Zilele trec egale, msurate precis de ceasul din turnul de deasupra porii principale.

Orele se scurg unca cte una, n linite, fiecare cu scopul ei precis: rugciunea de
dimineaa, liturghia, tcerea, micul dejun simplu, studiul, pauza de plimbare prin
curtea interioar, din nou studiul, prnzul luat n tcere, programul de dup amiaz,
tcere, munca n grdin, cina, n timpul creia se citete din vieile sfinilor, tcere,
rugciune, somn. Nici un minut nu evadeaz, nu curge necontrolat. Fiecare moment
e marcat de sunetul prelung al clopotului. Fraii pesc n linite, repetnd aceleai
micri, aceleai trepte, aceleai holuri ntunecate. Fiecare i are locul binestabilit
n capela mic a mnstirii. Doar uneori mai rmne cte un loc gol atunci cnd
vreunul dintre fraii mai n vrst se duce la Domnul.
La dangtul de sear al clopotului, Muriald i ridic privirea spre poarta mare de
lemn i gndul i se ntoarse n timp la ziua n care pi pentru prima dat pe sub
arcada de la intrare. Drumul prin pdure fusese lung. Cine venea pentru prima dat
la mnstire ar fi putut s se rtceasc pe attea crri neltoare care erpuiau
printre copaci. Dar Muriald tia c trebuie s urmreasc urmele fcute prin
pmntul moale de cruele care poposeau pe la mnstire. Era un drum care tia
pdurea de+a latul colinei.
Avea la el doar un cufr din lemn mai greu dect coninutul ei: dou cri
nglbenite de vreme, primite de la parohul din satul su, precum i vreo dou
cmi de in. Dinc cnd n cnd drumul se desfcea ntr-o poian unde lumina mai
reuea s rzbat prntr coroanele bogate ale stejarilor fr vrst. Acolo se aeza
pe un ciot i, istovit de mers, lua cte o nghiitur de ap: Mai e de mers...
Motivul pentru intra n mnstire era greu de neles chiar i pentru el. Auzise de
multe ori la predicile de la liturghia duminical despre chemare. Mai citise i prin
vieile sfinilor cte ceva dar nu reui s i fac o idee clar despre ceea ce
nseamn aceasta. Totul era n cea.