INTRODUCERE

Pornind de la ideea ca sistemul de plati a fost revolutionat de catre card, prin

lucrarea Carduri unitati emitente si acceptate ne-am propus evidentierea principalelor
caracteristice ale acestora.
Cardul a evoluat de la plcuele metalice din 1914 cnd Genneral Petroleum
Corporation of California (devenit apoi Mobil Oil) a emis primele cri de credit pentru
funcionarii si i pentru civa clieni alei cu grij, pn la cardul de plastic n care sunt
nmagazinai noii bani electronici care ctig tot mai mult teren. Cardul a devenit unul din
rarele suporturi care dispune de accesibilitatea i universalitatea unui veritabil mijloc de plat.
Lucrarea este structurata in 4 capitole.
In primul capitol am prezentat functiile principale ale cardurilor, operatiuniile cu
carduri, avantajele si riscurile si nu in ultimul rand cum este definit cardul.
Al II-lea capitol are titlul lucrarii de licenta si anume emiterea si acceptarea
cardurilor in Romania, in care este descris cum se obtine autorizatia pentru emiterea
instrumentelor de plata electronica, obligatile comercintilor acceptati, riscurile care pot
aparea, valoarea despagubirilor.
Activitatile bancare cu carduri in Romania sunt prezentate in capitolul III al
lucrarii, prezentand revolutionarea sistemuli de plati in Romania, structura pietei
cardurilor in acest subcapitol fiind prezentate: numarul cardurilor valide in circulatie,
numarul ATM-urilor, POS-urilor si alea EFTPOS-urilor, numarul tranzactiilor, retragerile
de numerar, valoarea platilor la comercianti si valoarea retragerilor de numerar toate
acestea fiind prezentate in tabele pe anii 2008 2010.
Un alt subcapitol fiind raportul pietei cardurilor din Romania in care sunt
prezentate numarul cardurilor emise, celor valide si puse in circulatie.Intr-un alt tabel
sunt prezentate carduriile pe functiile lor, de numerar, credit, debit si performantele
cardurilor Visa din anul 2004 pana in prezent.
In ultimul capitol este prezentat studiul de caz in care este prezentat activitatile de

plata prin carduri in cadrul bancii Pireus Bank Romania. Acest capitol este structurat in 3
mari subcapitole.
Prezentand pe scurt ce se afla in aceste subcapitole o sa subliniez principalele idei
in primul subcapitol sunt trecute date generale si prezentarea bancii Pireus Bank, al doilea
subcapitol sunt prezentate principalele activitati ale bancii iar in ultimul subcapitol este
prezentat managementul activitatii de plati prin carduri in cadrul Pireus Bank.
In finalul lucrari sunt scrise concluzile mele legate de licenta.

Functiile departamentului de relatii publice depind de mai multi factori : structura

organizatiei, atitudinea conducerii, calitatile profesionale ale directorului de relatii
publice: specialistii in relatii publice pot face parte dintr-un departament subordonat
direct conducerii sau dintr-unul subordonat unui altui departament, precum cel de
marketing, de publicitate sau de resurse umane. Marile departamente de profil pot fi
impartite in sectii specializate: relatiile cu presa, relatiile cu investitorii, relatiile cu
consumatorii, relatiile cu agentiile guvernamentale, relatiile cu comunitatea, relatiile cu
personalul angajat etc.
Cateva dintre sarcinile pe care le poate avea un astfel de departament sunt: construirea
unei imagini favorabile a organizatiei, stabilirea unor bune relatii cu publicul /
publicurile, rezolvarea problemelor de comunicare sau care pot fi solutionate prin
comunicare, anticiparea reactiilor opiniei publice si analiza feed-back-ului, consilierea
conducerii, stabilirea si implementarea programelor de relatii publice, evaluarea acestor
programe, monitorizarea presei si relatia cu mass media, coordonarea comunicarii
interne, organizarea evenimentelor, identificarea problemelor organizatiei si asigurarea
legaturilor comunicationale dintre conducere si publicurile interne sau externe,
gestionarea, din punctul de vedere al comunicarii, a situatiilor de criza.
La infiintarea unui astfel de departament, conducerea organizatiei in cauza trebuie sa aiba
in vedere numele sub care va functiona respectivul compartiment din cadrul sau (am
expus deja, in paginile anterioare, cateva idei privind termenul de afaceri publice, care il
inlocuieste uneori pe cel de relatii publice. In tara noastra, intalnim frecvent formule de
genul Departament de relatii publice, Departament de imagine, Departament de
comunicare. Mai mult decat atat, intalnim frecvent, chiar si in cazul unor institutii cu
pretentii, confuzia intre Departament de relatii publice si Departament de relatii cu
publicul.) , locul unde isi va desfasura activitatea, structura sa organizatorica (numarul de
specialisti poate varia intre una sau doua persoane pentru o organizatie mica si 200 de
persoane, pentru marile corporatii. Totusi, in general se lucreaza cu circa 10 specialisti,
dintre care un sef care coordomneaza departamentul si mai multi specialisti in
comunicare) si raporturile de subordonare, respectiv coordonare pe care le va derula.

Este de preferat ca pozitionarea biroului repartizat acestui departament sa fie una

centrala, astfel incat intreaga echipa sa poata comunica cu liderii organizatiei. Seful
departamentului de relatii publice are competente decizionale in privinta politicii de
comunicare, a bugetelor alocate in acest sens si a angajatilor departamentului. Ceilalti
angajati ai departamentului nu iau decizii, ci aplica politica de comunicare stabilita de
conducatorul departamentului. Finalmente insa, decizia apartine conducerii organizatiei.
Totusi, seful de departament trebuie sa se afle in proximitatea conducerii organizatiei, sa
fie implicat in luarea deciziilor, sa beneficieze de sprijinul constant al factorilor
decizionali si sa nu fie considerati simpli tehnicieni de comunicare, ci manageri de
comunicare strategica.
In realitate, pot sa apara conflicte intre conducerea organizatiei si specialistii in relatii
publice. Uneori, aceste neintelegeri apar din cauza prioritatilor diferite: conducerea este
interesata de protejarea organizatiei, in timp ce specialistii in relatii publice incearca sa
plasese in prim plan principiile deontologiei profesionale, care proclama asumarea
responsabilitatii, transparenta, adevarul, responsabilitatea fata de societate. Alteori,
conflictele se origineaza in neeacceptarea, de catre anumiti membri ai conducerii, a
rolului esential pe care departamentul de relatii publice il joaca intr-o institutie.
Conflicte sau neintelegeri apar si intre diferite departamente, ca de exemplu cel de relatii
publice si cel juridic, de marketing, publicitate sau resurse umane.

Ca exemplu,

departamentul juridic verifica documentele si le trece prin filtrul consecintelor legale.

Intr-o situatie de criza, juristii se pot impotrivi strategiei gandite de departamentul de
relatii publice. In caz de accident, una dintre strategiile de relatii publice pentru
diminuarea efectelor negative ale crizei este recunoasterea vinovatiei. Insa, din punct de
vedere juridic, aceasta ar implica potentiale procese.
Pe de alta parte, departamentul de marketing sau cel de publicitate concureaza cu cel de
relatii publice din punctul de vedere al fondurilor destinate comunicarii externe.
Departamentul de resurse umane incearca uneori sa gestioneze comunicarea interna, in
timp ce departamentul de relatii publice considera acest aspect apanajul sau si atribuie

resurselor umane selectarea personalului simonitorizarea relatiilor dintre angajati. Pentru

a evita astfel de conflicte, sefii diferitelor departamente trebuie sa inteleaga necesitatea
colaborarii dintre acestea si sa cunoasca exact caietul de sarcini care le revin precum si
obligatiile si responsabilitatile care decurg din acestea.
Avantajele existentei unui astfel de departament in cadrul unei organizatii sunt multiple.
Comunicarea din cadrul organizatiei se eficientizeaza, avand in vedere faptul ca
specialistii de relatii publice cunosc din interior organizatia si pe angajati, asadar pot
obtine mai usor informatiile de care au nevoie. In plus, identificarea eventualelor
probleme devine mai rapida si solutiile pot fi gasite mai prompt. Familiaritatea cu
structura si problemele organizatiei si comunicarea directa cu membrii conducerii si ai
celorlalte sectoare duce la rezolvarea mult mai rapida a problemelor de relatii publice.
Dezvoltarea spiritului de echipa este un alt mare avantaj. Sentimentul de mare familie
creste loialitatea fata de organizatie si intareste relatiile interumane. Din punct de vedere
financiar, un departament propriu de relatii publice este mult mai avantajos decat
contractele cu prestatori independenti sau cu firme de relatii publice, mai ales in cazul
marilor companii.
Totodata insa, pot fi detectate si anumite dezavantaje care apar odata cu crearea unui
departament de relatii publice. Odata cu apropierea prea mare de organizatie, poate sa se
faca simtita lipsa de obiectivitate. Specialistii de relatii publice tind sa devina subiectivi,
mult prea atasati de organizatie pentru a mai analiza cu luciditate problememe. Un alt
pericol este rutina. Obisnuiti cu problemele curente, membrii unui astfel de departament
risca sa se plafoneze si sa nu aiba reactii adecvate in momentul in care au de a face cu
probleme mai speciale.
Un alt dezavantaj apare atunci cand departamentul de relatii publice este incarcat cu
sarcini care, in mod normal, nu fac obiectul activitatii sale. Acestea scad eficienta
rezolvarii problemelor specifice. In acelasi timp, o relatie de tipul dominare-supunere
intre conducerea organizatiei si angajatii departamentului de relatii publice nu este
benefica pentru niciuna dintre parti.

Tema: Care considerati ca sunt sarcinile fundamentale ale unui departament de relatii
publice din cadrul unei institutii de invatamant superior?
.. .

b. Firmele
Firmele de relatii publice ofera diverse servicii ca: planificarea, implementarea, evaluarea
campaniilor de relatii publice; redactarea materialelor de relatii publice (scrise, audoivizuale sau orale); sesiuni de training in domeniul relatiilor publice pentru echipele
manageriale sau alti membri ai organizatiei; relatii cu mass-media;

organizarea de

evenimente de presa (conferinte de presa, interviuri, inaugurari, vizite de presa), sau a

unor evenimente speciale (aniversari, conferinte, simpozioane, seminarii etc.); strategii de
promovare; cercetare in vederea stabilirii categoriilor de public al unei organizatii;
identificarea problemelor de comunicare; stabilirea strategiilor de promovare a unor
produse sau servicii; relatii publice specializate pentru domeniul bancar, politic, turism
etc.; gestionarea crizelor de relatii publice; consiliere pentru manageri in privinta
comunicarii interne.
Prima firma de relatii publice, Publicity Bureau, a fost infiintata in 1900, in Boston.
Ulterior, firmele de relatii publice s-au dezvoltat rapid, datorita cererii de informatie,
cresterii controlului legislativ, dezvoltarii industriei si cresterii rolului mass media. In
prezent este preferat termenul de firma de relatii publice celor de birou sau agentie,
pentru ca specialistii de relatii publice pun accentul pe activitatea de sfatuire a conducerii
unei organizatii. Acest lucru inseamna ca ei nu sunt agenti, adica nu fac ceva in locul
celor care i-au angajat.
Chiar daca in cadrul unei organizatii exista un departament de relatii publice, in cazul in

care angajatii nu au experienta intr-un anumit gen de program de relatii publice sau daca
duc lipsa de contacte, nefiind plasati in centrul comunicational si financiar de interes, se
recomanda apelarea la o firma de relatii publice.
Conform lui Cutlip (1994, p. 82), avantajele oferite de o firma de relatii publice sunt
urmatoarele:
-

contacte aduse la zi cu liderii de opinie ai momentului, inclusiv cu reprezentantii

mass media;
-

credibilitatea numelui firmei, care poate conferi credibilitate si organizatiei- client;

accesul la o varietate de experti pe care organizatia nu ii are si nu i-ar putea angaja

permanent (ea nu are nevoie de ei decat pentru asemenea programe); in schimb, o firma
ofera servicii foarte specializate, care raspund la o mare varietate de situatii;
-

costuri convenabile: angajarea unei firme este o decizie buna din punct de vedere

economic, mai ales atunci cand se urmareste obtinerea unei strategii de comunicare, pe o
problema punctuala; activitatile de rutina pot fi facute mai ieftin si mai eficient de
angajatii departamentului de relatii publice al organizatiei respective;
-

analize obiective: expertii unei firme pot oferi o judecata independenta, din afara, in

evaluarea problemelor organizatiei;

-

varietatea tipurilor de experiente in cazuri asemanatoare;

flexibilitatea: conducerea firmei este obligata sa dea mai multa importanta relatiilor

publice in interesul organizatiei-client.

Firmele de relatii publice pot sa se confrunte cu o opozitie interna din partea
organizatiilor care le angajaza. Cauzele ar fi, pe de o parte, reticenta celor din cadrul

departamentului de relatii publice, apoi lipsa de informatie si de intelegere, deoarece

firma de relatii publice nu cunoaste resorturile intime ale organizatiei in cauza iar
personalul organizatiei poate avea retineri in a furniza informatii si a colabora cu
respectivii specialisti din exterior. Pentru a intari colaborarea, e nevoie de timp si de un
buget pe masura. Abia apoi se poate trece la elaboarea unei strategii de relatii publice.
Lipsa informatiei poate determina o slaba prestatie si tratarea superficiala a organizatiei
client.
O alta situatie

tensionata poate fi cauzata de conducerea organizatiei, care nu are

disponibilitate, timp si resurse suficiente pentru colabora cu firma de relatii publice.

Nu exista o organigrama standard pentru firmele de relatii publice.

Aceasta sunt

structurate in functie de viziunea conducerii si de tipurile de servicii oferite clientilor sau

de nevoile de la un moment dat ale diversilor clienti.

In general, o firma este condusa de un director, care traseaza politica generala si este
purtatorul de cuvant.
Urmatoarea pozitie este cea de account executive, cel care sfatuieste clientii, defineste
problemele si publicurile cheie, traseaza un plan de comunicare adecvat problemei cu
care se confrunta clientul si il pune in aplicare folosind resursele firmei.
Firmele cuprind un anumit numar de specialisti de creatie - scriitori, graficieni,
producatori TV, artisti - care concep si produc mesajele de relatii publice. Mai pot exista
specialisti de cercetare, de relatii guvernamentale, de servicii financiare sau de servicii de
marketing .
La randul lor, firmele pot apela si ele la alte firme pentru anumite activitati, de la
producerea propriu-zisa de materiale de relatii publice la cercetarea publicurilor.

Cele doua directii pentru a rezista pe piata sunt fie globalizarea, fie specializarea pe un
anumit tip de servicii, fie in largirea paletei de servicii. De exemplu, firma de relatii
publice Carl Byoir & Associates a fuzionat cu agentia de publicitate Foote, Cone &
Belding; exemplul lor a fost urmat de multe dintre firmele cu filiale la nivel global, astfel
incat unii specialisti au vorbit de aparitia unor supermaketuri ale comunicarii.
Exista avantaje incontestabile in astfel de asocieri: pastrarea vechilor clienti si gasirea
unora noi, care considera importanta ideea coordonarii mesajelor de publicitate cu cele de
relatii publice. Din punct de vedere economic, o asemenea asociere este profitabila pentru
ca salariile si bonusurile angajatilor de relatii publice pot creste, avand in vedere faptul ca
in agentiile de publicitate profiturile sunt mai mari, datorita comisioanelor pentru plasarea
in mass media a reclamelor.
Un alt avantaj il constituie cercetarea mai profitabila, deoarece firmele de publicitate pot
avea 10% dintre angajati in departamentul de cercetare, iar rezultatele cercetarii le pot
vinde mai departe.
Dupa fuziunile intre firmele de relatii publice si agentiile de publicitate, unele firme au
incercat totusi sa-si pastreze independenta, pentru a nu pierde clientii din acest domeniu.
Acum firmele de relatii publice incep sa aiba clienti care nu apeleaza si la serviciile de
publicitate.
Firmele independente au avantajele lor: nu au probleme cu separarea materialelor de
publicitate si de relatii publice in presa, exista mai putina birocratie, adica mai putine
niveluri de decizie, ceea ce determina hotarari mai rapide, cunoasterea in detaliu a
problemelor clientului si un sistem mai liber de recomandari pentru client. Clientii care
apeleaza la firme specializate numai in relatiile publice (si fac apel la alte firme pentru
publicitate) obtin astfel mai multe alternative pentru proiectele lor de comunicare.
Modalitatile de plata adoptate de firmele de relatii publice sunt urmatoarele:

- plata cu ora, pe persoana implicata in proiect - in functie de experienta si munca

desfasurata, la care se adauga cheltuielile suplimentare (inchiriere de masini, deplasari,
note de plata la restaurant).
- plata fixa lunara - cu specificarea orelor suplimentare si a cheltuielilor suplimentare,
care vor fi platite separat.
- plata fixa pe proiect, preferata de organizatiile-client, care isi pot calcula astfel bugetele
de comunicare, dar dificila pentru firme, care nu pot estima cu exactitate costurile.
Pe ora, tariful firmelor este intre 3 si 5 ori mai mare decat platesc ele la randul lor
propriilor angajati, aceasta deoarece la salarii se adauga cheltuielile de intretinere a
firmei, impozitele, cotizatiile catre sanatate, sistemul de pensii, somaj etc. si profitul
firmei.
Ca angajat al unei firme de relatii publice, specialistul in cauza se confrunta cu probleme
diverse si permanent noi, ceea ce induce satisfactie profesionala. In acelasi timp insa,
munca este solicitanta si tensionata, clientii sunt adesea dificili si nu se raporteaza corect
la ceea ce poate si ce nu poate face o firma de relatii publice.
Tema: Care sunt avantajele unui departament de relatii publice in cadrul unei organizatii
si care sunt avantajele colaborarii cu o firma de relatii publice?
.. .

c. Calitatile unui specialist in domeniu

Ca in orice domeniu, performanta profesionbala in sectorul relatiilor publice necesita, pe

de o parte, cunostiinte profesionale fundamentale, dar si anumite calitati.
J. Grunig si T. Hunt (1984, p. 114-115) indica lista obiectivelor unui specialist in relatii
publice:
a)

sa obtina si sa pastreze o imagine pozitiva a organizatiei pentru care lucreaza;

b)

sa castige increderea publicului in acea organizatie;

c)

sa obtina atentia mass media;

d)

sa influenteze, atunci cand este cazul, atitudinile publicului fata de organizatie;

e)

sa transmita cat mai multe materiale de relatii publice diverselor publicuri vizate;

f)

sa contribuie la cresterea fidelitatii, moralitatii si motivatiei membrilor din

organizatia pentru care lucreaza;

g)

sa amelioreze comunicarea in interiorul organizatiei, ajutand diferitele departamente

ale acesteia sa-si rezolve problemele de comunicare;

h)

sa identifice corect problemele de relatii publice si sa gaseasca cele mai bune solutii

pentru rezolvarea acestora.

Calitatile necesare pentru a atinge toate aceste obiective sunt considerate a fi
urmatoarele :sociabilitatea (ei trebuie sa poata stabili cu usurinta contacte umane, sa nu
fie persoane timide sau emotive); tactul ( ei trebuie sa dea dovada de rabdare, amabilitate,

de simtul umorului, de abilitatea de a ceda in unele privinte, de a nu fi rigid); memoria si

capacitatea de a retine usor fapte, date, nume, figuri etc.; prezenta de spirit, intuitie,
imaginatie in rezolvarea unor situatii neprevazute; rapiditate in gandire si in luarea
deciziilor; capacitate de analiza si sinteza; simt de organizare; onestitate, corectitudine,
obiectivitate; abilitati de comunicare scrisa si orala; capacitatea de a prezenta simplu si
clar, intr-un limbaj accesibil publicului larg, idei sau mesaje specifice diverselor domenii
si limbaje specializate; putere de munca si capacitatea de a fi disponibil la orice ora;
usurinta de a se adapta programelor de munca neregulate.
In plus, cultura generala solida, capacitatea de perfectionare continuua si buna pregatire
teoretica sunt avantaje certe pentru specialistul de relatii publice. Studiile de specialitate
in domeniul comunicarii sau al jurnalismului si cunostiintele de management, planificare,
economie, resurse umane etc. vin sa completeze in mod necesar o cariera de succes.
In mod necesar, specialistul de relatii publice trebuie sa stapaneasca cel putin o limba
straina, iar cei ce tind spre specializarea in relatii publice sectoriale trebuie sa se
documenteze in sensul domeniului respectiv.

CAPITOLUL II

Emiterea i acceptarea cardurilor n Romnia

Bncile pot pune n circulaie numai instrumente de plat electronic autorizate n
prealabil de Banca Naional a Romniei.
n vederea obinerii autorizaiei pentru emiterea instrumentelor de plat
electronic solicitantul va prezenta Bncii Naionale a Romniei - Direcia reglementare
i autorizare urmtoarele documente:
a) cererea de autorizare nsoit de dou specimene ale instrumentului de plat electronic
care se dorete a fi emis, acolo unde este cazul;
b) normele i procedurile interne legate de instrumentele de plat electronic, aprobate de
consiliul de administraie al solicitantului;
c) n cazul n care solicitantul nu este proprietar de marc, se vor anexa la cererea de
autorizare toate certificrile i aprobrile primite de la proprietarul de marc cu privire la
designul i condiiile tehnice de executare a cardului, a hardware i a software utilizate;
d) n situaia n care se solicit autorizarea pentru un sistem bazat pe un instrument de
plat electronic de tipul chip-card, domestic card i/sau card cu circulaie internaional,
cererea va fi nsoit de o scrisoare de certificare din partea Visa International - S.A. sau
Europay International
e) n situaia n care emitentul solicit autorizarea pentru un instrument de plat cu acces
la distan, de tipul aplicaiilor Internet-banking sau home-banking, cererea va fi nsoit
de toate avizele/certificrile primite de la productorul programului informatic - software
aflat la baza aplicaiei -, privind nivelul de securitate al transmisiilor de date i protocolul
de rspuns utilizat n cazul apariiei unor disfuncionaliti n cadrul sistemului, precum i
de avizul Ministerului Comunicaiilor i Tehnologiei Informaiei sau al altor entiti
indicate de acesta;
f) un business plan care va cuprinde, fr a se limita la acestea, urmtoarele elemente:
- informaii privitoare la emitent ;
- informaii despre instrumentul de plat electronic;
- informaii despre aria de utilizare a instrumentului de plat electronic;
;
Obiectivele urmrite n perioada de monitorizare sunt:

a) derularea zilnic a operaiunilor;

b) analizarea sptmnal a statisticilor rezultate din utilizarea instrumentelor de plat
electronic, n scopul prevenirii unor probleme poteniale;
c) analizarea desfurrii activitii serviciului de gestiune a riscului (dac exist);
d) analizarea modului de decontare a operaiunilor;
e) elaborarea de rapoarte sptmnale de monitorizare.
n situaia n care rezultatele obinute n perioada de monitorizare ndeplinesc
condiiile prevzute n prezentul regulament, Banca Naional a Romniei va emite
solicitantului autorizaia definitiv pentru tipul de instrument de plat electronic precizat
n cererea de autorizare. Emiterea instrumentului de plat electronic se va face numai la
cererea scris a persoanei care dorete s dobndeasc calitatea de deintor. Calitatea de
deintor se acord de ctre emitent, potrivit prevederilor prezentului regulament,
emitentul asumndu-i obligaia s verifice cel puin urmtoarele date furnizate de
solicitant:
a) identitatea solicitantului;
b) autenticitatea documentelor prezentate;
c) veridicitatea i actualitatea informaiei;
d) orice date i elemente pe care emitentul le-ar putea considera necesare pentru
evaluarea activitii i faptelor clientului care ar putea genera riscuri la plata cu
instrumentul de plat electronic.
La emiterea unui card sub licena unui proprietar de marc emitentul execut
mandatul acestuia n termenele i n condiiile contractului ncheiat cu acesta. Pe baza
cererii aprobate de emitent acesta va ncheia i va semna un contract cu deintorul,
contract ce va cuprinde prevederi exprese privind drepturile i obligaiile prilor. Dup
ncheierea contractului reprezentantul autorizat al emitentului va elibera deintorului un
card personalizat mpreun cu plicul special care conine codul PIN sau codul care
permite identificarea detintorului/utilizatorului i accesul la contul deintorului de card.
Decontarea operaiunilor efectuate cu carduri pe teritoriul Romniei, indiferent de
moneda n care sunt emise/denominate acestea, se vor efectua numai n moneda
naional, n conformitate cu prevederile reglementrilor valutare n vigoare.
Banca acceptant are obligaia de a instrui comerciantul acceptant, iar

comerciantul acceptant are obligaia s respecte procedurile i intervalele de timp pentru

ntocmirea i transmiterea evidenelor i a oricror alte informaii n sprijinul
investigaiilor sau care pot contribui la realizarea finalitii decontrii tranzaciilor.
Contractele ncheiate de bncile acceptante cu comercianii acceptani trebuie s
permit concurea efectiv ntre diferii emiteni; prevederile obligatorii trebuie strict
limitate la cerinele tehnice i prudeniale pentru a se asigura funtionarea
corespunztoare a sistemului.
Banca acceptant are obligaia de a-l instrui pe comerciantul acceptant asupra
comportamentului optim n caz de fraud sau tentativ de fraud la o plat cu card ori cu
un instrument de plat de tip moned electronic, precum i asupra procedurilor pentru
reinerea respectivului instrument de plat electronic i, dup caz, asupra colaborrii cu
autoritile statului pentru limitarea riscurilor de neplat i de fraud.
Comercianii acceptani au obligaia s afieze la loc vizibil mrcile cardurilor sau
ale instrumentelor de plat de tip moned electronic acceptate la plat. Din momentul
afirii mrcilor de carduri sau ale instrumentelor de plat de tip moned electronic
acceptate la plat, comerciantul acceptant este obligat s accepte la plat aceste
instrumente de plat electronic, n condiiile regulamentului i ale contractelor ncheiate
cu bncile acceptante.
Comerciantul acceptant are obligaia s in evidena tranzaciilor efectuate prin
intermediul cardurilor i al instrumentelor de plat de tip moned electronic, cu
respectarea cerinelor impuse de emitent/banca acceptant i a prevederilor legale n
materie.
Comerciantul acceptant trebuie s verifice, la momentul prezentrii unui card sau
a unui instrument de plat de tip moned electronic pentru efectuarea unei tranzacii, n
conformitate cu prevederile contractului ncheiat cu banca acceptant i ale
reglementrilor legale n materie, identitatea deintorului/utilizatorului (prin verificarea
actului de identitate, compararea semnturii de pe chitana cu cea existent pe aversul
instrumentului, solicitarea introducerii codului PIN).
Emitentul i banca acceptant au obligaia de a urmri permanent ca tranzaciile i
plile efectuate prin intermediul instrumentelor de plat electronic s se realizeze cu
respectarea prevederilor legale i ale reglementrilor Bncii Naionale a Romniei n

domeniul plilor cu i fr numerar, astfel nct s contribuie la respectarea obligaiilor

asumate de prile semnatare ale contractului care are ca obiect instrumentul de plat
electronic; emitentul i banca acceptant vor urmri permanent ca prin msurile luate s
contribuie la protejarea interesului public, asigurarea unei concurene loiale, aprarea
bunei reputaii a mrcilor, n scopul instaurrii i meninerii unui climat de afaceri
favorabil comerului cu servicii de pli electronice.
Emitentul va lua imediat toate msurile necesare pentru a evalua, a preveni i a
limita riscurile ce se pot produce prin:
a) utilizarea n continuare a unui card sau a unui instrument de plat de tip
moned electronic despre care a luat cunotin c este declarat pierdut, furat, distrus,
copiat sau c funcioneaz defectuos;
b) utilizarea frauduloas a unui card sau a unui instrument de plat de tip moned
electronic prin reeaua de terminale proprie i prin Internet sau prin alte reele de
terminale.
Pentru valoarea tranzaciilor iniiate dup momentul notificrii emitentului de
ctre deintor a pierderii, furtului, distrugerii, funcionrii defectuoase, blocrii cardului
sau a instrumentului de plat de tip moned electronic ori a posibilitii existenei unei
copii a acestuia sau cunoaterii codului PIN de ctre persoane neautorizate;
Pentru valoarea tranzaciilor neautorizate de deintor, precum i pentru orice
eroare sau neregul atribuit emitentului n gestionarea contului deintorului.
Valoarea despgubirilor pentru care este responsabil emitentul se va limita la:

valoarea tranzaciei neexecutate sau executate necorespunztor i la dobnzile

aferente perioadei ntre momentul neexecutrii/executrii necorespunztoare a
tranzaciei i pn la momentul refacerii poziiei contului deintorului
corespunztoare

situaiei

anterioare

momentului

neexecutrii/executrii

necorespunztoare a tranzaciei; se excepteaz cazurile de neexecutare a

tranzaciilor prevzute de legislaia privind prevenirea i combaterea splrii
banilor i de cea privind utilizarea sistemului financiar-bancar n scopul finanrii
de acte de terorism;

suma necesar refacerii poziiei contului deintorului corespunztor situaiei

anterioare efecturii tranzaciei neautorizate de deintor. Orice consecine

financiare ulterioare i, n particular, cele privind extinderea daunelor pentru care

trebuie pltit compensaia sunt n sarcina emitentului, n concordan cu legea
aplicabil contractului ncheiat ntre emitent i deintor.
Emitenii i bncile acceptante pot introduce, n conformitate cu prevederile legale n
vigoare, n contractele ncheiate cu deintorii cardurilor i cu comercianii acceptani,
clauze speciale privind divulgarea ctre autoritile competente a unor informaii care s
asigure identificarea acestora i s poat fi utilizate n cazurile n care deintorii sau
comercianii acceptani sunt implicai n activiti frauduloase sau de natur a induce
riscuri n cadrul sistemului bancar.
Contractele ncheiate de emitenii/bncile acceptante cu deintorii de carduri i
comercianii se ntocmesc n scris. Toate informaiile i datele furnizate, precum i
contractele care se refer la instrumente de plat electronic vor fi redactate n limba
romn i, eventual, ntr-o limb oficial a Uniunii Europene. Parile vor stabili, n
conformitate cu prevederile regulamentului, clauzele contractuale; n cazul n care
prevederile regulamentului se vor modifica, urmeaz s se modifice corespunztor i
prevederile contractuale, emitentul urmnd s notifice deintorului, iar banca acceptant
comerciantului acceptant modificrile clauzelor contractuale. n vederea promovrii
accesului la sisteme de pli diferite contractele dintre bncile acceptante i comerciani
nu trebuie s conin clauze care s l oblige pe comerciantul acceptant s opereze numai
n cadrul sistemului care face obiectul contractului. Tarifele i comisioanele trebuie
stabilite ntr-o maniera transparent, inndu-se seama de costurile i de riscurile asociate,
fr a se introduce prin acestea restricionri concureniale.
Emitenii i bncile acceptante vor respecta ntocmai reglementrile Bncii Naionale
a Romniei privind instrumentele de plat electronic n relaia cu deintorii,
comercianii acceptani, procesorii, furnizorii de sistem i proprietarii de marc. n
situaia n care, prin contractul de licen ncheiat cu un proprietar de marc, emitentului
unui card i se condiioneaz acordarea licenei pentru utilizarea mrcii respective de
respectarea anumitor reguli i proceduri de operare contrare prevederilor regulamentului,
emitentul va preciza acest lucru n documentaia naintat Bncii Naionale a Romniei n
vederea autorizrii emiterii cardului respectiv.
Integrarea n Uniunea European are implicaii serioase asupra economiei i

sistemului bancar din Romnia, care au nceput deja s se confrunte cu presiunea unei
piee competitive i cu cerinele tot mai exigente ale clienilor, care solicit produse mai
bune i servicii i mai complexe care s rspund cerinelor lor.
Intrarea pe pia a unor bnci strine puternice, care au avantajul experienei cu alte
ri care s-au integrat, precum i cu Uniunea European n sine determin o cretere a
competiiei, dar i o consolidare a pieei romneti care intensific eforturile de
diversificare a ofertei de servicii a bncilor.

CAPITOLUL III

Activiti bancare cu carduri n Romnia

3.1. Sistemului de pli n Romnia
Plile prin intermediul cardurilor sunt unanim recunoscute i utilizate n Occident
ca modalitate de achitare a unor mrfuri i servicii ce exclud numerarul, ajungndu-se ca
n prezent circulaia numerarului s nu depaeasc 20% din volumul tranzaciilor care au
loc.
Considerentele pentru care bncile din Romnia au introdus sistemul de plat
bazat pe carduri sunt reprezentate, n primul rnd, de avantajele pe termen mediu i lung
oferite: diminuarea numerarului n circulaie, creterea corespunztoare a plilor prin
virament i a plilor prin conturi, avantaje ce sunt deopotriv valabile pentru agenii
economici i pentru bnci.
Preocupate n permanen de diversificarea produselor i serviciilor oferite
clienilor lor, precum i de adaptarea activitii de specialitate la nivelul standardelor
internaionale, principalele bnci comerciale din Romnia s-au decis s introduc acest
sistem de pli prin intermediul reelei mondiale VISA.
Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri bancare n

Romnia.
Din anul 1992, bnci comerciale romneti, cum ar fi: Banca Agricol, Banca
Comercial Romn, Banca Romn pentru Dezvoltare, Bancorex, Banca Comercial
Ion iriac iar din 1995 i BancPost, au pus bazele programelor de carduri n Romnia,
angajndu-se att n emiterea cardurilor, ct i n crearea condiiilor pentru acceptarea
acestor instrumente de plat ca mijloc de decontare n mediul economic romnesc.
Inteniile bncilor mai sus menionate au fost materializate n prima faz prin
aderarea lor la sistemele mondiale VISA International i ulterior (1994) la EUROPAY
International (promotor al cardurilor EUROCARD i MASTERCARD), precum i prin
crearea unor departamente bancare specializate, dedicate exclusiv operaiunilor cu
carduri.
Pentru procesarea tranzaciilor cu carduri potrivit cerinelor mondiale n materie,
bncile comerciale amintite au constituit n Bucureti o societate comercial denumit
ROMCARD, specializat n prelucrarea automat a operaiunilor derulate prin carduri n
Romnia.
ntr-un timp foarte scurt, bncile comerciale au atras n sfera plilor prin carduri
toi comercianii reprezentativi din Romnia, astfel nct la sfritul anului 1996 pe
teritoriul naional se afiau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau
AMERICAN EXPRESS.
Necesitatea reorientrii activitii bancare romneti ctre domenii sigure i
profitabile a determinat continuarea i amplificarea programelor de carduri din ara
noastr. Astfel, principalele bnci comerciale au lrgit aria de rspndire a activitilor cu
carduri, acionnd prin toate unitaile lor teritoriale att pentru determinarea acceptrii
cardurilor ca mijloc de plat ct i pentru stimularea eliberrii de carduri naionale.
Programele de emisiune preponderente ale debutului au fost cardurile ce pot
aciona n afara granielor naionale (carduri de tip debit emise sub sigla VISA sau
EUROCARD/MASTERCARD) care asigurau proprietarilor sau angajailor agenilor
economici romni efectuarea cheltuielilor pe parcurs extern, n deplin siguran. Carduri
precum Banca Agricol VISA Business, B.C.R. VISA International sau VISA
BCIT au oferit persoanelor juridice romne posibilitatea efecturii de cheltuieli n valut
n orice col al lumii, fr s mai fie necesar prezena efectiv a numerarului.

Prin procesarea tranzaciilor derulate de deintorii cardurilor emise, bncile

romneti au obinut cel puin dou surse de venit, respectiv venituri din taxe pe
operaiuni i surse bneti din depozite n cont. n acest sens trebuie subliniat faptul c
ntregul ctig al bncilor nu a fost reprezentat numai de venitul efectiv sau potenial al
taxelor din operaiuni ci, n special, de constituirea de surse valutare atrase care, printr-o
politic adecvat, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare (credite sau garanii
valutare) i reduce presiunea asupra rezervelor valutare ale rii.
Analizele efectuate de ctre compartimentele specializate ale bncilor au indicat
c succesul programelor de carduri va fi direct dependent de tipul cardurilor lansate.
Realitile economiei romneti de tranziie, mentalitatea profund nrdcinat n
spectrul numerarului, dar i necesitatea asigurrii unei treceri graduale la folosirea banilor
de plastic au determinat specialitii bncilor s abordeze gradual proiectele lor de carduri.
n primul rnd, i-au propus s ofere consumatorului un card prin intermediul cruia s
poat oricnd retrage numerar. Un alt mare operator de carduri din Romnia, a abordat
ns, ntr-un alt mod programul su de card naional. Dispunnd de o larg reea
teritorial i avnd un numr impresionant de clieni, aceast banc a lansat simultan att
produse tip ATM (cash) ct i carduri de consum direct ntr-un singur card.