantului greu, exista 5 clase de


imunoglobuline: IgA, IgG, IgM, IgD, IgE.

IMUNOGLOBULINA G (IgG)
-

IgG reprezinta 75% din imunoglobulinele plasmatice,

sintetizata ca raspuns la un contact secundar cu un


antigen (majoritatea bacteriilor si virusurilor)

sunt descrise 4 subclase: IgG1 IgG4

IgG1 traverseaza bariera placentara si protejeaza nou


nascutul in primele luni de viata
Valori de referinta: 5 13 g/L.

Semnificatie clinica
-

Valori scazute de cauza congenitala sau dobandita:


sindroame cu pierdere de proteine, sarcina, mielom nonIgG, macroglobulinemie Waldenstrm, aplazie limfoida,
leucemie
limfatica
cronica,
agamaglobulinemie,
deficienta
selectiva
de
IgG.
Se
asociaza
cu
susceptibilitate individuala pentru infectii bacteriene;

Valori crescute policlonal se intalnesc la persoanele


imunocompetente, ca raspuns la o mare varietate de
procese infectioase sau inflamatorii: sarcoidoza,
afectiuni hepatice cronice, boli autoimune, parazitoze,
infectii cronice, hiperimunizare, malnutritie severa,
disproteinemie.

In mielomul multiplu exista o crestere monoclonala

IMUNOGLOBULINA A (IgA)
-

IgA reprezinta 10-15% din imunoglobulinele plasmatice,

IgA secretorie constituie cea mai importanta forma de


IgA fiind prezenta in lacrimi, saliva, lapte, colostru,
secretii respiratorii, gastrointestinale si urogenitale
asigura apararea naturala impotriva infectiilor

structura dimerica

Valori de referinta: 0,5 4 g/L.

Semnificatie clinica
-

Scaderi ale IgA se inregistreaza la pacientii cu boala


sinopulmonara cronica, ataxie-telengiectazie si deficit
congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA
sunt insotite de un deficit concomitent de IgG2 si IgG4.

Cresteri ale IgA policlonale pot fi intalnite in


numeroase
afectiuni
ale
suprafetelor
mucoase.
Concentratii crescute de IgA monoclonale apar in
afectiuni limfoproliferative, in special mielomul multiplu
IgA si limfomul mediteranean cu localizare intestinala.

IMUNOGLOBULINA M (IgM)
-

IgM - anticorpii majori produsi in timpul raspunsului


imun primar

prima clasa de imunoglobuline sintetizate de fat sau


nou-nascut

structura pentamerica, 5 molecule de IgM fiind legate


printr-un oligopeptid jonctional

Valori de referinta: 0,3 2,5 g/L

Semnificatie clinica
-

Scaderi
ale
IgM
se
inregistreaza
in
hipogamaglobulinemia congenitala sau dobandita,
caracterizata clinic prin infectii recurente.

Cresteri policlonale ale IgM se intalnesc in diverse


conditii infectioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este
tipic crescut in ciroza biliara primitiva.

Cresteri monoclonale apar in boala Waldenstrm.

IMUNOGLOBULINA D (IgD)
-

rol putin cunoscut: posibil implicata in modularea


diferentierii si proliferarii clonale a limfocitelor B

structura monomerica
Valori de referinta: 0,1 0,3 g/L

IMUNOGLOBULINA E (IgE/reagine)
-

rol in reactiile alergice de tip imediat

afinitate pentru mastocite si bazofile

produc degranularea si eliberarea de histamine si alte


amine vasoactive reactie alergica, febra, astm,
urticarie

METODE DE DETERMINARE A
PROTEINELOR
Proteine totale - Metoda biuretului
n condiii alcaline ionul cupric reacioneaz cu gruprile
din legturile peptidice rezultnd un compus colorat
violet-purpuriu. Dup amestecarea reactivului cu soluia
proteic se las s se dezvolte culoarea timp de 15-30
minute dup care se citete absorbana la 540 nm. In
prezent, metoda colorimetrica este automatizata pe
analizoarele de biochimie.
Proteine
specifice

Metode:
Electroforeza,
nefelometrie, turbidimetria, imunodifuzie radiala, ELISA,
ELFA, metoda radioimunologica (RIA).

ELECTROFOREZA PROTEINELOR

metoda curenta
plasmatice / serice

pentru

separarea

proteinelor

se utilizeaza suporturi solide (gel de agaroza, gel de


acetat de celuloza) si pH alcalin, la care toate
componentele proteice sunt incarcate negativ si
migreaza spre polul pozitiv.

pe electroforegrama, dupa colorare, proteinele apar sub


forma de benzi carora li se masoara densitatea optica,
fiecare banda avand un maxim de absorbtie.

prin electroforeza, in conditiile amintite mai sus, se


obtin cinci fractiuni: albumina serica, 1, 2, ,
globuline. Unele sisteme de electroforeza pot diferentia

Electroforegrama serului uman

Valori de referinta electroforeza


de proteine
Fractia proteica

g/L

% din proteine totale

Albumina

37-45

50-70

1-globulina

1-3

1,1-4,2

2-globulina

4-10

4,6-13

-globulina

5-10

7,3-13,5

-globulina

5-15

8-20

ASPECTE PATOLOGICE ALE


ELECTROFOREZEI
Inflamatia acuta:
-

cresteri 1, 2 globuline;

scaderea albuminei.

Inflamatia cronica:
-

hiper

globulinemie
(policlonala);

cresterea 2 globulinei.

difuza

Hipogamaglobulinemia deficit de
sinteza a imunoglobulinelor.

Sindrom nefrotic:
- scadere marcata a albuminei,
-

crestere considerabila
globulinei,

scadere globulinei.

Gamapatiile monoclonale - conditii


clinice si biologice asociate cu
afectiuni maligne (mielom multiplu,
boala
Waldenstrm,
amiloidoza,
limfoame) dar si cu unele afectiuni
benigne sau chiar cu absenta unei
modificari
patologice
(gamapatii
monoclonale
cu
semnificatie
nedeterminata).
Elementul
caracteristic
este
componentul monoclonal (banda M),
rezultat ca urmare a proliferararii
unei singure clone plasmocitare.
Pe gel, componentele monoclonale
apar sub forma unor benzi inguste,
net definite, iar dupa scanarea

ALTE TEHNOLOGII
PROTEOMICE

ELISA (enzyme-linked immunosorbent


assay)

conceptul care st la baza metodei ELISA este


interacia specifica antigen-anticorp (Ag-Ac);

Western Blot

metoda analitica pentru detectarea


si identificarea proteinelor din
probe biologice, inclusiv biofluide
(ser, plasma sau LCR).

Electroforeza probei care contine


proteina de interes

Transfer
electroforetic
membrana (blotare)

Imunomarcarea
proteinei
de
interes
cu
anticorpi
specifici
(primari si secundari)

Vizualizarea
proteinei
(reactie antigen-anticorp)

pe

tinta

Electroforeza bidimensionala
2D

metod de analiza utilizata in cercetarea


proteomica prin care se realizeaza separarea si
analiza amestecurilor complexe de proteine;

separarea proteinele se realizeaza:


- n prima etapa n funcie de punctul izoelectric;
- n a doua etapa greutatea moleculara;

cea mai rspndit metod de realizare a profilului


proteic i de cuantificare a proteinelor.

proteine provenite din diferite surse: biofluide, etc;

Rezultate 2D

Tehnologia de multiplexare

Multiplexarea xMAP array dezvoltat de corporaia


Luminex reprezint o tehnologie proteomic avansat ce
permite identificarea i cuantificarea simultan a
biomarkeri (paneluri pana la 100 de analiti) dintr-un
volum foarte mic de prob biologic ntr-un timp relativ
scurt, cu o nalt acuratee.

Aceast tehnologie ofera avantajul unei game


impresionante de aplicaii n sfera cercetrii tiintifice i
n diagnosticul clinic.

Paneluri de biomarkeri
EGF - factorul de crestere
epidermal
FGF-2 - factorul de crestere al
fibroblastelor
VEGF - factorul de crestere al
endoteliului vascular
GM-CSF - factorul de
stimularea coloniilor de
granulocite si macrofage
IFNY
IL-1
IL-2
IL-4
IL-6
IL-8
IL-10
IL-12(p70)
MIP-1 - proteina de inhibare a
macrofagelor
PDGF - factor de crestere derivat
din trombocite

Paneluri de biomarkeri: cardiovascular, cancer, etc

Nivelurile serice ale citokinelor pro-inflamatorii


prin analiza xMAP.
Semnificatie statistica: p<0,05 pentru IL-1, IL-6 si
TNF- (nivel seric crescut >3x).

Nivelurile serice ale FGF-2 si VEGF prin xMAP si ELISA.


Semnificatie statistica: p<0.05 (nivel seric crescut
>2x)

Pancreas - October 2012 Volume 41 Issue 7 p 1001-1007

IL-6, TNF- , IL-1b si IL-10


IL-6, IL-1 si TNF-a
IL-8, IL-10, TNF-

VEGF si bFGF
CA 19-9
CEA

(p<0.05)

Bibliografie
1. Biochimie clinica, Liliana Livia Paslaru, Ed. Universitara Carol Davila,
Bucuresti, 2004
2. Biochimie medicala, Maria Mohora, Ed. Niculescu, Bucuresti, 2008
3. Curs de biochimie medicala, Elena Moldoveanu, Ed. Universitatii Titu
Maiorescu, Bucuresti
4. Biochimie medicala, Valeriu Atanasiu, Ed. Universitara Carol Davila,
Bucuresti, 2006
5. Clinical chemistry, seventh edition, Marshall WJ, Bangert SK,
Lapsley M., Mosby Elsevier, 2012
6. Proteomica de la cercetare la clinic, Editura Viaa Medical
Romneasc, 2013