Odiseea de Homer

Vznd Ulise c nici dup zece ani aheii nu izbutiser s treac de zidurile Troiei
nascoci un viclesug. Puse mesteri priceputi sa intocmeasca un cal urias de lemn,
apoi il umplu cu soldati si il lasa noaptea la portile cetatii. In zori, aheii se
prefacura ca se intorc la ei acasa, dadura foc corturilor, se urcara pe corabii si
plecara de la tarm. Troienii au bagat uriasul cal troian in cetate si s-au pus pe
baut, bucurosi ca au scapat de urgia razboiului. Pe cand zaceau beti, noaptea, un
grec furisat dinainte in cetate deschise usa tainuita din burta calului. Ostenii ahei
au sarit afara si au deschis portile cetatii, pe care au intrat ostile plecate cu
corabiile si revenite la tarm. In noaptea aceea Troia fu arsa pana in temelii, iar
troienii care au scapat de la moarte devenira sclavi. O mana de oameni au reusit
sa scape cu fuga.
Aheii au pornit inapoi spre casele lor, de la care lipsisera zece ani. Unii au ajuns
mai repede, altii mai incet, dar cel mai greu ajunsese acasa , in Itaca, Ulise sau
Odiseu. Rataciti de flota cea mare a lui Agamemnon, Ulise si oamenii sai poposira
in insula ciconilor, neam care ii ajutase pe troieni. Aheii jefuira insula, luand multe
bogatii si fete tinere ca sclave. Ulise le porunci oamenilor sais a se imbarce iute
sis a plece cu totii de la tarmul primejdios, dare i nu l-au ascultat, ci au intins
mesele pet arm si s-au pus sa petreaca. In zori au sosit ciconienii ci au facut
prapad in oastea molesita de vin. Abia au scapat cu viata, dar cu pierderi
omenesti, si au pornit din nou pe valuri.
Odiseea era abia la inceput. Pe mare, Zeus dezlantui o furtuna infricosatoare.
Noua zile si noua nopti au luptat aheii cu talazurile negre si furioase. Apoi au
acostat pe tarmul locuit de lotofagi, oamenii care se hranesc cu lotus, socotit
floarea uitarii. Ei i-au poftit pe cativa dintre nou-veniti sa guste din frunzele dulci
si deodata oaspetii nu au mai stiut de tara lor si nu au mai dorit decat sa traiasca
printer lotofagi. Odiseu i-a smuls cu sila pe acestia, iar pe cei care nu gustasera ia oprit sa o faca, grabindu-se sa ajunga iar pe mare.
Au ajuns aproape de insula Ciclopilor, uriasii cu un singur ochi, asezat in frunte.
Ulise, curios sa-I vada pe ciclopi, si-a dus corabia chiar la tarmul insulei. Celelalte
corabii s-au proit intr-o insula mai indepartata. Ulise si o ceata de oameni de-ai
lui, cu ulcioare de vin in brate, au cautat o pestera unde sa poposeasca si au
nimerit tocmai la pestera ciclopului Polifem. Au intrat, el nu era acasa. Tocmai
cand sa se aseze in jurul focului, acesta a intrat si a astupat intrarea in pestera cu
o stanca uriasa. Cum ciclopii erau niste capcauni lacomi de carne de om, si
acesta a inceput sa ii manance pe oamenii lui Ulise, cate doi in fiecare zi. Atunci,
Ulise, prefacandu-se ca ii e prieten, il imbata cu vinul din ulcioare si, in timp ce
dormea i-a luat vederea unicului ochi. Apoi s-au prins de burtile oilor uriase, el si
tovarasii lui, si, cand uriasul a ridicat stanca de la intrare, sa iasa oile la pascut,
au iesit si ei cu ele odata. Ajuns pe corabie, Ulise ii striga lui Polifem numele sau
si o seama de batjocuri, asa ca uriasul ii ceru tatalui sau , zeul marilor, Poseidon,
sa faca in asa fel incat Ulise sa ajunga acasa cat mai tarziu se va putea, fara nici
un om de-al sau, iar acolo sa fie intampinat de dusmani puternici.

Odiseea continua. In drumul sau, Ulise trecu pe la regale Eolus, stapanul

vanturilor, care i-a gazduit cum se cuvine, iar la plecare, pentru a-l ajuta sa
navigheze, a strans intr-un burduf vanturile furtunoase si I l-a dat, ca sa le
elibereze cand va ajunge acasa. Niste marinara, au crezut ca are bogatii acolo,
asa ca a desfacut burduful si vanturile l-au adus inapoi la insula lui Eolus.
Plecat a doua oara de la regale Eolus, Ulise ajunse pe insula lestrigonilor, uriasi
care i-a prins o parte din osteni si i-a mancat. Abia au scapat de acolo si Ulise a
ajuns pe insula Eea, unde traia vrajitoarea Circe. Aceasta ii ospata pe marinara
sub ochii lui Ulise, datorita undei flori vrajite pe care o primise de la zeul Hermes,
si asa a scapat de farmece, ba mai mult, a amenintat-o pe frumoasa vrajitoare ca
o omoara daca nu ii transforma inapoi pe marinara in oameni si ea s-a supus. Un
an de zile au petrecut Ulise si marinarii lui in bratele lui Circe si ale nimfelor sale,
dar pana la urma ii razbi dorul de casa. Au plecat, dar Circe i-a spus lui Ulise ca
intai va trebui sa ajunga in Infern, apoi sa se reintoarca la ea si abia dupa aceea
va lua drumul spre casa.
Intr-adevar , Ulise a ajuns in Infern, in lumea mortilor si l-a intalnit pe proorocul
Tireasias care i-a spus ce mai avea de facut si prin ce mai avea sa treaca pana sa
ajunga acasa. Tot aici a intalnit-o sip e mama sa, care murise in timp ce el era la
razboiul Troiei. Ea i-a spus ca sotia lui Penelopa, il asteapta si plange zi si noapte
de dorul lui, iar fiul lui Telemac, creste linistit si sanatos. Apoi Ulise l-a vazut pe
Agamemnon, mort dupa terminarea razboiului troian, pe Ahile si pe insusi
Heracle.
Ulse se intoarse la corabie si isi relua drumul inapoi catre insula Circei. Aceasta la povatuit cum sa scape de insula sirenelor, cele care atrageau marinarii pet arm
cu cantecele lor minunate, le impingeau vasele in larg, apoi ii lasau sa moara de
foame si de sete. Dupa sfatul ei, Ulise si ai lui isi astupara urechile cu ceara si au
trecut de sirece cu bine. Tot dupa sfatul Circei au reusit sa treaca cu bine printer
stancile Scila si Caribda si au ajuns astfel la insula lui Apolon.
Aici zeul avea turme mandre de boi albi, cu fruntile late. Ca sa le mearga bine,
trebuia sa nu se atinga de aceste animale, dar, pe cand Ulise dormea, cativa
marinara au injunghia cativa boi, le-au fript carnea si au mancat-o. apolon s-a
plans tatalui sau, Zeus, iar acesta, ca sa ii razbune supararea a pornit o furtuna
care a distrusa corabia si a inecat toti marinarii. Numai Ulise a scapat.
Si-a injghebat o pluta din ramasitele corabiei si a ajuns, trecand iar printer cele
doua stanci periculoase, in insula Ogigia, la frumoasa Calipso. Sapte ani a ramas
el la curtea zeitei, dar nu a putut sa isi uite sotia si fiul.
In acest timp, Zeus si Atena si-au amintit de Ulise, urmarit de necazurile iscate de
Poseidon, fiindca ii orbise fiul, pe Polifem. Atena se duse, sub chipul unui ostas, la
Telemac, acum un tanar puternic si l-a sfatuit ce sa faca.
La casa lui Ulise-Odiseu domneau acuma petitorii, veniti sa-I ceara mana
Penelopei, caci se credea ca Ulise si-a gasit sfarsitul. Atrasi de frumusetea femeii,
dar si de averea bogata, petitorii s-au asezat acolo si nu mai plecau pana cand nu
isi alegea un sot dintre ei. Ca sa nu ii infurie sis a foloseasca forta impotriva ei,

dar sic a sa nu fie silita sa i ape vreunul dintre ei, Penelopa le-a spus ca va face
alegerea atunci cand va sfarsi o panza uriasa de tesut. Numai ca ea desfacea
noaptea ceea ce tesuse ziua, asa ca nu mai termina cu tesutul. Abia de curand,
dupa cativa ani si-au dat seama petitorii de inselatorie si acum voiau sa o
sileasca sa isi aleaga un sot cat mai repede.
Telemac a plecat pe furis cu o corabie, pe care se afla si Atena, sub infatisare
omeneasca, in cautarea tatalui sau. Au trecut pe la batranul Negustor, apoi pe la
palatele lui Menelaos, de la care a aflat ca Ulise era pe insula Ogigia, la zeita
Calipso.
Intr-adevar, acolo era si suferea necontenit ca nu are o corabie si puterea de a
pleca spre casa lui. Zeus ii transmite lui Calipso hotararea de a-l elibera si
aceasta il ajuta sa isi faca o pluta strasnica. I-a dat bucatele alese, burdufuri cu
vin si cu apa si l-a lasat sa plece. Pe mare, insa, a fost vvazut de Poseidon, care ia sfaramat pluta. Norocul lui Ulise a fost o zana a marii, care l-a ajutat sa ajunga
pet arm, in tara feacilor, chiar pe unde trecea Nausicaa, fiica regelui. Aceasta l-a
ajutat sa ii convinga pe rege si pe regina, parintii ei, sa ii faca o corabie care s ail
duca in tara lui. Si corabia aceasta a avut o soarta trista, dar dup ace l-a dus pe
tarmul Itacei.
Odiseea se apropie de sfarsit. Ulise nici nu recunostea locurile pe unde se afla,
dar i-a iesit in cale zeita Atena, intai sub chipul unui cioban, apoi chiar sub
infatisarea ei. I-a spus ca a ajuns in tara Itaca, dar ca mai are sa ii infrunte pe
ticalosii petitori. Il mai invata e ace sa faca si apoi il preface intr-un mosneag
zbarcit si garbovit de ani. Cu acest chip a ajuns la un slujitor credincios al sau si
tot as ail vazu prima oara Telemac, intors din calatorie. Apoi s-a aratat cine este,
spre marea bucurie a fiului sau, si se intelesesera sa mearga la palat fara sa
spuna nimic, Ulise sub chipul unui cersetor.
Ajuns la casa lui, prima fiinta care l-a vazut a fost cainele sau, Argus, batran si
fara putere, care il astepta de douazeci de ani sa se intoarca acasa. L-a zarit si
fara a se misca, si-a dat ultima suflare. A intrat in palat, unde petreceau petitorii.
Intai l-au luat in ras, apoi l-au pus sa lupte si apoi a venit regina Penelopa care a
stat cu el de vorba fara a-l recunoaste.
A doua zi, regina, inspirata poate de zei, le-a spus petitorilor ca a sosit ziua in
care isi va allege dintre ei un sot. Acela va fi cel care va izbuti sa incordeze
uriasul arc al lui Ulise. Petitotii au incercat, rand pe rand, dar nu a reusit niciunul.
Ulise a cerut si el voie sa incerce si regina l-a lasat, cu toata furia dispretuitoare a
petitorilor. Fireste ca a reusit sa incordeze arcul si a inceput sa sloabede sagetile
in trupurile petitorilor. I-au sarit alaturi Telemac si cativa slujitori credinciosi ai
casei. Dupa o lupta sangeroasa cu petitorii, care erau cateva zeci, izbutira sa-I
infranga sis a elibereze casa de ei. Ulise se arata in sfarsit, reginei, cu adevarata
lui fata si i-a mai spus si ceva secrete din tinerete, ca sa o convinga pe deplin ca
este chiar el, doar nu l-a mai vazut de douazeci de ani si a trecut prin atatea.
A doua zi s-a dus la tara, unde traia tatal sau si i-a spus si acestuia ca s-a intors,
in sfarsit. Nu le-a fost lunga bucuria, caci rudele petitorilor au venit sa razbune

moartea acestora. Noroc cu zeita Atena, care i-a oprit si a spus ca vointa lui Zeus
este sa fie pace in Itaca si asa s-a facut. In sfarsit.