Sunteți pe pagina 1din 8

LIBERTATEA I

RESPONSABILITATEA

Libertatea
Libertatea este, deopotriv, o valoare personal i una colectiv. Toi oamenii
doresc s fie liberi, n ceea ce privete gndirea i manifestrile propriei personaliti. O
societate care lupt pentru democraie, lupt pentru libertate (ns, fr ca termenii
democraie i libertate s fie sinonimi). Idealul pentru care au luptat romnii n 1989 a
fost libertatea.
Dorina oamenilor de a fi liberi nu este o caracteristic a societii contemporane
ci este un drept, pe care omul l posed prin natura sa. De regul, expresia a fi liber este
analizat n opoziie cu expresia a nu fi liber. Iat cteva sensuri:

A fi liber nseamn
permisiunea de a merge oriunde
(prima folosire a acestui sens
1843)
a nu fi supus constrngerilor i a nu
avea obligaii n general (prima
utilizare 1596) sau de munc i
datorie (1697)
a aciona fr restricii (prima
utilizare 1578)
a fi purttor al consecinelor
aciunilor sale ( a fi responsabil)

A nu fi liber nseamn
limitarea posibilitii de a circula
liber
a fi supus constrngerilor i datoriilor
existena unor restricii n ceea ce
privete aciunile oamenilor
existena unor persoane care nu sunt
responsabile pentru consecinele
actiunilor lor

Toate aceste permisiuni care ne fac s ne simim liberi sunt, n majoritatea


cazurilor, rezultatul interaciunii sociale, a relaiilor cu ceilali oameni. De multe ori ,
situaia n care cineva este liber se asociaz celei n care libertatea altei persoane este
ngrdit.
Din acest punct de vedere libertatea poate fi neleas ca o relaie social care se
refer la :
o) o trstur, sau un drept al persoanei ;
o) o proprietate a oamenilor;
o) o idee, o valoare a civilizaiei umane, pstrat i reevaluat din
generaie n generaie ;
o) capacitatea de a ndruma comportamentul unei alte persoane ;
o) absena constrngerilor;
o) posibilitatea de a participa la decizii ;
Marea diversitate semantic a termenului de libertate a determinat acceptarea ideii
c, de fapt, vorbim despre diferite tipuri de liberti, i nu despre o singur libertate ca
libertate total, absolut. Diversitatea, n ceea ce privete tipurile de liberti, poate fi
explicat prin complexitatea vieii sociale, a multiplelor interrelaionri ale fiecrui om
cu ceilali oameni. Astfel, putem distinge :

o) libertatea personal se refer la dreptul oricrei persoane de a refuza


amestecul altora (ca persoane fizice sau reprezentani ai unei autoriti ) n viaa intim
sau pe durata anumitor activiti. Astfel, o societate democratic recunoate i apar
liberti personale precum :
libertatea cuvntului, libertatea de exprimare i libertatea presei ;
libertatea de credin,
libertatea de ntrunire i asociere,
libertatea deciziilor n probleme de interes personal,
dreptul la aprare egal din partea legii.
o) libertatea politic se refer la posibilitatea cetenilor de a participa la luarea
deciziilor de interes public prin :
- libertatea votului (cu ocazia alegerilor, a referendumului sau n alte
situaii de luare a unei decizii colective) ;
- libertatea opoziiei politice ;
- libertatea de aciune politic a unor organizaii particulare locale sau
naionale , care ofer posibilitatea exercitrii libertii personale i politice ;
- libertatea i totodat dreptul cetenilor de a se informa i de a fi
informai de ctre autoriti , n legtur cu deciziile politice adoptate,
- controlul actului de guvernare, libertatea de a critica aciunile puterii, cu
scopul de a determina schimbarea deciziilor incorecte ;
o) libertatea economic se refer la posibilitatea oamenilor de a aciona liber n
dubla lor calitate de productori i consumatori ; ea se fundamenteaz pe
proprietatea privat i presupune :
- libertatea agentului economic de a aciona n limitele legii, cum crede c
este mai bine pentru atingerea scopurilor (libertatea de a iniia o afacere , de a o
conduce etc.) ;
- libertatea schimbului de bunuri i servicii ntre productori i
consumatori ;
- libertatea consumatorului de a alege bunurile i serviciile dorite, n
cantitile necesare.
ntr-o societatea democratic se constat o permanent limitare a sferei de
aciune a statului n vederea creterii libertii economice a oamenilor.
Diferitele tipuri de liberti se afl in interaciune . Uneori este posibil s se
afle pentru scurt vreme n conflict, dar specific societii democratice este
dialogul i soluionarea conflictelor prin negociere.
Responsabilitatea
Responsabilitatea este o valoare important ntr-o democraie. Ea este garantul
drepturilor i libertilor ceteneti. Dac att statul ct i cetenii i ndeplinesc
responsabilitile, libertatea personal i cea colectiv vor fi protejate (aprate).
De la o zi la alta, oamenii se confrunt cu problema asumrii i ndeplinirii
responsabilitilor. Pentru a analiza responsabilitile este foarte important s examinm
cteva dintre sursele acestora. Exist mai multe surse principale ale responsabilitii:
Promisiunile (spre exemplu, dac ai promis unui coleg sprijin n pregtirea
temelor, avei responsabilitatea de a v respecta promisiunea) ;
Efectuarea temei, a unei sarcini de lucru ( spre exemplu, responsabilitatea pe care
o au elevii de a pregtii leciile pentru coal) ;

Profesia (exercitarea oricrei profesii implic ndeplinirea unei responsabiliti) ;


Legea ( prin intermediul legilor sunt stabilite responsabiliti pentru toi membrii
societii);
Obiceiurile i tradiiile comunitii ( spre exemplu, responsabilitatea tinerilor de a
respecta i ajuta persoanele n vrst) ;
Calitatea de cetean (spre exemplu, cetenii au responsabilitatea de a participa la
vot) ;
Principiile morale (spre exemplu, fiecare persoan are responsabilitatea de a-i
respecta pe ceilali membrii ai comunitii).
Unele dintre responsabiliti sunt individuale, ca responsabiliti pe care fiecare
persoan le are fa de alte persoane sau fa de comunitate. Aceste responsabiliti
sunt asociate drepturilor i libertilor persoanei, cum sunt :

Responsabilitatea unei promisiuni ;

Responsabiliti ce provin din realizarea unor aciuni individuale;

Responsabilitatea votului;

Responsabilitatea opiniilor..
ndeplinirea acestor responsabiliti se soldeaz cu efecte pozitive pentru fiecare
persoan. . Astfel, o persoan care i ndeplinete responsabilitile :

este mai liber ( prin diminuarea posibilelor constrngeri) ;

capt respect fa de sine, ncredere n capacitile proprii

se bucur de respectul i aprobarea celorlali membri ai comunitii.


Alte responsabiliti sunt colective. Ele aparin unor grupuri de interese (spre
exemplu organizaii neguvernamentale, asociaii profesionale, grupuri ecologice) sau
chiar statului.
n acest caz ndeplinirea responsabilitii presupune voina i aciunea colectiv
(spre exemplu, statul are responsabilitatea de a garanta drepturile i libertile cetenilor
sau diferitelor grupuri de interese au responsabilitatea de a-i ndeplini responsabilitile
fa de ceilali membri ai comunitii).
ndeplinirea responsabilitilor colective asigur:
armonia social;
respectul cetenilor fa de respectivele instituii;
ncrederea comunitii.
Nendeplinirea responsabilitilor, att individuale ct i colective atrage o serie de
sanciuni i penaliti. Spre exemplu, dac autoritile nu-i ndeplinesc responsabilitile
fa de ceteni, ele vor fi sancionate de acetia prin neacordarea votului la urmtoarele
alegeri. Dac o persoan investit cu responsabilitate nu-i respect o promisiune, va fi
sancionat prin pierderea ncrederii persoanelor fa de care acesta i-a nclcat
promisiunea..
De foarte multe ori, asumarea responsabilitilor este rezultatul opiunii personale ,
adic, asumarea direct . Spre exemplu, un coleg i asum responsabilitatea organizrii
unui club turistic n coal..
Uneori,, sunt nenumrate situaiile, cnd oamenii i asum direct
responsabilitile. Alteori ns, asumarea responsabilitilor este rezultatul opiunii altei
persoane ( sau grup social). n acest caz asumarea nu mai este direct, ci indirect. Spre
exemplu, exercitarea profesiei de medic presupune responsabiliti asumate prin
jurmntul lui Hypocrate.

La nivelul unei comuniti, ntlnim situaia delegrii responsabilitii unei


aciuni, unui membru sau unui grup de membri ai colectivitii respective. Spre exemplu,
profesorul de muzic sau desen a delegat responsabilitatea realizrii unei expoziii sau
unui cor, unui grup de cinci elevi.
Prezena autoritii, sub diferite aspecte, pune problema relaiilor dintre ceteni i
autoriti, dintre societatea civil i stat. Din aceast perspectiv, se pot pune nenumrate
ntrebri: Trebuie s respectm autoritatea existent ntr-o societate? De ce? La rndul lui,
ceteanul are dreptul s fie respectat? Cum poate ceteanul s controleze autoritatea?
Ceteanul i autoritatea sunt pe poziii de conflict, sau de cooperare?
ntr-un stat democratic, respectarea autoritilor publice este o necesitate.
Pot fi evideniate, n acest sens, cteva avantaje eseniale ale activitii
autoritilor publice, deopotriv pentru persoan i pentru societate:
aplicarea legilor pentru aprarea ordinii constituionale i a securitii oamenilor
gestionare panic i dreapt a conflictelor
mbuntirea calitii vieii
folosirea eficient a resurselor i asigurarea unor servicii eseniale pentru om i pentru
comunitate
aprarea drepturilor i libertilor individuale
Pentru ca cetenii s obin rezultate bune, att n viaa personal ct i n cea
social, este nevoie de organizare, coordonare, ordine. Meninerea ordinii constituionale
n stat necesit supunerea ceteanului fa de autoritile publice care, prin activitatea lor,
aplic legea. Conducerea de ctre autoriti, acceptat i recunoscut de ctre ceteni
este, de asemenea, o component esenial a relaiilor de autoritate. Relaiile de autoritate
se manifest, de regul, de la persoana cu rol de decizie, la executani.
Astfel, respectarea legii asigur:
ordinea, organizarea i conducerea societii
protecia cetenilor mpotriva abuzurilor de putere
ntr-o societate democratic trebuie s existe permanent respectul fa de orice
cetean. Respectul poate fi evideniat prin modul n care omul ca persoan este tratat n
societate, astfel nct s-i fie respectat demnitatea.
Indiferent de deosebirile existente ntre oameni i societate, respectul fa de
cetean presupune:
Posibilitatea de a aciona liber, de a se manifesta ca cetean n orice mprejurare.
Respectul demnitii umane trebuie s fie prezent chiar n situaia n care o persoan
este sancionat pentru ceva fcut greit. Aa cum am vzut, autoritatea este implicat
ntr-un fel sau altul n viaa noastr de fiecare zi. Chiar aciunile individuale se
desfoar intr-un cadru stabilit prin decizii luate de autoritile publice i de care
trebuie sa se tina seama. In acest fel, activitatea pe care o desfoar i deciziile pe care
le iau autoritile publice sunt mult prea importante pentru ceteni i de aceea acetia
trebuie s ncerce sa le controleze.
Controlul autoritilor publice poate sa aib n vedere:
activitatea pe care o desfoar
deciziile publice pe care le iau
Cu privire la primul aspect, se poate evidenia c orice cetean al unei societi
democratice are dreptul i responsabilitatea s fie informat despre modul n care
autoritile publice i realizeaz ndatoririle. Astfel, este cunoscut activitatea
desfurat, n multe ri democratice, de diferite asociaii, organizaii care urmresc

modul n care autoritile i ndeplinesc responsabilitile pe care le au; de exemplu


cum:
folosesc banii provenii din taxe
aplic legea
i trateaz pe ceteni n diferite situaii
organizeaz alegerile pentru organele reprezentative ale statului
Cetenii trebuie s fie convini c autoritile publice i ndeplinesc ndatoririle.
Aceasta este i o cale de a sanciona autoritatea. Buna intenie a autoritilor publice nu
trebuie pus la ndoial doar pentru c unele persoane care o reprezint dau dovad de
incompeten; aceste persoane trebuie schimbate din funciile i poziiile pe care le
ocup.
Cu privire la al doilea aspect, se pot pune n eviden mijloace directe i indirecte
de control al deciziilor publice luate de autoriti. Pot fi menionate urmtoarele
mijloace directe:
implicarea n activitatea unui partid politic
participarea la un referendum, prin care cetenii i exprim, prin vot, opinia cu referire
la o anumit problem
realizarea unor activiti de tip lobby (prin grupuri de presiune, campanii de scrisori
adresate unor persoane sau instituii, pichetare, etc.)
depunerea candidaturii pentru o funcie public
Pot fi menionate urmtoarele mijloace indirecte:
alegerile
campaniile de pres.
din perspectiva autoritilor, rolul de a limita aciunile oamenilor, stabilind ce este
permis i ce este interzis acestora s fac, avnd ca efect asigurarea ordinii i buna
convieuire a oamenilor.
Din perspectiva cetenilor, rolul de a-i proteja mpotriva abuzului de putere, pentru a
asigura cadrul n care se desfoar aciunile oamenilor, orientate de decizii individuale.
n aceast situaie, cooperarea ntre ceteni i autoriti, ntre societatea civil i stat se
impune ca soluie a rezolvrii problemelor ntr-o societate democratic.
Societatea civil are un rol important prin:
aprarea cetenilor de manifestarea abuziv a autoritilor publice
furnizarea unor mijloace de influenare i de control a deciziilor publice
n acest sens, dezvoltarea societii civile i implicarea cetenilor n viaa societii sunt
eseniale pentru funcionarea democratic a unei societi.

Ordinea Publica
Ordinea publica este o stare de drept, continutul fiind legat de prevederile legale, ceea ce
permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe :
- consensul social necesar functionarii optime a ansamblului social in conditiile
reglementarilor juridice in vigoare ;
- apararea si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor ; - apararea
avutului public si privat ;
- apararea valorilor supreme in scopul promovarii si afirmarii progresului social intr-o
societate democratica.
Ordinea publica este strans legata de ordinea de drept, reprezentand proiectia acesteia din
urma in organizarea si desfasurarea activitatii publice intr-un stat si constand in
respectarea tuturor normelor de comportare generala, a regulilor de convietuire sociala,

de aparare a cetatenilor si a integritatii lor, a drepturilor legitime ale acestora precum si a


proprietatii private si publice. Atunci cand analizam conceptual de ordine publica este
necesar sa definim notiunile de mentinere, asigurare si restabilire a ordinii publice.
Mentinerea ordinii publice reprezinta ansamblul de masuri si actiuni intreprinse pentru
prevenirea tulburarilor sau a altor manifestari cu violenta in scopul evitarii fortei.
Caracteristica principala a mentinerii ordinii publice o constituie prevenirea, in care scop
culegerea si valorificarea informatiilor este elementul esential alaturi de actiunile privind
asigurarea ordiniipe timpul intrunirilor, manifestatiilor de diferite tipuri. Asigurarea
ordinii publice cuprinde un ansamblu de masuri, activitati si actiuni specifice adoptate si
desfasurate de catre organismele specializate ale administratiei de stat, in scopul
respectarii normelor de conduita civica prevazute in legi si alte acte normative, a
drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si a celor de protectie a proprietatii publice si
private. Restabilirea ordinii publice reprezinta ansamblul masurilor legale, preponderent
represive, bazate pe forta de constrangere, inclusiv pe forta fizica si a armelor de foc
aplicate de organele cu atributii legale pentru readucerea situatiei create prin incalcarea
grava a ordinii publice, generatoare de pericol, pentru siguranta statului, a cetatenilor, a
proprietatii publice si private, la starea de normalitate. Restabilirea ordini publice
cuprinde un ansamblu de actiuni specifice organiazate si executate in timp, in raport de
situatie, care se bazeaza pe folosirea mijloacelor si materialelor tehnice din dotare, avand
drept scop readucerea situatiei la starea de normalitate. Un alt element care trebuie
analizat este reactia institutionala deoarece in contextul evolutiilor situatiilor de protest
social institutiile abilitate trebuie sa fie in masura sa adapteze actiunile fortelor cu atriutii
pe linia ordinii publiceprecum si cadrul juridic necesar activitatii acestora. Noile realitati
din domeniul ordinii publice impun in contextul unei specializari si a unui profesionalism
ridicat dezvoltarea si transformarea permanenta a cel putin cinci capacitati : a)
Capacitatea de informare care este necesara pentru elaborarea unor situatii de natura
tehnica si criminologica ce vor permite formularea unor previziuni reale si imbunatatirea
bazei de date detinute de catre institutii asupra contestatarilor, mijloacelor de care dispun,
modurilor de operare, precum si a zonei in care actioneaza sau in care pot opera acestia.
Crearea unei baze de date va permite anticiparea de desfasurare a actiunilor protestatare
si rationalizarea interventiei fortelor de ordine. b) Viteza de reactie atunci cand actiunile
turbulentilor depasesc cadrul autorizat este necesar ca dispozitivul de mentinere e ordinii
publice sa fie organizat si desfasurat pentru a interveni in cel mai scurt timp posibil. De
cele mai multe ori aceasta creeaza posibilitatea controlului asupra situatiei si a evitarii in
lant a incitarilor la tulburarea ordinii publice. c) Forta de reactie ia in considerare faptul
ca fortele de destabilizare a ordinii publice sunt din ce in ce mai violente si ca, adesea,
acestea recurg la folosirea de arme si echipamente periculoase, iar fortele politienesti
trebuie sa aiba capacitatea de riposta pentru inhibarea, descurajarea, imprastierea sau la
nevoie neutralizarea acestora prin forta asigurata de logistica proprie. d) Controlul
situatiei in timp si spatiu are in vedere ca actiunile de protest socila de mare amploare pot
sa se maniufeste pe eprioade mari de timp si sa se extinda pe zone intinse. Aceste situatii
impun cu necesitate ca statul sa poata angaja forta de interventie publica autorizata care

sa fie capacitata de tacticile si dotarea corespunzatoare pentru a putea riposta eficient si


rapid. e) Gestionarea activitatii de comanda impune ca operatiunile pentru asigurarea si
restabilirea ordinii publice sa fie organizate si executate conform planului de interventie
stabilit, improvizatia, inoportunitatea si pregatirea precara fiind sortite esecului.