apitolul I

Primul capitol prezinta sosirea tanarului Felix Sima in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, unchiul
sau. Intr-o seara la inceputul lui iulie 1909, Felix ajunge in casa unchiului sau si este intampinat cel putin
ciudat de acesta. Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta cu el il primeste cu multa caldura si il
conduce pe baiat intr-o camera unde restul familiei juca table. Astfel, Felix ii cunoaste pe Pascalopol, un
mosier bogat, prieten de familie (cu care Otilia isi permite multe familiaritati, spre nemultumirea
baiatului), pe Aglae Tulea, sora lui Costache, Simon Tulea, sotul acesteia si Aurica Tulea, fiica de 30 ani a
Aglaei. In timp ce ceilalti jucau table si mai apoi carti, tanarul Felix, viitor medicinist isi aduce aminte de
felul in care a ajuns orfan, cum murise mama sa si cum tatal lui fusese distant de copil, trimitandu-l mai
mult prin internate. Dupa un timp, Otilia isi aduce aminte de Felix si ii aduce doua prajituri (considerand
ca ii este foame) si il trimite sa doarma chiar in camera ei, unde Felix observa o dezordine generala.
Capitolul II
Cand se trezeste, Felix o aude pe Otilia cantand la pian si incepe sa studieze unele parti ale casei. Pe
holuri o intalneste pe Marina, servitoarea casei si Costache ii cere cu imprumut niste bani, dar intervine
Otilia care nu admite ca tatal ei sa ceara bani de la varul ei. Fata ii canta lui Felix si cuprinsa de ceea ce
Marina numea nebunie, incepe sa alerge prin gradina. Otilia isi marturiseste dorinta ca Felix sa ajunga
un mare doctor si incepe sa ii prezinte familia, ilustrand calitatile si defectele membrilor familiei Tulea.
Totodata, incep sa rascoleasca amintirile, uitandu-se prin fotografiile vechi. Dupa amiaza, Pascalopol ii
scoate pe Felix si pe Otilia la plimbare, spre invidia Aureliei si a Aglaei. Acestea insista pe langa Felix sa
il mediteze pe Titi, baiatul matusei sale.
Capitolul III
Capitolul incepe printr-o scurta prezentare a lui Simion Tulea, Otilia avertizandu-l discret asupra
manierelor celor din familia Tulea. Aurelia il invita pe Felix la ei acasa si in timpul vizitei, o ponegreste
pe Otilia, cu invidie ascunsa. Il cunoaste pe Simion, care ii prezinta tablourile sale, Felix observand ca si
Titi si tatal lui au un oarecare talent in ale picturii, desi afla ca toate tablourile facute de cei doi sunt
simple copii dupa ilustrate sau carti. Titi nu se doveste a fi foarte interesat de meditatii, plictisindu-se
foarte repede. Capitolul prezinta aspiratiile familiei Tulea si dorinta arzatoare a Aureliei de a se marita.
Aurica incepe sa se familiarizeze din ce in ce mai mult cu Felix cu dorinta ascunsa de a-l face pe acesta sa
o ia de nevasta; sperantele pe care si le face Aurica speriindu-l pe tanar, acesta care incepe sa o e evite.
Capitolul IV
Cu timpul, Felix se obisnui in casa lui Costache, acomodandu-se cu ciudateniile locului. Avand nevoie de
bani, ii cere batranului sau tutore insa acesta isi dovedeste avaritia fara sa ii dea vreun ban, cea care ii da
bani fiind Otilia. Capitolul prezinta vizita celor doi la casa lui Pascalopol, unde Felix observa un rafinat
gust in decoratiuni interioare. Desi la inceput Felix nu il agreeaza pe Pascalopol, considerand ca Otilia nu
ar trebui sa se poarte asa familiar cu un barbat mai in varsta ca ea, mosierul ii devine treptat simpatic.
Capitolul V
In august, este anuntata sosirea lui Stanica si a Olimpiei, cealalta fata a Aglaei. Otilia ii explica scandalul
produs de relatia dintre cei doi, care nu erau casatoriti, fiindca Stanica nu dorea sa faca nunta daca
Olimpia nu primea zestre, aceasta fiindu-i refuzata de Simion. Ajunsi la momentul cinei, cei doi incearca
sa il induplece pe Simion sa le dea casa, acesta insa refuza motivand ca Olimpia nu e fata lui, desi Felix
observa o asemanare izbitoare intre tata si fiica. Dupa plecare, Stanica ii cere Otiliei imprumut 20 franci.
De asemenea, Pascalopol primeste un bilet de la Stanica Ratiu prin care acesta ii cere 100 franci. De
dragul Otiliei, mosierul ii da avocatului banii ceruti. Capitolul prezinta modul in care Stanica incearca sa
il convinga pe Simion si modalitatea de ai pacali pe ceilalti, simuland o boala de inima.
Capitolul VI
In acest capitol este prezentata vizita lui Felix si a Otiliei la mosia lui Pascalopol, mosie situata la
jumatatea distantei intre Calarasi si Fetesti. La mosie, Felix observa acelasi rafinament, de aceeasta data
mai rustic si Pascalopol ii devine din ce in ce mai familiar, ajungand sa il considere un prieten. In timpul
vizitei, Otilia si Felix invata sa calareasca, se urca pe capitele de fan, petrecand doua saptamani de vis.
Totodata, din ziar, cei trei afla de cununia dintre Olimpia si Stanica dar si de moartea copilului lor de 2
luni (moarte cauzata de neglijenta parintilor).
Capitolul VII
Acum Felix era student in anul I la Medicina, spre nemultumirea Aglaei care il indemna sa isi gaseasca
un rost in acest fel incercind sa il jigneasca pe tanar. Stanica incearca sa creeze intrigi intre Otilia si
Pascalopol, dovedind un caracter infect. Otilia ii propune tatalui ei sa se mute intr-o alta casa din StirbeyVoda, insa Aglae se opune, aratand felul in care Costache era manipulat de sora sa. Totodata, Titi incepe
sa se simta atras de Otilia, fata de care incepe sa aiba un comportament necuviincios, Otilia indepartandu-

l de ea, facand-o pe Aglae sa se planga lui Costache, rostind cuvinte grele la adresa fetei. Otilia il pune pe
Costache sa alega intre ea si Aglae, si astfel matusa sa nu mai calca in casa fratelui sau. Stanica aduce un
fals doctor la Costache cu scopul ascuns de a-l face pe acesta sa creada ca este bolnav. Pascalopol, Otilia
si Felix hotarasc sa fie mai atenti la comportamentul avocatului.
Capitolul VIII
Felix isi da seama ca o iubeste pe Otilia si incearca sa fie din ce in ce mai aproape de fata, considerand
chiar si unele gesturi marunte (cum ar fi coaserea unui nasture) un adevarat deliciu. Ii scrie o scrisoare de
dragoste, pe care i-o lasa pe pat, insa fata pare sa nu o fi citit. Dupa un timp ii marturiseste dragostea si
Otilia ii spune ca si ea il iubeste, insa trebuie sa astepte. La rugamintea lui Felix, Otilia nu il mai primi un
timp pe Pascalopol, acesta purtand o discutie cu studentul. In timpul acestei discutii, Felix isi da seama de
caracterul minunat al mosierului, rugand-o pe Otilia sa il primeasca din nou pe Pascalopol. In acelasi
timp, Titi face cunostinta cu Ana, sora unui coleg si se casatoreste cu aceasta, casnicia esuand in mod
lamentabil.
Capitolul IX
In martie, Felix incepe sa -;si faca planuri mari, dorind sa aiba cat mai multi bani, pentru a-i putea oferi
Otiliei placeri ca plimbatul cu trasura. Avand nevoie de bani , completeaza batranului o polita cu scadenta
in alb de 1000 franci. Pascalopol incearca sa il convinga pe Costache sa o adopte legal pe Otilia, oferinduse sa plateasca el cheltuielile, batranul acceptand. Dar Stanica afla de acest lucru, si dupa cateva
saptamani de discretie, lanseaza stirea si Aglae jura ca Otilia nu va fii adoptata cat timp ea traieste.
Stanica ii face avansuri Otiliei care il da afara, manioasa. Otilia ii povesteste cum Aglae si Aurica au
incercat mereu sa o umileasca, spunandu-i cuvinte grele la o varsta frageda. Afland de vorbele care s-au
zis despre ea cand Aglae a aflat de intentia lui Costache de a o adopta, Otilia incuviinteaza.
Capitolul X
Dupa cateva zile de la acest incident, Costache primeste un bilet anonim, prin care este sfatuit sa nu o
adopteze pe Otilia, folosind imaginea Aglaei (care avea o inraurire asupra batranului) , anonima reusind
sa il sperie pe batran. Otilia, afland de bilet si citindu-l, il linisteste pe Costache si arata ca ea nu doreste
neaparat sa fife adoptata, iubirea ei pentru batran fiind la fel de mare cu sau fara acte. Felix de intalneste
pe strada cu Aurica, aceasta incepand sa-l elogieze pe Titi, spre disperarea medicinistului. Ajuns acasa,
afla ca Otilia plecase cu Pascalopol la mosie. Stanica i-o prezinta pe Georgeta, o prostituata de lux, care ii
atrage atentia tanarului, el primind invitatia de a o vizita pe fata oricand.
Capitolul XI
Starea de sanatate a lui Simion se inrautateste, batranul acuzand tulburari psihice, insa doctorul adus de
Stanica nu ii gaseste nimic, familia crezand ca are doar o criza de glicozurie. Stanica atrage atentia asupta
pericolului pe care il reprezinta Otilia pentru mostenirea lui Costache si le impinge pe cele doua femei si
mai mult impotriva tinerei. Felix incepe sa se remarce la Universitate, si datorita interesului sau, primeste
permisiunea de a intra in orice sectie a spitalului, pentru a face observatii. Desi unii interni incearca sa il
descurajeze, Felix realizeaza o lucrare pe care profesorul sau i-o publica intr-o revista de mare interes in
Franta, reusind sa ii mareasca ambitia lui Felix. Stanica reuseste sa il manipuleze pe Costache, manevrand
lucrurile in asa fel incat Costache sa nu faca testament. Felix se duce sa o viziteze pe Georgeta, care ii
povesteste drama vietii sale. Felix simte pentru fata o afectiune de frate si intre cei doi incepe sa se
infiripe o relatie,desi Felix o iubea foarte mult pe Otilia.
Capitolul XII
Felix primeste o carte postala de la Otilia, tocmai din Paris, dandu-i tanarului o stare de tristete. Georgeta
ii roaga sa treaca pe la Iorgu, chiriasul lui Costache. Ii scrie inainte de aceasta vizita Otiliei, unde isi
exprima dezamagirea. Felix afla de la Iorgu de manevrele lui Stanica, acesta planuind sa -;i strice
afacerile lui Costache pentru ca acesta sa nu vanda imobilele. Costache si Felix pornesc spre restaurantul
lui Iorgu unde cei doi incheie afacerea, spre ciuda lui Stanica. Simion este din ce in ce mai bolnav, insa
Aglae si Olimpia sunt cat se poate de nepasatoare, starnind chiar repulsia lui Stanica. Felix devine din ce
in ce mai convins de tulburarile psihice ale lui Simion.
Capitolul XIII
La inceputul capitolului este prezentata o scena din viata maritala a cuplului Stanica-Olimpia, ilustranduse lipsa de suflet a celor din familia Tulea. Felix afla de la Georgeta ca Titi se indragostise de ea, dorind sa
o ia de sotie., aceasta avand o obsesie maritala. Cand pleaca de la Georgeta, se intalnesc cu generalul,
scena care i se pare lui Felix, foarte penibila. Costache vrea sa isi vanda proprietatile pentru a-i da Otiliei
ce i se cuvine. Alarmati de asa o posibilitate, Stanica are ideea sa-i trimita Otiliei o carte postala si sa se
prefaca a-i fi prieteni.
Capitolul XIV

Felix, un pic suparat din cauza indiferentei colegilor de la Universitate, isi aduce aminte de discutiile pe
care le avea cu colegii de la internat in Iasi. Se intalneste cu Weissmann, un prieten si coleg care ii tine o
prelegere despre poezie si dragoste, atatandu-i curiozitatea pentru un roman de Weininger. Costache il
roaga pe Felix sa nu iasa din camera sa, fiindca avea de facut niste presupuse reparatii, insa Felix isi da
seama ca batranul avea de fapt ascuns in podeaua casei o adevarata comoara, desigur nu acorda multa
atentie acestui amanunt. Costache, Felix,Weissmann, Stanica, Olimpia, Georgeta si generalul, Iorgu si
sotia acestuia iau cina impreuna la restaurantul celor din urma, unde Stanica incearca sa manevreze pe
batran, povestindu-i o intamplare cu un avar care isi ingropase toti banii in subsol si care la un incendiu, ia pierdut pe toti. Felix este condus acasa de general si Georgeta, simtindu-se din nou foarte penibil.
Capitolul XV
Aglae decide sa il interneze pe Simion, desi considera ca acesta nu are nici o avere, cu toate ca batranul
fusese privat de pensia sa si de orice alte placeri. Weissmann vine si il face pe simion sa vina cu el,
spunandu-i ca oamenii asteapta invataturile sale (Simion se credea de un timp Iisus Hristos). Stanica
incearca sa il faca pe Costache sa o primeasca din nou pe Aglae, insa acesta este impotriva ideii, Felix
gasindu-l cotrobaind prin casa. Avocatul ii aduce acasa niste studenti pe care nu ii cunoaste, purtandu-se
foarte familiar, starnind indignarea tanarului si a unchiului sau.
Capitolul XVI
Capitolul incepe cu prezentare lui Stanica si a familiei acestuia, ilustrandu-se unitatea si legaturile stranse
care uneau pe membrii familiei, fie ei de conditii sociale diferite. Cu ocazia aniversarii matusii Agripina,
Stanica ii face acesteia o vizita, gasind in modesta ei camera o multime de rude venite in vizita. Ii
cumpara batranei alune si covrigi ,si imprumuta de la aceasta patru cesti chinezesti. Varul sau Toader il
duce acasa si cu aceasta ocazie, Stanica observa frumusetea nepoatei sale Lili, caruia ii promite ca o va
prezenta unui baiat fain, Felix. Acasa, ii spune Olimpiei ca ii cumparase patru cesti de la un anticar,
aducandu-i si prajituri, spre deliciul femeii. Cu toate acestea, Stanica nu primeste dovezi de iubire din
partea nevestei sale, fapt care ii intareste o decizie de mult luata, si aceea ca va divorta cat mai repede si
cum se va ivi imprejurarea prielnica.
Capitolul XVII
Trezindu-se, Felix aude pe cineva cantand la pian si isi da seama ca Otilia se intorsese. Fata ii da cadou
cravate, insa pe data se afiseaza Stanica. Acesta o aduce cu sine pe Aurelia, careia Otilia ii face cadou o
sticluta de parfum, un guler scrobit de broderie, uitand parca toate faptele urate ale verisoarei sale.
Pascalopol vine sa ii viziteze, cu aceasta ocazie, intre el si Felix ivindu-se un usor conflict, rezolvat
ulterior. Pascalopol il cheama pe Felix sa discute despre o persoana importanta pentru amandoi si il
invita pe tanar la el acasa. Ii aduce la cunostinta ca Stanica creeaza zvonuri care mai care mai incredibile
si mai defaimatoare, avocatul spunandu-i lui Felix ca motivul calatoriei la Paris fusese de fapt un avort.
Costache incepe sa construiasca o casa pentru Otilia. Felix ii este prezentat lui Lili, care devine foarte
interesat de student, spre invidia celor din familia Tulea.
Capitolul XVIII
Intr-o zi foarte calduroasa, Costache se impletici din mers si cazu moale jos. Afland de subitul atac al
fratelui ei, Aglae, sperand intr-o apropiata moarte a acestuia se grabeste sa cheme doctorul si merge la
Costache acasa. Desi batranul nu avea nimic, Aglae si Stanica fac tot ceea ce pot pentru a-l aduce intr-o
stare grava, mancand de fata cu el toate bunatatile stranse cu greu de batran, spre durerea acestuia. Felix il
roaga pe Pascalopol sa ii ajute, iar acesta aduce un doctor de renume, Stratulat si acesta observa ca
batranul nu are nimic, insa un la un alt atac nu ar mai supravietui. Costache ii zice in secret lui Pascalopol
ca ii va da trei sute de mii de lei pentru Otilia, sa ii puna intr-un cont, banii fiind ascunsi sub pat. Desi isi
anunta aceasta dorinta, amana momentul in care ii va da banii mosierului si Pascalopol deschide un cont
in care ii vireaza Otiliei o suta de mii de lei.
Capitolul XIX
Aglae vine si ii povesteste batranului de moarte ceea ce il dispera pe acesta, Costache incepand sa mearga
la doctori, sa ia medicamente si sa aduca parintele in casa pentru a binecuvanta casa si pentru a alunga
spiritele rele. In acest scop este chemat popa Tuica (interesat mai mult de tuica decat de treburile
bisericesti). Weissmann vine sa ii faca un control lui Costache, cu aceasta ocazie cunoscand-o pe Aurica,
fata incepand sa aiba o pasiune pentru tanar. Cum Weissmann era evreu, fata se duce la popa Tuica care ii
da dezlegare. Aurica ii sugereaza tanarului o legatura, pe care acesta ghicind-o, o inlatura, spunand ca nu
profeseaza decat amorul liber.
Capitolul XX
Cum Lili se arata foarte incantata de Felix, si cum acesta nu afisa nici un interes pentru fata, Stanica ii
spune Otiliei despre o presupusa idila intre ei, rugand-o sa il convinga pe medicinist sa o ia pe lili de

nevasta. Felix ii marturiseste ca Lili ii este indiferenta, declarandu-i din nou iubirea sa. Costache se simte
din nou rau, Aglae si Stanica crezand ca est mortsi considerand ca nu mai trebuie chemat doctorul. Felix
si Otilia insa il cheama pe Pascalopol si pe doctor. Cel din urma considera ca batranul va scapa si de data
aceasta, iar Costache ii da o suta de mii de lei pentru contul Otiliei. Stanica incepe sa caute ascunzatoarea
banilor, iar Aglae, Aurica si ceilalti membri incep sa mute lucrurile din casa, Aurica atentand chiar la
pianul Otiliei. Cum Otilia nu pleca niciodata de acasa, Stanica recurge la un siretlic ce se va dovedi
mortal. Ii spune fetei ca Pascalopol ii va face o vizita si aceasta fuge pentru jumatate de ora pentru a-si
cumpara o pudriera, in acest timp, avocatul intra in camera batranului si ii ia banii de sub saltea, sub
privirile acestuia, care disperat, isi da duhul. Batranul este inmormantat si toate proprietatile trec in
posesia Aglaei. Banii gasiti sub saltea de Stanica nu sunt niciodata inapoiat de acesta, care divorteaza de
Olimpia. Otilia merge in camera lui Felix si o roaga sa o lase sa doarma in patul lui, propunandu-i sa
traiasca impreuna ca barbat si sotie, fara insa sa se casatoreasca. Felix insa nu profita de fata. La trezire,
Otilia disparuse, si Felix afla ca tanara plecase la Paris impreuna cu Pascalopol, ulterior tanarul afland ca
cei doi se casatorisera. Anii au trecut si Felix devenise un doctor de renume, avand multe carti publicate,
multe tratate si toata lumea stiind cine este. Se intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe strada si acesta ii arata
o poza facuta cu Otilia, Felix nemaiputand sa o recunoasca pe fata nebunatica in spatele femeii mature ce
devenise.
Comentariu
a) Enigma Otiliei este un roman social, realist, fiindc tema, eroii, conflictul, subiectul sunt
luate din viaa societii bucuretene de la nceputul secolului al XX-lea.
Ideea este c o societate parazitar nu are sensul de a exista.
Subiectul este istoria unei moteniri. Costache Giurgiuveanu, un btrn avar, agonisete de-a
lungul vieii o avere, care intr printr-un concurs de mprejurri n mna unui escroc, Stanic
Raiu. Soluia este realist, fiindc cel mai adaptat la o soietate fr de prinipuri i fr de
moral este Stanic Raiu, arivistul brutal, fr scrupule, tlharul. Calificativul tlhar pentru
Stanic Raiu pare dur, dar este exact, fiindc n momentul cnd i fur banii lui Costache
Giurgiuveanu, el provoac moartea acestuia. Costache Giurgiuveanu este avarul, iar Aglae Tulea,
sora lui, este varianta sa Feminin. Clanul Tulea, adic Simion, Titi, Aurica, Olimpia triesc
parazitar, Otilia este snoaba, Pascalopol este rafinatul, Felix Sima este ambiiosul. Eroii
alctuiesc dou grupuri sociale, care se confrunt. Pe de o parte clanul Tulea, cu Aglae Tulea,
Stanic Raiu, Olimpia, Aurica, Titi lupt s pun mna pe avere, iar de cealalt parte Costache
Giurgiuveanu, Otilia, Felix Sima, Pascalopol lupt ca s-i mpiedice. Eroii sunt tipici i
acioneaz n mprejurri tipice.
Caracterul realist al romanului se exprim prin critica instituiilor sociale i a moravurilor.
Familia, ca celul a societii, este vzut ntr-o ipostaz jalnic. Clanul Tulea cu Aglae
dezumanizat, cu Simion internat la ospiciu, cu Titi ratat, cu Olimpia alungat de Stanic Raiu,
cu Aurica nemritat, ne d o imagine a degradrii familiei.
Chiar nucleul Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia are o situaie precar, iar mariajul
dintre Pascalopol i Otilia este meschin i ipocrit. Eroii sunt egoiti, dau prioritate capriciilor,
triesc pe conceptul crpe diemi nu sunt dispui s fac sacrificii. Cnd Simion se alieneaz,
este ndeprtat fr mil. Cnd Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae i ocup
casa, dar nu aduce un medic ca s-1 ngrijeasc. Este o analiz tiinific, balzacian a unei lumi
de ariviti, n care toate inteniile, motivaiile comportamentului sunt dominate de bani. Chiar
Felix Sima este un ambiios, care parvine prin tiin, prin profesia de medic. El se deosebete
ns de ceilali prin caliti morale, prin concepia despre lume i via, prin faptul c este un om
de valoare, activ social i nu un parazit.
b) Enigma Otiliei poate fi interpretat ca un roman de problematic, fiindc dezbate problema
paternitii. Toi eroii i definesc caracterul, comportamentul, n funcie de aceast
problematic.
Costache Giurgiuveanu este realizat pe dualitatea dintre avariie i dragostea patern, fiind o
replic la romanul Mara de Ioan Slavici. Raportul dintre avariie i paternitate este bine
exprimat, cnd Costache Giurgiuveanu, sftuit de Pascalopol, transform averea sa, alctuit din
imobile, localuri n bani spre a-i depune la o banc pe numele Otiliei. Din cauza avariiei, nu-i d
lui Pascalopol dect o sut de mii, iar dou sute de mii le va ine pentru el i-i vor fi furate de
Stanic Raiu.

Aglae Tulea, sora lui Costache Giurgiuveanu, este caracterizat prin dualitatea paternitate i
dezumanizare. Ca mam, i asum rolul paternitii, fiindc Simion este alienat, dar ca avar
ajunge la un comportament inuman. Pe ea n-o intereseaz s-i ajute fratele, ci i ocup casa ca
s pun mna pe avere.
Stanic Raiu este demagogul paternitii. Face teoria familiei, ca Ric Venturiano al lui
Caragiale, dar l las pe Relior, biatul bolnav, s moar, fiindc n-are nici un interes s fie prea
legat de clanul Tulea, li va propune Otiliei s se cstoreasc cu el, ca s pun mna pe averea lui
Costache Giurgiuveanu. Dup ce-1 fur i-1 omoar pe Giurgiuveanu, o va prsi pe Olimpia i
se va cstori cu Georgeta. Este drumul descris de Nicolae Filimon, care i d lui Dinu Pturic o
tovar de via necinstit, viclean, o aliat pentru afacerile cele mai murdare.
Cei doi orfani, Otilia i Felix, caut s se ocroteasc unul pe cellalt. Felix i propune Otiliei s se
cstoreasc cu el, dorind s-i asigure existena. Otilia va opta pentru Pascalopol, fiindc nu se
consider o partener de via pentru Felix. Coordonata paternitate i nu iubirea i determin
opiunea.
Pascalopol este realizat pe dualitatea dintre paternitate i iubire. El o cunoate pe Otilia de mic,
a crescut pe genunchii lui, a considerat-o un fel de fiic, iar Otilia l consider un fel de tat. i
va asuma o parte din rolul paternitii i-i pune pe numele ei, la banc, o sut de mii de lei
nainte ca Giugiuveanu s-i dea aceti bani. i face toate capriciile. O duce la Paris. Cnd Otilia va
cunoate un argentinian bogat, el i va reda libertatea.
c) Problema iubirii poate determina interpretarea romanului ca un roman de dragoste, n sensul
c este relatat povestea unei iubiri. Otilia este o eroin romantic, excepional, fiindc, dei
triete ntr-un mediu corupt, i menine candoarea, puritatea, este ca un nufr, care crete alb
pe balta plin de mocirl a societii burgheze bucuretene. Tema, eroii, conflictul, subiectul au,
n acest context, o structur afectiv.
Felix, care o iubete, citete, n ochii ei limpezi i plini de senintate, candoarea i este contrariat
de brfele puse n circulaie de clanul Tulea.
Iubirea este problematizat ca ntr-un roman expresionist. Cnd Felix o srut cu patim pe
Otilia, aceasta l nva s o srute delicat. Cnd i analizeaz palma i vede c va avea apte
copii, se sperie. Reacia ei devine o motivaie pentru a-1 respinge pe Felix. Cnd Otilia, sufocat
de grosolniile clanului Tulea, pleac cu Pascalopol la Paris, Felix, derutat, are o scurt aventur
cu Georgeta i-i pare c a trdat-o pe Otilia.
Otilia este delicat, frumoas, voluntar, instruit, dar independena ei, felul n care i exprim
personalitatea este elementul de disjuncie, de incompatibilitate dintre eroi. Raportul ambiguu
dintre ea i Pascalopol, dar mai ales discuia franc a lui Pascalopol, care-i spune c va lupta cu
armele lui pentru Otilia, l tulbur pe Felix i nu tie cum s acioneze, ca s-o scoat din
influena mediului malefic burghez. El vrea sa aib o discuie decisiv cu Otilia, vrea s aib
certitudinea c Otilia l iubete, c se va cstori cu el. Rspunsul fetei este echivoc: De tine
depinde totul. n esen, Otilia este prins de mreaja conceptului crpe diem. Ea vrea s
cltoreasc, s strluceasc prin saloane, s se bucure de via, s nu munceasc, s n-aib
rspunderea unei mame.
Teoria raportului dintre brbat i femeie, pe care o face Pascalopol, cnd caut s explice
atitudinea dezumanizat a Aglaei Tulea, grosolnia, brutalitatea, arivismul, de care aceasta d
dovad, este un mod indirect de a-i spune Otiliei: eu tiu s iubesc, fiindc sufletul meu e
vacant, fiindc n-am iubit pe nimeni.
Teoria dragostei fcut de Aglae Tulea este a unei ariviste: Dragoste! Fleacuri! Pe vremea
noastr nu mai era asta. Dup nunt vine i dragostea. Aceasta explic i mpietrirea sa
luntric.
Aurica este obsedat de problema dragostei, ca fiind singurul mijloc de a se realiza. Ea n-are o
profesie, un rol social, vegeteaz i exprim soarta tragic a fetei btrne intr-o situaie
precar: Dac n-ai noroc, degeaba. Poi s fii frumoas, poi s ai zestre,. poi s iei n lume

i brbaii nu se uit la tine. Pentru asta trebuie s te nati. Mai sper i eu ctva vreme i pe
urm, adio. Ea reprezint ratarea sub aspectul erotic.
Iubirea este o problem, care determin diferenierea eroilor, ca i problema l latei uitaii.
Pentru Felix, iubirea este o comuniune de interese, idealuri, aspiraii, modul de aorganiza o
familie, o via stabil.
Pentru Otilia, iubirea este un sentiment delicat ca o floare, care are nevoie mereu de un decor
schimbat, spre a-i etala frumuseea, spre a-i mplini capriciile, s nu aib rspunderi, copii, s
nu munceasc.
Pascalopol i exprim iubirea ca o ocrotire patern a Otiliei, calcul, experien, subordonarea
problemelor personale fa de Otilia.
Stanic Raiu consider iubirea o afacere, un mod de a-i realiza planurile ariviste. Ca i Dinu
Pturic, el vede n Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor n organizarea
localurilor cu jocuri de noroc i trafic de narcotice.
Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci este mai mult
un sistem de difereniere i de caracterizare a eroilor.
d) Enigma Otiliei pune n dezbatere i problema moralei, ceea ce d romanului o dimensiune
clasicist, ca i problema paternitii. Morala nu este vzuii ca o problem teoretic, ci
implicat n modelul de existen, ca o coordonat a jocului i de-a moartea. Dac tipizarea,
caracterul critic al romanului contureaz dimensiunea realist, trsturile general-umane ale
eroilor, caracterul moralizator dau dimensiunea clasicist. Lipsa principiilor morale face din
Costache Giurgiuveanu un avar, din Stanic Raiu un tlhar, din Aglae Tulea o brut, din
Georgeta o cocot de lux, din clanul Tulea o pseudofamilie, din societatea burghez un infern
social. Este prezent i conceptul de lume ca joc, definind elementele de baroc din structur
romanului. Cnd Felix Sima vine n casa lui Costache Giurgiuveanu, i gsete pe cei din clanul
Tulea, jucnd table. Cnd clanul Tulea ocup casa lui Costache Giurgiuveanu, n loc s-1 ajute, ei
joac, fumeaz i-i fac atmosfer imposibil. Elementul de baroc const i n faptul c tema,
eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de fortuna labilis, exprimat prin
cuvintele rostite de Costache Giurgiuveanu: Aici nu st nimeni, cuvinte care sunt reluate ca o
concluzie, ca un laitmotiv epic, n finalul romanului, dndu-i un aspect rotund, clasicist.
Caracterul dual al eroilor creeaz acest aspect de joc. Eroii par a juca un rol. Acest caracter
teatral, prezent n proza lui I. L. Caragiale, l gsim n scena ocuprii casei lui Costache
Giurgiuveanu, marcnd punctul culminant al luptei pentru avere. Fiecare personaj i expune
poziia, problemele, se autocaracterizeaz. Scriitorul folosete modelul dialogului divergent din
piesele americane, construind un fragment de text dramatic:
Aglae: Am nceput s am junghiuri reumatice, ceea ce n-a veam mai nainte. Eu cred c toate
astea sunt din suprare, nimic nu mbtrnete mai mult ca suprarea. Iau iod dar nu vd
nici un folos, cu toat reclama. mi spunea o dam s m duc la bi la Pucioasa. Odat i o
dat, cnd oi scpa de necazurile astea, tot am s m duc. Stanic: Parc a mnca ceva bun,
ceva rar. mi vine un miros cunoscut n nri de la bufetul sta i nu tiu ce.
Aurica: Dac n-ai noroc, e degeaba. Poi s fii frumoas, poi s ai zestre, poi s iei n lume
i brbaii nu se uit la tine. Pentru asta trebuie s te nati. Mai sper i eu ctva vreme i pe
urm, adio. Nu mai sunt nici brbai cavaleri, ca nainte. Azi te in vit, ies cu tine n lume i
apoi se fac c nu tiu.
Stanic: Am pzit odat un unchi trei zile i trei nopi n ir, pn am picat toi jos de oboseal
i bolnavul nu mai murea. Cnd ne-am sculat a patra zi l-am gsit rece. Titi: Am s-1 copiez n
format mai mic i am s-1 tratez numai cu creion numrul 1. Vasiliad: Am clieni care m
scoal noaptea ca s m duc s constat decesul
Conduita moral, modelul de gndire, amprenta psihic se contureaz bine pentru fiecare erou
n cadrul grupului social. Societatea ne apare ca o sum de ariviti, ca ipostaze ale prototipului,
ca n piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agami Dandanache st n vrful ierarhiei
arivitilor.

e) Enigma Otiiieieste un roman de sintez estetic, fiindc pe structura realist a romanului

gsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism.
Structura realist este realizat prin tipurile sociale variate, prin feliile de viabucuretean,
prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj const n introducerea listei
socotelilor lui Costache Giurgiuveanu, descoperit de Felix Sima, cnd acesta afl furtiagurile
din banii si, fcute de tutore. Gsim textul scrisorii pe care o primete Costache Giurgiuveanu,
nct l determin s-i vnd localurile; gsim textul adresei trimis de Stanic Raiu Olimpiei
sau textul redactat de Pascalopol ctre
banc, pentru a-i deschide un cont Otiliei. Aceast prezen de limbaje diferite, plurilingvismul
caracterizeaz textul realist n proz i o gsim la Honore de Balzac, la N icolue Filimon sau
Marin Preda. Descrierea ampl a casei lui Costache Giurgiuveanu este tot realist i asociaz
romanele lui Balzac.
Elementele romantice nuaneaz textul i-1 scot din bezna patimilor ariviste. Romantice sunt
ruinarea casei lui Costache Giurgiuveanu, caracterul excepional al Otiliei, al lui Felix, precum i
structura afectiv a eroilor, a subiectului, a conflictului dintre Otilia i Felix, dintre Aglae i
Otilia, dintre Felix i Pascalopol.
Problematizarea, analiza psihologic, antiteza, contrastul, conceptul de fortuna Itbilis,tehnica
sferoidal, tehnica algoritmic, nuanarea aduc aceast interferen de stiluri, aparinnd unor
curente estetice diferite.
Finalul romanului cu aici nu st nimeniexprim parc mplinirea unei pedepse Cuprins n
versetul: i urma lor de pe pmnt o va terge Am Psaltire, silindu-l pe cititor la o meditaie i
la o concluzie moralizatoare.
Caracterizare personaje
Romanul "Enigma Otiliei" este conceput pe dou planuri: destinul unui tnr, Felix, carenainte de a-i
face o carier parcurge o criz erotic i apoi ca istorie a unei moteniri, n centruldiscursului narativ fiind
Costache Giurgiuveanu
.Portretul acestuia este realizat prin tehnica balzacian. El este tipul avarului burghezBtrnul este descris
prin prisma lui Felix: "capul era atins de o calviie total i faa preaaproape spn i din cauza aceasta
ptat. Buzele i erau ntoarse n afar i galbene de attafumat acoperind doar doi dini vizibili ca nite
achii de os."Aspectul exterior al casei, apoi interiorul sunt o parte din sufletul zgrcit al btrnului. Elnu
accept ideea unei servitoare, cci aceasta ar nsemna un sacrificiu bnesc.Faptele, ntmplrile, vorbele i
gesturile l definesc tot mai viu pe btrn.Mo Costache o ine pe Marina, femeie celibatar, slab de
minte, dar oarecum rud , nschimbul serviciilor fcute. Singura slbiciune a acestui btrn ciudat este
Otilia, fiica vitreg.Fata exercit asupra acestuia o mare influen, fiind ca un tampon ntre el i ceilali
membri aifamiliei, atenund pe ct posibil rutile provocate de avariia btrnului. El apreciaz
obiectelei chiar oamenii dup profitul pe care-l poate obine prin ei. Dei i este apropiat, mo Costachel
nal i pe Pascalopol cu o sum mic, profitnd de neatenia acestuia. Acest lucru i produceo mare
mulumire.Felix este nepotul lui i are o surs important de bani, dar i lui Felix i micoreaz venitul
prindiferite ciupeli zilnice.S-ar prea c btrnul o iubete sincer pe Otilia, ceea ce umanizeaz
personajul, dar ezitrile cu care se acoper l mpiedic s duc actele la bun sfrit. Actele de
generozitate fade Felix i de Otilia sunt destul de rare i neconvingtoare. Stie c singura cale de a-ioferi
fetei un echilibru este adopiunea sau ntocmirea unui testament n favoarea ei. Nu o face iabia dup
primul atac al bolii, speriat de insistenele cu care rudele i caut banii, mo Costacheintenioneaz s
treac o sum de bani pe numele fetei.Pentru mo Costeche banul reprezint un scop n sine. La btrn
orice se poatetransforma n bani. Imobilele se pot nchiria studenilor i, cnd acetia nu au bani pentru a
pltichiria , se pot confisca bunurile acestora, localurile pot fi nchiriate pentru nuni, cursurileunivesitare
se vnd i se cumpr printr-o reea special a lui mo Costache.In opinia lui mo Costache, bncile nu
ofer garanie pentru banii lui, de aceea i pstreaz n cas.Costache o iubete sincer pe Otilia, dar nu
ntreprinde nimic pentru viitorul ei. Inmomentul n care primete o scrisoare anonim, defimtoare la
adresa fetei este disperat, voinds-o fereasc de rutile lumii. Dar nu ntreprinde nimic, n faa banilor
dragostea pentru Otilia plete. Personajul se ndrapt acum spre tragic.Pe la sfritul lui septembrie,
btrnul are un atac urmat de paralizie. In tot timpul bolii,cheile i cutia cu bani sunt singura lui grij i nu
se simte bine dect tiindu-le lng el. Moarteai va veni tot de la bani. Stnic afl ascunztoarea lor i i

fur chiar sub privirile disperate ale btrnului. Patima fusese pentru el devorant.Gesturile personajului
pun n eviden caracterul acestuia. Politeea lui e servil, minilei sunt ntr-o continu micare, orice se
leag de bani i declaneaz o blbial ciudat. La masare gesturi care i trdeaz avariia: mannc cu
lcomie, vrnd capul n farfurie.Costache este o fire slab, ezitant, un fricos, care s-a comportat incorect
cu mam Otilieicare i-a lsat o avere. Moartea lui nu survine natural, ci de pa urma unui oc,de aceea
sfritul arevalore de simbol. Totui autorul a creat n jurul personajului su o aur de simpatie, generat
denelegerea i ngduina de care dau dovad, n raport cu btrnul avar, Otilia, Pascalopol iFelix, ei
nii frustrai de patima acestuia
Otilia Mrculescu
Este un personaj modern, realizat prin tehnica pluriperspectivist, n fiecare pagin eafiind alta. Fata
sparge tiparele clasice care reunesc un avar, un arivist, o bab absolut, o fat btrn, fiind nconjurat de
admiratori, iubit de papa Giurgiuveanu i de tnrul Felix, apoi dePascalopol.Ea este admirat de bieii
de la Universitate, invidiat de rude, curtat vulgar de Stnic,agasat de Titi. Otilia strnete oricui
dorina de a o stpni. Nimeni nu va reui cu adevrat.Fiecare va cunoate mai mult sau mai puin din ea,
dar Otilia va rmne, cu toat evoluia ei, o"enigm".Cititorului i este prezentat direct prin intermediul
lui Felix Sima, care abia sosit n casalui mo Costache i neprimit cum s-ar fi ateptat, d s plece. nainte
s-i vad chipul, i audevocea "cristalin". Apoi i apare n faa ochilor "fata subiric, mbrcat ntr-o
rochie foartelarg la poale...". Se prezint acestuia simplu i direct. De la nceput se poart ocrotitoare
cuFelix, l introduce n atmosfera familiei i tot ea face prezentrile.Portretul fetei este schiat de la
nceput: "Fata prea s aib 18 -19 ani. Faa mslinie cunasul mic i ochii foarte albatri arat i mai
copilroas ntre multe bucle i gulerul de dantel."Otilia se definete prin gesturi, prin fapte prin
comportamentul care strnete reaciidiferite n jur. Marina, servitoarea privind la fuga fetei spune "A
nceput nebunia". Felix ourmeaz i o admir tocmai pentru aceast imprevizibilitate. Pascalopol o
ocrotete vznd n eao posibil soie, Costache se las mngiat, Aglae i Aurica se ntunec de invidie,
Stnic nu pierde ocazia s spun "deteapt fat", iar Titi s caute un moment s strecoare o
obscenitate,convins c nu este nimic ru n aceasta.Camera fetei o prezint pe aceasta ca ntr-o oglind:
rsfat, dezordonat, nclinat sprelux, copilroas, instabil, dar cu att mai fermectoare.Otilia este un
personaj modern pentru c deruteaz, trecnd brusc de la o stare la alta.Este contient de aceasta,
afirmnd c are un temperament nefericit, se plictisete repede, sufercnd este contrariat, este
capricioas.Caracterul ei este pus n eviden prin tehnica pluriperspectivist. Fata apare diferit nochii
celor din jur. Aglae o consider znatic, Stnic, aflnd de logodna acesteia cu Pascalopol,ncearc s-l
determine pe moier s renune la ea spunndu-i c e o fat care greete uor.Aurica e de prere c Otilia
este ireat i destrblat, caut numai brbai n vrst, de aceea nunelege cum Felix poate iei pe
strad cu ea.Pentru Felix, Otilia este "o fat cuminte" de care se ndrgostete nebunete, dar fa decare
are ezitri n a lua hotrri decisive.Pascalopol o consider foarte frumoas, are rbdare cu ea, "e o
rndunic", o dorete desoie. Mai trziu, Otilia va renuna la Pascalopol, iar enigma ei se justific prin
faptul c nu arestablitate, e o boem.Otilia se mic ntr-o lume fixat pentru totdeauna n tipare. Mo
Costache nu o nfiiazi Otilia va fi sacrificat de familia care dorete att de mult motenirea. "Prini ai
Otiliei suntaproape toate personajele romanului, cci fiecare, prin micarea sa, determin soarta fetei.
Aglaee geniul ru, Pascalopol geniul bun, "papa Giurgiuveanu" avarul indecis s-o nfieze, Felix, untnr
labil, indecis s o salveze.n aceast lume, se strecoar Otilia, subiric i delicat, imprevizibil i
generoas, cuun zmbet de amrciune pe buze.
Felix Sima
El reprezint "vocea autorului", fiind tot timpul martor al evenimentelor i actor atuncicnd este nevoie de
micare, pentru a crea cmp de aciune celorlalte personaje. El cltoretemult, cunoate i prin el
cunoatem mult lume. El este martor i actor n acelai timp. De altfel,intriga romanului se declaneaz o
dat cu sosirea lui n casa lui Costache Giurgiuveanu.
Potretul fizic al tnrului este realizat prin descriere. Uniforma neagr i era strns petalie ca un vestmnt
militar, iar gulerul tare i apca umflat i ddeau un aer brbtesc. Faa iera juvenil, aproape feminin
din pricina uvielor mari de pr care-i cdeau de sub apc.Terminase liceul la Iai i venise la Bucureti,
la tutorele su Costache Giurgiuveanu, surmeze cursurile Facultii de medicin. Tnrul e studios, s-a
dedicat crilor i lumea luiadevrat este lumea tiinei.Primul contact cu familia Giurgiuveanu l face
chiar n seara sosirii. Otilia este cea care-l prezint celorlali membri ai familiei i, ntr-un fel, atenueaz
contactul dur cu acetia. Btrnul l primete rece, chiar ostil. Aglae l privete cu dumnie, vznd n el
un posibil pretendent lamotenirea lui Costache. l numete orfan care trebuie s-i fac un rost ca s nu

cad pe capulaltuia.Biatul este complexat de situaia lui de orfan i orice aluzie i trezete o
puternicrevolt. Ceilali vd n lipsa prinilor o infirmitate, Otilia ns l protejeaz din
primelemomente. Ea devine ntruparea feminitii.La nceput, fa de Otilia nu are dect sentimente de
prietenie, apoi totul se transformn dragoste. Prima noapte n casa lui mo Costache o va petrece n
camera Otiliei. Camera feteidevine pentru Felix un trm al visului i al misterului feminin. Apropierea de
Otilia se producedatorit faptului c ea era orfan, maturizarea lui Felix se va produce rapid i Otilia l va
ajuta sse ncadreze n familie.Ea este protectoarea lui, l ajut s se mbrace, i cumpr chiar o cravat.
Devine din cen ce mai apropiat de el. Totodat, n sufletul lui Felix se nate un sentiment de gelozie fa
dePascalopol, moierul tomnatic, cu o cultur aleas, la nceput manifestat sub forma uneiaversiuni fa
de domnul "gras", care struie mereu n preajma Otiliei.Transformarea lui Felix n casa din strada Antim
se va produce rapid. Libertatea irisipete timiditatea, dndu-i sentimentul valorii lui personale. Devine
ambiios, vrnd sdepeasc condiia de orfan tolerat n acea cas, ateapt cu nerbdare s nceap
facultatea, s-ifac o carier.Pascalopol l privete pe Felix, la nceput, cu o politee rezervat, apoi
convingndu-sede inofensivitatea lui ncepe s-l priveasc mai prietenos i chiar "patern".Felix va ajunge
s fac o obsesie pentru Otilia. Zi i noapte este dominat de chipul ei. Incaiete, scria caligrafic "Iubesc pe
Otilia". El o iubete sincer pe fat, dar ezit, e labil. De aceea,Otilia l va prefera pe Pascalopol care-i
asigur stabilitate i protecie, acceptnd, nu fr uneleremucri, s devin doamna Pascalopol.
Clanul Tulea
Clanul familiei Tulea, prin Aglae i Stnic Raiu, sunt spiritul ru al familiei, prinferocitatea i lcomia
lor. Aglae i Aurica sunt cele care "muc" cel mai tare din bucuria tinereiicelor doi orfani - Felix i
Otilia, pizmuindu-i i amrndu-le viaa.Portretul
Aglaei
este fixat de la nceput prin detalii precise ce indic trsturile morale:cam de aceeai vrst cu
Pascalopol, cu faa glbicoas, buzele subiri, acre, nasul ncovoiat iascuit, obrajii brzdai de cteva
cute mari, ochii bulbucai, vulgar i rea, "viper:LK'', cum ocalific Otilia.Ea dirijeaz ofensiva
mpotriva Otiliei, pe care o vrea ct mai departe de Costache, acrui moarte n-o afecteaz deloc, urmrind
numai banii lui.Acreala, lcomia de bani, de avere, spiritul crcota, rutatea sunt trsturile
carealctuiesc tipul "babei absolute".
Aurica
este fiica cea mic a Aglaei, fata btrn cu dorine erotice nemplinite,dezechilibrat psihic, pierznd
orice decen i bun sim, vulgar. A fi acostat pe drum de unindivid mai bine mbrcat nu i se prea
necuviincios. Unica ei preocupare este cstoria, orict de banal ar fi, considernd-o "un noroc". Se
informeaz despre toate nunile cunoscuilor, merge latoate, colecteaz beteal de la nuni, merge la
ghicioarele n cri.
O urte pe Otilia, o brfete n faa lui Felix, l nspimnteaz pe Felix cu avansurilesentimentale
nemascate, apoi plngndu-se lui mo Costache c i-a ptat onoarea. Ura mpotrivafetei merge pn acolo
nct ideea nfierii Otiliei de ctre mo Costache strnete reacii violente.Personajul penduleaz constant
ntre comic i grotesc. i dorete cu oz ardoare deneexplicat pianul Otiliei, dei ea nu tie s cnte, dar e
convins c o fat fr pian n cas nu se poate mrita uor. Mo Costache moare, o parte din averea lui
revine familiei Tulea, dar Auricanu-i vede realizat unicul ei vis - de a se mrita.
Titi Tulea
, calificat de Otilia drept "prost", repetent de cteva ori i corigent, nu citete ocarte pe motiv c i d
dureri de cap, este tipul debilului mintal, infantil i apatic.i place ordinea militar, copiaz ntruna
ilustrate i texte muzicale. Este ipohondru,crizele lui de apatie sunt legate de Aglae de cuminenie. Are
fixaii erotice.
Simion Tulea
, este soul Aglaei, btrn i senil, are comportamentul unui degenerat: i pipie muchii, caut prin
dulapuri, brodeaz, face crize psihice pn la violena, alternnd custri de apatie. Are idei fixe, crede c
Olimpia nu este fata lui.
Stnic Raiu
Stnic Raiu este un personaj care se agit mult, care vorbete mult i care, prin faptelesale, prin
gndurile exprimate, se nscrie n galeria arivitilor.Acesta este soul Olimpiei, fiica mai mare a Aglaei,
sora lui Costache Giurgiuveanu. Esteavocat, dar fr clieni, dornic de a se mbogi. Ca i pentru Aglae,
pentru Stnic baniireprezint totul.El provine dintr-o familie foarte numeroas. Astfel, puina avere pe
care au avut-o s-arisipit ntre rude. Stnic este hotrt s recapete prin orice mijoc banii care s-i asigure
traiul.Arma lui secret este arma cuvintelor. Plasate cu dibcie, cuvintele lui, urmate de
gesturisemnificative, se transform n adevrate sgei otrvite.Este personajul care vorbete cel mai mult:

despre moral, religie, societate, familie, ncare vede un fundament al societii.Tot ceea ce face este din
calcul. De Olimpia s-a legat spernd c va avea o situaiematerial sigur, dar nu are pentru ea nici unul
din sentimentele trmbiate cu diferite ocazii. Maimult, o cultiv pe Georgeta, amanta unui general, o
prostituat influent.In cursul bolii lui mo Costache, Stnic are o singur preocupare - gsirea
banilor.Cnd reuete s dea de ascunztoare banilor, i ia de sub ochii ngrozii ai btrnului care aresubit
un oc i moare. Dup ce a ascuns cu grij banii, Stnic o prsete pe Olimpia frremucri i se
cstorete cu Georgeta, care l va ajuta s urce pe treptele sociale.Dintre toate personajele, Stnic este
singurul care reuete. Victoria lui e motivat:Stnic e un geniu al rului. Fur banii lui mo Costache,
brutalizarea i furtul aducnd moarte btrnului. O prsete pe Olimpia, se nhiteaz cu Georgeta,
intete parvenirea economic ichiar politic.
Leonida Pascalopol
n ambiana casei din strada Antim, prezena lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu.Moierul bogat i
manierat este ntr-o neconcordan puternic cu mo Costache i rudele sale.Autorul l descrie pe acest
domn prin intermediul tnrului sosit n strada Antim ntr-osear de iulie: "un om cam de cincizeci de ani,
oarecum voluminos, crnos la fa i rumen ca unnegustor, ns elegant prin fineea pielii i tietura
englezeasc a mustilor crunte." Lanul greude aur cu breloc la vest, hainele de stof fin, prfumul
discret dovedesc rafinament i bun gust,trsturi sugerate i de interiorul casei acestui personaj.Pascalopol
se trgea dintr-o familie de greci. Fusese student la Bonn, apoi n Frana, dar abandonase studiile
trebuind, dup moartea tatlui, s-i ngrijeasc mama i s administrezemoia. Este pasionat de muzic,
tie s cnte la flaut i apreciaz cu ureche de cunosctor interpretarea bucilor muzicale ale
Otiliei.Personajul se autodefinete: "sunt un fel de boem".Preocuprile lui sunt diverse. Nu rmsese rob
al moiei, ci viziteaz muzeele, citete.Moierul e un fel de protector pentru tineri. i ia aprarea lui Felix
atunci cnd acesta estencolit de Aglae c i-a ales meseria de doctor. Pentru Felix Pascalopol e un rival,
pentru Otiliael este un brbat "chic" i "sigur", pe care - comptimete, "un om de lume".Sentimentele lui
Pascalopol pentru Otilia nu sunt lmurite: el oscileaz ntre patern iviril, se consider chiar unul dintre
prinii ei. Cultiv relaia cu avarul Costache Giurgiuveanu pentru a fi aproape de Otilia.Aparent
Pascalopol este cel care ctig n ntrecerea dintre el i Felix, deoarece Otiliaalege s devin doamna
Pascalopol. Totui, distinsul domn i red Otiliei libertatea, nelegnd caceasta nu a gsit adevrata
dragoste lng el.Leonida Pascalopol este un personaj care aduce elegan, finee, bun gust n
lumeantunecat a lui Costache Giugiuveanu i a clanului Tulea.

Alexandru lapusneanu
I "Daca voi nu ma vreti io va vreu"
nceputul nuvelei Alexandru Lapusneanul surprinde personajul ce ofera numele nuvelei intrnd
in Moldova intovarasit de vornicul Bogdan si o armata numeroasa 12312h74m avnd intentia de
a-si recapata tronul pierdut din cauza tradarii boierilor. Lapusneanul intentioneaza sa faca acest
lucru inlaturandu-l de la tron pe stefan Tomsa.
La un moment dat Lapusneanu poposeste undeva in apropierea Tecuciului unde este ntmpinat
de patru boieri: Vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarul Spancioc si Stroici, acestia vin
din partea lui stefan Tomsa si ncearca sa-l ntoarca din drum pe Lapusneanu spunndu-i ca
poporul nu l vrea. Insa acesta intelegand ca boierii doar ncearca sa-l descurajeze se nfurie si le
promite rasplata cuvenita de indata ce isi va recapata tronul.
Dupa plecarea celorlalti trei boieri, Motoc, impresionat fiind de mania lui Lapusneanu ii cade la
picioare si ii cere iertare acestuia si l roaga sa intre in Moldova fara armata straina deoarece va
fi sprijinit de boieri si de popor. Domnitorul nu are ncredere insa in cuvintele amagitoare ale
batrnului vornic, ramanand neclintit in hotarrea sa.
Acest capitol constituie expozitiunea.
II "Ai sa dai sama Doamna"
Acela de al doilea capitol al nuvelei reprezinta intriga acesteia.
Alexnadru Lapusneanul nu ntmpina nici un fel de rezistenta din partea lui Tomsa si
instalndu-se la tronul Moldovei ncepe sa duca la ndeplinire ceea ce le promisese celor patru
boieri. Astfel voievodul omora boierii la cea mai mica abatere si le distruge catatile.
Doamna Ruxandra, ngrozita fiind de faptele sotului sau l roaga pe acesta sa nceteze si obtine
promisiunea ca acest lucru se va ntmpla curnd, Lapusneanul de asemenea ii promite sotiei sale
ce ii va oferii un leac pentru frica.
III "Capul lui motoc vrem"
In cadrul celui de al treilea capitol este atins punctul culminant al acestei nuvele
In acest capitol Lapusneanul ii invita pe toti boierii la un ospat care are loc intr-o zi de
sarbatoare dupa slujba religioasa la care domnitorul participa. Acesta ntrzie la slujba, si dupa ce
aceasta se ncheie Lapusneanul se nchina la icoane si saruta cu mare smerenie moastele lui Ioan.
Acesta se suie din nou in strana si se caieste de faptele sale promitandu-le boierilor ca le va
aduce pacea. Mai mult domnitorul le cere boierilor iertare si apoi ii invita la un ospat.
Banuind intentiile necurate ale domnitorului, Spancioc si Stroici nu se duc la masa domneasca.
Comfirmand temerile celor doi boieri ospatul se transforma pe neasteptate intr-un macel in
care sunt ucisi 47 de boieri.
Poporul vine la palat amenintand sa forteze portile. Toate nemultunirile multimii se ndreapta
mpotriva lui Motoc, considerat a fii cauza tuturor relelor, de aceea poporul cere intr-un glas
capul lui Motoc.
Alexnadru Lapusneanul l arunca pe motoc multimii care omorandul pe motoc se razbuna
pentru suferintele indurate. Acest moment constituie punctul culminant.

Dupa ce Vornicul Motoc este ucis de multime Alexnadru Lapusneanul porunceste sa fie taiate
capetele boierilor din care face o piramida pe care o arata Doamnei Ruxandra pentru a-i da un
leac de frica.
Dupa ce- ucide pe boieri, domnitorul porunceste sa fie cautati Spancioc si Stroici insa acestia
reusesc da treaca granita nu nainte de a-i transmite domnitorului ca se vor vedea nainte de a
muri.
IV "De ma voi scula pre multi am sa popesc eu"
Timp de patru ani Lapusneanul nu mai porunceste nici o executie insa, totusi, ii schingiuieste
pe unii boieri considerati suspecti.
In timpul sederii sale la Hotin Lapusneanul se imbonlaveste si caznd la pat, intr-un moment
de delir cere sa fie calugarit. Dorinte ii este ndeplinita si acesta primeste numele de Paisie.
Odata revenit la realitate, Lapusneanul, ii alunga pe cei care l-au calugarit. Acesta o alunga si pe
Ruxandra, care, la sfatul lui Spancioc pune otrava in bautura sotului sau care isi gaseste astfel
sfarsitul.
Acest ultim capitol reprezinta, bineinteles, deznodamntul nuvelei.
Comentariu
Publicist, traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice romanesti,
primul scriitor modern din Moldova, Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in
literatura romana. u2n6nr
Capodopera a prozei noastre, nuvela "Alexandru Lapusneanul" a aparut in 1840, in primul numar
al revistei Dacia literara, confirmand dezideratul exprimat de Mihail Kogalniceanu in articolulprogram.
Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica
si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapusneanul (1564-1569).
Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul" lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa
de "reconstituire" istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale
adevarului istoric.
Actiunile lui Lapusneanu sunt puse in slujba mentinerii si cresterii autoritatii domnitorului, in
interesul tarii, impotriva marii boierimi feudale framantate de intrigi si de lupte pentru domnie.
In componenta nuvelei intra patru capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ si
rezumativ, totodata. Astfel, "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...", se refera la conflictul anuntat
inc din expozitiune, dintre Lapusneanu si boierii sustinatori ai lui Stefan Tomsa. Cel de-al doilea
capitol, al carui motto este: "Ai sa dai sama, Doamna!", starneste interventia damnei Ruxandra in
a tempera conflictul generator de ura si razbunare. "Capul lui Motoc vrem..." reprezinta punctul
culminant al nuvelei, gradat in trei tablouri: cuvantarea ipocrita a domnitorului in biserica din
Suceava, ospatul de la palatul domnesc si uciderea celor 47 de boieri, dupa care urmeaza
"dreptatea" facuta multimii prin sacrificarea lui Motoc. Ultimul capitol, "De ma voi scula, pre
multi am sa popesc si eu" este al finalului tragediei si al deznodamantului, totodata, prin moartea
lui Lapusneanu otravit de boierii Spancioc si Stroici cu complicitatea domnitei Ruxandra si a
mitropolitului Teofan.
Subiectul urmeaza o desfasurare ascendenta si o clasica evolutie a momentelor.
In centrul nuvelei, Negruzzi il aseaza pe Domnul Moldovei, toate celelalte personaje sau fapte
fiind orientate spre reliefarea personalitatii acestuia.

Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit
pe baza antitezei romantice, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, bine
individualizat. Individualizarea si definirea caracterologica a lui Lapusneanu atinge o
expresivitate nemaiintalnita pana la 1840 si inca neegalata in nuvela istorica romaneasca
ulterioara.
Negruzzi pune oamenii sa vorbeasca si sa se miste, povesteste unele evenimente, descrie cateva
tablouri, si formuleaza, din cand in cand, dar in termeni succinti si cu multa rezerva, judecati de
valoare asupra personajelor sale si a situatiilor in care se gasesc. Printre toate aceste mijloace,
spre deosebire de cronica lui Ureche, scena dramatica dialogata domina ansamblul compozitiei.
Povestirea nu intervine decat pentru a infatisa evenimente care pregatesc si explica scenele de
dialog.
Negruzzi insoteste replicile dialogului de observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta
trairile sale interioare. ("...a carui ochi scanteiara ca un fulger"). Interogatiile si exclamatiile
Lapusneanului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida a
raspunsurilor, exprima ritmul starii sale sufletesti. Vorbirea lui devine dramatica, traita la cote
inalte ale simtirii omenesti.
Cu o intuitie psihologica notabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se delantuie intr-o furie si o
manie galgaitoare, dezvaluin paroxismul momentului trait prin amanunte fizionomice: "Radea;
muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau".
Lapusneanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica
remarcabila, crutandu-l pe Motoc pentru ca ii este "trebuitor" ca sa se mai usureze de
"blestemarile norodului". Scena aceasta adauga alte trasaturi portretului domnitorului: luciditate,
duritate si ironia.
In deschiderea celui de-al treilea capitol (punctul culminant al nuvelei) cititorul este prevenit
despre dramatica derulare a faptelor ce vor urma: "impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua
aceea, era imbracat...". Domnitorul, ca un mare actor, isi regizeaza, astfel, scena, urmarind cu
atentie reactiile celorlalti. Stapan al artei disimularii, el dovedeste inteligenta, tact, dar mai ales
un echilibru interior desavarsit.
Lupta dintre boieri si slugile inarmate ale Lapusneanului alcatuieste o secventa scurta, in care
miscarea se epuizeaza fara comentarii, vazuta de la distanta, intr-un decor redus la minim.
Abundenta verbelor la imperfect, timpul miscarii care semnifica acea ultima zbatere
deznadajduita, inclestarea stingandu-se in sangele amestecat cu vinul pe lespezile de piatra, il
consacra pe Negruzzi ca "pictor al unei literaturi".
Cinismul, sangele rece, coportamentul fata de Motoc, dezvaluie o fata diabolica a domnitorului.
Pentru prima data in literatura romana, Negruzzi surprinde psihologia colectiva. Multimea
adunata la poarta curtii domnesti "se intarata de mult in mai mult". Dezorientata, nestiind sa-si
exprime doleantele, "prostimea ramase cu gura cascata... Venise fara sa stie pentru ce au venit si
ce vrea. Incepu a se strange in cete, cete si a se intreba unii pe altii ce sa ceara". Apoi, ca intr-un
suvoi, toate glasurile "se facura un glas" si el striga: "Capul lui Motoc vrem".
Stilul nararii faptelor este obiectiv. Rareori intervine autorul, cu cate un calificativ ("marsavul",
"curtezan", "ticalosul"). Predomina naratiunea si dialogul pe fondul realist al actiunii. Prin
reconstituirea istorica, prezentarea unui erou de exceptie, utilizarea antitezei, nuvela apartine
romantismului. Insa obiectivitatea stilului, si sobrietatea lui, concizia, sunt trasaturi clasiciste ale
nuvelei. Limbajul, cu elemente de factura populara, este expresiv (" a sugui", "gloata", "norod",
"sa faca din tantar armasar"). Doar in naratiunea si comentariul autorului pot fi intalnite
neologisme. Ridicandu-se peste stilul cronicaresc, Negruzzi retine doar atmosfera scrisului
arhaic prin topica frazei ce se supune, uneori, canoanelor textului initial.
Lapusneanul nu este un model, ci un tip de domnitor crud, ce devine un simbol al tiraniei.
Sotia sa, Doamna Ruxandra ocupa un rol minor. Prin firea ei slaba, firava, lipsita de hotarare si
personalitate, inclinata sa asculte pe altii, miloasa, ea este totusi fiica, sora si sotie de domn.
Doamna Ruxandra este un instrument, atat al sotului, cat si al lui Spancioc, care se foloseste de
slabiciunea ei temperamentala in otrvirea Lapusneanului.

Vornicul Motoc e tipul intrigantului politic, inteligent si abil, care vinde domn dupa domn, cu o
slugarnicie ce-l dezgusta si pe Lapusneanu. Cu o ura si un dispret total fata de popor, el este un
personaj mult mai malefic decat domnitorul.
Cuviosul Teofan indeamna cu amabilitate pe Doamna Ruxandra sa-si ucida sotul, lasand in
seama lui Dumnezeu hotararea pe care aceasta o va lua, dar se pregateste in acelasi timp, pentru
instalarea noului domn.
Eroii, incepand cu Alexandru si terminand cu gingasa Doamna Ruxandra sunt victime si calai in
acelasi timp.
George Calinescu, referindu-se la valoarea operei, afirma: "ar fi devenit o scriere celebra ca si
Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale".
Nuvela Alexandru Lapusneanu are un numar relativ redus de personaje fata de roman,dar mai
multe decat schita.
Accentul cade pe caracterizarea complexa a personajului principal.
Alexandru Lapusneanu este personajul principal,numele lui constituind titlul nuvelei. Este un
personaj real,cu atestare istorica,infatisat in timpul celei de-a doua domnii.
Pe Lapusneanu il caracterizeaza cruzimea nemasurata,provenita dintr-o ura fara margini,dusa
aproape la paroxism fata de boierimea tradatoare,lacoma de averi,spoliatoare a taranimii. E
viclean,ipocrit,de o inteligenta diabolica,isi calca juramintele,e cinic si de un umor
macabru,atunci cand ii arata doamnei Ruxandra,piramida de capete drept un leac de frica.
Nu este o simpla bruta insetata de sange,ci este un monarh absolut,ce nu tolereaza opozitia
boierilor.
Este lucid si prevazator,cere parerea altora si isi exprima indoiala,este orgolios si darz,neabatut in
hotararea sa,nu cedeaza si nu renunta usor ,de aceea respinge categoric si manios pretentia
acestora de a nu intra in tara.
-Daca voi nu ma vreti,eu va vreu pe voi,si voi merge ori cu voia,ori fara voia voastra. Sa mantorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt.
Lapusneanu are o bogata experienta,incat isi da seama de adevaratele intentii ale lui
Motoc,caruia i se adreseaza fara menajamente:
Sa ma-ncred in voi?zise Lapusneanu,intelegand planul lui. Pesemne gandeati ca eu nu stiu
zicatoarea moldoveneasca: <<Lupul parul schimba,iar naravul ba?>>
Totodata este un fin psiholog care sesizeaza cu usurinta caracterul si psihologia celor din jur.
Pentru el,Veverita este un opozant vechi si deschis ,Spanioc este patriotul tanar si orgolios,Stroici
un copil nestiutor si necunoscator de oameni caruia i se pare ca toate paserile ce zboara se
mananca,iar Motoc esteinvechit in rele,deprins a se ciocoi la toti domnii,pe care i-a tradat pe
rand.
Voievodul dovedeste abilitate politica,deoarece se apropie de popor ,indreptand nemultumirile
acestuia catre boieri.
De aceea,gandind acest plan,el i se adreseaza lui Motoc: te voi cruta,caci imi esti trebuitor,ca sa
ma usurezi de blestemurile norodului.

Inca de la sosirea sanorodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte

de intaia lui domnie ,caci nu-si da seama de adevaratul caracter al domnitorului.
La el nici chiar atitudinea binevoitoare fata de doamna Ruxandra nu este constanta ci dureaza
doar pana cand aceasta ii aminteste de crimele savarsite:Lapusneanu posomorandu-se,desfacu
bratele:Ruxandra cazu la picioarele lui.
Caracterizarea directa facuta de narator,este realizata prin expresii ca aceasta dasantata
cuvantare,a-si dezvalui uratul caracter,dorul lui cel tiranic,vorbele tiranului ,dar
acestea sunt putine,caci stilul naratorului se caracterizeaza prin obiectivitate. Alteori
caracterizarea directa este facuta de alte personaje:bunul meu domn,viteazul meu
sot(doamna Ruxandra),crud si cumplit este omul acesta(Teofan). Cele mai multe dintre
trasaturile de caracter sunt evidentiate insa prin gesturi,prin mimica si prin felul de a vorbi.
Gesturile si mimica sunt puse in evident printr-o serie de expresii,ca:silindu-se a zambi,ochii
scantaiara ca un fulger,ochii lui hojma clipeau ,azvarli cu manie,raspunse cu sange
rece,etc.
Comportamentul personajului ii reflecta si el,indirect,insusirile,iar acesta este relevant atat in
momentele de sinceritate,de manifestare fireasca,cat si de ipocrizie,de disimulare.
Lapusneanu e in stare(vazandu-se popit)sa profere injurii la adresa clerului ,lucru infiorator
pentru acea vreme,cu atat mai groaznic cu cat el este la un pas de moarte. Ar fi fost capabil chiar
sa-si ucida sotia si pruncul,atunci cand presimte alianta cu dusmanii lui neimpacati:M-ati popit
voi,dar de ma voi indrepta,pe multi am sa popesc si eu!iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru
bucati impreuna cu tancul ei,ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si dusmanilor mei.
Capacitatea de cruzime si de ura a personajului este enorma si nu se poate masura decat cu
rautatea si intrigile boierilor,adversarilor sai. In aceasta zbatere a sa, Alexandru Lapusneanu
devine o natura problematica.
Dupa cum se observa, Costache Negruzzi creaza un personaj complex in persoana lui Alexandru
Lapusneanu.
Alexandru Lpuneanul
de Costache Negruzzi
-caracterizarea personajelorCostache Negruzzi este o personalitate literar care face parte din generaiapaoptist. Considerat
ntemeietorul nuvelei istorice romneti, prezint cteva aspecte dinistoria Moldovei n mai
multe nuvele ca: Alexandru Lpuneanul, Sobieski i romnii,Regele Poloniei i domnul
Moldovei.Nuvela Alexandru Lpuneanul a aprut n anul 1840 n revista Dacialiterar i
prezint cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul ntre anii 1564 i 1569.Fiiind o
nuvel, aceast creaie cuprinde mai multe personaje, printe care se numr: Alexandru
Lpuneanul, Mooc, Doamna Ruxanda, boierii Stroici i Spancioc precum igloata (mulimea de
oameni).
Alexandru Lpuneanul
este pesonajul principal, individual, protagonisti central, cu profil moral mai mult negativ.
Principala trstur de caracter a acestuia estedorina de rzbunare. El este asemenea lui Hamlet
din tragedia shakespearian, ambii fiinddominai de o sete de rzbunare.De la nceput prezint o
ambiie ieit din comun, nu renun la planul su derzbunare cnd ascult rugminile boierilor

soli i rspunde n consecin, cu multipocrizie: Dac voi nu m vrei, eu v vreu, rspunse

Lpuneanul, a cruia ochi scnteirca un fulger, i dac voi nu m iubii eu v iubesc pre voi, i
voi merge ori cu voia, ori fr voiadumneavoastr. S m-ntorc ? Mai degrab-i va ntoarce
Dunrea cursul ndrpt. A! Nu m vrea ara ? Nu m vrei voi, cum nleg ?Este disimulant i
nelept, i d repede seama de planurile boierilor cndacetia i fac propuneri. Este abil n
folosirea cuvintelor n folosul su i l acept pe Mooclng el, nu pentru c i este trebuitor, ci
pentru c vrea s-l pedepseasc:-S m-ncred n voi ? zise Lpuneanul nelegnd planul lui.
Pesemne gndeti c eu nu tiu zictoareamoldoveneasc: Lupul prul schimb, iar nravul ba ?
Nu tiu, c fiind mai mare peste otilemele, cum ai vzut c m-au biruit, m-ai lsat ? [] Dar tu
Mooace ? nvechit n zile rele,deprins a te ciocoii la toi domnii, ai vndut pre Despot, m-ai
vndut i pre mine, vei vinde ipe Toma, [] i fgduiesc c sabia mea nu se va mnji n
sngele tu; te voi crua, cci mieti trebuitor, ca s m mai uurezi de blstemurile
norodului.Ipocrizia lui depete orice limit n momentul n care se duce la mitropolie,
mbrcat cu toat pompa domneasc, i ine discursul ctre boieri. Lpuneanul se preface afi
bun la suflet, cu gndul de a se mpca i nici un boier nu se gndete la adevrata lui fa,cznd
fiecare n capcana ntins, n afar de Stroici i Spancioc:Boieri dumneavoastr! De la venirea
mea cu a doua domnie i pn astzi am artat asprime ctre muli; m-am artatcumplit, ru,
vrsnd sngele multora. Unul Dumnezeu tie de nu mi-a prut ru i de nu mciesc de aceasta;
dar dumneavoastr tii c m-a silit numai dorina de a vede contenindglcevile i vnzrile
unora i altora, care ineau la rsipa rii i la peirea mea. Astzi sunt altetrebile. Boierii i-au
venit n cunotiin; au vzut c turma nu mai poate fi fr pstor, ipentru c zice mntuitorul:
Bate-voi pstorul, i se vor prtia oile.Boieri dumneavoastr! S trim de acum n pace,
iubindu-ne ca nite frai,pentru c aceasta este una din cele zece porunci: S iubeti aproapele tu
ca insui pre tine, is ne iertm unii pre alii!.
-2n scurt timp, Lpuneanul i arat adevrata lui fa. El devine impulsiv, dur cu soia lui,dei
nainte se purta frumos: Muiere nesocotit! Strig Lpuneanul, srind drept npicioare, i
mna lui, prin deprindere, se rzim pe junghiul din cingtoarea sa..Rzbunarea lui fr limit,
rutatea, ura, l determin s comit un mcel, dndastfel i un leac de fric doamnei Ruxandra
creia i era team, imaginea morilor o nfiorau.Lpuneanul cunoate inteniile poporului i tie
de afacerile lui Mooc, astfelc nu se opune uciderii acestuia, gsind totodat un prilej pentru
a-l pedepsi pentru c l-a vndut:Du-te mori pentru binele moiei dumitale, cum ziceai nsui
cnd mi spuneai c num vrea, nici nu m iubete ara.Domnitorul devine o fiar, dac nu mai
omoar, acum i mutileaz i i chinuiepe oameni. Ambiia l face s continue lupta mpotriva
boierilor trdtori, rmnndu-i derezolvat doar pe Spancioc i pe Stroici, care au fugit peste
hotare, n Polonia:Dar pentru ca snu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti,
nscoci tot felul de schingiuiri. Scoteaochi, tia mini, ciuntea i seca pe care
prepus.nbolnvindu-se, Lpuneanul cade n delir i cere s fie clugrit. Cnd setrezete
devine agresiv, d dovad de impulsivitate i folosete un limbaj neadecvat cnd vorbete cu
mitropolitul:Boait farnic! adug bolnavul zbuciumndu-se a se scula dinpat; tac-i gura;
c eu, care te-am fcut mitropolit, eu te desmitropolesc. M-ai popit voi, darde m voi ndrepta,
pre muli am s popesc i eu !.Nebunia lui ia proporii, ajunge chiar s-i amenine cu moartea
copilul isoia: Iar pre ceaua asta voi s-o tai n patru buci mpreun cu ncul ei, ca s nu
maiasculte sfaturile boierilor i a dumanilor mei. i n ultimele clipe ale vieii lui,
Lpuneanuldorete moartea boierilor trdtori. El a avut parte de multe chinuri i suferine pn
i-a datduhul, fiind poate rspltit pentru toate crimele i rutile pe care le-a svrit.Prin
comportamentul su, Lpuneanul poate deveni tipul domnitorului tiran,un artist al disimulrii, o
brut nsetat de snge, care privete mcelul ca pe oceremonie(punerea capetelor sub form de
piramid n funcie de ranguri), un om neleptcare tie s manipuleze supuii, dovedind totodat
abilitate n folosirea limbajului, i nunumai att.
Doamna Ruxanda

este soia lui Alexandru Lpuneanul. Personajsecundari pozitiv, autorul i atribuie i un portret
fizic impresionant:Peste zobonul de stofaurit, purta un beniel de fedelen albastru blnit cu
samur, a caruia mnice atrnaudinapoi; era ncins cu un colan de aur, ce se nchia cu mari
paftale, impregiurate cu petrescumpe; iar pe grumazii ei atrna o salb de multe iruri de
margaritar. licul de samur, puscam ntr-o parte, era mpodobit cu un surguci alb i sprijinit pe
umerii i pe spatele sale.Figura ei avea acea frumuse, care fcea odinioar vestite femeile
Romniei..Trstura ei dominant este tristeea, provocat de destinul familiei sale:fratele ei
mare, Ilia, s-a dus la Constantinopol, unde s-a convertit la mahomedanism, priniii fratele cel
mic, tefan erau mori.Tristeea i frica ei se accentueaz pe zi ce trecea, mai ales cnd vedea
crimelecomise de soul ei i este impresionat de lacrimile jupneselor vduve care vin s i se
plng.Bun la suflet, nzestrat cu un suflet nobil, ncearc s-l opreasc pe
-3Lpuneanul, care nu mai nceta cu omorurile: O, bunul meu domn, viteazul meu so!urm ea,
destul! Ajung atta snge vrsat, atte vduvii, atia srmani!.Doamna Ruxandra este o soie
devotat, i respect soul, chiar dac acesta oinsult i o amenin de multe ori. Iubirea ei fa
de fiu su o determin s ncalce regulilecretineti i s pun otrav n butura soului ei.
Mooc
este un alt personaj secundar, putnd fi considerat i antagonist.ntruchipeaz tipul boierului
trdtor.Este intrigant, perfid, la, prefcut, la nceput i se mpotrivete luiLpuneanul, apoi i se
altur. El este slugarnic i linguitor:Mooc i srut mna, asemeneaunui cinelui care, n loc
s muce, linge mna care-l bate. El era mulmit de fgduina cectigase; tia c Alexandruvod o s aib nevoie de un intrigant precum el.Mooc devine autoritar n momentul n care
Lpuneanul trebuie s aleag ntre el i popor, lipsit de suflet cere s dea cu tunul n gloat. Se
simte ca o fiar cuprins delanuri i totui crede c mai are scpare:Pune s deie cu tunul
ntrniiS moar toi !. Eu sunt boier mare; ei sunt nite proti..Ipocrizia lui ntrece orice
limit n momentul n care promite s construiasc o biseric, dintr-o dat devenind cretin i
cere ajutorul lui Dumnezeu: Oh ! pctosul demine ! strig pctosul maic precurat fecioar,
nu m lsa s m prpdesc! Dar ce le-amfcut oamenilor acestora ? Nsctoare de
Dumnezeu, scap-m de primejdia aceasta, i m jur s fac o biseric, s postesc ct voi mai
avea zile!.ncercrile lui nu de a scpa nu au succes i Mooc i gsete sfritul omortfiind
de mulimea adunat n faa curii lui Lpuneanul.
Stroici i Spancioc
sunt dou personaje episodice, doi boieri nelepi,care sunt stpnii de spiritul dreptii, care
vd clar realitatea i ncearc s-i deschid ochiilui Lpuneanul, orbit de furia rzbunrii:Cu
voia mrii-tale, zise Stroici, vedem c moianoastr o s cad de isnoav n calea pgnilor.
Cnd ast negur de turci va prda i va pustiiara, pe ce vei domni mria-ta ?-i cu ce vei stura
lcomia acestor cete de pgnice aduci cu mria-ta ? adogiSpancioc.Buni cunosctori ale
inteniilor lui Lpuneanul, ei rmn limpezi la minte inu sunt nelai de refctoria lui
Lpuneanul, astfel reuind s scape din cursa ntins deacesta:-Cum i pare ? zise unul din
boierii care i-am vzut c nu iertase pe Alexandru-Vod-Te sftuiesc s nu te duci astzi la dnsul
la mas, rspunse celalalt. i seamestecar n norod. Aceti erau Spancioc i Stroici.Spiritul
dreptii i determin s se ntoarc n ar pentru a pune capt zilelorlui Lpuneanul. Ei i
manifest ura fa de acesta i l chinuie aa cum a chinuit el familiilede boieri.Este
surprinztoare bucuria boierilor cu care fac acest lucru:se cade spreosnda ta s ne priveti;
nva a muri, tu care tiai numai s omori. i apucndu-l amndoi, lineau nemicat, uitndu-se
la el cu o bucurie infernal i mustrndu-l.
Gloata
este un personaj colectiv i reprezint poporul. Ea este manipulatde slugile care au scpat de
acel mcel. Principala trstur de caracter este
-4-

prostia:Prostimea rmas cu gura cscat. Ea nu se atepta la asemenea ntrebare. Venise

fr s tie pentru ce au venit i ce vrea. ncepu a se strnge n cete-cete, i a se ntreba unii pe
alii ce s cear.Ei sunt pclii de Mooc, care punea drile foarte mari, apoi de Lpunenul,
care scap deei dndu-l pe Mooc. Nu cred c acei oameni au dus-o mai bine dup moartea lui
Mooc, cidimpotriv, poate c drile au crescut i mai mult.Gloata nu are nici un conductor, este
dezorientat i nu este unit, abia dupun timp au nceput s cear domnitorului s ndeplineasc
jalbele:
-S micoreze djdiile! S nu ne mai zapciasc!-S nu ne mai mplineasc! S nu ne mai
jefuiasc!-Am rmas sraci! N-avem bani! Ne i-au luat toi Mooc! Mooc! Mooc!-
Mooc!Caracterizarea personajelor s-a realizat prin mijloace directe(direct de ctreautor sau
autocaracterizare) i prin mijloace indirecte( limbaj, participare la diferite aciuni,atitudini, de
ctre celelalte personaje).