Sunteți pe pagina 1din 2

Filozofia clasic german, Sarban Elena, gr 314 K

Filozofia clasic german, perioad de nflorire a filozofiei germane, cuprinznd sfritul sec. 18
i primele decenii ale sec. 19 i reprezentat de I. Kant, J. G. Fichte, G. W.F. Hegel, F. W.
Schelling i L. Feuerbach.
Filozofia clasic german a elaborat pe baze idealiste dialectica modern, a adus contribuii
hotrtoare la constituirea teoriei cunoaterii ca disciplin autonom (Kant), subliniind caracterul
activ al cunoaterii, supunnd unei analize sistematice formele i categoriile logice i
gnoseologice, a integrat omul n natur (Feuerbach).
A reflectat marile transformri sociale ale epocii (mai ales revoluia burghez francez din 1789)
i descoperirile tiinelor naturii, constituindu-se ndeosebi pe terenul cercetrii formelor vieii
spirituale i a formelor culturii. Ca teorie german a revoluiei franceze (Marx), filozofia
clasic german a oglindit nzuinele progresiste, dar i slbiciunea burgheziei germane: ea a
avut un caracter contradictoriu, n cadrul ei ntlnindu-se tendinele iluministe i umaniste cu
conservatismul. Dialectica filozofiei clasice germane, ca i materialismul i ateismul
feuerbachian, au constituit izvoare teoretice ale gndirii lui Marx.
Filosofia clasica germane cuprinde I perioada relative scurta de timp anii 80 ai sec XVIII si anul
1831 cind a murit Hegel. Filosofia clasica germane a elaborate dialectica moderna , a dus
contributii considerabile la constituirea teoriei cunoasterii , ca disciplina autonoma subliniem
caracterul activ al cunoasterii , subordonind uei analize sistematice formele si categoriile logice
si gnoseologice, integrand omul in natura. Filosofia clasica germane a reflectat marele
transformari sociale ale epocii(revolutia franceza din 1789) si descoperiile stiinetelor naturii,
constituinde-se indeosebi pe trupul calitatii formelor viieti spiritual.
Immanuil Kant Alturi de Platon si Aristotel, Kant este unul dintre cei mai remarcabili filosofi ai
culturii occidentale. Opera lui este extreme de originala si de cuprinzatoare. Ea a aprut intr-un
moment amicial in dezvoltarea filosofiei , in conditile unei tensiuni intre atassamentul
europenilor fata de gindirea rationala si imbratisarea de catre britanici a experientei senzoriale.
Kant a incercat sa faca o sinteza a acestor 2 tendinte schimbind asfel cursul filosofiei . Ginditorul
considera ca sarcina lui consta in a descoperi daca e posibil sa ai cunostinte metafizice,
cunostinte, in genere, care cuprind atit problem cum sunt existent lui Dumnezeu, nemurirea
sufletului si existent liberului arbitru relative la fiintele umane. Aceasta sarcina si-a expunere In
criticile ratiunii pure publicate in 1781. Activitatea filozofica si stiintifica a lui Kant poate fi
divizata in 2 perioade: precritica(1746-1771) si critica de dupa 1770.
Lucrarile perioadei percritice reflecta problematic commplexa a epocii luminilor, aspiatiile
spre eliberare, progress social si stiintific. In perioada critica timp de 11 ani a trait in tacere, ca
dupa aceea sa apara, la interval scurte, cele 3 lucrari prinipale ale saleCritica ratiunii pure1781,
critica ratiunii practice1788 si critica facultatii de judecare1791
Dupa Kant, formele apriore sunt totdeauna si forme trancedentale, ades generatoare de
obiectivitate in interiorul experieintei si nevalabil dincolo de domeniul experieintei.
Etica lui Kant se inpune prin idea de fact illuminist a autonomiei morale, a independentei morale
fata de religie. Ideea de libertate rezulta din legea morala si constitjue un postulat al ratiunii
1

Filozofia clasic german, Sarban Elena, gr 314 K

practice. Insa ratiunea practica mai postuleaza doua idei: aceea de nemurire si de existent a lui
Dumnezeu.
Kant formuleaza si o veritabila teorie a progresului. Kant releva careacterul logic si
contradictorici al dezvoltarii istorice, definind istoria ca pe un progress in constiinta libertatii.
Kant sesizeaza deosebirea calitativa dintre societate si natura, critica naturalismul si aratind
posibilitatea actiunii libere a omului.
Hegel a creat sistemul idealismului obiectiv original la temelia cruia a pus teza despreidentitatea
dintre existen i gndire , despre lume ca o manifestare a ideii absolute. Iar aceasta nseamn,
c existena este gndire, c tot ce- i real este raional i tot ce - i raional este real.
Conform concepiei lui Hegel baza lumii o constituie ideea absolut, spiritual universal care d
up natura sa e contradictoriu i de aceea se afl ntr - o permanentautomicare, autodezvoltare.
Ideea absolut, potrivit lui Hegel , nu - i altceva dect raiunea,gndirea, substana ce formeaz
esena i baza primordial a tuturor lucrurilor, ea exist venic i conine n sine n
form potenial toate determinrile fenomenelor naturale, socialei spirituale. Logica,
Filozofia naturii i Filozofia spiritului sunt trei pri componente aEnciclopediei tiinelor
filosifice care prezint un scurt eseu a sistemului filosofic a lui Hegel.
n procesul dezvoltrii sale ideea absolut trece prin diferite etape, iar dezvoltarea caatare are
forma de triad:tez, antitez i sintez. Prima n dezvoltarea ideei absolute e
etapa logic, cnd ideea exist n starea sa pur, naintea naturii, n stihia gndirii
pure. Laaceast etap ea se desfoar prin aa categorii ca existen, esen, noiune. La a
douaetap ideea absolut se transform n natur, care este o exteriorizare a ideii absolute. Id
eease obiectivizeaz n natur, se nstrineaz de la adevrata sa esen i se manifest n formde
obiecte corporale singulare. A treia etap a dezvoltrii ideei este filosofia spiritului ce
serealizeaz prin spiritul subiectiv, spiritul obiectiv i spiritul absolut
. Spiritul subiectiv reflectesena omului, lumii lui spirituale, dezvoltarea contiinei lui
. Spiritul obiectiv cuprinde sfera vieii sociale, se manifest ca o integritate supraindividual i se
realizeaz prin drept, moral i stat. Spiritul absolut este activitatea spiritual comun a mai
multor generaii i se realizeazprin art, religie, filosofie. n filosifie ideea se cunoate pe sine
insi i cu aceaste procesuldezvoltrii se termin.
Momentul progresiv n filosofia lui Hegel este metoda dialectic, interpretat de el cateorie
universal a dezvoltrii i conexiunii universale. Hegel a formulat legile cele maigenerale ale
dezvoltrii, principiile fundamentale i categoriile dialecticii. Dar dialectica luiHegel
purta un caracter idealist, deoarece la temelia dezvoltrii i conexiunii universale, potrivit lui
Hegel , se afl ideea absolut.