Eliberarea Daciei de sub ocupaia roman

Cotropirea unei prti a Daciei de ctre romani nu a nsemnat disparitia dacilor, un popor
cu rdcini strvechi n spatiul strbtut de Carpati si Dunre si mrginit de Marea
Neagr. Dorinta lor de a fi liberi a rmas la fel de puternic si dup nfrngerea dramatic
din anul 106, n aceast dorint aflndu-se n bun parte secretul dinuirii noastre n timp
de attea mii de ani. Atunci dacii au pierdut doar o treime din tara lor: Banatul, Crisana,
Maramuresul; Moldova de nord si central au rmas n afara noii provincii romane. De
fapt, pn n anul 275 a existat o Dacie liber, mereu n rzboi cu cea roman. Prin
atacurile lor succesive, declansate la scurt timp dup moartea mpratului Traian, dacii au
continuat rzboiul nceput n vremea lui Decebal, scopul fiind acum alungarea stpnirii
romane din provincia Dacia.
Deseori dacii s-au coalizat mpotriva romanilor cu populatiile barbare asezate n
vecintatea lor, precum sarmatii iazygi si roxolani si, mai trziu, vandalii, gepizii. Putem
considera c, astfel, ei au participat la o actiune mai larg prin care popoarele aflate la
granitele imperiului urmreau distrugerea puterii romane. Spre sfrsitul secolului al IIIlea, aceste lovituri au culminat cu retragerea stpnirii romane din provincial ntemeiat
de Traian la nord de Dunre.
Informatiile scriitorilor antici n legtur cu prezenta dacilor la aceste evenimente sunt
destul de putine iar atunci cnd ele exist sunt insuficient de clare. De aceea, de
nenumrate ori putem doar bnui participarea dacilor la aceste atacuri. O cauz
important a acestei situatii este aceea c majoritatea scrierilor istorice privitoare la
primele trei secole ale erei crestine, au fost redactate mult mai trziu, pe baza unor lucrri
mai vechi care nu s-au mai pstrat. n prezent, lipsa de precizie a acestor izvoare este tot
mai mult completat cu informatiile furnizate de descoperirile arheologice, epigrafice si
numismatice.
La scurt timp dup moartea mpratului Traian (88-117), situatia de la granitele Daciei a
devenit deosebit de grav ca urmare a atacurilor sarmatilor iazygi si roxolani, nsotite de
o rscoal a dacilor din provincie. Confruntat cu aceste evenimente, noul mprat,
Hadrian, (117-138) ia msuri pentru aprarea Daciei, prezenta sa aici n anul 118 fiind
atestat printr-o inscriptie descoperit la Sarmizegetusa. Informatiile oferite de Istoria
augusta n legtur cu cele relatate mai sus nu i amintesc si pe daci. Participarea lor
poate fi nteleas din afirmatia c la nceputul domniei lui Hadrian s-au revoltat
neamurile pe care le supuse Traian. 1
Exist ns o mentiune despre un rzboi dacic ntr-un papirus descoperit n Egipt. n mod
sigur este vorba de atacurile dacilor liberi care, alturi de iazygi, au continuat lupta si
dup ce roxolanii ncheiaser pace cu romanii. O eventual rscoal a populatiei dacice
din provincie este dedus din epitaful de la Pergam al guvernatorului C. Iulius Quadratus
Bassus, care a murit la nceputul domniei lui Hadrian, luptnd n Dacia 2. De
asemenea, adugarea de ctre acest mprat la numele Ulpiei Traiane si pe acela de
Sarmizegetusa este pus n legtur cu o rscoal a dacilor mpotriva stpnirii romane.
Momentul greu prin care trece imperiul este dovedit si de decizia lui Hadrian de a-l numi
ca guvernator al Daciei pe Q. Marcius Turbo, un general experimentat n reprimarea unor
revolte ale populatiilor supuse. mpratul intentiona chiar s abandoneze aceast
provincie, dar, sftuit de prieteni, a renuntat pentru a nu lsa pe minile barbarilor o
multime de cetteni romani, dup cum scrie istoricul Eutropius. 3. Tot acum Hadrian a

luat hotrrea distrugerii suprastructurii podului de peste Dunre, fcndu-l impracticabil,

de teama pericolului trecerii fluviului si invadrii Moesiei de ctre barbari. 4
Muntenia si sudul Moldovei, care apartineau Moesiei Inferior, sunt lsate n afara
imperiului, asupra lor mentinndu-se numai un control militar al acestuia. Evacuarea
acestor teritorii nu poate fi pus doar pe seama rzboiului cu roxolanii care au fost repede
mpcati prin acceptarea mririi subsidiilor acordate de ctre romani. O asemenea
hotrre a fost determinat n mai mare msur de o rscoal a populatiei dacice din
Muntenia, conjugat cu atacurile sarmatilor.
Confruntrile, de mai mic amploare ns, au continuat n timpul lui Antoninus Pius (138161) care, potrivit Istoriei augusta, prin guvernatorii si generalii si a supus pe germani,
pe daci si multe alte neamuri. 5
Primele lupte cu dacii s-au purtat n anul 143. La aceste rzboaie pricinuite de nebunia
getilor se refer retorul grec Aeluis Aristide n cuvntarea sa Laud Romei, scris n
144. ncercnd s desluseasc aceast expresie, istoricul Dumitru Tudor considera c ea
se refer mai degrab la dacii liberi din nord-vest si nu la eventualele rscoale ale
bstinasilor din provincie. 6. De altfel, Oracolele Sibylline amintesc pentru acesti ani de
luptele cu daci mari. 7.
Mult mai grele au fost luptele duse mpotriva dacilor liberi, cunoscuti sub numele de
costoboci, prin anii 156-157. Pentru a face fat pericolului, au fost aduse n Dacia trupe
din alte provincii. Luptele au fost conduse de M. Statius Priscus si cu aceast ocazie,
probabil, Legiunea a XIII-a Gemina a fost distins cu epitetul de pia fidelis...
O serie de inscriptii acord mpratului Antoninus Pius titlul de Dacicus iar guvernatorul
M. Statius Priscus nchin un altar Victoriei Augusta, n apropierea ruinelor fostei
resedinte a lui Decebal. Participarea dacilor din provincia roman la aceste evenimente
este foarte probabil n conditiile n care atacatorii erau de acelasi neam cu populatia
bstinas. 8.
Deosebit de semnificative pentru marele pericol prin care trecuse Dacia sunt
evenimentele nscrise pe un altar nchinat la Apulum (n 158) n numele Legiunii a XIII-a
Gemina lui Jupiter Optimus Maximus si adunrii zeilor si zeitelor pentru salvarea
Imperiului Roman. 9.
Domnia mpratului Marcus Aurelius (161-180) a fost puternic tulburat de asa-numitul
rzboi marcomanic la care au participat numeroase populatii barbare. Printre cei care
nutriser mpreun sentimente dusmnoase poporului roman sunt amintiti n Istoria
augusta si peucinii (locuitori ai insulei Peuce) si costobocii, triburi dacice din nordul
Moldovei. 10
Provincia Dacia este atacat n anii 167-170 att dinspre vest, nord-vest, de ctre iazygi si
triburile germanice, vandalii, ct si dinspre est, nord-est, de ctre costoboci, bastarni si
roxolani. Pentru ntrirea aprrii sale, este adus Legiunea a V-a a Macedoniei, la
Potaissa, n Dacia Porolissensis, ca tint principal regiunea aurifer din Muntii Apuseni.
La Apulum, barbarii au ptruns pn sub zidurile lagrului Legiunii a XIII-a, Gemina. O
inscriptie nchinat de colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa mpratului Marcus Aurelius
drept multumire c a fost scpat de un dublu pericol indic fie un atac venit din dou
directii diferite (vest iazygi, est dacii liberi, vandalii) fie un atac din afar, concomintent
cu unul din interior, din partea populatiei autohtone.
mprejurrile grele fac necesar o conducere unic a celor trei provincii dacice al cror
prim guvernator de rang consular devine M. Claudius Fronto. Faptul c acesta conduce

att cele trei Dacii, ct si Moesia Superior arat situatia extrem de critic prin care trece
imperiul. Dar nu numai Dacia roman a fost atacat. n anul 170 costobocii au intreprins
o puternic invazie n teritoriile Moesiei Inferior, ajungnd pn n Grecia.
Prin anii 171-172, o parte a tinutului locuit de costoboci este atacat si cucerit de vandalii
astingi, la ndemnul si cu sprijinul guvernatorului Daciei, Cornelius Clemens, ca represlii
pentru invazia din 170. 11. Aceast actiune a avut drept consecint nimicirea puterii
politice si militare a costobocilor, autorii antici nemaifcnd referire de acum nainte la
ei. Poate n urma acestor evenimente au ajuns la Roma n situatia de captivi sau ostatici
sotia regelui costobocilor Pieporus si nepotii si.
Dup mai bine de un deceniu de lupte, fiul lui Marcus Aurelius, Commodus, (180-192)
reuseste s ncheie pace cu semintiile barbare. Linistea nu s-a restabilit deplin. Dio
Cassius relateaz c acest mprat .avu de purtat cteva rzboaie mpotriva barbarilor de
dincolo de Dacia. 12., referindu-se probabil la teritoriul dacilor liberi si al altor neamuri
de la granita de nord-est a Daciei.
Biograful mpratului din Istoria augusta i aminteste si el pe daci, nvinsi, ca si maurii
prin legatii si. Se pare c au existat probleme si n interiorul Daciei romane, unde
puterea cezarului a fost impus provincialilor care nu voiau s-i recunoasc domnia. 13.
Linistea la hotarele imperiului este restabilit n timpul dinastiei Severinilor (193-235).
Aprarea granitelor statului a fost principala preocupare a mpratilor Septimiu Sever
(193-211) si Caracalla (211-217) si a descurajat prea mult timp atacurile barbare. Aflat pe
teritoriul Daciei, la Porolissum, Caracalla duce tratative cu populatiile din vecintatea
provinciei n vederea reglementrii relatiilor lor cu statul roman. Dio Cassius ne
informeaz c mpratul a luat ostatici de la dacii liberi, i-a nvrjbit pe vandali si
marcomani, iar pe regele cvazilor, Gabrionarus, l-a ucis.
Simtind momentul de cumpn al puterii imperiale o dat cu asasinarea lui Caracalla,
dacii au pustiit provincia traian n timpul lui Macrinus (217-218). Informatia oferit de
Dio Cassius ne arat c este vorba despre aceiasi daci liberi cu care ncheiase Caracalla o
aliant si care doreau acum s si ia napoi ostaticii. Alte atacuri nu au mai avut loc pn
la sfrsitul dinastiei Severilor.
Situatia s-a schimbat radical o dat cu izbucnirea anarhiei militare, n 235. Profitnd de
criza politico-militar provocat de luptele nencetate pentru tron, ai cror protagonisti
sunt comandantii legiunilor, neamurile barbare atac tot mai insistent granitele statului
roman.
Desi n biografia mpratului Maximin Tracul (235-238) din Istoria augusta nu este
scris c a dus lupte cu dacii, titlul de Dacicus Maximus pe care si-l ia poate s nsemne
fie c a purtat rzboaie cu dacii, fie c a aprat Dacia de barbarii care o amenintau.
Epitafurile datnd din perioada domniei lui si apartinnd unor soldati din Noricum si
Pannonia arat c ei si-au pierdut viata ntr-un rzboi mpotriva dacilor. 14. Acum ncep
s se afirme cu vigoare, prin puternice atacuri, carpii, un neam de oameni foarte potriviti
pentru rzboaie, care adesea au produs pagube romanilor, dup cum i caracterizeaz
Iordanes. 15
Atacurile lor sunt ndreptate mai ales spre provinciile de la sudul Dunrii de Jos, Moesia
Inferior, Thracia, Macedonia, Grecia, dar nici Dacia nu este scutit de incursiuni. n anul
238, carpii si gotii/getii invadeaz Moesia Inferior, Histria suferind mari distrugeri.
Despre acest atac se aminteste si n Istoria augusta, un termen folosit pentru a-i
desemna pe carpi fiind si acela de sciti. 16. Guvernatorul Tullius Menophilus ncheie

pace cu gotii/getii n schimbul unei sume de bani. Carpii sunt nemultumiti si pretind si ei
subsidii. Guvernatorul roman i refuz ns. Acest refuz i determin pe carpi s reia
atacurile o dat cu anul 242, cnd ei invadeaz din nou Moesia si Thracia.
mpratul Gordian al III-lea (238-244) este nevoit s amne rzboiul mpotriva prtilor
pn la alungarea dusmanilor din aceste provincii.
Cel mai puternic atac al carpilor mpotriva imperiului are loc n anul 245, n vremea
mpratului Filip Arabul (244-249).
Legenda Victoria Carpica de pe monedele emise acum si titlul de Carpicus Maximus
acordat mpratului consacr biruinta obtinut de romani.
Atacurile carpilor s-au prelungit pn n anul 249, cnd noul mprat, Traianus Decius, i
nvinge n mod decisiv. Titlul de Dacicus Maximus si Restitutor Daciarum i sunt
acordate acestuia n urma aprrii Daciei de invaziile numeroaselor semintii barbare,
printre care erau si carpii.
Victoriile obtinute mpotriva gotilor/getilor de Claudius al II-lea Goticul (268-270), la
Naissus (270) si de Aurelian (270-275) n anul 271 au salvat imperiul de la o eventual
dezagregare. Pentru anul 272, Istoria augusta aminteste de o incursiune a carpilor n
Balcani, fiind ns nvinsi de Aurelian, n Dobrogea.
Se credea c sub acest mprat att de capabil unitatea imperiului era refcut. Dup
victoriile obtinute la toate granitele, Aurelian dorea s reorganizeze aprarea frontierelor.
Pentru ntrirea limes-ului danubian, a hotrt prsirea Daciei romane. Retragerea
armatei si a administratiei romane din Dacia, a crei dat nu poate fi stabilit cu precizie
(271-275), s-a fcut ntr-un moment cnd inamicii imperiului, printre care si dacii,
fuseser nvinsi, dar asa cum se ntmplase de attea ori, nfrngerea lor nu dur prea
mult. Renuntarea la cea mai glorioas cucerire a lui Traian, desi dureroas, a fost
acceptat de contemporani, care au recunoscut meritul lui Aurelian de a fi nteles noile
realitti de la Dunre. n loc s mai fie un bastion al imperiului printre neamurile barbare,
Dacia roman mpiedic acum aprarea eficient a teritoriilor de la sud de Dunre.
Consecinta fireasc a disparitiei stpnirii romane n Dacia a fost refacerea n scurt timp a
unittii lumii dacice din interiorul si din afara Carpatilor.
Pierderea Daciei a fost preludiul cderii ntregului Imperiu Roman iar dacii contribuiser
din plin la aceasta.
Note:
1. Istoria augusta, Ed. Stiintific, pag. 73
2. Mihai Macria, Viata n Dacia roman, Ed. Stiintific, Buc., 1969, pag. 46
3. Eutropius, Istoria roman, pag. 102
4. Dio Cassius, Istoria roman, vol. III, pag. 307
5. Istoria augusta, pag. 81
6. D. Tudor, Rscoale si atacuri barbare n Dacia roman, Bucuresti 1957, pag. 115
7. Situatia se linisteste destul de repede deoarece o diplom militar din 144 atest
masive lsri la vatr din trupele auxiliare ale Daciei Superior. Mihai Macrea, op.cit.,
pag. 55
8. D. Protase, Autohtonii n Dacia, vol.I, Ed. Stiintific si Enciclopedic Bucuresti, 1980,
pag. 210
9. Mihai Macrea, op.cit., pag. 55
10. Istoria augusta, pag. 91

11. Dio Cassius, op.cit., pag. 348, Vandalii ptrund pe la 170 n nordul si vestul Daciei
romane Crisana si Maramures
12. Ibidem, pag. 368
13. Istoria augusta, pag. 129
14. Mihai Marcea, op.cit., pag. 436
15. Iordanes, Getica, Fundatia Gndirea, Bucuresti, 201, pag. 36
16. Istoria augusta, pag. 349