Sunteți pe pagina 1din 10

Retasururile in lingouri

Retasurile sunt goluri de contactie a otelului in stare lichida in lingotiera.


Aparitia lor este determinata de diferenta de volum dintre volumul aliajului
lichid la turnare si volumul solidului la temperatura de solidificare.
Contractia in stare lichida are loc in timp ce temperatura otelului scade de
la temperatura de turnare Tt, la temperatura lichidus Tl.
Valoarea contractiei volumetrice in stare lichida se poate calcula cu
relatia:

(23)
Deoarece temperatura lichidus ramane aproape constanta pentru o
marca de otel, marimea contractiei volumetrice in stare lichida depinde de
coeficientul de contrctie

si de temperatura de turnare T . Coeficientul de

contractie
depinde de proportia de gaze degajate, de compozitia chimica a
otelului si de miscarile otelului lichid in lingotiera in timpul racirii. Variatia
coeficientului de contractie volumetrica in stare lichida

, depinde foarte

mult de continutul de carbon,


creste cu cresterea continutului de Si, Mn si
P si scade cu cresterea continutului de Cr si Al.
Contractia volumetrica in intervalul de solidificare este determinata de
schimbarea starii de agregare, cand atomii se aranjeaza in retea, de
cresterea brusca a continutului de gaze, de reactii si de difuzie.
Contractia volumetrica in intervalul de solidificare

este data de relatia:

(24)
Valoarea contractiei volumetrice creste cu cresterea intervalului de
solidificare, cu cresterea continutului de carbon, este influentata si de
elementele care largesc intervalul de solidificare. (Fig. 15)

Fig. 15. Variatia contractiei cu continutul de carbon


Pentru diminuarea contractiei trebuie avute in vedere urmatoarele:
-

folosirea vidului sau barbotarea cu gaze inerte a otelului in oala de


turnare pentru micsorarea continutului de gaze;
conducerea corecta a afinarii si a dezoxidarii;

Cele doua tipuri de contractie determina formarea retasurii la capatul


lingoului si marimea sutajului de cap, care poate ajunge la 10 15%. (Fig. 16)
Mecanismul formarii retasurii. Modul de formare a retasurii intr-un
lingou fara maselotiera difera de la lingotiera invers conica la cea conica (Fig.
16)

Fig. 16. Mecanismul formarii retasurii


In cursul racirii otelului in lingotiera, concomitent cu formarea unui strat
solid dx in timpul
are loc, datorita contractiei si o coborare a nivelului
suprafetei libere a otelului cu o valoare dy, inaltimea coloanei de otel
devenind y. Acest proces continua pe masura ce solidificarea avanseaza spre
centrul lingoului si de la picior spre cap. La sfarsitul solidificarii rezulta un gol

de contractie R denumit retasura principala pe inaltimea h, iar in cazurile


lingourilor direct conice cu conicitate mare, apare si un gol de contractie
secundar r denumit retasura secundara.
Aparitia retasurii nu poate fi evitata, dar pot fi influentate volumul,
intinderea si pozitia acesteia in lingoul de otel. Retasura poate lua in lingou
forme si pozitii variate (Fig. 17).

Fig. 17. Formarea golurilor de contractie la solidificare


Volumul retasurii si adancimea ei variaza cu dimensiunile lingoului, cu
forma si configuratia lingotierelor, cu calitatea otelului si metoda de turnare
adoptata. Astfel, in lingourile cu raportul H/D m mic, retasura este larga si
putin adancita, in timp ce la lingotierele inalte si cu sectiune mica, retasura
este ingusta si adanca. Lingotierele cu pereti grosi si calde se racesc incet
dupa formarea zonei I de solidificare si deplaseaza retasura spre capul
lingoului, in timp ce lingotierele cu pereti subtiri si reci favorizeaza formarea
retasurii filiforme, ingusta si adanca.
Cresterea temperaturii de turnare si a vitezei de umplere maresc volumul
si adancimea retasurii asa cum arata curba 2 din fig. 3 fata de curba 1
corespunzatoare unor valori mici pentru Tt si vt.
Masurile pentru restrangerea retasurii si amplasarea ei favorabila in capul
lingoului, difera dupa cum otelul este calmat sau necalmat. Astfel, la otelul
calmat se folosesc lingotiere invers conice, cu maselotiere bine izolate
termic, uscate si calde. Se recomanda turnare directa, deoarece ultimele
portiuni de otel lichid turnat au posibilitatea completarii golului de contractie
deja format.
In cazul turnarii in sifon, cand conditiile sunt mai putin favorabile si otelul
cald patrunde la piciorul lingoului, pe langa masurile mentionate mai inainte
este necesara pomparea (intreruperea si reluarea turnarii) pentru a micsora
pericolul formarii retasurii secundare.

In lingoul de otel necalmat, retasura poate lipsi in totalitate (fierbere


slaba) sau se poate forma si patrunde pana la 10% din inaltimea lingoului
daca fierberea este prea puternica de la inceput si cea mai mare parte din
bulele de gaz ies din otel.
Daca insa acoperirea cu substante chimice se face foarte tarziu, se
adauga Al dupa 10 15 min dupa terminarea turnarii, cand fierberea inceteaza
brusc, retasura fiind formata din goluri izolate care patrund pana la 50% din
inaltimea lingoului.
Porozitatile apar intre grupe de dendrite sau la limita cristalelor primare,
unde raman portiuni de otel lichid care se contracta producand goluri mici,
inguste, pline cu gaze in care nu mai poate intra otelul lichid. In consecinta,
porozitatile sunt microretasuri care apar mai frecvent in centrul lingoului si
mai ales in apropierea retasurii.
Porozitatea din centrul lingoului este mai pronuntata daca raportul
H/Dm este mare, daca temperatura de turnare este inalta, daca otelul contine
elemente care maresc domeniul de solidificare si daca se indeparteaza prea
repede maselotiera (atunci centrul lingoului se solidifica brusc, nu succesiv).
In procesul de deformare plastica la cald, golurile din centrul lingoului se
sudeaza total sau in mare parte la otelul necalmat. Cele care nu se sudeaza
reprezinta un defect care inrautateste proprietatile otelului.
Suflurile sunt goluri datorate degajarii gazelor in timpul solidificarii, fiind
inerente la lingoul de otel necalmat si reprezinta discontinuitati in masa
lingoului. Pozitia si repartizarea lor este strans legata de modul cum decurge
degazarea ca si de raportul care exista intre vitezele de solidificare si de
formare a bulelor de CO.
Primele bule de CO apar pe suprafata interioara a crustei care se
formeaza la inceputul procesului de solidificare, aici existand conditiile
optime pentru germinare si anume, suprafata neregulata si subracire locala.
Aceasta se ridica spre capul lingoului contribuind la uniformizarea
temperaturii in lingou si la indepartarea excesului de H 2 si N2 peste cel care
poate fi retinut in solutie in echilibru la temperatura respectiva.
Daca degajarea bulelor este intensa si otelul se misca pe verticala cu
viteza mare, bulele vor fi antrenate de-a lungul stratului solidificat si
eliminate.
Daca degajarea de bule este mai slaba, dar bulele cresc ceva mai repede
decat grosimea stratului solidificat, periodic acestea se pot sparge si in
mersul lor ascendent, atata timp cat otelul este fluid vor antrena si o parte a
gazului din golul inconjurat de otel solidificat.

Cand viteza de avansare a frontului de solidificare este mai mare decat


viteza de formare si crestere a bulelor, acestea vor ramane prinse sub forma
de sufluri in otelul lichid.
Sectionand un lingou de otel necalmat, in structura acestuia se disting
urmatoarele zone caracteristice:
a)

crusta marginala care cuprinde:


zona cu grosimea de 1 2 mm continand sufluri si fisuri
superficiale datorate defectelor locale ale peretilor lingotierei;
zona fara sufluri, densa, a carei grosime variaza in functie de
conditiile de solidificare si de degajare a gazelor, la o fabricatie
normala aceasta grosime fiind de ordinul a 15 mm;

b) zona suflurilor marginale, alungite sau coroana exterioara de sufluri,


cu o grosime de 30 70 mm, formate in urma inrautatirii conditiilor de
degajare ca urmare a cresterii viscozitatii otelului si presiunii ferostatice,
bulele de CO a caror formare slabeste ramanand prinse de preminentele
de la frontul de solidificare si crescand odata cu avansarea acestuia;
c) zona suflurilor secundare, de forma globulara sau coroana interioara
de sufluri care marcheaza limita dintre zona de fierbere si miezul lingoului
fiind amplasate de regula in apropierea centrului lingoului spre partea
superioara.
d) zona centrala care contine sufluri rotunde, mari si mici, raspandite
neregulat, mai putin in partea de mijloc si mai mult de capatul lingoului,
sufluri care se produc din momentul punerii sau formarii capacului;
Pentru a nu se transforma in defecte care sa conduca la rebutarea
produsului deformat plastic, coroana exterioara de sufluri trebuie sa se
formeze sub o crusta marginala compacta cu o grosime de cel putin 25 mm.
Daca crusta marginala este prea subtire, exista pericolul ca in timpul
deformarii plastice acesta sa crape, marginile suflurilor se oxideaza in contact
cu aerul si ele nu se mai sudeaza si produsele prezinta la suprafata exfolieri,
rupturi sau crapaturi. Sunt periculoase si suflurile din centrul lingoului, care
pot ramane nesudate mai ales daca coroiajul este mai mic sau laminorul,
presa sau ciocanul de forja sunt prea slabe.
Pozitia suflurilor in lingou si comportarea lor la laminare si forjare
influenteaza proportia de produse bune si comportarea pieselor fabricate din
acestea. Daca suflurile marginale se gasesc la o adancime mica fata de
suprafata, crusta care le acopera se poate rupe la prelucrarea prin deformare

a lingoului, peretii suflurilor se oxideaza si deci nu se mai sudeaza iar piesele


vor prezenta la suprafata defecte grave (exfolieri, ruperi, crapaturi).
De asemenea, daca laminorul, presa sau ciocanul sunt slabe sau covoiajul
este mic, suflurile din interiorul lingoului pot ramane nesudate reprezentand
discontinuitati in produs. Daca prin aschiere vor fi scoase la suprafata, ele vor
actiona ca amorse la ruperea pieselor.
Unul din obiectivele principale ce trebuie urmarite in cursul elaborarii si
turnarii este asigurarea unei zone lipsita de sufluri de o grosime suficienta,
grosime care trebuie sa fie cu atat mai mare cu cat lingoul este mai mare,
valoarea minima fiind de cca 10 mm.
Amplasarea coroanei marginale de sufluri depinde de conditiile de
elaborare, turnare si solidificare, deci de continutul de carbon, de gradul de
calmare (dezoxidare) a otelului, de valorile parametrilor turnarii, temperatura
de turnare Tt si viteza de umplere vu si de raportul H/Dm al lingotierei.
Modul in care este condusa elaborarea influenteaza in mare masura
procesul de fierbere a otelului in lingotiera si degajarea de gaze care practic
este controlata in intregime de desfasurarea rectiei dintre
si
din otel
(analizele de gaz prelevat in timpul fierberii otelului in lingotiera au aratat ca
ponderea CO+CO2 in acestea este de peste 90%, continuturile de N2 si
H2 reprezentand < 5% si respectiv < 2,5%).
De aceea, la evacuarea din cuptor otelul trebuie sa aiba un anumit grad
de oxidare care se asigura atat prin continutul de carbon, cat si prin
compozitia zgurei (continutul de (FeO) si bazicitate).
Astfel, la o bazicitate a zgurei CaO/SiO2 >=2,5 se recomanda la otelurile
necalmate ca

sa fie:
=15 21% cand

> 0,10%

=17 21% cand

<0,10%

Deoarece in conditii normale de elaborare cresterea continutului de


este insotita de scaderea continutului de
, pentru a se asigura conditiile de
fierbere, continutul de
in otelul necalmat se limiteaza la 0,25%, insa foarte
rar el depaseste 0,20%.

De asemenea, s-a aratat ca in afara de o dezoxidare prea avansata


(continut prea mic de
si o decarburare prea avansata conduce la formarea
unei cantitati mici de gaze (este insuficient carbonul), deci o fierbere
insuficienta si la o amplasare nefavorabila a suflurilor marginale. De aceea,
otelurile necalmate trebuie sa aiba continutul de
>=0,04%.
Factorul principal pentru formarea si amplasarea suflurilor ramane gradul
de calmare a otelului

exprimat de relatia:

Valoarea lui se fixeaza functie de otel si de diametrul inscris al sectiunii


lingoului. Gradul de calmare trebuie sa creasca liniar cu suprafata lingoului.
Astfel, pentru un otel necalmat continand
< 0,15%,
= 0 si
=
0,0015%, gradul de calmare trebuie sa cresca putin cu marimea lingoului si
sa aiba valori intre liniile 1 si 2, ceea ce constata prin varierea continutului de
mangan in limitele admise pentru acest otel. (figura 18, b)

Fig. 18. Amplasarea suflurilor in lingoul de otel necalmat


Daca prin elaborare s-a realizat un raport corect intre continuturile de
si
si supraincalzirea
corespunde limitei inferioare, iar
mediei
liniilor 1 si 2, degajarea de gaze incepe intens imediat dupa formarea zonei I
(care este groasa) si continua uniform un timp destul de lung pana la

asezarea capacului pe capul lingoului (figura 18, a) unde


ferostatica este mai mica, deci degajarea de bule este usurata.

presiunea

Volumul otelului creste putin pana la sfarsitul solidificarii, contractia


otelului este compensata de suflurile interioare si capul lingoului este drept.
Daca supraincarcarea la turnare este mare, fierberea otelului devine din
ce in ce mai agitata, zona I si stratul solidificat pana la coroana marginala de
sufluri sunt subtiri, iar inchiderea capului lingoului cu capac este dificila. In
acest caz, capul lingoului este crescut si deci sutajul la laminare este mai
mare. Daca gradul de supraincalzire este la limita superioara, fierberea este
prea puternica si chiar daca se adauga aluminiu de la inceput, adancimea la
care se afla suflurile este atat de mica (7 15mm) incat la deformarea plastica
suflurile se deschid, dand nastere la fisuri longitudinale. Daca supraancalzirea
depaseste limita superioara, otelul incepe sa fiarba puternic inca din timpul
turnarii, cand otelul a atins 35 50% din inaltimea lingotierei. In acest caz,
capul lingoului nu mai poate fi inchis cu capac de fonta, zona IV se intinde
pana aproape de capul lingoului, zona V este restransa, zona II-f este intinsa,
zona I este foarte subtire, incat se produc crapaturi longitudinale la cald
foarte usor si lingourile sunt considerate rebut.
Daca valoarea gradului de calmare,
, se apropie de linia 2 (figura 18, b),
datorita unui adaos prea mare de aluminiu, sau cand feromanganul pentru
preoxidare se adauga in vasul de turnare si contine peste 1% Si, fierberea
incepe tarziu si cu o slaba degajare de bule, uniformizarea temperaturii este
insuficienta si otelul este vascos mai ales daca si continutul de mangan este
mare. In acest caz, coroana marginala de sufluri este aproape de suprafata si
se intinde pana la capatul lingoului (figura 18, c). Degajarea de gaze urca
greu in otel, al caror volum creste si deci si capul lingoului este bombat, iar
zona de la coroana interioara de sufluri pana in centrul lingoului este plina de
sufluri. Acelasi lucru se intampla si cand este insuficient oxigen in comparatie
cu continutul de
, continut care trebuie reglat prin ados de intensificatori
de fierbere, adica materiale cu purtatori de oxigen.
Pentru valori ale grdului de calmare,
, in lungul liniei 1 si putin deasupra
acesteia, fierberea este intensa de la inceput si se mentine intensa timp
indelungat. In acest caz, coroana marginala practic lipseste, ea aflandu-se
doar la piciorul lingoului, coroana interioara de sufluri este amplasata adanc
sub suprafata lingoului, iar in centru se gasesc putine sufluri rotunde spre
capatul lingoului, formate dupa acoperirea cu capac (figura 18, d).
Daca nu se acopera cu capac, capul lingoului creste ca o conopida si
centrul este plin de sufluri (figura 18, d1 acoperit, d2 neacoperit).

Pentru valori ale gradului de calmare,


oxigen,

, sub linia 1, continutul de

, este foarte mare in raport cu cel de carbon,

, supraoxidarea

este puternica, incat raportul


/
se apropie de cel stoechiometric din CO.
In acest caz se formeaza bule de CO in tot volumul lichid, fierberea incepe
vehement, temperatura este aproximativ egala continuu, volumul otelului
creste mult, solidificarea nu mai are loc progresiv si capul lingoului nu poate
fi inchis cu capac. Otelul fierbe pana cand atinge temperatura de solidifcare,
cand acesta are loc brusc, formandu-se sufluri rotunde in toata masa
lingoului, care este ca un fagure, cu o crusta marginala foarte subtire (figura
18, e). Inaintea terminarii solidificarii, din partea superioara a lingoului scapa
brusc bule de gaze, otelul lichid coboara puternic si se solidifica, lingoul
avand capul in forma de caramb. Astfel de lingouri sunt rebutate.
Pentru oteluri cu acelasi grad de calmare si continut scazut de
,
adancimea la care se formeaza coroana marginala de sufluri creste cu
scaderea vitezei de umplere (figura 19).
Bulele de gaz care formeaza suflurile contin circa 80% CO si 20% CO 2 si
H2.

Fig. 19. Variatia grosimii crustei marginale functie de viteza de umplere


In cazul otelurilor semicalmat, daca gradul de calmare,
, corespunde
liniei 2 (figura 18, b) lingoul prezinta o coroana marginala de sufluri aproap
de suprafata (figura 18, a) si capul lingoului este bombat.
Daca gradul de calmare este putin peste linia 2, in locul suflurilor
marginale apar numai mici pori, la adancime destul de mare, incat produsele
laminate au suprafata neteda.

Cand gradul de calmare se apropie de linia 3 (otel prea dezoxidat), se


formeaza sufluri numai pe capul lingoului in jurul retasurii care este
incomplet formata (figura 18, b) daca dezoxidarea se face cu Si si Al sau este
bine formata (figura 18, c) daca se dezoxideaza numai cu Al. In ambele cazuri
capul lingoului este drept.

Fig. 20. Amplasarea suflurilor in lingoul de otel semicalmat


Pentru otelurile semicalmate se recomanda un grad de calmare cu valori
medii intre liniile 2 si 3 (figura 20), o racire rapida (lingouri mici) sau
solidificare sub presiune (lingotiere cu cap butelie).

S-ar putea să vă placă și