Sunteți pe pagina 1din 3

BETOANE IMPOTRIVA RADIATIILOR

Betoanele impotriva radiatiilor se utilizeaza la constructiile in care se


desfasoara procese generatoare de radioactivitate sau se depoziteaza
deseuri rezultate din aceste procese.
Aceste betoane trebuie sa indeplineasca obligatoriu cateva conditii :
-

sa aiba o densitate cat mai ridicata posibil;

sa reziste la temperaturi ridicate (uneori de ordinul sutelor de


grade celsius), fara sa se deformeze;

sa aiba in compozitie materiale cu numar atomic adecvat


interactiunilor cu care radiatiile cu care vin in contact (exemplu
pentru neutroni se utilizeaza materiale cu numar atomic mic:
apa, parafina, granit si altele);

Compozitie
Betoanele impotriva radiatiilor au aceeasi componenti de baza: ciment,
apa si agregat. Liantul utilizat este cimentul portland avand urmatoarele
caracteristici: - caldura de hidratare redusa, rezistente mecanice mari,
contractii mici, rezistenta la inghet dezghet.
Rapoartele A/C pot ajunge pana la 0.5.
In privinta agregatelor, acestea trebuie sa indeplineasca unele conditii
si in functie de natura radiatiilor la care va fi supus betonul intarit:
-

pentru densitati cu valori ridicate, se adopta o curba


granulometrica aleasa atent; pentru rezistente mecanice mari se
pot utiliza minereuri sau roci cu densitate mare sau deseuri
metalice;

pentru actiunea neutronilor sunt adecvate elemente cu sectiuni


mari de captura si apa legata chimic sa fie pastrata la
temperaturi ridicate (bor, limonita, colemanita, serpentina,
pamanturi iterice).

In masa betonului apa se regaseste sub urmatoarele forme:


apa legata chimic in urma reactiilor de hidratare si hidroliza, cu cimentul;

apa adsorbita in pelicule subtiri pe suprafata particulelor solide,


neindepartate prin uscare obisnuita la 100 o C;

apa legata capilar, indepartata prin uscare la 100 o C;

apa libera in pori si in goluri indepartata la uscare si odata cu


inaintarea in varsta a betonului.

CONTAINERE DE SECURITATE
Aceste constructii pot avea diverse forme, fiind recomandabile
cea sferica si cilindrica (verticala).
Containerele cilindrice sunt cel mai des utilizate, avand zona de
acoperire in forma de cupola si fundatii pe radier general.
Legatura intre peretele cilindric si cupola se realizeaza prin
intermediul unei grinzi inelare. Aceasta structura se realizeaza de
regula prin glisare, de aceea preferandu-se o inaltime mai mare a
peretelui cilindric si deci o inaltime mai mica a cupolei. Grosimea placii
cupolei si a peretelui cilindric, precum si masivitatea radierului vor
asigura protectia biologica impotriva

radiatiilor si

vor permite

amplasarea cablurilor de precomprimare si a armaturilor obisnuite.


Grosimile uzuale ale elementelor structurale pentru containerele
de securitate sunt:
-

pentru perete 1,0 1,2 m;

pentru cupola 0,6 1,0 m;

pentru radier 2,75 m (sau 1,50 pentru beton precomprimat).


Captusirea interioara a containelor este esentiala. Ea se poate

realiza cu materiale metalice sau cu materiale polimerice. In cazul


adoptarii captuselii metalice, aceasta prezinta o siguranta mai ridicata
si permite modificari ale fluxurilor tehnologice ale centralei.
Sistemele de penetrari, diferite dimensional se pot realiza prin
incastrari ale ascestora in peretele din beton precomprimat, prin
ingrosarea peretelui in jurul golurilor mai mari si prin suplimentarea in
zona cu armaturi obisnuite.

Precomprimarea peretelui cilindric se realizeaza in directie


circumferentiala si in directie verticala.
Cablurile circumferentiale se ancoreaza in nervuri verticale si
acopera 120 o.
Cablurile verticale din perete se ancoreaza la partea superioara
in grinda inelara si la partea inferioara in galeria de acces de sub
radier.
Protectia cablurilor impotriva coroziunii se obtine prin trecerea
lor prin teci metalice de protectie. Protectia temporara se realizeaza
prin utilizarea unor derivati din petrol, iar cea permanenta cu compusi
din ceara sau mortar de ciment injectat prin pompare. Aceste betoane
au rezistente minime la compresiune de cca. 40 N/mm 2.