CUNOATEREA TEMEINIC A COLECTIVULUI CLASEI

Cunoaterea elevilor nu reprezint un scop n sine, ci este un element necesar pentru

fiecare profesor, indiferent de disciplina pe care o pred, n vederea organizrii strategiei educaionale la
nivelul posibilitilor reale ale elevilor, pentru sprijinirea lor n sensul unei dezvoltri integrale i continuu
ascendente a personalitii acestora.
Profesorul-diriginte, ca principal coordonator al activitii educative la nivelul unei clase
date, n realizarea cunoaterii elevilor dispune de avantajele ce decurg din particularitile funciei sale
educative: posibilitatea dobndirii unui ansamblu bogat i multilateral de date despre elevi, datorit
contactelor largi cu clasa i cu fiecare dintre elevi, precum i cu ali factori implicai n educarea acestora.
Eforturile profesorilor de a cunoaste particularitatile grupurilor de elevi cu care lucreaza au o
tripla finalitate (M. Zlate, C. Zlate, 1982):
Praxiologica intrucat, pe baza informatiilor obtinute, profesorii pot sa conceapa modalitati
practice de interventie psihopedagogica, de natura sa-i mobilizeze pe toti elevii clasei pentru a participa la
realizarea obiectivelor care revin colectivului din care fac parte, sa se implice activ si direct in viata de
grup.
Organizatorica caci permite o mai buna organizare si conducere a colectivelor de elevi,
alegerea de catre profesori a celor mai potrivite structuri organizatorice pentru buna dirijare a activitatilor
comune desfasurate in scoala.
Diagnostica si prognostica pentru ca ii ajuta pe profesori sa inteleaga, sa explice si sa
interpreteze, pe de o parte, starea actuala a grupului clasei, de exemplu, gradul de coeziune, de
omogenitate, autonomie etc., iar, pe de alta parte, serveste anticiparii dinamicii viitoare a colectivelor de
care se ocupa.
Realizarea cunoaterii multilaterale i obiective a elevilor impune folosirea de ctre
diriginte a unui ansamblu variat de metode i instrumente de lucru. Dintre cile mai importante n
aciunea de cunoatere a elevilor, un loc important l ocup observaia, care ofer informaii despre cele
mai importante i variate aspecte ale comportamentului elevilor. Pentru ca aceast metod de investigare
a elevilor s poat avea un caracter tiinific este necesar s aib un caracter selectiv, n sensul de a se
desfura pe baza unui program de studiere a elevului, n care s se indice obiectul investigaiei. n acest
program se vor consemna obligatoriu urmtoarele aspecte:
- rezultatele activitii elevului la nvtur, la concursurile colare, n activitile culturale i
sportive i n munca independent (fie de lectur, hri, ierbare, insectare);
- inteligena i stilul de munc (coeficientul de inteligen, puterea de judecat, capacitatea de
nelegere, abstractizare i aplicare n practic a cunotinelor, priceperea de a analiza, compara i
sistematiza etc.);
- comportarea la lecii i n colectivul colar (interesul, participarea, disciplina, randamentul
colar, comportarea elevului n colectiv);
- trsturi de personalitate (firea i temperamentul elevului, echilibrul emotiv, aptitudini,
caracter).
De reinut este faptul c trebuie s-l observm pe elev n situaii ct mai variate i s
verificm datele obinute prin mai multe metode, procedee, tehnici de lucru. Cursul standard este: fapt
observaie ipotez - verificare - stabilirea dominantei. Psihologii dau urmtorii indici dup care putem
determina dominanta personalitii elevului: intensitatea i frecvena actelor comportamentale care relev
nsuirile de personalitate, persistena nsuirii observate la inhibiia extern (dac se manifest n pofida
condiiilor externe).
Deosebit de valoroase sub raportul datelor care le pot furniza despre elevi i ca metod de
ndrumare a lor sunt convorbirile individuale. Cu prilejul acestor convorbiri dirigintele va urmri s-i
I

stimuleze cu mult tact, s caute explicaii ale unor aciuni, s mediteze asupra unor atitudini, s aprecieze
situaiile n care sunt implicai elevii, raporturile lor cu colectivul, cu prietenii, cu prinii, fr a ocoli
aspectele mai puin plcute, eventual strile conflictuale. Reuita dialogului este condiionat de
priceperea dirigintelui de a asigura un climat propriu de reciproc ncredere i sinceritate. Aceast
metod are ca scop cunoaterea motivaiei interne a actelor comportamentale.
Informaii complexe i adeseori interesante se achiziioneaz prin metoda chestionrii
orale sau scrise. Diriginii cu mai mult experien folosesc de asemenea metoda analizei produselor
activitii, metoda biografic etc.
Convorbirile cu ceilali profesori ai clasei sau cu prinii prilejuiesc un larg schimb de
preri i aprecieri asupra elevilor, ofer posibilitatea s mediteze mpreun asupra modalitilor optime de
a nruri dezvoltarea unor trsturi pozitive de caracter, de a schimba o evoluie nedorit n
comportamentul elevilor. Cooperarea dintre diriginte i ceilali profesori ai clasei asigur realizarea unei
temeinice cunoateri a elevilor clasei i a fiecrui elev n parte de ctre toi profesorii.
Rezultatele cunoaterii elevilor trebuie folosite pentru sporirea randamentului colar al
clasei, pentru prevenirea insucceselor sau pentru recuperarea rmnerilor n urm. Profesorul-diriginte va
aciona n sprijinul elevilor evideniindu-i aptitudinile, stimulndu-l s le cultive i s le afirme n
procesul de nvmnt i n activitile extracolare.
Cunoaterea elevilor constituie o munc de durat, care pune n faa dirigintelui probleme
complexe, foarte diferite de la un elev la altul.
Obtinerea unei imagini unitare si complete asupra unei clase de elevi este rezultatul analizei
grupului educational respectiv din mai multe perspective complementare (Cristea S., Constantinescu C.,
1998, M. Zlate, C. Zlate, 1982):
a) Perspectiva structurala este de natura sa conduca la realizarea a trei obiective importante:
Cunoasterea gradului de omogenitate sau de eterogenitate a grupului clasei, prin obtinerea
unor informatii legate de compozitia acestuia: numar de membri, varsta, sex, mediu de provenienta,
pregatire anterioara;
Cunoasterea momentelor mai semnificative din evolutia grupului, de natura sa explice
caracteristicile sale actuale;
Cunoasterea stadiului de socializare in care se afla elevii clasei respective, pus evidenta de
sistemul de statusuri si roluri, care functioneaza in interiorul grupului, la un moment dat. Toate
interactiunile si ierarhizarile din interiorul acestuia (echilibrari sau conflicte de rol), prezenta
structurilor centralizate sau descentralizate in cadrul grupului, relatia grupului cu alte grupuri. Asemenea
informatii sunt de natura sa puna in evidenta fenomene definitorii pentru realizarea functiei de socializare
a scolii, cum ar fi desprinderea copiilor de afectivitatea primara, specifica familiei, interiorizarea
obligatiilor scolare ca norme societale, superioare, ca arie de cuprindere, celor familiale, multiplicarea
criteriilor de recunoastere /dobandire a statusului fiecarui elev, prin luarea in consideratie, dincolo de
performantele scolare imediate, a altor tipuri calitative de performanta legate de fondul aptitudinal /
atitudinal al fiecaruia, capacitatea de autoorganizare si de colaborare s.a.
b) Perspectiva sociopsihologica analizeaza caracteristicile proprii ale colectivului, legate de
activitatea dominanta de invatare, dar si de particularitatile specifice varstei elevilor ori de raporturile
interindividuale dintre elevi si profesori sau raporturile cu mediul extrascolar, toate fiind de natura sa
confere individualitate clasei de elevi. Abordarea din aceasta perspectiva contribuie la realizarea altor
obiective specifice ale cunoasterii clasei de elevi:
Cunoasterea acelor proprietati ale grupului care sunt definitorii pentru caracterizarea lui in
termen de sintalitate, analogic celui de personalitate (grup unitar sau dezbinat, grup cooperator sau
refractar la cooperare, preocuparea dominanta pentru realizarea obiectivelor educative sau orientat cu
preponderenta spre satisfacerea nevoilor afective ale membrilor sai etc.);
Cunoasterea principalelor fenomene de grup, care se manifesta in interiorul colectivului
clasei, de exemplu, manifestarea coeziunii si consensului sau aparitia unor tensiuni si conflicte, de
ostilitate si agresivitate, precum si modul specific de reactie la aceste fenomene, prin adoptarea unor
atitudini de toleranta, acceptare si adaptare ori de pasivitate, apatie, retragere, evaziune etc.;

II

 Cunoasterea particularitatii interactiunii si comunicarii dintre membrii grupului care se pot

caracteriza prin gradul lor de extindere, caracter reciproc sau unilateral, eficacitate si influenta, existenta
/inexistenta unor retele si structuri de comunicare folosite mai des in cadrul grupului, precum si a unor
factori specifici de perturbare a comunicarii.
c) Perspectiva sociopedagogica este de natura sa ofere profesorilor informatii privind gradul in
care clasa de elevi a ajuns sa intruneasca acele note caracteristice unui grup educational eficient:
prioritatea acordata de grup realizarii scopurilor instructiv educative prescrise; adoptarea si respectarea
unor norme de grup favorabile desfasurarii cu eficienta a activitatilor scolare; existenta unor lideri
informali si formali, capabili sa asigure o conducere a grupului in directii dezirabile din punct de vedere
pedagogic si sa asigure coeziunea interna necesara unei activitati productive. Obiectivele cunoasterii
grupului clasei, in acest caz, vor viza:
Scopurile membrilor grupului si ale grupului ca intreg, cu predominanta celor individuale sau
de grup, a celor de sarcina ori a celor de mentinere, claritatea, si
complexitatea lor, acceptarea si angajare a membrilor grupului in realizarea acestora;
Particularitatile normelor de grup natura acestora (valoare, caracter dezirabil pedagogic)
gradul de acceptare a lor de catre grup si fenomenele provocate de respectarea sau nerespectarea lor
(satisfactie / insatisfactie, conformism / noncomformism, deviante etc.;
Conducatorii (liderii) grupului si stilul de conducere acceptat de grup, efectele asupra
activitatii grupului a stilului de conducere al diferitilor lideri.
d) Perspectiva socio-comunitara permite analiza clasei din perspectiva raporturilor de
democratie directa exprimate in practica scolara la nivelul grupului educational de referinta (Cristea S.,
Constantinescu C., 1998, pag. 213). Obiectivele
cunoasterii clasei de elevi, realizate prin cercetarea din aceasta perspectiva, vizeaza contributia
colectivului respectiv de elevi la pregatirea civica a tinerilor care o compun prin:
Identificarea comportamentelor de grup care atesta existenta sentimentului identitatii
colective, de apartenenta la grupul clasei;
Disponibilitatea grupului de a accepta pluralitatea punctelor de vedere exprimate in
interiorul sau ori in relatie cu alte grupuri;
Comunicarea /colaborarea grupului, dincolo de cercul clasei, cu alte grupuri ale organizatiei
scolare, institutionalizarea raporturilor de parteneriat;
Capacitatea de mediere a conflictelor s.a.
Situatii din viata sociala a colectivului unei clase, care solicita folosirea de catre profesori a
unor metode obiective de cunoastere a grupurilor:
a) Preluarea de catre profesor a unei noi clase de elevi impune detinerea unor informatii despre
particularitatile colectivului respectiv, asa cum se prezinta ele in momentul inceperii colaborarii cu noul
profesor.
b) Aprecierea gradului de participare a elevilor la activitatile colective ale clasei este de natura
sa puna in evidenta, in ultima instanta, eficienta grupului. Metoda cea mai folosita in acest scop este
metoda observatiei sistematice. Ea permite obtinerea unor informatii despre frecventa si diversitatea
propunerilor, sugestiilor ori a opiniilor formulate in grupul respectiv, dar si stabilirea profilului
comunicational-participativ si a profilului comunicational-interactional al grupului (de exemplu, cine cu
cine comunica, cat, ce si cum se comunica).
c) Cunoasterea relatiilor interpersonale in interiorul grupului prezinta o deosebita importanta
pentru aprecierea climatului existent in grupul respectiv. Randamentul si productivitatea unui colectiv
scolar, dar si evolutia lui, depind in mare masura de natura relatiilor care se stabilesc intre membrii
acestuia. Existenta unor relatii preferentiale pozitive intre elevi, a unor afinitati si a unor constelatii
amicale favorizeaza colaborarile si induc o atmosfera destinsa de lucru. Tehnica sociometrica
reprezinta una dintre metodele des aplicate de profesori pentru a cunoaste aceste aspecte.
d) Constituirea temporara a unor grupuri de munca, de creatie, de rezolvare a unor probleme
reprezinta o alta situatie in care profesorii selecteaza elevii care vor intra intr-un anumit grup pe baza
aprecierii afinitatilor existente intre ei si a disponibilitatii lor de a colabora. Stabilirea tipului de
personalitate interpersonala reprezinta o alta metoda care poate fi de folos in aceste scopuri.
III

BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, S., Constantinescu, C., Sociologia educatiei, Bucuresti, Editura Hardiscom, 1998;
2. Zlate, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Bucuresti, Editura Polirom, 1999;
3. Zlate Mielu, Introducere in psihologie, Bucuresti,Polirom, 1982.

IV

CUNOATEREA TEMEINIC A COLECTIVULUI CLASEI

DE ELEVI

Profesor : Ghiold Elena

- 2015-