Arhitectura Romana prezinta diferente remarcabile in comparati cu toate

formele de arhitectura anterioare. Persii , Egiptenii si Grecii au avut arhitectura

monumentala , insa , grandoarea cladirilor lor era in mare parte externa ,
deoarece arhitectii erau nevoiti sa se bazeze in constructii pe un sistem de post si
buiandrug , deci doua coloane verticale cu un bloc orizontal numit si buiandrug
asezat plat peste ele. Un bun exemplu in aceasta priviinta sunt templele
grecesti , si in particular cel din localitatea Paestum din Italia. Datorita faptului ca
buiandrugele sunt grele , spatiul interior al cladirilor era limitat , o mare parte din
el fiind dedicat suporturilor pentru greutatile mari ce trebuiau sustinute.
Arhitectura Romana difera fundamental de traditiile gregesti si persane
datorita descoperiri , experimantarii cu si exploatarii betonului , arcurilor si
metodelor de boltire , un bun exemplu in acest sens fiind constructia
Pathenonului . Multumita inovatiilor din primul secol dupa Cristos , Romanii au
fost in masura sa creeze spatii interioare de neconceput inainte. Romanii au
devenit astfel din ce in ce mai preocupati cu formele si aspectul spatiului interior
mai degraba decat alocarea acestuia pentru suport structural. Ca rezultat direct
interiorul cladirilor Romane era cel putin la fel de impresionant ca si exteriorul lor.
Materiale , metode si inovatii . Cu mult inainte ca betonul sa fie descoperit
in Roma , Romanii foloseau o roca vulcanica nativa Italiei , numita tufa , ca sa isi
construiasca cladirile . Cu toate ca tufa nu a incetat sa fie folosita , s-a inceput de
asemenea folosirea travetinei candva in secolul 2 inainte de Cristos , deoarece
era mai durabila , si deoarece culoarea sa alba o constituia intr-un substitut
acceptabil pentru marmura. Marmura a fost imbratisata cu greu in Roma in
perioada republicana deoarece era vazuta ca o extravaganta , insa dupa domnia
lui Augustus , marmura a devenit la moda. Augustus a lasat pe inscriptia sa
funerara celebrele cuvinte "Res Gestate . ca a "gasit o Roma din acarmida si a
lasat-o din marmura", facand referire la ambitioasele sale proiecte de constructi.
Betonul roman (opis caementicium) a fost dezvoltat candva in secolul 2
BCE. Desi folosirea mortarului ca agent de legatura nu era o noutate in lumea
antica , contributia majora pe care au aduso Romanii la reteta mortarului a fost
introducerea unui nisip vulcanic numit "pozzolana"Constructorii Romani care
foloseau acest nisip au constatat ca mortarul lor era incredibil de puternic si
durabil , chiar si sub apa. Astfel , inventia cimentului roman a constituit startul
revolutiei arhitecturale Romane , permitand constructorilor sa experimenteze cu
idei mult mai creative in designurile lor. Deoarece betonul ia forma cofragului in
care e turnat , cladirile romane au inceput sa ia forme din ce in ce mai fluide si
creative. De asemenea , Romanii au exploatat din plin oportunitatile oferite
arhitectilor de catre inovarea arcului adevarat ( spre deosebire de arcul corbelat ,
unde pietrele erau in asa fel asezate incat sa se miste usor spre centru pe
masura ce structura se inalta) , un arc adevarat e compus din pietre in forma de
pana numite voussoirs , cu o piatra cheie in centru care le tine pe restul in loc.
Intr-un arc adevarat , greutatea e transferata dintr-un coussoir in urmatorlu , de
la varful arcului catre baza , greand o structura rezistenta si robusta. Arcurile
adevarate se pot intinde pe distante mult mai mari decat structurile cu coloane si

buiandruge , lucru ce a dus la crearea de spatii interiopare expansive si uluitoare

in arhitectura romana.
Tipuri de cladiri . Orasele Romane erau de obicei centrate in jurul unui
forum , o piata larga , deschisa , inconjurata de cladirile importante , si
constituind centrul civic , religios si economic al orasului. In acest forum erau de
obicei localizate si templele si altarele importante din oras , ca de exemplu
Capitolina , dedicata lui Jupiter si Minerva.De asemenea , in general in cadrul
forumului functiona si basilica , curte legislativa a vremii , precum si alte locuri
semnificative de adunare pentru consiliul orasenes , ca de exemplu cladirea
curia. Des, pietele locale de peste, carne si legume se intindeau in jurul forumului
. In jurul forumului , de-a lungul strazilor , marcand intersectii , se aflau
simbolurile de marca ale arhitecturii romane : colonade , arcuri si fantani .
Pompeii, in Italia , este un exemplu excelent de forum urban roman prezervat in
conditii bune pana in zilele noastre.
Romanii aveau si construiau o gama larga de case de locuit. Cei instariti
puteau detine o casa in oras , numita domus , precum si o ferma , numita in
general villa , in timp ce cei mai putin instariti locuiau in cladiri cu mai multe
apartamente numite insulae . Casa Diana din Ostia , din secolul 2 C.E. e un
exemplu bun si bine prezervat de insulae. Romanii , ca si multi altii inaintea lor ,
au simtit de asemenea nevoia de a comemora moartea si ramasitele in morminte
elaborate , ca de exemplu mormantul lu Eurysaces Brutarul care inca sta bine
prezervat langa Porta Maggior din Roma.
Romanii au construit numeroase apeducte prin teritoriul controlat de ei ,
aducand apa in orasele pe care le construiau sau le ocupau . O sursa constanta
de apa a permis , de asemena , bailor romane sa devina constructii standard in
orasele Romane . din Timgad in Algeria la Bath in Anglia. Un stil sanatos de viata
in Imperiul Roman presupunea de asemenea vizite la gymnasium. Relativ des in
perioada Imperiala , marete complexe de bai-gymnasium au fost construite de
catre stat , ca de exemplu Baile din Caracalla , care incorporau piste de alergat ,
gradini si librarii.
Metodele de petrecere a timpului liber erau variate si gandite sa acopere o
gama cat mai larga de gusturi , deci necesitand constructia unei game largi si
variate de structuri , de la teatruri mari in stil Grec , la mai micile si mai intimele
cladiri odeon , ca de exemplu cele din Pompei , care erau planuite specific pentru
performante muzicale. Romanii construiau de asemenea amfiteatre , structuri
eliptice , inchise , ca si Colloseumul , care erau folosite pentru lupte intre
gladiatori . Romanii au construit de asemenea circuri in multe din orasele lor , ca
si cel de la Lepcis Magna in Libia , evenimentul principal in asemena circuri fiind
cursele de care. Romanii au continuat sa isi perfectioneze in continuu metodele
de constructie a podurilor si drumurilor , ceea ce le-a permis sa treaca rauri
majore si sa strabata distante uriase , lucruri care au avut in impact major asupra
abilitatii romanilor de a-si extinde si controla imperiul. De la podul din Alcantara
in Spania , la drumurle pacate din Petra , in Iordan , romanii transferau mesaje ,
trupe si bani cu mare eficienta.

Perioada Republicana. Arhitectura Romana din perioada Republicana a fost

Puternic influentata de civilizatia Etruscana , care au fost regii timpurii ai Italiei ,
si care , la randul lor , au fost major influentati de arhitectura greaca. Templul lui
Jupiter de pe Dealul Capitolin din Roma , inceput in secolul 6 BCE poarta
amprentele arhitecturii Etrusce. Templul a fost construit din roca vulcanica tufa
locala , pe un podium inalt , si cea mai importanta caracteristica a sa o constituie
frontalitatea. Veranda este foarte adanca , si intentia este ca vizitatorii sa se
aproprie spre un singur punct de acces , in loc sa mearga de jur-imprejur , cum
era caracteristic templelor grecesti. De asemenea , unica e si prezenta a trei
"cellas: , camere de cult . Templul lui Jupiter va ramane o influenta majora in
designul templelor dealungul intregii perioade Republicane. Cu toate ca la baza
arhitecturii romane se afla traditii adanci si bogate , asta nu inseamna ca
arhitectii romani nu au incercat lucruri noi. Tarziu in perioada Repubvlicana ,
arhitectii au inceput sa experimnenteze cu beton , testandu-i capabilitatile care le
va permite sa construiasca la o scara grandioasa. De exemplu , Sanctuarul lui
Fortuna Primigenia in Palestina , compus din doua complexe , unul inferior si unul
superior construit in coasta unui deal si terasat . in stilul unui sanctuar
Helenistic , cu rampe si scari ducand de la terase la mici teatre, si la un templu
tholos in varf. Intregul complex este intricat construit pentru a manipula
experienta vizitatorului asupra privelistii , luminii soarelui si a sanctuarului in
sine. Nemaifiind dependenti de constructii pe piloni , arhitectii s-au folosit din plin
de beton pentru a construi un vast sistem de rampe acoperite , terase largi,
magasine si depozite.
Perioada Imperiala . Imparatul Nero a inceput constructia la Domus Aurea
dupa ce un incendiu masiv a devastat Roma in anul 64 CE si a distrus o mare
parte din suburbiile orasului . Distrugerea i-a permis lui Nero sa ocupe teren
valoros pentru constructia noului sau proiect , o vasta si grandioasa villa. Desi
decizia nu a fost in interes public , dorinta lui Nero de a trai in fast , grandoare si
maretie a dat startul unei revolutii arhitecturale in Roma. Arhitectii , Severus si
Celer , cunoscuti multumita istoricului roman Tacitus , au construit un palat maret
cu curti , fastuoase Sali de mese , collonade si fantani , folosind extensiv si la
scara mare betonul , incluzand numeroase domuri si cupole. Ceea ce da caracter
unic lui Domus Aurea este faptul ca arhitectii Severus si Celer au folosit betonul
pentru prima oara in a experimenta cu modele estetice , ca de exemplu domuri
uriase expansive , si nu doar pentru proprietatile sale structurale. Nero a inceput
un curent in arhitectura romana pentru constructii mai mari , mai bune si mai
complexe din beton , insa arhitecti si imparatii care i-au sustinut au preluat acest
curent si l-au dus la deplinul sau potential. Colosseumul lui Vespasian , Pietele lui
Traian , Baile din Caracalla , Basilica lui Maxentius sunt doar cateva din cele mai
impresionante structuri care au rezultat din revolutia arhitecturala din Roma. Insa
arhitectura romana nu a ajuns nicodata in totalitate din beton. Unele cladiri ,
construite din marmura , aminteau de frumusetea sobra a arhitecturii clasice
grecesti. , ca si Forumul lui Traian. Cladiri din beton stateau alaturi de cladiri de
marmura in Roma , demonstrand faptul ca romanii apreciau arhitectura istoricmediteraneana la fel de mult precum isi apreciau propriile inovatii.

In lumea Romana , creditul pentru constructia unei cladiri era de obicei dat
celui care a conceput si platit pentru proiect , mai degraba decat arhitectului care
a proiectat si supravegheat realizarea ei , din acest motiv , majoritatea
arhitectilor romani ramanand anonimi in zilele noastre.Arhitectii care erau
insarcinati cu proiecte speciale de catre imparat au ramas insa mai bine
cunoscuti. De exeplu Apollodor din Damasc , arhitectul favorit al imparatului
Traian , renumit pentru maiestria sa in constructia de poduri , a fost responsabil ,
printre altele , de Forumul lui Traian din Roma , precum si Severus si Celer ,
responsabili de Casa de Aur a lui Nero , mentionati mai sus. Insa fara indoiala cel
mai celebru arhitect roman a fost Vitruvius , in principal datorita lucrarii sale
"Despre Arhitectura", un studiu de 10 volume asupra arhitecturii ce a supravietuit
intact pana in zilele noastre. Cu toate ca nu se stiu multe despre realizarile sale
concrete , in afara de o basillica in Fano si ca a lucrat pentru Julius Caesar si
Augustus , lucrarea "Depsre Arhitectura"acopera toate aspectele si fatetele
arhitecturii romane ale vremii , tipuri de cladiri , sfaturi pentru arhitecti si multe
altele . Un aspect interesant din lucrarea sa ramane faptul ca arhitectul din lumea
antica trebuia sa aiba un set de calitati , talente si priceperi care in zilele noastre
ar fi separate si diferentiate intr-o multitudine de specializari. De asemenea ,
Vitruvius incapsuleaza esenta ethosului arhitecturii romane : Toate cladirile
trebuiesc intr-un fel care sa ia in considerare durabilitatea , utilitatea si
frumusetea (Despre Arhitectura , Vol I Cap III)
Constructii Romane emblematice :
Apeducte si poduri : De multe ori structuri masive , cu randuri simple ,
duble sau chiar triple de arcuri , erau concepute pentru a transporta apa
proaspata catre centrele urbande , de multe ori de la multi kilometrii departare.
Cel mai timpuri cunoscut in Roma a fost Aqua Appia , in jurul anului 300 BCE ,
insa cel mai impresionant este Pont du Gard , langa Nimmes. Podurile romane
foloseau de asemenea arcuri ca sa se extinda peste rauri si ravine , de obicei cu o
suprastructura plada din lemn asezata pe piloni sau arcuri de piatra. Unul din cele
mai bine prezervate exemple exte podul Tagus de la Alcantara , in aproximativ
100CE , pod care se intinde mai bine de 30 de metri.
Basilici. Desi basilicile au fost rapid adoptate de biserica Crestina , ele au
fost concepute de romani pentru intruniri mari de orice fel , si au fost folosite
intial cel mai des ca si curti legislative. De obicei construite pe o parte a
forumului orasului , erau cladiri cu hale lungi , cu acoperisul sustinut pe coloane
pe ambele parti , care creau intre ele un naos , flancat de intervale pe ambele
parti. O galerie traversa de obicei primul nivel , si mai apoi cu abside la ambele
capete. Un exemplu tipic il constituie Basilica Severan la Lepcis Magna (216 CE).
Bai : Baile romane sunt exponente ale abilitatii tipice a romanilor de a crea
spatii interioare magnifice folosind arcuri , domuri si cupole. Cele mai mari dintre
aceste , cateodata uriase complese erau construite simetric de-a lungul unei axe
si includeau bazine cu apa rece si calda , saune , dantani , librarii , incalzire
revolutionara prin podea si cateodata chiar incalzire prin interiorul peretilor ,
folosind teracota. Exteriorul era de obicei banal insa interiorul era somptuos

decorat cu coloane , marmura , statui si mozaicuri. Baile de la Caracalla in Roma ,

construite in jurul anului 216 CE constituie cel mai bun exemplu contemporan.
Casele de locuit private : Probabil mai renumite pentru interioarele bogat
decorate cu fresce si stuc , rezedintele private romane puteau fermeca si cu
atrium , peristyles , gradini si fantani , de obicei aranjate armonios si simetric ,
Casa Vetti din Pompeii fiind un bun exemplu. Chiar mai inovative erau blocurile
de apartamente numite insulae , acestea fiind construite din caramida, beton si
lemn , avand cateodata balcoane , si des , magazine la parter. Aceste blocuri
romane si-au facut aparitia in jurul secolului trei BCE , iar in primul secol ar erei
noastre au ajuns sa aiba pana la 12 etaje , ina statul a impus restrictii in
construitul pe verticala , asa ca majoritatea insulae au avut 4 sau 5 etaje.
Exemple relativ bine prezervate se gasesc in Ostia.
Temple : Templele romane au avut la baza arhitectura templelor Etrusce si
Grecesti , cu o camera interna in spate inconjurata de coloane si plasata pe o
platforma ridicata la aproximativ trei metri , cu o intrare cu trepte , cu o veranda
cu coloane , care , in contrast cu templele grecesti , era punctul focal central al
cladirii. Supravietuind practic intact , cel mai bun exemplu ramane templul
Maison Carree la Nimes.
Teatre si Amfiteatre : Romanii au fost evident influentati si inspirati de greci
, insa orchestra a fost facuta semicirculara si intrgul din piatra. Romanii au
adaugat de asemena o cladire scena intens decorata , scaenae frons , care
incorpora coloane la diferite niveluri , proiectii , piedestale , statui , etc. A
abordare similara s-a facut si fata de fatadele librariilor , de exemplu Libraria
Celsus in Ephesus. Teatrele romane stau marturie pasiunii romanilor pentru spatii
inchise , deoarece erau des partial sau complet acoperite , sau daca nu , foloseau
panze. Amfiteatrul complet inchis era un favorit al romanilor , Colosseumul fiind
cel mai mare si faimos exemplu , insa copii si replici ale acestuia fiind raspandite
de-a lungul imperiului roman.
Arcuri de Triumf : Arcul de triumf , cu un singur arc , arc dublu sau chiar
triplu , nu avea nici o functie practica , ci doar o functie comemorativa , un rol de
a comemora prin inscriptii si sculptura evenimente semnificante , ca de exemplu
victorii militare importante . Arcul lui Constantin din Roma , construit in jurul
anului 315 CE este cel mai semnificativ exemplu , si probabil ultimul mare
monument al Romei imperiale.
Ziduri : Pe langa constructii militare faimoase ca si Zidul lui Hadrian (122
CE) , chiar si zidurile mai modeste romane ofera un numar surprinzator de mare
de variatii. Largimea zidurilor romane varia enorm , de le cele mai inguste de
abia 18 cm latime la cele masive si late de pana la 6m. Foarte rar era insa
folosita marmura sau blocuri de piatra foarte bune in constructia zidurilor ,
deoarece acest lucru era considerat prea scump. Blocuri mari patrate de piatra
erau folosite in zidarie ashlar , adica blocuri montate foarte apropiate fara a fi
folosit mortar. Mult mai comun era folosirea caramizilir , de obicei de forma
triangulara si asezate cu mortar , si a pietre mici invaluind un miez de mix de
beton. Caramizile si pietrele puteau fi asezate in variate feluri , ca si opus

incertum , aparut in jurul secolului 3 BCE , care foloseau bucati mici neregulate
de piatra slefuite pe o parte , opus reticulatum din secolul 2 BCE folosind bucati
in forma piramidala de 6-12 cm la baza si inalte de 8-14 cm , cu baza asezata
spre exterior si ele asezate in diagonala . pana la opus vittatu, , care folosea
alternativ caramida si blocuri de roca tufa , cu fata plata la exterior si
diminuandu-se in dmensiune spre interior , acest fel de zid fiind foarte popular in
toata Europa incepand din secolul 4 CE.
Arhitectura romana nea lasat deci , cu structuri magnnifice , care au
supravietuit in cel mai literar sens cu putiinta testului timpului. Combinand o
gama larga si variata de materiale cu designuri indraznete , romanii au reusit sa
impinga limitele macanicii si fizicii si sa transforme arhitectura in arta. Rezultatul
a fost ca arhitectura a devenit o unealta prin care imperiul si-a demonstrat
superioritatea culturala , priceperea , bogatia si audacitatea , construind
asemenea edificii. Mai semnificativ insa ramane faptul ca felul in care romanii au
folosit betonul , caramida si arcurile , in constructia unor cladiri ca si amfiteatrele
si basilicile , au influentat incomensurabil toata arhitectura vetica de-a lungul
timpului pana in zilele noastre