CONTEXTUL JUNIMIST

Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, TheodorRosetti, Petre Carp i Vasile Pogor t i n e r i i

i n t e l e c t u a l i f o r m a i l a s t u d i i n s t r i n t a t e au pus bazele unei societi culturale i
literal ecreia i-au dat numele Junimea.
Societatea Junimea s-a fondat la 1 martie 1863 i avea ca scop: culturalizarea maselor printr-o
serie de conferine numite preleciuni populare; aceste conferine e r a u s u s i n u t e d e
c t r e m e m b r i i f o n d a t o r i i a v e a u d i f e r i t e t e m e : d e r e l i g i e , astronomie,
folclor, filozofie.
Junimea

mai

avea

ca

scop:

introducerea

alfabetului

latin,

scrierii

fonetice, mbogirea vocabularului cu neologisme i integrarea culturii romneti n

cultura universal.
J u n i m e a a ntreprins acea fundamentare ideologic mergnd de la problemele limbii literare
i a l e e s t e t i c i i l i t e r a r e . ( I . N e g o i e s c u ) l a p r o m o v a r e a l i t e r a t u r i i p r i n
r e v i s t a Convorbiri literare baza cea mai rapid a noii direcii fiind poezia lui
Eminescu, cruia i s-au adugat apoi, n decursul timpului, proza lui Creang i
Slavici, comediile lui Caragiale i, n cele din urm, romanele lui Duiliu Zamfirescu.
Ridiculiznd mediocritile i combtnd pericolele unei culturi neasimilate, Junimea
a adus o atmosfer de lucru temeinic fcut. Prin ea se marcheaz n istoria culturii i
literaturii nceputul funcionrii sigure i la obiect a spiritului critic, instaurarea
unui nalt nivel de exigen fa de intelectualul romn, victoria ideii de valoare estetic,
dezvoltarea gustului artistic, stimularea instinctului creator naional.
Ter m e n u l c l a s i c a a c u m u l a t d e - a l u n g u l i s t o r i e i c u l t u r i i universale sensuri
diferite. Semnificaia de scriitor de prim clas este acceptat cel mai adesea, pentru ca n
secolul al XVII-lea s i se atribuie i nelesul de exemplar, model literar, cel ce
deine primatul n ierarhia valorilor artistice.
n istoria noastr literar sintagma marii clasici numete grupul creatorilor, membri sau
simpatizani ai Junimii, ale cror opere au fost considerate modele literare
autohtone. Mihai Eminescu, poetul, I.L.Caragiale, comediograful, Ion Creang ,
povestitorul i Ioan Slavici, romancierul i nuvelistul, au devenit coloanele de
susinere ale esteticii maioresciene, ce proclama valorile literare izvorte din sol
autohton, n competiie cu cele europene. Poze cu scriitorii

I.L.Caragiale, mare clasic al literaturii romane , alaturi de I.Slavici, I.Creanga si M.Eminescu a

folosit, in operele sale comice , satira si sarcasmul, pentru a demasca moravurile societatii
romanesti din vremea sa.
Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care sunt infatisate
personaje, caractere , moravuri sociale intr-un chip care sa starneasca rasul, avand un sfarsit
fericit, cu un sens moralizator implicit.
Ion Luca Caragiale este, alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga, unul dintre cei mai mari
scriitori ai poporului nostru. In opera sa, Caragiale urmareste, ca un scriitor clasic, ambitia si
orgoliul unei lumi care traieste intr-un moment favorabil afirmarii.
El ilustreaza, magistral, specificul si mecanismele parvenirii.
I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii romane,
dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta 3 universuri diferite: comic, tragic si
fantastic.
Tragismul si fantasticul isi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O faclie de pasti, Pacat,
La hanul lui Minjoala, Calul dracului, In vreme de razboi, Kir Ianulea, Abu Hassan), in timp ce
nota comica se face simtita in:
- Schite (D-l Goe, Vizita, Telegrame, Bubico)
- Comedii de moravuri si caracter (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conul Leonida
fata cu reactiunea)
- Farsa ( D-ale carnavalului).
Autorul Scrisorii pierdute este si creatorul schitei in literatura romana si, totodata, maiestrul ei
nedepasit. Desi acest gen literar a mai fost cultivat si de alti scriitori, lui I.L.Caragiale ii revine
meritul de a fi atins perfectiunea artistica intr-o serie de miniaturi literare de un farmec
deosebit, care zugravesc, intr-o maniera realista, o lume extrem de pitoreasca.

Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena citeva tipuri din viata
Noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice. (T.Maiorescu)
In opera sa I.L.Caragiale si-a selectat eroii din numeroase medii: din familie si scoala, din
presa, din justitie, din lumea mondena sau din viata politica.
Scriitor citadin, el pune sa defileze in fata noastra burghezi modesti si functionari inferiori, dar
si oameni bogati, sus-pusi. Sunt evocate saloanele mondene, berariile, agitatia strazii, scoala;

sunt portretizati moftangii: avocati, profesori, preoti, invatatori semiculti, toti alcatuid o lume
extrem de pitoreasca a capitalei si a provinciei de la sfarsitul sec.al XIX-lea si inceputul sec.al
XX-lea.
In critica care i-a facut-o acestei lumi, Caragiale a folosit arma ironiei. El a scris undeva ca
nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult decit risul.
Caragiale afirma: Eu nu scriu decit despre viata noastra si pentru viata noastra, caci alta nu
cunosc si nici ma intereseaza. Ca si T.Maiorescu si M.Eminescu se declara impotriva betiei
de cuvinte, a incapacitatii de a gindi, precum si a parventismului.
Punctul cel mai inalt al dramaturgiei lui Caragiale, O scrisoare pierduta, este in acelasi timp cea
mai valoroasa comedie din literatura romana. Satira moravurilor politice si familiale din
ultimele decenii ale secolului trecut, comedia aduce in scena evenimentele legate de fixarea
candidatului guvernamental in capitala unui judet de munte.
In O scrisoare pierduta partizanii a doua fractiuni de grupari guvernamentale apartinind
claselor posedante se dusmanesc, se lupta si se impaca. Ridicolul lor este subliniat si mai mult
prin inconsecventa dintre intransigenta lor initiata si compromisul final la care ajung.
Folosind metoda realismului critic, I. L. Caragiale a intreprins in comedia O scrisoare pierduta
o vasta actiune de demascare, dezvaluind cu o maiestrie exceptioanla trasaturile caracteristice
vietii noastre publice sub regimul burgheziei si mosieriunii. Constitutia si legile erau calcate in
picioare cu dezinvoltura, ori de cite ori interesele conducatorilor o cereau. in constitutia
burgheza erau inscrise inviolabilitatea domiciliului, libertatea cuvintului, a persoanei, a
intrunirilor, a presei, secretul corespondentei, exprimarea libera a votului. Dar cine tine seama
de prevederiile constitutionale? Prefectul Setafan Tipatescu taie si spinzura, dupa bunul sau
plac. Functionarii, unelte docile in miinile guvernantilor, executa, umili si servili, toate
ordinele, chiar daca ele sint ilegale. Politaiul Pristanda repeta aprobator tot ce-i spune prefectul,
ticul sau verbal (curat) indicind pe omul lipisit de personalitate, in acord totdeauna cu
superiorul.
Scriitorul obeserva ca intre partidele si gruparile reprezentind interesele mosieriunii si
burgheziei nu exista deosebiri principale. intre ele nu este un conflict adinc ideologic, ci
numai o cearta zgomotoasa pentru putere. Nae Catavencu, seful opozitiei, cere sa fie sprijinit
de guvernamentali, iar acestia sint gata, la un moment dat, sa-l accepte. in orice caz, el,
opozantul, e in fruntea manifestatiei organizate de tabara adversa, aflata atunci la putere.

Dramaturgul a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea romneasca de la sfirsitul

secolului trecut. Fiecare tip de politician isi are identitatea sa bine proiectata, trasaturile sale
Particulare, isi traieste viata sa.
Stefan Tipatescu este activ, energic, dar impulsiv. Arogant, priveste dispretuitor tabara adversa
(Catavencu, Ionescu, Popescu). Pristanda vede in el posesorul tuturor izvoarelor fericirii:
mosie, functia, coana Joitica. El priveste judetul ca pe propria sa mosie, de aceea ii propune lui
Catavencu in schimbul scrisorii fel de fel de posturi si functii: un loc in comitetul permanent,
postul de avocat al statului, locul de primar, de epitrop efor, mosia Zavoiul.
Zaharia Trahanache este un batrin viclean si cumpanit, ticul sau verbal aveti putintica
rabdare aratind omul care nu se pripeste. Abil si viclean gaseste la momentul oportun polita
falsificata de Catavencu. Interesele personale ii dictau sa nu rupa relatiile cu Tipatescu,
singurul din grupul lor, capabil sa sustina partidul. Trahanache apartine impreuna cu Farfuridi
si Catavencu acelei categorii de personaje al caror ridicol consta in lipsa totala a culturii.