Sunteți pe pagina 1din 3

Sistemul circulator

Inima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul


sentimentelor. Rolul sau nu este nsa mai putin important. Ea asigura circulatia sn
gelui n ntregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, n forma de para, sit
uat n partea mediana a cavitatii toracice, ntre plamni. Nu mai mare dect pumnul, gre
utatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12 la 14cm, la o latime d
e aproximativ 9cm. Vrful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor
orientat spre stnga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si pr
otejata spre exteriorul de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafr
agm, de stern si de vasele mari, iar n interiorul de endocard-membrana fina, alba
, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit cea ma
i mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardi
ace care i confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt
denumite batai cardiace.
n interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga ntre ele celulele muscul
are si formeaza fascicule care se ntrepatrund n spirala. Aceasta retea de fibre de
nse si elastice ntareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul s
au sistem de irigare
arterele coronare
care i aduc substante nutritive si oxigenu
l necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si ncercuiesc in
ima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare,
ventriculele. n atrii patrunde sngele mai sarac n oxigen, dupa ce a circulat prin o
rganism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la acti
vitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de snge.
Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, sl fiecare dintre ele s
e prelungeste, n partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat., urechiusa,
care i mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid
n urechiusa stnga.
Ventriculele sunt cavitati n forma de con, a caror baza este dirijata n sus. Ele s
unt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie
punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise al
e inimii. Ventriculul drept trimite sngele spre plamni pentru a permite schimburil
e de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stng trimite sngele sp
re aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru
valvule. Datorita acestor patru valve, sngele circula n sens unic prin cele patru
cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se nchid ca niste clapete, straturile
lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.
Sngele urmeaza ntotdeauna acelasi traiect n inima, de la dreapta, spre stnga: sarac n
oxigen, intra n urechiusa dreapta apoi n ventriculul drept, traverseaza trunchiul
pulmonar pentru a ajunge la plamni, unde se oxigeneaza. Sngele mbogatit cu oxigen
se rentoarce apoi spre urechiusa stnga prin venele pulmonare. El trece prin ventri
culul stng, apoi este ejectat de aorta, care l distribuie n corp prin ramificatiile
sale. Venele aduc atunci sngele sarac n oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se n
chide sistemul...
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contr
acta si se relaxeaza n permanenta, ntr-un ritm regulat. Este compus n cea mai mare
parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noa
stra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri elect
rice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecan

ism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate
declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus d
in noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele
.
Nodul sinusal se gaseste n peretele urechiusei stngi. Minuscul, el ofera cea mai r
apida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cc
a 70+700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza
atriile este dirijata spre nodul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ
0.22 secunde pentru ca influxul sa se propage n ntreg sistem de conducere a inimii
. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul
cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiulu
i pulmonar se deschid atunci si sngele este ejectat n vase.
n timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea
de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. n timpul primei faze, diastol
a, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sngele umple cavitatile.
Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de
continut. n cursul diastolei, presiunea e mica, sngele umple atriile relaxate, tre
cnd apoi n ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchi
ul pulmonar sunt nchise.
n timpul sistolei, presiunea cre?te lent. Atriile se contracta ?i tot sngele este
ejectat n ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimnd sngele
prezent n cavitatile lor si crescnd n acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculari se nchid brusc pentru a mpiedica orice reflux al sngelui
. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitnd ejectia sng
elui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele
se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sngele ramas n aorta si trun
chi reflueaza atunci spre ventricule, care si nchid automat valvele. Dupa nchiderea
valvelor, ncepe un nou ciclu, o noua diastola.
Circula?ia sngelui este un mecanism complet n a carui reglare intervin diverse sis
teme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parame
tri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina al r
ezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de snge care se scurge n sistemul vascular
ntr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci cnd corpul este n repaus,
dar poate varia n orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.
Presiunea sanguina desemneaza, n ceea ce o priveste, forta pe care sngele
ta asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sngele circula
ta diferentelor de presiune care l propulseaza n sistemul vascular. Acest
e scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de nalta presiune, cum este
spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.

o exerci
datori
lichid s
aorta,

Propulsarea sngelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele n


ervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sa
nguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicnd fibre
simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei s
i asupra volumului de snge ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza elibernd substante chimice care exercita sau inhiba celulele ca
rdiace. Atunci cnd organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite nor
adrenalina care determina inima sa bata mai repede. Cnd corpul este n repaus, sist
emul parasimpatic ncetineste ritmul cardiac elibernd aceticolina.
Circula?ia sngelui este frnata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este cee

a ce se numeste rezistenta periferica. Vscozitatea sngelui, diametrul sau lungimea


vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vscozitea crescuta, ca si ng
ustimea unui vas pot ncetini sensibil scurgerea sngelui. O usoara crestere a diame
trului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci cnd ventriculul stng se contracta, sngele este expulzat spre sorta cu o fort
a care i permite sa curga cu foarte mare viteza, destinznd peretii aortei. n mod ob
isnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau
maximala, care se masoara n timpul unei contractii cardiace si se situeaza n medi
e ntre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge
minima n timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza nt
re 6 si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul, dumne
avoastra atunci cnd ca ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sngelui varia
za dupa tesuturile pe care le deserveste, fiecare organ avnd propriile sale nevoi
sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza n functie de vscozi
tatea sngelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesit
a un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care ndeplinest
e mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un d
ebit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit san
guin mai stabil, de ordinul a 0.75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astf
el exigentilor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismu
l.

S-ar putea să vă placă și