Sunteți pe pagina 1din 2

COMPLETRI SUBIECTE CURS

SINDROMUL DE COMPARTIMENT
-Noiunea de compartiment anatomic: numim compartiment Orice ansamblu Structural (in principal osteo- fibros), care
realizeza spatii relativ inextensibile intr-o regiune topografica.
Importanta : cresterera presiunii in interiorul compartimentului (prin diverse patologii) va afecta structurile moi, in primul
rand pe cele nobile- vase si nervi, cu consecinele de rigoare- paralizii si necroze. La nervi este afectata primar
vascularizatia trunchiului nervos si abea apoi apar efectele compresiei fibrelor nervoase. Durerea apruta in aceste cazuri
este de tip non- nociceptiv (fara stimulare de receptori).
Sindromul de compartiment este insotit de contracturi musculare reflexe. Asa se explica succesul terapiilor locale
(masaje, unguente, etc.) in ameliorarea simptomelor.
1. SINDROMUL DE COMPARTIMENT VERTEBRO- MUSCULAR:
Masele musculare cu inserie pe coloana vertebrala (in special in regiunile lombara si cervicala), sunt acoperite de
aponevroze bine structurate ce se insera pe coloana vertebrala . In acest mod se creaza un compartiment relativ
inextensibil cuprins intre formaiunile osoase vertebrale si aponevrozele musculare.
Aceste compartimente conin masele musculare, vasele care le deservesc si trunchiurile nervilor spinali. In situaia unui
conflict neurovertebral, generat de o patologie specifica de coloana sau disc intervertebral, apare un sindrom inflamator
insotit de edem in interiorul acestor compartimente. In consecina in interiorul compartimentului se produce o cretere a
presiunii. Structura care sufer cel mai mult este reprezentata de trunchiurile nervilor spinali ( materia nervoasa nobilasufer cel mai mult).
Scderea presiunii in compartiment si ameliorarea manifestrilor compresive) se poate face:
-medicamentos
-prin fizioterapie, chinetoterapie, gimnastica medicala. Baza eficientei prin gimnastica medicala este urmtoarea : cu cat
creste debitul circulator in vasele musculare din interiorul compartimentului, cu atat mai repede va scdea edemul
compresiv intra- compartimentai.
-2. SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN- necesita decomprimare pentru evitarea afectrii nervului median.
-3. SINDROMUL DE COMPARTIMENT LA NIVELUL MEMBRELOR, IN ARSURI- Aponevrozele regionale
( brahiala, antebrahiala, etc.) acoper integral segmentele membrelor si mpreuna cu septurile intermusculare si scheletul
osos, realizeaz compartimente relativ inextensibile in fiecare regiune topografica specifica
(ex: reg. ant. antebra, reg. posterioara gamba, etc.). Pe langa masele musculare aceste regiuni conin manuchiurile
vasculo- nervoase locale.
In cazul unor arsuri semnificative in aceste regiuni se vor instala rapid edeme cu efect compresiv. Drept urmare
compartimentele respective necesita incizii preventive ale aponevrozelor segmentelor membrelor, in scopul evitrii
instalrii sindroamelor de compartiment ce ar duce altfel la necroze locale.

DISCUL INTERVERTEBRAL
-este cea mai mare structur avascular din organism, ce confer flexibilitate la sarcinile reduse i stabilitate la cele
crescute; i se descriu trei pri:
a)nucleu pulpos (NP) - ovalar, cu structur elastic, gelatinoas, cu o mare putere de imbibiie; rezist Ia compresiune i
are rolul principal de a distribui' o sarcin aplicat n toate direciile, reducnd astfel compresiunea vertebral
b)inel fibros (IF)-format din lamele fibrocartilaginoase concentrice, unite prin gel proteoglicanic; fibrele colagene ale
fiecrei lamele sunt paralele ntre ele, orientate oblic ntre cele dou vertebre i se ncrucieaz n unghi drept cu cele ale
lamelelor adiacente. Acest aranjament confer inelului o rezisten crescut, facndu -1 capabil s mreasc stabilitatea
rotaional a coloanei i ajutnd-o s reziste la compresiune
c)cele dou plci terminale cartilaginoase-acoper superior/ inferior nucleul pulpos i partea intern a IF, permind
difuziunea substanelor nutritive spre disc.
Odat cu naintarea n vrst apar alterri structurale ale discului intervertebral, care nu trebuiesc interpretate ca
patologice. Acestea afecteaz att reziduul uscat, ct i celulele i cantitatea de ap; ele au ntr-o oarecare msur un
determinism genetic, dar pot fi induse i de modificri ale aportului de substane nutritive (ex.prin poziii vicioase ce
altereaz difuziunea acestor substane), iar uneori pot genera o anumit simptomatologie/patologie. NP se fibrozeaz, IF
intern i mrete coeficientul elastic, producndu-se att tensionarea IF extern (cu posibilitatea ruperii sale), ct i
subierea sau chiar fisurarea PTC; prin ruperea IF se poate ajunge Ia hernierea nucleului pulpos.
Nutriia componentelor discale se face prin imbibiie din reelele vasculare peridiscale ( inclusiv din osul
spongios vecin). Diferitele poziii vicioase ( hiperlordoza lombara - de pilda chirurgul care se sprijin cu pelvisul de masa
de operaie sau hiperlordoza cervicala- cand stai mult la calculator) determina contracturi musculare de lunga durata care
PRIN COMPRESIE asupra plcii terminale si discului, altereaz procesele de imbibiie discala, declannd afectarea
troficitatii discale si de aici crescnd riscul apariiei herniilor de disc.

Deplasarea nucleului pulpos sau a unor fragmente de inel fibros, caracterizeaz hernia de disc. Fragmentele
herniate pot comprima mduva sau rdcinile nervilor spinali, determinanad tablouri clinice specifice. Ligamentele
longitudinale anterior si posterior reprezint protecii temporare in calea hernierii discale.
PLACA TERMINAL (PT)
PT sntoas are dou pri: osoas i crtilaginoas (PTC)
- cea osoas este numit i plac terminal vertebral i este reprezentat de lama de esut osos compact de pe
faa articular superioar/inferioar a corpului vertebral; la nivelul su se insera fibrele colagene ale IF
- PTC este un strat subire de cartilaj hialin, cu o grosime variabil (0,1-1,6 mm) i care nu acoper n ntregime
discul, lipsind n zona IF extern; este mai subire central (peste NP) i este puternic ataat la discul iv (prin IF
intern), dar mai slab ataat la corpul vertebral, motiv pentru care este considerat parte a discului
intervertebral.
Roluri
-previne proeminarea NP n masa spongioas vertebral;
-PTC asigur distribuia uniform a forei de compresie care provine de la discul iv la corpul vertebral -acioneaz ca un
filtru ntre disc i corpul vertebral, permind difuziunea substanelor nutritive spre NP i n mai mic msur spre IF
intern. Afectarea plcii terminale precede apariia herniilor intraspongioase (in corpul vertebral)

STABILITATEA COLOANEI VERTEBRALE


Forma, rezistena, mobilitatea i supleea coloanei vertebrale se datoreaz nu numai segmentelor osoase ce o
alctuiesc (ele i adapteaz unul altuia suprafeele articulare), ci este rezultatul unui echilibru ce se stabilete ntre
structurile ce conecteaz sau se insera pe vertebre.
Echilibrul extrinsec este realizat de grupele musculare ce susin direct sau indirect coloana vertebral (mm.
erectori spinali, musculatura toracolombar). FunctionaIitatea depinde direct de stare muchilor vertebrali.
Echilibrul intrinsec este realizat de:
- curburile coloanei-amortizeaz ocurile i favorizeaz meninerea echilibrului coloanei pe bazin, uurnd efortul
musculaturii;
- ligamente- n repaus se opun accenturii curburilor (absorb o parte din solicitri), iar n timpul unei activiti au rol de a
limita micarea;
- discurile intervertebrale- protejeaz vertebrele de excesul presional, disipnd solicitarea n toate direciile
Studiile biomecanice au mprit coloana vertebral n 3 coloane paralele, de integritatea crora depinde
stabilitatea coloanei dup un traumatism. Instabilitatea coloanei apare dac traumatismul intereseaz 2 sau toate cele 3
coloane. Aceste coloane sunt:
-anterioar-format din lig.longitudinal anterior, 2/3 anterioare ale corpurilor vertebrale i discurilor iv -mijlocie-format
din lig. longitudinal posterior, 1/3 posterioar a corpurilor vertebrale i discurilor iv -posterioar-format din arcurile
vertebrale cu complexul articular dintre ele (suprafeele articulare, ligamentele galbene, ligamentele proceselor spinoase).