Bucurestii si Regele Carol I; Mavrogheni

Dan D. Ionescu

n momentul intrarii n Bucuresti a principelui domnitor Carol I (21 Mai 1866),

Capitala Romniei era deja n curs de modernizare, conform prevederilor
Regulamentului Organic din 1831, mbunatatite de reglementari urbanistice ulterioare,
votate de Sfatul Orasului cu deosebire ntre 1847-1860. Refondarea Bucurestilor era
un proces n plina desfasurare, mai cu seama datorita distrugerilor provocate de
Marele Foc din ziua de Pasti (23 Martie) a anului 1847.
La sosirea principelui Carol I erau deja schitate principalele noduri, poli si directii de
dezvoltare ale Capitalei: Centrul Istoric id est Centrul Bancar, Piata Academiei i.e.
Piata Universitatii - la rascrucea Bulevardului Academiei (curnd rebotezat Carol I) cu
Strada Coltei (viitor bulevard) -, pietele alimentare regulamentare (Maghistratului i.e.
Ghica-Voda, Mare, Natiunii, Unirii, alcatuind un sistem de piete mpreuna cu Piata
Zarafilor, rascrucea de la biserica Sf. Ioan-Nou si Piata Curtii Apelative (Tribunalul);
Piata Veche si Noua i.e. Herasca; Neculescului mutata n 1841 lnga Biserica Amzei;
Oborul Nou; Matache Macelarul; Constantin-Voda), dar si piete mai vechi precum
Piata Zarafilor (apoi Sf. Antonie/Anton), mutati aici de la Sf. Gheorghe-Nou; Sararia
Veche (la E-SE de Spitalul Coltei); Sf. Gheorghe (Nou). Totodata existau piete urbane
reprezentative n curs de definitivare -, precum Piata Teatrului Mare, sistemul de
piete Piata Palatului Ocrmurii (Administrativ sau Palatului), a Bisericii Kretzulescu
(la V-NV de biserica) si Piata Metohului Episcopiei (Episcopiei, Gradina Episcopiei);
Piata de la Capul Podului Mogosoaiei (dupa 1878 PiataVictoriei); Piata Sf. Stefan
(Vergului). O parte din piete fusesera amenajate n locul hanurilor manastiresti, a caror
darmare ncepuse conform legii din 1856 si care se va aplica pna n 1903. n timpul
lui Carol I au fost distruse cca 25 de biserici. Procesul era similar cu cel din Venetia si
Paris, unde vaste ansambluri medievale/renascentist-baroce au fost distruse din motive
ideologice si urbanistice
Gradinile, publice ori private, erau deja trasate si erau functionale: Cismigiu, Sf.
Gheorghe-Nou, Kiseleff si Mavrogheni-Voda cu ansamblul de gradini nvecinate
Filipescu, Cantacuzino, Barcanescu, Jianu, Herastraul Vechi, Baneasa -, Ghica-Tei
(Teiul Doamnei/Lacu Tei ntia gradina publica a Bucurestilor, 1830),
Procopoaiei/Farmazonului, Episcopiei, Fntnii/Mitropolitului Filaret i.e. Libertatii, a
Mitropoliei, a celor doua palate brncovenesti din centru, a Asezamintelor
Brncovenesti, a Casei de Nasteri (Maternitatea) de la Radu-Voda, Palatului Cotroceni,
Bellio (Bellu, apoi cimitir), Golescului i.e. Belvedere, Cmpineanului, Balaceanului,
Iakovenco, Grammont, Giagoga, s.a.m.d.
1

n acest context, se poate pune ntrebarea: care a fost contributia noului suveran si a
apropiatilor sai la modernizarea Bucurestilor ? n primul rnd Carol I a impus
oamenilor politici si corpului tehnic o disciplina si o organizare a muncii, un ritm mai
accentuat si o constanta a acestuia, precum si o noua viziune a edificiilor monumentale
ce urmau a mobila ? spatiul urban n curs de restructurare. Pentru ca toate aceste
norme de conduita sa fie viabile, a chemat un mare numar de tehnicieni, din varii
domenii, att din mediul germanofon, italofon (Germania, Austro-Ungaria,
Danemarca, Elvetia, Nordul si Centrul Italiei), ct si francofon (Franta, Belgia, Vestul
Italiei, Nordul Spaniei), pe care i-a implicat n principalele santiere din tara si din
Capitala. Rolul acestora organizati n loji masonice oparative, la care s-au afiliat si
lojile vechi autohtone a fost esential, mai ales ca unii erau si membri ai lojilor
speculative: reconstructia Tarii se discuta mai nti n loji. Uneori amestecul
Domnitorului a fost vizibil autoritar, precum s-a vadit n afacerea Strousssberg ?
(prima retea de cai ferate a Romniei) ori tacit precum n cazul concursurilor pentru
construirea palatelor Camerei Deputatilor, Senatului, Garii Centrale ori reamenajarii
Pietii Bisericii Sarindar. Adevarul este ca deprinderile levantino-fanariote ale
bucurestenilor n special si ale multor romni n general, trebuie sa-l fi exasperat pe
tnarul monarh, care pe deasupra era si ofiter prusac de artilerie ! Ca urmare a trebuit
de multe ori sa puna piciorul n prag, n limitele prerogativelor Constitutiei din 1866.
Dupa toate aparentele, ideea de a aduce n Romnia, laolalta, tehnicieni (mesteri,
antreprenori, ingineri, arhitecti, horticultori, pictori, sculptori, ebenisti, etc)
germanofoni, francofoni si italofoni, i-a apartinut lui Carol I, pornind de la nucleul ce
exista dinaintea domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Colaborarea acestora cu tehnicienii
romni a fost mai mult dect benefica: n decurs de cca. 40-45 ani Romnia s-a
transformat ntr-o tara europeana de influenta occidentala, iar Bucurestii, capitala
Regatului Romn, a devenit un oras modern, sinteza ntre spiritul post-bizantin, vechi
romnesc si oriental cu acela occidental, de factura predominant franceza, de unde si
apelativul Micul Paris ?; iar la sfrsitul domniei lui Carol I, n Romnia se raspndea
stilul national, manifestare a spiritului Artei 1900 ? n Romnia. Fondat chiar de
suveran, noul stil si are sorgintea n bisericile rectitorite din temelie de acesta, prin
arhitectul Andr Lecomte Du Nouy. n Bucuresti (si alte orase) strazi ntregi au fost
realiniate, reconstruite, parcelarul regndit n mare masura, au fost deschise strazi si
bulevarde noi, s-au amenajat parcuri si gradini, orasul a fost dotat, aproape
concomitent, cu prima centrala telefonica, prima retea feroviara, prima gara (Filaret,
urmata de Gara Princiara de la Cotroceni) si prima retea de cale ferata americana
(tramway), care utiliza tractiunea cabalinelor, ulterior cea electrica. Mostenind vaste
spatii verzi, Bucurestii au fost restructurati n ideea de a fi transformat ntr-un orasgradina sui-generis, concept cristalizat cu deosebire dupa 1890.

Domnia lui Carol I a nsemnat, de asemenea, dotarea cu sedii proprii a aproape tuturor
institutiilor Statului, comunale ori particulare: ministerele Agriculturii si Domeniilor,
Instructiunii Publice si Cultelor, Lucrarilor Publice, de Razboi, Afacerilor Interne,
Afacerilor Externe (instalat n Palatul Gr. Sturdza Beizadea Vitel ?), Finantelor
Publice (instalat n Casele Gr. Romanit, transformate si extinse), Palatul Justitiei,
Prefectura Judetului Ilfov, Palatul Regal (extins), Banca Nationala a Romniei,
Directia Generala a Postelor, Telegrafelor si Telefoanelor, Monitorul Oficial si
Imprimeriile Nationale, Monetaria Nationala (pe temeliile Palatului MavrogheniVoda, lnga biserica cu acelasi nume), Camera de Comert, Industrie si Bursa de Efecte,
Casa de Depuneri, Economii si Consemnatiuni, Eforia Spitalelor Civile, Scoala
Ofiterilor de Infanterie, Manutanta si Pirotechnia Armatei (Noua, pe Cmpul
Cotrocenilor), Facultatea de Medicina, Institutul de Patologie si Bacteriologie, scolile
de Medicina Veterinara, de Poduri, Sosele si Mine, Normala de Institutori (pe ruinele
caselor egumenesti ale M-rii Sf. Ecaterina), de Arte si Meserii, Seminarul Teologic
Central (Ortodox), sedii moderne pentru multe licee si gimnazii, recladirea tuturor
spitalelor (Brncovenesc, Colentina, Coltea, Ghica-Pantelimon, Filantropia, Militar
Central, etc), banci (de Scont, Marmorosch & Blank, Poumay, de Credit si Scont,
Descontogessellschaft, Romneasca, etc), societati de asigurare (Generala, Financiara
a Romniei, Victoria, etc), industriale, fabrici, uzine, ateliere, sistematizarea si dotarea
cimitirelor, etc.
Remarcam coerenta rezolvarilor urbane, realizarea de sisteme de artere, piete si
degajamente urbane (Universitatii - I. C. Bratianu bulevardele Carol I, Coltea si I. C.
Bratianu, P-ta Sarindar - Palatului Episcopiei/Atheneului Sf. Ionica Cl. Victoriei
Str. Cmpineanu Str. Regala Str. Academiei - ultima dezarticulata n 1938),
necesare pentru fluentizarea traficului, regularizarea si asanarea cursului Dmbovitei
si, partial, al Colentinei - astfel fiind higienizat, n mare, ntreg orasul -, construirea
unei noi uzine electrice comunale la Grozavesti, dotata cu cele mai moderne instalatii
din Europa n acel moment, canalizarea a cca. 70 % din oras, reglementarea stricta a
iluminarii, aerisirii si evacuarii apelor menajere din noile costructii, impunerea
respectarii de catre proprietari a prevederilor urbanistice (altfel urmau amenda ori
demolarea), nfiintarea unor servicii comunale de ridicare a gunoaielor, de ntretinere a
strazilor, parcurilor si gradinilo, dar si prima centura de fortificatii (1883-1899; (L=70
km, D=23 km, cu 18 forturi si 18 baterii), care pna azi a marcat limita orasului. Nu n
ultimul rnd consemnam preocuparea monarhului si a sfetnicilor sai de a omagia si
comemora n spirit european, diferite personalitati romnesti, carora le-au fost dedicate
monumente de for public (statui, busturi), amplasate n spatii publice exterioare (piete,
scuaruri, ronduri, parcuri, cimitire) ori interioare (edificii publice oficiale sau
particulare). De atunci (de dupa 1880/1885) dateaza generalizarea asezarii de
monumente funerare sculptate peste mormintele din cimitirele Vechiului Regat.