Inspirata de formula teatrului expresionist modern, dramaturgia lui Lucian Blaga a fost de la bun

inceput receptata ca apartinand teatrului poetic de idei. Prima piesa, Zamolxe. Mister pagan, e
mai degraba un poem dramatic, con-stituit din seria d
e reprezentari extatice, cu o mare forta de sugestie scenica si pantomimica. E o piesa a vestirii,
in cel mai curat spirit expresionist. Eroul pare un alt Zarathustra, profetul unei credinte noi,
infatisata ca o contopire a indivizilor cu fortele cosmice elementare. Noua religie invinge insa
numai prin sacrificarea lui Zamolxe, amintind de mitul crestin al mortii lui Iisus. Lucian Blaga e
adeptul unui teatru nou de simplificare extrema, de viziune, de idei si de gesturi extatice.
Opera dramatic blagian poate fi mprit n dou categorii de piese. n prima categorie
cuprindem piese scrise anterior elaborrii sistemului filosofic i le vom numi piese
presistemice18 i piese scrise dup conturarea n linii mari a acestuia, pe care le vom numi piese
postsistemice19. Urmnd acest criteriu, n prima categorie am clasat piesele scrise pn n anul
1930 i anume: Zamolxe, Tulburarea apelor, Meterul Manole, Daria, Fapta, nviere i Cruciada
copiilor, iar n a doua categorie, piesele scrise dup aceast dat, i anume: Avram Iancu, Arca lui
Noe i Anton Pann. Un alt criteriu dup care am analizat piesele lui Blaga sunt temele specifice
pe care le dezbat. Piesele de teatru care pun problema destinului creator al omului ce fiineaz n
orizontul misterului sunt Zamolxe, Tulburarea apelor, Meterul Manole, Cruciada copiilor,
Avram Iancu, Arca lui Noe i Anton Pann i piesele n care regsim mitosofia Marelui Anonim:
Zamolxe, Meterul Manole i Arca lui Noe.
TULBURAREA APELOR Drama in sase tablouri de Lucian Blaga. Scrisa in cursul anului
1922, ea a fost publicatii in martie 1923 la Editura Institutului de Arte Grafice ,Ardealul" din
Cluj.
Cu exceptia unui proiect abandonat la Teatrul din Craiova, nu a fost niciodata pusa in scena, din
motivul explicit formulat al dificultatii reprezentarii, desi explorarile si experimentele actuale ar
fi putui sa gaseasca in ea un material potrivit teatrului ritualic, A doua din seria celor zece piese
scrise de Lucian Blaga, ea continua formula de teatru esentializat si arhetipal,
n Tulburarea apelor este vorba despre ncercarea Nonei de a trece omenirea sub luteranism,
deoarece religia nu este pentru ea cea mai bun a legere omeniri -Am nebunii strvechi,
printe. Catolicii sunt btui pretutindeni, rsuflu n larg. Unde sunt eu nu poate fi biseric! Unde
este biseric nu pot fi eu! Pe unde trec eu trebuie s treac omul luteran!1 Ea este un fel de
salvatoare a religioilor de a-i scpa de pedepsele la care sunt supui de propria credin. Spune
c pe acolo pe unde trece ea nu poate exista biseric, ceea ce denot c vrea s schimbe ct mai
mult cu putin mentalitatea
Ivanca (Fapta) e in mare masura o varianta laTulburarea apelor.
Motivul strmoilor care se ntorc s-i triasc vieile netrite, n urmaii lor este fundalul pe
care Dinu, un pictor care triete drama de a fi ndrgostit de aceeai femeie ca i tatl lui, lupt
cu impulsul obsedant al sngelui, de care va scpa printr-o tentativ (euat) de asasinat.
Eva Crian aduce n rolul Ivanci nebulozitile fermectoare ale tinereii i iubirea arznd,
specifice iraionalului feminin.
Schimbnd titlul piesei n Ivanca se transfer i greutatea dramei din sufletul protagonistului pe
buzele sau pe coapsele personajului feminin care vine s "tulbure apele" dintre tat i fiu.

de Lucian Blaga

regia: Anca Bradu

scenografia: Adriana Grand
coregrafia: Mlina Andrei
muzica: Cornel ranu
Distribuia:
Tatl: Anton Tauf
Luca: Ionu Caras
Dinu: Ctlin Herlo
Ivanca: Eva Crian
Mesterul Manole a fost publicat in 1927 de catre Blaga. El a preluat un mit de intense circulatie:
mitul creatorului. El face din Manole un personaj tragic, constient de caracterul irrational, absurd
al jertfei care i se cere. Drama personajului, singuratatea sa intre pamint si cer, intre porunca lui
Voda si absurditatea jertfei trimit la teatru existentialist (Eugen Ionesco, Sartre,Camus). Piesa
urmareste gradat criza sufleteasca a personajului de la oscilatiile dramatice intre gind si fapta la
revolta si blestem, la patima devotatoare a creatiei urmata de o epuizare sufleteasca.Spre
deosebire de balada unde toti mesterii mor din porunca lui Voda, in piesa lui blaga acestia ramin
in viata ca niste dovezi vii ale adevarului ca toate marile creatii necesita mari sacrificii omenesti.
Meterul Manole este o meditaie dramatizat pe tema fortuna labilis, dar i pe tema creatorului
\ a creaiei, prin urmare o dram de idei, deci expresionist. n acelai timp, metamorfoza Mirei
n mnstire este o sacralizare arhetipal a iubirii ntr-o lume relativ, care, prin sublimare, intr
n teritoriul sacrului, al eternului.

CRUCIADA COPIILOR Drama de Lucian Blaga, publicata in . Premiera absoluta are loc la
16 aprilie 1930, pe scena Teatrului National din Cluj.
Actiunea acestei drame se petrece intr-o cetate de hotar, pe Dunare in jos", la anul 1212; veacul
e zbuciumat, iar lumea crestinatatii este bintuita de un nou eres", care dupa esecul
expeditiilor razboinice ale cavalerilor cruciati reaprinde sperante si stirneste noi exaltari.
In tinuturile indepartate ale lui soare-apunc, infloreste ideca unui mars al Inocentilor"; sub
povaja unor calugari, copiii isi parasesc familiile si caminul, lasind pustii cetatile, si pornesc pe
jos, pe cursul apelor (Vin pe Rin in sus si pe Dunare in jos, zile si saptamini in sir tot coboara,
pe Ron si pe Vistula, pe Elba, pe Tisa cea alba, pe Murasul moale si pe Cerna noastra de
totdeauna"), intr-o cruciada a copiilor", stapinita de un singur vis, acela al eliberarii
Ierusalimului, in drumul lor, cetele de copii poposesc intr-o cetate dunareana, unde exaltarea lor
se raspindeste, ca o molima rea, facind sa li se alature si copiii locului
Drama Cruciada copiilor este penultima dintre piesele de teatru scrise de Lucian Blaga. Ea
seamn n multe privine cu Tulburarea apelor. i aici punctul de plecare este istoria, care ofer
ns poetului numai pretextul necesar, nu i un material, orict de sumar, lsnd loc fanteziei. O
cruciad a copiilor e atestat, dar numai n rile catolice. Blaga o extinde, crendu-i un prilej de
a defini nc o dat mentalitatea autohton, opunnd-o uneia strine.
Avram Iancu
AVRAM IANCU Drama, de Lucian Blaga, publicata la Sibiu in . Piesa fusese scrisa la Viena,
in cursul aceluiasi an. Fragmentar, tiparita mai intii in revistele Gind romanesc" (nr. 11, nov.

1934 si nr. 2, febr. 1935), Familia" (nr. 8, 1935). Premiera absoluta a avut loc la 30 ian. 1935, pe
scena Teatrului National din Cluj.
Piesa infatiseaza citeva episoade din lupta dusa de Avram Iancu, in fruntea romanilor
transilvaneni, pentru dobindirea de drepturi nationale. Avram Iancu este, poate, cea mai
complex provocare a dramaturgiei lui Lucian Blaga, ntruct autorul i-a propus extrapolarea,
valorificarea i redimensionarea (uneori chiar resemantizarea) unei diversiti deconcertante a
dimensiunilor culturii i civilizaiei: istoria, folclorul, mitul, estetica, metafizica, avnd ca mobil
exprimarea, o dat n plus, a acelei presupuse mentaliti ancestral autohtone23 , a
spiritualitii mioritice, matrice a apriorismului romnesc. Avram Iancu este o piesa cu o
structura dramatica strinsa, cu o actiune riguros condusa, cu personaje de un relief intru totul
remarcabil.
In Anton Pann ultima creatie in drama a lui Blaga in locul atmosferei de timp mitic
romanesc vom avea pictura unui mediu precizat spatial si temporal o lume eflata la granita
dintre medieval si dintre Rasarit si Apus: Brasovul din prima jumatate a secolului trecut.
Personajele au identitate sociala si se definesc mai cu seama prin ea: simbolurile au fost inlocuita
cu tipologia realista. Prin asemenea elemente, Anton Pann se configureaza cu drama a omului
deosebit, doborit de opacitatea de valoare, de interesele meschine sau pur si simplu de
neintelegerea lumii in care traieste. Pann e poetul vietuind in mizerie, speculat de negustorii de
arta, razvratit impotriva societatii sau in orice caz solidar cu razvratitii. Epoca adauga acestor
trasaturi un fel boem al vietii, prietenia cu un haiduc, un fes rosu. Trubadurul colinda
iarmaroacele, chefuieste in crisme in companii vesele, scrie versuri sentimentale pentru
amorezatii tirgului, remunerate prost de un Mecena zgircit: Coana Safta. Lasata sa lupte singura
cu saracia, sotia il paraseste. Indurerat de pierderea ei si cu o rana in coaste capatata stupid, eroul
moare. Biografia personajului se desfasoara pe un fundal colorat, uneori pitoresc. Oamenii se
numesc Spuderca, Pantu, Cocorandu, Ciurcu, Safta.
In peisajul cam sarac al dramaturgiei interbelice (comparativ cu romanul si poezia) Lucian
Blaga este o fericita exceptie. El cultiva teatrul poetic de idei, care pune in lumina deopotriva
poetul, filozoful si dramaturgul. In dramele sale Blaga prelucreaza mituri stravechi pe care le
regindeste, le reinterpreteaza, investindu-le cu sensuri filozofice. Aceste mituri stravechi sunt
tratate in maniera moderna, expresionista.
Mai mult decit in poezia, in dramaturgiea se simte influenta expresionismului. Dramaturgul
renunta la adincirea psihologiei personajelor si prinr-o reductie expresionista realizeaza
personaje-idei. Accentul se pune pe conflictul interior, pe conflictul de idei. Tot de estetica
expresionista tine interesul pentru mitic, ancestral, arhaic dezlantuirea fortelor oarbe ale naturii,
eul supratensionat.
Prin problematica pieselor sale, Lucian Blaga isi concureaza de mare altitudine contemporanii,
situindu-se valoric pe aceeasi orbita cu Camil Petrescu, singurul dramaturg interbelic cu care
prezinta afinitati structurale. Asemenea acestuia, Lucian Blaga transpune conflictul din planul
exterior al evenimentelor in cel interior al constiintei, imprimindu-I printr-o complexa structura
ideatica valori de rezonanta general-umana. Opera amindurora se deschide spre orizontul scenic
al lumii, constituind o veriga intermediara intre literature dramatica de la confluenta veacului
trecut cu inceputul secolului nostru si dramaturgia universala a ultimelor patru decenii.