Sunteți pe pagina 1din 15

copiilor cu deficiente de vedere

Structura
-

Terminologie si definitii

Evaluare si psihodiagnoza; indicatori de avertizare

Particularitati si recomandari in educarea perceptiei vizuale la


scolarul cu ambliopie

Managementul mediului de invatare

Instrumente si echipamente in clasa

Copii cu d.v. la examene si in activitati extrascolare

1 Terminologie si definitii
Sintagma 'deficiente de vedere' semnifica o serie de aspecte limitative
ale vederii, dintre care cele mai cunoscute sunt cecitatea (orbirea) si
ambliopia (pierderea partiala a vederii).
In literatura de specialitate romaneasca, ca si in cea straina ((in mare
masura), expresiadeficienta vizuala este utilizata echivalent cu cea
de handicap vizual, in pofida distinctiei terminologice descrise de OMS (inca
din 1980) sau a tendintei recente (inclusiv a OMS) de evitare a acestui
termen in terminologia internationala de limba engleza.
Intrucat in cazul deficientelor de vedere este afectat un organ de simt ochiul - ele sunt incluse (alaturi de deficienta auditiva) in cadrul deficientelor
senzoriale.
Domeniul de studiu psihopedagogic al deficientelor de vedere a fost
denumit in literatura romaneasca de specialitate tiflopedagogie sau
tiflopsihopedagogie.
Cecitatea (orbirea)

se manifesta la indivizi in situatiile cand nu au nici o perceptie a formelor,


culorilor sau a luminii;

acuitatea vizuala (AV) este cuprinsa intre 0 si 1/10;

lumina nu poate fi zarita deloc.

Ambliopia bilaterala (slab vazatorii)

acuitatea vizuala este intre 1/10 (0,1) si 5/10 (0,5) la cel mai bun
ochi, dupa corectie (aplicarea ochelarilor) se manifesta la circa 12% din populatia scolara;

Deficienta perceptiva (dupa unii autori, Goins, 1958) situatia in care


un individ nu are dificultati in a vedea un obiect sau o forma, ci o
dificultate de a interpreta, de a integra conceptual, la nivelul scoartei
cerebrale, un anumit stimul vizual (dificultate/tulburare specifica de
invatare dupa alti autori)
Acceptia educationala

copii care au vederea redusa (amblipie, vedere scazuta, limitata,


partiala) care au nevoie de adaptari si metode speciale de
invatare, dar cu implicarea vederii

copiii nevazatori (orbi), care nu au deloc vedere, sau aceasta este


atat de limitata incat necesita modalitati educationale care nu
implica vederea.

Compensarea copiii cu d.v. implica:


-

mobilizarea vederii restante, activizarea tuturor potentialitatilor vizuale; se poate face prin
mijloace tehnice (ochelari), si psihopedagogice

interactiunea analizatorilor, potentarea legaturilor functionale intre


analizatorul vizual si cel auditiv sau tactil - kinestezic

4.2 Evaluarea si psihodiagnoza. Indicatori (semne) de avertizare


Evaluarea complexa, multidsicplinara are in vedere coroborarea tuturor
informatiilor si rezultatelor investigatiei oftalmologice, functionale si
psihodiagnostice, precum si a datelor empirice
Obiective ale echipei de evaluare

Detectarea si evaluarea initiala a functiei si comportamentului vizual,


bazate pe:
-

diagnosticul oftalmologic

investigarea functionala a nivelului de dezvoltare psihica

Urmarirea

evolutiei, pentru stabilirea programelor specifice de


compensare si recuperare (reabilitare) si urmarirea modului de aplicare a
acestora

Consilierea si orientarea specifica a parintilor, profesorilor si educatorilor


Examinarea indicilor functionali ai vederii
Acuitatea vizuala se determina atat static cat si pentru obiecte in
miscare, in cele 4 directii, in functie de distanta si oboseala. Cele mai
simple probe sunt perceperea luminii (minimum vizibile) si perceperea a 2
puncte (minimum separabile).
Pentru copii se folosesc optotipi standardizati, conform varstei sau optotipi speciali, pentru acuitatea
vederii la citit. Exista diferite scale, care in esenta redau acuitatea vizuala printr-un raport numeric
(fractie), in care numaratorul este distanta intre examinat si optotip iar numitorul reprezinta distanta la
care percepe un ochi normal;.

Campul vizual (vederea periferica) se determina cu perimetrul optic si


respectiv campimetrul - pentru determinarea spatiului pe care-l percepe
ochiul care priveste fix un obiect. Prin campimetrie se determina deficitele
pana la 30 de grade jurul centrului campului vizual iar perimetria
evidentiaza zonele periferice. Vederea obisnuita (normala) cuprinde cam
180 grade in plan orizontal si cam 140 in plan vertical).
Sensibilitatea luminoasa si de contrast se poate determina empiric (de
pilda prin aprindereea unor becuri de intensitati diferite) si prin aparate
specifice, ca de pilda:
-

nictometrul adaptarea la lumina

adaptometrul adaptarea la intuneric etc.

Sensibilitatea cromatica si alterarile congenitale ale vederii culorilor se


determina de catre medicul specialist cu aparate de laborator
(calorimetru, anomaloscop etc). Se poate determina si prin probe
psihopedagogice:
-

de asortare si identificare a esantioanelor colorate

tabele pseudoizocromatice (de confuzie,


tonalitatilor la luminozitate identica)

probe de denumire si diferentiere a culorilor.

pentru

identificarea

Vederea binoculara si stereoscopia se determina cu sinoptoforul etc.


Rolul psihologului in evaluare.

In echipa cu medicul (oftalmolog), asistentul social si cadrul didactic,


psihologul scolar contureaza profilul psihologic al copilului cu deficiente de
vedere, prin urmatoarele modalitati principale:
-

Evaluarea initiala a functiei vizuale si a dificultatilor de invatare care


influenteaza
invatarea
(conduitele
observabile,
influenta
problemelor de vedere asupra citit-scrisului, probe pentru
determinarea unor parametri functionali etc)

Interviul diagnostic testarea


necesare actului de invatare

preliminara

a unor capacitati

(orientarea spatio-temporala, atentia, memoria, comunicarea si


limbajul)
-

Examinarea psihologica propriu-zisa examinarea proceselor


psihice, a personalitatii si comportamentului prin probe si teste.

Indicatori de avertizare (in gradinita si scoala)

Indicatori de natura fizica: ochi rosii, coji pe pleoape intre gene, urcioare
repetate, pleoape umflate, ochi umezi sau care curg, strabism (privire
incrucisata), ochi de dimensiuni diferite, pleoape lasate, ochi cu aspect
obosit.

Elevul se freaca frecvent la ochi sau atunci cand are de facut ceva care-i
solicita mai mult ochii.

Elevul isi acopera sau inchide un ochi, daca simte ca nu vede bine cu acel
ochi sau ridica ori inclina capul inainte.

Mimica speciala: clipeste foarte des, strange ochii, se incrunta sau are o

mimica distorsionata atunci cand citeste sau cand priveste ceva cu


atentie.

Nu are capacitatea de a localiza si de a ridica un obiect de dimensiuni mici.


Sensibilitate la sau dificultate in functie de lumina: elevul clipeste foarte

des sau tinde sa inchida ochii, cand lumina este mai puternica. Este
posibil sa vada cu dificultate cand lumina este slaba, sau sa nu vada de
loc, dupa ce se insereaza.

Dificultate in a citi si a lucra cu obiecte: aduce cartea sau obiectele foarte


aproape de ochi dar se descurca foarte bine daca i se dau instructiuni si
sarcini verbale.

Dificultate in a lucra in scris: cand scrie nu poate respecta randul sau scrie
intre spatii.

Problemele legate de faptul ca nu vede la distanta pot conduce la evitarea

spatiului de joaca sau la evitarea oricaror activitati care presupun miscare.


Un astfel de elev prefera sa citeasca sau sa faca orice alte activitati
statice (Ghid UNESCO, 2001).

4.3 Particularitati si recomandari de educare a perceptiei vizuale la


scolarul cu ambliopie
La copilul cu ambliopie consecinta principala a scaderi vederii este, in
plan psihologic,afectarea perceptiei vizuale. Calitatea perceptiei vizuale
este conditionata de mai multi factori:

particularitatile analizatorului vizual (localizarea afectiunii)

modificarile aparute la nivelul indicilor functionali ai vederii:

acuitatea vizuala marimea si distanta la care ochiul poate


distinge corect obiectele

campul vizual (spatiul perceput de ochiul ce priveste fix un


obiect

sensibilitatea luminoasa capacitatea diferentierii intensitatii


diferite a luminii

sensibilitatea cromatica capacitatea de percepere a culorilor


fundamentale

vederea binoculara capacitatea de percepere a reliefului, a


pozitiei corecte a obiectelor in adancime, a aprecierii distantelor

consecinte posibile ale scaderii


modalitati senzorial-perceptive

particularitatile psihice in general

vederii

Caracteristici ale perceptiei in cazul ambliopiei:


-

lipsa de precizie

lipsa de claritate

asupra

celorlalte

fragmentarea, parcelarea

vederea cu lacune etc.

Procesualitatea lipsa in mare masura a caracterului instantaneu si de automatizare sunt necesare


mai multe fixari ale privirii pentru receptarea informatiilor, in paralel cu constientizarea si interpretarea
informatiilor.
-

Ritmul este lent

Aparitia greselilor
ilustratiilor etc

Fazele perceptiei sunt mai putin delimitate

de

recunoastere

obiectelor,

desenelor,

Educarea pe etape a actului perceptiv

1. Impulsul declansator si reglajul anticipativ sunt problematice:


-

stimulul/impulsul extern poate sa nu fie sesizat, ceea ce afecteaza


si reglajul anticipativ

in alte situatii sesizarea stimulului face sa creasca reactivitatea


corticala, dar afectarea nervului optic nu ingaduie cresterea
reactivitatii retinei.

tulburarile motricitatii oculare influenteaza si vederea binoculara si


reflexul de orientare
(ceea ce impiedica uneori antrenarea altor analizatori)

Recomandari

Pregatirea pentru activitatea vizuala, prin crearea de situatii care sa


stimuleze atentia si concentrarea vizuala
Pregatirea presupune:
-

stabilirea prezentei sau absentei semnalului vizual

intelegerea semnificatiei actului perceptiv

Cunoasterea de catre profesor a importantei indicatiilor verbale


au atat rol declansator cat si integrator, prin evocarea reprezentarii
sau notiunii generale, in cadrul instruirii pregatitoare
2. Procesul analitico-sintetic vizual

Probleme

lipsa sintezei primare globale, cu repercusiuni asupra formarii


reprezentarilor (suport al gandirii, dupa Piaget)

dificultati de localizare a obiectului si de centrare a privirii asupra lui


etc

capacitate redusa de explorare

Formarea si exersarea unor strategii exploratorii eficiente include:

logica explorarii formarea schemelor exploratorii perceptive

centrarea optima si relevarea proprietatilor reale si esentiale ale


obiectelor

interpretarea si verificarea mesajului senzorial, inclusiv prin limbaj

3. Identificarea recunoasterea si raportarea semnalului la o clasa


(gen proxim)
Probleme
-

confuzii de recunoastere (cu implicatii asupra citit-scrisului)

viteza redusa performanta scazuta

implicarea limbajului si gandirii obtinerea imaginii generalizate,


care este foarte importanta in compensarea vederii slabe
4. Interpretarea transformarea informatiei semantice in informatie
pragmatica
Influente negative asupra imaginilor grafice, desenelor si mai ales
asupra scrierii
Dificultate in transformarea structurii grafice in structura sonora
Recomandare:
Formarea si educarea campului perceptiv , ca de pilda pe masura
silabei sau cuvantului
4 Managementul mediului de invatare la elevii cu deficienta
vizuala

Recomandari generale in sprijinul integrarii scolare a copilului cu d.v.


- Un copil cu d.v. este mai intai este unul dintre elevii clasei, avand ca
fiecare dintre ei particularitati si nevoi.
- Cadrele didactice trebuie sa utilizeze fara retinere verbe ca 'a privi'
sau 'a vedea', care fac parte si din vocabularul copiilor cu d.v.
- Deoarece un zambet sau un alt comportament nonverbal de
aprobare nu este intotdeauna vizibil, se recomanda ca modalitati de
apreciere, aprobarea verbala sau o atingere tactila (ca de pilda o bataie
usoara pe umar).
- Aflati de la elevul cu d.v. care este locul de unde vede cel mai bine la
tabla, de exemplu din randul din fata.
- Lumina nu trebuie sa se reflecte pe tabla iar ceea ce se scrie cu creta
pe tabla trebuie sa fie foarte vizibil.
- Daca elevul este sensibil la lumina, nu-l asezati langa fereastra.
Permiteti-i sa poarte o sapca cu cozoroc, pentru a-si proteja ochii de lumina
sau puneti-i la dispozitie un carton pe care sa-l foloseasca ca ecran de
protectie, atunci cand citeste sau scrie.
- Este necesara asigurarea unui spatiu suplimentar pentru unele
materiale speciale utile acestor elevi, ca si incurajarea de a le folosi.
- Utilizarea unor materiale ori a asistentei speciale (cadru didactic de
sprijin) este bine sa se faca numai la nevoie si pe cat posibil numai daca
elevul doreste.
- Elevii cu d.v. pot si trebuie sa realizeze, in principiu, aceleasi sarcini
ca si colegii lor de clasa, desi ei pot avea nevoie de adaptari ale mijloacelor
de invatamant sau de o reducere a sarcinii de lucru, datorita unor limite de
timp (sau extinderea acestor limite).
- Este recomandabila includerea unor teme legate de vedere sau
deficienta vizuala in curriculum; exemple: in stiinte(fizica)-informatii despre
lumina-optica; la literatura sau alte arte - lucrari care au avut autori
nevazatori etc.)
Mobilitatea in clasa si scoala

Copilul cu d.v. trebuie incurajat sa se miste prin clasa, pentru a intra in


posesia unor materiale sau informatii.
Trebuie luate toate masurile ca elevul sa cunoasca bine scoala si clasa.
Profesorii sau elevii care vad trebuie sa-l conduca atunci cand se deplaseaza,
mai ales la inceput, stand in spate si usor in lateral, tinandu-l usor de cot.
Copilul va fi avertizat asupra obstacolelor sau treptelor ori intrarilor / iesirilor
mai inguste. Obstacolele nu trebuie intotdeauna inlaturate, deoarece copilul
trebuie sa invete sa le ocoleasca singur. Este posibil ca la inceput copilul sa
se izbeasca de obstacole sau sa cada; nu trebuie niciodata ca ceilalti sa rada
de acel copil. Un elev cu deficiente de vedere poate invata astfel, treptat, sa
evite singur obstacolele in clasa si pe coridoare.
Daca exista profesor de sprijin, acesta va cunoaste ariile specifice la
care trebuie sa se acorde totusi atentie deosebita: scarile, terenul de joaca
exterior etc, cu deosebire in cazul elevilor complet nevazatori sau cu
dificultati foarte severe de vedere.
Un copil nevazator va avea uneori nevoie, sau poate hotari sa utilizeze
un ghid vazator. In aceste situatii, exista recomandari specifice cu privire la
pozitia, miscarea si conduita ghidului.
Copiii care nu vad deloc trebuie incurajati sa se deplaseze singuri prin
scoala folosind un
baston. Lungimea acestui baston va fi exact cat distanta de la pamant pana
la jumatatea bustului persoanei respective. Bastonul alb, de diverse forme,
de culoare alba sau cu diverse posibilitati de semnalizare luminoasa, este un
auxiliar util in realizarea mobilitatii si orientarii spatiale.
Pentru siguranta copilului cu d.v.- ca si pentru a celorlalti copii - este
recomandabil ca usile si
dulapurile clasei sa fie ori inchise ori deschise complet.
Profesorul de sprijin poate recomanda serviciile unui 'instructor de
mobilitate si
orientare', in consultare cu cadrele didactice ale clasei si cu parintii. Acesta ii
invata pe copiii in cauza o serie intreaga de deprinderi foarte utile - parte
componenta a curriculumului specific destinat acestora in invatamantul
special.
Diferite instrumente de feedback senzorial (tactil ori auditiv) sau
instrumente optice, cum ar fi de pilda lentilele telescopice, sunt foarte
necesare, atat in orientare cat si in instruirea pentru mobilitate si orientare.

Cum poate lucra elevul cu d.v cu materiale scrise

Notitele de la tabla se pot lua mai usor daca elevul cu vedere slaba
este asezat

cat mai aproape, de preferinta in prima banca a randului din mijloc. Alti elevi
pot avea nevoie de locuri mai aproape de fereastra, pentru a beneficia de cat
mai buna lumina naturala.

Proceduri de facilitare a lucrului cu materiale scrise

Scrierea notitelor cu carbon de catre un coleg

Pe tabla se va scrie mai mare sau se vor utiliza alte mijloace


vizuale. Se recomanda folosirea cretei colorate.

Imprumutarea notitelor de la profesor

Incurajarea copilului cu d.v. sa se apropie cat mai mult de tabla

Lectura cu voce tare a textului, pe masura ce acesta se scrie la


tabla

Elaborarea si utilizarea de materiale didactice care pot fi citite cu


usurinta, cu texte tiparite cu litere de dimensiuni mari.

Punerea la dispozitie de caiete sau foi cu liniatura mai pronuntata.

Incurajati copilul sa urmareasca randul folosind un indicator sau cu


degetul. Se va acoperi

cu o hartie restul textului si se va lasa doar paragraful pe care il


citeste copilul. Pentru ca
lumina sa nu se reflecte pe carte, se poate folosi un suport.
-

Copiii care au probleme de vedere trebuie sa invete si prin pipait cu


degetele cat si prin

indicatii verbale. Trebui oferite, de aceea, ocazii ca sa lucreze cu


obiecte.
-

Pentru a-i ajuta la ceea ce au de facut, este bine ca acesti copii sa


lucreze impreuna cu un

coleg care vede. Partenerul de lucru il poate ajuta sa gaseasca


pagina, ii poate repeta
indicatiile si altele.
-

Incurajarea copilului sa foloseasca diverse instrumente de tipul lupei


sau telescopului

Utilizarea inregistrarilor audio sau a dactilografierii pe un calculator


portabil (lap-top)

La folosirea metodei demonstratiei se va avea in vedere:

evitarea asezarii profesorului cu spatele la lumina

posibilitatea asezarii elevului cu d.v. cat mai aproape de locul


demonstratiei

permisiunea pentru acest elev de a manipula eventualele materiale


utilizate la demonstratie

utilizarea, daca este posibil, a unor mijloace de amplificare optica.

Utilizarea hartilor si schemelor este o alta problema in atentia


profesorului, care trebuie sa tina cont de:

apropierea elevului de harta sau de schema respectiva

posibilitatea ofertei unei copii individuale din materialul didactic in


cauza

utilizarea unor eventuale variante marite ale materialului grafic, pe


care este firesc sa le aiba la dispozitie profesorul itinerant (de suport
sau resursa)

folosirea unor materiale grafice in relief, sau asociate cu semnale


sonore.

Utilizarea textelor tiparite se poate face de catre multi elevi cu d.v.


chiar la

dimensiunea obisnuita a caracterelor grafice. Pentru aceasta, ei pot aduce


cartea mai aproape, pot folosi diferite instrumente optice sau pot modifica
pozitia textului de citit. Acesti elevi au adeseori nevoie de mai mult timp
pentru a realiza sarcini scolare legate de citit-scris.

Pentru elevii cu ambliopie, utilizarea unor caractere marite ale textelor


este absolut necesara. Pentru elevii nevazatori se foloseste citirea si scrierea
Braille. Unii elevi cu d.v. utilizeaza o combinatie a acestor moduri de
comunicare scrisa.
Accente speciale in predare
Predarea-invatarea de calitate, cea eficienta pentru cat mai multi elevi,
este benefica si la
copiii cu d.v. Exista totusi unele elemente importante care trebuiesc avute in
vedere, in asigura sanselor egale de educatie scolara ale acestor copii:
-

descrierile si instructiunile verbale sa fie cat mai clare si mai usor de


auzit

asigurarea unor demonstratii si explicatii individuale, sau pe grupuri


mici

alocarea unui timp suficient pentru rezolvarea sarcinilor de invatare

masuri care sa compenseze experienta redusa (ca de pilda sansa de


a manipula obiectele)

programe de educatie vizuala (parte integranta, inseparabila a


curriculumului din scoala speciala de profil)

atentia acordata abilitatilor de ascultare

axarea unei parti importante a pregatirii scolare pe deprinderile de


autoservire si de organizare personala

dobandirea unor abilitati de dactilogafiere

metode si adaptari speciale - pentru elevii nevazatori.

5 Instrumente si echipamente de care poate avea nevoie copilul cu d.v. in clasa

Instrumente optice

ochelari cu diverse prescriptii

instrumente de amplificare (la ochelari sau de tinut in mana)

telescoape mici

Instrumente non-optice

Instrumente care intaresc functionarea vizuala

suporturi speciale pentru carti

stilouri si pixuri speciale, care produc litere marcate puternic

acetatul, de preferinta
amelioreaza contrastul

lampile cu posibilitate de control asupra intensitatii luminii

carti tiparite cu caractere mari si groase

hartie cu linii marcate puternic

markere si alte instrumente asemanatoare

ochelari de soare

instrumente de masurare adaptate

Instrumente care intaresc functionarea tactila

instrumente de tip Braille, inclusiv electronice, care produc linii sau


alte forme in relief

rigla sau abac special

instrumente de masurat cu adaptare Braille

markere speciale (care creaza linii in relief)

Instrumente care potenteaza functionarea auditiva

casetofoane si radiocasetofoane

carti inregistrate

diverse piese si/sau componente audio

Instrumente electronice

galben,

care

innegreste

scrierea

si

calculatoare (matematice) vorbitoare

optaconul (convertor optic-tactil)

televiziune cu circuit inchis

calculatoare (computere)

sintetizatoare (electronice) de voce

diverse programe (soft) pe calculator care pot utiliza scrierea Braille

6 Elevii cu d.v. la examene si in activitati extrascolare


Un sistem flexibil si modern de examinare scolara este benefic si
pentru
elevii cu deficiente vizuale. Este foarte important ca la acesti elevi evaluarile sa ia in considerare
intregul lor potential individual Este bine ca ei sa nu fie penalizati pentru o citire mai lenta sau pentru
folosirea unor metode mai speciale si mai complexe de comunicare, decat colegii lor vazatori.

Accentul trebuie sa se puna pe o evaluare globala, pe ceea ce elevii


sunt capabili sa arate in termeni de produs al activitatii, nu pe o notare a
ceea ce ei nu stiu sau nu pot sa faca. Evaluarea continua, formativa este si in
cazul acestor elevii o maniera docimologica benefica.
Aspectele organizatorice
urmatoarele recomandari:

ale

examinarii

pot

fi

condensate

in

prezentarea sarcinilor de lucru intr-o maniera vizuala adecvata

o abordare flexibila a notarii

o atentie speciala acordata nevoilor candidatului cu d.v.


asigurarea unei incaperi separate, a echipamentului (Braille)
necesar, asigurarea unui interpret si/sau a unui timp suplimentar de
lucru.
Activitatile extrascolare la copiii nevazatori

Grija cadrului didactic pentru copilul cu probleme de vedere este un


lucru natural, atata
vreme cat aceasta este bine calibrata si nu se proiecteaza negativ chiar
asupra elevului in cauza. Nevoile de explorare si independenta ale acestor

copii si tineri trebuiesc echilibrate cu masuri si practici solide de siguranta


(securitate personala), care adesea sunt valabile pentru toti copiii. La modul
general, este dezirabil ca acesti elevi sa nu fie exclusi de la activitatile
adecvate varstei, din teama de a nu li se intampla ceva. Anumiti copii cu d.v.
nu vor dori sau nu vor putea in mod obiectiv sa participe la activitatile
extrascolare. In asemenea situatii, decizia in consecinta va fi luata dupa o
analiza foarte atenta, in care profesorul de sprijin (daca exista) si parintii
elevului sunt parteneri valorosi.

Jocurile cu focul (artificii, focuri de tabara etc) fac parte dintre acele
activitati in afara scolii care trebuiesc discutate mai intai foarte
serios cu toata clasa. Este necesara o instruire speciala, atat a
elevului cu d.v. cat si celorlalti copii, pentru a-l ajuta si proteja in
asemenea situatii.

Excursiile scolare, care includ si un copil nevazator, este bine sa fie


notificate ca atare celor care raspund de organizarea si
desfasurarea acestora. In acest fel, cei care fac organizarea pot gasi
din timp solutiile necesare, cu deosebire in ceea ce priveste accesul
si mobilitatea fizica.

Mobilitatea si orientarea prin scoala in afara orelor de clasa este o


componenta semnificativa a integrarii scolare si sociale. Ca atare,
ea trebuie pregatita si incurajata de catre cadrele didactice, de
intregul personal al scolii si de parinti. Asistenta directa a unui coleg
sau membru al personalului este binevenita, in etapele initiale.