Mihai Eminescu a fost poet, prozator si jurnalist roman, socotit de critica literara si de cititori drept cea mai importanta

voce poetica a literaturii romane. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII si XIX, si-a asimilat viziunile poetice
occidentale, creatia sa apartinand unui romantism literar relativ intarziat.
Luceafarul a fost publicat pentru prima data in 1883 in almanahul societatii literare Romania Juna de la Viena, urmand
ca in 1884 sa apara in prima editie a volumului Poesii ingrijit de Titu Maiorescu.
Poezia Eminesciana isi are originea in basmul popular Fata din gradina de aur cules de austriacul Richard Kunish si
inspirat din doua surse. Sursa mitologica mitul zburatorului si sursa filosofica conditia omului de geniu.
Tema poemului citat o reprezinta conditia omului de geniu, care descopera in iubire o cale de cunoastere, a propriei
constiinte si a locului sau in univers.

Geniul este reprezentat in mod simbolic de Hyperion. Acesta fiind o fiinta fara stea, nemarginita in gandire, avand
capacitatea de a vedea mizeria lumii (din filosofia lui Schopenhauer), fiind astfel o fiinta nefericita.
Poemul se deschide cu o perspectiva mitica atemporala, un illo tempore intr-un cadru de basm reprezentat de A fost
odata ca-n povesti.
Tabloul intai din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar si fata de imparat. Dragostea lor poate
fi vazuta ca o atractie a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul.
Tabloul al doilea descrie un inceput de idila intre semeni; ca atare cadrul este doar terestru. Cei doi tineri pot fi vazuti ca
simbol al perechii in plan uman. Desi la inceput Catalina ezita intre ideal si real, in fond ea il accepta pe Catalin,
realizand ca ei doi sunt parte din aceeasi lume. Intr-un astfel de cadru atmosfera este intima, cu gesturi familiale,
stereotipe. Comunicarea este acum directa, nu se mai face prin intermediul visului ca in tabloul anterior.
De remarcat este unicitatea fetei de imparat a carei comparatie se gaseste in lumea biblica cum e fecioara intre sfinti,
dar si in lumea cosmica si luna intre stele.
Dupa cum se observa, poezia este construita pe doua planuri (cosmic si terestru), iar tipul lirismului este cel al mastilor,
deoarece apar mai multe voci ale eului liric: Catalin, Catalina, Demiurgul si Hyperion.
Textul este organizat in versuri de 7-8 silabe, cu ritmul iambic si rima incrucisata. Alternanta dintre rimele masculine si
cele feminine asigura poemului o tonalitate ascendenta sau descendenta in conformitate cu cerintele temei si ideilor
poetice.
Titlul poeziei Eminesciene este sugestiv in ceea ce priveste continutul discursului liric, Luceafarul referindu-se la
Hyperion, care reprezinta conditia omului de geniu.
In concluzie, datorita elementelor prezentate precedent, putem spune ca sub aspiratiile unei povesti de dragoste,
Luceafarul este defapt o sinteza a liricii Eminesciene, a vocilor poetice din opera sa. Presupusele personaje devin
simboluri mitice ale contradictiilor din sufletul poetului care se simte ca orice creator de geniu: slab si puternic, muritor si
nemuritor, om si zeu.