IMPORTANA CULTURII VIEI DE VIE N SISTEM ECOLOGIC

In acceptiunea larga, a conceptului de dezvoltare durabila, ca fiind capacitatea de a satisface

cerintele generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface
propriile nevoi prosperitatea economica si conservarea mediului trebuie sa se sustina reciproc.
Astfel, dezvoltarea durabila inseamna:
managementul si conservarea resurselor naturale de baza;
conservarea pmantului, a apei, a biodiversitatii, a mediului;
orientarea schimburilor tehnologice si institutionale in asa maniera incat sa se asigure satisfacerea
nevoilor umane atat pentru prezent, cat si pentru generatiile viitoare.
IMPORTANA CULTURII VIEI DE VIE N SISTEM ECOLOGIC

In acceptiunea larga, a conceptului de dezvoltare durabila, ca fiind capacitatea de a satisface

cerintele generatiei prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface
propriile nevoi prosperitatea economica si conservarea mediului trebuie sa se sustina reciproc.
Astfel, dezvoltarea durabila inseamna:
managementul si conservarea resurselor naturale de baza;
conservarea pmantului, a apei, a biodiversitatii, a mediului;
orientarea schimburilor tehnologice si institutionale in asa maniera incat sa se asigure satisfacerea
nevoilor umane atat pentru prezent, cat si pentru generatiile viitoare.
Una din masurile structurale ale Romaniei pentru integrarea in Politicile Agricole Comunitare
(PAC) o constituie si aceea de a promova si dezvolta tehnologii prietenoase cu mediul.
Ca urmare, intrarea Romniei n Uniunea European presupune profunde i semnificative
modificri n lumea satului romnesc.
Practicarea agriculturii dup standarde europene impune:
modernizarea sistemului legislativ i instituional,
a sistemului de exploataie,
precum i adaptarea ntregii concepii privind producerea, prelucrarea i comercializarea produselor
agricole dup standarde aplicabile Uniunii Europene.
Abordarea acestei teme este o necesitate impus de nevoia gsirii cilor pentru progresul
agriculturii i implicit pentru progresul satului romnesc.
Horticultura durabila practicat n condiiile impuse de exigenele comunitare poate fi asimilat
ntr-o proporie ridicat i n Romnia, dac condiiile legislative, cadrul instituional, procedurile
de certificare i marketingul produselor agroalimentare sunt adaptate, n aa fel, nct s permit
conversia unor suprafee mari ctre producia durabila.
Viticultura ecologic asa cum este este definita in Rezolutiile O.I.V. CST 1/2004 si CST 318/2007
reprezinta: dezvoltarea unui concept unitar privind sistemele de producere si prelucrare a
strugurilor, in armonie cu perenitatea economica si structurala a terroir-ului viticol, a calitatii si
sigurantei produselor obtinute, in contextul practicarii unor tehnologii sigure, care sa tina cont
riscurile legate de mediu, de siguranta consumatorilor si care sa valorizeze aspectele legate de
patrimoniu, istorie, cultura, ecologie si peisagere ale zonei viticole.
In acest scop OIV-ul a propus tarilor membre, cum este si Romania, in aceleasi documente,
realizarea unui ghid al exploatatiilor viticole in sistem durabil (ecologic), organizat pe urmatoarele
sectiuni:
calitatea si siguranta produselor obtinute,
securitatea lucratorilor (operatorilor),
responsabilitatea sociala si respectul fata de mediu.

In acest context o atentie deosebita trebuie acordata remodelarii tehnologiilor de producere si

valorificare a strugurilor, care trebuie sa raspunda acestor cerinte specifice.
Impactul economic al practicrii viticulturii biologice se va concretiza n:
dezvoltarea durabil a comunitilor rurale, ca modalitate de cretere a standardului de via, prin
promovarea viticulturii durabile;
practicarea viticulturii ecologice un sistem nepoluant i sntos pentru mediul nconjurtor i
recolt;
asigurarea valorificrii superioare eficiente a resurselor locale ale comunitilor rurale;
educarea populaiei i formarea de deprinderi pentru practicarea unui sistem durabil de exploatare a
terenului;
satisfacerea preferinelor i cerinelor consumatorilor pentru produsele viticole sanatoase;
reducerea polurii agroecosistemelor i a recoltei, asigurarea produselor viticole sntoase i
mbuntirea calitii vieii.
Prin aplicarea viticulturii ecologice se pot obtine o serie de rezultate cu efecte imediate sau pe
termen lung in sectorul de productie viticol, cum ar fi:
obtinerea unor tehnologii specifice viticulturii durabile in Romania;
optimizarea tehnologiei de producere a strugurilor de masa si vin, precum si ameliorarea calitatii
produselor obtinute;
alinierea tehnologiilor de productie si valorificare la standardele de calitate impuse de UE;
modificarea practicilor viticole cu rezultate benefice asupra veniturilor;
contributii la dezvoltarea regionala si la dezvoltarea rurala.
PRINCIPIILE I OBIECTIVELE VITICULTURII BIOLOGICE
Tehnologiile actuale folosite n viticultur, bazate pe conceptul de viticultur industrializat,
substituie n mare parte procesele biologice caracteristice viticulturii tradiionale, cu procesele
parial biologice, deseori duntoare mediului.
Efortul tehnologic de a obine producii mari de struguri (dezideratul economic) se soldeaz cu
consumuri materiale i energetice foarte mari, fapt ce implic i eforturi financiare tot mai ridicate.
Pe de alt parte, intervenia brutal a omului n ecosistemele viticole, prin folosirea unor cantiti
mari de pesticide, fertilizani, erbicide, contribuie la creterea gradului de poluare a mediului, iar
calitatea produselor viti-vinicole este tot mai afectat.
Prin urmare, reacia factorului social nu s-a lsat ateptat i a aprut micarea ecologist,
care urmrete, printre altele, ca produsele viti-vinicole s fie "sntoase", adic s nu conine
substane ce ar duna organismului.
Produsele biologice obinute prin tehnologiile neconvenionale, adic produsele "bio" sunt
valorificate la preuri mai mari, fiind deseori preferate de consumatori.
Au aprut aadar i exploataii specializate n producia viti-vinicol biologic, iar interesul pentru
astfel de uniti este tot mai ridicat.
Principiile i obiectivele viticulturii ecologice deriv din acelea ale agriculturii biologice. Prin
"agricultura biologic" n sensul definiiei acceptate de Uniunea European, se ntelege acel sistem
de cultura care vizeaza valorificarea si pastrarea sistemelor biologice productive, fara a recurge la
substante chimice de sinteza (fabricate).
Termenul de "agricultura biologica" este folosit n limbile franceza, italiana, portugheza, cel de
"agricultura ecologica" in limbile germana, spaniola i daneza, iar cel de ,,agricultura organica" in
limba engleza.

In secolul trecut, sub influenta factorilor social-economici, au avut loc schimbari radicale
care, odata cu creterea productiei, au dus la formarea unui cerc vicios: productivitate ridicata excedente de productie in multe ri - pierderea fertilitatii solurilor - necesitatea inlocuirii sistemelor
biologice cu interventii chimice.
Toate acestea s-au soldat cu dezechilibre biologice majore si cu degradarea mediului inconjurator.
Principiile agriculturii biologice se sprijina pe valorificarea maxima a resurselor locale, pe
reducerea la minimum a riscurilor economice si ecologice, pe integrarea cunostintelor traditionale
cu progresul stiintific din toate domeniile biologiei. Aceste principii sunt urmatoarele:
- meninerea ferlililiii solului. Solul este considerat ca un mediu viu. complex, putin neles, n
strns interactiune cu plantele si animalele care il colonizeaz (J. Rousseau, 1992). Toate actiunile
vizate de agricultura biologica (lucrarile solului, fertilizarea, alegerea preparatelor pentru
combaterea bolilor si daunatorilor etc.) au ca scop intensificarea activitatii microbiologice a solului,
mentinerea si sporirea fertilitatii lui;
- protectia mediului nconjurtor. Agricultura biologica urmareste pastrarea nealterat a mediului,
prin folosirea ngrasamintelor organice si a celor minerale mai putin solubile, a composturilor, prin
evitarea folosirii produselor care pot avea efecte daunatoare;
- respectul pentru sanatatea consumatorilor. Prin practicarea unei agriculturi biologice se urmareste
obtinerea unor produse agricole de calitate, fara reziduuri de pesticide si cu un continut echilibrat de
elemente nutritive (protide, lipide, glucide), acizi organici, vitamine si saruri minerale;
- ferma, ca unitate, ca un organism n echilibru. Se renunta la o specializare ingusta si la o
exploatare intensiva, unilaterala. Organizarea unei ferme trebuie sa tina seama de respectarea stricta
a legilor naturii, indicatorul sintetic al unei bune gospodariri constituindu-l conservarea si sporirea
fertilitatii solului.
In acest sistem de cultura se pune un accent deosebit pe valoarea nutritiva i igienica a produsului
care se comercializeaza.
Calitatea gustativa a produselor biologice este superioara fata de cea a produselor conventionale.
Garantarea nefolosirii substantelor chimice de combatere de catre producator exclude gasirea
reziduurilor de asemenea produse.
Astfel, continutul in nitrati al produselor horticole depinde, in primul rand, de fertilizare i de
conditiile pedoclimatice ale anului si mai putin de modul producerii lor.
Produsele viticole obtinute in varianta agriculturii biologice sunt mai "sanatoase", mai "naturale.
i, desi uneori nu au un aspect comercial deosebit, totui consumatorii sunt dispusi sa plateasca un
pret mai ridicat pentru calitatea lor biologica.
Viticultura ecologic are ca obiectiv major realizarea ecosistemului viticol de tip climax,
analog climaxului din ecosistemele naturale (faz final ntr-o succesiune ecologic, n care exist
o relativ stabilitate a biocenozei i o coresponden a ei cu clima i cu solul - biotop).
Modelul preconizat limiteaz intervenia omului n ecosistem i oblig la punerea de acord cu legile
generale ale biosferei.
Obiectivele viticulturii ecologice, asa cum rezid din rezoluia OIV CST 1/2004 sunt urmtoarele:
- realizarea produciei cantitative i calitative de struguri i vin, la potenialul biologic al soiurilor,
n conformitate cu cerinele consumatorilor;
- protejarea sntii i asigurarea securitii consumatorului;
- protejarea sntii i asigurarea securitii productorului i a personalului asociat n procesul de
producie (welfare);
- promovarea utilizrii mecanismelor de reglare natural (autoreglare);

- folosirea raional a ofertei ecologice, prin utilizarea la maximum a resurselor energetice ale
mediului (energia solar, eolian, geochimic), concomitent cu meninerea i sporirea fertilitii
solului;
- protecia mediului prin limitarea sau excluderea total a inputurilor cu efect negativ asupra
mediului (pesticide, erbicide, ngrminte chimice, combustibili fosili etc.);
- reducerea consumurilor tehnologice de materiale, combustibili, for de munc;
- meninerea biodiversitii ecosistemelor viticole i a celor asociate acestora;
- gestionarea corespunztoare a deeurilor i efluenilor rezultai n procesul de producie;
- conservarea i valorizarea durabil a "peisajului" viticol.
NECESITATEA REMODEL|RII ECONOMICE {I AGROECOLOGICE A TEHNOLOGIILOR ~N
VITICULTUR|
Sistemele de cultur\ a vi]ei de vie sunt prin excelen]\ intensive, concentrnd pe unitatea de suprafa]\
consumuri mari de for]\ de munc\, mijloace materiale [i energetice, resurse financiare.
Tehnologiile folosite pn\ `n prezent au fost orientate, `n principal, spre mecanizarea lucr\rilor,
obiectiv realizat nu de multe ori, pe seama provoc\rii unor dezechilibre pe termen mediu [i lung `n
ecosistemele naturale, a unui consum exagerat de resurse [i chiar `n detrimentul calit\]ii.
Unele limite sau restric]ii au fost impuse de aspectele economice [i mai pu]in sau deloc, de cele
biologice.
~n contextul actual, dar mai ales `n perspectiva viitorului apropiat, se impune ca tehnologiile s\ fie
adaptate noilor condi]ii economice [i sociale, s\ r\spund\ problematicii extrem de complexe a
resurselor naturale ale planetei [i deterior\rii mediului ambiant.
Exist\ multe semnale care arat\ necesitatea unor noi concepte privind dezvoltarea tehnologiilor de
cultivare a plantelor, menite s\ duc\ la remodelarea tipului actual de progres `n agricultur\,
armonizarea cu natura, cu interesele social economice.
Actualele tehnologii de tip industrial cu costuri foarte mari directe [i indirecte, care duc la epuizarea
`n scurt timp a fertilit\]ii naturale a solului, la riscurile de poluare a mediului ambiant, la cresterea
vulnerabilit\]ii ecosistemelor agricole, trebuie regndite.
Se impune g\sirea solu]iilor tehnologice de echilibru `n ecosistemele agricole, care s\ integreze f\r\
urm\ri negative, mijloacele chimice [i mecanice, amplificndu-se totodat\ rolul biotehnologiilor `n
interiorul ecosistemelor.
Privit\ `n acest context, remodelarea tehnologiilor agricole apare ca o problem\ de interes local,
particular, ca o necesitate, o condi]ie a dezvolt\rii societ\]ii umane.
Tehnologiile intensive promovate ast\zi `n viticultur\, reprezint\ `n mare m\sur\, o interven]ie brutal\
a omului `n ecosistemele naturale, cu un consum mare de energie `nglobat\ `n masini, utilaje,
carburan]i, `ngr\[\minte chimice, pesticide, lucr\ri de `mbun\t\]iri funciare,etc.
Remodelarea tehnologiilor `n viticultur\ vizeaz\, att reducerea consumurilor energetice de orice
fel, a cheltuielilor `n general, ct [i p\strarea sau chiar refacerea ecosistemelor naturale, `n paralel cu
sporirea produc]iei de struguri [i a calit\]ii acestora.
Ac]iunea de remodelare se refer\ att la tehnologiile pentru planta]iile viticole deja existente, c\rora
li se poate aduce unele corec]ii, dar mai ales la cele noi care urmeaz\ s\ fie `nfiin]ate.
Remodelarea are `n vedere to]i factorii de produc]ie, dep\[ind sfera lucr\rilor agricole.
Se are `n vedere `ntreg ciclul economic, `n urma c\ruia se asigur\ resursele pentru reluarea
produc]iei [i modernizarea ei.
Din aceste considerente remodelarea tehnologiilor nu poate fi separat\ de efectuarea studiilor de
marketing, a altor studii organizate `n mod [tiin]ific, `n domenii diferite ca cel social, financiar,
organiza]ional, etc., ale c\ror concluzii trebuie valorificate.

Criteriile [i exigen]ele la care trebuie s\ r\spund\ tehnologiile din viticultur\ sunt de natur\ biologic\,
ecologic\, tehnologic\ [i economic\.
Ele urmresc:
atenuarea agresiunii ecosistemelor asupra mediului ambiant;
eliminarea pn\ la limita de produs biologic a factorilor poluan]i;
limitarea lucr\rilor mecanizate de `ntre]inere a soluilui `n planta]iile viticole;
reducerea consumurilor energetice [i a for]ei de munc\;
ob]inerea unei rate `nalte de recuperare a investi]iilor [i cheltuielilor anuale de produc]ie.
Criteriile [i exigen]ele la care trebuie s\ r\spund\ tehnologiile din viticultur\

Remodelarea tehnologiilor trebuie conceput\ pe toate etapele activit\]ii de produc]ie:

etapa de preg\tire a planta]iilor,
de exploatare,
organizarea produc]iei [i muncii,
integrarea produc\torilor `n sistemele cooperatiste de activitate tehnico-economic\ [i sistemele de
asigurare a produc]iei viticole.
Tehnologiile noi vor deveni operative pe m\sur\ ce produc\torii viticoli `[i vor organiza activit\]ile
de produc]ie [i de valorificare a vinurilor `n sistemul cooperatist viticol, vor fi `nfiin]ate sindicatele
profesionale de ramur\ care s\ contribuie la promovarea programului tehnic `n viticultur\.
Reproiectnd `ntregul proces tehnologic pe baza cunoa[terii aprofundate a mecanismelor
ecosistemului [i `n strns\ concordan]\ cu acestea, precum [i cu cerin]ele sistemului socio-economic
`n care este integrat, exist\ premiza ca viticultura s\ intre `n echilibru cu resursele naturale [i s\
ating\ performan]ele tehnice, economice [i ecologice la nivelul actual al dezvolt\rii societatii umane.

Obiectivele [i c\ile de realizare a remodel\rii tehnologiilor `n viticultur\

CARACTERISTICILE VITICULTURII DIN ROMANIA

Viticultura din Romnia are unele caracteristici care o deosebesc de viticultura altor ri. Ele i pun
amprenta pe paleta de vinuri ce se pot obine, pe gama de produse pe baz de struguri, must i vin.
Viticultura romneasc este una multimilenar, viticultur de mare tradiie, ale crei rdcini se
pierd adnc n preistorie, n neoliticul mijlociu (I.C. Teodorescu, 1961). Mai mult, exist temeiuri s
credem c via de vie a fost planta care a ridicat pe omul preistoric de pe meleagurile noastre de la
stadiul de simplu culegtor, la rangul de cultivator (St. C. Teodorescu, V. Stoian, 1987).

ndelungata vechime i tradiie creaz n egal msur avantaje i dezavantaje; avantaje n sensul c
se motenesc din generaie n generaie dragostea pentru aceast nobil ndeletnicire, soiuri i
sortimente, practici culturale, practici oenologice.
Dezavantajele sunt c, o astfel de viticultur este mai tradiionalist, mai puin dispus s ,,adopte
noul, inovaia, liberalismul .
ri cu viticultur relativ nou, cum este cea din Statele Unite ale Americii, din Australia , din
Africa de Sud, chiar i din America Latin, neavnd balastultradiiei sau chiar al construciilor i
utilajelor nvechite au adoptat de la nceput soiurile cele mai valoroase i tehnologiile de ultim
creaie, ajungnd la rezultate calitative ce depesc n multe cazuri pe cele ale unor ri cu tradiie.
Viticultura romneasc este o viticultur septentrional, situat la 44-48 latitudine nordic, nu
departe de limita nordic de cultur a viei de vie.
Aceasta oblig la o grij infinit mai mare pentru alegerea amplasamentelor favorabile; este n
ansamblul ei o viticultur mai costisitoare, ntre altele pentru protejarea viei peste iarn practicat
n unele zone. n schimb ofer o gam mult mai variat de condiii pentru obinerea diferitelor
vinuri.
Viticultura romneasc este o viticultur colinar; peste 75% din arealele viticole delimitate pentru
producerea vinurilor cu denumire de origine controlat se afl situate pe pante n zona colinar.
Excepie fac doar cele cteva areale situate pe nisipurile din sudul Olteniei, nord-vestul Crianei i
sudul Moldovei.
Cantonarea viticulturii n zona colinar nu este ntmpltoare. Ea are cteva explicaii bine
determinate :
-pe terenurile n pant, via de vie poate alege expoziiile cele mai favorabile ;
-pe pante, via de vie poate evita zonele joase supuse pericolului curenilor reci aductori de brume
sau de geruri de iarn;
-n zona colinar, via poate gsi microclimatele cele mai favorabile; n esen deci, viticultura
romneasc este o viticultur a microclimatelor de mare favorabilitate ;
-via de vie pe pante pune n valoare terenurile ce nu pot fi valorificate corespunztor de ctre alte
plante ;
-n decursul istoriei zbuciumate a acestor meleaguri, presrat cu numeroase invazii ale popoarelor
migratoare, viticultorii au gsit, pe firele ntortocheate ale vilor, locuri n afara cilor obinuite de
trecere ale invadatorilor.
Fiind o viticultur a microclimatelor, viticultura romneasc ofer condiii foarte diferite. Ca
urmare, paleta de vinuri ce pot fi obinute este foarte larg. De exemplu, dealurile subcarpatice
meridionale generoase din punct de vedere termic (Dealu Mare, Smbureti, Vnju Mare, Orevia,
Drncea etc.) ofer condiii excelente pentru producerea de vinuri roii de nalt calitate (St.C.
Teodorescu i colab., 1987).
Prin opoziie, podgoriile transilvane (Trnave, Alba, Aiud, Lechina) mai vitregite termic nu
ntrunesc condiii pentru obinerea de vinuri roii, n schimb clima mai rcoroas mpiedic
combustionarea compuilor de arom din pielia bobului i n felul acesta favorizeaz producerea
de vinuri albe cu arom i fructuozitate cu totul remarcabile.
Se poate afirma c, gama de vinuri ce se pot realiza n ara noastr o depete pe cea a produselor
obinute n multe din marile ri viticole ale lumii i o egaleaz pe cea a vinurilor ce se produc n
Frana.
nalta favorabilitate pentru producerea vinurilor de calitate pe care o are Romnia este dovedit de
datele tiinifice, de solicitarea vinurilor romneti pe piaa internaional i de rezultatele meritorii
obinute n concursurile internaionale.

Atunci cnd calitatea vinurilor nu este la nlimea cuvenit, vina nu trebuie cutat n condiiile
naturale, ci cu deosebire n deficienele de ordin profesional, tehnologic i tehnic.
AREALELE VITICOLE DIN ROMNIA
Spre deosebire de alte culturi, viticultura dispune astzi de areale precis delimitate iar, n cadrul
acestora, de areale n interiorul crora, dup modelul unor mari ri viticole, ca Frana, Italia, Spania
se pot produce vinuri cu drept la denumirea de origine controlat.
Via de vie poate fi cultivat i n afara arealelor viticole delimitate, care sub raportul condiiilor
ecologice sunt mai puin favorabile obinerii unor vinuri de calitate superioar.
Ca urmare, legislaia viticol din ara noastr i cea din rile cu o viticultur dezvoltat este
restrictiv n ceea ce privete atribuirea denumirii de soi sau de areal ca i valorificarea la un pre
mai ridicat.
Pentru a ntelege repartiia teritorial a culturii de vi de vie n arealele delimitate trebuie cunoscute
mai nti unitile de habitat viticol care sunt:
Regiunile viticole sunt habitate de mare ntindere care, de regul, coincid cu provinciile istorice. Ele
reprezint unele caracteristici comune n ceea ce privete condiiile ecologice, sortimentul de soiuri,
gama de vinuri care se pot obine, etc. Viticultura din Romnia este mprit n 8 regiuni viticole.
Podgoria este unitatea viticol al crui areal ntrunete caracteristici comune privind climatul i
ansamblul de microclimate, de regul tipurile de sol, soiurile cultivate, tehnologiile de cultur i de
vinificare. Podgoria dispune de ndelungat tradiie, iar vinurile obinute ntr-o anumit podgorie se
bucur de reputaie. n Romnia exist un numr de 37 podgorii.
Centrul viticol cuprinde un areal mai restrns i de obicei mai concentrat. Unitatea clim-sol,
tehnologia n cadrul centrului viticol este i mai bine pus n eviden. Ca regul, o podgorie are
dou sau mai multe centre viticole, dar exist i centre viticole independente care sunt situate n
afara podgoriilor. Pentru vinurile cu denumire de origine controlat (DOC), vinul poart denumirea
podgoriei sau a centrului viticol respectiv. n ara noastr au fost delimitate 125 centre viticole.
Plaiul viticol este cea mai mica unitate de habitat viticol. El face parte integrant dintr-un centru
viticol. Este situat pe o anume form de relief, are acelai microclimat i n mod normal imprim
aceeai calitate produselor care se obin.
n cazul obinerii de vinuri cu denumire ce origine controlat i trepte de calitate (DOCC), pe
eticheta produsului se poate meniona numele plaiului de provenien.
Microclimatul unui plai viticol poate fi inflenuat n sens pozitiv sau negativ de condiiile de
topoclimat (generat de relief i de expoziia terenului), dar i de cele fitoclimatice (rezultate din
interaciunea dintre distanele de plantare, mijlocul de susinere, forma de conducere a butucilor,
tipul de tiere, ncrctur de rod etc.).
Condiiile de microclimat sufer schimbri relativ mici n cadrul unui plai viticol, comparativ cu
schimbrile de natur pedologic. Aceste schimbri sunt determinate de tipul de sol (care poate
varia pe suprafee mai mari sau mai mici) dar i de natur mineralogic a substratului litologic (de
exemplu argil, marn, less, nisip etc.).
innd seama de aceste particulariti, n ultimele dou decenii, odat cu creterea preocuprii
pentru calitatea vinurilor i a produselor pe baz de must i vin s-au nmulit preocuprile pentru
evaluarea gradului de favorabilitate a unui areal viticol, prin introducerea n literatura de specialitate
a conceptului de terroir.
Noiunea de terroir este veche provenind din antichitate. Importana sa a fost precizat de catre
agronomii antichitii, care n descrierile lor spuneau c, ntre vin i locul s de obinere exist o
legtur misterioas denumit dhumeur terrestre aa cum afirma Vitruve (Martin, 2002). n
Frana ncepnd cu Evul mediu i pn n secolul XX, numeroi exegei vorbesc despre calitatea

vinului n raport cu teritoriul (locul) su de producere. Pentru prima dat aceast referire apare n
anul 1694 n Dictionnaire de lacadmie franoise, ddi au Roy , fiind defin astfel :
TERROIR.s.m. Terre considre par rapport lagriculture. Terroir fertile, bon terroir, mauvais
terroiron dit que du vin sent le terroir, quil a un got de terroir, pour dire quil a une certaine
odeur, un certain got qui vient de la qualit du terroir.
Din punct de vedere explicativ conceptul de terroir este foarte divers i tinde s se globalizeze. Se
poate spune c el nglobeaz noiuni: istorice, socio-economice, culturale, climatice, geologice,
pedologice.
O multitudine de lucrri au abordat noiunea de terroir sub toate aspectele, ns nu exist actual
un concept unitar tiinific, corespunztor argumentat asupra acestei definiii (Vaudour, 2003).
Coceptul de terroir nglobeaz dou categorii de factori majori. Pe de o parte se disting factorii
naturali (climat, sol, roc) ca ax fundamental i neschimbabil, i pe de alt parte, factorii umani care
pot varia prin faptul ei influenteaz modul de producie (obinere) al produsului cu denumire
atestat (Morlat, 2005).
Schematic intearciunile dintre componentele terroir este urmtoarea :

O podgorie, un centru viticol sau plai viticol (n funcie de suprafaa pe care o ocup fiecare) poate
fi considerat un ansamblu de areale viticole mai mici denumite areale viticole elementare (Terroirs
viticoles elementaires , Morlat, 2005) .
Aceste areale elementare se deosebesc ntre ele prin urmtoarele componente:
- natura substratului litologic (argil, marn, calcar, less, nisip etc.);
- tipul i subtipul de sol care s-a format pe un anumit substrat litologic, n funcie de regimul de
precipitaii;
- climatul local, aa cum rezult acesta din interaciunea cu tipul (subtipul) de sol i cu factorii
secundari de biotop (relieful, expoziia, altitidinea, tipul de vegetaie, prezena unor bazine de ap
etc.).
Reacia de rspuns a viei de vie prin starea generala a plantelor, cantitatea i calitatea produselor
finite obinute, n fiecare areal viticol elementar, d natere unui subsistem alctuit din arealul
elementar via de vie i vinul obinut.
Acesta poate fi denumit unitate natural teritorial de baz, Unitat Naturalle Terroir de Base
(UTB).

Identificat i materializat pe teren, unitatea natural teritorial de baz reprezint o suprafa

variabil ca mrime (de la cteva ha, la cteva zeci sau chiar sute de ha), mpreun cu soiurile care
valorific ntr-un grad nalt i foarte nalt condiiile ecologice specifice.