NICOLAE

If

==

_
o falsci

problema
istoricadiscontinuitatea

poporului roman
pe teritoriul
sir dmosesc
otaa,rairviatiei Cultilraie

www.dacoromanica.ro

arri

AL,

NJCOLAE STOICESCU

0 FALSA PROBLEMA ISTORICA DISCONTINUITATEA POPORULUI ROMAN

PE TERITORIUL STRAMOSESC

www.dacoromanica.ro

Coperta colectiei: VASILE OLAC

EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMINE

Aleea Alexandru nr. 38

Sector 1, Bucures'ii 71273
ROMANIA

Tel. 679.65.43; 633.11.62.

ISBN 973-9132-82-0

www.dacoromanica.ro

NICOLAE STOICESCU

0 FALSA PROBLEMA ISTORICADISCONTINUITATEA

POPORULUI ROMAN
PE TERITORIUL STRAMOSESC

e
EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMAN E
BUCURWI'l 199S

www.dacoromanica.ro

CUTT1NT 1NAINTE

Prezenta carte reprezintel o noud editie a lucreirii CON T INUI TA TEA ROM ANILOR, publicatei in 1980 f i epuizatei
En scarlet vreme. Ea a fost completata cu o informatie pe eft
posibil aclusa la zi, alclituitei din cca 300 de studii fi monografii, unele omise in prima editie, iar cele mai multe aparute
in perioada 1980-1990.
Remarcarn cu bucurie faptul ca numeroasele adaosuri

de informatie care au imboga tit substantial lucrarea nu au

Meta cleat sa Entareasca $i sa sus tina cu mai multei fortil con-

cluziile la care ajunsesem in 1980; este o dovadd cowing&

toare asupra adevdrului tezelor afirmate in lucrare.
Am considerat necesard alcil tuirea acestei noi editii, conftient Wit de importanta problemei, cit f i de faptul di sustindtorii teoriei" roesleriene au devenit deosebit de activi in ultima
vreme : dei aparei o tezd absurda' $i ilogicei, ei spera di vor
convinge lumea cu privire la drepturile istorice" ale Ungariei
asupra Transilvaniei, drepturi" bazate pe amintita teorie,
care sustine discontinuitatea romanilor pe teritoriul in care
au vietuit dintotdeauna.
Nadel- jduim ca aceastd carte sit' pund in lumina ideea ea
Transilvania apartine romtinilor, nu numai datorit argumentului numeric, al majoritialii etnice (incriminat de unii
autori contemporani, evident subiectivi, ca ridicol"),

dar si al priorittii si continuittii prezentei lor In acest

spatiu geografic *.

Autorul
* In ceea ce priveste datarea, evenimentelor s-a adoptat noul
sistem, potrivit cdruia se noteazd cu I.Hr. eronologia anterioard erei
crestine si Cu d.Hr. evenimentele posterioare acesteia.

www.dacoromanica.ro

PARTEA I
ISTORICUL PROBLEMEI

Problema continuitatii nu este o problema ftiintifica

una politica : ea nu s-a nascut ca problema cleat in secolul

al XVIII-lea, cind romanii din Transilvania care alcatuiau majoritatea populatiei au cerut egalitatea in drepturi
Cu celelalte nationalitati din aceasta parte a farii; li s-a rcis-

puns cti nu pot fi egali cu ceilalti locuitori, deoarece ar fi

venit, chipurile, mai tirziu in tara, din care pricinii au fost
considerati tolerati".
Aspectul politic al problemei a fost subliniat de numerosi cercettori romani, dintre care vom cita pe doi dintre
cei mai autorizati: A. D. Xenopol 0 A. Sacerdoleanu.
lata ce spunea primul cu un secol in urma: Originea
acestei noi teorii nu este de cautat In dorinta de a descoperi
adevarul, ci cu totul In alte motive, care nu-si au locul In
istorie. Ungurii i sasii din Transilvania (este vorba de nobilimea maghiard ff i de patriciatul sasesc N.S.) apasau in

secolul trecut (XVIIIN.S.) pe romani Intr-un mod cu

totul neomenos i chiar astzi (1884)... vor sd le ucida viata

morala, sa le desfiinteze nationalitatea, lnlocuind-o cu cea
ungureasca sau germana'. Romanii, vazindu-se apasati,
protestau i protest necontenit contra unui asemenea
sistem de ocIrmuire ; ei 10 Intemeiaza protestrile lor pe
dreptul istoric, sustinInd ca ar fi locuitorii cei mai vechi ai
Transilvaniei, c dreptul de cucerire pe care-si intemeiaza
apdstorii pretenOile lor ar trebui sa fie parasit intr-un veac
de lumini si de civilizatie. Lupta intre apsatori i apasati
fiind pusd pe tarlmul dreptului, cei dintli cdutard s-o curme
chiar pe acest trim, tagduind romilnilor tocmai dreptul
istoric invocat de acestia". Motivul pentru care apasatorii"
i-au adus" pe romani de la sudul Dunrii de-abia In secolul al XIII-lea este limpede: ungurii i nemtii fiind

www.dacoromanica.ro

In Transilvania inaintea acelei epoci, iat &A si dreptul

istoric vorbea in favoarea acestora" 1.
La rindul sgu, A. Sacerdoteanu constata: Ping la sfirsitul sec. XVIII nimAnui n-a pgrut &A romAnii din stinga
DunAril n-ar putea fi biltinasi. Simpla prezentare a discirtiei

In aceast privint e dovada cea mai categoricA. Cu totul

altfel se prezinth problema romAnilor... din sec. XVIII
inainte. Anumite consideratii pur politice provocaserA o
discutie: au sau nu au romAnii din Ardeal drepturi egale cu
ceilalti locuitori ? Interesul care a dominat lumea imperiului
N.S.) in vremea aceea a facut ca in loc
(habsburgic
s se dea un rspuns categoric si onest, bazat pe realitatea
zilei si pe putinele mArturii istorice (cunoscute atunci
N.S.), dar concludente sA se emit o serie de ipoteze care
aveau s4 dAuneze natiunii puse in discutie. In felul acesta
se aduceau ins foloase unor interese de cu totul alt ordin
decit cele puse in serviciul adevrului istoric si al eticei" 2.
Nu este in intentia noastr de a prezenta aici toate opiniile invtatilor din evul mediu despre originea i continuitatea romAnilor pe teritoriul pe care locuiesc. Cele mai
multe dintre aceste opinii se gAsesc in lucrarea lui A. Armbrus-

ter, Romanitatea romeinilor. Istoria unei idei, aprut in

1972 i tipAritA in bimba francezA in 1975.

Pentru a ilustra InsA afirmatia de mai sus cA, pinA in

secolul al XVIII-lea, romAnii erau considerati in chip firesc

autohtoni pe aceste frumoase plaiuri, vom aminti citeva

dintre opiniile strAinilor care au venit in contact cu poporul

nostru sau care-i cunosteau istoria si trecutul.
Inca din primele izvoare care-i amintesc ca popor (izvoare pe care le vom prezenta in partea a doua a lucrArii),
romAnii apar ca fiind continuatorii populatiei daco-romane
aflate in spatiul carpato-dunarean si Balcani, cu prelungiri

ping in Panonia. S-a arAtat, pe drept cuvint, de catre

A. Armbruster ca una din cele mai puternice afirmari ale

originii romane a romAnilor vine din partea cronicarilor
maghiari (Anonymus si Simon de Keza). In aceste cronici,
anterioare intemeierii Prilor RomAne, nu se poate sesiza
un ton de ostilitate fatA de romAni. In aceastA perioadA,
statul ungur nu suprimase incA autonomiile locale, iar
romAnii din Transilvania aveau aceleasi drepturi cu ungurii
si saii" 3.
8

www.dacoromanica.ro

La mijlocul secolului al XV-lea, italianul Poggio Braccioafirma continuitatea elementului ro-

lini (1380-1459)

manic In Tarile Romane, locuite neIntrerupt de la Traian

Incoace de urmasii colonistilor. Aceleasi idei: popor de origine

romana, nascut dintr-o colonie antica romana, gasim si

In opera Invatatului Enea Silvio Piccolomini (1405-1464),

care a incercat si o explicatie a numelui de vlah4.

Deosebit de importante pantru problema noastra sint
stirile date de cronicarul Laonic Chalcocondil, care ji numeste pe romnii de la nordul Dunarii daci, iar pe cei de la

sudul fluviului vlahi ; acestia din urma ar fi coborit din

Dacia. Desi nu cunoaste istoria veche a romtinilor, Chalcocondil constata' ca acestia pastreaza nu numai limba stra-

mosilor latini, dar ea se aseamana cu italienii si In alte

privinte si In Intocmirea traiului de toate zilele si se folosesc

de aceleasi arme si au aceleasi unelte Inca si acuma ca si

romanii" 5. Constatarea este deosebit de pretioasd deoarece

atest continuitatea obiceiurilor, traiului zilnic si ocupatiilor
din vremea romanilor.
Unul dintre umanistii care a sustinut continuitatea romnilor din secolul al XV-lea a fost Antonio Bonfini (1434
1503), cronicarul oficial al regelui Matei Corvin ; el sustine
raspicat ea romiinii ant urmasii colonistilor si ai legiunilor
romane din Dacia, fapt dovedit de limba lor latina, de inscriptiile si ruinele romane, de toponimia romana si de numele de vlah. El afirma In chip expres c, In vremea barbarilor, coloniile si legiunile romane care se dezvoltasera

de curInd n-au putut fi distruse"

6.

Se poate spune deci ca, Inca din secolul al XV-lea, ideea

c' romnii ant coborItori directi ai colonistilor romani din

Dacia era cunoscuta si admisa de numerosi straini.

In secolul urmator aceste dovezi se Inmultesc. Pe la
1534, un alt italian, Francesco della Valle treclnd prin

Tara Rom Aneasca Inregistra aici, din cele auzite, ca

romtmii se considerau ei Insisi urmasii colonistilor romani
(dicono esser venuti anticamente da Roma ad habitar in
quel paese )

7.

Sibianul Georg Reicherstorffer (1495 dupa 1550), bun

zunoscator al Moldovei In vremea domniei lui Petru Rares,
afirma la rIndu-i: asadar, romnii ant de semintie italiana
i se trag (precum zic) din romanii cei vechi" ( igitur V alachi

Italicum genus a veteribus [ut aiunt] Romanis derivatum).

Acest precum zic", inregistrat de Reicherstorffer, arata

www.dacoromanica.ro

ca romnii aveau, in secolul al XVI-lea, constiinta originii

lor latine, considerindu-se descendentii coloniilor romane
Cam In aceeai epoch' (1542), un alt sas, Johannes Lebel
(c. 1490-1566), considerat printele istoriografiei ssegti,
Intr-un cintec istoric De oppido Thalmus, sustinea Cu convingere teza continuittii elementului autohton, daco-

roman, In Transilvania: romnii sint urmaii colonitilor

adui de Traian in Dacia Invinsa; dupti lupte grele", colonitii nu au parasit Dacia, fiind i In acea vreme (secolul
al XVI-lea) locuitorii Transilvaniei (Hi post tam duras,
iam quas superaverant pugnas II Mansere in Dacia et nunc

sunt tellure coloni). Intruclt la Lebel nu se constata

influent strin, s-a artat ca el exprima o teorie autohtong,

con0iinta romianilor c ei skit urmai ai colonitilor
de Traian In Dacia 9.

La rIndul sau, umanistul I. Dubravius, autorul lucrgrii

Historica Bohemica, sustinea ca vlahii sInt descendenti
directi ai dacilor and afirma a Iancu de Hunedoara era
din neamul dacilor care acum se numesc vlahi" 1.
Deosebit de important:a pentru problema tratata este
diploma de Innobilare, acordat In 1548, de Ferdinand de
lIabsburg, umanistului de origine romana Nicolaus Olahus,
In care se recunoate nu numai originea roman a romanilor, dar i faptul ea ei ocupg vechea Dacie ca urmai de drept
ai stramoilor lor: Aa sint inceputurile tuturor neamurilor
celor prea lgudate, Intre care romnii, neamul tau, nu sint
cei mai de pe urma, despre care se qtie ca sint prsiti din
Roma, doamna i stpina Imparatiilor, i s-au wzat Intr-o
parte a Daciei celei prea bogate, care se zice Tara Munteneasca sau Valahia" 11
Peste cltiva ani, In 1552, generalul Gian Battista Castaldo
comandantul trupelor austriece din Transilvania
expunea la rindu-i intr-o scrisoare constatarea sa ea romanii
sint descendentii coloniilor romane, fapt dovedit de multimea antichitatilor latine ce se gasete aici, ca i de limba lor,
asemanatoare cu italiana 12.
In acelai an, un alt italian, Paolo Giovio (1483-1552),
afirma vechimea romanilor din Transilvania, ca i faptul
au pgstrat obiceiurile i legile romane 13.
Peste alti civa ani, Antonio Maria Graziani, biograful
lui Despot Vod, explica latinitatea ,romanilor prin coloni-

zarea romana a Daciei, idee din care se degaja concluzia

continuitatii poporului roman pe acest teritoriu 14.
10

www.dacoromanica.ro

Deosebit de importante pentru problema continuitatii

romanilor stilt cronicile polone din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, lndeosebi ale lui St. Orzechowski (1513
1.566), M. Cromer (1512-1589) 0 St. Sarnicki, ultimul cunoscut 0 lui D. Cantemir i folosit i de corifeii colii Arde/ene.

Dupa opinia primului, romanii s-au nascut din italici 0

romani ram* In Dacia din vremea colonizarii romane ;

ei 10 dovedesc originea romana nu numai prin numele lor,

dar si prin urea, limba, felul de via-0 i vi ejia lor romana 15.
Un italian, Giovanandrea Gromo (1513 ?), care a stat
citiva ani In Transilvania in vremea domniei lui loan Sigismund Zapolya, scria pe la 1571 ea rom 'Anil 11100 sustin ca
se trag din colonitii romani lasati in Transilvania de Imparatul Hadrian 16, ma, cum, la 1568, un alt italian, nuntiul
apostolic Giulio Ruggiero, sustinea : sono questi Vallachi
per antica origine Italiani, per esser colonia de Romani"
(ace0i valahi sint de veche origine din Italia, fiind colonie
de romani) 17.

Concluzii asemanatoare tragea, pe la 1574, un francez

care a vizitat Transilvania, Pierre Lescalopier: Tout ce

pays (la Walachia et Moldavia et la plus part de Transilvanie a t peuples des colonies roumaines du temps de
Traian l'empereur... Ceux du pays se disent vrays successeurs de Romains et nomment leur parler romanechte,
c'est 6. dire romain" 18. Lescalopier a fost printre primii
culegatori de inscriptii latine din Transilvania. Dupa cum
sustin Lescalopier i Gromo, In secolul al XVI-lea romanii
tiau ei In00 ea sint urmasii colonitilor romani din Dacia.
,

La 1575 aparea la Cluj Cronica maghiaret a sasului maghia-

rizat Gaspar Heltai (Helth), in care poporul roman nu mai

este denumit oldh ci rorncinusok, datorita originii sale romane.

Heltai ii considera' pe romani biltina0 ai vechii Dacii 0

sustine ca in timpul migratiei gotilor 0 hunilor stramo0i
lor au trait retra0 In locuri adapostite 19.
Vom aminti in treacat ca pareri asemanatoare despre ori-

ginea 0 continuitatea romanilor au sustinut numero0 alti

straini care i-au cunoscut pe romni In ultimele decenii ale
secolului al XVI-lea: Antonio Possevino (1533-1611),
Ferrante Capeci (1549-1589), un insotitor al lui Possevino,
apoi Franois de Pavia, seigneur de Fourquevaux (1563
1611), Giovanni Botero (1540-1617) etc 2o
De o deosebita importanta, pentru modul cum era vazuta
problema vechimii romanilor din Transilvania catre sfir9itu1
www.dacoromanica.ro

11

secolului al XVI-lea este opera Dialogas, alcatuita de cancelarul principelui *tefan Bthory, Farkas Kovacsoczy (1584) ;
In aceasta opera, sub forma unui dialog, se expun doua pareri

diferite despre vechimea romanilor: una, potrivit careia

romnii din Transilvania eran urmasii colonistilor romani,
ei mindrindu-se si astazi in mod public ca sint romani",
si alta, care Incearca s o combata pe prima, bazindu-se
pe situatia de inferioritate in care se &eau atunci romilnii
din Transilvania ; personajele fictive care discuta' aceasta
problema nutresc un sentiment de vadita ostilitate fat& de
poporul roman 21
*

In secolul al XVII-lea numerosi alti savanti si-au expus

parerile despre autohtonia romnilor si despre continuitatea lor de viata pe aceste meleaguri. lath' citiva dintre
acestia:
Martin Opitz (1597-1639), fost profesor la Academia din

Alba Julia in anii 1621-1622, bun cunoscator al poporului

roman, sustinea ca. romnii grit urmasii romanilor, dovada
fiind Olt limba, pstrata mai bine decit in alte pri de origine
latina, cit si obiceiurile mostenite de la romani:

In fiece coliba cu paie acoperita,

Un singe nobil spune ea limba mostenita

*i azi e tot aceeasi, ea datinele sint
Pastrate cu credinta, c-al vostru imbracamint
*i jocul chiar e martor c-aveti tulpina veche"
Deosebit de importanta pentru problema continuitatii
romnilor trebuie sa fi fost lucrarea lui Opitz, Dacia Antigua,
pierduta din nefericire In conditii tragice 22.
Despre continuitatea rem honor vorbesc si Giovanni
Battista Montalbani (1596-1646), unul dintre apropiatii
lui Gaspar Gratiani, domnul Moldovei (1619-1620), Fredericus Menius, David Frlich (1595-1648) si alti invatati
din prima jumatate a secolului XVII 23.

0 atentie mai mare merita misionarul eatolie Marco

Bandini (t 1650), care a cunoscut Tarile Romane spre
mijlocul secolului al XVII-lea; spune ea Traian, dupa ce

a supus Dacia prin lupta, a adus aici colonisti romani, iar

din amestecul acestora cu bastinasii daci s-a nscut un

neam nou ce si-a spus in bimba proprie roman 24.

12

www.dacoromanica.ro

Sibianul Johannes Trster (f 1670), autorul luerarii

Das Alt und Neu-Teutsche Dacia. Das ist die neue Beschreibung des Landes Siebenbiirgen (1666), era convins s'i el de

faptul ea romanii de azi ce traiesc in Tara Romaneasea,

Moldova si in muntii Transilvaniei nu sint cleat urmasii
legiunilor romane de pazd ;... dupa originea lor, ei sint
romanii cei nobili, cei mai vechi locuitori ai acestei tari"

(aber ihrem Herkommen nach, sind sie der Edlen Rmer...

die ltesten Bewohner des Landes"). Trster este primul

autor care-si fundamenteaza constatarea sa pe citeva dovezi

din domeniul etnografiei, si anume: portul, in primul rind
opincile, obiceiurile de inmormintare si dansul popular,

toate de origine romanA, pastrate de romani prin continuitatea lor de viatd 25.
Asemanarea portului romanesc cu cel al dacilor de pe
Columna lui Traian, ca si numeroasele inscriptii si monumente romane existente Inca in Transilvania, au constituit
pentru alt sibian din aceeasi epoch', Valentin Frank von
Franckenstein (1643-1697), dovezi evidente di romanii
sint urmasii directi ai dacilor romanizati. Dupa opinia sa,

dintre toti locuitorii Transilvaniei cei mai vechi slut romanii, care odinioard se chemau latineste romani" 26.
Deosebit de Insemnata pentru problema continuitatii
este lucrarea Origines et occasus Transsilvanorum a lui
L. Toppeltinus (Tppelt) (1641-1670) aparutd In 1667.
Acest cronicar sas din Medias, studiind cu atentie autorii

antici si umanistii care au abordat problema originii poporului roman, a ajuns s'i el la convingerea ea romanii skit
descendentii romanilor (Atque istorum Romanorum reliquias ease Valachos et Moldavos certum est"). Intr-un capitol
special al lucrarii sale, Toppeltinus a remarcat asemanarea
portului romanesc cu vesmintele romanilor 27
Pentru polemica dusd impotriva cronicarului Samoscius
(Zamosius, Szamoskzy), care contesta continuitatea romanilor in Dacia golit toata de Gallienus", Toppeltinus
si-a clstigat increderea si simpatia lui Miron Costin, care-1
citeazd de mai multe ori in lucrarea sa De neamul moldovenilor, precum si a stolnicului Constantin Cantacuzino.
Catre sfirsitul secolului al XVII-lea, cronicarul secui
Lisznai Kvcs Pal afirma si el a romanii se trag din colo,
Inistii romani cu care Traian a umplut Dacia ; noul popor
s-a nascut din amestecul coloniotilor romani cu b4tinaii
daci 28.
www.dacoromanica.ro

1.3

Pentru continuitate s-au pronuntat i alti Invatati sagi

de la sfIrgitul secolului al XVII-lea; dintre ei amintim pe
autorul (anonim) al lucrarii De origine, conditione, religione
gentis Valachicae (1697), care sustine cA plebea romana"
lau a fost retrag de catre Gallienus, ci a Minas pe loe gi
din limba latina a acesteia, amestecata cu cea a dacilor,
s-a nascut limba rom Ana 29.
In al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea, un fruntag

al sagilor, judele Sibiului, Andreas Teutsch (1669-1730),

1ntr-o istorie a Transilvaniei, sustinea ca. romanii din aceasta
ar erau urmagii directi gi puri ai romanilor, deoarece dacii
ar fi disparut de pe scena istoriei. Romanii stilt numericegte
cei mai puternici (din Transilvania) gi toti scriitorii transilvani considera' ca ei au ramas aici In Transilvania ca urmagi ai
colonii/or romane aduse aici de Imparatul Traian" 30

In aceeagi epoca, un italian, Anton Maria del Chitin)

(mijlocul secolului al XVII-lea dupa 1718), secretarul
lui Constantin Brincoveanu, domnul Tarii Romanegti, Igi
exprima, la rindu-i, convingerea ca romanii lgi trag originea din colonigtii romani stabiliti In Dacia 31.
Pentru continuitatea elementului daco-roman In Dacia
s-au pronuntat categoric numerogi alti Invatati din prima
jumatate a secolului al XVIII-lea, ca eruditii sagi Georg
Soterius 1728), Martin Schmeitzel (1679-1749), Johann
Filstich (1684-1743) 32 sau Laurentius Weidenfelder ; ultimul a adus un argument non In favoarea continuitatii dacoromanilor, gi anume pstrarea obiceiurilor romane In exploatarea salinelor gi In extragerea metalelor In Transilvania 33.

Intr-un capitol special al lucrarii sale despre romanitatea romnilor, Soterius a aratat ca, Intrucit romanii nu
i-au distrus pe daci, acegtia s-au amestecat cu colonigtii
romani, din aceasta coabitare rezultind poporul roman.

La retragerea aureliana, colonigtii au ramas in cea mai mare

parte In Dacia, unde prinseser radacini trainice. In sprijinul
'continuitatii, Soterius citeaza limba romnilor ca gi numerogi
termeni de origine straveche
Schmeitzel afirma ca, la retragerea aureliana, au rmas
totugi peste tot locul lnluntrul Daciei urmagi ai colonigtilor
adugi cIndva aici ; acegti urmagi, care nu au plecat eran fie
refugiati aici sau oameni de condilie social& modesta, fie

chiar reprezentanti ai paturilor mai rsarite, care nu erau

dispugi sa se desparta' de blindetea solului natal ; din acegtia

Igi trage obirgia neamul romnilor" 35.
www.dacoromanica.ro
14

Un alt sustinAtor al continuitiltii a fost istoricul maghiar

Andras Huszti (1700-1755), care afirma pe la 1740: nici

o natiune nu are limba atit de apropiatd de aceia veche

roman& ca natiunea valahilor, ceea ce este un semn sigur
0 care nu poate 'Ilsela c' ei sint in Transilvania urmasii
vechilor colonii romane" 38.
La 1767, Intr-o biografie dedicata regelui Matei Corvin,

Stefan Kaprinai afirma: romiknii (care In mod cert sInt

locuitori ai partilor Daciei mai vechi decit ungurii si sasii)

au preluat diversele denumiri de localitli de la daci, pe care
i-au continuat" 37.
La mijlocul secolului al XVIII-lea convingerea general
era aceea cd romnii sint cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei si urmasii colonistilor romani. Intr-o descriere a
Transilvaniei din aceast epoca se spune ea' multi istorici
au constatat ca romnii din Transilvania sint urmasii coloniei
romane aduse aici cindva de Flaccus Illyricus (numele de
Flaccus explica dupii unii denumirea de valah N.S.).
Portul, obiceiurile si bocetele (Neniae) lor, ca si rgdkinile
cuvintelor pe care le utilizeazd si care sint asemnnoare
cu anticele dialecte italice, toate acestea dovedesc cu prisosint'd aceast opinie a istoricilor 38
A

Faptul ca numerosi Invatati din evul de mijloc au vzut

In romni pe urmasii firesti si de netagaduit ai daco-romanilor

din Dacia Traiana, care au trait fall intrerupere pe pa-

mintul strabun, nu Inseamng cii nu au fost si unii care au

negat continuitatea lor, fie din dusmAnie pentru acest popor,
fie dind crezare unor izvoare istorice gresit Intelese.

Unul dintre acestia a fost cronicarul maghiar Stefan

Szamoskzy (Samoscius) (Zamosius) (c. 1565-1612), care

neagli hotArit persistenta romtmilor In Dacia, devenind
astfel intiiul istoric Mica cronicar N.S.) ungur care
sus-tine in scris acest lucru" 39. In prima sa lucrare, Analecta lapidum Petustorum et nonnullorum in Dacia antiquitatum, apiruta in 1593, Szamoskzy sustine, ca toti ceilalti
InvAtati din vremea sa, ea' romtmii sint urmasii colonistilor
romani, de la care s-au pastrat numeroase urme In Transilvania. Mai tirziu ins, Szamoskzy si-a schimbat opiniat
afirmind c romanii nu sint urmasii colonistilor adusi de

Traian in Dacia, deoarece Gallienus a mutat pe romanii

www.dacoromanica.ro

15

din Dacia In sudul Dunarii, unde au ramas. Aceasta noua

teorie a lui Szamoskzy a fost combatuta de L. Toppeltinus 40

Un alt cronicar care si-a exprimat unele indoieli cu pri-

vire la continuitatea romanilor a fost dalmatinul loan

Lucius (Luci) (1604-1679), In lucrarea sa De regno Dalmatiae et Croatiae (1666). Pornind de la tacerea izvoarelor
antice tirzii privind persistenta romanilor In Dacia, abandonata de Aurelian, autorul considera ca probabil faptul ea
bulgarii au stramutat la nordul Dunrii intreaga populatie
reinan a 41.

Dupa cum s-a observat, Lucius nu neaga continuitatea

elementului roman In Dacia Traiana, dar crede ca acesta
a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre bulgari,
de la sud la nord de Dunre. Teoria sa a fost reluata mai
tirziu si falsificata partial de J. Chr. Engel 42
Spre sfirsitul secolului al XVII-lea, intr-o epoca In
care Incepuse miscarea de emancipare national-politica a
romanilor din Transilvania, continuind traditia maghiara
mai veche a atitudinii ostile fata de romni, cronicarul ungur
Martin Szentivanyi (1633-1705) sustine c numai romanii
din Tara Rom aneasca si Moldova erau urmasii colonistilor
romani ; cit priveste pe cei din Transilvania, acestia nu erau

bastinasi, ci au venit In cursul timpului" (tractu temporis)

din cele doua tari romanesti de dincolo de Carpati 43. Este
teoria imigrerii, care va deveni in secolul XVIII-lea un
instrument politic de combatere a revendicarilor romanesti.
Din cele expuse foarte pe scurt In aceste pagini constatam ca, Oda in secolul al XVIII-lea, toti strainii care au
vorbit de istoria romanilor erau convinsi de faptul a acestia
eran autohtoni, fiind In acelasi timp si cei mai vechi locuitori ai tarii lor ; impotriva continuitatii ca si mai tirziu,,
de altfel s-au pronuntat numai acei invatati care mani-

festau o atitudine ostila fata de poporul roman sau care

nu-i cunosteau istoria.

tiind ea Sint urmasii populatiei daco-romane si ca star

autohtoni pe aceste plaiuri, romnii nu si-au pus in general
problema vechimii lor decit In momentul In care aceasta
le-a fost contestata,ratunci cind au trebuit sa raspunda adversarilor continuitatii. Foarte revelatoare in aceasta privinta:

este urmtoarea intimplare: cu prilejul unei aniversari a

colonizArii sasilor in Transilvania, un sas a intrebat pe urk
16

www.dacoromanica.ro

tran romn din partile Sibiului daca i romanii ar putea

sarbtori asemenea evenimente, la care tranul a raspuns

scurt i convingtor: Noi nu avem ce s srbatorim, pentru

noi nu sIntem veniti de aiurea ; noi sintem de aici" 44. Etaspunsul acesta, izvorlt din constiinta populara, sintetizeaz
admirabil realitatea istoric: noi sintem de aici si am fost
totdeauna aici !

In acelasi sens se exprimau i romanii din comitatul

Hunedoarei Intr-un memoriu din 1761: noi nu ne putem
mira indeajuns i ne Intrebam pentru ce ne oprimati astfel
si ne impuneti jugul serbiei, caci noi sintern si am fost totdeauna mai numerosi cleat voi (e vorba de nobilimea ma-

ghiara N.S.) i, ce e mai important, noi sintem si mai vechi

dectt voi In aceasta tar, deoarece noi sIntem urmasii vechilor daci" 45.

Primul Invatat rom An care a pus In discutie aceast

problema a fost cronicarul Miron Costin (1633-1691),
a cautat sa
care folosind o bogata literatura istorica

combat basnele" (scornelile) care urmreau s defaime.ze

poporul romn i originea sa. Nu vom insista prea mnit
asupra ideilor lui M. Costin In aceast privinta, idei expuse

pe larg In diverse alte studii. In lucrarea sa De neamul

moldovenilor, cronicarul moldovean afirma c, dupa abando-

narea Daciei de catre Gallienus, romnii din Tara Munteneasca au trecut muntii, asezlndu-se la Olt, la Herteg
(
Hateg) si pe la Fagaras", iar cei din Moldova au trecut

muntii la Maramoras". Miron Costin este astfel primul cronicar care afirma ca, dupa retragerea legiunilor i administra-

tiei romane din Dacia, populatia daco-roman s-a retras

In locuri adapostite In Transilvania si Maramures, de unde,

mai tlrziu, a descalecat" In Tara Romaneasca i in Moldova,
sub conducerea lui Negru Voda i, respectiv, Dragos
Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-1716) se declara
lmpotriva parasirii Daciei (pe care o plaseaza In vremea domniei lui Gallienus), sustinInd cA aceasta parere lmpotriva
crezului si a socotelii iaste". Dou Ora motivele pentru dare
nu poate admite stolnicul parasirea Daciei de catre locuitori:

1) Cum au vrut acel Imprat asa lesne a radica ailta

suma i noroade de oameni, cu case, cu copii, asezati pre

aceste locuri fiind mai mult de 200 de ani... Deci,

oameni lntemeiati ca aceia i stapini mari i bogati facindu,se

si de mari neamuri romane aici intemeiati s-i ja Galien

sa-i mute Intr-alte locuri pe toti... Deci, tiara, au nu mai
www.dacoromanica.ro

17

lesne era si acelora ce erau obladuitori acestor loeuri sa nu

asculte (de ordin), decIt mostenirile lor Intelinate de atitia
ani s le lase si sA mearg de a s aseza pentr-alte locuri mai
aspre si mai seci ?"
2) Si aceasta Inca s mai socoteste ca. nicaieri urme de
ale acelora romani ce au fost In Dacia ca sa fi fost mutati

cu totul Intr-alta parte nu iaste" 47.

Deci, pe de o parte, imposibilitatea ca o populatie numeroas sa-si paraseasca locurile unde era asezat cu temei si

s plece lntr-o taral sarac, pe de alta, lipsa unor urme"

(mrturii) ca daco-romanii s-ar fi mutat la sud de Dunare,
argumente valabile i astzi.
In secolul al XVIII-lea, unul din cei mai mari
ai poporului nostru, Dimitrie Cantemir (1673-1723), a sustinut cu argumente continuitatea romanilor pe teritoriul

unde au locuit stramosii lor. Titlul cartii a treia a marii

lucrar Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor este chiar

sa dovedeaste precum romanii cesti de astzi In Dachiia

sint tot aceia romani pre care Ulpie Traian i-au adus atuncea".

Nu vom reproduce aici decit un fragment din aceasta im-

portanta lucrare: Foarte deprtat de socoteala dreapta

ar fi acela care ar dzice s romanii din Dachia i firea cea de

romani i armele i mosiia as Indata sa-si fi uitat. $i
mai le 200 de ani tinuta, lnaintea ochilor, numai peste o apa
(Dunarea
N.S.) stInd, as de tot sa o fi parasit. Ma criadza

cititorul si de pre inima sa sa se adeveriasc ca mosiia de

atita vreme, nu numai romanul, pre atuncea a lumii biruitorAu, ce asesi nime din neamuri aceasta a rabda ar fi putut,
ca dulce iaste dragostea mosii ; de unde mai cu adevrat
ar fi socoteala aceia care ar dzice ca mai bucurosi ar fi fost
romanli aciia cu armele a mina* In mosie i pentru mosie
ping la unul a pieri pe cit blastamateste, fara nici o primej-

diitoare pricin Inainte ochilor, casele, viile, tarinile, orasele

i cetatile varvarilor i supusilor lor sa le lase". Pe MO

argumente de logica, D. Cantemir introduce si unul sentimental: dragostea de mosie a romanilor, care i-ar fi Impie-

dicat s

o paraseasca.
D. Cantemir a Intreprins prima analiza stiintifica a izvoa-

relor privind parasirea Daciei de catre Aurelian si stramu-

tarea provincialilor" in sudul Dunarii, pe care a inter-

pretat-o In sensul unei retrageri partiale i temporale, sustinInd staruinta romanilor In Dacia, unde au ramas Infipti
18

www.dacoromanica.ro

nezmulti" si de unde niciodata piciorul M'ara' nu si-au

scos" 48.

Ideile lui Cantemir despre originea, continuitatea

unitatea romanilor au fost preluate de invaratii ardeleni

din secolul al XVIII-lea, care le vor dezvolta i vor face din

ele arme politice pentru emanciparea nationala a romanilor 49.

Primul care le-a utilizat a fost episcopul Inochentie Micu

(1692-1768), care cumparase manuscrisul Hronicului de la
un negustor din Viena. In lupta dusa de el pentru emanciparea romnilor, Micu a aratat c acestia mera& o soarta
mai bulla ci pentru faptul ea sint cel mai vechi popor, ea
viquiesc neintrerupt in Transilvania din vremea imparatu-

lui Traian (Hinc, etsi constat, Nos priores uptote, a tempore Trajani

Imperatoris, Transilvaniae incolas esse").

Era pentru prima ()ara cind romanii din Transilvania cereau
drepturile ce li se cuveneau pe baza vechimii lor neintrerupte In rara in care locuiau 50
Incepind cu Inochentie Micu, ideea romanitrii romanilor (care include si pe cea a vechimii, staruinrei i unitatii
neamului) se transform dintr-o stare latent a constiintei

colective, intr-o idee-forra politica, minuit ci activizata

de romnii insisi, dupa ce, cu veacuri inainte, strainii
dadusera seama de importar-4a ideii romanitalii ca forra
politica'.

In a doua jumaIate a secolului al XVIII-lea problema

continuitatii romnilor a capatat un nou curs: la argumentele stiintifice c indreptatite, invocate de romni in
sprijinul vechimii lor, reprezentanrii natiunilor" privilegiate din Transilvania care se vedeau amenintate in
privilegiile lor traditionale
au rspuns cu contraargu-

mente si teorii tendentioase ci nestiintifice. Asupra acestor

opinii si ale altora exprimate incepind din aceasta vreme
vom insista in paginile ce urmeaza.
Primul invrat strain din aceasta epoca ce si-a pus pro-

blema continuitatii romnilor a fost istoricul ci filologul

I. Thunmann (1774) intr-o lucrare privind istoria popoarelor

-din Europa rasariteana. Vlahii de dincoace de Dunre

N.S.) sint frati ai celor din Mace(de la nordul fluviului
donia, coborltori din tracii care, sub numele de geri si de
dacii jucara un rol ata de insemnat... Sub stpinirea roman
www.dacoromanica.ro

19

au primit limba i obiceiurile romane i, dupa ce sub Caracalla

au captat dreptul de cetatenie, s-au numit romani. Nu se

poate admite ca imparatul Aurelian sa fi stramutat peste
Dunre pe toti locuitorii Daciei; fara indoiala ea au mai ramas Inca multi lntr-o lard' asa de mare si asa de muntoasa.
In timpul navalirii vandalilor, gotilor, hunilor, gepizilor,
slavilor, avarilor i bulgarilor, ei cautara mintuire in muntii
lor... Navalirea ungurilor la anul 896 i-a gasit in Transilvania i in Ungaria de dincoace de Dunare. Acest lucru 11
spune notarul anonim al regelui Bela IV, care merita crezare... Vlahii locuiau din timpuri stravechi i in Valahia
si Moldova, unde nu au venit intlia data' sub Negru (Vodd)
si Bogdan in sec. XIIIXIV" 51.
Thunmann afirma deci c macedo-romanii sint urmasii
ilirilor romanizati, in timp ce romanii din Dacia sint urmasii
geto-dacilor romanizati care au rmas pe loc dui:4 retragerea aureliana. FAr sA faca critica istoricg amanuntita,
invatatul german recunoastea ceea ce bunul sim i logica
impuneau ca realitati de necontestat.

Prin explicarea justa a albanismelor" ca resturi ale

unui stravechi lexic din substratul indo-european, prin

enuntul logic al imposibilitatii evacuarii totale a Daciei de

catre Aurelian, prin afirmarea categoric& a existentei unei
romanitati nord i sud-dunarene de-a lungul istoriei vechi
si a evului mediu i prin folosirea critica a izvoarelor cronici i documente
Thunmann se inscrie printre primii
istorici germani care a adus o pretioasa contributie la elucidarea problemei originii romanilor, tragind unele concluzii
valabile si azi.
Peste citiva ani, in 1778, intr- o istorie a Transilvaniei,
Iosif Benk pleda si el pentru continuitate In Dacia: valahii
se trag din romani, din coloniile pe care Traian i ceilatti

imparati le-au adus in Dacia". El invoca marturia unor

scriitori de valoare care sustineau aceast descendenta
a romanilor din nenumaratele colonii romane din Dacia.
Benk admitea ea' la abandonarea Daciei o blind parte
din romani au parasit Dacia", dar sustinea ca multi romani Impreuna cu dacii indigeni au ramas pe loc", unde
s-au adapostit In munti 52.

La 1780 aparea la Viena o istorie a Banatului timisan

datorata lui Fr. Griselini, italian de origine. Impresionat
de asemnarea dintre limbile italiana' i romana, el afirma
ea acestea nu sint decit doll& dialecte" ale uneia i acele20

www.dacoromanica.ro

iasi limbi a poporului de jos, vorbita odinioara in acelasi

timp in Italia s'i Dacia" ; cu alte cuvinte, ca limba romana
se trage din latina populara, fiind considerat primul invatat
care face aceasta constatare. Pe Griselini 1-a impresionat
starea in care au ajuns acesti urmasi ai vestitului popor
care minuia in acelasi timp si sabia si plugul". Griselini
aduce si un argument din etnografie despre continuitatea
romanilor: vorbind despre serbarile romanilor banateni
din ajunul secerisului si culesului viilor, el afirma ca acestea
se aseamana foarte mult cu obiceiurile romanilor chid acestia
serbau Cerealiile si Bachanaliile" 53.
Primul istoric care a pledat impotriva continuitatii a fost

un ofiter de justitie al armatei imperiale Franz Ioseph

Sulzer, autorul unei istorii a tarilor locuite de romani 54,
Dupa cum s-a artat, pornirea lui Sulzer impotriva
romanilor se datora edictului de toleranta al lui Iosif al
II-lea, din 1781, care proclama egalitatea romanilor cu
celelalte natiuni" ; lucrarea sa s'i altele de acest gen au fost
rezultatul reactiunii impotriva politicii lui Iosif al II-lea 55.
Sulzer sustine c romnii nu se trag din colonistii romani
din Dacia, care ar fi fost parasita ; romanii s-ar fi format
-ca popor in Peninsula Balcanica (In Moesia, Tracia), de unde

au venit in nordul Dunarii in numar mare, in cloud etape:

la sfirsitul secolului al XII-lea, cind au fost apasati de 'sao
Anghelos (adica in vremea crearii Imperiului vlaho-bulgar
N.S.)

si dupa 'Avala tatarilor, din 1241, dud Cumania

ar fi fost golit de toti locuitorii. Romanii ar fi trecut Dunarea

mai tali in Banat si Transilvania si apoi in Moldova si

Tara Romneasca, care in secolele XIIXIII erau cunoscute

sub numele de Cumania-.

Sulzer formuleaza urmatoarele argumente in favoarea

acestei teorii": nu exista in limba romana nici o urma

din timpul migratiilor care au durat 700 de ani; influenta

slava (a crei importanta este mult exagerata) nu s-a putut
efectua cleat la sudul Dunarii, deoarece nu au fost slavi
In Transilvania ; romanii s-au asezat in Transilvania dupa
venirea ungurilor, numai astfel putindu-se explica faptul ca
sint lipsiti de drepturi (de fapt, procesul este exact invers:
cuceritorii lipsesc de drepturi pe locuitorii mai vechi pe
care-i asuprescl N.S.) ; romanii nu au putut imbratisa
credinta ortodoxa decit la sud de Dunare, aceasta explicind
faptul ea si-au putut-o pastra in mijlocul unor populatii
catolice ; datorita asemanarii dialectelor daco-roman si
www.dacoromanica.ro

21,

macedo-roman, nu este de admis o dezvoltare aparte a

romanilor ; valahii din Dacia au venit din tara cutovlahilor
(macedonenilor); un ultim argument este acela al pargsirii
numelui de Dacia: dacil valahii au trait totdeauna In Dacia,
pentru ce n-au pastrat acest nume Dacia ?".
Acestea stilt pe scurt ideile lui Sulzer, pe care, la scurta
vreme, stgpinirea maghiarti le va pune In slujba luptelor

politice, pentru a contesta romnilor din Transilvania

drepturile pe care acetia le revendicau.

Argumentul lipsei de drepturi a romtmilor din Transilvania a fost folosit de istoricii Pray, Thunmann i Schlzer
tocmai pentru dovedirea vechimii lor In aceastg targ, caci
nu este de crezut ca romnii sit fi imigrat aici din tari strgine
ca sil sufere jugul robiei ; este mult mai de crezut cii romanii,

ca cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, au fost Invini

cu armele i redui la servitute de mai puternicii maghiari" 56.

Lucrarea lui Sulzer nu a convins pe multi Inviltati ;

In 1784, sasul Michael Lebrecht sustinea ea romanii sInt
urmaii romanilor i cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni" 57, idee formulata In acelai an qi de Impgratul Iosif
al II-lea ; acesta afirma ea romnii sInt incontestabil cei
mai vechi i mai numerogi locuitori ai Transilvaniei"
(subl. ns.) 58.

In 1787, un mare istoric al Imperiului Roman, englezul

Edward Gibbon, sustinea ca, dupa retragerea aureliang,

a 'limas In vechea -lava o parte Insemnatg din locuitorii ei,

care mai mare groaza aveau de emigrare cleat pe still:41:1itorul got". Locuitorii daco-romani s-au amestecat apoi cu

elemente migratoare, pe cafe le-au invatat agricultura si

plkerile unei vieti civilizate, i au format cu vremea un
mare popor 5"..

In anul urmator, istoricul german L. A. Gebhardi,

autorul lucrarii Geschichte des Grossfrstenhnms Siebenbrgen,

sustinea continuitatea neintrerupta a dacilor romanizali"

In aceastg tara.
Peste cltiva ani, la 1790, Ioseph Kereszturi admitea la
rindu-i prezenta vlahilor In Transilvania lnainte de venirea
ungurilor 6, pentru ca In anul urmator, Intr-o alta lucrare,
acelai M. Lebrecht, amintit mai sus, sg se pronunte In favoarea continuitatii, tinInd seama de preponderenla numerica a romanilor din Transihania, de limba li de nurrele
lor de origine lating 61.
*

22

www.dacoromanica.ro

In 1791 avea loc un eveniment deosebit de important

In istoria Transilvaniei: printr-un memoriu intitulat SupplexLibellus Valachorum, romAnii au cerut Imparatului austriac
o situatie egala cu celelalte natiuni" privilegiate ale Transilvaniei si restituirea drepturilor politice ce le fusesera rapite.

Principalul argument era tocmai vechimea lor In Transilvania, unde se spunea In Supplex natiunea romana
este cea mai veche dintre toate natiunile" ; ea se tragedin colonistii adusi de Imparatul Traian in secolul al II-lea,

care de atunci traiesc aici fr intrerupere. Navalirile barbare

nu i-au putut disloca. InlaturInd pina la venirea ungurilor

stapInirile strine, ei au trait aici sub voievozi alesi din
neamul lor. Numele de vlahi, sub care ti gasesc aici ungurii
nu este declt numele pe care popoarele slave 1-au dat romani-

lor. Mai departe se face istoria romnilor din Transilvania,

unde ei au fost gasiti de unguri (dupa marturia lui Anonymus)

si se arata ca romnii au inceput sa fie considerati tolerate`

In Transilvania de-abia In secolul al XVII-lea in colectia de
legi Approbatae Constitutiones. Acest termen nu poate fi
aplicat natiunii romane deoarece se stie ca ea leste cea mai
veche din lard, c s-a bucurat de drepturi regnicolare (egale
cu ceilalti locuitori ai
ca nu exista nici o lege care sa

o fi privat de drepturi i sa o fi declarat tolerata".

lata textul despre vechimea romanilor: Natiunea
romana este cu mult cea mai veche dintre toate natiunile
Transilvaniei din vremea noastr, Intruclt este lucru sigue
dovedit, pe temeiul mrturiilor istorice, a unei traditii
niciodata Intrerupte, asemnarii limbii, datinilor si obiceiurilor, c ea 1i trage originea de la coloniile romane ad use

la lnceputul secolului al II-lea de catre imparatul Traian,

In nenumarate rInduri, In Dacia, cu un numr foarte mare
de soldati veterani ca sa apere provincia" 62.
Memoriul a ajuns In mlinile principelui de coroan Francisc,

care I-a trimis spre referat cancelarului aulic al Transilvaniei

Samuil Teleki, protectorul lui J. Ch. Engel. Acesta a respins
tezele rnemoriului. El a recunoscut ea romanii slut cei mai

vechi locuitori ai Transilvaniei, dar afirma ea slut supusi

cu sabia de unguri, care i-au silit sa se supuna vointei lor
ei n-au avut niciodata drepturi egale cu celelalte natiuni",
iar ridicarea lor intre natiunile" privilegiate ar fi prirnejdioas 63.

www.dacoromanica.ro

2a

Opiniile lui Teleki fiind primite de sfetnicii Imparatului,

acesta a respins memoriul i 1-a trimis dietei, care, la rIndu-i,
1-a: Incredintat unei comisii sa refere asupra lui. Comisia a

rspuns ca romnii din Transilvania nu stilt sau nu sInt

declt putini din aceia de care pomenea petitia lor, restul
fiind urmasii fugarilor i veneticilor din Virile vecine. Dintre

told romnii, doar nobilii romni din regiunea Fagarasului

Hunedoarei erau considerati descendentii romnilor aflati
aici la venirea ungurilor 64
Vazind ca cererea lor a fost respinsa, romilnii au redactat
un nou Supplex In anul 1792, In care, dup ce reamintesc
cuprinsul primului, reafirma convingerea lor ca sInt cei mai

vechi locuitori, asa cum o dovedesc marturiile istorice,

traditia neIntrerupta, obiceiurile i limba poporului. Cit
priveste asertiunea c cei mai multi romni ar fi venetici

fugan i din tarile vecine, aceasta este o sirnpl afirmatie

ce nu poate fi dovedit, romnii alcatuind peste cloud treimi
din populatia Transilvaniei. Nici aceast cerere nu a convins
in ce priveste revendicarile exprimate ; curtea din Viena a
promis Insa ca va tine seama de ele in viitor, dup dreptate
echitate" 65.

Discutiile In jurul Supplex-ului nu s-au Incheiat aici:

de au fost deschise public de sasul I. C. Eder, In notele polemice din editia sa 66 si au fost continuate din partea maghiarilor de profesorul Martin Bolla din Cluj 67.
Considerat de Petru Maior cel dintli i credincios ucenic
a/ lui Sulzer" si mare potrivnic al rom&nilor", Eder a tiprit
la Cluj Supplex-ul insotit de note istorico-critice", care
cuprind numeroase ipoteze i erori. Bazindu-se pe ideile lui
Sulzer, al carui emul se considera, el se Indoieste de origi-

nea romana a poporului nostru, contesta persistenta elementului roman in Dacia Traian, unde nu gaseste nici o
urm a coloniilor romane (desi acestea erau Inca evidente
fusesera descrise), sustine dupa Sulzer ea' romnii
au emigrat In nordul Dunarii In secolul al XIII-lea. El
aduce grave injurii romnilor, considerind Supplex-ul o
amestecatura de insolente si vlcareli dup drepturi ,,iluzrii". ,,Ptima i ru intentionat atunci and era vorba
de lupta de emancipare social& si national& a romnilor
transilvneni, Eder nu se d Indarat sa-si dezvluie Oda'
sila ce 1-a cuprins citind anumite paragrafe din Supplex
(i s-au rascolit mruntaiele), nici sa profereze calificative
in crim in atoare" 68.
.24

www.dacoromanica.ro

De altfel, trebuie spus c insusi Eder a revenit asupra

poziliei sale, recunoscind c romnii sint mai vechi cleat
sasii in Transilvania si di a scris altfel din zel antivalahic" (1),
indreptindu-si critica numai impotriva autorilor Supplex-ului69.
DiZertaIla" lui Bolla incearca s demonstreze c romanii

nu sInt de origine roman, ci bulgara, de unde numele de

volohi (1) ; chiar dacti s-ar admite ca romanii descind din
romani, nu s-ar putea deduce de aici nici un drept pentru ei
in Transilvania. (Valachi cujuscumque sint originis, nihil
juris in Transilvaniam, iude a condito Rege Hungarico,
attribuere sibi posint"). Acest punct de vedere a intrunit

aprobarea unanima a dietei, format din reprezentanOi

celor trei natiuni" privilegiate.
Acesta era punctul de vedere oficial, care refuza romnilor din Transilvania acordarea de drepturi politice pe motiv
c' ar fi venit tirziu In aceast provincie ; acest punct de vedere
nu era ing acceptat i Imprtdsit de tati locuitorii provinciei

nici de ctre straini

Dupd cum s-a artat de curind, In cercurile istoriografice

ssesti atmosfera era In general favorabil romnilor, dovada

fiind o serie de articole aprute In periodicul Siebenbtirgische Quartalschrift", ca i trei lucrri ssesti anonime,
rdmase In manuscris, consacrate romnilor In perioada
Supplex-ului i aflate In Arhivele Statului din Sibiu. In

jurul lui Eder s-au grupat doar reprezentanIii politici ai

sasilor care in scrierile lor polemice si cu caracter politic
au Imbrtisat pozitia lui Eder fat de Supplex" 70.
In 1792 aprea la Viena o brosura a lui G. Hermann
care admitea c romanii sint cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei

71.

Rom Anii au rspuns la notele lui Eder cu numeroase

scrieri cu caracter polemic, alctuite intre anii 1791-1830.
Dintre acestea amintim : Responsum ad Crisim Josephi
Caroli Eder . . . , al lui Samuil Miell 72
o scriere anonim
intitulata: Widerlegung der zu Klausenburg 1791 fiber die
Vorstellung der Walachischen Nation herausgekomnzenen Noten,

atribuit de I. Pervain lui I. Budai-Deleanu ".

Samuil Micu nu a rspuns decit la 10 din cele 59 de
note istorico-critice" ale lui Eder (sau poate restul nu ni s-au
pstrat). Folosind
alte lucrri ale sale (Brevis historica
notitia i Supplex Libellus Valachorum) 74, ca i extrasele
scoase de Gh. *incai din scrierile autorilor strini (Notata
f,4.1

www.dacoromanica.ro

25

ex variis auctoribus ), P. Maior a examinat cu seriozitate si

spirit stiintific continuitatea populatiei bstinase din Dacia,
Wind apel adeseori la scriitorii antici si medievali pentru a
dovedi netemeinicia afirmatillor lui Eder.
Autorul lui Widerlegung combate opiniile lui Eder, afirmind ca-populatia autohtonti nu a fost exterminata si respinge tezele lui Sulzer privitoare la imigrarea romnilor de la
sudul Dunarii, conchizind c romnii sInt bastinasi in Transilvania si cei mai vechi locuitori ai trii. Citind cronica lui
Anonymus, dupa ce pomeneste de Gelu si de Terra Blacho-

rum, trage urmatoarea concluzie: Rezulta de aici ca romnii slut cei mai vechi locuitori ai tarii, ca la venirea
ungurilor au fost natiunea stapInitoare, ca ei s-au supus.
conducatorilor de osti ai ungurilor prin invoial (mit accord) ;

asadar, nu li s-au rapit bunurile si liberttile si cu atIt

mai vIrtos nu au fost Inrobiti".
Aceleasi idei le gasim lntr-un alt text romnesc alcatuit
In 1804, dupti modelul Supplex-ului, ceea ce dovedea ca
romanii continuau sa-si sustina drepturile. In aceasta nou
scriere (atribuita de acad. David Prodan lui I. Budai-Deleanu)

se afirma din nou ca romnii din Transilvania nu stilt

vreun nation strein, ci chiar romanii cei vechi, cari din
partile Romei In Datiia la anii de la Hs. 106 ca biruitori
si

vitezi au venit... Acesti romani cu descalecatoarea

lor s-au asezat mosteni in Dacia, care sa cuprinde din Ardeal,

Valahia, Moldovlahia si Banatul" 75.
*

In aceeasi vreme, In care romnii lsi sustineau cu tenaci-

tate vechimea si drepturile In Transilvania, apareau dou

lucrar ale lui I. Chr. Engel 76, care afirma di, nemaiputInd
sa apere Dacia, Aurelian a mutat pe romani (ostasi si provinciali) In Dacia Mediterranea si Ripensis, unde urmasii
lor au suferit influenta slavona si unde au ajuns apoi sub
stapinirea bulgarilor de la Volga, de la care si-ar fi luat
numele (idee sustinuta si de M. Bolla !). Ond stapinirea
bulgara s-a lntins la nord de Dunre, In vremea domniei lui
Krum, acesta a trecut la nordul fluviului multi locuitori de
origine romana pe la 811-813 (idee preluata de la I. Lucius)..

Intrucit li aduce" pe romani la nordul Dunrii In se-

colul al IX-lea Engel nu contesta valoarea informatiilor date

de Anonymus, pe care-1 considera unul dintre cei mai alesi
istorici maghiari, si nici prezenta romnilor In Transilvania
Inainte de venirea ungurilor. Alai mult Inca, Engel a com2o

www.dacoromanica.ro

bgtut opinia lui Sulzer despre imigrarea tirzie a romnilor,

ca si pe aceea a lui Eder, atit de predispus Impotriva romfinilor, tacit nu poate mistui nicidecum pe acest Gelu 131
repet i acum atacurile sale rgu sustinute lmpotriva lui
Anonymus, f r nici un rezultat" 77.
DInd crezare atit lui Vopiscus clt i lui Anonymus, Engel
inventeazg teoria reemigrgrii romnilor In vremea lui Krum
si a populdrii Moldovei cu romni veniti din Transilvania.
La Inceputul secolului al XIX-lea, aprea o lucrare de
statisticg privind Transilvania. Autorul ei, Michael Ballmann,
recunostea ca romnii alcatuiau 4/7 din totalul populatiei,
cA erau rgspInditi peste tot si c limba lor era foarte cunoscut,

fiecare locuitor latelege i vorbeste In valahti". El Ii exprima teama c, prin cresterea lor rapidg, romnii puneau
In primejdie existenta celor trei natiuni" privilegiate din
ransilvania !

Desi recunostea aceste realiti, spre deosebire de Felmer

Lebrecht, Ballmann se declara Impotriva continuittii,
sustinInd cg limba i poporul valah s-ar fi format la sud
de Dunre, In Bulgaria si In Muntii Haemus (Balcani),
prima uring sigurii" a romfinilor din Transilvania

dateazd din primul sfert al secolului al XIII-lea, cine-i

considera pe romani vechi locuitori ai Transilvaniei sustinea Ballmann dovedea c nu cunoaste istoria tgrii

(pe care, In realitate, n-o cunostea el!)

78.

Nu toti istoricii de la lnceputul secolului trecut au Impgrtsit ideile lui Sulzer si Ballmann. Astfel, I. A. Fessler, acceptInd stirile date de Anonymus, mentiona existenta In seco-

lele X XI a tirii lui Gelu si admitea prezenta unei numeroase populatii romnesti In Transilvania, populatie coming
de cnezii gsiti aici de unguri, In f runtea unor localitti

sau districte si care se bucurau de drepturi nobiliare".

El suslinea ins c romnii au fost trecuti la nordul Dunrii

de Krum (ca si Engel) 79.

In 1806 un inviitat mitropolit slrb, stefan Stratimi-

rovici, consemna: istoricii buni sau mai bine zis mijlocii,

clt si cei ri, toti deopotrivg, masa istoricilor, extrag provenienta valahilor de azi din coloniile romane, pe care lmpgratul Traian le-a asezat In Dacia" si-si exprima convingere a
ca ar fi fost imposibil" ca toti colonistii sd fi fost retrasi
din Dacia Traianit, de unde au plecat -doar armata, functionarii i oamenii bogati; cea mai mare parte a locui-

torilor" a 'limas pe loe ".

www.dacoromanica.ro

21

Cel care a combtut eu hotarire pe adversarii continuitatii (Sulzer, Eder, Engel) a fost Invatatul Petru Maior
(c. 1761-1821) care sustine ca, dupti rzboaiele cu romanii,

Dacia se desarta cu total de locuitori", In locul carora

au fost adusi numerosi colonisti romani. Polemizind cu

Engel, care sustinea cti romanii ar fi niste corcituri de barbati romani si din femei dace", Maior exagereaza In sens

invers, afirmind c nici muieri, nici prunci nu au mai

ramas In Dacia". Prin aceasta, Maior ca i alti fruntasi

intentiona s sustiva originea par'
ai co1ii Ardelene
romana a poporului roman, excluzInd elemental dac, teorie
gresit, despre care vom vorbi in cap. I din partea a doua
a luerarii.
Petru Maior combate mai departe pe Engel, sustinind
ea cea mai mare parte a populatiei romane a trebuit sa earning In Dacia Traiana, fiind imposibil
face sa iasa atita
,,a erau inrdacinati
multime de trani romani din Dacia, unde

cu Mewl". Neobisnuite cu viata sedentara, popoarele

migratoare aveau nevoie de manca acestor tarani, de la
care primeau cele necesare pentru hran. Pe linga argur
mente logice, Maior arat ca, Vopiscus nu inspira' Incredere,.

fiind om ea acela caruia nu-i era greatli a minti" si aduce

ca dovad a faptului c romanii nu fugeau In fata barbarilor, un citat din Turoczi, dupa care toti locuitorii din
Panonia ar fi fugit de frica hunilor, numai romanii au ramas.
Tot Maior a pus In circulatie citatul din Eutropius, dupa

care si impratul Hadrian ar fi vrut sa paraseasca Dacia

dar nu l-au lsat prietenii, pentru ea, ar fi fost parasiti o
multime de cetateni romani In miinile barbarilor. Maior
se Intreba: daca Hadrian nu a putut strmuta cetatenii
romani peste Dunare, putea sa faca aceasta operatie Aurelian
peste un secol i jumatate, chid numarul cetatenilor romani

era cu mult mai mare? Si apoi de ce i-ar fi dus in Moesia,

care era la fel de primejduita ca si Dacia ? In concluzie;
stramutarea populatiei din Dacia Traiana este o poveste,

iar aducerea lor In secolele XII XIII este o. minciuna

cit o poi pipi cu mina!".
Cit priveste argumentele lui Eder ea romana nu Are
cuvinte de origine got i ca, in timpul luptelor dintre vlaho-

bulgari si bizantini de la sudul Dunarii, primilor le-ar fi

venit in ajutor cumanii, nu romanii.de la nordul, fluviului,
Maior arata ca romnii nu puteau primi influenla gammn
cu care nu aveau nici o afinitate i eg, sub numele de cumani,
.28

www.dacoromanica.ro

se ascund de fapt romanii 81. (De fapt, Choniates vorbeste

de prezenta vlahilor de la nord de Dundre alturi de cumani;

vezi partea a II-a, cap. VII.)

Contemporanul lui Petru Maior, Gheorghe Sincai (1754

1816), a sustinut la rIndu-i descendenta romnilor din colo-

nistii adusi de Traian din toat lumea romanilor" ; dintre

acestia, unii au fost trecuti de Aurelian peste Dungre, dar
cei mai multi au rAmas In Dacia Traiand, din care s-au
prOsit" romnii din st1nga Dunrii 82
Cam In aceeasi epoca, Dimitrie Philippide, autorul unei
istorii a Romniei (editata la 1816), sustinea In mod just
c4 Aurelian nu a strAmutat decit garnizoanele si oamenii
bogati care se temeau de barbari ; este evident Ing di cei
mai multi locuitori, mai ales cei de la tar, au rdmas 1n
vechea Dacie..., cAci era greu ca oamenii care locuiesc
o tard Infiintatti, care au case si ogoare si vite, oameni cu
stare si proprietari de pmInt, ce nu stilt deprinsi s trlasca
In care si In corturi, s se strmute pe pmlnt strain ;...
cei multi, aproape toti, au rOmas in tara lor si au fugit
pentru moment lnaintea furtunei, retrOgindu-se In locuri
de refugiu, prin codri si munti si prin prtile de dincolo de
rluri" 83 .

Polemica Inceput: de Petru Maior Impotriva ideilor lui

Sulzer si Eder a fost continuat de alti InvOtati Tomani.

Unul dintre acestia a fost loan Monorai (c. 1756-1836).
Intr-o lucrare alctuit In anul 1820, dar ramasti In manuscris, el sustine, ca si Maior, cd: Dacia ar fi rmas goalti
de oameni", deoarece barbatii au fost ucisi mai toti". Cu
privire la continuitate, el declar: nu e de crezut cum ea

pe toti romanii i-au scos din Dachia aceasta, pentru cd unde

ar fi IncOput atIta multime care au fost adus aici din toat

Impartia roman Intru acel putin loe Intre 110116 Misii

N.S.). Pentru aceaia, de au si trecut o parte de
(Moesii
romani din Dachia cea veache In cea noao, totusi cea mai
mare parte a Mmas (pe loc) ; ha si din care a trecut, dup6
aceia iar au avut prilej a s lnturna iara in tara sa", ceea ce
este perfect adevrat.
Pe Eder II acuza di numai ca s poatd grai ceva rOu
lmpotriva romnilor si a cearerii lor cei dreapte" (Supplex),

uitInd de autorii cei vrednici de credintd si vechi...,

zice di el nice au auzit de numele vlahilor sau a rumnilor plat ce nu s-au stIrnit Petru si Asan din Muntii Imului"
www.dacoromanica.ro

29

(Haemus

N.S.).

Clt despre Engel, acesta greseste

mai cumplit" clnd sustine ea pe romani i-ar fi adus Krum,

fiind imposibil ca din aceale vro oarecite mii de robi machidoneni s umple i Dachia toat i alte tinuturi care nici au

fost supt stapinirea lui niciodat" 84

Dupa cum a remarcat regretatul acad. David Prodan

care a fost unul dintre cei mai buni cunoscatori ai problemei

continuitatea i originea latina a poporului roman erau

demult cunoscute ; ele n-au devenit active decit dupa ce a fost
nevoie de ele ca arme politice, dupa cum negarea descendentei romane, continuitatii, autohtoniei romanilor din
partea adversa s-a niscut sau a crescut In functie de aceeasi

lupta. A crescut cu deosebire chiar In urma lui Supplex

Libellus. Revendicrile romanesti Intemeindu-se pe istorie,

trebuiau infirmate tezele ei. Intemeindu-se pe vechime, continuitate, autohtonie, romenii trebuiau dovediti" venetici"88.
Din aceasta vreme deci continuitatea i autohtonia
romanilor din Transilvania au devenit arme de lupta politica utilizate In actiunea de emancipare nationalii pe care
o ducea cea mai numeroasa populatie din Transilvania, care
fusese lipsita de drepturi.
Este interesant de subliniat faptul cA ideile din Supplex

si din lucrarile polemice ce au urmat, prin care rorntinii

revendicau drepturile ce li se cuveneau pe baza vechimii
lor In Transilvania, au fost reluate i in alte cereri pe care
diverse categorii sociale sau reprezentantii lor le-au adresat

autoritatilor, ceea ce dovedea cA romanii erau convinsi

de vechimea lor i constienti cA aceasta constituia o arma

de emancipare politica i scciala. De pilda, intr-un memoriu

din 1827, prin care negustorii din Brasov solicita libertatea
comertului, acestia i intemeiaza revendicarile pe vechimea

egalitatea de drept a romanilor de pe pamintul regesc:

ca urmasi directi ai romanilor, se grtsesc cu multe secole
Inainte aici, amestecati cu maghiarii i secuii, iar dupa asezarea sasilor s-au bucurat secole de-a rindul de egalitate de
drepturi, invocindu-se pentru aceasta diploma regelui Andrei

al II-lea de la 1224 86.

Continuitatea romanilor a fost sustinuta de numerosi
filologi din prima jumatate a secolului al XIX-lea: I. C.
Schuller 87, A. Fuchs" 88

Slavistul Paul Joseph Schafarik (1795-1861) a respins

ca fiind fAr baz istorica" afirmatia lui Engel dupa care
romanii ar fi fost adusi de bulgari dincoace de Dunare prin
30

www.dacoromanica.ro

secolele VII X ; el a ardtat c toti valahii

(--,--- romni),

atIt cei de dincolo, clt si cei de dincoace de Dundre, au aceeasi

origine si s-au nscut in acelasi timp din amestecul tracilor

si geto-dacilor cu romanii. El admite &A locuitorii dacoromani de la nordul fluviului s-au addpostit in muntii fostei

Dacii ping. In secolele VIIX, dupd care, cind vremurile

s-au linistit, s-au raspIndit In cimpie 89.

Dupd cum arta Mihai Eminescu bun cunoscdtor

teoria lui Schafarik cd resturile romane

al problemei

d-au retras la munte, de unde apoi s-au coborlt pentru a umple

sesul trilor, ca cea mai apropiat adevdrului, a fost impdr-

Osit de slavistii mai noi precum Kopitar, Miklosich si

te Invdtatii germani Hoff, Wietersheim si Th. Mommsen" 9.

Cam In aceeasi epocd se pronuntau pentru continuitate

istoricii romnii Mihail Kogalniceanu 91, Florian Aaron 92

si August Treboniu Laurian 93, care au sustinut cu argumente logice cii daco-romanii nu puteau pardsi cu totii
Dacia, de unde Aurelian a retras numai legiunile romane.
Dupd opinia lui Kogalniceanu, locuitorii care au trecut In
Dacia Aureliand ar fi revenit la nordul fluviului cdtre sfirsitul
secolului al VII-lea.
In 'aceeasi vreme continuau luptele de emancipare ale
romilnilor din Transilvania, reluindu-se ideile din Supplex-ul
din 1791. Intr-un memoriu Intocmit la 1842, episcopii loan
Lemeni si Vasile Moga cer indreptarea stArilor de lucruri de pe

asa-numitul pmint crdiesc", unde romiinii erau persecutali ; in sprijinul cererii lor, ei invocd faptul cd romilnii

se aflau aici la venirea ungurilor, iar dup colonizarea sasilor

niti o lege nu i-a privat de drepturi 9.'.

Ca si Eder, la 1791, un sas, Carol Schuller, a comblitut

cererile juste ale romilnilor si cu deosebire fundamentul lor:

continuitatea romnilor pe acest pdmint. Drept replied,

o brosuril a unui patriot iubitor de dreptate" maghiar din

Aiud, din 1846, cautift sil dovedeascil autohtonia romtmilor

de pe pdmintul criesc, combdtind tezele lui Schuller 95.
' Cam in aceeasi vreme, istoricul maghiar Josef Kemny
sustinea la rind u-i di pinii
cunoscut editor de documente
la anul 1200 maghiarii nu cuceriserd Inca Transilvania si cd
de-abia dup aceastd dat au lnceput sii organizeze comitatele ; in aceast vreme, ptirti Insemnate din Transilvania,
ca '.tara FAggrasului (terra Blaccorum) si tinutul Hat,egului,

apartineau Inca' romanilor ". In studiul sdu despre cnezii

www.dacoromanica.ro

31

din Transilvania, el admite prezenta romilnilor In aceastd

lard In secolul al X-lea 97.
La mijlocul secolului trecut numerosi strdini care au cunoscut poporul romiin i ceva din istoria acestuia s-au pronuntat In favoarea continuittii. Astfel, A. de Gerando
dei simpatizant declarat al nobilimii maghiare considera cd valahii erau cei mai vechi locuitori" ai Transilvaniei. El sustine cd, la venirea maghiarilor In secolul al
X-lea, tara era ocupatd de romani, care aveau aici un principat. (Les Valaques sont, en Transylvania, les plus anciens
habitants du sol. Ils occupaient le pays et y avaient fond
une principaut lorsque les Hongrois tendirent leur domination sur les montagnes de Pancienne Dacia" 98.)
J. A. Vaillant care a trdit In mijlocul romnilor
le-a Inteles aspiratiile
se pronunta si el, In 1844, pentru
continuitate, sustinInd cd, din cauza presiunii barbarilor",
colonii romani din Dacia s-au retras In munti, de unde
and a Incetat la tourmente des peuples" au coborit

spre ses si au lntemeiat cele trei ducate". J. A. Vaillant

Ii exprima convingerea ea' masa populatiei romanizate
a rdmas la nord de Dunre atunci cind administratia ro-

mand a prdsit Dacia, asa cum populatia francez a Minas

In Canada si Luisiana cind Franta a pierdut aceste colonii 99.
Pentru continuitate In vechea Dacia centrald" se pronunta i fostul consul prusian la Iasi I. F. Neigebauer,
care admite cd urmasii vechilor daci i ai colonistilor romani, cu care s-au contopit, s-au retras In munti in fata cuceritorilor strdini

In 1848, un alt consul prusian In Principate, Emil

Richtofen, seria ministrului von Armin cd romdnii constituie neamul cel mai numeros i, In once caz, cel mai vechi
din Transilvania" 101.
Peste cItiva ani, istoricul francez Amede Thierry sustinea: Romnii aint colonistii romani din Dacia, care m-au

pArdsit aceast provincie, ci au continuat s triasc ca

coloni liberi In timpul stdpinirii barbarilor" 102.

In 1857, Invdtatul sas L. A. Bielz afirma: noi considerm pe romni nu numai cei mai numerosi, ci i cei mai
vechi locuitori dP azi ai Transilvaniei"; cit priveste presupusa lor imigrare, Bielz era convins c aceasta mi poate fi
adeverit cu niel o dovadd istoricd" 13.
In anul urmator, Iosif Fessler, profesor la Universitatea
din Viena, sustinea si el continuitatea romnilor, care erau
www.dacoromanica.ro

cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, care se aflau aici

lnainte de venirea ungurilor, secuilor si sasilor (sedebant autem

tres praecipue gentes tunc in Transilvania, scilicet antiquissimi et primaevi Valachi sea Daco-Romani, ceteris omnibus
numero longe potiores; his postmodum accesserunt immigrantes Hungari et Siculi... denique Germani seu Saxones 14.
Convingerea cd romanii sint cei mai vechi locuitori ai
Transilvaniei o avea si geograful austriac A. Schmidt, care,

vizitInd Bihorul In 1863, scria: cele mai multe locuri si

munti poart denumiri romanice, fapt ce dovedeste cd romiinii stpIneau Transilvania Inaintea venirii ungurilor" "5.
Desi filologii au respins In general teoria migratiei admis
de Sulzer si Engel, aceasta a gsit un sustinator in persoana
slavistului Fr. Miklosich. Spre deosebire de cei doi care-i
aduc" mai tlrziu pe romni la nordul Dunrii, Miklosich
pune emigrarea din Dacia Aurelian la sfirsitul secolului al
V-lea, ca urmare a asezrii slavilor In sudul Dunrii, prin
care elementul romanizat de acolo a fost Impins parte spre
sud (macedo-romnii), parte spre nord (daco-romnii).
Teoria lui Miklosich are la baza unele consideratii filologice,

care cer ca necesara o unitate teritoriala pentru formarea

limbii rom tine Inainte de separarea celor trei dialecte principale (daco-, macedo- si istro-rom an). Opiniile lui Miklosich s-au

schimbat mai tirziu, cind el considera di poporul roman s-ar

fi format chiar Inainte de cucerirea Daciei, prin romanizarea
Illyricului, dei ilirii si tracii au fest doua neamuri diferitene.
In 1861, un profesor bntean, Johann Heinrich Schwicker, sustinea, la rIndu-i, ea Aurelian a evacuat toat populatia din Dacia, care a fost trecutd In Moesia 107 Ca rsplatti,
Schwicker a fost f Acut profesor universitar la Pesta si membru al Parlamentului maghiar !
Un partizan al continuitlii a fost W. Tomaschek, care,

in 1868, afirma categoric: daco-romanii sint daci si geti

romanizati, care n-au prgsit Dacia niciodat. Macedo-romnii slut bessi romanizati, care, prin nvlirea bulgarilor, au
fost Impinsi din locuintele lor primitive si s-au dus In Pind".
El sustine cti asemnrile dintre macedo-rom Anil si dacorom And' se datoresc fondului lingvistic Inrudit, nu faptului
ca ambele popoare au locuit In acelasi loc 108 Mai tIrziu insd,
dupil 1871, sub influenta lui Roesler, Tomaschek si-a schimbat opiniile, devenind adeptul teoriei roesleriene si sustinInd
ca romanii au venit la nordul Dunarii In secolele IX X 109
www.dacoromanica.ro
33

O data important in istoria problemei discutatk o constituie anul 1871, cind a aprut lucrarea geografului austriac
Robert Roesler, Romdnische Studien. Untersuchungen zur
lterm Geschichte Rumdniens, lucrare ce a devenit curind

cartea de cripatii a adversarilor continuitatii, numiti dupti

aceasta data roeslerieni 110 Dupa cum declara Roesler, el
a scris cartea deoarece ,,Dacia romanilor nu trebuie sa devin o Dacie a romanilor", asa cum doreau acestia.
Reluind tezele uitate ale lui Sulzer in, autorul a creat

asa-numita teorie" a lui Roesler, ce avea s nasca apoi

numeroase discutii. Dind crezare afirmatiilor lui Vopiscus,

Roesler sustine ea populalia daco-romand a parasit Dacia,
iar putinii daci rmasi s-au topit In multimea germanilor" ;
poporul rcman s-a format la sudul Duntirii, de unde a trecut la nordul fluviului, In liniste si pe neobservate" la sfirOtul secolului al XII-lea sau inceputul secolului al XIII-lea,
In timpul luptelor pentru independenta ale vlaho-bulgarilor. Dup cum a artat G. Brtianu, rechercher dans l'insurrection vlacho-bulgare des Assnidetz le motif principal de

l' migration au Nord du Danube est le plus absurde des

paradoxes, lorsque l'on connait le rle prpondrant des
Vlaques dans les premires guerres du nouvel empire balkanique" 112.

Ca argumente ca poporul roman s-ar fi format la sudul

Dunarii se aduc: imprumuturile slave in limba roman& nu
puteau sa se faca' decit in dreapta Dunarii, deoarece in stinga

fluviului locuiau slavi de vit ruteana"; existents, unor

cuvinte albaneze si grecesti in limba romana, care nu puteau_

fi primite decit la sudul Dunrii; utilizarea limbii bulgare

(de fhpt slavone) in biserica si in stat de catre romani pina
In secolul al XVII-lea, datorit faptului ca au trait multa
vreme in Bulgaria".
Dupa opinia lui Roesler, formarea poporului roman la
nordul Dunarii este exclusa, intrucit nu apar nicaieri romani ori vlahii, cel putin in izvoare demne de crbzut. Ctici poi
vestirea asa-numitului notar anonim al regelui Bela, unde ei
apar sub numele de Blacci ca :ocuind in Transilvania si in
tot rasritul Ungariei, nu poate fi luata eft, de putin in con
siderare" (argumentul ex silentio). Ca urmrae, ungurii ar fi
venit In Transilvania inaintea romanilor.
Acestea sint ideile lui Roesler cu Iprivire la continuitate,
pe care le vom analiza pe larg in partea a II-a. Am fi ne34

www.dacoromanica.ro

drepti daca nu am aminti ea' In lucrarea sa gasim i dona

idei juste. Prima este aceea ca arom'nii aflati pina la
Inceputul secolului al VII-lea in unitate lingvistica cu daco-

au fost impinsi spre sud de bulgari; cea de-a

doua priveste rolul important jucat de vlahii balcanici in
rascoala antibizantind din 1186.
romanii

Mai trebuie sA amintim ea singurul merit" al lui Roesler

este teoria" ce-i poarta numele ; el nu a fost considerat un
erudit nici in timpul vieii, nici dupa moarte, ca dovada ca
numele &au nu figureaza in nici o enciclopedie germana.
Asa cum s-a aratai,, dupa publicarea lucrrii lui Roesler,

s-a pornit un adevrat razboi intre istorici, cu interpretari

combaten i de tot felul; unii s-au declarat partizani ai conti-

iar altii au preferat tecria potrivnica. Au fost

unii care au fost cind de o parere, cInd de alta (cazul lui
W. Tomaschek) 113 Din consideratii de ordin politic (sa nu
uitam ca' in 1867 se crease Imperiul Austro-Ungar !) cartea
lui Roesler a stirnit un larg ecou in Ungaria, unde se cautau
arme din arsenalul istoriei pentru a fi folosite in luptele politice.

In aceasta vreme, ura i ingimfarea au purtat mai mult

condeiul", observa E. Schmidt.

La scurta vreme dupa aparitia lucrarii, unii istorici sasi
s-au i declarat partizani ai teoriei lui Roesler, care se preda
ca o dogma in colile monarhiei austro-ungare, influentind
astfel opinia opinia publica' impotriva romanilor.
Numerosi savanti strini au respins insa teoria lui Roesr, folosind fiecare argumente si contraargumente proprii.
Unul dintre primii care s-au declarat impotriva acestei teorii
a fost istoricul german Julius Jung In mai multe studii ale
sale, in care a dovedit multa obiectivitate si respect pentru
adevar 114. Mentionam ca Jung era mult mai bine pregatit
cleat Roesler pentru a discuta problema continuitatii ; el a
fost elevul marelui istoric Th. Mommsen, el insusi sustinator al teoriei continuitatii daco-romanilor, profesor de istorie antica la Berlin si detinator al Premiului Nobel (t902).
Mai Intii, Jung a aratat ca teoria lui Roesler nu e noua,
ci este reluarea tezei mai vechi a lui Sulzer, care nu a fost

un om de stiint. Jung a aratat ca Banatul, Transilvania,

Oltenia si parte din Muntenia (care alcatuiau Dacia Traiana),

intens populate de daci, au fost destul de repede romaniwww.dacoromanica.ro

35

zate, aducind numeroase dovezi despre intensitatea romanizarii (inscriptii si diverse marturii antice).
Jung a respins ca neintemeiate afirmatiile lui Vopiscus
despre parasirea Daciei de catre locuitori ; dacli ar fi sa-i dam
crezare acestuia, ar trebui s admitem si prsirea Raetiei
de catre romani, deoarece Eugip, In Viata Sf. Severin, afirma

potrivit cu prezicerile sfintului, toti locuitorii trii au

fost stramutati, ceea ce s-a dovedit a fi cu totul fals. Dupti
opinia sa, masa poporului dac a rmas pe loc, platind noilor domni darile pe care le pliitise celor vechi. Romilnii din
Dacia sint in mod sigur urmasii dacilor romanizati, care au
ramas In tara lor".
Jung a introdus in circuitul stiintific argumente noi din
domeniul toponimiei i etnografiei, mai intli numele de riuri
(Ampoi A mplum, Cerna Tsierna, Mures Maris, Tisa
Pathisus, OltAlutus), care mrturisesc permanenta unei
populatii romanice pe acest teritoriu.
Pentru a se informa cit mai complet cu privire la situatia romanilor, Jung a venit in Hateg si in Muntii Apuseni
s ia contact direct cu urmasii daeilor sculptati pe Columna
lui Traian, convinglndu-se de asemanarea dintre chipul
portul acestora Cu acelea ale romanilor.
Jung a respins, de asemenea, argumentul e?. silentio,
innd seama de faptul ea' izvoarele istorice privitoare la
aceste regiuni pastreaza numele arhaice atit ale popoarelor,
clt si ale Vrilor ; in plus, romanii nu au fost ignorati de izvoarele istorice, in care apar mai intli la dreapta Dunrii,
.apoi si in stinga fluviului.
Pentru a infirma teza roesleriana c romanii au trecut
Dunrea spre nord abia dup rascoala lor din 1186, Jung
invoca marturiile cronicarilor bizantini Kinnamos si Choniates, care atest prezenta lor nord-dunareana in anii 1164
0 1166, precum si un studiu al lui Ad. D. Ficker, In care acesta

dovedeste c daco-romanii dintre Dunre si Muntii Carpati s-au inmultit in secolul al XIII-lea prin descalecari"

de la munte spre eimpie si nu invers.

Mentionam cA lucrarea lui Jung din 1876 a fost recenzata si de Mihai Eminescu, care are cuvinte de lauda indeosebi pentru modul cum face Jung analogii cu evenimente
asemanatoare, dovedind cA nicieri popoarele noi, venite
asupra celar asezate, nu le-au nimicit pe acestea, ci le-au
cucerit numai" 115.
36

www.dacoromanica.ro

Dac' filologul Gaston Paris s-a lasat influentat de cartea lui Robert Roesler, In schimb majoritatea specialistilor francezi, istorici si filologi, au sustinut teza continuittii romanilor. Astfel, Impotriva teoriei lui Roesler s-a prnuntat in 1876 istoricul francez Edouard Sayous, care, desi
prieten al Ungariei, sustinea ea, dupa parasirea Daciei de

catre Aurelian, a ramas aci un important element latin ;

el afirma mai departe eh astfel de emigran i (ca cea presupug a romnilor din sec. XIII) sint extrem de rare la popoare
lucratoare si cu obiceiuri civilizate si nu se Intimpl niciodata intr-un numar atlt de covirsitor" 116.
In lucrarea sa Histoire des Roumains, dlnd dovada de o
larga informatie, E. Picot a combtut si el prerile lui Roes-

ler, sustinind cu tarie ca romnii s-au mentinut fara intre-

rupere pe tarmul sting al Dunrii" ; el arata mai departe ea o.

masiva' emigrare a romnilor la nordul Dunrii nu putea sa.
scape istoricilor bizantini, intr-o vreme chid acestia inregistrau cu multa grija toate miscarile popoarelor 117.
Celebrul geograf Heinrich Kiepert a observat ea principalul argument care se opune teoriei roesleriene este impre-

jurarea ca cercul In care se vorbeste astzi limba romana

dincoace de Dunare cade tocmai pe hotarele vechii Dacii"
(idee reluata mai tirziu de V. Parvan). Declarindu-se de acord
cu argumentele lui Jung, Kiepert invoca s'i traditia populara

din Oltenia, Muntenia si Moldova care atribuie cuceritorului Daciei ridicarea unor valuri de aparare numite Valul
lui Traian" (sau Troian), topic pe care numai o populatie
stabil 11 putea pstra 118
Josef Ladislau Pie, profesor la Universitatea din Praga,
a fost unul dintre cei mai ferventi aprtori Eli continuitatii
romanilor In citeva lucrar ale sale 119. Dupa cum recunos-

tea D. Onciul, In ciuda unor lipsuri", Pi a relish sa sprijine prin mai multe argumente solide teoria continuitatii
elementului roman in Dacia Traiana" 129. Dup opinia lui
A. Sacexdoteanu, Pie ar fi rasturnat complet" teoria lui
Roesler 121.

Mai Intli, Pie a aratat ca, daca daco-romanii ar fi Orasit Dacia, ei nu ar fi gsit nici o scpare In Moesia, care era
la fel de devastata de barbari, ca si Dacia de la nordul Dunar]].

Invocind documentele crailor slrbi pentru vlahii sud-duna-

reni, Pie neag preponderenta romnilor la sudul Dunarii

si se declara partizanul hotrit al continuitatii acestora la
www.dacoromanica.ro

37

nordul fluviului: daco-romanii n-a a Orbit Dacia In vremea lui Aurelian, ci s-au adapostit In munti, anume In Muntii

Apuseni, incepInd cu Maramures pIna In sud-vestul Transilvaniei". Utilizind pentru prima ()aril' datele antropologiei, Pie sustine ca tipul etnic al romanilor din Dacia ar fi
de cloud feluri: roman, In regiunile intens colonizate, i dac,
In prtile nord-cstice ale acestui teritoriu. Cit priveste asemanarea dintre daco-romana i nlacedo-romana (unul dintre
argumentele adversarilor continuitatii), aceasta se explica
prin faptul ca dico-romanii i macedo-romanii au avut stramosi comuni, pe traci.
Tot Pie a pus In circulatie si o serie de izvoare rusesti
bizantine care dovedesc prezenta masiva a romanilor la
nordul Dunarii In secolul al XII-lea. Pentru a dovedi vechimea romaniler In Transilvania, Pie mai invoca i faptul
ei s-au bucurat de o oarecare autonomie i Ca au avut un
drept propriu romanesc (jus va/achicnm),'recunoscut de regatul maghiar, i nu acordat prin privilegii regale, asa cum s-ar
Ji Intimplat cu colonistii aclusi de regalitate.
Pentru a-si Imbogati argumentele, Pie a intreprins chiar
stipatUri arheologice pe dealul Sprenghi de la Brasov, pe baza

arora a conchis cA valul de pamint descoperit apartinea

Intriturilor orasulni din secolele VIII, Xl-X1I 122. El a
intreprins si o calatorie de studii la Bucuresti, unde a luat
contact cu oamenii de cultura' ai epocii, pentru a se documenta In problemele de istorie romneasca. Prin opera sa,
Pie famine unul din cei mai consecventi apratori din secolul trecut ai continuitatii romnilor.
favoarea continuitatii romanilor s-au declarat i doi
dintre marii istorici ai secolului trecut, Leopold Ranke 123
si Th. Mommsen 124

In aceeasi epoca, Insa, unii istorici maghiari au continuat sA sustina tezele lui Roesler, la care nu au adaugat prea

multe argumente noi. Unul dintre acestia a fost P. Hun-

falvy (Hundsdorfer) In clteva lucrar 125. El sustine ca romani slut traci romanizati, In special moesi i bessi ; locuitorii

din Dacia ar fi trecut cu toti la sudul Dunarii unde s-au

format ca popor In regiunea dintre Dunre i Munii Bal-

cani, de unde au trecut la nordul fluviului In secolul al X-lea

mai Mtli In Muntenia si Moldova. Emigratia a devenit mai
puternica In timpul celui de-al doilea Imperiu Vlaho-Bulgar.
Dupa opinia lui Hunfalvy (reluata i de alti istorici), in Tranwww.dacoromanica.ro
38

silvania romnii nu ar fi venit decit tIrziu, clnd au fost impinsi de tatari.

Printre argumentele lui Hunfalvy pentru a dovedi" nomadismul romfinilor era echivalenta dintre acestia i brodnici, nume care ar deriva din slavul broditi a colinda. In
realitate, dup cum a ardtat Miklosich, brodnic deriv din
vad i, In plus, nu este sigur c brodnicii erau robrod
m

12b.

Asa cum s-a observat, lucrrile lui Hunfalvy Indeosebi

Die Rumnen und ihre Ansprche aveau un pronuntat
caracter politic. Ele urmareau sa raspunca congresului rom-

nilor transilvneni tinut In 1881 care ceruser autonomia

Transilvaniei pe baza drepturilor pe care le avea cel mai
vechi si mai numeros popor al acestei 1,6ri 127.

Nu numai romanii, dar si strliinii au remarcat faptul cg

Hunialvy era sovin. De pild, Rudolf Bergner sustinea
acesta nu mai vorbeste ca om de stiinf, care se Inchin&
adevrului, ci ca un reprezentant al sovinismului unguresc...
care lnjoseste stiinta In serviciul politicii si al urei nationale" 128.

In anul 1883 aprea In limba francezti Memorandum-ul,

alatuit In 1881, unul din cele mai importante memorii Intocmite de romemii din Transilvania pentru aprarea drepturilor

lor nationale. Dovedind o foarte build informare istorick

autorii area lipsa de temeinicie a afirmatiilor acute de unil
istorici despre venirea romanilor In Transilvania de-abiti
In secolul al XIII-lea, and sint amintiti In documente. Se
arata" c nici maghiarii nu Milt pomeniti In Transilvania
atunci cind istoricii lor sustin e ar fi venit (Inceputul secolului al XI-lea) si ca, pin spre sfirsitul secolului al XII-lea,
regii unguri nu au avut o cancelarie. Des actes publics
originaux et authentiques plus anciens que le XII-me sicle

pour l'histoire de la Hongrie et de la Transylvanie n'existent pas 129 Referindu-se la situatia altor popoare din monarhia austro-ungark autorii declarau: demandons aux his

toriens qui crivent avec des tendances politiques : quels

combien sont les peuples de cette monarchie qui seraient en

tat d'crire aussi bien l'histoire de la nation et de la pro-

vince, mille ans en arrire ? Nous disons l'histoire authentique,

sans fables et sans traditions fabuleuses. Est-ce que, pour lie

pas possder des documents crits, ces peuples n'en ont pas
moins exist dans ce pays, mme auparavant?" 130

www.dacoromanica.ro

Invocind marturiile izvoarelor bizantine, Cronica lui Ano-

nymus, documentele de la lnceputul secolului al XIII-lea

clnd romanii se aflau de mult in Transilvania , organizarea lor social-politica veche, cu voievozi i cnezi proprii,
f;ii opiniile unor istorici ca Gebhardi, Schloezer, Fessler i
J. Kemeny, autorii Memorandum-ului sustin ca maghiarii
au gasit In Transilvania pe romani, care sint cei mai vechi
locuitori ai trii. Nu numai ca romanii nu au venit in Transilvania In secolul al XIII-lea, ci, dimpotriva, In acest secol

ca

ei au fost In masura &A contribuie la sporirea populatiei altor

tari 0 sa descalece" in Tara Romaneasca.

Autorii Memorandum-ului erau contienti de faptul ca
cei care negau autohtonia i. vechimea romanilor din Transilvania urmareau scopuri politice: sa falsifice istoria dans
le but vident de faire croire au monde que trois millions a
peu prs de Roumains tablis dans ce pays ne sont tout simplement que des descendats d'trangers et des vagabonds,

des nomades, des bergers, des serfs dserteurs a peine

sortis de Turquie et de Roumanie et coloniss des centaines

d'annes aprs l'tablissement des Hongrois et des Saxons.
Les hommes qui sont pays pour crire l'histoire de la patrie

et des peuples avec une tendance politique et ayant dans

l'esprit l'ide de subjuguer ces peuples, disputent au peuple
roumain son existence en Dacie et en Pannonie avant l'arrive des Maghiars" 11. Memorandum-ul din 1883 a fost prima

publicatie romaneasca destinata sa lamureasca opinia publicA apuseana cu privire la suferintele romiinilor din Transilvania i. la aspiratiile lor politice i nationale.
*

Primul dintre rom tali care a raspuns teoriei lui Roesler

a fost B.P. Hasdeu, care, Intr-un scurt articol despre vechimea doinei, a afirmat cti Doina" rastoarna pe Roesler 132
Dupti opinia lui Hasdeu, nu se poate admite lipsa de continui-

tate a romtmilor in Dacia, tinind seama de faptul di' nationalitatea romana s-a nscut i s-a dezvoltat in Oltenia pina
In valea Hategului", de unde s-ar fi raspindit IncepInd din
sec. 10, iar euvintele de origine albaneza puse In discutie
de Roesler se datoresc fondului comun traco-ilir 133.

Un raspuns mai amplu a venit din parea istoricului

A.D. Xenopol, eu titlul Teoria lui Rssler. Stadii asupra stet ruinfei romdnilor En Dacia Traiand (1884) 134 Xenopol a combil-

tut pe rind toate asertiunile lui Roesler, folosind i argumen40

www.dacoromanica.ro

tele lui Jung si Pie, la care a adaugat numeroase altele. El a

aratat imposibilitatea in care s-au gash daco-romanii de a
ptirtisi patria lor ; o asemenea populatie numeroasa nu a putut
locui in Moesia, ci s-a adapostit In munti, ca dovada terminologia muntelui" este romaneasca n5, bimba romanilor din
Dacia difera de aceea vorbita in Macedonia ; termenii de origine latina folositi in agricultura dovedesc cti romanii au
fost sedentari, nu pstori nomazi ; descalecarile" celor doua
state romanesti extra-carpatice constituie o dovada ca populatia romneascii era veche si numeroasa in Transilvania si
ea a coborit spre ses din regiunea muntoasa ; elementele maghiare din limba roman& sint aceleasi la tuti daco-romanii,
dovada ca In cimpia rasariteana ei au venit din Transilvania,
unde se adpostisera si de unde au adus aceste elemente ;
romanii sint aminti# in izvoare istorice demne de crezare,
ca Notarul anonim, cronicarul Nestor si documentele maghiare

din secolele XII-XIII; toponimia, In mare parte de origine

latina, dovedeste c daco-romanii nu au parasit teritoriul
de la nordul Duntirii ; topicele de origine slava sau maghiarti

din cimpie se datoresc faptului ca romanii traiau retrasi In

munti ; romtinii din Transilvania asimilasera pe slavi Inainte de venirea maghiarilor, dovada numirile de origine slay&
pe care le-au folosit numai romanii".
Cu privire la metoda de lucru utilizata de Roesler, Xenopol arata ca dei acesta face o multime de talmaciri false,
inchipuiri suite, etimologii peste putinVii" nu i se poate

tagadui o mare stiinVa in dezvelirea temeiurilor sale si cu

deosebire un talent insemnat In amestecarea adevarului cu

falsul, astfel nett sti le contopeasca intr-un tot nedescurcat" 136

In concluzie, Xenopol considera ca cei care sustin teoria

lui Roesler Au fost nevoi# a recurge la mijloace nedemne de

stiint pentru a stabili ceea ce ei numesc adevarul... Acest

chip de a proceda nu este acela al unor invatati care au de
scop stabilirea adevarului, ci acela al unor avocat,i ce au de
al:Carat o cauza. Este a degrada stiinta chid ea este pug In
slujba altor interese decit acela al adevtirului".
Cu toate lipsurile ei, lucrarea lui A.D. Xenopol a rtimas
pina astazi una dintre cele mai de Emma replici date adversarilor continuit4ii rornitnilor.
Lucrarea lui A.D. Xenopol a constituit obiectul unei ample dari de seamti facuta (la indemnul lui Titu Maiorescu)
de tintitul istoric pe atunci Dimitrie Onciul 137 Acesta a
www.dacoromanica.ro

41

recunoscut ca problema continuitatii (numit de el ches-

tiunea romnti") era folosita de un seco] spre a lovi in dreptul nostru de existent& pe pamintul ce locuim, si ca natiune
politica' si ca natiune istorica". Onciul a facut numeroase
completri (lndeosebi de izvoare) la lucrarea lui Xenopol
exprimat unele rezerve fat de o serie de afirmatii ale

istoricului iesean. Aflat sub influenta lui B.P. Hasdeu,

D. Onciul admite continuitatea elementului roman In Dacia

numai In regiunea dint,re Olt si Timi, cu partea apuseana
a Ardealului".
In problema continuitatii daco-romanilor, D. Onciul a

adoptat o solutie de mijloc: el a admis ca o blind parte a

populatiei daco-rcmane a rmas la nordul Dunarii, dar a
creat o teorie nou, a admigrarii, dupa care In nordul Dunarii a existat un adaus de populatie romana venita de la sud
de marele fluviu. Eu am ajuns anume la rezultatul, pentru

mine aproape convingator, ca daco-romnii au primit In

timpul dintii al stapinirii bulgare (sec. 7-9) un adaus insem-

nat din cea parte a Dunarii, In urma asezarii slavilor

bulgarilor In peninsula", dei nu exista dovezi In aceast

privinta 138.
D. Onciul precizeaza ins& ea nu aceasta imigrare a dat
fiinta poporului roman In Dacia Traiana, a carui existentA
din timpul dominaldei romane o dovedeste toat& traditia
istorica, ca i asezarea lui geografica. Un popor imigrat pe

nesimtite, care de-a dreptul sa ocupe acelasi teritbriu pe

care Inainte de un mileniu II parasise strabunii sai; care
indata di fie recunoscut, de catre vecinii af1ai, ca popor
vechi In tara, mai vechi chiar cleat ei insisi; care, abia venit,
sa absoarba, pe un Intins teritoriu i Inca lntr-un stat organizat ca regatul ungar, neamuri de mult asezate, pina atunci
nedeznationalizate de stapinii lor, i dindata sa se ridice
la o stare sociala i politica' precum cea a romanilor In Dacia ;
acel popor al minunilor, istcria nu-1 cunoaste, mintea noas-

tra nu-1 cuprinde" 139.

Dupa aceste importante interventii romanesti In problema continuitatii, discutiile au urmat, unii invatati straini declarindu-se partizanii continuittii,

alii

adversa-

rii ei.
Un sustinator al continuitatii in aceasta epoca a fost
savantul german Traugott Tamm, care se declara impotriva
teoriei lui Roesler, admitInd pe baza argumentelor logice si
istorice ca populatia daco-romana a rmas in Dacia ; el aduce
42

www.dacoromanica.ro

ca argument expansiunea elementului romanesc din centrul

Daciei in cimpiile de la sud i est de Carpati. Ca i Kiepert,
Tamm susline ca. romanii ocupau regiunile locuite de strabunii ler i consider& c. descendenta romnilor din populatia

romanizat a Daciei este asemnatoarei la fel de uor de

Inteles ca i obIrsia francezilor din galii romanizati

140

Pe baza constatrilor facute, Tampa arat ca aa-zisa

emigrare spre nord a romanilor nu este decit un tertip avocatesc" (ein Advokatenkniff), inventat de Roesler.
Un alt Invatat care a admis prezenta romnilor In Transilvania din vechime a fost R. Bergner ; el a sustinut c asa-

numitul parnInt craiesc" nu era un desertum" In timpul

colonizrii sasilor, ci era locuit de romni

141.

Notiunea de desertum" a fost lamurit definitiv de

Thomas Ngler, care a artat ca terra deserta" nu insemna

regiune nelocuit, ci regiune desertat", adica par'sit de
unii locuitori 'pentru a veni alii 142.
Alcatuirea vestitului Memorandum (1892) si procesul ce
i-a urmat, ca i pregatirea serbarii mileniului" de la venirea
maghiarilor In Panonia (896) au contribuit la Intrirea spiritului ovin al unor istorici unguri. Faptul acesta a fost remarcat de unii istorici strini obiectivi ca Henri Gaidoz, care
afirma la 1894 ca maghiarii au adoptat teoria lui Roesler din
motive politice.
In acelai an, confirmind afirmalia lui Gaidoz, L. Ovary
reluind ideile lui Roesler
sustdne mai departe c romnii
au venit in Transilvania In secolul al XIII-lea &Ind apar In
documente villae olachales" ; dup opinia sa, romnii i-ar
fi f'cut aparitia de-abia la 1222 i mai sigur dup' nvala

ttarilor din 1241, dup care regele Bela al IV-lea ar fi

repopulat Transilvania cu colonisti 143.
Pe lIng' istoricii unguri care aduc" pe romani de la
sudul Dunrii In secolele XII i XIII stilt i unii care

triva tuturor evidentelor istorice

Impo-

sustin c romnii din

Transilvania ar fi venit din Tara Romneasca i Moldova deabia in secolul al XVIII-lea, clnd situatia lor in aceste tri era
foarte grea 144. Dupa cum s-a artat, asertiunea lui Jancs
Benedek se bazeaza pe niste calcule imaginare 145 Cu toate
acestea, ideea va fi reluat i mai tirziu 1", oferind prilejul
unuia din marii nostri istorici, David Prodan, sit dovedeascti
cu date concrete totala ei lipsa de temeinicie (la aceasta pro-

blema vom reveni mai departe).

www.dacoromanica.ro

43

La sfir0tul secolului trecut, un alt cercetAtor maghiar

L. Rthy, a emis o teorie" noug despre originea romanilor,'
anume ca ei ar fi descendentii unui popor de pstori din
Munt,ii Apenini, care ar fi trecut in Peninsula Balcanicg,
unde s-a format limboa roman& in secolul al X-lea i apoi peste
Dungre de-abia In secolul al XIII-lea 147. Invgtatii romni au

considerat aceasta teorie" drept cea mai lipsitg de once

simt istoric, pgrere care s-a emis asupra originii romnilor" 148.
Cu toate acestea, ideea a fost reluat apoi de Fr. Kaszony,
care l-a Intrecut pe Rthy in fantezie: dupa el, poporul roman

ar avea la bazg pdstori bulgari emigrati in Italia, unde au

invgtat limba lating i de unde ar fi revenit in Peninsula
Balcanicg in secolul al XI-lea 149. Referindu-se la aceast
teorie", G. Bratianu arta ca' ea depa'este in originalitate
tot ce s-a putut imagina ping acum" 150
Un alt istoric de la stirsitul secolului al XIX-lea, Henric

Marczali, afirma ins cg romnii ar fi fost adu0 la nerd de

Dungre ca prizonieri ai pecenegilor, cumanilor sau chiar
ai maghiarilor ! 151.

Au fost ins i unii istorici maghiari care au admis cg la

venirea ungurilor, romilnii se gseau cel pu-tin in unele regi-

uni din Transilvania. Unul din acetia a fost T. Lehoczky,

care sustinea : la marginea nord-estica a patriei, in comitatele Maramure, Ugocsa i Bereg, fgr indoial ca Inca pe
timpul venirii maghiarilor au locuit romtinii de origine necunoscut ( H), cu deosebire in codrii vecini cu Gali4ia, ai comi-

tatelor Bereg i Maramure" 152.

La inceputul secolului nostru un alt adversar al continui-Ugh a fost Emil Fischer 153, dui:4 opinia cgruia actualii vlahi

se trag din vlahii din Balcani" ; dacii nu s-ar fi romanizat

pentru ca nu au avut cind In coi 150 de ani de stgpinire
romang, iar limba romn primitiv" din care s-au
desfgcut apoi dialectele romne a fost aproape gata" in
secolele IX-X. Specialitii romni au considerat teoriile lui
Fischer drept ni0e afirmri goale" 154.

O teorie asemngtoare cu a lui Rthy a sustinut

J. Karacsony, dupti care romanii ar fi fost originan i din
Romagna din Italia, de unde ar fi trecut apoi in Peninsula
Balcanicg, unde s-a format limba romng, fiind colonizati

In Transilvania, dupli nAvglirea ttarilor din 1241 155.

alte lucrri ale sale, Kargcsony sustine CA romnii ar fi venit
In Transilvania numai dupg 1526! 156 Dar nu numai pe
aduce Karacsony tirziu in Transilvania ; dupg opi44

www.dacoromanica.ro

nia sa, slavii ar fi venit i ei de-abia In vremea regelui Gez a

al II-lea (11.41-1161) ca sa repopuleze provincia golita de
locuitori din pricina pecenegilor 1 Toate aceste ipoteze stranii ale lui Karacsony urmareau sa arate ca ungurii nu au

gsit In Transilvania declt pe secui 151, considera0 de el

urmaii gepizilor 158; romanii ar fi venit la cloud, trei sau
chiar patru secole dupti unguri 1 Dupa cum arata savantul
italian Carlo Tagliavini, le idee strane del Karacsonyi...
non possono assolutamente essere seguite senza grave danno
della venta scientifica" 158.

Dintre ideile nastrunice, mai amintim i pe aceea a lui

Johann Peisker 160, dupa care romanii ar fi fost pastori nomazi i, ca told pastorii, ar fi venit din Asia, fiind romaniz4i In Peninsula Balcanica In secolul al XII-lea!
In aceeai vreme teza continuitatii era sustinuta In continuare de unii Invtitiati straini ca geograful F.W. Lehmann,
care subliniaza faptul ca _In nici un document romanii nu
sint arataIi ca venetici" 161.
*

La Inceputul secolului al XX-lea apareau o serie de lucrtiri deosebit de importante datorate unor mari savai4i
romani: Nicolae Iorga 182, Sextil Purariu 163 i Vasile Parvan 164.

N. Iorga a tratat problema continuitatii In clteva lucran

ale sale. El a aratat ca nu poate fi vorba de o parasire totala
a Daciei ; dimpotrivti, aa cum elementul roman a persistat
In toate fostele provincii ale Imperiului Roman sub forma
Romaniilor" ( Romaniae), ap i romanii au format o Romania orientala, ai &Arai locuitori au coabitat cu popoarele aflate

In migra0e. Nu poate fi admisa In nici un chip o emigrare

de la sudul Dunarii pentru motivul ca, In vremea clnd acesti
lucru ar fi fost posibil, situa0a valahilor de acolo era destul

de buna ; pe de alta parte, daca ar fi lnaintat spre nord,

romanii ar fi dat de tinutul ocupat de barbari, de sub aptisarea carora ar fi fugit mai curInd spre sud.
La rindul still, marele filolog Sextil Purariu a dovedit

netemeinicia argumentului roeslerian dupii care limba romantt

s-ar fi ntiscut la sudul Duntirii. El a susOnut existenta a cloud

grupuri romanizate care au creat cloud forme lingvistice:

una pentru romnii orientali din Tracia i Macedonia i alta
pentru cei din Dacia i cei (disparuW din Serbia. Mirarile de

popoare ce s-au produs, apoi, au Impins pe romnii orienwww.dacoromanica.ro

43

tali spre Pind i Tesalia, iar pe cei din Serbia catre Istria.
In Dacia nu au fost cleat, mirari locale de populatie (transhumanta). Clt privete asemanrile cu limba albaneza,
ele se datoresc contactului dintre strmoii romanilor i
albanezilor. S. Purariu e considerat primul invtat care a
demonstrat pe cale filologica imposibilitatea emigrarii romanilor de la sudul Dunarii.
Numeroase qi valoroase argumente In sprijinul continuitatii a adus marele Invtat Vasile Plrvan, argumente pe care
le vom folosi pe larg In partea a doua a lucrarii.

Nu vom insista aici asupra literaturii cu caracter mai

mult politic prin care istoricii unguri cautau s convinga
lumea despre di'epturile" lor asupra Transilvaniei In vremea primului razboi mondial i a tratativelor de pace ce au
urmat.
*

Dupa ce, la 1 decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu

Ora, prin vointa locuitorilor ei, Indeplinind astfel dezideratul de veacuri al poporului roman, discutiile In problema
continuittii qi-au mai pierdut un timp din intensitate ; la
cltiva ani dupa Incheierea pcii care consfintea unirea Transilvaniei cu Romania, ele au fost reluate.

In 1922, Constantin Diculescu a dedicat o lucrare Intinsa gepizilor 165 Dei a exagerat mult influenta germana
asupra limbii romane 166, el a adus dovezi convingatoare des-

pre convietuirea gepizilor cu populatia daco-romana, declarIndu-se partizanul continuitlii acestei populatii. (Se tie

ca unul dintre argumentele adversarilor continuitatii este

acela al lipsei influentelor vechi germane asupra limbii
romane.)

In anii 1923-1928 a apar.ut lucrarea stufoasa, In doua

voiume, despre Originea romanilor, datorat unui alt filolog, Alex. Philippide. In primul volum, intitulat Ce spun
izvoarele istorice, autorul a discutat numeroase izvoare atestInd prezenta romnilor (valahilor) la nordul i la sudul Dunarii i a rezumat sau reprodus (uneori foarte pe larg) opiniile
exprimate de diveri autori lmpotriva sau In favoarea continuittii.
In cel de-al doilea volum, purtInd subtitlul Ce spunlimbile nomad fi, albanezcl, Al. Philippide a Intreprins o analiz
comparativa a dialectelor macedo-, istro- i daco-roman i a
46

www.dacoromanica.ro

acestora Cu limba albaneza, conchizind ca toate asemanarile cite exista pe terenul lexical Intre romanti si albaneza nu

pot fi interpretate cu nici un pre/ ca imprumuturi. Singura

interpretare posibila este aceea a unui fond etnic i lingvistic comun" 167 (opinie asemanatoare cu aceea suslinut de
Miklosich, Hasdeu sau Sandfeld-Jensen).
Dupti opinia lui Al. Philippide, poporul roman care
este deosebit ca limba de populatia romanica din Dalmatia
s-a format In Moesia Superior si Inferior, In Dacia Traiana i Panonia Inferior. Chid partea de la nordul Dunarii
a fost parasita, teritoriul s-a restrins ; Intrucit populatia a
fost stramutata de-a dreapta fluviului, iar cita a ramas pe
loc, ori s-a contopit Cu nvlitorii, ori s-a pastrat pin& la
venirea romanilor de peste Dunare..., romanismul s-a
dezvoltat numai In Peninsula Balcania" 168 Al. Philippide
considera' ca data cInd au inceput sa vinA romanii de la sudul

Dunarii ar fi secolul al VII-lea spre deosebire de Roesler,

pe care-1 combate: Inceputul secolului XIII nu Insemneaza
Inceputul migratiei daco-ronianilor, cum crede Rsler, ci
sfIrsitul ei ; la Inceputul secolului XIII tot teritoriul ocupat
actualmente de romni era umplut de dinsii".
Dupa opinia (gresita) a lui Al. Philippide, ceea ce ar fi
determinat trecerea romanilor la nordul Dunarii In secolul
al VII-lea ar fi fost parasirea Daciei de masele slave dupa
moartea Imparatului Mauriciu ; in golul lsat de dinsii s-au
scurs dacoromanii" 169. Se stie 'ma ca slavii nu au parasit
Cu totii fosta Dacie Traiana, unde o parte a lor a continuat
sa convietuiasca cu autohtonii care i-au asimilat. Indiferent
insa de aceste opinii, Al. Philippide admite prezenta roma-

nilor In fasta Dacie la venirea ungurilor cind afirma

A.D. Xenopol a reusit sa probeze ca romanii erau In Dacia

lnainte de venirea ungurilor" 170.
In perioada dintre cele dung razboaie mondiale s-au pronun-tat In favoarea continuitatii numerosi Invatati straini:
italieni, germani, englezi, francezi, cehi etc., dintre care amintim pe: Gino Lupi 171, Jaroslav Miiller 172, Seton-Watson 173,
Josef Maurek 174, W. Wartburg 175, M. Besnier170, C. Patsch 1",
Franz Altheim 178, Marcel lEmerit 176, Hans Koch 180,

Ernst Gamillscheg 181, Karl Jaberg 182, Mario Ruffini 183 .a.
Nu vom putea aminti aici se liftelege argumentele

aduse de fiecare dintre acestia In sprijinul continuitatii.

Istoricul vienez Carl Patsch considerat de unii drept
cel mai bun cunoscator al civilizatiei romane In provinciile
www.dacoromanica.ro

47

a adus contributii de seama la lamurirea problemei

continuittii; el a invocat, printre altele: continuitatea legaturilor economice dintre romanii de la sudul Dunarii i populatia daco-romana de la nordul fluviului, intensa circulalie
monetard din vremea domniei lui Constantin cel Mare, numirile vechi ale unor localitati ci riuri, precum ci faptul ca In
secolul al IV-lea cretinismul era predicat la nordul Dunarii,
In limba latina, deci unei populatii romanizate. In plus, el a
aratat cA gotii nu au putut influenta prea mult limba romna,
deoarece ei 11100 au fost romanizati In parte 154
0 important& contributie teoretica In sprijinul continuiestice

tatii a adus savantul german A. Dopsch, care a aratat ca

nicaieri In Europa nu a existat un hiatus Intre cultura antica
cea medievala, deoarece barbarii nu au distrus civilizatia
romana, pe care unii 0-au Insu0t-o, teza valabila ci In cazul
Daciei

185.

W. Wartburg a aratat ca In toate regiunile evacuate de

romani au persistat coloniile romane c1 ca Dacia nu putea
face exceptie de la aceasta regula. Acela0 savant de renume
mondial a precizat ea motivul groazei provincialilor din
cauza barbarilor" este un argument luat din aer", fiindca
realitatile istorice Ii arata pe goti mai umani fat de paturile
muncitoare cleat stapinii romani de sclavi. Ca atare, la 275,
clnd gotii au luat In stapinire Dacia, marea masa a locuitorilor, acum romani sau daci romanizatd, ramln pe loe, caci
nimio nu ne obliga a crede cA Intreaga populatie ar fi dat
ascultare ordinului lui Aurelian.
Dac& dup.& evacuarea Daciei nu mai exista pentru sute
de ani dovezi serse despre aceti romanici nord-dunareni,
abandonati de Roma, faptul se explica prin aceea, ca scriitorii bizantini vorbesc numai de popoarele razboinice sta.pinitoare" ; de la un popor de pastori nu putem pretinde
sil lase urme durabile" (se liftelege, In cronici). In nici un
caz, neamurile germanice din tarile dunrene n-au stIrpit
limba 0 cultura latina, caci In Dacia s-au pastrat vechile
denumiri romane de localitati plat la sosirea slavilor, care
le-au slavizat In parte 188.
De0 documentar, prezenta romnilor In sud este atestata de Kedrenos In 976, In secolul al XII-lea In Moldova,
de Choniates ci Kinnamos, iar In Transilvania In 1210, spune
Wartburg, aceasta nu ne lmpiedica BA sustinem autohtonia
lor aici, ctici s-a dovedit In ultimul timp cti toate argumenwww.dacoromanica.ro
48

tele invocate de neorceslerieni Impotriva continuitatii all

devenit putrede" (sind morich geworden).
In aceeasi epoca numerosi Invatati sasi (lingvisti, isto-

rici) au admis continuitatea cu argumente stiintifice. Gustav

Kisch a dovedit astfel di elementele slave din limba sasilor
au fost primite prin intermediul romanilor care se aflau In
Transilvania la venirea colonistilor germani 197. AceIasi Inv&

tat a afatat ca o serie de topice unguresti din Transilvania

au fost preluate de la populetia romneasca gasita aici 19'
(teza sustinuta si de lnvatatii romani N. Draganu, Emil
Petrovici, I. Moga, la care vom reveni In partea a II-a, cap. X).

H. Theil a sustinut si el continuitatea linInd seama de

faptul ca daco-romanii nu puteau parsi o regiune atlt de.
bogat, unde au asigurat continuitatea de locuire In timpul
migratiilor ; un alt argument este acela ca ei sInt amintiti
In izvoarele maghiare 189. Pe baza pastrrii vechii toponimii a admis continuitatea si Fr. Miiller 19.
Istoricii si filologii maghiari au continuat Insa cu Inver-

sunare sa sustina mai departe tezele din arsenalul creat de

Roesler, desi cele mai multe se dovedisera caduce 19'.
De altfel, se cuvine s precizam aici ca, In perioada inter-

belica, atitudinea declarat ostila a istoriografiei ungare s-a

Indreptat nu numai Impotriva romanilor, dar si a slovacilor,
croatilor si slovenilor, care facusera si ei parte din defunctuf
Imperiu Austro-Ungar, istoriografia devenind o arm politied In vederea refacerii mostenirii teritoriale" a coroanei
SI. .. .tefan. Ca rasplata pentru zelul lor, unii dintre istoricii
ungari au fost promovati In posturi de conducere (I-16man
Mint, Szekfii Gyula, Csanki Dezsti, Karoly Arpad, Eckhardt Ferenc, Domanovsky Sandor etc.), devenind In acelasi timp ideologi ai horthysmului.
Unul dintre acestia a fost Szkely Janos, care sustine ca
romanii au trecut pe malul sting al Dunarii dupd ce ar fi
fost Infrinti de Imparatul Bizantului Isac Angelos (pe care
de fapt I-au InfrInt Impreua cu bulgarii, crelnd taratul vlahobulgar) 192 In recenzia facuta, N. Iorga a argot ca, dac..
rorramii ar fi fost calonizati In Transilvania, acestia ar fi
avut o situatie privilegiata, ca sash 193.
Intr-o alta lucrare, Szkely a precizat" ca romanii ar fi
fost adusi In Transilvania Intre anii 1142 si 1208 pentru apararea frontierei In regiunea Oltului; dupa cltva timp, marindu-se mult numarul lor, au repopulat toata Transilvania,
devastata de tatari 194. Cu acest prilej, romanii ar fi fost,
www.dacoromanica.ro

4g

olonizati, avindu-si organizarea lor cneziala si voievodala,

ca si dreptul lor romnesc ; ei ar fi primit de buntivoie oarecari servituti", astfel Inclt romdnii din Transilvania n-au
fost niciodat liberi"! Cum de a fost posibil ca romanii sa
fi primit servitutea In mod benevol Szkely nu ne mar turiseste.
Cum s-ar putoa oare sa se explice o astfel de colonizare,

ln care chiar de la lnceput colonistii slnt artati numai ca

serbi, care nu aveau nici mlicar dreptul sa-si schimbe sat-

pinul ?", se Intreba A. Sacerdateanu. Si cum se poate explica

faptul ca romnii au parasit situatia mult mai blind pe care

o aveau la sudul Dunarii pentru a intra robi In conditii

Inuit mai nenorocite ? Cumpna dreapta a judecatii nu o

poate admite" 195, afirmatia cu care sintem intru totul de

acord.
Clnd afirma ea romnii din Transilvania nu au fost nicio-

data liberi, Szkely uit desigur faptul ca, pina In secolul

al XIV-lea rom'nii nu au fost lipsiti de drepturi politice,
cd reprezentantii lor au luat parte la conducerea tarii al.&
turi de nobilii unguri, de secui si de sasi, fiind amintiti ca
membri ai dietei ; de pilda, la dieta din 1291, tinutd la Alba
lulia, au participat toti nobilii, sasi, secui si romani din

partile Transilvaniei" (universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis in partibus Transilvanis") 196. Ei au fost privati de drepturi politice dui:4 1366, nu pentru faptul &A ar

fi venit tirziu In Transilvania, ci din cu totul alte considerente. La 1366 dupa consolidarea celor doua state feudale romnesti independente Ludovic cel Mare a hotarit
sa nu mai recunoasca calitatea nobiliara a cnezilor romilni
care nu aveau confirmar regale 197 i s exclud din categoria nobililor pe cei care nu erau catolici, adica, pe romni

199.

In privinta modului cum au venit romnii In Transilvania, istoricii si lingvistii unguri propun solutii diferite:
-dup unii, romnii ar fi venit In grupuri mari. Intruclt Insa
,documentele nu amintesc miscri mari de populatie, altii
prefera o solutie mai discret": romanii s-au furisat" peste
munti. (Referindu-se la acest aspect, G. Bratianu remarca cu

fin ironie: ce peuple attend patiemment, au coeur des

montagnes inaccessibles, que les Bulgares et les Hongrois

eient acquis au Nord et au Sud du Danube des titres indis-cutables de priori* pour apparaittre cnsuite soudain, par
une infiltration mysterieuse sur leur territoire" !) 199.
www.dacoromanica.ro
.50

In sfirgit, altii, ca Szkely, afirma ea' romanii ar fi fostcolonizan (ca i secuii) ca sa apere granita. La asernunea ca
romanii ar fi fast colonizati in Transilvania, cel mai bun ras-

puns ni se pare a fi acela dat de N. Iorga: daca i-ar fi agezat regale Ungariei, i-ar fi pus In locurile pustei nu In marginea unei tari unde acelagi element (romanesc N.S.)

ajungea atunci la o congtiinta de stat ca sa-i dea, prin urmare,

ca alian unor posibili dugmani" 200.

Clt privegte afirmatia lui Szkely ea romanii ar fi re-

populat Transilvania dupd devastarea ei de catre tatari, vom

da cuvIntul -lui A. Sacerdoteanu care remarca cu mult spirit si finA ironie: lnseamna sa credem cA romanii stateau
la pinda i, chid vedeau ca navalitorii distrusesera citeva
sate, treceau repede Munni Carpati, ocupau locurile devastate gi-gi faceau satele lor. Abia atunci interveneau bietii
regi unguregti ca sa le dea diplome care nu exista lega-

lizind aceste agezri straine". Istoricii unguri nu ne spun

de ce turco-tatarii nu pustiau mai degrabd Moldova gi
Muntenia, distrugInd si populatia lor, cci doar trebuiau sa
treaca mai lntii pe acolo ca sa ajunga In Transilvania ; ori

cum se face ea au fost crutati numai locuitorii din alte parn

Sau poate barbarii urau numai pe unguri i le facea placere
sa-i Inlocuiasca cu romani ?" 201.

In aceeagi epoca cu Szkely, lingvistu/ maghiar Melich

Janos a Incercat sa demonstreze pe baza toponimiei ca, la
venirea lar In Transilvania, maghiarii ar fi gsit numai bulgari slavizati i bulgari turci ; contactul cu populatia romaneasca ar fi avut loc de-abia In secolul al XII-lea, dei ca
alti istorici (Pauler, Eckhardt) Melich admite ca. In
unele regiuni (de pilda, In Fgarag) au locuit romanii Inca
din secolul al X-lea sau al XI-lea, deoarece mutarea lar din
Balcani peste Dunare ar fi Inceput In secolul al IX-lea sau
al X-lea (Engel) 202.

In recenzia facuta de N. Draganu 203, acesta a aratat ca

teoria bulgaro-turca a lui Melich este lipsita de once probabilitate" i c acesta cerceteaz mai ales numirile ulterioare venirii maghiarilor, nu pe cele mai vechi. Pentru a ne
da seama de absurditatea teoriei lui Melich, vom arata ca
acesta sustine c numai un popor bulgaro-turc ar fi putut
pastra numirile Timi, Cris, Mures gi Somas, despre care se
gtie ca slut numiri vechi, pstrate de populatia romaneasca204.

Teoria lui Melich despre o continuitate de limba turciA

prin huni, avari i bulgaro-turci pin& la cucerirea Panoniei
www.dacoromanica.ro

51

Transilvaniei de catre maghiari a fost respinsa chiar de

lilologii unguri (Istvan Kniezsa, de pilda), iar N. Iorga arata
opiniile lui Melich despre filologia romand stirnesc risul 25.

Intr-o alta lucrare a sa, Melich a reluat ideea lui Sulzer

Roesler, potrivit -careia limba romand nu s-a putut forma
(lecit la sudul Dunrii, deoarece nu cuprinde elemente germanice 208 Intrucit asemenea cuvinte exista (nasture, tufa,
punga, brusture etc.) si cum, pe de alta parte, P. Skok a ara-tat ea este sigur CA elementele germane s-au gash F;si in
latina balcanica" 207, acest argument nu are nici o valoare
.(asupra sa vom reveni in partea a II-a, cap. IV).
Unul din cei mai redutabili adversari maghiari ai continuitatii in perioada dintre cele cloud razboaie mondiale a fost
Lajos Tamas (Treml), autorul unei serii de lucrar privind

aceasta problema 208 In ultima lucrare, tradusa in limba

franceza, reluind ideile lui Roesler, Melich, G. Weigand si

I4oman, Tamas sustine ca. poporul roman s-a format la sudul

Dunarii i avertizeaza pe confratii s, c oricine afirma ea

omnii sud-dunareni au venit la nordul Dunrii in secolul

al IX-lea sau al X-lea, deci inainte de unguri, quitte du

mme coup le terrain de l'argumentation scientifique et
(levient en quelque sorte dserteur" I

Principalele sale argumente sint: in rasaritill Europei,

latina nu a putut fi mentinuta decit de un popor de pastori
cum au fost valahii ; raporturile lingvistice dintre albanezi
daco-romani s-au prelungit pin& in secolul al X-Iea In
timp ce contactele maghiaro-romane nu au inceput decit
In secolele XII-XIII, iar toponimele romanesti nu sint mai
-vechi decit secolul al XIII-lea. In concluzie, Treml afirma
ca, inainte de secolele XII-XIII, nu existau romani sedentari, cA romanii erau putini in Transilvania in secolul al
XIII-lea, unde s-au inmultit prin salturi, incepind din secolul al XVII-lea.
Autorul se declara adept convins al unei patrii straromane pe un teritoriu restrins din Peninsula Balcanied si considera fantasti" pe inviltatii romni care sustineau continuitatea. Spre deosebire de Szkely, care sustine cA romti.nii
au fost colonizati, Treml afirma cA acestia s-au infiltrat" ca
pastori nomazi i transhumanti la nordul Dundrii, idee reluat
si de alti istorici maghiari (L. Galdi, L. Makkai).
In recenzia facut, romanistul E. Gamillscheg arata cd
lucrarea lui Tomas convinge numai pe cei care sint de aceeasi
parere cu autorul, deoarece nu aduce nici o dovada noud 29.
52

www.dacoromanica.ro

Fara sA in seama ca devine dserteur" cum spunea

un alt istoric maghiar din aceasta epoca, Fr. Eck-

Treml

hardt, aduce" ceva mai devreme pe romani din Penin-

sula Balcanica ; dupa opinia sa, daco-romanii ardeleni au

pornit din patria lor balcanica in secolele IX-X si cele dintii cete de pastori nomazi sau refugiati au putut ajunge in
Ardeal mai intii in prima jumatate a secolului al X-lea si au
locuit acolo numai in treacat" ! Intrucit frig acelasi istoric
sustine cA de-abia la Inceputul secolului al XIII-lea hotarele tarii (Ungaria N.S.) au ajuns (atins) unja naturala,
puternica catena a Carpatilor si unja Dunarii" 210, inseamn.

ca el admite implicit prezenta romnilor in Transilvania

inainte de venirea ungurilor 211.

In aceeasi epoca in care invatatii unguri mentionati se
straduiau sA sustina mai departe discontinuitatea, junstul
german E. Schmidt constata ca. parerea tiinific dominanta, pe baza celor mai noi cercetari, Inclina spre teoria continuitatii" 212, iar romanistul M. Friedwagner dovedea ca.

poporul roman nu se putea naste la sudul Dunarii, ci pa

un spatiu mult mai intins, care cuprinde atit regiunile de la

nordul eft si de la sudul marelui fluviu.
Intrucit influenta slava s-a exercitat asupra tuturor dialectelor romanesti, aceasta arata ea fenomenul s-a petrecut
cind intre aceste dialecte exista o unitate teritoriala. El a
aratat ca nu poate fi vorba de evacuarea Daciei prin constringere, facind analogie cu faptul ca nici ameninVrile, nici violenta nu au putut determina pe colonistii romani din timpul imparatului Iovianus (363) sa' paraseasca orasul Nisibis,
situat la frontiera cu Persia 213.

Dar nu numai istoricii unguri au negat continuitatea

romanilor in aceasta epoca. Un istoric bulgar, 1?. Mutafciev,
sustinea, de pild, ca dupa abandonarea Daciei i ocuparea
ei efectiva' de &titre barbari in fosta provincie romana nu s-a

putut mentine decit o slala populatie romana de pastori

nomazi, In munti. Cit priveste populatia romanizata de la

Dunarea de Jos si de la sudul Dunrii, aceasta ar fi fost distrus complet de invaziile germanice din secolul al 1V-lea;

dupti opinia lui P. Mutafciev, in secolele VIX nu ar fi

existat nici un fel de populatie romanizata nici la nordul

nici la sudul Dunarii, regiuni ocupate de barbari. Cit priveste pe stramosii romanilor, acestia ar fi trait ca pastori
muntii inaccesibili ai Carr atilor sau in Macedonia. Dewww.dacoromanica.ro

53

spre modul i locul unde s-a format poporul roman in aceste

conditii misterioase, Mutafciev declara c aceasta e o pro-

blema care 1-ar duce prea departe si pe care nu o poate

aborda!

214.

O deosebita importanta pentru problema continuitatii

o au studiile lingvistului Nicolae Drganu, dezvoltate in

marea sa lucrare Romanii, in veacurile IXXIV pe baza toponimici ci onomasticii, aparuta In 1933 215. In aceasta lucrare,
autorul a dovedit, pe baza studiului toponimiei i onomas-

ticii, ca romtmii au fost gasiti de unguri (la venirea aces-Lora) nu numai pe teritoriul pe care-1 locuiesc astzi, ci chiar

pe o Intindere mu/t mai mare, In locuinte statornice i In

organizatii politice si militare". Numele de origine romaneasca atestate IncepInd din 850 In Panonia si In Moravia,
din 1075 In Transilvania, in secolul al XI-lea In Galitia etc.,
sint dovezi sigure cA afirmatiile Anonimului privitoare la
romanii din Panonia, Banat si Ardeal erau intemeiate". In
concluzie imigratia romtmilor numai In secolul al XIII-lea
pe teritoriile acum romanesti, u strecurarea lor neobservatti

In coltul sud:estic al Ardealului , cum sustine teoria lui

Roesler si mai ales invataiii unguri, i inaintarea lor dinspre

sud-est, pe coama Carpatilor, pia In Moravia este exclusa.
In secolul al XIII-lea se poate vorbi cel mult de Incheierea
marei expansiuni romanesti" 216rn
In prezentarea facuta lucrarii lui N. Drganu de marele
lingvist Sextil Puscariu, acesta arata: printr-o just interpretare a toponimiei din Ardeal, Drganu a izbutit sa arate,
In mod evident, pe de o parte, prioritatea noastra fata de
unguri, pe de alta parte, o comunitate indelungata romanoslav In aceste regiuni".
Una din cele mai importante contributii la lamurirea
problemei continuitatii a adus istoricul Aurelian Sacerdoteanu Intr-o lucrare apruta In 1936 217, considerata de
N. Iorga drept cel mai bun raspuns dat rslerismului" 214.
Dupa ce prezint pe larg istoriografia originii poporului
roman si a continuitatii sale si modul cum a luat nastere
asa-zisa problema romaneasc", autorul aduce o serie de
dovezi istorice si filologice In sprijinul continuitalii. Arata
ca, Oda' in secolul al VII-lea; Romania orientala" alcatuia
o singura unitate, cu o limba latinA unica, straromana, i ca
din acest secol s-a fragmentat In mai multe Romfmii locale,
de o parte si de alta a Dunarii".
54

www.dacoromanica.ro

Concluzia sa este c4 romanizarea perfecta' a Daciei,

pastrarea elementului roman In aceasta provincie, continuitatea limbii, a religiei, toponimiei preromane si straromane,
izvoarele istorice, atit narative eft i documentare in care e
vorba precis de romani, cum i permanenta vietii autohtone
sub barbari" constituie dovezile concludente ale continuitatii.
In anul urmator, 1937, unul dintre marii istorici ai Europei, Ferdinand Lot, considera poporul roman une nigme
et un miracle historique" i se pronunta impotriva continuitatii, bazindu-se pe urmatoarele argumente: disparitia civilizatiei romane, identitatea idiomului aroman cu cel moldovlah, liturghia slava, toponimia i mai ales tacerea izvoarelor..

Jamais, entre la fin du IV-e et le XIII-e sicle, il n'est

question d'une population romaine vivant dans rancienne

Dacie. Ce mutisme de dix sicles est impressionnant". 219
In acelai an 1937, marele istoric G. Bratianu a raspuns,
lui F. Lot printr-una din cele mai frumoase pledoarii In favoarea continuitatii, In care a discutat o serie de probleme
importante ca: evacuarea Daciei, unitatea lingvistic a poporului roman, izvoarele literare vechi care amintesc pe romani,
legaturile cu patriarhia de Ohrida etc. El a scos In evident&

contradictia flagranta dintre invatatii straini, dintre care

unii ne neaga la sudul Dunarii, iar altii la nordul ei i s-a
intrebat daca nu cumva romanii constituie un caz de generatie spontaneel2".

Convins In mare masur de argumentele lui G.. Bratianu

pe care le-a analizat cu grija F. Lot afirma ca, Intrucit
romanii nu skit cazuti din cer sau ieiti din infern, trebuie s&
se adopte teza continuittii lor la nordul Dunarii. El se de-

clara, totodata, impotriva ideii evacuarii totale a Daciei,

imposibil de realizat.

Intr-o a doua lucrare, aparuta In 1939, G. Bratianu a

aratat c abundenla materialelor arheologice descoperiteindia o continuitate de viata la nordul Dunarii i a sustinut ca este imposibil s se refuze continuitatea poporului
roman atita vreme cit aceasta este recunoscutd f 'Ara dificultate altor foste provincii ale Imperiului Roman 221.
In aceeai vreme, Hermann Aubin, specialist In perioada
migratiunii popoarelor, facea o cercetare comparata Intre
situatia din regiunile romanizate de la Rin i cele de la Duna-

rea de Jos, care au avut o situatie asemanatoare: atIt In

Gallia cit i In Dacia, coloniile de veterani constituie cet
www.dacoromanica.ro

55

mai lnsemnat factor al romanizarii", precum In ambele provincii cretinismul a desavIrit romanizarea. AtIt In Dacia,
eft i In Gallia, populatia provinciala &area care a ramas
pe loo dup retragerea administratiei romane a fost pastratoarea culturii romane. In nici una dintre fostele provincii
romane distrugerile provocate de primele navaliri ale got,ilor nu au dus la disparitia vechii civilizatii romane, descoperita peste tot prin spaturile arheologice 222.
In anul 1938 avea loo o polemica Intre istoricii N. Iorga223

Al. Domanovszky 224 in problema continuittii, lntr-o

vreme In care aceasta problema capata un tot mai pronuntat
caracter politic. Istoricul maghiar sustinea c daco-romanii
au parasit Dacia la anul 260 d.Hr., ca primele dovezi despre existenta romanilor In Transilvania dateaza de la Inceputul secolului al XIII-lea, dar di virsta de aur" a patrunderii romanilor In Transilvania este incontestabil secolul al
XV-lea, procesul acesta continulnd In secolele XVIXVII
i mai ales In secolul - al XVIII-lea, datorit Fanariotilor
(despre aceasta problema a mai fost vorba In paginile precedente).
In acelai an, un lingvist maghiar Kniezsa Istvn elevul lui Melich , studiind toponimia Transilvaniei i utilizind argumentele lui Homan Mint i J. Karacsony, sustinea
i

ca nu existau romani aici In secolul al XI-lea i ca numele de

locuri au fost preluate de unguri de la populatia slave', nu

de la romani, spre mijlocul secolului al XI-lea. Dupa opinia
sa, romanii ar fi patruns In Transilvania abia In a doua jumatate a secolului al XII-lea, mai Intli In cimpiile i Valle ocupate de unguri i de sai i apoi, In secolele XIV-XV, In regiu-

nile muntoase, care erau nelocuite pInd atunci 225.

In realitate, lucrurile stau exact invers: le fait que la

toponymie des regions de prs alpins est purement roumaine ;

que dans la region des collines elle est mixte, slave et

roumaine ; que dans les larges valles et les plaines jusque

dans la region des collines, elle est hongroise et saxonne,
prouve, par analogie avec d'autres regions europennes, que
la population la plus rcente est celle de la plaine ; ce sont
les Hongrois et les Saxons", erne I. Moga 225.
Dupe.' Kniezsa, cu exceptia numelor atilgrad (Alba Julia)
i TIrnava, numirile romane de origine slava nu apar declt
la marginile Transilvaniei, In regiunea de munte, celelalte
fiind lmprumutate de romni prin intermediul maghiarilor
,.atunci cind au venit In Transilvania In secolul al XII-lea.
56

www.dacoromanica.ro

Dupg cum a arritat lingvistul Emil Petrovici, pgstrarea numi-

-rilor slave Blgrad, Tirnava, Bistra, Zlatna etc. constituie

o dovad evidentli cg romnii au convietuit cu slavii Inainte
de venirea maghiarilor, and slavii dispruserri 227
Analizind opiniile lui Kniezsa, acelai Emil Petrovici a
.argtat netemeinicia acestora, aducind numeroase dovezi din
toponimia transilvnean In sprijinul continuitritii i demonxtrind existenta populatiei romtineti In Transilvania in seco-

lul al XI-lea. GU privete toponimia maghiarg, aceasta nu

poate fi invocatg ca o dovadd despre prezenta unei numeroase

populatii maghiare, deoarece este o toponimie medievalti,

tirzie. In concluzie, se arat cti nu se poate vorbi de o continuitate maghiara In Transilvania pe baza toponimiei 228
(Despre aceasta vezi partea a II-a, cap. X.)
Aparilda Atlasului limbii romtine, realizat de Sextil Pucariu i de elevii sgi de la Cluj, a adus o contributde de seam
la Irimurirea procesului etnogenezei romaneti i a convina
pe numeroi lingviti precum Karl Jaberg, Ernst Gamillscheg,

G. Reichenkron etc. ca admiterea continuittitii pe teritoriul Daciei este singura cale de Intelegere a problemei ; dacg.

romnii ar fi venit In Transilvania ca popor format de la

Sudul Dungrii, ar rgmine de neinteles faptul cd elementele
Iatine s-au pstrat deosebit de bine In nord-vestul Romaniei. Hrtile Atlasului demonstreaz cu claritate CA este
exclus cu totul ca Dacia s fi fost pardsit de told locuitorii
romanizald in urma hotdririi lui Aurelian 229.
In aceeai epocti, In marea sintezd de istorie maghiarg a

lui Homan Bttlint-Szekfii Gyula se relua vechea idee a

lui Janes() Benedek de la sflritul secolului trecut, dupri care

rom 'Anil din Transilvania s-ar fi inmultit In secolul al XVIII-lea

prin emigrare din Tara Romtineascii i Moldova, unde ar fi

trgit In conditdi mult mai grele decit In Transilvania ; aceastg
situatie ar fi impins aceste popoare semislbatice" ( I) s se
Imbulzeascg spre Ungaria ca spre pgmintul frigaduintai"( I).

Dupg opinia celor doi istorici, aceasta era cheia" isto-

riei romtmilor din Transilvania in secolul al XVIII-lea, unde

eran considerati o populatie de pgstori seminomazi i semi-

slbatici, care stinjeneau necontenit opera civilizatoare a

statului sttipinitor ! 239. Referindu-se la asemenea asertiuni,

N. Iorga intreba: credeti c este prost un ef de stat unde

sint agricultori sA primeascg ciobani, care In rtcirea lor
stricg semdnilturile ?" 231.

www.dacoromanica.ro

57

Acestor idei greite le-a raspuns David Prodan Intr-una

din cele mai serioase lucrri dedicate problemei continuittitil 232 Utilizind cifrele cunoscute din statisticile vremii, ca
i diverse alte izvoare, el a dovedit ca migratiile romneti
peste Carpati se sold eaz pentru Transilvania mai curind
cu deficit decit cu profit: romnii din Transilvania mai mult
emigreaza cleat imigreaza" 233. D. Prodan a citat, printre
altele, o descriere a Transilvaniei din secolul al XVIII-lea,
In care se spune: vedem necontenit, an de an, un mare numar de romani ardeleni care trec In Tara Romaneasca i In
Mold ova, dar vedem foarte rar un numar Insemnat de romani
de dincolo care ar veni In Ardeal", i aceasta din pricina ea
romanii din cele doua principate aveau o situatie mult mai
bung decit cei din Transilvania, care suportau o dubla exploatare: nationala i social& 234.

Un alt savant roman care a sustinut cu fermitate In a-

ceasta epoch' continuitatea a fost Constantin Daicoviciu, unuI

dintre cei mai buni cunoscatori ai istoriei Daciei. Intr-o lu-

crare apruta In 1940, el a adus precizari noi i lamuriri

suplimentare" de ordin arheologic In sprijinul tezei continuittii. El a ail-tat ea nu poate fi vorba de parasirea Daciei de
&are toti locuitorii ; romanizarea Daciei a continuat i dup.&

plecarea autoritatilor romane, chid Romania" se Intindea

atIt la nordul cit i la sudul Dunarii. In timp ce In nordul
Dunarii exista numeroase dovezi ale prezentei daco-romanilor

dui:a secolul al III-lea d.Hr., la sudul fluviului nu avem

marturii directe (epigrafice) despre o populatie refugiata

din Dacia Traiana In Dacia Aureliana" 235.

Un adversar al continuitatii a fost arheologul maghiar

A. Alfldi. El a suslinut ideea absurd& c toti dacii ar fi

fost ucii de catre romani, astfel inclt nu au putut fi romanizati ; intruclt populatia romanti ar fi fost retrasa din Dacia
de catre Aurelian, disparut naturellement en Transylvanie
toute trace de vie romaine" i, deci, posibilitatea continui-

tatii 236.

Raspunsul cel mai bun La dat C. Daicoviciu, care

cercetarile altor savanti ca C. Patsch, Jung, R. Syme
.a., ca i rezultatele descoperiiilor arheologice i epigrafice

cunoscute la acea data (1940)

a aratat c nu se poate

vorbi de o exterminare a dacilor de &Are romani 237. (Asupra

acestei probleme vom reveni In partea a II-a, cap. I.)

In anii aceia clnd se punea din nou In discutie problema Transilvaniei 1' historiographie magyare a declench
58

www.dacoromanica.ro

-..une veritable offensive de popularisation dP theories anciennes

et nouvelles concernant la discontinuad de la vie roumaine sur
le territoire dP l'ancienne Dacie, soutenant la thorie de l'immi-

,gration des Roumains en Transylvanie wiz XIII-e et XIV-e

siecles 238 Dupa cum declara istoricul Z. Toth, O parte a
tinerilor savanti (unguri) au facut din romni obiectul primordial al cercetrilor lor i programul vietii lor" ! 239. Nu ne
vom putea ocupa de toga aceasta literatura', cu un puternic iz sovin, care avea menirea s lnvenineze relatiile dintre
popoarele roman i maghiar In epoca odiosului dictat de la
Viena.
Nu vom putea omite lug unul din cele mai violente atacuri lndreptate impotriva poporului roman cuprins In volumul D3cumenta historiam Valachorum in Hunga-ia illastraniia (1941), editat de E. Lukinich, L. Galdi, A. Fekete-Nagy

si L. Makkai. In introducere se considera' avec certitude

est erron de parler de la prsence d'une population
roumaine en Hongrie avant la fin du XII-e sicle", adica

teza roesleriana, devenita dogma pentru toti adversarii continuitatii 240. Lucrarea cuprinde trei capitole dedicate vieii
a romanilor, imigrrii lor In Transilvania si
amintirii lor In documentele maghiare 241. (Asupra opiniilor
.acestor autori vom mai reveni in partea a II-a a lucrarii.)
Afirmatiile autorilor lucrarii Documenta Valachorm au
lost discutate pe larg i bine argumentate de istoricul

I. moga 242 Acesta a aratat ca prioritatea romanilor

In

Transilvania este dovedita de simbioza slavo-romana, anterioar venirii ungurilor ; absenta romanilor din documente pina

la sfIrsitul secolului al XII-lea nu poate constitui un argument Impotriva continuitatii, deoarece nici ungurii, sasii
secuii nu stilt amintiti In aceast vreme ; romanii nu au fost

pastori nomazi, ci sedentari, legati de sate stabile ; toponimia

slavo-roman, preluata de maghiari, este o alta dovada a

continuitatii, asa cum continuitatea unor forme vechi de organizare social-politica dovedeste existenta populatiei romanesti autohtone, care a jucat un important rol politic, social
si economic In istoria Transilvaniei In secolele XIII-XIV.
(Asupra acestor probleme vom reveni pe larg In partea a II-a
lucrarii.)
I. Moga a mai remarcat apoi dezacordul dintre autorii
volumului Documenta V alachor um i filologul Istvan Kniezsa:

In timp ce autorii volumului Bustin di romanii au patruns

In Transilvania In secolul al XIII-lea, infiltrIndu-se mai Intli
www.dacoromanica.ro

:59

In regiunile muntoase, de unde au coborlt In cImpie In secolul urmator, Kniezsa sustine ca romAnii au venit In a doua

jumatate a secolului al XII-lea, asezIndu-se mai liltli In

cimpiile si vaile ocupate de unguri si sasi, suind In secolele

XIVX'T spre munte 243
In aceeasi
reluind tezele istoriografiei maghiare
sovine, Herbertepocd'
van Leisen a sustinut c patria primitiva a
poporului roman a fost la sudul Dunrii, In regiunea dintre
Tesalia si Vardar 244.
Raspunsul i La dat invtatul Silviu Dragomir Intr-una
din cele mai importante lucrri In problema continuitatii 245.

El a artat ea patria primitiva" a romanilor a fost loarte

Intins, cupiinzInd si o regiune din sudul Dunrii ce nu se

poate limita precis. Ca dovezi ca romanii nu au putut veni
din sudul Dunrii se invoca faptul c nici un izvor nu vorbeste de o miscare de populatie de asemenea amploare si ea,
daca ar fi venit din sud, romnii ar fi trebuit sa aduc de
acolo forme de organizare social care nu se IntIlnesc In
Transilvania (fraternitti, celnici, primichiuri etc.). In plus,
este greu de crezut ca tranii liberi din sudul Dunrii ar fi
acceptat de buna voie s devind iobagi ai nobilimii maghiare.

L'hypothse d'une immigration roumaine partie de la

Pninsule Balkanique au XII-e, XIII-e ou XVI-e sicles
quivaudrait a jeter un deli a la vrit historique la plus

lmentaire. Il n'y a ni regions gographiques ni un moment

dans le temps qui nous autoriserait a localiser un vnement
de ce genre" 246.

In aceeasi epoc aparea o carte foarte bine informatd In

problema continuittii datorata lui Alexandru Procopovici;
dup ce arata care Milt parerile umanistilor straini si romani
cu privire la continuitate, In partea a doua a lucrarii autorul
aduce dovezi filologice, istorice, etnografice si de toponimie

In sprijinul continuitatii. Lucrarea foarte bine organizata

avea menirea sa faca cunoscut lumii apusene adevarul asupra acestei probleme atil de discutate In acea
epoca 247.

Dupa 1944 cu toate piedicile si greuttile Intimpinate

din partea regimului comunist, care s-a strduit O.' ne falsif ice
istoria, pe baza numeroaselor izvoare scoase la ivealtt, a

rezultatelor cercetarilor arheologice ca si a prelucrarii Intregului material acumulat de vechea istoriografie, s-au lntreprins cercetari noi asupra unei serii Intregi de problenne importante 248.
60

www.dacoromanica.ro

S-a reluat studiul formarii limbii i poporului roman,

problema strIns legata de aceea a continuitatii sale pe pamlntul stramosesc.

n acest domeniu s-au editat doua lucrri mai importante: In prima, datorata lui C. Daicoviciu, E. Petrovici
Gh. Stefan, aparuta In 1963, cu titlul La formation du peuple
roumain et de sa langue, utilizind toate datele istorice, arheologice, filologice, de toponimie etc., s-a demonstrat ca poporul roman s-a format pe ambele maluri ale Dunarii ca rezultat al romanizarii autohtonilor daco-moesieni In ultimele secole

ale primului mileniu In spatiul carpato-dunarean, avInd ca

nucleu regiunile de deal si de munte ale Daciei 249. Totodata, invocindu-se numeroase argumente,
demonstrat
inconsistenta tezei roesleriene a discontinuitatii poporului
roman, considerata ca fiind total In contradictie cu mersul
normal al ietoriei.
Cea de-a doua lucrare, aparuta In 1973, a fost realizata
de C. C. Giurescu si poarta titlul Formarea poporului roma'n.
In ea se dovedeste ca formarea poporului roman i persistenta sa In spatiul carpato-danubian unde locuisera stramosii sai, daco-getii, nu este nici o enigma i nici un
*miracol , asa cum s-a afirmat de unii antecesori si cum
se sustine si astazi de cercetatorii neinformati sau care urmaresc un tel politic. Ea se integreaza, dimpotriva, In procesul
normal si general de formare a popoarelor romanice, adica
francezilor, italienilor, spaniolilor i portughezilor, comportlnd elemente constitutive similare i continulndu-si
viata neintrerupt pe teritoriid pe care au luat nastere" 250
In domeniul istoriei limbii amintim vol. II din Istoria
limbii rometne (1969), care a urmarit reconstruirea fazei de
trecere de la latina la romana din secolele VVIII, ultimul
secol reprezentInd epoca de dislocare a dialectelor 251.
Deosebit de pretioase pentru unele aspecte ale continuitatii slut lucrrile lui 1.1. Russu, dedicate elementului autohton din limba romana: Limba traco-dacilor (1959, 1967) si
Elemente autohtone In limba romd ncl. S ubstratul comun romeino-

albanez (1970) 252; prima a dovedit ca romanii au pstrat

numeroase cuvinte de la geto-daci, ceea ce demonstreaza
In mod ciar ca acestia nu au putut fi distrusi, iar In cea de-a
doua se lamuresc raporturile dintre limbile romana si albaineza, folosite ca argument In sprijinul tezei ea limba romana
s-ar fi format la sudul Dui-146i (vezi parea a II-a, cap. IV).
www.dacoromanica.ro

61

Intr-o serie de alte lucrari (la care ne vom referi in acelasi capitol) s-au reluat alte probleme, ca, de pild, influenta
slav asupra limbii romilne.
Legat de cele precedente este lucrarea lui SiIviu Dragomir
despre Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice in evul mediu
(1959) 253, care a dovedit ca nu poate fi vorba de migratii
masive de vlahi din Peninsula Balcanica spre nord incepind
din secolul al X-lea ci, dimpotriv, cA totul vorbeste in fa-

voarea unei miscari pornite din regiunea Dunarii spre sud

si de la Morava spre vest... In secolul al XI-lea se constata
caracterul difuz al vlahilor din toata Bulgaria i prin
aceasta se -verifica implicit neputinta de a iradia spre nord
o populatie aft de numeroas ca cea daco-romtina". Acelasi
alvatat a mai remarcat faptul ca organizatia vietii patriarhale" la romnii de la nordul Dunarii are un alt caracter
decit la sudul Dunarii, ceea ce dovedeste ca romanii nu au
putut veni de acolo.
S-a inceput editarea colectiei Inscriptiile Daciei romane,
din care au aparut pin acum mai multe volume: 1. Introducere istcrica si epigrafica. Diplomele militare. Tablitele
cerate (1975); II. Oltenia qi Muntenia (1977), III/1, Dacia
Superior. Zona ct, sud-vest (teritoriul dintre Duniire, Tisa
si Mures) (1977); 111/2, Dacia Superior. Ulpia Traiana
Dacica Sarmizegetusa (1980) 254. Dupti cum se arata in pre-

fata la vol. I, urmatoarele volume vor cuprinde

din judetul Hunedoara i restul Daciei Superior, apoi, separat, cele din Dacia Porolissensis, Dacia Inferior (Malvensis);
seria a II-a va cuprinde inscriptille din Scythia Minor (Dobrogea).

Separat de aceste volume privind Dacia romana, a aparut un volum masiv cuprinzind Inscriptiile grecesti latine
din secolele IVXIII descoperite In Romania (1976), elaborat de Emilian Popescu, volum asupra cruia vom reveni

In partea a II-a, cap. VI.

A inceput, de asemenea, publicarea (text original i traducere romaneasca) a textelor autorilor romani, greci
bizantini privitoare la daci, daco-romani si populatia rorntineasca ; din aceasta colectie, intitulata Fontes Historiae DacoRomanae, au aparut pin acum patru volume: primul volum
(1964) cuprinde izvoarele de la Hesiod 'Ana la Itinerariul lui
Antonius (sfirsitul secolului al III-lea); cel de-al doilea (1970)
textele de la anul 300 pina la anul 1000; al treilea, (1975),
62

www.dacoromanica.ro

scriitorii bizantini din secolele XIXIV; cel de-al patrulea

f1982), scriitori si acte bizantine din secolele IVXIV.
0 deosebit dezvoltare au luat In ultimele decenii cercetrile arheologice, care au imbogatit substantial cunostintele
noastre cu privire la continuitatea romnilor, furnizind unul
din argumentele cele mai convingatoare In sprijinul acesteia
(Vezi partea II-a, cap. VI.) Dupd cum s-a aratat

pe drept cuvint, datorita rezultatelor obtinute pind acum.

arheologia s-a dovedit a fi izvorul principal si nou al cercetrilor actuale pentru dovedirea continuitatii" 252 (subl.

ns. N.S.).

Dintre lucrArile aparute In acest domeniu se cuvin amin-

tite In primul rind acelea ale lui Dumitru Protase care a

strins si publicat In 1966 toate mrturiile arheologice ale
continuittii (anii 271-450) 257. Acelasi autor a dovedit
Intr-o altli lucrare, tot pe baza descoperirilor arheologice,
pastrarea vechilor ritualuri funerare ale dacilor i romanilor
pe teritoriul fostei Dacii Traiane 258
Dintre lucrrile de interes mai larg amintim pe cele ale
Eugeniei Zaharia, dedicate culturii Dridu, cultura populatiei

autohtone din secolele VIIXI, din epoca de formare a

poporului romiln 258, apoi pe cele ale lui Octavian Toropu 200,
Dan Gh. Teodor 281 Si Liviu Mttrghitan 232; primul a alcti-

tuit o sintezti a descoperirilor arheologice privind perioada

275-1025 din Dacia Traiang sud-carpatich (Oltenia) ; cel
de-al doilea, o sinteza a tuturor rezultatelor obtinute prin
cercetarile arheologice intreprinse in Moldova In ultimul
sfert de veac cu privire la perioada secolelor VIXI d.Hr.",
iar cel de-al treilea, o sinteza asemanatoare asupra descope-

-ririlor Mcute In Banat pentru perioada secolelor IIIXII

d.Hr., insistlnd asupra procesului romanizrii si a descoperirilor din perioada postaureliand de la Dierna, Tibiscum,
Gornea, Svinita, Pojejena si din alte nurnEroase locali-MO unde s-au descoperit villae raRticae, cuptoare de redus
minereul, tezaure, inscriptii etc. Toti trei autorii amintiti
mai sus au adus dovezi de necontestat cu privire la continuitatea elementului daco-roman si romanizat in aceste provincii.

Tot pe baza rezultatelor cercetarilor arheologice au fost

lAmurite lntr-o oarecare m'asurti relatiile intre -popoarele

migratoare si populatia autohtonA In secolele IIIX III,

aducindu-se dovezi noi despre persistenta acestei populatii,

singurul factor de continuitate pe teritoriul Daciei233.
www.dacoromanica.ro

61

In acelasi domeniu al arheologiei amintim citeva studii

de sinteza privind problema continuitatii datorate unor

arheologi de renume, ca : I. Nestor 264, Kurt Horedt 264/bis,
M. Petrescu-Dimbovita 266, D. Tudor 266, Eugenia Zaharia 267,

D. Berciu 268 etc., care au scos In evident:a' aportul deosebit,

de insemnat al descoperirilor arheologice din ultimele trei

decenii la elucidarea problemei continuitatii. Rezultatele
obtinute de cercetarea arheologica romneasca lndeosebi
In ultimii 15 ani afirma D. Berciu In 1975 constituie
cel mai bun si stiintific raspuns care trebuie dat celor care
mai contest vechimea, continuitatea si unitatea poporului
rom an" 266.

Teza romanizarii Daciei, ca si a continuitatii populatiei

si civilizatiei daco-romane au cpatat o baza solida gratie
avintului sapaturilor arheologice. Extinderea cercetarilor
arheologice asupra perioadei de formare a poporului roman
a facut ca spatiul dintre secolele IVX, considerat altadaa

ca o perioada obscura, &A capete noi lumini cu fiecare campanie, facind astfel posibila identificarea pe cale arheologica
a urmelor populatiei romanesti.
Cit priveste istoriografia problemei continuitatii, aceasta
s-a imbogatit in 1977 cu un inventar cronologic insolit de un
comentariu critic al istoriografiei de limba' germana (germana,
austriac', elvetiana-alemanica, saseasca) In problema continuitatii, incepind de la F.A. Biisching pina In zilele noastre.
Din aceasta lucrare datorat lui I. Hurdubetiu (Die Deutschen.
ber die Herkunft der Humanen) rezulta ca marea majori-

tate a autorilor prezentati (50) au sustinut continuitatea

si nu dintre cei mai marl

s-au declarat impotriva (Sulzer, Eder, Engel, Roesler,

romanilor, in timp ce numai 12

Teutsch, Goos, Stadtmtiller, Weczerka s.a.).

De curInd a aparut o lucrare de sinteza, datorata Ligiei

Barzu, care analizeaza din perspectiva celor mai recente

date istorico-arheologice principalele argumente In favoarea

demonstrarii continuitatii poporului roman pe teritoriul pe
care-1 ocupa astazi", subliniind : nivelul lnalt atins de crvilizqia dacica In preajma cuceririi romane, penetratia lumii
dacice in civilizatia romana, continuitatea dacica in provincia
Dacia si in afara ei, caracterul complex al procesului de romanizare si adincimea lui, continuitatea populatiei daco-romane
si romanice 270.

0 alta lucrare de care ne vom ocupa se datoreste cunoscutului arheolog Dumitru Protase, specialist de seama in
64

www.dacoromanica.ro

problema continuitatii. In primul volum din aceast& lucrare

se aduc dovezi convingOtoare despre persistenta dacilor sub
ocupatia romanO (invocindu-se toate descoperirile arheologice)4

i despre romanizarea populatiei din Dacia TraianA, ambele

considerate fencmene de InsemnOtate primordiala pentru

Inceputul etnogenezei romaneti", ca i despre faptul cA
la retragerea aureliana, marea majoritate a acestei populatii,.
Indeosebi cea din tinuturile rurale, a rmas i s-a extins In
vechea Dacie, constituind baza poporului roman 271 Peri-

oada 275 secolele VIVil d.Hr. va forma subiectul

volumului al II-lea.

Putem spune In concluzie Impreun cu F. Constantiniu

ca istoriografia roman& a consolid le fondement scientifique sur lequel s'lve cette permanence de Phistoriographie

roumaine du XVII-e sicle et jusqu' nos jour, savoir

l'existence des l'origine et la continuit des Roumains dans

l'espace carpato-danubien... ; l'historiographie roumaine s'est
efforce de montrer, l'aide de l'information et des investigations de l'poque, que les Roumains sont des maltres dala
terre qu'ils habitent" 272
Pornind de la premisele juste cA exterminarea populatiei:
dace cucerite de romani, alungarea ori scoaterea in masa din
tara ei de batina i lnlocuirea dezvoltrii interne, fireti, Cu
hiaturi i imigratiuni imaginare este contrartt evolutiei istorice reale, Invtaldi romni s-au pronuntat unanim, hotarn, Impotriva teoriei lui Roesler i a adeptilor sAi, aducind
argumente solide i variate In sprijinul permanentei dacoromanilor la nord de Dunre i in arcul Carpatilor, argumente
expuse In numeroase lucr&ri de specialitate, reviste de cultura', conferinte publice, manuale colare i In cursurile
universitare" 273.

Cu toate acestea, o serie de istorici, etnografi, lingviti

straini au continuat s& susling vechile teze perimate ale lui
Roesler. Aa cum s-a artat In ultimele decenii intr-o serie
de publicatii romaneti, unii dintre aceti savanti sau ziariti
urmOresc sa invenineze relatiile de prietenie existente intre

popoarele roman i ungar, slujind astfel interesele unor

cercuri reactionare i revanarde.

www.dacoromanica.ro

65

Printre adversarii continuitatii se afla G. Stadtmiiller,

care sustine a extinderea poporului roman In teritoriul
carpatin s-a Wilt de pstorii valahi migranti din regiunile
muntoase interioare ale Peninsulei Balcanice" i ca, dupd

clt se pare, cumanii au avut un rol insemnat In aceast

migrare mare valaha spre nord"274. De altfel, trebuie sa
aratin ca G. Stadtmiiller i-a modificat treptat pozitia :

daca In 1941 nega total continuitatea, In 1966 sustinea cd

problema este discutabila", In 1969 sub influenta lui
Ernst Gamillscheg

admitea existenta unor resturi romanice

In Muntii Apuseni, iar In 1982 el arata cd romanii, care

formeaza astazi un bloc lingvistic i etnic puternic si inchegat

In nordul cursului inferior al Duntirii, skit, potrivit Inceputurilor lor, o ramura a familiilor lingvistice romanice. Ei
stilt, potrivit limbii lor, atit a majorittii vocabularului, at
i a totalitatii constructiilor gramaticale, urma0 ai populatiei
provinciale romane la Dunrea inferioara" 275 Aceasta dovedegte di i cei mai redutabili adversari ai continua:40i pot

fi convii* ca apart( o teed absurda!

Printre adversarii continuitatii se gasesc numero0 istorici

qi etnografi unguri. Astfel, intr-o serie de lucrari ale lui

Gy. Gyrffy 275, aparute In anii 1960-1964, se reia vechea

tez a istoriografiei maghiare potrivit careia romanii nu grit

amintiti In documentele din secolele XIXII, ci doar In

cele din secolul al XIII-lea, clnd ar fi venit in Transilvania ca

ptistori nomazi, dei nu existli nici un izvor istoric care sti

aminteasci despre o asemenea imigrare.
Pentru pozilia istoriografiei maghiare contemporane ni

se pare revelator faptul ca In 1974 a aparut o istorie a Ungariei

in limba franceza, urmatti, In anul urnator, de o editie In

limba engleza, alcatuita sub egida Institutului de Istorie al
Academiei de Stiinte Ungare. In aceste lucrri de popularizare peste hotare a istoriei Ungariei se reiau (cu mici morlificari) vechile teze roesleriene. Se sustine, de pilda disparitia
quasi-totala a dacilor sau ell parasirea Daciei de administralia romana ar fi fost Insotita de plecarea unei parti considerabile a populatiei romanizate ; cei care au rmas au terminat, la capatul a cloud secole, prin a se asimila populatiei
autohtone care nu vorbea latinete i noilor imigranti".
Ca urmare a acestui fapt, cind au ocupat Transilvania, ungurii nu ar fi gasit aici declt pe slavi, care, ei singuri, grit
considerati populatia batinaa 277 Romnii nu ar fi aparut
cleat In secolul al XIII-lea clnd sInt amintiti In documente I
66

www.dacoromanica.ro

Aceste opinii absurde au fost combetute Inca din 1975

de C. C. Giurescu, care a artat cA autorii acestor lucrri aplica

vechea dogma a istoriografiei maghiare de a trece sub Were

izvoarele ce nu se potrivesc cu o teza preconceput 278.
In numeroase alte lucrani
editate de Academia
Ungara, precum Studii etnografice (1975), Magyar Nprajzi
Lexikon (Dictionar etnografic maghiar) (1977) etc., gasim
aceleasi idei: romAnii si-au recut aparitia la nord de Muntii
Carpel ti fie In secolele XIIXIII, fie In secolele XIVXVII,
oricum dupa venirea maghiarilor 279.
Acesta pare s fie punctul de vedere dac nu oficial, cel
putin dominant al istoriografiei maghiare contemporane.

Continuitatea romnilor a fost negata apoi In Erdly

trtncte, vol. I, Budapesta, 1986 (p. 301), unde se afirma c

nu exist dovezi nici istorice, nici arheologice, nici toponimice cu privire la existenta populatiei romne In Transil-

vania inainte de Inceputul secolului al XIII-lea".

Deci, nici un fel de schimbare In pozitia istoriografiei

maghiare In aceastii problemei 28.

Numerosi alti istorici sau lingviti strini au inteles insa

absurditatea teoriei roesleriene i s-au declarat cu convingere
adeptii continuitatii. Pentru continuitate s-a pronuntat astfel

marele lingvist suedez Alf Lombard, bun cunoscator al

limbii romAne, creia i-a dedicat o serie de studii. Intr-una

din aceste lucrri, tiprit In limba sued ez In 1967, Lombard a citat numeroase dovezi ale continuittii, aduse in
special de filologi, afirmind cA cei mai multi cercetatori sint
convinsi de faptul c latina orientala a trebuit s se dezvolte, la sfIrsitul antichittii si la Inceputul evului mediu,
aft la nord, cit si la sud de Dunre. Concordantele dintre
antichitate i timpurile moderne sint prea evidente pentru
a ne permite s inlturam teoria mentinerii limbii latine la
nord de Dunare"281. Un alt mare filolog care a sustinuL
continuitatea a fost G. Reichenkron 282.

Cu toate progresele evidente realizate in lemurirea problemei continuitatii, In ultimii ani, Impotriva istoriei poporului nostru se poart o campanie Indeosebi In dou probleme
importante: continuitatea i unitatea poporului nostru.
La aceasta campanie participa nu numai cercuri stile
Arii noastre, din afara hotarelor, dar ceea ce este mai
www.dacoromanica.ro

67

unii istorici, lingviti i. public4ti din tarile

vecine. Multi dintre acetia trebuie sa o spunem de la
inceput Oa cu totul nepregatiti si lipsiti de informwtie
pentru o asemenea discutie.
Ca exemplu citam cazul a doi din ultimii combatantd"
*gurprinzator

lmpotriva tezei continuittii: este vorba de dr. Andreas

Jonas i de profesorul englez Donald Mc Kay care au discutat problema In influentul ziar vest-german Frankfurter
Allgemeine Zeitung". Primul afirma ca maru1" romanilor
din zona lacului Ohrida spre nordul Dunrii a fost Inregistrat

cu grija" de cronicile bizantine ale epocii, dei nici una din

aceste cronici nu pomenete despre o asemenea mipare. Cel
de-al doilea sustine, nici mai mult, nici mai putin, ca stipa-

turile arheologice ar fi dovedit ca Balcanii de vest ksi nu

fosta Dacie ar fi fost Ora de origine a valahilor !
Cu asemenea argumente", scoase din imaginatia bolnava

-a unor pseudo-savanti, poli dovedi" once unor oameni

4care nu tiu nimic sau tiu prea putin despre istoria noastra.
Discutia In aceasta problema i-a pierdut In multe cazuri
tcaracterul tiintific, intrucit scopurile care o anima sint de
ordin politic i revizionist.

Din rindul sustinatorilor continuittitii putem cita i

-revista cehoslovaca Historicky Casopis", nr. 4/1979, care
-aduce citeva argumente In favoarea continuitatdi, printre
-care i acela ca Teophanes afirma ca., In jurul anului 594,
tlavii din nordul Dunarii isi numeau conducatorii prin cuvintul latin rega, preluat de la populatda autohtonti sau ca,
pe la 1152, In cronica bizanting a lui Kinnamos, se arata eti,
In partea cealalta a Dunarii, traia o populatie romana (vlahi).
Clt privete afirmada roeslerienilor ca pina la 1210 nu exista
-nici o informatie scrisa despre populatda romaneasca din
Transilvania, istoricul ceh aratii ca acesta este un argument
lipsit de valabilitate, intrucit Oda la Infiintarea cancelariei
regale ungare, spre sfiritul secolului al XII-lea, actele serse
.erau un fenomen rar. In schimb, hiatus-ul dintre secolele
NI i XII poate fi suplinit cu denumirile toponimice, ca i cu
dovezile arheologice ale continuitatii.
De asemenea, amintim pe unii istorici din Polonia (J uliusz Demel) 283 sau Iugoslavia (Draga Garaganin) 284
Istoricii sovietici, in general, admit continuitatea populatiei daco-romane In Transilvania. De pild, in lucrarea
68

www.dacoromanica.ro

Moldovenii, Chisinaul 1977, se sustine ca slavii s-au asezat

In Intreg spatiul carpato-balcanic, alaturi de populatia roma-

nizata existenta aici, iar valahii s-au format ca popor It

secolele IXX, atit la nord eft si la sud de Dunre ; valahii
ar fi emigrat spre vaile Carpatilor rasariteni In timpul lui.

Drago, deci se admite implicit continuitatea populatiei romanesti In Transilvania, din dorinta nemarturisita ca ea st
vina mai tirziu In Moldova.
Pe aceeasi pozitie se gsesc si a4i istorici sovietici. DE
pilda, V. D. Koroliuk a admis existenta populatiei daco-romane in bazinul carpatic si, respectiv, prioritatea etnica a
romanilor In Transilvania pe baza cronicii lui Nestor carE
aminteste de valahi285.
Un alt istoric sovietic, E. A. Rikman, in culegerea. destudii Legdtarile slavo-volohe, Chisinau, 1978, admite nu

numai romanizarea intense a Daciei, atestata de eels

circa 3000 de inscriptii In limba latina, dar si continuitatea

populatiei daco-romane, dovedita de doua izvoare care se.
confirm& : Anonymus si cronica lui Nestor, pozitie asemna
toare aceleia a istoriografiei romane2".

Continuitatea a fost acceptata si de S. A. Tokarev si

N. N. Cebocsarov, care declarau Intr-o lucrare din 1964:
pe baza celor mai no i date ale istoriei, lingvisticii, etnografiei,

antropologiei si arheologiei, este demonstrat ca totul dovedeste indiscutabil continuitatea populatiei daco-romane la
nordul Dunarii In secolele ce au urmat dupa retragerea armatelor romane" 287.

Cercetarile arheologului I. G. Hinku au dovedit di popu-

latia de baza a Moldovei de rasarit In secolele VIIIX o

forman valahii si cti acestia eran de aceeasi origine ca si.
purtatorii culturii Dridu, &lied romani.
*

Ott priveste istoriografia contemporana din tarile apusene,.

si aceasta are pozitii diferite: numerosi istorici sustin continuitatea ca pe un proces firesc, In timp ce altii, aflati sub
influenta propagandei revizioniste, o neaga.
Din categoria primilor amintim pe profesorul ameriCan
Paul Mac Kendrick, care arata ca, in lipsa documentelor,
oficiale, dovezile arheologice pledeaia pentru continuitatea
populatiei bastinase. In Dacia retragerea biropratiei impewww.dacoromanica.ro

riale din toata provincia, exceptind capetele de pod de la

Drobeta i Sucidava, Inseamna pentru noi absenta totala
sau aproape totala a documentelor oficiale. Dar saparea
asezrilor i cimitirelor pledeaza pentru continuitatea populatiei bastinase, iar monedele i milliarii demonstreaza c
viata economica si traficul comercial s-au desfasurat In
vechile orase romane i dup.& ce acestea au rmas pe mina
dacilor" 288.

La rindul ski, un alt istoric american, John Matley,

sustinea: teoria abandonarii Daciei si a repopulrii ei ulterioare printr-o masiv emigrare de la sudul Dunarii este o
teorie fantezista, care, nefiind confirmata de izvoarele istorice, nu poate fi acceptata nici macar ca ipoteza". Istoricul
american a subliniat faptul ca, daca nu ar fi existat pretentiile expansioniste ale statului ungar, este putin probabil ca
o asemenea teorie ar fi fost inventata vreodata 289.
Un lingvist italian, Alberti Arnaldo, arata ca In lumina
cunostintelor arheologice, etnografice i lingvistice actuale,

este o Indrazneala fail seaman sa demonstrezi, In afara

oricarui dubiu, cA populatia actuala a Rom aniei nu continua,

In totul si prin totul, nu numai stravechea populatie a Daciei,

i populatiile anterioare" 29 Pentru continuitate s-au

pronuntat i alti istorici italieni ca Lauro Grassi In Enciclopedia Europeo.
Am putea prelungi lista susliniitorilor tezei continuitatii,
dar ne oprim aci, deoarece nu ne-am propus s alcatuim o

ci

evident& a tuturor sustinatorilor sau adversarilor acestei

teorii atIt de controversate.
Am facut aceasta trecere In revista' a diverselor opinii
relative la problema continuitatii romanilor nu din dorinta
de a rascoli patimi pe care noi, romanii, le credeam stinse
pentru totdeauna, ci cu scopul de a informa pe cititori despre
istoricul acestei probleme, ca i despre arsenalul de argumente

al adversarilor continuitatii, ramas aproape neschimbat de

la Roesler Incoace.
In discutarea acestor probleme am pornit de la constatarea facuta recent de profesorul Valentin Georgescu: Continu'itatea este atIt de fireasca, de logica si de temeinic dovedita, Incit numai sustinatorii ei pot recurge la simpla dezbatere stiintifica i senina, In spiritul unei constructive vecinconlocuiri a popoarelor interesate" 291
70

www.dacoromanica.ro

In incheiere se cuvine sd aratam a netemeinicia teoriei

discontinuitatii" rezulta ciar si din numeroasele contradictii
care exist chiar intre parerile adversarilor continuittii, ceea

ce arat eft de sigure" sint convingerile lor. Astfel, s-au

propus diverse date pentru revenirea romanilor la nordul
Dunrii: dup Miklosich, evenimentul s-ar fi petrecut la

sfirsitul secolului al V-lea cind slavii au cuprins Peninsula

Balcanied; dupd Engel, romdnii ar fi fost adusi la nordul
Dunarii de Krum la inceputul secolului al IX-lea (8H-813);
dupti opinia lui B. Homan, romanii ar fi venit la sfirsitul
secolului al X-lea inceputul secolului al XI-lea sau intre
1131-1196, in vremea lui Anonymus ; altii ii aduc" pe
romni in secolul al XII-lea (Melich, Kadlec, Kniezsa etc.)
sau XIIXV (Tams Treml); cei mai multi sustin Insa
ea romnii ar fi venit in secolul XIII-lea, dar indica fiecare
o alta cauza: dupa Roesler, in timpul luptelor pentru independent:SI ale vlahilor si bulgarilor (cind primii, victoriosi
fiind, nu aveau nici un motiv sa plece din Ora unde erau
stapini I); dupd Hunfalvy, ar fi fost impinsi de tatari ; dupa

Karacsony, ar fi venit in urma invaziei tatare, cind s-au

facut colonizan i in Transilvania etc. Mai sint si unii care ii

aduc" mai tirziu pe rom.ni, fie in secolul al XVI-lea (Karacsony) sau chiar in secolul al XVIII-lea (Iancs6 Benedek).
SA' mai amintim apoi ca unii invdtati ne aduc" aici in
mai multe etape ; astfel, dupd Sulzer, romnii ar fi venit la

sfirsitul secolului al XII-lea, cind au fost apsati de Isac

Angelos si dupa navala tatarilor din 1241; dupa Marczali,
tot in etape, dar ca prizonieri ai pecenegilor, cumanilor si

maghiarilor etc. Altii, in sfirsit, precizeaza" chiar datele intre

care romnii ar fi putut veni in Transilvania, de pild?

J. Szkely sustine ca ei au fost adusi intre 1142 s'i 1208;

W. Tomaschek afirma ea romanii ar fi venit la nordul Dunarii intre 1074 si 1174 etc. Adversarii continuittii nu s-au
hotarit deci asupra datei cind romilnii ar fi trecut Dunarea
si nici asupra cauzelor care i-ar fi determinat sa o faca, si
aceasta pentru cti in nici un izvor istoric romanii nu sint
artati a fi venit din Peninsula Balcanica.
Intrucit ideile mari fac traditie In istoriografiile care se
respecta, autorii sintezei Erdly Ortnete nu-si pot trada
nici ei maestrii. Dupa opinia lor autorizata, romanii ar fi
venit in Transilvania in mai multe etape ; primii ar fi fost
,,concentrati in organizalii de grniceri" intre anii 1150-1200
www.dacoromanica.ro

71

i(nu ni se spune cum erau pltiti !). Afirmatia are drept scop
.sa explice de ce Ora pomeniti in documente la 1210 (par.
Tara cumaailor $i bet' nia Severinului din vol. I). Autorul par.
Invazia teitarli fi consecintele ei, din acelagi volum, completeaza

cu date la fel de precise: o urmare directa a invaziei tatare

a fost gi imigrarea masivii a romnilor", care ar fi fost adugi
de mrinimosii regi ai Ungariei ca pastori in Transilvania.
Autorii nu pot preciza" citi romani erau graniceri, aparatori
fideli ai regatului maghiar, gi citi erau pastori; important
este pentru ei di au fost adugi in Transilvania de prea bunii
regi ai Ungariei! Nu exista deci nici o deosebire intre vechii
roeslerieni gi istoricii contemporani de la Budapesta, dei ne
place sa vorbim de progresele gtiintei istorice gi, mai ales,

de obiectivitatea ei 1

Mai amintim apoi ca unii ii transporta" pe romni in

grupuri mari, fie veniti singuri, fie adugi in calitate de colonigti, pe cind altii id furigeazii" pe nebagate de seama pentru
a explica de ce imigrarea lor nu e amintita in documente 292.

Unii afirma ca romtinii au venit mai intii in regiunile de

cimpie, pe cind altii ii agaza mai intli in munti, de unde ar
fi coborit apoi In cimpie etc. 293.

Dar gi mai interesant este faptul ea, in timp ce majoritatea adversarilor continuitatii neaga prezenta romanilor
la nordul Dunarii pina in secolul al XIII-lea, alti invatati
(de pilda Mutafciev) sustin ca ei nu au existat nici la sudul
Dunarii!294. Tinind seama de acest fapt, G. Bratianu se
intreba: atunci de unde au venit romanii ? SA fie vorba
de o generatie spontanee la inceputurile epocii moderne ?"293,

iar un alt mare istoric, francezul F. Lot, putea sa afirme cu

acelagi spirit ca romnii au iegit din infern sau au cazut din
cer" 296, gi aceasta deoarece aga cum arata C. Daicoviciu

roeslerienii nu s-au sinchisit de cea mai elementara

datorie gtiintifica, de a studia, in general gi indeajuns, gi
posibilitatea, mult mai logic& gi mai verosimilti, ca populatia
stk. fi ramas pe loe, adica in Dacia"297.
NOTE
i. A. D. Xenopol, 1884, p. 8.
2. A. Sacerdoteanu, 1936, p. 12. Vezi i: Mireea Muat, Originea
daco-romand f i continuitatea In spagui carpato-danubiano-pontic
72

www.dacoromanica.ro

earacteristici fundamentale ale poporului ronitin (E.S., 1983, nr. 8, p.

32-35 i nr. 9, p. 33-38); Stelian Brezeanu, Continuitatea rorndni!or in spagul carpato-danubio-pontic (E.S., 1983, nr. 19, p. 6-9) si
idem, La continuit daco-romaine. Science et politique, Bucarest, 1984
(si In 1. engleza, rusd), care urmeaza, In general, prezentarea istorio-

grafiei dup lucrarea mea apdrutd In 1980.

A. Armbruster, 1972, p. 41.
Ibidem, p. 46-51. Vezi
Ion Dumitriu-Snagov, Papa Pius
al II-lea cronicar al istoriei medievale a romclnilor, In vol. Omagiu
lui losif Constantin Drtigan, I; Roma, 1977, p. 227-238; Titus Morar, Ovidiu Muresan, Cepa despre Piccolomini

cronicarii Moldovei

,(Transilvania", 1977, nr. 10, p. 41-42).

Amintim aici un alt italian, Flavio Biondo, care referindu-se
la lupta de la Adrianopol din 1205 sustine cA la ea au luat parte
rom&ni de la nordul Dunarii, care erau urmasii romanilor (valachi
gens ohm romana, ultra Danubium ripam sita, Bulgari vicina). De la
Biondo stirea a frecut la Bartolomeo Platina, care, In Vitae pontificum,
sustine acelai lucru: Valachos ohm Romanos, ulteriorem Danubii
ripam incolent3s, et V ulgaros vicinos (C. *erban, O stire privind pe
romdnii din nordul Dundrii in 1205, In R.Ist., 1979, nr. 10, p. 1949-1957).

A. Armbruster, 1972, p. 52-53.

Ibidern, p. 58-60.

Ibidem, p. 79-80.
C. Giillner, Md rturii ale umanistilor sasi despre continuitatea
unitatea politicd a poporului ronzdn (Apulum", VII, 1969, p. 77) ;
Oh. Bulgdr, Vechi umanisti germani din Transilvania despre dad si
descendeniii lor (Convergente romanesti", Londra, nr. 7, 1986); N.
DrAganu, Quelques remarques historiques (R. Trans., I, 1934, nr. 1,

p. 90-97); A. Armbruster, 1972, p. 82.

p. 84-85; Apulum", 1969, p. 77-78.

Transilvania", 1943, ny. 7-8, p. 594.
Ibidem,

G. *incai, Opere, II, Bucuresti, 1969, p. 254-255; A. Armbruster, 1972, p. 87.

Ibident, p. 92.
Ibidem, p. 93.
Cdldtori, II, p. 382; A. Armbruster, 1972, p. 96.
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 33-35; A. Armbruster, 1972,

p. 102-104.
Cdldtori, II, p. 320, 337; A. Armbruster, 1972, p. 112.
Ibidem, p. 113.

edlatori, II, p. :28-429.

A. Armbruster, 1972, p. 120.

www.dacoromanica.ro

73

Ibidem,

p. 116-118, 122-123, 126-127;

Ccildtori,

II,

p. 559, 605-606.
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 38-39; A. Armbruster, 1972

p. 121-122.
Ibidem,

p. 148-149; Ilie Ddianu, Poetul silezian Martin

Opitz f i rometnii din Transilvania (Apulum", II, 1943-1945, p. 374

385) ; Ioana Ursu, Dacia Antigua, una din fiicele lui Martin Opitz
(M.I., 1976, nr. 5, p. 41-42).

A. Armbruster, 1972, p. 150-152 si urm.

A. Sacerdoleanu, 1936, p. 50-51; A. Armbruster, 1972,
p. 156-157.
Antonie Plamadeald, Romanitate, continuitate (pornind de la
un izvor narativ din 1666), Sibiu, 1988.
V. Frank von Frankenstein, Breviculus.Originum Nationum
et praecipuie Saxonicae in Transilvania, Cibini, 1696, p. 21-22;

Apulum", 1969, p. 81; T.B., 1936, p. 409-410; A. Armbruster,

1972, p. 216-217.
G. Togan, Zur Frage der Herkunft und Sprache der Rumiinen
bei Laurentius Toppeltinus (FVL, XI, 1968, p. 55-58); A. Armbruster,

1972, p. 179-180.
Ibidem, p. 172.
Ibidem, p. 175.
Ibidem, p. 221.
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 58.
Incercare de istorie romneascil. Tentamen Historiae Vallachicae, Bucuresti, 1979, p. 81, 89; A. Armbruster, 1980, p. 133-136.

A. Armbruster, 1972, p. 224-230.

Ibidem, p. 225-226.
Ibidem, p. 227; A. Armbruster, 1980, p. 128-130.
A. Huszti, O s j Dacia..., Bets, 1791, p. 135. Vezi
T.B.,
1936, p. 412; M. Musat, I. Ardeleanu, I, p. 77; A. Armbruster. 1972,
p. 232-233.
Hungaria Diplomatica temporibus Mathiae de Hunyad, regis
Hungariae, II, Vindobonae, 1771, p. 235.
A. Armbruster, 1980, p. 139-141.
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 44.

Ibidem, p. 41-43; A. Armbruster, 1972, p. 139-140.

Ibidem, p. 162 (care citeazd ed. Viena, 1758, p. 274); Al.
Philippide, 1925, p. 664.

A. Armbruster, 1972, p. 162-163.

Ibidem, p. 173-174.
Stefan Pascu, Istoria Transilvaniei, Blaj, 1944, p. 40.
D. Prodan, 1967, p. 204.
74

www.dacoromanica.ro

M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958,

p. 273-274; A. Armbruster, 1972, p. 198-199.

C. Cantacuzino, Istoria Tara Romdnefti, ed. N. Cartojan

Dan

Simonescu, p. 58; A. Armbluster, 1972, p. 203-205.

Stefan StefOnescu, Originea, continuitatea f i unitatea poporului

rorndn In conceplia lui Dimitrie Cantemir (Studii", 26, 1973, nr. 5,

p. 915-922) ; 1.. Mitrea, Dimitrie Cantemir despre romanitatea, conlinuitatea f i unitatea poporului romdn (Studii i cercetani stiintiiice",
BacAu, 1974, p. 20 si urm.) ; A. Armbruster, 1972, p. 211; idem, Demeter

Cantemir. Ansichten aber Romanitdt und Kontinuitdt der Rumeinen

.(D.R.,

II, 1974, p. 67-76).

Vasile Netea, Dimitrie Cantemir precursor al iScolii Ardelene

(Viata romaneascd", 1973, nr. 9, p. 108-112).

G. Bogdan-Mica., Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain,
Caransebes, 1896, p. 74; A. Decei, Memoriul (Supplex Libellus ) lui
I. Inochentie Klein cettre regina Maria Tereza din anul 1744 (AIIC, X,
1967, p. 7-41) ; A. Armbruster, 1972, P. 239; Corneliu Albu, Pe urmele
lu Ion Inocentiu Micu-Klein, Bucuresti, 1983; Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein, deschiz'dtor al luptei de emancipare nationald a romdnilor transilvdneni ( Apulum", 1982, p. 193-205). Vezi
Toth
Zoltan, Az erdlyi roman nacionalismus elsd szdzada 1697-1792,

Budapest, 1946; K. Hitchins, p. 39-40.

I. Thunmann, Untersuchungen, iiber die Geschichte der dstlichen
europdischen. V dlker, Leipzig, 1774, p. 240, 324, 360. Vezi
Al. Phi-

lippide, 1925, p. 666-667; A. Sacerdoteanu, 1936, p. 104-106; T.B.,

1937, p. 118-119; I. Hurdubetiu, p. 41-48; L. Gyment, p. 61.
Iosephus Benk6, Transilvania sive magnus Transsilvaniae
Principatus, I, Vindobonae, 1778, p. 474, 476-478; cf. Al. Philippide,
1925, P. 667-668; L. Gyment, p. 62. Vezi
Stefan Katona,
_Historia critica primorum Hungariae ducum, Pestini, 1778, p. 324-

26; cf. T.B., 1936, p. 404-405.

Fr. Griselini, Geschichte der Temescher Banates, Wiena, 1780,

p. 213-262; cf. T.B., 1936, p. 413-414; Petru Oalde, Francesco

Griselini despre limbo. rorndra (L.R., 1983, nr. 1, p. 41-51); Eugenio
Coseriu, Griselini, das Rumetnische und das Vulgdrlatein, In Stimmen
der Romania. Festschrift fiir W. Theodor Elvert, Wiesbaden, 1980,

P. 537-549.
Geschichte des transalpinischen Daciens, 3 vol., Wien, 1781

1782. Cf., A. Philippide, 1925, p. 668-675; A. Sacerdoteanu, 1936,

p. 106-107; I, Hurdubetiu, p. 48-50.

A. Muresianu, In T.B., 1937, nr. 2, p. 117. Vezi si: G. Bratianu,

In RHSEE, 1943, p. 84, dupa care lucrarea lui Sulzer est dj une
i'action, due sans doute l'opposition des milieux saxons, qui se

www.dacoromanica.ro

75

voyaient menacs dans leur situation privilgie et entendaient la

dfendre. Le meilleur moyen tait assurment de combattre l'ide
de la continuit daco-roumaine et de presenter les oValaques )), non
comme une race ancienne et autochtone, prive des ses droits naturels,
mais comme des imigrs de date rcente accuiellis sur le sol transylvain par la gnreuse initiative des rois et des seigneurs hongrois de

l're fodale et rduits a s'en tenir la portion cnngrue, fort troitement mesure".
Fridericus Phleps, De valachorum origine dissertatio, Cibinii,
1829, p. 23. Cf. T.B., 1937, nr. 2, p. 120.
Michael Lebrecht, Die Geschichte von Siebenbargen in Abendun-

terhaltungen, Cibinii, 1784, p. 65; A. Armbruster, 1980, p. 143-144.

C. Sassu, Deutsche Zeugnisse aber Siebenbiirgen im Laufe der
Jahrhunderts, In vol. Siebenbargen, I, Bucuresti, 1943, p. 365.
E. Gibbon, Istoria declinului ci prabufirii Imperiului Roman,
Bucuresti, 1976, p. 82; Al. Philippide, 1925, p. 675.
Joseph Kereszturi, De veten i institutione rei militaris Hungariae, 1790.

M. Lebrecht, Geschichte der aboriginen dazischen V lker,

Hermannstadt, 1791; A. Armbruster, 1980, p. 143-145. Vezi
I. Lupas, Chestiunea originii f i continuitalii roffulnilor intr-o predica
din 1792, In Studii, conferinJeci comunicari istorice, I, 1928, p. 375-392.

D. Prodan, 1967, p. 12-15; L. Gymant, 1986, p. 49-53.

Dupa textul Supplex-ului s-au mai facut diverse copii sau prelucrari,
dintre care unele au fost descoperite recent. Una dintre ele, intitulata
Kurzer Abriss der Schicksaale, und des Zustandes der Walachischen
N ation in Siebenbargen, a fost publicata de David Prodan i Elena
Cernea, Inca un text din lupta politica' a ronulnilor din Transilvania.
(Lucrari stiintifice", Inst. pedagogic Oradea, Istorie, 1973, pp. 3-17).
Vezi j Aurel Radutiu, Ladislau Gymnt, Supplex Libellus Valachorum in variantele rorrainefti de la iSchei, Cluj-Napoca, 1975.
C. Sassu, Roma' nii i ungurii. Premize istorice, Bucuresti,
1940, p. 119-120.

D. Prodan, 1967, p. 42-43.

Ibidem, p. 51, 58; L. Gymant, 1986, p. 56-59.
Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae iura tribus receptis
nationibus communa postliminio sibi adseri postulantium. Cum hods
historico-criticis, Claudiopoli, 1791; L. Gymant, 1986, p. 62

63,

65-66.
Dissertatio de Valachis, qui Transiluaniam incolunt. Scriptci
instar Responsionis ad Libellum Suplicum quem Aug. Imp. Leopoldo
anno 1791, Natio Valachica porrexit. Vezi
Hunvalvy Pal, Rolla.
76

www.dacoromanica.ro

Mdrton s Eder Karoly meg as oldh incolatus Erd,lyben rB.M. i E.K. despre locuirea romanilor in Transilvania] ( Szzadok", 1879, p. 510 518,

541-563, 668-688, 717-761); A. Bitay, Martin Bolla (1761-1831)

aga-numitul Supplex Libellus (AIINC, II, 1923, P. 373-377);

L. Gymnt, 1986, p. 64-65.

Iosif Pervain, loan Budai-Deleanu f i Supplex Libellus Valaelwrum" (Studii", 1969, nr. 2, p. 207-217). Vezi Alex. Lapedatu,
istoriografia romdnd ardeleand In legdturd cu desfdsurarea vigii politice

neamului romdnesc de peste Carp* Bucuresti, 1923, p. 11-13.

Iosif Pervain, A. Ciurdariu, A. Sasu, Romdnii In periodicele
germane din Transilvania, 1778-1840, Bucuresti, 1977, p. 242-243;
Iosif Pervain, Studiu introductiv la I. Budai-Deleanu, Serien i inedite,

p. 17-18.
A. Armbruster, 1980, p. 81; L. Gymiint, 1986, p. 67-68.
G. Hermann, Ubersicht der Grundverfassung der sdchsischen
Nation in Siebenbiirgen, Wien, 1792. Vezi
I. Lupas, Contributiuni
la. istoria politicd a rorndnilor ardeleni, 1780-1792 (AARMSI, 1915,
p. 763).

Lucrari stiintifice", Institutul pedagogic din Oradea, B,

'1969, p. 221-231. Vezi
S. Micu, Scurtd cunoftintd a istoriei ro-

mdnilor, Bucuresti, 1963, p. 26; K. Hitchins, p. 62-65, 76-78.

Studii", 1969, nr. 2, p. 207-217; Pompiliu Teodor, O scriere
polemicd controversatd din epoca Supptexului (Studii si comuniari",

Satu Mare, VVI, 1981-1982, p. 203-209; L. GymAnt, 1986,

p. 72-75.
C. CAmpeanu, Introducere la S. Micu, Scurtd cunostintd...,

p. XIVXVI.
D. Prodan, incd un Supples Libellus romcinesc, 1804, Cluj,
1970.

Commentatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et origine Valachorum, Vindobonae, 1794; idem, Geschichte der Moldau und
Walachei, Halle, 1804. Vezi
A. Sacerdoteanu 1936, p. 109-110;

I. Hurduletiu, p. 52-54; L. Gyrnant, 1986, p. 66-68.

T.B., 1937, p. 120.
M.

Ballmann, Statistik von Siebenbargen, Hermannstadt,

4801, p. 30, 31, 36-38, 44.

I. A. Fessler, Die Geschichte der Ungern, Leipzig, 1815, p.

p. 72-73, 256257. Cf. T.B.,

1936,

p. 406-407.

Silviu Anuichi, Mitropolitul Pfan Stratimirovici de Carlovit

(1790-1836) despre valahi. Vechimea ci statornicia poporului romn

(BOR, 1975, nr. 3-4, p. 419).

Petru Major, Istoria pentru tnceputul romdnilor In Dacia,
Buda, 1812. Vezi

Emil Boldan, Petru Maior Fi problema continuitdtii

www.dacoromanica.ro

77

rometnilor in Dacia, in Cercetdri de limbd fi literatura, Oradea, 1971,

p. 223-232; I. Lupa, Scrierile istorice ale lui Petru Maior, in Scrieri
alese, I, Cluj-Napoca, 1977, p. 153-156; L. Gymnt, 1986, p. 80-84.
G. Sincai, Opere, I, Bucureti, 1967, p. 48-49, 231. Vezi i:

L. Gymnt, 1986, P. 76-77; A. Sacerdoteanu, 1936, P. 117-118..

Ibidem, p. 119-120; Al. Philippide 1925, p. 678-682; L.
GymAnt, 1986, p. 105. Vezi i: Cl. Tsourkas, Les historiographes greques

de l'epoque phanariote et les problmes fundamentaux de l'histoire roumaine, in vol. Symposium. Epo que phanariote, Thessa1oniki, 1974,

p. 451-457.
loan Monorai, Scurtd cuno,stinid a lucrurilor Dachiei, ed. I. GA--

vAnescu, Bucureti, 1939, p. 44, 45; idem, loan Monorai, un istoric

ardelean necunoscut, Arad, 1938, p. 34, 37.
D. Prodan, 1967, p. 446-447.
Ibidem, p. 430; I. Moga, infiinjarea gremiului comercial levan-

tin din Braco' (Analele Academiei de inalte studii comerciale

industriale din Cluj-Braov", I, 1939-1940, p. 626, 630).
Argumentorum pro latinitate linguae valachicae sive rumunae

epicrisis, Cibini, 1831. intr-o altd lucrare a sa, Zur Frage aber den
Ursprung der Ronainien und ihrer Sprache, Hermannstadt, 1855, p. 7,

Schuler sustinea: afirmatia despre o imigrare tirzie a romnilor

In Transilvania infrucit nu ar fi vorba despre imigrarea succesiv
a unor grupuri singuratice, ci a 1ntregului lor 'Jam etnic de aici nu
poate fi dovedit".
Die romanischen Sprachen in ihren Verhciltnis zum L teinischen,
Halle, 1849.
P. J. Schafarik, Slavische Alterthamer, Leipzig, 1844, p. 205.
Vezi

Al. Philippide, 1925, p. 686 si I. Hurdubetiu, p. 63-64.

C.L., X, 1876, nr. 6, p. 326.
Histoire de la Valo-chie, de la Moldavie et des Valaques trans-

da.nubiens, Berlin, 1837; L. Gymnt, 1986, p. 107.

Manual de istoria principatului Romdniei. .
1839, p. 16, 22.

Bucureti,

Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae

romanae in utraque Dacia vigentis, Vindobonae, 1840, p. IXXI.

D. Prodan, 1967, p. 422; L. Gymnt, Problema
memoriului din 1842 in favoarea rornetnilor de pe pamintul creiiesc (AIIC,

XX, 1977, p. 329-342).

D. Prodan, 1967, p. 425-426; L. Gymnt, 1986, p. 268-270.
Joseph Kemny, Ueber die Enstehungszeit der ungarischen
Homitate (Magazin filr Geschichte", I, 1844, p. 231-238). Vezi i:

T.B., 1937, p. 204-205; L. Gymnt, p. 279.

78

www.dacoromanica.ro

J. Kemny, Ueber die ehemaligen mesen und Hnesiate der

Walachen in Siebenbargen (Magazin", II, partea III-a, 1846, p. 256
339). Vezi si: F.M,I.L., 1844, p. 407-410, unde Kemny combate
opiniile lui M. Reschner, De praedialibus Andreani, Cibini, 1824,
dupa care romanii din Fagaras ar fi fost Inca nomazi In secolul al
XIII-lea.
A. de Gerando, La Transylvanie et ses habitants, I, Paris, 1845,

p. 309. Vezi si: Corneliu Popeti, Auguste de Gerando despre romina transilvdneni (Tibiscum", II, 1972, p. 65-75).

J. A. Vaillant, La Romanie, I, Paris, 1844, p. 41-42; L.

Gymnt, 1986, p. 114.
I. F. Neigebauer, Die Donau Farstenthamer, II, Breslau,
1855, p. 3-4. Despre relatiile lui Neigebauer cu tara noastra vezi:
Victor Papacostea, Un observator prusian In ldrile tom:hie acum un
vecw, Bucuresti, 1942, si Klaus-Henning Schroeder, J. F. Neigebauer
in Runic-mien (1843 1845 ) (D.R., 3, 1975-1976, p. 83-92).
Hurmuzaki, Documente, XIX, p. 309.

A. Thierry, Histoire d'Atila, Paris, 1856. Despre Ubicini

vezi si Musat-Ardeleanu, I, p. 77.
E. A. Bielz, Handbuch der

Landeskunde

Siebenbargens,

Hermannstadt, 1857, p. 139-143.

Iosif Fessler, Relatio historica de Daco-Romanis in Transilvania et Hungaria cum ecclesia romana unitis ye) uniendis, ed. I. Sabau,
Bucuresti, 1942 (extras din AARMSI, s. III, t. 24, 1942, memoriul 20).

I. Hurdubetiu, p. 68-69.
Fr. Miklosich, Die slawischen Elemente in Rumunischen
(Denkschriften der Wiener Akademie der Wissenschaften", 12, 1862,

p. 3-6); Al. Philippide, 1925, p. 687-689.

J. H. Schwicker, Geschichte des Temeser-banat, Nagybecskerek
(Becicherecul Mare), 1861.

W. Tomaschek, Brumalia und Rosalia (Sitzungsberichte

der Wiener Akademie der Wissenschaften", 60, 1869) ; Al. Philippide,

1925, p. 698-703; I. Hurdubetiu, p. 87-91.

W. Tomaschek, Zur Hunde der Haemushalbinsel (Sitzungsberichte ...", 1881).
Vezi si : ZOG, 1872, p. 141 157 ; Al. Philippide, 1925, p. 690

695 ; A. Sacerdoteanu, 1936, p. 124-126; I. Hurdubetiu, p. 67-74.

Lucrarea lui Roesler a fost precedata de alte doua studii mai mici ale
sale: Dacier und Romdnen. Eine geschichtliche Studie, VVien, 1866, si
Die Anfeinge des Walachischen Farstenthurns, VVien, 1867.

Teoria lui Roesler este In fond ipoteza lui Sulzer, expusa

In forma mai stiintifica si completata In datele privitoare la argu-

www.dacoromanica.ro

711

mentele istorice i lingvistice" (D. Onciul, Scrieri istorice, ed. A. Sacer-

doteanu, II, Bucureti, 1968, p. 147).

Roesler a fmprumutat i unele idei ale lui Engel, de Odd o presupusd transmigrare de pdstori valahi in Maramure pe la anul 1284
care spune el este doveditd"! (ist bezeugt) (Vezi T.B., 1936,
p. 495). Unii istorici maghiari au luat de bund aceastd dovadd"
O temeinic analiza a ideilor greite ale lui Roesler a fAcut A. Mure-

ianu in T.B., 1937, p. 198-213, 307-329; nu o reludm aici.

RHSEE, 1943, p. 162.
A. Sacerdoteanu, 1936, p.

126.

Die Anfeinge der Romdnen kritisch-ethnographische Studien

(ZOG, 1876) ; Die romanischen Landschaften des rmischen Reiches,
Innsbruck, 1881; Rmer und Roman.en in den Donauldndern. Historischetnographische Studien, ed. a II-a, Innsbruck, 1887 etc. Editia I a acestei
ultime lucrdri a fost analizatd de Vasile Maniu, Studiu asupra scrierii
pro f. dr. J. Jung, intitulatd Romanii f i romeinii din ldrile dundrene,

Bucureti, 1878. Jung recunotea c aceasta lucrare era indreptata

direct contra lui Roesler (Die erste Schrift war direkt gegen Resler
gerichtet). Vezi

I. Hurdubetiu, p. 82-86.

C.L., X, 1876, nr. 6, p. 326; reprodus in Scrieri politice si

literare, p. 304 0 In Opere, IX, Bucureti, 1980, p. 243-244.
E. Sayous, Histoire genrate des Hongrois, Paris, 1876, cf.

T.B., 1937, p. 195-197.

Ion Ranca, Istoria romdnilor In viziunea unui savant francez
din a doua jumdtate a secolului al XIX-lea (R. Ist., 1977, nr. 9, p. 1673

1680). Opiniile lui Roesler au fost combatute 0 de A. Ubicini, Les

origines de l'histoire roumaine, Paris, 1886, 0 de Joseph Van den Gheyn,
Les populations danubiennes. Etudes d'ethnographie comparle, Gand,

1886. Vezi AIIAI, 1985, p. 753-755.

H. Kiepert, Lehbruch der alten Geographie, Berlin, 1878,
p. 337; vezi Al. Philippide, 1925, p. 696,0 I. Hurdubetiu p. 86-87.
119: Uber die Abstammung der lime-inert, Leipzig, 1880; Die natio-

nale Kampf gegen das ungarische Staatsrecht, 1882; Zur rumcinischungarischen Streitfrage. Skizzen zur dltesten Geschichte der Rumeinen,
Ungarn und Slaven, Leipzig, 1886. La ultima lucrare, recenzia lui
D. Onciul, in Scrieri istorice, I, p. 261-279.
Despre Pi vezi Constantin Nastasi i Mircea GherYnan, Un mare
savantul ceh I. L. Pie (Cumidava", V, 1971, p. 754-760)
0 T. Ionescu-Nicov, Contacts tablis entre d'historiographie roumaine
et tch,que dans le problme de la formation du peuple roumain, durant
la seconde moiti du XI X-e sicle (Romanoslavica", 16, 1968,

p. 427-430).
120. D. Onciul, op. cit., p. 279.
80

www.dacoromanica.ro

A. Sacerdoteanu, 1936, p. 131.

,.Gazeta Transilvaniei", 19/31 iulie 1886. Constatarile lui
Pie au fost verificate In ultimii ani prin noi cercetari arheologiceWeltgeschichte, III, Leipzig, 1883.

Rmische Geschichte, V, Berlin, 1885. Vezi I. Hurdubetiu

p. 64-65.
Die Etnographie von Ungarn, Wien, 1877; Die Rumarten in
Siebenbargen (Ungarische Revue", 1, 1881, p. 938-955); Die Runen und ihre Anspruche, Wien, 1883; Der Ursprung der Rumetnen,.
Wien, 1887; Az Olcihok tartnete, Budapest, 1894 etc.

Printre argumentele" lui Hunfalvy pentru a dovedi" nomadismul romanilor era echivalenta dintre acestia i brodnici, nume care

ar deriva din slavul broditi =-- a colinda (Die Rumanen und ihre
Anspruche, p. 77). In realitate, dupa cum a aratat Miklosicb, brodnie

deriva din slavul brod

vad ;

In plus, brodnicii nu erau romani..

Vezi mai nou Victor Spinei, Moldova In secolele X I XIV, Bucureti,

1982, p. 144-146 i notele 251-274.
G. Popa-Lisseanu, Romanii In izvoarele istorice medievale,
cap. Brodnicii In izvoarele istorice medie vale.

Vezi i V. M. Burla, Domnul Paul Hunfalvy f i teoria lui Roesler

(RIAF, I, vol. 2, 1883, fasc. 2, p. 283-307; II, vol. I, 1884, fasc.
p. 89-98) ; A. D. Xenopol, De l'origine du peuple roumain. Examen
critique de quelques theories recentes (Revue historique", 1883, fasc.

p. 98-121).
Dupa cum remarca A. A. Muresianu, aproape toti istoricii mai
Insemnati ai Ungariei pina la Hunfalvy au sustinut autohtonia romnilor: S. Timon, G. Pray, St. Katona, St. Horvath, G. Fejer
I. Benk, J. Kemeny, S. Szilagyi, F. Pesty etc. (T.B., 1937, p. 115 )
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 130.
Siebenbargen. Eine Darstellung des Landes und der Leute,.
Leipzig, 1884, p. 246. Vezi i T.B., 1936, p. 401.
Cu toate acestea, de curind, in Ungaria
retiparit lucrarea lui
P. Hunfalvy, Die Etnographie von Ungarn, ceea ce dovedeste reluarea
ideilor sale dupa care maghiarii stilt die altesten Bewohner" Vezi

Acta Etnographica, Budapest, 1978, p. 21-31.

Mmorandum compos et publi par le Comit au par l'Assemble gnrale des reprsentants des lecteurs roumains, Paris, 1883, p. 42.

lbidem, p. 36.
Ibidem, p. 34-35. Aproximativ din aceeasi epoca amintim.
articolul lui V. Mangra, Despre continuitatea nelntrerupta a elementului roman In Dacia. Disertage istorica (Familia", 1881, p. 166
167, 174-175, 182-183 passim), care pune in discutie printre allele

www.dacoromanica.ro

81

textul lui Priscus Rhetor despre elementul roman din Dacia in

vremea hunilor.
Vezi
tefan Pascu, Mmoires et protestations des Roumains
de Transylvanie et de Hongrie de 1791 et 1892 (R. Trans., V, 1939,
nr. 3, P. 346); N. Cordos, Memorandumul din 1892 f i semnificalia lui
politic& in vol. Romdnii din Transilvania impotriva dualismului austroungar, Cluj-Napoca, 1978, p. 223-276.

Columna lui Traian", 1882, nr. 10-12, p. 529-536. Reprodusa si in Scrieri istorice, II, Bucuresti, 1973, p. 151-157.
O succinta trecere in revista a istoriografiei romnesti in problema
-continuitatii, insistind asupra ideilor lui: B. P. Hasdeu, A. D. Xenopol,

D. Onciul, N. Iorga, V. Parvan, G. Bratianu si D. Prodan, a facut

Ludan Boia, L'historiographie et le problme de la continuit du peuple
roumain (RRH, 1978, nr. 4, p. 691-708).
B. P. Hasdeu, Istoria criticd a romcinilor, I, Bucuresti, 1875,
p. 294, 305; idem, Cine sint albanezii? (Analele Acad. Rom., Mem.
Sectiei literare", 23, 1900-1901) ; idem, Strat f i substrat. Genealogia
popoarelor balcanice (ibidem, 14, 1891-1892).

Publicat in RIAF, vol. I, 1882, fasc. 2, p. 409-418; vol. II,

1883, p. 83-139, 202-213; anul II, 1884, vol. III, fase. 1, p. 111
127, 289-297 si apoi separat, Iasi, 1884. Lucrarea a fost tradusa
In limba franceza, cu unele adaugiri i indreptari, sub titlul Une nigme
historique. Les Roumains au Moyen Age, Paris, 1885. Vezi prezentarea

lui Al. Philippide, p. 704-740 si L. Boia, P. 698-700.

Observatie WW1 Inca din 1863 de A. Schmidt, dupa care
muntii Transilvaniei stilt plini de numiri curat romnesti: Retezat,
Paring, Gaina, Surul, Subcununa etc. (N. Iorga, Istoria romdnilor,
III, p. 47). N. Iorga se intreba pe huna dreptate daca romanii,

ca nou veniti, ar fi alergat sa se infunde In munte.

A. D. Xenopol, p. 14-15.
Teoria lui Roesler. Studii asupra stetruintei romcinilor in
_Dacia Traiand de A. D. Xenopol (C.L., XIX, 1885-1886); reprodusa
In Scrieri istorice, I, Bucuresti, 1968, p. 131-260. Vezi prezentarea

lui Al. Philippide, p. 740-760 si L. Boia, p. 700-701.

Amintim aici i alte doua studii despre lucrarea lui Xenopol:
N. Densusianu, Note critice la scrierea d-lui A. D. Xenopol Teoria
lui Roesler", Bucuresti, 1885, si I. Nadejde, Teoria lui Rsler. Studii
asupra stdruintei romdnilor in Dacia Traiand de A. D. Xenopol (Contemporanul", IV, 1884-1885, nr. 1, P. 108 si urm.). Primul a combatut o serie de afirmatii ale lui A. D. Xenopol referitoare indeosebi
la viata nomada a poporului roman si la relatiile cu populatia slava,
-sust.inind ea Xenopol introduce in istoriografie teoria slavista".
J. Nadejde admite o imigratie partiala a romanilor din sudul Dunarii
82

www.dacoromanica.ro

peste resturile populanei romanice rilmasd In Dacia, teorie asemdiatoare cu a lui D. Onciul.
D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 45. Vezi i idem, Romdnii Ea
Dacia Traiand pinei la intemeierea principatelor (Chestiunea romcind),
In Scrieri istorice, II, p. 163.
Ibidern, p. 164. Vezi i N. Ursulescu, Conceplia lui Dimitrie
Onciul referitoare la formarea poporului romcin in lumina actualelorcerceteiri despre complexul cultural de tip Dridu (Anuarul Muzeului
jud. Suceava", 1977, p. 93-104).
T. Tamm, ber den Ursprung der Rumeinen. Ein Beitrag
zur Ethnographie Sadosteuropa, Bonn, 1891. Prezentarea lui A. D..
Xenopol, In Arhiva", 3, 1892, p. 387, si I. Hurdubetiu, p. 96-98_
R. Bergner, Topographie und Ethnologie Siebenbargen,s

(Ausland", 1892, nr. 21-23, p. 1-13).

Problema atIt de dezbatutd despre sensul notiunii de desertum",.
In care ar fi fost colonizan sasii, a fost reluata de Georg Milner, Die.
ursprungliche Rechtslcr der Rumetnen im Siebenta-ger Sachsenlande,
Sibiu, 1912; acestuia i-au rdspuns S. Puscariu i colaboratorii
In lucrarea Contributii istorice privitoare la trecutul romdnilor din pd.
mintuf entiese, Sibiu, 1912, In care se aduc dovezi despre vechimea
romdnilor din aceste locuri.
SCMB, 18, 1974, p. 51-60. Vezi i *tefan Pascu, Voievodatut
Transilvaniei, vol. I, ed. a II-a, Cluj, 1972, p. 115-129, care sustine
c termenul desertum trebuie Inteles fie ca loe necultivat, fie ca locneorganizat din punct de vedere politic, adicA lipsit de autoritate
politico-administrativd. Vezi, de asemenea, I. Hurdubetiu, Puna&
de vedere cu privire la raporturile dintre colonistii gerrnani ci populalia
autohtond romdneascei in spatiul carpato-danubian In evul mediu tim-

puriu (Studii", 26, 1973, nr. 6, p. 1179-1193) si Thomas Nagler,.

Die Ansiedlung der Siebenbarger Sachsen, Bucuresti, 1979; si In limba
romdna, 1981, unde se subliniazd faptul cd, la asezarea lor In Transilvania, sasii au gdsit aici o numeroash populatie romdneascd, autohtond_

L. Ovary, La questione dctco-romana e lo stato ungherese,.

Roma, 1894. Vezi si critica lui A. D. Xenopol, propos du mileniurn.
magyar, Paris, 1896, i A. Sacerdoteanu, 1936, p. 132.

In acelasi an apilrea lucrarea lui J. H. Schwicker, Die nationalpolitischen Ansprche der Rumcinen in Ungarn, In care autorul a reluat

tezele prietenului sdu Hunfalvy.

lanes() Benedek, A ronuin nemzetisgi tdrekvsek trtnete

jelenegi dllapota. [Istoria strkluintelor nationale romdnesti i starea

lor actuald], Budapest, 1896; idem, Alcune osservazioni critiche sulla

www.dacoromanica.ro

83

zstoria antica del popolo romeno (L'Europa Orientale", 1929, p. 257

si urm.).
D. Prodan, Teoria
romnilor din Principatele
Rormine In Transilvania In veacul al XVIII-lea. Studiu critic, Sibiu,

1944, p. 22-24, care aratA el un asemenea temei, pentru o teorie

atft de gravl si mai ales atft de plina de consecinte, desigur, nici nu
merita o discutie".
Absurditatea acestei teorii a fost doveditA de I. Conea, Tota
Transilvania ad nos venit". Sau eft valoreazd teoria Iancs6 Benedek
(Geopolitica i geoistoria", II, 1942, P. 11-23), care a arltat el
In sec. XVIII situatia s-a petrecut exact invers de cum arlta autorul
teoriei". Vezi i I. Moga, Numdrul romdnilor In principatul Tran(Transilvania", 1941, p. 285-291) si L. Boia, p. 705-706.
Referindu-se la faptul el din Transilvania s-au petrecut tnaintdri"
de populatle i limbA, filologul G. Giuglea nota: Imaginea copacului
din care cresc ramuri intr-o anumitl directie nu poate fi rAsturnatl,
Incercind sl Intoarcem copacul cu ramurile spre nord, cfnd indicatiile
geografic-lingvistice le fnfat.iseazd spre sud, sud-est si sud-vest", p. 199).

.(Cuvinte romdnesti si romanice. Studii de istoria limbii, etimologie,

toponimie, Bucure.sti, 1983, p. 199).
La conferinta de pace din 1918, IncercInd cu once pretsA
pdstreze Transilvania, delegatia maghiard s-a folosit de aceste date
In memoriul Developpement de la situation ethnique et confessionnelle
en Transylvanie de 1700 et 1850, publicat In Les Ngociations de la
paix hongroise, vol. III. Vezi Z. Plclisanu, Statistique des Roumains
de Transylvanie au XVIII-e sicle (R. Trans., I, 1934, nr. 2, p. 204
urm.).

Mai tfrziu, intr-o conferin0 de presa tinutd la Cambridge In

1933, contele Bethlen Istvn sustinea cA romnii din Transilvania

s-au ridicat In sec. XVIII la o majoritate absolutA prin imigrare, dupA ce

la fnceputul secolului ei nu reprezentau mai mult de 1/4 din populatia

(ibidem).
151 L. Rthy, Daco-Roumains ou Italo-Roumains. Etudes hisI

ortq ur..s et philologiques, Budapest, 1897; idem, Die italische Herkunft

der Rumiinen, Budapest, 1897; idem, Az oldhoz italiai eredete [Originea

italianA a romlnilor] ( Budapesti Szemle", 1897, P. 161-171) etc.

148. Al. Philippide, p. 768; vezi si A. Sacerdotmanu, 1936, P.
p. 133-134, care sustine cd teoria" lui Rthy nu are nici o valoare
istoricl".

Neseriozitatea opiniilor lui Rthy rezult si din faptul cl, In

1895, afirmase el poporul romAn s-ar fi format In Illiria (A romanismus Illyricumban [Romanismul In Illyricum], Budapest, 1896; trad.
84

www.dacoromanica.ro

tn limba romana de I. Costea cu titlul Dezlegarea cestiunii

rorrulnilor, Budapesta, 1896).

Cu toate acestea, teoria fantezista a lui Rthy a fost reluata deA. de Bartha, Magyars et Roumains devant l'histoire, Paris, 1899,care sust.inea ca romanii ar fi venit prin nordul Adriaticei, s-ar fi oprit
apoi in valea Drinei si a Vardarului, de unde au trecut peste Dunare
dupa sec. X, ajungind in Transilvania mai tirziu. Neseriozitatea acestei
teorii" a fost relevata de A. D. Xenopol, Magyars et Roumains devant,
l'histoire. Rponse et M. A. de Bartha, Paris, 1900; i in limba romana,
Bucuresti, 1900.
Fr. Kaszony, Rassenverwandtschaft der Donauvlker, 1931.
G. Bratianu, Theorie et realit de l'histoire hongroise, Bucarest,.
1940, p. 27 ?8.

Programm" al Gimnaziului din Sibiu, 1897, p. 24.

T. Lehoczky, Adalkok as ollt vajdak, olcih s orosz kenzek
vagy soltszok s szabadatok intzmnyhez haznkban [Contributil

la institutia voievozilor romani, a cnezilor sau soltuzilor romani

rusi) (T. T., 1890, P. 155).

Die Herkunft der Rumcinen. Eine historisch-linguistischethnographische Studie, Bamberg, 1904. Vezi recenziile lui G. Weigand,
in ZRP, 1904, p. 377-378; I. Ursu, C.L., 1905, p. 278-288.
Al. Philippide, p. 774-781. Vezi i I. Hurdubetiu, p. 99-100.
Despre ideile altor invatati germani sau austrieci din aceasta epoca.
In problema continuitatii (Fr. Miiller etc.) vezi ibidem, p. 108 si urm.
J. Karcsony, Die Ansiedlung der Runuinen auf dem limken
Donaufer (Mitteilungen des Fontes Rerum Transylvanicarum", 1910
p. 22 si urm.) ; idem, Az olltok bevndorlcisa a Duna balpartjra [Emi-

grarea romanilor pe malul sting al Dunarii] (Erdly Trtenelmi

Ertesit6", I, 1912, p. 30-44) ; idem, Les droits historiques de /a nation
hongroise l'integrit territoriale de son pays, Budapest, 1919; idem,
A szkelyek 6sei s a szlcely magyarok (Stramosii secuilor i secuii
maghiari), Cluj, 1924.

A. Sacerdoteanu, 1936, P. 151-152.

Nu vom putea aborda ad problema originii secuilor, foartediscutata in vechea istoriografie. Vom aminti doar ca, in lumina ultimelor cercetari, secuii s-au asezat in regiunea pe care o ocupa astazi
la inceputul secolului al XIII-lea (Szkely Zoltan, Contribu(ii la problema stabilirii secuilor in sud-estul Transilvaniei, in Crisia", IV, 1974,

p. 89-94). Vezi i Stefan Pascu, op. cit., p. 105-115, dupa opinia

caruia asezarea secuilor la marginea rasariteana a Transilvaniei ar fi
avut loc pe la 1200".
Teoria sa despre originea gepida a secuilor a fost combatuta

chiar de istoricii maghiari.

www.dacoromanica.ro

85,

'159. C. Tagliavini, Studi Rumeni, III, p. 115. Vezi i Z. Picli,anu,

Locuit-au romdnii In Ardeal pe tirnpul venirii Ungurilor ?, Blaj, 1912.
Die Abkunft der Rumd nen wirtschaftsgeschichtlich untersucht
(Zeitschrift des Historischen Vereins far Steiermark", 15, 1917,
p. 160-205). Prezentarea lui Al. Philippide, p. 840-848 i A. Sacer-

doteanu, 1936, p. 146-150.

I. Hurdubetiu, p. 100.
Geschichte des Rumiinischen Volkes, Gotha, 1905; Histoire des

Roumains de Transylvanie et de Hongrie, Bucureti, 1915-1916

etc. Vezi prezentarea lui A. Sacerdoteanu, 1936, p. 141 142, i L. Boia,

p. 701 703. Asupra altor lucrar ale marelui istoric vom reveni mai
departe, la locul potrivit.
Zur Rekonstruktion der Urrumdnischen, Halle, 1910 (retiparit
In limba franceza in vol. Etudes de linguistique roumaine, Cluj-Bucureti, 1937, p. 64-120) ; idem, Locul limbii rorndne intre lirnbile romanice, Bucureti, 1920; Lirnba romcind, I, Bucureti, 1940. Vezi
prezentarea lui A. Sacerdoteanu, 1936, p. 143. Asupra unor opinii ale

3ui S. Pucariu vom mai reveni in partea a II-a a lucrarii.

Despre opera sa vezi: D. Macrea, Opera lingvisticti a lui Sestil
Puscariu. La 80 de ani de la nwterea lui (L.R., V, 1956, nr. 6, p. 5-21) ;
V. Arvinte, S. Puscariu despre formarea lirnbii si a poporului romdn
i(A U C, 14, 1978, p. 105-109) ; Romulus Tudoran, Sestil Puscariu
despre romanitatea limbii romcine f i continuitatea poporului romdn,
In vol. 100 de ani de la nasterea lui Sestil Puscariu, 1977, p. 25-35 etc.
Contribulii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman,
BucurWi, 1911; lnceputurile vielii romane la gurile Dunrii, Bucureti,
1923. Vezi i L. Boia, p. 703-704.
Dintre savantii romani care s-au declarat impotriva continuitatii
amintim pe Ovidiu Densu*ianu *i Augustin Bunea. Primul fara
a lua in consideratie elementul istoric sustinea ca locul formarii
limbii romne ar fi fost in vestul Bulgariei, intr-un tinut vecin Cu Albania.
Dupa opinia sa, romanizarea profunda a Peninsulei Balcanice, ca i

relatiile dintre elementul roman din Dacia i cel din sudul Dunarii
.,interdisent d'isoler la naissance de la langue roumaine dans la rgion
des Carpathes" (Histoire de la langue roumaine, Paris, 1901). Opiniile

lui O. Densuianu au fost combatute cu severitate de I. Bogdan

(C.L., 1901, p. 254-266), Ilie Gherghel, Zur Frage der Urheimat der
Rumnen, Wien, 1910 etc. Vezi prezentarea lui A. Sacerdoteanu,
p. 139-140.
intr-o alta lucrare a sa, PcIstoritul la popoarele romanice. Insemniitatea sa
si etnografic, Bucureti, 1913, 0. Densuianu a sus-

tinut ca romnii ar fi fast un neam de pastori, caruia i-au trebuit

.citeva sute de ani ca sa devina popor de agricultori, teza asemanatoare
.86

www.dacoromanica.ro

cu a unor istorici maghiari, asupra cdreia vom reveni in partea a doua

a lucrdrii. Vezi i Corneliu Bucur, Direciii ale demografiei istorice
rornitnefti : transhumania pastorald (R. Ist., 1978, nr. 12, p. 2308),

care constata: nimic nu considerdm mai fals In literatura noastrd

stiintifica cu caracter istoric decit acel 4adevar nestrdmutat
afirmat
de O. Densusianu
c noi am fost in primul rind un popor de pastori".
La rindul sail, A. Bunea a sustinut e poporul roman s-ar fi format
la sudul Dundrii i cd a trecut in stinga Dundrii in sec. X, cind exista
un teritoriu neutral" intre unguri i pecenegi. Ungurii au gdsit insd

pe romani in Transilvania. (Incercare de istoria romanilor pia la.1382, Bucuresti, 1912).

C. Diculescu, Die Gepiden. Forschung zur Geschichte Daziens
im friihen Mittelalter und zur Vorgeschichte des Rumetnischen Volkes,.
Leipzig, 1922.

Dupa cum arata V. Bogrea, C. Diculescu, respingind dogma

aprioricd a absentei elementelor vechi germane in romaneste, cade
In extremul opus..., exagerat pind la paradox" (A II N C,
1923, p. 393).
Al. Philippide, II, p. 759.

Ibidem, I, p. 854.
Ibidem, p. 858, vol. II, p. 406-407. Ideile lui Al. Philippide
au fost combdtute de numerosi invatati care au ardtat cd argumentele.
sale nu stilt convingdtoare. Vezi D. Macrea, Probleme de lingvisticel
ronuind, p. 53-55; idem, Despre diale,ctele limbii romcine (L.R., V,.
1956, nr: 1, p. 5-24) etc. Vezi i Iorgu Iordan, Alexandru Philippide,
Bucuresti, 1969.
Al. Philippide, I, p. 740. Amintim aci si lucrdrile lui,
Th. Capidan, unul dintre cei mai buni specialisti In studiul dialectelor aroman i megleno-roman: Raporturile albano-romtine (D.R.,

II, 1921-1922, p. 444-554); Elementul slay tn dialectul aromn

Bucuresti, 1925, sau Aronuinii. Dialectul aromdn. Studiu lingvisticr
Bucuresti, 1932, in care a adus contributii de seamd la lamurirea rapor.
turilor dintre dialectele deco-roman si aroman, ca i dintre limbile
romana i albaneza.
Intorno all'origine dei Romeni (Annuario de R. Liceo Ginnasio

A. Manzoni", 1931-1932).
Naii rumunsti sousede [Vecinii nostri romanil, Praha, 1932..
A History of the Roumanians from Roman times to the completion of Unity, Cambridge, 1934, p. 5-6, 9-10. Vezi I. Moga, Setton
Watson et les Roumains de Transylvanie (R. Trans., V, 1939, nr. 1,.
p. 61-72). Lucrarea a fost criticatd find de istoricii maghiari, indeosebi pentru problema continuitatii. Vezi E. Horvath, Transylvania;

www.dacoromanica.ro

87

and the History of the Roumanians. A Reply to Professor R. E. Setton

Watson, Budapest, 1935.
Histoire des Hongrois et de l'Etat magyar, Paris, 1934; pre2entarea lui Silviu Dragomir, In R. Trans., II, 1935, nr. 2, p. 232-237.
Die Ausgliederung der romanischen Sprachrciume, Halle,

-1936. Vezi I. Hurdubetiu, p. 121-125.

L'empire romain de l'avnement les Svres au concile de
ice, Paris, 1937, p. 243-244.
Der Kampf um den. Donauraum unter Domitian und Traian,
Wien, 1937.
Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939, p. 103, 201 202 ;
idem, Das erste Auftreten der Goten im Donauraum (Germanien, Mo-

natshefte fr Germanenkunde", febr. 1939, p. 49-56).

Despre ideile altui fnvdtat german cu privire la continuitate vezi
Friederich Scharr, Das Lebenswerk Mathias Friedwagners und die
Kontinuital des Dakoromanischen (Acta Historica", 10, 1972, pp.
81-92). Despre ideile lui C. Patsch si Fr. Altheim vezi I. Hur-

dubetiu, p. 111-115.
Trebuie sd amintim 1nsa cd au fost i unii strdini care si-au schim-

bat pdrerile: de pildd, italianul Lilio Cialdea a devenit din sustindtorul continuitAii (Per la storia dei Romeni in Transilvania, Roma,
1930), adversarul acesteia (La Transilvania. Aspetti diplomatici
e politici, Milano, 1939), sttrnind uimirea istoricilor pentru temeinicia"
opiniilor sale (pldtite, desigur, de cineva). Vezi: R. Trans., VI, 1940,
nr. 1, p. 122-138; A. Dec,ei, Les tudes de l'italien Lilio Cialdea sur
Ja Roumanie (ibidem, V, 1939, nr. 3, p. 369-380) si t. Pascu, 0 carte
italiand despre dreptul romdnesc In Ardeal (R.I., 26, 1940, p. 170-198).

Les derniers travaux des historiens roumains sur la Dacie

(Revue des tudes anciennes", 1931, p. 57-64).
Die neu,e Propylden-Weltgeschichte, Berlin, 1940, p. 505.
Vezi D.R., 1934-1935, p. 303, si lucrarea lui E. Gamillscheg,

Zur Herkunstfrage der Rumdnen (S.F., V, 1940, p. 1-21).

Die Rumdnische Sprach-atlas und die Struktur des damrumcinischen Sprachgebiets (Vox Romanica", 1940, p. 75 i urm.).
Il problema della romcznit nella Dacia Traiana. Studio storicofilologico, Roma, 1941. Prezentarea lui C. Daicoviciu, In Transilvania",
1942, p. 234.

I. Hurdubetiu, p. 111-114.
A. Dopsch, Wirtschaftliche und soziale Grundlagen der euro..pd ischen Kulturentwicklung, Berlin, 1923.

W. Wartburg, D.:e Entstehung der romanischen

Halle-Saale, (939; I. Hurdubetiu, p. 121-125.
133

www.dacoromanica.ro

V iilker,

Gustav Kisch, Zur Wortforschung Erloschenes Slawentum

in Siebenbargen (KVL, 1924, nr. 1-3, p. 1-9, nr. 4-6, p. 25-41).

Idem, Siebenbargen im Lichte der Sprache, ein Beitrag zur
Kulturgeschichte der Karpathenld nder, Leipzig, 1929. Vezi i idem,
Das Banat im Spiegel seiner Ortsnamen, 1928. Vezi prezentarea lui
N. Draganu, In AIINC, V, 1928-1930, p. 561-575, si I. Hurdubetiu,

p. 117-118.
H. Theil, Die Ansiedlungen von Siebenbargen, Sibiu, 1927
extras din AVSL, 1927, p. 163-228).
Aus der Vergagenheit Klausenburgs, Cluj, 1925.

Dupa cum arata romanistul german W. Wartburg, Die

Entstehung der romanischen V lker, p. 158, sie stiitzt sich auf viele
Argumente, von denen manche heute morsch geworden sind".
Szkely Janos, La rforme agraire en Transylva.nie et l'histoire. (Comte rendu de l'ouvrage de Mitifd Constantinescu: L'volution
de la propriet rurale et la rforme agraire en Roumanie), Budapest,
1927 (extras din R E H, ian.-iunie 1927, p. 164-196). Vezi prezentarea
lui A. Sacerdoteanu, 1936, p. 164-169.

RHSE E, 4, 1927, p. 380-383. Vezi si N. Iorga, Istoria

rontdnilor, III, p. 44, unde se spune: dac romanii ar fi venit de
aidrea, la o data chid sistemul politic ungar era terminat i cancelarla
regala organizata, ei ar avea un statut". Vezi si p. 45-46, unde citim:
orice venire de populatie in Ungaria trebuia sa aducd sau privilegiul
ocupantilor, ca i pentru sasi, sau organizaren in ceata militara, ca
pentru cumani".
Szkely Janos, Reponse a M. Nicolas lorga, II. Roumains et

Rongrois en Transylvanie (R E H, 1928, nr. 2-3, p. 269-283).

Vezi i raspunsul lui N. Iorga, Encore une rponse (R HSEE, 6,
1929, p. 89-95).
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 168-169.
Dnumente privind istoria Romdniei, C, Trans., veac XIII,
vol. II, p. 369. Vezi si A. Decei, Contribution a l'tude de la situation
politique des Roumains de Transylva.nie au XIII-e et au XIV-e sicle
(R. Trans., VI, 1940, nr. 2, p. 194-232), Indeosebi cap. II: Aux temps
les plus reculs, les Roumains ont particip et la vie politique de la
Transylvanie.

UN' unusquisque kenezus per nostras litteras regales in SW

Itenezatu roboratus, pro uno vero nobili acceptetur ; communis autem
.kenezus provillico fidei unius fertonis computetur" (Hurmuzaki, Documente, I/2, p. 120).
Nullus alter nisi vere catholicus et fidem quam romana tenet
et profitetur ecclesia fideliter colens possessiones aliquas sub titulo nobili-

tatis aut sub titulo beneficiali tenere possit ac conservare et possidere"

www.dacoromanica.ro

(Documenta,

p. 207-208). Vezi *erban Papacostea, La fondation

de la Valachie et de la Moldavie et les Roumaines de Transylvanie

une nouvelle source (R R H, 1978, nr. 3, p. 389-408).

RHSE E, 1943, p. 93-94. Teoria strecurdrii" pdstorilor

romdni In Transilvania a fost reluatd In 1943 de Roska Marlon (Ellenzek", 29 oct. 1943, p. 5) ; cf. C. Daicoviciu, Dacica, Cluj, 1969, p. 303.
N.

Iorga, Romanitatea din jurul Brasovului (R.I., 1939,.

p. 366).

A. Sacerdot.eanu, 1936, p. 162.

Melich Jnos, A konfoglalciskori Magyarorszag [Ungaria
In epoca constituirii sale], Budapest, 1925-1929. Despre opiniile lui
Melich vezi A. Decei, In R. Trans., VI, 1940, nr. 2, p. 194, nota 1.

D.R., 7, 1931-1933, p. 224-259, si R. Trans., II, 19359.

nr. 2, p. 240-269. Mania lui Melich de a vedea peste tot popoare
turcice" a fost criticata si de Elemer Moor, In Zeitschrift fr Ortsnamenforschung", VII, p. 266 si urm. Cu toate acestea, au fost unii
istorici care au fost influentati de Melich ; de pildd, I. Horvath sust.inea ca maghiarii au gdsit In Transilvania bulgari ! (Die Geschichte
Siebenbargen, Danubia, 1943, p. 10). Once, numai romAni nu!
Vezi i J. Melich, Rponse M. Nicolas Iorga. Noins de lieux

en Transylvanie (R E H, 6, 1928, nr. 2-3, p. 264-268), unde cele

patru nume de ape stilt considerate maghiare, desi nu au niel un fei
de legdturd cu limba ungard.
RH SE E, 1929, p. 96.
J. Melich, Gpides et Roumains, Gelou du Notaire Anonyme

(R E H, 6, 1928, P. 62-79). Despre metoda total nestiintifica utilizatd de Melich vezi SacerdotRanu, 1936, p. 157-160.
P. Skok, Gibt es altergermanische Elemente im Rumanischen
(ZRP, 43, 1923, P. 167) ; DR., 1931-1933, P. 221. Vezi si E. Gaminscheg, Romania Germanica, Sprach-und Siedlungsgeschichte der Germanen auf dem Boden des Alien Rmerreichs, Berlin-Leipzig, 1934-1935.
A romcinok 6shazaja s kontinuits [Patria strAveche a romni-

lor i continuitatea], Budapest, 1931 (extras din vol. Jancs Benedek

emlekknyv, Budapest, 1931) ; recenzia lui N. DrAganu, In D.R., 7,

1931-1933, p. 218-224 si R. Trans., I, 1934, nr. 3, P. 397-407;

Romaniak, rom.nok s olahok Dcicia Trajanaban [Romanii i romdnii
In Dacia Traiand], Budapest, 1935; ultima lucrare a fost tradusd In
limba francezd cu tiUul Romains, Romans et Roumains dans l'histoire
de la Dacie Trajane, Budapest, 1936, 277 p. Vezi prezentarea lui
G. Brdtianu, Une enigme et un miracle historique, Bucarest, 1937,

p. 17-27, si In RHSE E, 1943, p. 88-100.

S.F., 5, 1940, p. 1-21. In schimb, In recenzia facutd de
L. Aradi In Etudes hongroises", 1936-1937, P. 268-271, acesta
90

www.dacoromanica.ro

laudd lucrarea, considerind-o scrisd fr pdrtinire l Cu respect pentru

.adevdrul istoric I Vezi i recenzia lui E. Petrovici, in Transilvania",

72, 1941, nr. 1, p. 72-75, care combate citeva din argumentele"

lui Treml.
La recenzia publicatd de savantul francez Paul Henry, in R. Trans.,

IV, 1938, p. 347-353, L. Treml a rdspuns foarte violent in NRH,

iulie 1939, p. 22-28. A se vedea rdspunsul senin al lui P. Henry in
R. Trans., V, 1939, nr. 4, p. 505-506.
Fr. Eckhardt, Magyarorsztig tiktnete, Budapest, 1933,
p. 55, 62. Intr-o alta lucrare a sa, Introduction a l'histoire hongroise,
Paris, 1928, p. 25, Eckhardt sustinea cd pdstorii valahi s-ar fi infiltrat
In Transilvania, venind din Munt.ii Balcani, incepind de la sfiritul
sec. XII! Vezi i A. Sacerdoteanu, 1936, p. 161-164, care remarca
.cu ironie eft de precise erau ideile lui Eckhardt.
Un alt invdtat maghiar din aceeai epocd, Deer Jozsef, aduce"
pe romAni in Transilvania la mijlocul sec. XII ! (Magyar Szemle",
22, 1935, p. 194-205) ; prezentarea lui A. P. Todor, in R I R, V-VI,

1935-136, p. 507 i urm.

Pe baza izvoarelor istorice, a descoperirilor arheologice
datelor toponimice, s-au stabilit urmdtoarele etape de pdtrundere
a stapinirii regatului feudal maghiar in Transilvania: in prima raza
se ocupd, pe la 900, unja Someului Mic ; in a doua fazd, pe la 1000,
valea Muroului, i in a treia, pe la 1100, unja Tirnavei Mari. Pe la 1150,

In a patra fazd, se ajunge pind la Olt i In ultima i cea de a cincea

laid, pe la 1200, se ocupd linia Carpatilor rdsdriteni i sudici" (Kurt
Horedt, Contributii la istoria Transilvaniei in. sec. IV - XIII, Bucureti, 1958, p. 130). Vezi i S C IV, V, 1954, nr. 2, p. 499-506.
Opinia lui Kurt Horedt a fost confirmatd pentru etapa a cincea
de cercetdrile de toponimie. Studiind toponimele terminate in d forrnd arhaicd maghiard - (Buzad, *imand etc.), Radu *t. Popescu
a sustinut cA intinderea stdpinirii maghiare in Transilvania rdsdriteand este posterioard secolului al XII-lea (Marturii toponimice privind
istoria Transilvaniei medievale, in L.R., 1973, nr. 4, p. 309-314).
Problema a fost reluatd recent de Valer Hossu, Penetratia feudalei
anaghiard in regiunea dintre Hut Somes f i manta Gatti (AMP, 1986,
p. 217 - 222) ; idem, Extinderea dominatiei regalitdlii maghiare la nord

de riul Some (AIIC, 1988-1989, p. 361-368), care sustine cd abia

dupd 1068 putem lua in considerare o perminentizare a dominatiei
maghiare in unele pArti din sudul riului Some.

Pentru alte dovezi despre cucerirea maghiard a Transilvaniei,

vezi: Eugen Chirild, Ana Hopirtean, Tezaurul monetar de la Turda
(Contribujii numismatice la problema penetragei ungurilor in Transit-

www.dacoromanica.ro

91

vania In secolul XI (Potaissa", 1978, p. 59-73 si AIIC, 1977

p. 287-302) ; Bela Kelemen, Primele atestdri documentare ale interacjiunii lingvistice romdno-maghiare (ASUC, Lingvisticd, 1982-1983r

p. 91-93).
Dintre studiile recente ale cercetritorilor strdini amintim

pe-

A. Kiss, Studien zur Archdologie der Ungarn im 10 und 11 Jahrhundert,

Wien, 1985, care dovedeste di in secolul X, Transilvania si zona Timisului nu erau fined ocupate de maghiari, care s-au asezat aici bleepInd

din secolul XI, concluzie combatutd de autorii lucrdrii Erdly trtnete, Budapest, 1986.
I. Hurdubetiu, p. 118.
Ibidem, p. 119-121.
P. Mutafciev, Bdlgari i Runzdni
istorijata na Dunavskite
zenzi [Bulgarii i romnii In istoria tdrilor danubiene], Sofia, 1927_
Vezi prezentarea lui P. P. Panaitescu, Les relations bulgaro-roumaines
au Moyen Age (Rev. aromdneascd", I, 1929, nr. 1, p. 8-31), care arata
imposibilitatea ca un popor numeros sd trdiascd vreme atlt de 1ndelungatd In muntii inaccesibili.
Opinii asemAndtoare cu ale lui Mutafciev a mai sustinut si un alt
istoric bulgar St. Romanski, Makedonskite Rumini (Makedonski,
pregled", I, 1925, fasc. 5-6, p. 63-96), care afirmd: cu nici o dovadd.
serioasd nu se mai poate sustine pdrerea cd romdnii de astdzi din
tinuturile Daciei de and data, despre prezenta cdrora istoria nu pomeneste nimic pind In sec. XIII, stnt urmasii colonistilor i dacilor romanizati". Vezi recenzia lui Th. Capidan, In Graiul romnesc", I, 1927
nr.

3, p. 64-67.

Din vechea noastrd toponimie, Cluj, 1920 (extras din D.R.).

Toponimie f i istorie, Cluj, 1927; Ampoiu, in vol. Inchinare lui N. lorga,

Cluj, 1931, p. 133-137; Vechimea ci rdspindirea romdnilor pe baza.

toponimiei si a onomasticei, Vdlenii de Munte, 1934 etc.
Recenzii mai importante: N. Iorga, In R.I., 19, 1933,

p. 305-307; Sextil Puscariu, In D.R., 8, 1934-1935, p. 284-289.

Despre opera sa vezi Iorgu Iordan, Nicolae Drdganu (1884-1939),
Bucuresti, 1942, si C. Ling., 1961, nr. 1.
Consideraiii asupra istoriei romemilor In evul mediu. Dovezile
continuitdiii f i drepturile romdnilor asupra teritoriilor lor actuale, Bucu-

resti, 1936. Lucrarea dezvoltd o alta mai veche: Considerations sur

l'histoire des Roumains au Moyen Age, Paris, 1928.
R.I., 1936, p. 349. Vezi i complettirile lui Aurel A. Muresianu,
O noud contribulie la istoria romdnilor In evul mediu (T.B., VIII, 1986,

nr. 5, p. 401-415, nr. 6, p. 494-508; IX, 1937, nr. 2, p. 109-127,

nr. 3, p. 195-214, nr. 4-5, p. 307-329) ; si extras, Brasov, 1937.
92

www.dacoromanica.ro

F. Lot, Les invasions barbares et le peuplement de l'Europe,

et l'intelligence des dernires traits de
_paix, Paris, 1937, cap. III: Une nigme et un miracle historique : le
peuple roumain. Vezi rspunsul lui A. Otetea, O enigma f i un miracol
istoric : poporul romdn (Insemndri iesene", 3, 1938, vol. I, p. 532-541).
G Brtianu, Une nigme et un miracle historique: le peuple
-roumain. A propos de livre de M. Ferdinand Lot sur les invasions bar.considrs comme introduction

.bares et de quelques ouvrages rcentes sur les origines du peuple roumain,

Bucarest, 1937.
Idem, Les origines du peuple roumain : les donnes arcluiologigues, Bucarest, 1939. Cele dou lucran i au fost publicate i in limba
romn, sub titlul O enigma- f i un miracol istoric poporul romdn,

Bucuresti, 1940, lucrare reeditata in 1989.

Ferdinand Lot a revenit la discutarea problemei continuittii,
invocind impotriva acesteia: disparitia oraselor si a monedelor, identitatea limbii romne cu aromna, liturghia slav si toponimia (R H S E E,

20, 1943, p. 48-52), probleme pe care le vom discuta in partea

-a doua a lucrrii.
Utiliztrid rezultatele cercetrilor lui C. Daieoviciu, S. Puscariu,
Al. Rosetti, M. Macrea etc., G. I. Bratianu a dat un nou raspuns, cu
titlul: Le problme de la continuit daco-roumaine. A propos des nou,velles remarques de M. Ferdinand Lot (R H S E E, 20, 1943, p. 46-79).

I. Hurdubetiu, p. 134-137.
L'origine et la patrie premire de Rountains. Rponse ez une
agression, Bucurest, 1938.
L'origine et la patrie premire des Roumains (A E C 0, 4,
1938, p. 508-514). Vezi si A. Sacerdoteanu, M. Domanovszky et
4'histoire des Roumains. A propos d'une mthode historique (R. Trans.,
V, 1939, nr. 1, p. 3-26).
Kniezsa Istvn, Ungarns VOlkerschaften im XI. Jahrhundert,
Budapest, 1938 (din A E C 0, 4, 1938, p. 241-412) ; idem, Die geo_graphischen Namen Siebenbargens, In vol. Siebenbargen, Budapest,
1940, p. 47 si urm.; idem, Siebenbargen zur Zeit der Landnahme um!
Ansiedlung des Ungarturns, in vol. Siebenbargen und seine raker,
Budapest, 1943; idem, Kelettnagyarorszg helyneoei [Numele de locuri
din Ungaria rsriteanAJ, in vol. Magyarok s romdnok, Budapest,
1943 etc.
I. Moga, 1944, p. 40-41.
E. Petrovici, Continuitatea daco-romand f i slavii ( Tran
silvania", 73, 1942, p. 871). De aceeasi prere Sint: Sextil Puscariu,
.N.Draganu, G. Weigand, G. Kisch etc.. toti citati de I. 3foga, p. 54-55.

www.dacoromanica.ro

93

E. Petrovici, La population de la Transylvanie au XI-e sicle

(R. Trans., X, 1944, nr. 1-2, p. 71-98 + 1 h.) i recenzia din D.R.,
X, 1943, partea a II-a, p. 517-545.
I. Hurdubetiu, p. 141-156.
Hman Blint Szekfu Gyula, Magyar trtnet, ed. a VI-a,.
vol. IV, p. 442-444. intr-o alta lucrare a lui Heiman, Gli Angioincdi Napoli in Ungheria (1290-1403), Roma, 1938, p. 559, acesta afirma
ca deplasarea in masa si patrunderea romanilor In regiunile limitrofe
cu Transilvania ar fi avut loc la sfirsitul sec. X si inceputul sec. XI F!
(Vezi R. Trans., VI, 1940, nr. 1, p.138). Precum se vede, fiecare savant"
maghiar aducea" pe romdni de la sudul Dundrii cind ti lcisa mima,.
oricum dupe' descdlecarea" nobilului popor cuceritor !
N. Iorga, Conferinle si prelegeri, Bucuresti, 1943, p. 69_
D. Prodan, Teoria imigragei romcinilor din Principatele
Romdne in Transilvania in vearal al XVIII-lea. Studiu critic, Sibiu,

1944. Lucrarea a aparut

In iimba franceza In 1945.

Ibidem, p. 165.
Ibidem, p. 99. Problema emigrarii romanih-17 din Transilvania

peste Muntii Carpati In sec. XVIII a fost tratata si In alte studii din
aceasta epocA, studii din care rezulta ca procesul nu era i invers,
deoarece situatia iobagilor din Transilvania era foarte grea: A. Golopentia, A fost Transilvania in veacul al XVIII-lea
sau punct deplecare de nzigratiuni romdnesti? (Geopolitica i geoistoria", 1941>
p. 90-97) ; C. Racovita, Migratiuni din Ardeal peste Carpali in lumina toponimiei (ibidem, II, 1942, p. 69-73).
C. Daicoviciu, Problema continuitdiii in Dacia. Citeva observalii )9 i precirclri de ordin istoric-arheologic, Cluj, 1940 (aparuta
limba franceza, Bucarcst, 1940). Vezi i idem, La Transylvanie dansl'antiquit, Bucarest, 1938.

Din aceeasi epoca amintim

lucrarea lui G. Popa-Lisseanur

Continuitatea romcinilor in Dacia. Dovezi noud, Bucuresti, 1941 (extras.

din AARMS I, s. III, t. 23, 1940-1941, p. 145-257) care stringela un loe numeroase dovezi arheologice, istorice (toate izvoarele cunoscute atunci, de la Ammianus Marcellinus pina la Rogerius), lingvistice,
din toponimie i onomastica din epoca cuprinsa intre sec. al III-lea
intemeierea principatelor.

A. Alfldi, Daci e Romani in Transilvania, Budapesta,

1940; traducere a lucrarii Dakok s R6maiak Erdlyben [Dacii i romanii In Transilvania] (Szzadok", 74, 1940, p. 129-180).
Vezi si A. Alfldi, Zu den Schiksalen Siebenbdrgen im Altertum,.
Budapest, 1944, unde criticInd lucrarea lui C. Daicoviciu, Siebenbiirgen in Altertum sustine din nou ea Traian ar fi exterminat
94

www.dacoromanica.ro

pe top dacii, astfel Melt nu poate fi vorba de continuitate dupd retragerea romanilor.
In recenzia pe care a facut-o artii lui C. Diculescu, Die Gepiden,
Alfldi afirmase: este imposibil sd se dovedeascd o supravietuire
iromand in tinutul Transilvaniei" deoarece se stie (de unde? N.S.)
'ea poporul roman nu s-a format in aceastd regiune, ci Cu mult mai la
sud, intr-o oarecare parte din Balcani, la cursul inferior al Dundrii,
ori chiar mai jos". In plus, dupd opinia sa, gotii i ceilalti barbari
care au trecut prin Transilvania au ras coloniile romane, MA a lasa
sd se pestreze macar numele"! (R E H, IV, 1926, p. 187-188).
Alfldi a avut numerosi sustindtori; dupd opinia lui L. Treml,
,,aproape toti cercetdtorii moderni" (1) ar fi fost de acord cu teza lui
Alfldi ( Romains, Romans et Roumains, p. 58).
In capitolul Riimische Kaiserzeit, scris de G. AlfOldi in Historia
Mundi, IV, Berna, 1956, se sustine din nou cd dacii au fost distrusi,
idee reluatd i in Erdly tiirtnete din 1986.
C. Daicoviciu, Le problme de la continuit en Dacie (R. Trans.,

VI, 1940, nr. 1, p. 24-35). Vezi si Dacia", VIIVIII, 1940-1941,

p. 456-459.
I. Moga, Les Roumains de T ransylvanie au Moyen Age, Sibiu,

1944, p. 5.
Recherclzes historiques sur les problmes roumaines (Revue
d'histoire compare", XXI, 1943, p. 242).

Un alt istoric din aceastd vreme, E. Darla', sustinea cd

romanii ar fi fost adusi in Transilvania in sec. XIII, din regiunea
Nis-Sofia-Constanta, pentru a pazi granita impotriva bulgarilor
cuminilor! (Die Ubersiedlung der Wlachen von Siiden nach Norden
der Donau, in Recueil dcli la mmoire du pro f. P. Nikov, Sofia,
1940, p. 173-180). Lucrarea a fost criticatd cu asprime de N. Bd.nescu, Colonizare", nu imigrage. O noud teorie maghiard (R.I., 30,
1944, p. 1-5).
Cele trei capitole au apdrut si separat cu titlul Zur Geschichte
der Ungarliindischen Rumdnen bis zum Jahre 1400 auf Grund der

neuesten Forschungen, Budapest, 1941.

Mii intii in recenzia din Leipziger Viertelj ihrschrift fr

Siidosteuropa", VI, 1942, nr. 1-3, p. 99-113, apoi in Piren i istorice
.ungure,sti privitoare la romdnii din Transilvania medievald, Sibiu,
1941; 1 Romeni din Transilvania nel Medio Evo, Bucuresti, 1942
(extras din RHSE E, 19, 1942, p. 183-287); Les Roumains ve
Trarzsylvanie au Moyen Age, Sibiu, 1944. Vezi si G. BrAtianu, L'histoire
Lrournaine crite par les historiens hongrois (RH SEE, 20, 1943, p. 80-109).

Siebenbargen, 1943, p. 82. Asupra argumentelor lui I. Moga

vom reveni pe larg in partea a II-a a lucrdrii.

www.dacoromanica.ro

95

Herbert van Leisen, Das siebenbargische Problem, Genve,

1943.

Silviu Dragomir, La patrie primitive des Roumains et les.

frontires historiques (Balcania", 7/1, 1944, p. 63-101).
Ibidem, p. 98. Pentru una dintre aceste institutii, specifica
vlahilor sud-dundreni, vezi Anca Tanasoca i Nicolae-Serban Tanasoca, Anciennet et difussion du cdtun" vlcique dans la peninsule Bal-

kanique au Moyen-Age (RESEE, 1989, nr. 1-2, p. 139-144).

Al. Procopovici, Die Rumanenfrage (Beitrage zum Aufbau
ihrer wahrhaften Geschichte). Prioritt, Kontinuiteit und Struktur derdakischen Latiniteit, Sibiu, 1944.
$tefan tefdnescu, Introducere la Enciclopedia istoriografia.

romdnefti, Bucuresti, 1978, p. 16-17.

Vezi i Gh. stefan, Formarea poporului romdn si a limbii
Bucuresti, 1973.
Idei asemAnatoare i dovezi ale continuitdtii se gdsesc
In opera aeeluiasi InvAlat, Transilvania In istoria poporului romitn,.

Bucuresti, 1967, apdrutd si in citeva limbi strdine.

Vezi prezentarea din Istoria lingvisticii romdnesti, Bucuresti,.

1978, p. 135-137.
Acelasi autor a publicat i lucrarea Illirii. Istoria. Limbasi onomastica. Romanizarea, Buctire.sti, 1969.

Aparutd sub auspiciile Comisiei pentru studiul formdrii,

limbii i poporului roman.
Primul volum a fost realizat de I. I. Russu ; al II-lea de Grigore Florescu si Constantin Petolescu ; III/1 de I. I. Russu, Milena
Dusanie, N. Gudea i Vlker Wolimann ; 111/2 de I. I. Russu, I. Piso,
Volker Wollmann ; 1II/3 de I. I. Russu, Octavian Floca, V. Wollmann.

Pentru studiul limbii 'cestor inscriptii vezi Sorin Stati, Limba

latind fi inscripliile din Dacia fi Scythia Minor, Bucuresti, 1961, si
N. Mihdescu, Limba latind En provinciile dundrene ale Imperiului
Roman, Bucuresti, 1960.
Em. Condurachi, V ingt annes de recherches archologiques

en Roumanie (1944-1964) (Dacia", VIII, 1964, p. 27-35). Rezultatele acestor cercetdri au fost utilizate in primul volum din tratatul
de Istoria Rorndniei, apdrut In 1960.
Eugenia Zaharia, Citeva observagi despre arheologia

istoria-

sec. VIII-XI pe teritoriul R. S. Rometnia (Aluta", I, 1969, p. 117).

D. Protase, Problema continuitdiii In Dacia tn lumina arheologiei fi numismaticii, Bucuresti, 1966.
Idem, Riturile funerare la daci daco-romani, Bucuresti, 1971.
Eugenia Zaharia, Sdpdturile de la Dridu. Co. ntribulie la arheologia i istoria perioadei de formare a poporului romdn, Bucuresti, 1967..
96

www.dacoromanica.ro

Vezi si eadem, Populatia romdneascd tn Transilvania in secolele VII

VIII e.n., Bucuresti, 1977.
Octavian Toropu, Romanitatea tirzie fi strdromdnii in Dacia
T raiand. sud-carpaticd, Craiova, 1976.
Dan Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic in yeacurile V XI e.n.
Contribufii arheologice f i istorice tn problema formdrii poporului romdn,
Ia.si, 1978.

Liviu Marghitan, Banatul in lumina arheologiei, II 0 III,

Timisoara, 1980, 1985. Mai amintim si lucrarea lui N. Branga, Aspecte
fi permanente traco-romane, Timisoara, 1978, In care se studiazA pro-

blemele: sinteza daco-romanA, crestinismul si continuitatea, continuitatea prin unelte si originile entice ale apiculturii.
Relations between the autochthonous population and the migra-

tory populations on the territory of Romania, culegere de studii In redactia lui Miron Constantinescu, Stefan Pascu s'i Petre Diaconu, Bucuresti, 1975. Studiile din aceastd culegere vor fi citate la locurile cuvenite.
Les donnes archologiques et le problme de la formation du.

peuple roumain (R R H, III, 1964, nr. 3, p. 383-423).

264 bis. Das archdologische Bild der romanischen Elemente nach der

Raumung Daziens (D.R., 1973, p. 135-148). (Este o sinteza a rezultatelor cercetArilor arheologice In problema continuitAtii dinainte de
data aparitiei articolului). Vezi si idem, Contribufii la istoria Transilvaniei in secolele IV XIII, Bucuresti, 1958, unde autorul aduce dovezi
despre permanenta populatiei" In Dacia. DupA plecarea sa din tara,
Kurt Horedt si-a mai schimbat opiniile in noua sa carte Siebenbargea
im Frahmittelalter, Bonn, 1986; vezi observatiile Ligiei Bdrzu, In

Dacia", 1988, p. 247-250.

Die wichtigsten Ergebnisse der archeiologischen Forschung aber

den Zeitraum vom 3.-10. Jh. astlich der Karpaten (D.R., 1973,

p. 12-173).
Dovezile arheologice despre mentinerea stet pinirii romane la.

nord de Dundre, dupd evacuarea aureliand a Daciei (sec. III-11

(Historica", III, 1974, p. 93-109).
Sursele arheologice ale continuitalii daco-romane (Apulum",

XII, 1974, p. 279-2941.

Probleme privind formarea poporului romem in lumina cercetdrii arheologice recente (R. Ist., 28, 1975, nr. 8, p. 1155-1169) ;
idem, Problmes concernant la formation du peuple roumain li la lumire
des recherches archologiques rcentes (R.P.H., I/1, 1976, p. 7-26) ;
idem, Continuitatea factor de bazd al etnogenezei si unitd.tii poporului
rorruin (E.S., 1976, nr. 7, p. 41-44) ; idem, Dovezi arheologice ale conti-

nuitdfii (SAI, 32, 1976, p. 27-32).

www.dacoromanica.ro

97

Vezi

i Ligia BArzu, Dovezi ale continuit4ii populatiei autohtone

In fosta provincie Dacia In secolele IV V e.n. (SAI, 30-31, 1975,

(p. 5-12) ; H. Daicoviciu, Consideratii asupra problemei continuitcltii
(M.N., III, 1976, p. 39-44) ; idem, Problema continuitdiii in Dacia
(E.S., 1978, nr. 1, p. 38-41, 55); I. H. Crian, Continuitatea poporului
rorncln In spatiul carpato-dundrean (E.S., 1978, nr. 10, p. 28-30, 35) ;
Aurelian Petre, Dix annes de recherches au sujet de la problme de la
continuit (1970-1979). Monographie,s archeologiques concernant les
IVe X-e sicles et l'ethnogense du peuple roumain (RESEE, 1980,
nr. 2, p. 357-372, nr. 3, p. 437-442) ; Radu Harhoiu, Noi contributii
semnificative ale arheologiei romdnesti. Pe marginea unui colocviu de la
Tirgu-Mures (E.S., 1981, nr. 13, p. 28-30) ; Gheorghe Diaconu,
Daco-romanii In spatiul carpato-ponto-danubian f i relagile lor cu unele
populatii In migratie (E.S., 1982, nr. 7, p. 32-34); Mircea D. Matei,
Continuit ate ci originalitate. Statornicie de vietuire pe aceleasi meleagu,i
strdbune (E.S., 1982, nr. 19, p. 27-30); Stefan Pascu, Continuitatea
poporului romcin In vatra strdmoseascd (E.S., 1988, nr. 21, p. 14 si urm.)
etc. Cittnd aceste studii, nu Inseamnd cd ne tnsusim arsenalul de lozinct
la modd In epoca respectivd !

D. Berciu, In R. Ist., 1975, p. 1155-1156.

Ligia Barzu, Continuitatea creafiei materiale fi spirituale a
poporului romdn pe teritoriul fostei Dacii, Bucuresti, 1979; aparutd
In limbile francezd i englezd.
D. Protase, Autohtonii In Dacia, vol. I, Dacia romand, Bucuresti, 1980. 0 lucrare importantd de sintezd este aceea datoratd lui
Stefan Olteanu, Societatea romdneascd la cumpand de milenii (secolele VIIIXI), Bucuresti, 1983,.care se ocupd de investigarea arheologicd a structurilor medievale timpurii ale societdtii romnesti.
Fl. ConstantiniuV. Ciociltan, 1944-1974. Trente armies de
recherche historique en Roumanie (RRH, 1974, nr. 4, p. 631).
D. Protase, 1980, p. 8.
G. Stadtmiiller, Geschichte Sadosteuropas, Miinchen, 1950;
idem, Saeculum Weltgeschichte, V, 1970. Replica lui C. Daicoviciu,
Dl. prof. G. Stadtmaller Fi continuitatea (Tribuna", 20 ian., 3 febr.
1972).

I. Hurdubetiu, p. 126-129, 183.

A honfoglaldskori npessg s npsdriLsg. A npgyarapodds
a XIXII szcizadban [Populatia si densitatea populatiei In epoca ocu'Aril patriei. Cresterea populatiei In secolele XIXII], h. vol. Magyarorszcig tartneti demografidja [Demografia istorica a Ungariei], Budapest, 1963; idem, Ein Wohnerzahl und Bevdlherungsdichte in Ungarn

bis zum Anfang des XIV. Jahrhunderts, In vol. Etudes h:storiques,

Budapest, 1960, p. 186-187; idem, Adatok a romdnok XIII szdzadi
98

www.dacoromanica.ro

trtnetkez s a roman dllam kezdeteihez [Contributii la istoria romanilor

In sec. XIII i la originile statului romAn] (T.S., 1964, p. 1-25).

intr-un articol apdrut In revista Vizgazdlkods", 1974,
nr. 6, se afirm chiar ca, la venirea ungurilor, Transilvania era pdmInt
pustiu, anonim i nelocuit. Strdmosii nostri, hunii i avarii, nu au In-

Ulna oameni pe Intinderi de sute de mile ale acestor meleaguri

minunate !"
C. C. Giurescu, Istoria romclnilor In unele lucrdri strdins

recente (R. Ist., 28, 1975, nr. 6, p. 941-948). La replica lui L. Makkai
din T.S., 1975, nr. 4, C. C. Giurescu a rdspuns cu noi argumente sub
titlul: Reispuns la nitel descintec" al unui vraci al istoriografie maghi are
(R.Ist., 29, 1976, nr. 8; p. 1231-1235).
Vezi i Kristo Gyula, Rmaiok s vlahak Nestor s Anonymus
Kr6nikcijciban [Romani si vlahi la Nestor si Anonymus] (Szzadok",
1978, nr. 4), In care autorul neagd valoarea celor doud izvoare In favoarea continuitdtii i sustine teza mai veche privind Infiltrarea pastorilor romni In Transilvania" In sec. XII, venind din Muntii Balcani.
Pentru atitudinea istoricilor i etnografilor maghiari In problema
continuitdtii se pot cita numeroase alte lucrdri, precum si faptul ca,
In 1978, s-a rditat De Ethnographie von Ungarn a lui Hunfalvy Pal.
unul din cei mai redutabili adversari ai continuit4ii din secolul trecut !
Vezi Acta Ethnographica, Budapest, 1978, p. 21-31. Este vorta, In
chip evident, de reluarea, sub altd formd, a dogmelor rsleriene.
Vezi observatiile lui Fi. Constantiniu, H. Daicoviciu, Radu
Popa, Marginales historiques un volume d'ethnographie anhistorique

(R R H, XVI, 1977, nr.

4,

p. 751-761).

Pentru pozitia istoriografiei maghiare contemporane fald de proble-

ma continuitatii ni se pare elocventd recenzia facutd de Szekelyhidi

Agoston lucrdrii lui Stefan Pascu, Ce este Transilvania, tipdritd la
editura Kriterion in 1984, recenzie aparutd In revista Alfld", 1985,
nr. 9, In care se reiau tezele Invechite din arsenalul roeslerian, teze
la care istoriografia maghiard nu poate renunta. Vezi replica lui Stefan
Pascu, Rstlmcirif i falsificiiri ale istoriei (M.I ., 1986, nr. 3, p. 33-40),
In care acesta se Intreabd de ce s-or fi supdrInd unii istorici unguri din
cauza originii noastre daco-romane, cind noi nu le negdm originen lor
tiircicd, cunoscutd de toatd lumea.
Despre lucrarea total neinformatd i tendentioasd a lui Andre
Du Nay, The Early History of the Rumanian Language, Jupiter Press,
1977, vezi critica severd facutd de Alexandru Niculescu, Une histoire
tendancieuse de la langue roumaine (RRH, 1980, nr. 2-3, p. 555-583) ;
Ligia Barzu, Un nou Anonymus". Comentarii pe marginea lucrdrii

lui Andr Du Nay, The Early History of the Rumanian Language

(R.Ist., 1980, nr. 5, p. 953-973) ; Stelian Brezeanu, Comentarii pe

www.dacoromanica.ro

.99

marginea lucrdrii lui Andr du Nay (R.Ist., 1980, nr. 10, p. 1987001) si In RPH, 1981, nr. 3-4.
Despre modul cum prezintd autorii carpi Erdly trtnete
problema continuitdtii daco-romanilor In general, vezi numeroasele
Earl de pozitie ale istoriografiei romane: Mircea Mupt, Faptele istorice
anuleazd teoriile reaclionare (M.I., 1987, nr. 4, p. 14-17); D. Berciu,

Lucia Marinescu, Iancu Fischer, Gh. Tudor, Teze false privind formarea poporului i limbii rorndne (M.I., 1987, nr. 5, p. 47-56); Radu
Harhoiu, Die Beziehungen zwischen Romannen und Barbaren in Siehenbdrgen in der Sicht einer ungarischen Geschichte Transilvaniens

{Dacia", 1987, p. 119-129) etc.

Spre deosebire de istoricii de la Budapesta, istoricii de origine
inaghiard din Romania admit In mod logic continuitatea daco-romanilor In vatra stramoeascd. Am da ca exemplu pe Demny Lajos, care
sustine c toate natdonalitAtile conlocuitoare (inclusiv maghiarii !)
s-au asezat aldturi de poporul roman, al cdrui proces de formare era
definitiv Incheiat spre sfirsitul mileniului unu al erei noastre" (Studii
istorie a nationalittilor conlocuitoare din Romeznia fi a infrd(irii
lor cu nagunea romdnd. Nationalitatea maghiard, Bucuresti, 1976,

p. 7-8).

Alf Lombard, Destinele latinitdfii orientale (Ramuri", 1976,

nr. 3, p. 16). Vezi si G. Bulgdr, Repere fundamentale : latinitatea, conSinuitatea, originalitatea limbii romdne, In vol. Omagiu lui Iosif Con-

stantin Dragan, I, Roma, 1977, p. 112-114.

Die Entstehung und Geschichte des Rumemischen (Das Dakische,
rekonstruiert aus dem Rumeinischen ), Heidelberg, 1966.
Historia Rumunii, Wroclaw-Warszawa-Krakov, 1970, p.

69-86.
Vezi Steaua", 1970, nr. 6, p. 78.
Slaviane, vlahi, rimleane i rimskie pastuhi Vengreskogo Anonyma", In vol. Jugo-vostocinaia Evropa e srednie veka, Kiinev, 1972,

p. 139-159.
Legdturile slavo-volohe, Chiindu, 1978 (volum alcdtuit de
mai multi istorici sub redactia lui N. Mohov).
intri-o alta lucrare a sa, Studii privind istoria formdrii poporului
moldovenesc, Chisindu, 1978 (dei teoria despre acest popor" nu are
nici o bazd istoricd!), M)hov sustine continuitatea populatiei romanizate la nordul Dundrii, unde aceasta a asimilat elementul slay.
I. Hurdubetiu, p. 200.
Paul Mac Kendrick, Pietrele dacilor vorbesc, Bucuresti, 1978,

p. 130.

John Mathley, Romanian a profile, New York, 1970, P. 26;

Muat-Ardeleanu, I, p. 77.

100

www.dacoromanica.ro

Alberti Arnaldo, Pentru o noud metodologie ta cercetdrite

istorico-lingvistice de rorndnologie (Anale de istorie", 1979, nr. 3, P. 83).

R.Ist., 31, 1978, nr. 10, p. 1909.

De pilda, dup opinia lu L. Tamas-Treml, op. cit.; p. 192,
nu a avut loe o emigrare masiv si la un anumit moment, ci romnii
ar fi venit la nordul Dundrii successivement, par tapes"; din aceste
motive, il n'y a pas de qui nous etonner si les sources ne mentionnent
pas l'exode des Roumains sud-danubiens"( !!). Cu toate acestea, acelasi
autor (op. cit., p. 257) sustine avant le XII-e sicle nous n'ayons aucun

temoignage sur la presence des Roumains en Transylvanie" ( ! !).

Despre deosebire de Minis, Roesler, p. 119-121, sustinea el
existd dovezi serse despre transmigrarea romanilor In Maramure
In sec. XIII. Este interesant de stiut care Milt aceste dovezi despre
a caror provenienta autorul nu spune nimic.
In timp ce majoritatea istoricilor maghiari sustin c romnii

au venit In Transilvania din celelalte dou Tari Romnesti extracarpatice, istoricul francez F. Lot afirm, dimpotrivA, ca romnii
au trecut mai Intli In Transilvania, deoarece Muntenia era ocupat.
de cumani ; apoi ar fi coborft spre cimpia Dunarii, unde stilt mentionati

de-abia la Inceputul sec. XIII! (Vezi prezentarea lui A. Otetea, 1m

insemnri iesene", 1938, vol. V, nr. 3, p. 534-535).
Trebuie s aratm cd negaren existentei populaliei romanfzate sau vlahe la sudul Dundrii constituie o terd preferatd a istoriografiei
bulgare actuale. Vezi Vasilka l'pkova Zaimova, Gense des peuples
balkaniques et formation de leurs flats, co-raport la al III-lea
Congres International de studii sud-est europene, 1974, sau D. Angelov,

La formation de la nationalit bulgare (E.B., IV, 1969, p. 14-37).

Ultimul autor sustine cA, la venirea bulgarilor, exista la sudul Dunrii:
doar un numAr mic de traci, care Isi pastrau caracterul etnic original,
restul fiind slavizati.
Unii cercettitori, ca V. BeS'evliev, au afirmat c teoria romanizrii
tracilor, sustinuta de Tomaschek, Jung etc., nu are nici o baza temeinia.
( Uber manche dltere Theorien von den Romanisierung der Thraken,

In E.B., I, 1964, p. 147-158).

Alti autori sustin c, In sec. IX pinA la Inceputul sec. XI, exista
totusi o populatie romanizata In Peninsula Balcanicl, ce nu representa
Ins& un ansamblu unit", traind raspindit In toatd peninsula ; o parte
a acestei populatii a fost Impinsa de slavi In regiunile muntoase.
aceast populatie s-a concentrat si a jucat un rol In viata economic i social a peninsulei ; In aceasta concentrare si unire a nationalitatii romne" din Balcani un rol de seama ar fi jucat adoptarga limbiii
slave ca limb de cultur ! (Penio Rousev, La civilisation bulgare et

les peuples Lalkaniques aux IXXI ss., In E.B., 1969, nr. 1, p. 27).

www.dacoromanica.ro

101

Mai gray ni se pare insa faptul ca in istoria Bulgariei, aparuta In

1978 sub redactia lui Petar Petrov, se sustine, de pilda, c romanii
ar fi fost ciobani i ca ar fi aparut in istorie de-abia In sec. X; ei nu
ar proverfi din romanizarea dacilor, ci ar fi venit la nordul Dunarii la
Inceputul sec. XIII, dupa cum a demonstrat" Roesler ! Curat enigma" !
Recent, un alt istoric bulgar, Stanislav Stanilov, declara senten-

tios: les daco-roumains (il n'y a aucune doute) n'ont jamais habit
ces lieux" (est?. vorba de teritoriul dintre DunAre i Balcani). Vezi
vol. colectiv Dobrudza. Etudes ethno-culturelles, Sofia, 1987, p. 43.
Unde or fi diepdrut strdrnosii nostri?
G. Bratianu, Une nigme et un miracle historique, p. 34.

E.S., 1976, nr. 7, p. 44.

C. Daicoviciu, Observaiii privind romanizarea si continuitatea

(Tribuna", 22 oct. 1970, p. 4).

www.dacoromanica.ro

PARTEA A II-A
DOVEZILE CONTINUITATII

Dui:Ca' cum rezult din cele artate, principalele argumente

ale adversarilor continuitdtii, rmase aproape aceleai de

la Roesler Incoace, ar fi urmtoarele:
dacii ar fi fost distrui ca popor In urma rtizboaielor
cu romanii ;

Dacia nu a putut fi romanizat Intr-un timp atlt de

scurt de la Traian ping la Aurelian ;
toti locuitorii Daciei i-ar fi pgrsit tara Cu prilejul
evacugrii ordonate de Aurelian ;

poporul si limba romnd s-ar fi format, ca urmare,

la sudul Dunrii, idee In sprijinul cgreia se aduc urmiitoarele
argumente: a) fondul lexical comun din limbile rometntt i
albaneza ; b) aseminarea dialectelor daco-roman i macedoroman ; c) influenta slavti care nu putea fi primit cleat

la sudul Dundrii, de unde romnii ar fi adus i limba slavonti, utilizat In biserica ; d) lipsa elementelor germanice
din limba romn. ; e) faptul cg rom 'Anil nu puteau deveni
ortodoci decIt la sudul Duntirii ;

nu exist izvoare istorice care sd ateste existenta

romtmilor la nordul fluviului lnainte de secolul al XIII-lea
sau, oricum, lnainte de venirea maghiarilor (argumentul
ex silentio); aceasta Inseamnd c ei au venit tIrziu In nordul
Dunrii ;

romnii ar fi fost un popor de pAstori nomazi ;

vechea toponomie dacic4 sau daco-romanili ar fi dis-

parut datoritg exterminarii populatiei.

www.dacoromanica.ro

103

In aceast parte a lucrarii folosind toate contributiile

vom Incerca sti strIngem la un loc toate dovezile continuittii, care arat cIt de nefondate tiintific
stilt argumentele" din arsenalul roeslerienilor. La fspunsurile date acestor argumente", vom aduga contributiile
aduse de cercetrile arheologice, care constituie una dintre
cele mai puternice dovezi in favoarea continuittii, precum
qi alte argumente de ordin logic ci istoric.
Inaintailor

www.dacoromanica.ro

Capitolul I

DACII NU AU FOST DISTRUSI

Unul din argumentele celor care sustin lipsa de continuitate este acela sa dacii ar fi disparut ca popor, resturile
lor topindu-se In masa gotilor, idee formulata de Robert
Roesler 1 si preluata In forme diferite de adversarii continuitatii (in special A. Alflildi), ca si de unii Invatali roman.
din trecut, care doreau ca originea noastra sa fie pur romana 2i
De la inceput, trebuie sa spunem c nici un izvor narativ

nu vorbeste de distrugerea dacilor ca popor, ci doar de

InfrIngerea i supunerea lor si de distrugerea puterii lor

militare. O dovada important& In acest sens, pusa In lumina

de Hadrian Daicoviciu, este textul unei inscriptii care se

refer& la razboaiele purtate de Traian, cel care a Invins neamul

iclacilor si pe regele Decebal" 3; nu este vorba deci de exterminare! De altfel, nicaieri, In nici o provincie a Imperiului,

romanii nu au exterminat popoarele cucerite.

Roesler a formulat acest argument" pornind de la afirmatiile lui Eutropius, dupa care Dacia pierduse prin lungul
razboi Impotriva romanilor populatia sa barbateascil (Dacia
.enim diuturno bello Decebali viris erat exhausta).
Eutropius nu afirma deci cal Dacia a fost lipsita de once
populatie, ci doar ca, datorita rkboiului, a fost secatuita de
larbati. De aceea, pe bung dreptate, pe la 1862, referindu-se

la textul lui Eutropius, francezul Felix Colson remarca :

reprosam comentatorilor pasajului de mai sus si istoricilor

de a fi luat cuvIntul viris in sensul de hominibus. Este evident

ca prin viris, Eutropius Intelegea rzboinicii, iar nu pe toti

oamenii" 4. In plus, Eutropius f Acuse aceasta afirmatie
pentru a justifica intensa colonizare intreprinsii de Traian,
care a adus In Dacia Invinsa din toate partile Imperiului
Roman o nenumarata multime de oameni" (victa Dacia, ex
toto orbe romano infinitas eo copias hominum transtulerat) 5.
www.dacoromanica.ro

105

Dup cum a aratat A.D. Xenopol, Roesler 0 discipolii si

primesc fara control 0 fara critica numai afirmaOile care se
Impaca cu teoria lor ;aceasta se cheama cercetare istorica,
descoperirea adevardui" ! 6.
DispariOa dacilor ca popor a fost sustinuta in istoriografia romaneasca de Dimitrie Cantemir, dar a fost combtut de alti cronicari ca Miron Costin sau stolnicul Constantin
Cantacuzino.

De la D. Cantemir teza dispariiei dacilor a fost preluata

de coala Ardelean, care urmarea s demonstreze c romanii

sint numai urmaqii romanilor, romani adevarati din romani

adevaral,i", cum spunea Petru Maior 7 .
Dupa cum a remarcat In mod just Hadrian Daicoviciu,
corifeii colii Ardelene erau ei In00, Intr-o anumita masura,
prizonieri ai mentalitt,ii feuda/e, pentru care popoare/e, ca
gi indivizii, trebuiau
dovedeasca originea nobil daca
voiau sali afirme dreptul la existenta. Aa se explica insistemta asupra originii nobile, pur romane, a poporului ro-

man... Aa se explica de ce aceti Invatati, aparind teza

justa a continuitatii romane dupa abandonarea oficial a
Daciei, o slabeau ei inii prin negarea continuitlii dacice
sub stapinirea Romei" B.
Aceasta tez a fost apoi reluat i amplificat de aanumita coal latinista din secolul trecut, care a ajuns la.
unele exagerri prin reprezentantii ei Timotei Cipariu,

August T. Laurian i Massim 9.

Primul savant roman care s-a ridicat lmpotriva exagerarilor colii latiniste a fost B.P. Hasdeu Intr-un articol
tiparit In 1860 cu titlul Perit-au dacii ? 1. El a demonstrat
netemeinicia afirmaOilor 1nvt4ilor latinizanO, dovedind,
pe de o parte, slaba valoare a unui izvor ca Breviarul lui
Eutropius, iar, pe de alta, gre0ta interpretare data pasa-

jului aflat In disculde. El a dovedit, totodata, supravietuirea

popula0ei autohtone (pe care romanii nu aveau interes
o extermine), bazlndu-se pe izvoare mult mai valoroase cleat
Eutropius (In primul rind pe Dio Cassius) 0 a susIinut persistenta elementului batina cu argumente lingvistice 11.
Dei lucrarea lui Hasdeu a stirnit numeroase proteste, ideile
sale aveau s cltige teren incetul cu Incetul, renuntindu-se
treptat la exagerrile colii latiniste.
Ulterior, Ins, teoria exterminarii dacilor a fost reluata
i repetat ca o axiom/1 de unii istorici straini (in primul
106

www.dacoromanica.ro

rind de A. Alfldi), care au facut din aceasta o premisa a

negarii oricarei continuitati daco-romane la nordul Dundrii ;
ln aceasta discutie, patima i interesele politice ovine au
umbrit adeseori obiectivitatea tiintifica12.

Intrucit disparilia dacilor constituie una dintre tezele

de baza ale adversarilor continuitatii, ea a fost reluatd in

unele lucrar recente ale istoriografiei ungare, unde se poate

citi: pierderile de yield cauzate de rzboi, zecile de imi de
prizonieri vinduti ca sclavi i fugarii care, mai tirziu, trebuiau
sa constituie tribul dacilor liberi, lasara in urma lor un veri-

tabil vid demografic. 'Datum aristocratilor a trebuit sa fi

pierdut mult singe... Dar supravietuirea insai a poporului
dac a trebuit sa fie profund compromisa, ctici regiunile mun-

toase, odinioara foarte populate, se golira literalmente ; in

jurul cetatilor darimate, agricultura disparu, astfel In& arheo-

logii nu mai descopera acolo actualmente nici o urma de

viata. Nu se tie cu certitudine nici macar daca In populatia
din vaile riurilor, prezentind trasaturile civilizatiei La Tne,
trebuie sa vedem pe daci i, In caz afirmativ, In ce masura" 13.

Un prim argument In favoarea persistentei dacilor este

e ordin logic: problema trebuie considerata tinind seama
de situalia similara din celelalte provincii romane, In primul
rind de Galia i Spania. A disparut oare populatia galica
in Galia sau cea iberica din Spania dupa cucerirea roman& ?

Nimeni n-a sustinut o asemenea enormitate. De ce ar fi

clisparut atunci populatia dacica din Dacia ?", se intreba pe

drept cuvint C.C. Giurescu, combatind unele puncte de vedere
recente ale istoriografiei ungare. Un popor vechi i numeras
t um au fost dacii nu putea fi distrus. Acelai istoric a subli-

niat faptul ca., chiar daca o parte a barbatilor a cazut In

lupte, nu au pierit femeile i copiii lor. In plus, romanii nu

aveau nici un interes sa extermine populatia ramasa, fiindca

ar fi exterminat, odata cu ea, i pe viitorii contribuabili,

soldati i producatori, de care Imperiul avea nevoie" 14.
Dupa cum arata Mihai Macreacu greu s-ar putea ima-

gina cum un popor numeros, ajuns 'la un 'nail, nivel de dezvoltare economica, sociala i culturala, cum era acela al
dacilor In preajma cuceririi romane, ar fi putut O. dispara
Oda la unul In cursul a doll& r'zboaie, oricIt de aprige i de

nimicitoare ar fi fost ele sau dupa terminarea lor... ; era

chiar in interesul romanilor cuceritori de a nu extermina

sau alunga populatia dacica, ci dimpotriva, de a o pastra i

mentine pe loc, pentru a o folosi ca masa de producatori, de
www.dacoromanica.ro

107

care ei aveau nevoie pentru exploatarea bog4iilor teritoriului cucerit" ".

Tot ca argument de ordin logic se poate aduce i acela cii,

Transilvania, care alcaluia una dintre regiunile cele mai

populate de daci, nu putea rtimine tocmai ea deartti de
locuitori ! Datorit faptului ea dacii se &eau pretutindeni
In muntii Transilvaniei, pe care i-au apgrat cu indirjire,
scriitorul antic Florus, care a trait In vremea lui Traian 0
Decebal, sustinea ca' dacii se in strins lipiti de munti"
(Daci montibus inhaerent) 16.

Nu este desigur o simpl intimplare ca, peste un mileniu

i jumtate, In secolul al XVI-lea, italianul Ascanio Centorio va face o remarc' asemaniitoare despre romtini, urmasii

dacilor: le montagne de la Transilvania Bono tutte habitate da Valacchi" 17 (toti muntii Transilvaniei ant locuiti
de rom An.

In afarA de aceste argumente de simpla logick existd

dovezi certe ca dacii nu au fost distrui i CA au continuat
s triliasca sub noua administratie romana. Este, mai Intii,
mArturia lui Dio Cassius care arat ca, la Inceputul razbo-

iului din 105-106 d.Hr., multi daci au trecut de partea

romanilor 18.

Afirmatia sa este confirmata de citeva scene (7 la numgr)

de pe Columna lui Traian, care Infdtipaz 'a' acte de supunere

a dacilor ; In plus, dupii cum au aratat Reinach tli Patsch,

sculpturile finale, care Inf4ieaza daci mInInd turme de vite,

se refera' la revenirea populatiei dacice la locuintele parasite".

Aa cum arata H. Daicoviciu, pe monedele batute de

Traian dupti cucerirea Daciei, Imparatul apare alare, In
galop, cu lancea Indreptatd spre un dac, &taut In fata ca-

lului ski, dac care, cu un genunchi i cu o mina sprijinite de

pamint, cere lndurare cu cealalt mina', scene deosebit de
graitoare, care dovedesc supunerea i nu exterminarea dacilor.
In mod sigur, aceast populatie care s-a supus cuceritorilor
a continuat sa' trgiasdi sub noua stapinire, care avea nevoie
de locuitori In %era cucerit 20.
Este adevrat Ca inscriptiile pastrate In Dacia ti atestd
In primul rind pe coloniti, deoarece acetia aveau mijloace
sa ridice monumente cu inscriptii. Populatia nevoia6, mai
ales aceea din lumea satelor a ritmas anonima, fiind foarte
rar amintita In inscriptii sau In alte izvoare serse. Situatia

de populatie supus, menit doar a sustine prin munca ei

istovitoare intreg edificiul mAret, al sapinirii romane, nu i-a

108

www.dacoromanica.ro

permis s se manifeste decIt rareori In formele superioare de

cultur introduse de noii stapini. Acei dintre autohtoni care
se ridic la situatii mai bune, 1i iau nume romane 21. De

aceea, prezenIa populaliei autohtone In Dacia a putut fi

numai cu greu sesizata, si nu de la Inceput in documentarea

privitoare la epoca roman", arta M. Macrea 22.
Cu toate acestea, o serie de nume dacice apar In inscripiile
pstrate. Amintim aici c Arpadus Dob a strIns
cca 80 de atestri epigrafice referitoare la peste 130 de nume
de persoane civile si militare, originare din Dacia (este vorba
de colonisti i autohtoni Incadrali In trupe auxiliare si
In alte provincii)23. lata cIteva dintre numele dacice intllnite
In inscriptii: Brasus, Costas, Diales, Dizo, Drigiza, Duras,
Eptala,
Mucapor, Mucatralis (fiul primului), Mucasenus Cesorini,
Mucatra'Rescuturma, Scorilo, Tarsa, Tzinto etc. 24
Numerosi alti locuitori poart nume romane i dacice,
acest fenomen dovedind modul cum se desfsura procesui
de romanizare: Valeria Dula, Aurelius Duda, Aurelius Denzi
etc., iar altii chiar nume romane pure ca Iulius Secundinus
despre care inscriptia afirm totusi cti era natione dacus";

Prezenta unei puternice popula0i geto-dace In Dacia

roman mai este dovedit de numerosi ostasi recrutati de
romani din aceasta regiune intens populatd, ostasi care ajung

ping In Britannia, Africa, Siria, Moesia etc.25 si care Oa

reprezentanti si pe arcul de triumf al lui Galerius, la Salonic,

ridicat dupg luptele cu persii 26.

Astfel, In Panonia (Ungaria de azi) se gseau Cohors II
Aurelia Dacorum i Coltors II Augusta Dacorum; In Moesia,

Cohors Gemina Dacorum Milliaria; In Cappadocia, Ala I

Ulpia Dacorum; In Macedonia, Cohors III Dacorum equitata ;
llng Tigru i Eufrat, Vexillatio Dacorum Parthica, ce plizea

hotarul cu paqii ; In Siria, Cohors I Ulpia Dacorum; In BriCohors I Aelia Dacorum,

tannia exista o alt cohort de
daci'dacice (Decibalus, Dida
care purtau nume caracteristice
etc.) si care luptau cu sabie incovoiatd, specific dacia.
Se admite existena a 15 asemenea corpuri de armat
formate din daci dar nu este exclus ca numrul lor sti fe
si mai mare27. Efe dovedesc prezenla unei numeroase populath brbatesti de Virst tInr In Dacia Traian, care

constituia, IncepInd din vremea lui Hadrian, una dintre

principalele furnizoare de trupe auxiliare pentru Imperiu28.
,,Recrutarea unui mare numtir de militari din rindul popuwww.dacoromanica.ro
109

latiei dace, la scurt timp dupd cucerirea Daciei, infirmd

asertiunile potrivit carora Dacia ar fi fost secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decebal"29.

Persistenta dacilor sub ocupatia remand este doveditd

apoi de numeroase descoperiri arheologice. Nu le vom putea

aminti aici pe toate 30, multumindu-ne doar cu clteva mai
importante, vi anume cele facute la: Cavell, (jud. Sibiu) 31,
Soporu de Cimpie (jud. Cluj) 32, Ocna Sibiului 33, Rovia (jud.
Sibiu), Bretcu i Comalau (jud. Covasna), Dedrad, Lechinta
de Mure vi Iernut (jud. Murev), Obreja 34, Ciunga vi Nolac
(jud. Alba), Mehadia i Vdradia (jud. Carav-Severin), Mugeni
(jud. Harghita), Orheiu Bistritei (jud. Bistrita-Nsdud),
Stolniceni (jud. Vilcea), Bucium (jud. Salaj)33, Bologna
(jud. Cluj)36, Slimnic (jud. Sibiu) 37 etc.

Dupa cum a remarcat M. Macrea, avezrile dacilor In

epoca remand, cercetate sau sesizate arheologic, se gasesc
mai ales In jumtatea de est a Daciei, unde oravele lipsesc,
colonizarea remand a fost mai putin intensa', iar trupele Ont.
masate In castre de-a lungul hotarului provinciei" 38 Unele
dintre aceste avezri dainuiesc mai departe pe locul celor
vechi (Slimnic, Noslac, Ciunga etc.), altele se Intemeiaza ca
urmare a deplasarii unor grupuri de daci In timpul sau dupa
terminarea razboaielor, iar In altele (de pilda, la Cristevti,
jud. Alba), populatia clacia traievte alaturi de colonivti39.
Avezrile dacilor erau neintarite, de marimi variabile,
catune mici sau localitati mai mari, dintre care nici una nu
a ajuns la stadiul de ora, care era rezervat numai avezdrilor
locuite de colonivti romani. Locuintele variau dupd clima vi
relief: case de lemn. colibe de nuiele, lipite cu lut vi semibordeie. Nelipsite in toate avezarile erau gropile de bucate
sau provizii, care dovedesc ca populatia era fermata din
agricultori sedentari. Inventarul avezarilor era destul de
sracdcies, fiind alcatuit din ceramica (dacica vi romana),
unelte agricole vi metevugarevti, obiecte de uz casnic-gospodaresc, piese de podoabd etc. Durata acestor avezari nu
depavevte In general 2-3 secole In acelavi lee, dupa cum a
demonstrat Dumitru Protase.
Deosebit de importante sInt descoperirile de la Slimnic
(jud. Sibiu), unde, la distante de 4 i 5 km de vechea avezare
preroman, care vi-a continuat existenta In tot timpul stapinirii romane, au luat fiinta alte cloud avezari daco-romane,
a carer aparitie se explica atit prin sporul demografic firesc,
cit i prin transferarea populatiei dacice din sudul Transil1 10

www.dacoromanica.ro

vaniei in interiorul provinciei, unde putea fi mai bine supravegheata si putea valorifica bogtiile existente 40
Foarte gritoare Milt descoperirile, privind pastrarea ri-

tualului de inmormIntare al dacilor, incinerarea, care era

diferit de cel al romanilor, care practicau cu precadere Inhum area.

Tinind seama de inventarul funerar al mormintelor de

la Cavil, (jud. Sibiu), cei mai multi cercettori au fost de
parere Ca acestea au inceput a fi utilizate in epoca Daciei
libere si ca cimitirul a continuat sa functioneze In tin-ipul
ocupatiei romane, moneda de la Antoninus Pius (138-161
d.Hr.) datind necropola ca terminus ante quem.
CH, despre cimitirul de la Soporu de Cimpie (jud. Cluj),

cercetat de D. Protase, importanta sa consta In primul

rind In certitudinea cu care el poate fi atribuit, sub raport
etnic, populatiei dacice care a ramas si a trait, In conditii
schimbate, pe teritoriul noii provincii romane. Ceramica

dacicti, reprezentata printr-un numr de sase urne funerare

si printr-un produs specific culturii materiale dacice, ceasca
dacica folosita drept capac pe urn& unic ping acum
intr-o necropola din epoca roman pe cuprinsul Transilvaniei,
arata cd cei care se Inmormintau la poalele dealului Cuntenit,
In general dup ritul traditional al incineratiei, erau dacii din
epoca romana, care traiau Intr-o modesta asezare rural...
Prezenta In acelasi mormint a ceramicii romane provinciale,

alaturi de urne de autentica' factura dacicti, constituie o

dovad indiscutabila ea aceste morminte dateazd... din

epoca dominatiei romane In Dacia. Acest fapt este integral

confirmat, de altfel, atit de monede, cit si de totalitatea

obiectelor de inventar funerar".

Descoperirile de la Soporu de Cimpie constituie deci

marturia de nelnlaturat ca... in secolele IIIII d.Hr. se

inmorminta o populatie dacica locala, care si-a pastrat o
blind parte din patrimoniul culturii sale materiale si spirituale, preluind si asimilind totodata multe din produsele
si formele de civilizatie romand aduse In Dacia de colonistii

ajunsi aici din diferite parti ale imperiului" 41.

Studiind riturile funerare ale dacilor pe baza descoperirilor arheologice, arheologul D. Protase a constatat perpetuarea acestora, dup abandonarea Daciei de care administratia romana, incinerarea fiind predominant In mediul
rural, iar lnhumarea In vechile centre urbane42.
www.dacoromanica.ro

11.:

Un aspect important relevat de descoperirile arheologice

este perpetuarea in Dacia Tilde* prin numerosii daci

aflati aici, a tehnicilor vechi de lucru utilizate de populatia
autohtona. Un exemplu graitor 11 Mere' ceramica provinciala

romana din Dacia care este rezultatul unei sinteze Intre

ceramica dacica autohton i aceea romana, sinteza

realizata in timpul stapinirii romane.
Este demn de subliniat faptul ca ni s-a pastrat o bogata
ceramica autohtona In asezarile civile romane, ceea ce dovedeste continuitatea de viata a dacilor sub noua stapinire 43..
Dupa cum sublinia Dumitru Tudor, ceramica dacica din
epoca roman& constituie cel mai puternic document arheologic despre persistenta autohtonilor sub stapinirea Imperiului, a-tit la orase, clt si la sate" 44.
O alta dovada a continuittii populatiei dace grit tezaud.Hr. AdmitInd cA procesul
rele monetare din secolele
de acumulare a acestor tezaure a inceput inainte de cucerirea

Daciei, posesorii hir nu puteau fi decIt reprezentanti ai

populatiei dace, care continua' sa traiasca i s-si sporeasa

avutul bnesc si In epoca romana", arata Constantin Preda 45Analiz1nd toate descoperirile arheologice cunoscute,
D. Protase a demonstrat ciar c prezenta populatiei bstinase
se reflecta in numeroase asemenea descoperiri facute in
asezari civile i cimitire rurale, villae rusticae, In castrele
trupelor auxiliare si in cabanele dependente de acestea, ori,
sporadic chiar In mediul urban". Dup opinia sa, In afar&
de orase, castre si statiuni balneare, urmele unor astfel de
asezari sInt cunoscute In circa 300 de 1ocuri46.

La rindul su, un alt specialist In problema', Hadrian

Daicoviciu, a aratat cA descoperirea asezarilor dacice din
epoca romana de la Casolt, Obreja i Slimnic, necropolele

autohtone datInd din aceeasi perioad de la Soporu de

Cimpie i Obreja, descoperirea materialelor dacice in ansamblurile arheologice romane, precum villa rustica de la Cincis sau

taberele fortificate de la Bologa, Bretcu, Orheiul Bistritei

etc., confirma' din plin continuitatea populatiei dace sub
dominatia Romei i coexistenta ei cu colonistii romani,
conditii esentiale ale procesului de romanizare" 47.
Argumentul filologic este si el convingator ; daca dacii ar

fi pierit cu toii, nu s-ar putea explica faptul ca in limba

romfina se pastreaza 160-170 de cuvinte de origine getod ea.
112

www.dacoromanica.ro

Dupa cercettirile facut e de 1.1. Russu, aceti termeni

Imbrlit4eaza o arie foarte larga, IncepInd cu mediul fizic
(balta, mal, magura), fauna (balaur, barza, mistret, opIrla,
viezure), flora (brad, copaci), Indeletnicirile principale aleomului (taring, mazare, butuc i curpen de vita, strugure,
baci, mInz, strunga, tare, urda, zara), corpul omenesc

ceafa, burta, beregatti, grumaz, gua), familia 0 relatiilesale (copil, prune, mo, baiat, zestre), diverse actiuri (a
rabda, a speria, a zburda) etc.".
Tot de la daci s-au pastrat o serie de nume de ape i
localitati, pe care romanii nu a-veau cum sal le preia dae ar
fi ucis toata populatia ; mai Intli apele: Dunarea (Dunaris)",
Argeul (Argessos) 5, 131rzava (Berzobis), Somewl (Samus),
Criul, Timi011 51, Oltul, Tisa, Motru, Cerna, Buzan 52, Jiu.
Apulum, Potaissa, Porolissum, Napoca,
etc. ; apoi
Drobeta 55, ea qi numeroasele dave (Arcidava, Cumidava,.
Sucidava, Buridava, Ramidava, Rusidava etc.).

Dupti cum remarca pe buna dreptate A.D. Xenopol,_

topografia acestei tari n-ar fi putut ramlnea daca poporul
ce i-a dat natere ar fi fost lnlocuit In totul cu un altul"54.
Un argument important In sprijinul persistentei unei

numeroase populatii dacice sint i 7.6 scoalele acestei populatii,

precum 0 ale dacilor liberi, lmpotriva stapInirii romane.

Dintre aceste rascoale amintim pe cele din vremea Imparatilor Hadrian 0 Antoninus Pius sau marea rascoala din
166-175 55.

Intruclt prin anii 1950 importanta acestor rtiscoale Impotriva avt-zi0lor cotropitori" romani a fost mult exagerata,
ne raliem opiniei lui D. Protase care sustine, pe 'Duna drep-

tate, ca ,.lupta ba0ina0lor daci Impotriva dominatiei ro-

mane, pe masura angajarii lor In procesul inevitabil al romapierdut treptat ascutiul i caracterul ei etnonizarii
politic initial, lncadrindu-se In lupta Intregii populatii asuprite, autohtoni i coloniti deopotriva, contra claselor dominante ale sistemului sclavagist roman" 56.

Toate aceste categorii de fapte, i anume marturiile

cronicilor, prezenta In armata roman& de cohorte 0 deale formate din daci, onomastica pastrata de inscriptii,
resturile arheologice, numele de ape i orae, precum i rascoalele repetate dovedesc In mod ciar, fara putinta de Indoiala sau de rastalmacire, existenta unei numeroase populatii dacice In cuprinsul provinciei romane Dacia", conchidea_
C.C. Giurescu 57.

www.dacoromanica.ro

113

Nu trebuie O uitm apoi cd, In afar de dacii allati sub

.stlpinire romana' in Dacia Traian, o numeroasil populatie
geto-dac a rmas in afara acestei provincii, ale crei hotare
nu corespundeau cu acelea ale vechii Dacii 58

In secolele IIIIV d.11r, dupg retragerea aurelianii,

au ptruns pe teritoriul Daciei Traiane numerosi daci liberi

venind din vest 59, precum si carpi, veniti din est 60, populatii

tare au reimprosptat si intdrit elementul dacic romanizat

sau In curs de romanizare.
Se poate spune deci c substratul geto-dacic din provincie va fi in permanent alimentat din punct de vedere demografic prin ptrunderea dacilor liberi peste frontierele Daciei

romane. In vremea stpinirii romane a Daciei, atari ptrun-

deri au avut caracter sporadic si neorganizat, dar, dup

retragerea aurelian, fenomenul a cptat proportii de
masa" 61.

In concluzie, putem afirma impreun cu D. Protase:

teoria perimat a discontinuittii unui popor mare, cum era
cel al dacilor pe vremea lui Decebal, capabil s creeze o
civilizatie originald infloritoare si sa alcAtuiasca pe meleagurile strvechi un stat propriu, intins si puternic a trecut
definitiv in domeniul legendei. Teoria exterminrii de populatii ori a alungrii lor in masa' din teritoriile de bastin si
inlocuirea dezvoltrii interne, firesti, prin imaginare migraOuni este incompatibild cu evolutia istoric real" 62
NOTE
R. Roesler, p. 47.
Pentru istoricul problemei, bibliografia si argumentele privind

.continuitatea dacilor sub stapinirea romana a se vedea Indeosebi

-C. Daicoviciu, in AISC, III, 1941, p. 200-233, si idem, La T ransylvanie dans l'antiquit, Bucarest, 1945, p. 104-126.
M.N., III, 1976, p. 39-40. Vezi si D. Protase, 1980, p. 13-16.
F. Colson, Nationalit et rgnration des pays moldo-valaques,

Paris, 1862, p. 34-35.

Eutropius, VIII, 6, 2, in FHDR, II, 37.
G. A.D. Xenopol, p. 30.
114

www.dacoromanica.ro

I. Lupa*, Scrierile istorice ale lui Petru Maior, In I. Lupa,

Scrieri alese, I, Cluj-Napoca, 1977, p. 153-154.

H. Daicoviciu, in E.S., 1978, nr. i, p. 38.

O bund prezentare a modului cum a fost Infat.iltd problema
dacilor de la Miron Costin la B.P. Hasdeu la Ovidia Babu-Buznea,
Dacii in constinla romanticilor nostri, Bucureti, 1979, p. 10-114.
M. Ruffini, La scuola latinista romena (1780-1871). Studio.
istorico-filologico, Roma, 1941.

August Treboniu Laurian, de pildd, In Istoria romdnilor, Iai, 1853

considera istoria poporului roman ca o continuare a istoriei romanilor;

sectiunea S" din vol. II al operei sale trata epoca de pe timpul cruceferlor (cruciatii stabiliti la Constantinopol N.S.) Ord la Stefan I
domnul Moldovei".
ApArut In Foill de istorid i literaturd", 1860, nr. 2-5; retiOra In Scrieri istorice, I, Bucureti, 1973, p. 78-106. Vezi i lucrarea
aceluiai, intitulatd Strat i substrat. Genealogia popoarelor balcanice,
Bucureti, 1892.
De aceea se poate spune cd B.P. Hasdeu a fost primul care
a sesizat valoarea substratului traco-dac ea factor de continuitate

element esential In dinamica formdrii limbii i poporului nostru"

(D. Berciu, In E.S., 1976, nr. 7, p. 42). Vezi i I.H. Crian, Contribulia
lui B.P. Hasdeu la istoria daco-gefilor (AIIC, 20, 1977, p. 357-368) i
Gr. Brancu, Substratul limbii rorndne Zn opera lui B.P. Hasdeu (T.D.,

IX, 1988, p. 9-14).

M Macrea, p. 257.
Histoire de la Hongrie, Paris, 1974, p. 20. Vezi critica ilcuta de

C.C. Giurescu, In R.Ist., 28, 1975, nr. 6, p. 941 i urm. Un alt istoric maghiar, Lsz16 Gyula, sustine Insd cd armata romand nu i-a
nimicit pe daci In Intregime"! (Vezi ibidem, p. 941.)
R.Ist., 29, 1976, nr. 8, p. 1233. Vezi i C.C. Giurescu, p. 40,

unde se aratd ca, chiar dacA o parte a bArbatilor a cazut In lupte,

nu au pierit femeile i copiii lor ; In plus, romanii n-aveau nici un inte-

res sA extermine populatia rAmasd, fiindcd ar fi exterminat, ()data

cu ea, i pe viitorii contribuabili, soldati i producdtori, de care imperiul avea nevoie".
Dupd cum a ardtat D. Protase, 1980, p. 251, In provinciile Imperiului Roman din Europa romanizarea s-a realizat pe fondul continuitdtii etnice autohtone. Nicaieri bdtinaii nu au fost exterminatl de romanii cuceritori". Vezi i Jan Trynkowski, Urmdrile demografice alecuceririi Daciei de cdtre romani (..kMN, 13, 1976, p. 81-86).

M. Macrea, p. 257. Sa mai amintim i concluzia geografului

Simion Mehedinti, Coordonate etnografice. Civilizatie f i culturd, Bucu-

reti, 1930, p. 94: Un popor de dimensiunile celui dac, rdspindit pe_

www.dacoromanica.ro

115

arie geografica atit de intinsd i ocrotita de un relief ant de variat

,(atit din punct de vedere orografic, at, si din punctul de vedere al hainei vegetale), nu putea fi desfiintat. Conceptia aceasta catastrofala e
In contrazicere cu tot ce cunoastem din istoria altor popoare".
Siegenbrgen,

I, Bukarest, 1943, p. 175; FHDR, I, p. 524.

C. C. Giurescu, p.20; C. Daicoviciu, Dacica, p.529.

Dion Cassius, LXXVII, 11, 1, in FHDR, I, P. 691. Vezi

Russu, Daco-gelii In Dacia romand ( Sargetia" , III, 1956, p. 35-36).
C. Patsch, Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und

Traian, p. 88, 176; C.C. Giurescu, p. 56. Vezi si H. Daicoviciu, In

Daci,a", III, 1959, p. 311-323; D. Protase, 1980, P. 17-23.
H. Daicoviciu, Monedele traiane f i cucerirea Daciei (Steaua",
1978, nr. 2, p. 43. De altfel, o Incercare de exterminare a populatiei
geto-dace nici nu era in spiritul politicii de cucerire a romanilor, care
ttveau neaparata. nevoie de localnici la exploatarea bogatillor solului
subsolului provinciei", remarca pe buna dreptate C. Preda (E.S.,
1976, nr. 27, p. 36).
Pornind de la numarul mic de nume dacice intilnite in inscriplii, L. Galdi, La roma.nit dace et les Roumains (N R H, 1940, p. 324),
sustine, ca si A. Alfldi, ca dacii ar fi fost distrusi, desi este vorba in

realitate, de disparitia lor prin romanizare, despre care vezi cap. urmator.

M. Macrea, p. 256. Faptul ca inscriptille latine din timpul stapinirii romane in Dacia (cunoscute pina la acea data) nu poarta decit
nume de divinitati greco-latine 1-a determinat pe istoricul italian
R. Paribeni sa sustina ca dacii ar fi fost exterminati sau alungati din
tara (Optimus Princeps. Saggio sulla storia e sui tempi dell'Imperalore T raiano, I, Messina, 1926, p. 199).
Arpadus Doi* Inscriptiones extra fines Pannoniae Daciaeque
repertae ad res aerundem pertinentes, Budapest, 1975. Vezi completarile
lui Nicolae Gostar,
grecesti ci latine privind istoria provinciilor panonice si a provinciei Dacia (A.M., IX, 1980, p. 125-138) si
recenzia lui LI. Russu, In RRH, 1977, nr. 1, p. 173-178.
M. Macrea, p. 256-269. Vezi i LI. Russu, Onomasticon Daciae
(AISC, IV, 1941-1943, p. 217-222) ; C.C. Giurescu, P. 57-58; Inscripiile
romane, vol. IIII, Bucuresti, 1975, 1984 (indice).
K. Kraft, Zur Rekrutierung der Alen und Kohorten an Rhein
.und Donau, Bern, 1952; D. Protase, 1980, p. 196-200.
W.F. Kinch. L' arc de triomphe de Galere, Paris, 1890; Constantin

Iordache, Traeo-dacii in sculpturile arcului de triumf al lui Galeriu

(Sap lamina", 26 martie 1976) ; Victor Stancu, L'arc de triomphe de
Galre Salonique et ses mitopes reprsentant des troupes de Daces, in

Actes, II, p. 399-409.

116

www.dacoromanica.ro

Istoria Romdniei, I, p. 394; Din istoria Transilvaniei, I, ed. a

III-a, p. 54; C.C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului romtin, p. 24;

I.I. Russu, Geto-doxii in Imperiul Roman, Bucuresti, 1980, p. 23-45;

C. Petolescu, Dacii in armata romand (R.Ist., 1980, nr. 6, p. 1043
1061) ; Vasile

Manole,

Contribulia Daciei la completarea efectivelor.

armatei romane (R.A., 1986, nr. 3, p. 241-246) etc.

Opinia lui L. Makkai, dup care aceste corpuri erau formate probabil din motive de securitate din daci trimisi departe de patria 'or",
nu are importanta In aceastd discutie ; important este ca ele existau
si a erau formate din tineri originan i din Dacia (R.Ist., 1976, nr. 8
p. 1232).

M. Macrea, p. 266-267.
C. Preda, In E.S., 1976, nr. 17, p. 36.
Vezi D. Protase, 1966, p. 16-84; D. Protase, 1980, p. 32-170

si harta fig.

23.

Nicolae Lupu, Istoricul cercetii rilor necropolei de la CafoltSibiu (Studii si cercetari stiintifice", Cluj, *Uinta sociale, 6, 1955,

nr. 3-4, p. 97-126).

D. Protase, Cimitirul de la Soporu de Cimpie si importania
lui pentru problema persistenlei bdstinaPor in Dctcia romand, In Omagiu
lui C. Daicoviciu, Bucuresti, 1960, p. 455-465. Vezi si MCA, V, 1959
p. 425-434, si VI, 1959, p. 383-395; D. Protase, Le cintetire de Soporu de Cimpie un nouveau temoignage de la prsence des Daces en Dacie-

Romaine (Dacia", 13, 1969, p. 291-318); idem, Un cimitir dacic din

epoca romancl la Soporu de Cimpie. Contribuge la problema continuitlii
In Dacia, Bucuresti, 1976.

D. Protase, 0 acezare dacic'd din epoca romand la Ocna Sibiu-

lui (Apulum", VII, 1968, p. 229-239); Protase, 1980, p. 63-64.

D. Protase, Asezarea si cimitirul daco-roman de la Obreja ( T ransilvania ). 0 noud dovadd despre permanenla populatiei autohtone in Dacia

romand si postromand (A M N, VIII, 1971, p. 135-160); idem, L'tablissement et le cimetire daco-romain d'Obreja (Transylvanie ) et leur
importance pour le problme de la continuit dans la Dacie romaine et
postromaine, In Actes du V II I-e Congrs international des sciences prehistoriques et protohistoriques, t. III, Belgrad, 1973, p. 214-219; D. Pro-

tase, 1980, p. 57-63.

N. Gudea, Cerczmica dacica din castrul roman de la Bucium
(jud. Scilaj ) (S C I V, 21, 1970, nr. 2,-p. 299-311).
Idem, Ceramica dacidi diit castrul roman de la Bologa

(jud. Cluj) (A M N , 10, 1973, p. 503-508).

I. Glodariu, Asezarea dacicd si daco-romand de la Slimnic (A M N

9, 1972, p. 119-140); D. Protase, 1980, p. 71-74; I. Glodariu, Ase-

www.dacoromanica.ro

117

zdri doxice ft daco-romane la Slimnic (jud. Libia). Contribulii la con.tinuitatea dacilor in Dacia Romand, Bucuresti, 1981.
Pentru alte descoperiri vezi: Florea Costea, Persisten a elementului
42utoliton in sud-estul Transilvaniei in timpul .stdpinirii romane In Dacia
(Cumidava", IX, 1976, nr. 1, p. 15-24) ; Sever Dumitrascu, Descoperiri
arheologice dazice din epoca romana la Biharea (Zizilava", XI, 1979, p.

'195-213); Oh. Lazin-I. Nmeti, Descoperiri dacice din sec. IIIV

e.n. in zona Carei (Crisia", 1972, p. 199-213) ; M. Macrea, I. Glodariu, Asezarea daciccl de la Arpasu de Sus, Bucuresti, 1976 etc.
Pentru Muntenia si Dobrogea descoperirile stilt foarte numeroase:
M. Babes, Necropola daco-romand de la Enisala (SCIV, 1971, nr. 1,
p. 19 si urm.) ; L. Barzu, p. 40-41 (care citeaza numeroase lucrari).
Vezi si G. Popilian, Contribulii privind persistenla populatiei auto htone

In provincia Dacia Inferior (sec. IIIII e.n.), care prezinta rezultatele

.sapaturilor de la Locusteni, unde s-a descoperit un cimitir asemanator
-cu cele de la Obreja si Soporu de Cimpie, o noud si elocventa dovada
despre continuitatea vietuirii dacilor sub staptnirea romana. Vezi
Steaua", mai 1980, p. 55, si G. Popilian, Necropola daco-romand de
la Locusteni, Craiova, 1980.
M. Macrea, p. 261.
D. Protase, Sur les etablissements ruraux de la Dacie Romaine
(R R H, 8, 1969, nr. 1, p. 1-14). Vezi si consideratiile lui I. Glodariu,
Aspecto ale politicii demografice romane In zona de sud a Transilvaniei
(A M N , 14, 1977, p. 95-109).
Vezi D. Protase, Le problme de la colonisation de Daces libres
.et des Carpes en Da.cie romaine, in Actes du XII-e Confirence internationale d'tudes classigues, Cluj-Napoca, 1972, Bucarest, 1975, p. 583-587;
Gh. Diaconu, Dacii din nord-vest in epoca romand. Carpii tn teritoriul

intracarpatic (SCIV, 1986, nr. 4, p. 296-308).

D. Protase, Un cimitir dacic, p. 83.
D. Protase, Considrations sur les rites funraires des Daces
(Dacia", VI, 1962, p. 196). Vezi si idem, Riturile funerare la daci si
.daco-romani, Bucuresti, 1971, unde se descriu toate descoperirile Mute

pin& la acea data, precum si M. Macrea, p. 262-265 si D. Protase.

1980, p. 85-136.
Vezi si L. Barzu, p. 73, unde se afirma: unele detalii de ritual
surprinse la Brateiu (cimitirul 1), cum sint: depunerea resturilor de la
incineratie in gura gropii, starea fragmentara a ceramicii, marea cantitate de ofrande de carne, prezenta vetrelor, explicabila prin practica
-ospetelor funebre pe morn-lint, preferinta pentru unele categorii cera-

mice constituie ansamblul de traditii spirituale si materiale pe care

daco-romanii le-au IncorpGrat In cultura provinciald romana din Dacia
si le-an conservat pina in primele decenii ale secolului al V-lea".
118

www.dacoromanica.ro

G. Popilian, Traditions autochtones dans la ceramique provinciale romaine de la Dacie mridionale (T.D., 1976, p. 279-286). Vezi
M. Macrea, p. 259-260, care arata c o buna parte a ceramicii pro-

vinciale din epoca romana poarta pecetea traditiilor dacice, eta In

ceea ce priveste formele de vase, cit i ornamentarea lor" ; Szkely
Zoltan, Date referitoare la cucerirea sud-estului Transilvaniei de atm.
romani f i persistenla elementului dacic (Cumidava", IV, 1970, p. 49 55) ; N. Gudea, Ceramica dacicd din centrul roman de la Bologa (AMN
VI, 1969, p. 503-508; idem, Contributii la istoria economicd a Daciei
romane. Despre productia ceramicd (Apulum", 16, 1978, p. 135-147)
L. Marghitan, II, p. 50; D. Protase, 1980, p. 137-154; despre preluarea ornamenticii dacice de catre mesterii care au realizat ceramica
provinciala romana, vezi Teodor Cioflan, Ceramicd romand ftampilatii
ornamental descoperitd in castrul Jidcwa-Cimpulung (RMM, 1986, nr. 9,

p. 53-55).
La ceramica, trebuie adaugat: traditlile spirituale dacice (credinte,
practici funerare, superstitii), pastrate mai ales In mediul rural, ca
unele inovatii In arta (decoratie, costum, podoabe). Vezi L. Barzu,
p. 51.
D. Tudor, Introducere la G. Popilian, Ceramica romand din.
Oltenia, Craiova, 1976. Vezi si E. Beninger, ,Der westgotisch - alanische

Zug nach Mitteleuropa, Leipzig, 1931, p. 12-13.

E.S., 1976, nr. 17, p. 37. Vezi si D. Protase, 1980, p. 171-195,
care prezinta 40 de tezaure ce Incep Inainte de cucerirea romana
continua si sub aceasta staptnire.
D. Protase, 1980, p. 32, 34.

R R H, 1977, nr. 4, p. 758-759.

LI. Russu, Limba traco-dacilor, ed. a II-a, Bucuresti, 1967,
p. 199-222; idem, Elemente autohtone In terminologia afezd rilor (AMET
pe 1962-1964, Cluj, 1966) ; C.C. Giurescu, p. 51. Vezi i VI. Georgiev
Le dace comun substrat de la langue roumaine (R R L, X, 1965, nr. 1-3,
p. 75-89), precum i LI. Russu, Die autochtonen Elemente im Wortschatz

des rumcinischen Dialekte (D.R., 1973, p. 189-196), care constatd ca

numarul elementelor mostenite din traco-daca este cu o treime mai mare
In dialectul daco-roman cleat In dialectele sud-dunarene luate la un
loc, ceea ce dovedeste ca la nordul Dundrii elementul autohton s-a petstrat cu mai mulet tenacitaie.
Vezi i consideratiile generale ale lui LI. Russu, Formarea poporului Fi a limbii romdne (Romanitatea si elementele autohtone traco-dace

(Transilvania", V, 1975, nr. 6, p. 36-39) ; idem, Limba geto-dacilor

limba romdnd (E.S., 1978, nr. 6, p. 29-30, 6-36); idem, Eredita,
tea dacicd ci romand la rometni (Steaua", 1980, nr. 7, p. 10-11; idem,

www.dacoromanica.ro

1lioftenirea traco-dacicd oglinditd in terminologia rorruineasdi (SCIV,

1980, nr. 1, p. 91-99) ; Rupprech Rohr, Zum dakischen des Rumeini-schen (Zeitschrift fr Balkanologie", 1979, p. 154-160).
Pentru unele exagerdri cu privire la rolul limbii dace a se vedea
pracizdr le lui Mircea Babo si Dan Slusanschi, Cu privire la formarea
_poporului fi a limbii romdne (E.S., 1978, nr. 1, P. 33-37).
Vezi de asemenea: Ariton Vraciu, Limba daco-geglor, Timisoara,
1980 (cu o bogatd bibliografie i cu istoriografia problemei); recenzia
lui 1.1. Russu, in SCL, 1982, nr. 3; Iohannes Hubschmidt, Die Erhorschung sprachlicher Substrate, besonders im Rumik lischen, In Actes,
III, p. 61-66; Grigore Brdncus, Consideratii asupra lexicului autoh-

.ton al limbii romdne (Transilvania", 1980, nr. 6, p. 33-35); Alex.

Rosetti, Sur la langue des Daces et des Getes (RRL, 1981, nr. 6, p.
499-501); Grigore Brdncus, Yocabularul autohton al limbii romdne,
Bucuresti, 1983, care admite existenta a 89 cuvinte sigur dace si 44
probabile ; G. Ivdnescu, Elementele traco-dace pe,s.trate in limba romnd

(ALIL, 1983-1984, p. 5-9); Aurel Berinde, Simion Lugojan, Con.tribulii la cunoafterea limbii dacilor, Timisoara, 1984 etc.
As.upra tendintei unora de a inmulti numdrul cuvintelor de origine dacic a atras atentia Iorgu Iordan, Despre lat. femina s.a. (L.R.,

1981, nr. 1, p. 75-79), care admite existenta In limba noastrd a

80-90 de cuvinte dacice.
Vezi i precizdrile lui Dan Slusanschi, Limba daco-geglor in cadrul
.ei indo-eu.ropean (ibidem, 1981, nr. 3, p. 297-300); idem, Substratul

daco-moesia.n al limbii ronulne (ibidem, nr. 4, p. 339-342) ; Liviu Franga,

Suffixes da.co-roumains de substrat dans la perspective compare indo-

.europenne (RESEE, 1982, nr. 3, p. 297-318).

Bibliografia privind numele Dundrii este foarte bogatd. Deosebit de important rdmIne lucrarea lui V. Piirvan, Consideraguni asu_pra unor de nume !Uri daco-scitice, Bucuroti, 1923 (din AARMSI,
s. III, t. 1923). Amintim aici i pdrerea savantului bulgar Vi. Georgiev,
dupd care forma romdneascd continua, fdra intermediare strdine, o
lorml daco-moesicd (Zur dakischen Hydronomye, In Acta Antigua
Acad. Scientiar;um Hungariae", XI, 1962, fasc. 1-3, p. 115-117).
Vezi i Liviu Franga, Pe margin.ea unor hidronime din Dacia (SCL,
-1981, nr. 5, p. 487-498, si nr. 6, p. 621-634).
N. Antonovici, Codrii numele de Prutoi Argef in continuitatea
somdnilor in sud-estul Carpatilor, Bucuresti, 1937; C. Cihodaru, Sensul
-unor hidronime, toponime ci onomastice daco-gete (ASUC, Istorie, 19,

1973, fase. 1, p. 25-34).

I. D. Suciu, Contributii la problema continuit4ii : castrul Timif

,(R.Ist., 29, 1976, nr. 7, p. 1051-1058); C. Rdileanu, Tabula Peutin.

1 20

www.dacoromanica.ro

siriand Tivisco" Timigoara (ibidem, 1977, nr. 12, p. 2225-2249).

Vezi si cap. X, nota 41.
V. Parvan, Buzdul" (Analele Dobrogei", IV, 1923, nr. 4,
p. 46-48). Dupa unele opinii, i numele altor rluri ar fi dacice. Vezi
Vasile Bologa, Vigeu, Iza, Vaser rturi ce-au izvorit" de la traco-getodo,ci, In vol. Strdmagii poporului romtln geto-dacii gi epoca lor, Bucuresti,

1980, p. 140-143. Vezi si Emil Petrovici, Istoria poporului romcin

oglinditd In toponimie, Bucuresti, 1964.
Cicerone Poghirc, Etimologia i semnificalia toponimului dac
.Drv.beta gi reba4ia lui cu drui, druete, dIrmez din romdnegte (Drobeta",

1976, p. 30-33).
A.D. Xenopol, p. 36. Vezi si D. Protase, 1980, P. 24-26, si
Dan Slusanski, La gographie historique et l'hydronymie dace, In Actes,

III, p. 121-129. Despre necesitatea de a se extinde cercetarea i la

alte toponime, probabil de origine daca (Vertiporus, Gargheta, Orleta,
Lueta, Buleta etc.), vezi C. Cihodaru, Continuitatea populagei bdoinage romanizate in regiunile nord-dundrene i urmele ei in toponimie
(C.1., 1977, p. 249-266).
Mai amintim ca nomenclatura dacica a unor plante a fost preluata
In tratate medievale grecesti sau romane (C. Vaczy, Nomenclatura
(laded a plantelor la Dioscorides fi Pseudo-Apuleius, In AMN, 1972,
p. 107 si urm.).
D. Tudor, Rdscoa,le f i atacuri barbare" in Dacia Romanic',
Bucuresti, 1957; M. Macrea, p. 278-282.

D. Protase, 1980, p. 206-216.

C.C. Giurescu, p. 57. Vezi i consideratiile lui C. Preda, Facromanizarea In formarea poporului roman (E.S., 1976,

torul autohton

nr. 17, p. 35-38).

Bibliografia privind pe dacii liberi este imensd. Amintim lucrarile mai noi: Sever Dumitrascu, T. Bader, Agezarea dacilor liberi de la
Mediegul Aurit, Oradea, 1967; M. Macrea, Dacii liberi In epoca romand

(Apulum", VII, 1968, p. 171-200); loan Horatiu Crian, Continuitatea dacicd In cImpia Aradului (ibidern, p. 241-251); G. Bichir, Relations entre Daces libres et Romains an II-e V-e sicles de n.. a la lumire des recherches archologiques, In Actes du V I I-e Congrs International des Sciences Prhistoriques et Protohistoriques, Praga, 1966,
II, p. 1034 1037 ; idem, Dicii liberi din zona extra.carpaticd a Rorndniei in secolele II IV e.n. (M.N., 1974, p. 23-34); Sever Dumitrascu,
Stadiul cercetdrilor privind istoria arheologia dacilor-liberi In Criganct

(Sargetia", 11-12, 1974-1975, p. 263-267); Gh. Bichir, Les Dazes

libres de l'poque romaine d. la lumire des donnes archeologiques (T.D.,
I, 1976, p. 287-303); Sever Dumitrascu, Da.cii liberi din vestul nord-

estul Romdniei (Crisia", 1977, p. 65-76); idem, Teritoriul dacikr

www.dacoromanica.ro

121

liberi din vestul ci nord-vestul Romeiniei in vremea Daciei romane, Bucu-

resti, 1978 (rezumatul tezei de doctorat); Mioara Turcu, Geto-dacii In

Cimpia Muzteniei, Bucuresti, 1979; Gh. Bichir, Dacii liberi din secolee IIIV e.n., factori de permanenjd f i continuitate In spagul carpato-danubian, In vol. 2050 de ani de la Purirea de cdtre Burebista a primului stat independent si centralizat al geto-dacilor, Bucuresti, 1980,
p. 135-158; idem, Les Daces libres aux I I I V-e sicles de n.re, In
Actes, p. 323 329 ; S. Dumitrascu, Les Daces libres de Crisana (I I -e IV -e

sicles de notre re, in acelasi volum, p. 351-357; I. IonitA, Din istoria i civilizalia dacilor liberi. Dacii in spagul est-carpatic in secolela
e.n., Iasi, 1982; Gh. Bichir, Geto-dacii din Muntenia in epoca
romand, Bucuresti, 1984; idern, Vestigii ale geto-dacilor din epoca romanel la Scornicesti, jud. Olt (T.D., VII, 1986, p. 12-128); idem, Continuitatea dacilor la granita de sud-est a Daciei romane (R.Ist., 1986*
nr. 9, p. 835-842) etc.

Despre civilizatia dacilor liberi din Muntenia vezi Gh. Bichir,

Chronologie et datation de la civilisation Militari-Chilla (Dacia", 1980,-

p. 157-180).
N. Vlassa, O piitrundere din vest a dacilor pe teritoriul fostei
provincii Dacia in sec. IV e.n. (SCIV , 16, 1965, nr. 3, p. 501-518).
Vezi si D. Protase, Problema colonizti rii de daci liberi si carpi In Dacia
romand (ibidem, 23, 1972, nr. 4, p. 593-607).

M. Macrea si D. Protase, Teraurul de monede romane de la

Geomal f i invazia carpilor din anul 242 in Dacia (Studii i cerc. stiinlifice", Cluj, V, 1954, nr. 3-4, p. 552-559).
Numeroase asezdri de carpi si daci liberi stilt dovedite arheologic
In sec. IV d.FIr. atit in Moldova, cit i in estul Munteniei. Vezi Magda
Tzony, Descoperirile carpice de la Gura Niscovului (Carpica", 1978,
p. 147-158); idem, Les Carpes de Muntenie a la lumire des decouvertes
de Gura Niscovului (dep. Buzau) (Dacia", 1978, p. 289-298) ; Gh. Bichir, Dacii liberi din zona extracarpatia a Romeiniei In secolele IIIV
en. (M.N., I, 1974, p. 23-34) etc.
Mai amintim c, in vremea impAratului Theodosius, carpo-dacii

aliati Cu hunii au atacat pe bizantini, care, infringindu-i in rAzboi,

i-au fAcut sti se intoarcA peste DunAre, la locuintele lor", adicA in vechea Dacie (G. Popa-Lisseanu, Roma* nii in izvoarele istorice medievale,

Bucuresti, 1939, p. 17-18).

Gh. Diaconu, Unitatea culturii materiale 3ci s.pirituale a popu-

laliei da.co-romane in sec. IIIVI (R.Ist., 30, 1977, nr. 2, p. 310).

Vezi i Gh. Bichir, Les Daces libres de l'poque romaine a la lumiare

des donnes archoloeques (T.D., 1976, p. 287-307), care trage aceleasi

concluzii cu privire la reimprospAtarea elementului daco-roman din
Dacia TraianA prin dacii liberi din afara provinciei.

122

www.dacoromanica.ro

62. D. Protase, 1966, p. 15. Vezi si C. Daicoviciu, in vol. Unitate

..fi continuitate..., Bucuresti, 1968, p. 86, care consider& extirparea daci-

lor in contradictie totala nu numai cu ratiunea istorica..., dar si cu

faptele concret dovedite". Cf. si L. BArzu, p. 38, care conchide continui1 atea dacica, locul pe care-1 ocupa dacii in configuratia etnica a provinciei, a fost demonstrata nu pe baza de logica istorica si pe interpretarea fortata a textelor antice, ci pe documente materiale indiscutabile
i databile din intreaga perioada de existenta a administratiei romane".
De altfel, amintirea dacilor si a teritoriului pe care locuiau s-a pas-

trat si in cartografia si istoriografia medievala. Vezi Al. Barcacila,

Dacia f i Dania In istoriografia f i cartografia rnedievald (Studii si mat.

de istorie medie", III, 1959, p. 341-357) ; idem, Dacia de la Dunare

a analelor france din sec. IX, 1947.

www.dacoromanica.ro

Capitolul II
ROMANIZAREA DACIEI

Un alt argument" utilizat de adversarii continultatii,.

Incepind cu R. Roesler, a fost acela al unei slabe romanizari

a Daciei. Negarea romanizarii avea drept scop sa justifice
teza sa principala: evacuarea totala a elementului latinofon
de catre Aurelian. Dupa cum sustinea parintele teoriei care-i

poarta numele.in Dacia, pe un teritoriu slab populat,

inconjurat de o populatie rauvoitoare, s-a format o tara pur

coloniala, in care romanismul n-a avut radcini adinci,

pentru di nu se sprijinea pe baza larga i sigura a unei populatii cucerita i sufleteste. De aici usurinta cu care romanismul
dintr-insa a putut sa fie indepartat mai tirziu i sit dispar
fara sr& lase macar atitea urme cite au ramas In Britannia
sau in Noricum, unde el s-a sters dupti cum se sterge o lustruiala" 1

Ideea a fost reluata si de alti adversari ai continuitatii

(IIunfalvy, Buday, Tamas-Treml etc.) 2, care nu au tinut

seama de realitatea evidenta, aceea cA romdnii sint un popor

de origine romand, singurul care-si marturisete aceasta origine prin numele &au: roman de la romanus si a carui origine
romana a fast recunoscuta de numerosi invatati straini care

au venit in contact cu poporul nostru incepind din secolul

al X-lea 3.

Cu ani In urma, C. Daicoviciu remarca inconsecventa

roeslerienilor in judecata fenomenelor istorice: se neag
posibilitatea romanizrii Daciei, dar se admite fail rezerve
romanizarea Muntilor Balcani, a Traciei si Macedoniei" 4,,

aceasta cu toate cA In Tracia si Macedonia s-au gasit

circa 800 de inscriptii latine, in timp ce in Dacia s-au descoperit circa 3000! 5.
La argumentul lui HunfaIvy ca romanizarea Daciei nu
avea clnd sa se produca in 165 de ani, A.D. Xenopol a re124

www.dacoromanica.ro

plicat ca. timpul Intrebuintat pentru romanizarea tuturor

provinciilor nu a fost nicaierea mai lung si pentru clteva

-din ele chiar cu mult mai scurt", si a dat ca exemplu Gallia

0 Hispania 6.
Dupa cum s-a aratat de curind, pentru transformarea
Galliei Narbonensis
cea mai latina dintre provincii au
lost suficienti 191 de ani si chiar mai putin..., deci aproxi-

mativ tot atit cit a durat existenta provinciei Dacia" ! 7.

La aceasta trebuie s adaugam argumentul adus de
C. Patsch despre intensitatea extraordinara" a procesului
de romanizare petrecut In Dacia 8. In plus, nu trebuie sa
uitam ca Dacia, fiind cea din urma din sirul provinciilor
romane, toatti experienta clstigata In celelalte provincii a
perfectionat mijloacele de romanizare ale stapInirii" 9. De
aceea, dupa cum remarca M. Macrea, succesul deplin al
romanizarii Daciei, In timpul relativ scurt de-abia 165 de
ani eft a durat stapinirea romana In nordul Dunrii, este In
primul rind o consecin0 a colonizrii masive de la inceput

a provinciei cu elemente romanizate, aduse din tot imperiul,

-actiune constient continuata F,i sprijinit apoi de Imparatii
urmatori".
Pe 1Inga aceasta, trebuie neaparat s amintim aici faptul
.ca romanizarea efectiva a dacilor supusi se exercita agupra
-unei populatii la care civilizatia romana Incepuse sa patrunda
cu cel puOn o suta de ani mai devreme" 10, adevar sustinut

numerosi invatati romani (V. Parvan, N. lorga, Radu

-Vulpe etc.), dintre care unii admit chiar un contact mai
indelungat Inaintea cuceririi. Cele dintii semanaturi cu
s'amint4 romana la Dunarea noastra au fost cu cloud sute
ani mai vechi (declt supunerea Daciei). i atunci cind
Traian a supus si Dacia, tot malul drept al Dunarii, de la
izvoare si pint( la vdrsarea In Marea Neagra, era plin de
rase si sate si cetati romane"
Dupa cum a aratat marele Invatat V. Parvan.romanii
ptrunseser mai intli ca agricultori i negustori, In cele

mai multe cazuri pe urmele grecilor si pe drumurile folosite

de ei". Nivelul de dezvoltare atins de lumea dacica In
preziva cuceririi ei explica' penetratia la influenta

romane i rapiditatea cu care s-a desfasurat procesul de

romanizare. Deschiderea spiritului dacic fata de tot ceea
ce Inseamna element de civilizatie romana, nu ar fi fost
posibila fara cele trei secole de contacte prealabile victoriei
lui Traian" 12.
www.dacoromanica.ro

125

Acest prcces lent de patrundere a elementelor romane,.

care a premers cuceririi Daciei de Traian, a fost numit de
N. Iorga romanizarea populara" ; el ar explica faptul cti
limba romana nu este rezultatul exclusiv al unei romanizar
oficiale, In ea gasindu-se o Intreaga parte adInc populark
pastoreasca i plugreasca romana"
Procesul de patrundere a civilizatiei romane In Dacia
lnainte de cucerirea militara roman& a fost cercetat de nu merosi istorici i arheologi, ca Nicolae Lupu, I.H. Crian
etc. Studiind totalitatea obiectelor de provenienta romana
descoperite prin sapaturile arheologice (obiecte de uz casnic,
ceramica, podoabe, unelte etc.), N. Lupu a subliniat impor-

tanta penetratiei civilizatiei romane in cele cloud secole

dinaintea cuceririi ei de catre Traian, civilizatie care a pregatit conditiile pentru romanizarea propriu-zisa 14, iar I. H.
Crian a dovedit ca procesul de romanizare a durat In realitate 6 secole i ca asimilarea 1:mbii latine a avut Ice la
sfirsit, fiind precedata i pregatita de lnsusirea modului de
viata roman, in dualitatea aspectului sal' de cultura' materiasi spirituala 15.

Relatiile dacilor cu lumea romana Inainte de razboaiele

ce au dus la supunerea Daciei sInt ilustrate mai Intli de

numeroasele tezaure monetare care dovedesc intense schimburi economice Intre daci i rcmani In secolele II I.Hr.
Id. Hr. 16 (dupa cum arata C. Preda, pina In 1976 s-au deseoperit cca 3000 de monede de tip roman republican !) 17,
ca si de folosirea scricrii si a limbii latine inainte de cucerirea
romana 18. Aceste aspecte ale relatiilor daco-romane au

inlesnit procesul de romanizare a populatiei autohtone ce

a urmat dup cucerirea romana.
De altfel, trebuie sa spunem ca procesul nu este specific
numai Daciei romane ; dupa cum arata de curInd savantul
francez Guy Barruol, romanizarea 12nta prin comert a
precedat i pregatit colonizarea romana a Galliei de sud" 19.

Dupa cum declara LI. Russu, romanizarea acestei tari

nu poate fi Inteleasa just si integral decit lulnd in considerare
tot ce este greco-roman In perioada preromana de aproape
doua veacuri a trii, nu niste realitati social-economice care

se leaga direct, fiind continuate nemijlocit de actiunea...

anexarii Daciei carpato-danubiene la Imperiu in anii 101
o 106 20.
126

www.dacoromanica.ro

Ceea ce nu trebuie iarasi pierdut din vedere este faptul

procesul de romanizare nu a Incetat odata cu retragerea
legiunilor i administratiei romane din Dacia Traiana ci a
continuat Inc& vreme de clteva secole, timp In care populatia
autohtona si-a creat o limba si o civilizatie proprie 21. Inexis-

tenta limes-ului dacic a creat posibilitatea raspIndirii unei

Orti din populatia daco-romana a fostei provincii Dacia si
teritoriile vecine, unde a contribuit nu numai la lnmultirea
elementului romanic, ci si la generalizarea obstii satesti" 22.
Pe ling& continuarea procesului de romanizare in cuprinsul

Daciei Traiane, avea loe romanizarea dacilor liberi, a carpilor i costobocilor, care au ptruns In interiorul fostei
provincii romane, precum si a acelora care au continuat
s traiasca la marginile ei, In regiunea Aradului 23, Careilor

sau In Moldova, de pilda

24,

25

Dup.& cum a aratat Ligia Barzu, au existat trei zone In

care procesul de romanizare a avut nuante diferite: zona
rarnasa sub administratie romana dup.& anul 275, care
pastreaza un mod de viatA urban ; zona In care Imperiul
exercitat In continuare autoritatea nominal& i unde nu
se constata prezenta masiva a barbarilor pin& In a doua
jumatate a secolului al IV-lea si zona care nu a cunoscut
stapinire romana directa, dar care s-a aflat sub influenta
Imperiului. Dupa cum a precizat mai departe aceeasi autoare,
gradul de asimilare a civilizatiei romane de catre diferitPle

grupuri de populatie dacica ramase In afara provinciei nu

este identic" ; intensitatea lui a fost conditionat de pozitia
lor geografica, de care a depins intensitatea legaturilor culturale si economice, natura relatiilor politice si gradul de
control exercitat de autoritatile romane"26.
Cit priveste situatia din Moldova, unde romanizarea a
fost un proces efectiv, admis i de istoricii sovietici, amintim
opinia lui Nicolae Gostar, care arata &I, In acest proces, un

rol de seam& l-au avut asezarea romana de la Barbosi 27,

pastorii daci romanizali i razboaiele dintre romani si barbarii" de la periferia lumii romane, In cursul cilrora multi
romani au fost capturati i au rdmas In aceast regiune ;
spre deosebire de Dacia Traiana, unde romanizarea a fost
oficial, In restul Daciei romanizarea a fost barbara", ea s-a
%cut prin intermediul provincialilor romani.
La rIndul sau, un alt cercetator al problemei, Silviu
Sanie, remarca : integrarea In viata economic& si sociala,
politica si militara romana a populatiei de origine dacicd
www.dacoromanica.ro

197

din sudul zonei est-carpatice reprezint& premisa i fund amen-

tarea asertiunii, c ea se gsea la sfir0tul secolului al III-lea

intr-o etap& avansat de ireversibilti romanizare. Perioada
relativ scurta a adopt&rii limbii i civilizaiei romane poate
fi mai lesne admis dacti avem In vedere vecinatatea Moesiei,
intensele contacte (comerciale N.S.) anterioare, numrul

mare de militari din legiuni". Acela.0 autor a subliniat

faptul a In secolele IIIII d.I-Ir. in Moldova central& influenta culturii materiale romane este evident& In toate
aezArile"

98.

In lumina cercetarilor arheologiee intreprinse In ultimele

decenii, a devenit limpede faptul c prccesul de romanizare
a cuprins nu numai Dacia Traian& dar .7i pe dacii liberi i

carpii ce locuiau restul teritoriului Daciei. Dup cum s-a

artat recent, delimitarea complexelor culturale apartinind

dacilor liberi, ca 0 analiza impactului provocat de cucerirea

roman& 0 de intensificarea influentei civilizaiei romane

este o realizare exceptional& a arheologiei postbelice". Cer-

cetgrile lui R. Vulpe de la Poiene0i (jud. Vaslui), ale lui

Gh. Bichir de la Pdureni (jud. Vrancea), Poiana Dulceeti
(jud. Neamt), Matasaru (jud. Dimbovita) i Scorniceti (jud.
Olt) etc., ale lui I. Ionit& i V. Ursachi la Valeni (jud.

unde a fost descoperit cel mai intins cimitir carpic (peste

1000 de morminte), ale lui S. Morintz la Chilia (jud. Olt),
ale Margaretei Constantiniu la Militari i Strduleti (ling&
Bucureti), cercetrile lui I.H. Crian 0 Sever Dumitracu
In zona dacilor liberi din vest, ca i aparitia unor lucr&ri de
sintez4 cum este aceea a lui Gh.Bichir asupra culturii carpice,
ap&ruta i intr-o traducere englezd la Londra, au modificat

substantial intelegerea procesului de romanizare la dacii

lib eri

Trebuie sa mai artilm apoi cA populatia de la norduI

Dunrii nu a intrerupt contactul cu Imperiul de la sudul

fluviului, care continua stili exercite influenta fie prin capetele de pod ramase (Drobeta, Sucidava-Celei, Turris, Lederata etc.), fie, 0 mai viguros, dupg recucerirea teritoriilorpierdute de la nordul fluviului in timpul lui Constantin ceI
Mare 99 sau Justinian 30. Biruint,ele lui Constantin cel Mare
recucerirea unei pri din teritoriul de la nordul Duntirii

au determinat pe unii istorici din antichitate s afirme,

exagerind, ca imparatizl ar fi reci0igat pentru Imperiu vechea

Dacie a lui Traian. De aceea, se poate spune c&" o a doua

etap important& a procesului de romanizare s-a desfaurat
128

www.dacoromanica.ro

In cursul secolului al IV-lea d.Hr., cind puterea romana revine

viguros la nord de marele fluviu, anexind o parte Insemnata
a teritoriului de la sud de Carpati" 31

Dupti cum s-a aratat, castrele romane de pe malul

sting al Dunarii, ca si valul si podurile lui Constantin cel

Mare nu au fost construite, desigur, in pustiu, ci In mijlocul
unei populatii romane si romanizate, iar raza de actiune a
castrelor si fortificatiilor romane a fost totdeauna mult mai
lilting decit zidurile lor propriu-zise" 32
Limita nordica a acestui teritoriu a fost puternic fortificata printr-un val, care traversa Cimpia Rom ana si care
era Intarit cu castre ea cele de la Hinova sau Pietroasele 32bis .
Importanta si marea durata a acestui sistem defensiv este
demonstrata de ansamblul arheologic de la Pietroasele (jud.
Buzau), constind din castru, terme si mai multe necropole
sigur datate din perioada constantiniana pina la Valens" 33.
Pe de alta parte, arheologii au constatat ea aglomerarea
i boglia asezarilor populatiei autohtone au fost considerabil crescute In perioadele In care Imperiul era stapin pe
unja Dunarii, cum usor se poate observa in secolul al IV-lea,
In timpul lui Constantin cel Mare, In secolul al VI-lea, In

vremea imparatului Justinian, si apoi In secolele XXI,

in vremea imp'ratilor loan Tzimiskes si Vasile al II-lea si

In genere in toata perioada In care Imperiul si-a reasezat
granita la Dunare"34.
Dupa cum spunea C. Daicoviciu, argumentul timpului
scurt al romanizrii trebuie inlaturat categoric, dacti tinem
seama de scopul cuceririi Daciei de catre Roma si de organizarea constienta a provinciei ca un bastion sigur al romanit-4H, Impllntat in miezul barbaricum"-ului 35.
Interventiile cu caracter durabil sau trecator ale Imperiului In regiunile de dincoace de marele fluviu, In cursul
acelor 3-4 veacuri de dupa abandonare..., legaturile continue Intre cele doua maluri ale Dunarii, rspindirea crestinismului in limba latin' intre populatiile din fasta Dacie,
caracterul limbii latine ca mijloc de comunicare intre diferitele populatii eterogene au facut ca aceasta limba sa se

raspindeasca si mai departe, iar procesul romanizarii sa

continue si dupa parasirea provinciei.

Istoria, arheologia si lingvistica arata o puternica romanitate la Dunarea de Jos s'i in Dobrogea, ping la sfirsitul
veacului al VI-lea. Aceasta romanitate a jucat un rol hotawww.dacoromanica.ro

129

ritor In r'spindirea si intarirea romanizarii tinuturilor din

cuprinsul fostei provincii si dupa abandonarea ei oficiala" 38.
Tot lui C. Daicoviciu li apartin consideratiile urmatoare

cu privire la romanizarea Daciei: In Dacia au fost adusi

numerosi colonisti romani ex toto orbe Romano" " , cum
spunea Eutropius. Populatia daca nu s-a izolat de acesti
numerosi colonisti, ci a trait In cadrul civilizatiei romane
aduse de ei in Dacia, fapt dovedit de descoperirile arheologice

38.

Limba dacilor, cu graiurile ei diferentiate de la o regiune

la alta, nu constituia o stavila in fata limbii latine ; dimpotriva,
nevoile zilnice ale populatiei locale si ale colonistilor impuneau cu necesitate folosirea unei limbi comune, limba luteleas& de told, si aceasta nu putea fi decit limba latina 38, care

era limba administratiei, a armatei, a justitiei si a vietii

social-economice. Intensitatea folosirii limbii latine este ilus-

trata de numarul mare (cca 3000) de inscriptii descoperite

pe teritoriul fostei Dacii. Nici religia dacilor nu constituia
un factor de izolare, deoarece Inca lnainte de cucerire se
Meuse o apropiere Intre divinitatile dacilor liberi si cele
greco-romane.

Dup cum au aratat numerosi autori, procesul de romanizare a fost impulsionat de Constitutio Antoniniana" din
anul 212 d.Hr., prin care locuitorii Daciei deveneau cetateni
romani.
Ca in tot Imperiul Roman, un rol de seama In romanizarea

Daciei l-au avut trupele romane provenind In majoritate

din provinciile occidentale, supuse de mai multa vreme romanizarii: lagarele militare constituiau, prin durata lung
de serviciu, nu numai scoli de limba latina pentru soldati,
dar, 1mpreuna cu nelipsitele canabae din preajma lor, si
adevrate focare de raspindire a graiului simplu latinesc.
Asezarea normald a veteranilor in regiunile unde au servit,
incuscririle cu bastinasii continuau si dadeau caracter de
perpetuitate acestei actiuni". Se poate spune deci ca, pe
lingii orase si centrele economico-comerciale 40, aseztirile
rurale, impinzite cu militari si veterani, devin al doilea canal
prin care In Dacia se propaga o limbd de intelegere pentru

toti, limba latina rustica"

0 dovada convingatoare In acest sens o constituie inscriptia descoperita de Gornea, In Banat, care probeaz
faptul ca ostasii graniceri, acei limitanei, vorbeau la sill..situl secolului al III-lea sau la Inceputul celui urmator o
130

www.dacoromanica.ro

limba latina destul de bung, asemanatoare cu cea vorbit

In oricare alt colt al Imperiului", dupa cum constatan descoperitorii inscriptiei, arheologii N. Gudea si I. Dragomir 42

Dupa cum au dovedit-o descoperirile de la Biertan (jud.

Sibiu), Socetu (jud. Teleorman) si Curcani (Ilfov) In secolul

al IV-lea d.Hr. localnicii foloseau scrisul In limba latina;

dupti secolul al V-lea, limba daca dispare, lsInd o parte
din fondul ei limbii noi, vorbita de daco-romani.
Numarul veteranilor asezati In Dacia trebuie sa fi fost
considerabil, de vreme ce, In limba roman', notiunea de
om In vIrsta, cu multi ani, este exprimata tocmai de acest
cuvInt. Fiindca batrIn nu este altceva decit veteranus, modi-

ficat dupa regulile limbii romane", afirma C.C. Giurescu 43.

Si alti istorici sau arheologi, ca M. Zahariade sau A. Ari-

cescu, au subliniat rolul important al armatei romane In

procesul de romanizare a Daciei: armata romana, atlt prin
partea ei activa (trupele), cit si prin veterani, a constituit o
punte de legatura stabila Intre populatia autohtona si noua
administralie".
Pe de alta parte, nu trebuie s uitam nici faptul ea limb a

latina a fost ad optata la scurta vreme, pentru ca numai

folosirea latinei populare facea posibil Intelegerea Intre
autohtoni si administratie, lntre autohtoni si diverse grupuri
de colonisti proveniti din diverse parti ale Imperiului Roman.

Dupa cum sublinia LI. Russu, acest idiom oficial a fost

adoptat de localnici In decurs de citeva generatii: Invatarea
noii limbi trebuie sa fi fost defectuoasa ; acel sermo rusticus
et provincialis s-a generalizat cu multe lipsuri s'i reducen,
sesizabile si azi In limbile romanice, dar mai ales In romaneste, unde substratul lexical preroman este mai puternic
decIt oriunde ; dovada ca, lnvatInd si vorbind treptat latina,
localnicii nostri autohtoni n-au putut sti uite dintr-odata,
total, idiomul stramosesc care a dus o lupta dIrza cu limba
oficiala si din care (In epoca bilingvismului) s-au pastrat

cele 160 (initial desigur mai multe) cuvinte integrate In

noua limba a populatiei provinciale" 44.

Ca si In alte colonii romane, Inflorirea vietii economice,
promovata cu consecventa de stapinirea romana, a constituit

un puternic mijloc de atragere a populatiei autohtone la

romanizare 45.

Noile forme de viata romana, stabilite In cea mai mare

parte pe vechile temelii ale asezarilor geto-dacice (cu pa'swww.dacoromanica.ro

131

trarea vechilor numiri de localitati, ape, munti), a cunoscut

o intensitate exceptionala, de ale Orei dimensiuni ne putem
da seama cu adevarat din marele numar de crave 0 sate,
castre vi avezari marunte, de drumuri vi cladiri publice,
cariere, mine vi variate alte Intreprinderi vi exploatri
produse ale unui uriav proces de munca, sustinut cu dirzenie
intr-un efort colectiv lnnoitor de tarii". Bogatia deosebita
a produselor din Dacia Traiana constituie dovada optima a
unei intense vi impozante desf Aurg ri a vietii social-economice

vi a romanismului provincial", remarca LI. Russu ".

Procesul de romanizare a Daciei a fost intens qi rapid ;
el este ilustrat prin clteva exemple caracteristice, din care
rezulta ca numele localnicilor au ajuns curat romane dupa
douti-trei generatii Obis. In Dacia romana, asimilarea a fost
tot aqa de rapida vi de completa ; se poate afirma &A pe la
jumatatea secolului al III-lea, deci Inainte de retragerea
legiunilor, Dacia era o tail deplin romanizata", arata C.C.
Giurescu 47.

Foarte instructive In acest sens skit evenimentele din

anul 251 d.Hr., cind armatele romane au fost InfrInte de
goti, iar Imparatul Decius a fost ucis. Dei era un prilej
nimerit pentru rascoala, populatia daco-romana nu s-a mai
rasculat, deoarece dupa citeva generatii crescute In cultura
romana vi bucurIndu-se de avantajele civilizatiei romane,

dupa ce construisera ei MOO atlt, erau prea legati de munca

lor pe pamintul Daciei ca sa nu priveasca atacurile gotilor
cu aceeavi Ingrijorare ca i conducatorii lor locali". La aceasta

data, deci, populatia din Dacia devenise solidara cu civilizatia romana.

Romanismul a biruit in Dacia, fiindO el a cltigat pe
autohtoni. Daca romanii nu izbuteau s'a clvtige pentru civiEmilia vi cultura lor pe daci, s-ar fi lntimplat vi in linutul
carpato-danubian ceea ce s-a lntImplat In Panonia vi in
Britania: disprea adica treptat romanismul. Pentru ca
numai cu functionari i cu oameni veniti din alta parte nu
poli imprima unui tinut un nou aspect, o noua viata. Trebuie

sa ai neaparat i concursul bavtinailor, care sa se simta

atrai de aceasta noua viata" 48
Se poate spune deci ca cele vase veacuri de stapinire
efectiva romana pe ambele maluri ale Dunarii au fost suficiente pentru a-i da populatiei daco-romane convingerea
apartenentei la o forma de civilizatie superioara, singura In
132

www.dacoromanica.ro

mAsur sa-i asigure supraviquirea fizica, conservarea fiintei

etnice si a limbii latine".

Daca procesul romanizrii MU s-ar fi petrecut pe loc,

In mediul geto-dac bastinas, nu ar fi luat nastere civilizatia
daco-roman pe care o descopera arheologii pretutindeni,
nu numai In provincia Dacia, ci si In Dacia liber', In Maramures, Crisana, Bucovina, Basarabia, fail a mai vorbi de
Muntenia, care a fost, ca si sudul Moldovei, mereu In legatura cu romanitatea. Civilizalia daco-romana este rezultatul
cel mai de pret, si cel mai concret al continuitatii", remarca
D. Berciu 49.

Romanizarea Daciei a fost recunoscuta si de numerosi

Invat,a0 straini (Julius Jung, Th. Mommsen, F. Chapot,
Fr. Altheim etc.). V. Duruy o considera la plus grande

oeuvre de colonisation que l'histoire connaisse" 50; C. Patsch

o socotea un proces de o intensitate extraordinara 51 etc.

Concluzia ce se poate trage din cele spuse mai sus este
una singura: Dacia a fost romanizatil efectiv, creindu-se o
populatie daco-romand , care a constituit nucleul singurului
popor romanic In estul romanitiilii.
Dupa cum a dovedit A. Armbruster In lucrarea sa despre

romanitatea romanilor, poporul nostru a avut de-a lungul

veacurilor constiinta originii sale latine 52, constiinta strIns
legata de aceea a continuitatii sale pe pmintul stramosese
si exprimata cu claritate de cronicarii Grigore Ureche, Miron
Costin, Constantin Cantacuzino, de marele Invtat Dimitrie
Cantemir, ca si de corifeii colii Ardelene. Originea latina

a poporului roman si a limbii sale a fost recunoscuta, de

asemenea, de numerosi straini care au venit In contact cu
poporul nostru IncepInd Inca din secolul al X-lea.

Intrucit In ultima vreme unii istorici au Incercat

s'

acrediteze ideea ea' romanii sint numai urmasii dacilor, nu

si ai romanilor, care ar fi fost cotropitori", amintim cli

Intrucit nici un popor de origine latid nu-si reneaga strgmosii romani, ar fi straniu s apreciem drept negativ un
fenomen istoric al carui rezultat final a fost Insasi existenta
p op orului rom an.

Poporul roman s-a mIndrit Intotdeauna cu originea sa

romana, iar coala Ardeleana a facut din aceasta origine
nobila o aria pentru emanciparea politica' si nalionala a
rom finilor.

www.dacoromanica.ro

133

La 1404 arhiepiscopul de Sultanieh nota in tratatul

de geografie: romanii se mindresc a fi romani i lucrul

acesta se Aral:1We in limba lor cad ei vorbesc ca romanii" 53.
La 1532 italianul Francesco della Valle aflase de la calugarii

de la manastirea Dealu ca romanii

zic In limba lor rornani, spunind ca au venit in vremuri stravechi de la Roma
pentru a se aseza In aceasta tara" 54. Mihai Viteazul el insusi,

In imprejurari grele, i linbarbata ostasii, cerradu-le sa se

poarte vitejeste pentru slava natiei lor si a aceleia a romaniIor, din care mrturiseau ca se trag" 55. La 1829, un liter
finlandez ajuns in Moldova arbita: moldovenii sint mindri
de originea lor romana... Aceasta dovedeste cit pretuiesc
bastinasii nobila lor origine. Alt nume decit cel de roman
li jigneste In mindria lor national"56.
Nu trebuie s uit'am, de asemenea, ca una dintre ideile
fundamentale ale gindirii i constiintei politice romanesti,
care a slujit ca pavaza romanilor impotriva Incercarilor
marilor puteri vecine de a-i cuceri si asimila, a fost constiinta

romanitatii. Am Minas romani pentru ca. nu ne-am putut

desparti de amintirea Romei", spunea Nicolae Iorga.
Recunoasterea procesului de romanizare efectiva' a Daciei nu inseamna in nici un fel minimalizarea elementului
autohton geto-dac in formarea poporului roman si a continuitatii sale alaturi i Impreuna cu colonistii romani
cu care s-a contopit in spatiul carpato-dunarean. Geto-dacii
reprezinta baza etnica a poporului roman. Nu-i uitam nici
un moment pe stravechii i bravii nostri inaintasi geto-daci,
pe care ii mostenim prin fiinta noastra, prin strinsa legatura
cu pmintul patriei noastre, dar tocmai pentru cA ei, primind limba latina i felul de viata roman, au asimilat cu
desavirsire valorile spirituale ale civilizatiei romane i ni
le-au transmis intr-o neintrerupt continuitate, noi le pastram si be cultivra ca insiisiri de capetenie ale neamului
nostru", marturisea Radu Vulpe 57.
NOTE
1. R. Roesler, p. 45. Nu putem sa nu aznintim ad judecata puna
de logic& a lui A. Ubicini, care aprecia acum aproape un secol: ,.este
tot atit de nerational sA vezi in romani un popor de purl rasa latina,
precum sa. susii, ca un scriitor grec modern, ca in prezent nu mai curge
134

www.dacoromanica.ro

In vinele lor nici o picaturd de singe latin. Adevarul se afla intre aceste
doud extreme, mai aproape totusi de prima opinie de eft de cea de a
doua" (Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, 1886, p. 84).
Pentru procesul general de romai.izare a se vedea Stefan Pascu,
La gen ese des peuples romans. L'origine et le developpement historique
du peuple roumain, Bucarest, 1980, p. 3-9; D. Protase, 1980, p. 246
250, care aratd ca romanizarea in Dacia a avut loc in conditii asemanatoare aceleia din Italia, Hispania si Gallia, si ele provincii ale Imperiului Roman.
Pentru modul cum a decurs procesul de romanizare in Dacia fata
de alte provincii ale Imperiului Roman vezi Al. Suceveanu, in leg&
turd cu unele
recente privind procesul de romanizare (T.D., VI,
1985, p. 105-115).
2. Vezi mai recent L. Balla, L'importance des colonisations en Dacie

(Acta Classica Universitatis Scientiarium Debrecenensis", X XI,

1974-1975, p. 139-143), care sustine ca procesul de colonizare nu
a avut nici o importanp pentru romanizarea Daciei. Absurditatea unei
asemenea teorii a fost dovedita de Nicolae Gudea, Despre importania
colonizdrii in Dacia (Note critice in legalurd cu lucrarea lui L. Balla,

SCIV, 1979, nr. 3, p. 393-398).

Opinia lui A. Alfldi, dupd care colonistii ar fi fost traci adusi din
Balcani, unde s-ar fi tntors apoi, a fost combatuta cu argumente serioase de C. Daicoviciu, Inca- o legendd risipitd... (Steaua", 1968, nr. I,

p. 90-93).
Trebuie sa amintim ca i unii autori romni au negat sau neaga
romanizarea. De pilda, constatind ea n-a indraznit nimeni" ( !) sa
puna o problema serioasa a dacismului" i pornind de la ideile romantice ale lui N. Densusianu, care sustine continuitatea limbii dacilor ca
fiind inrudita cu limba latina, intr-o lucrare recenta, V. Carabis neagA
procesul de romanizare i afirma ca limba daca e mama limbii romane
care s-a vorbit incontinuu pina astazi", aceasta deoarece limba dacilor era asemanatoare cu limba latina rustica i inrudita cu limba galilor si a iberilor" (Despre pierderea limbii dacilor, Bucuresti, 1978).
Vezi i Viorica Mihai, Puncte de vedere privind scrierea dacilor ( Anale

de istorie", 1979, nr. 1, p. 95-129). Specialistii au aratat insa netemeinicia acestei teorii". De pilda, R. Vulpe a condamnat halucinanta
fantezie despre latinitatea innascutd a geto-dacilor (independenta de
romanizare), contrazisa categoric de toate datele i principiile lingvistice" (vezi vol. colectiv De la Dundre la Mare. Mdrturii istorice f i monu-

mente de artd creftind, Galati, 1977, p. 17).

Deed cele doua limbi ar fi fost asemanatoare, de ce i-ar mai fi
trebuit lui Caracalla un interpret de limba daca (interprex dacorum )

www.dacoromanica.ro

135

cdm apare Intr-o inscriptie - sau de ce ar mai fi fost nevoie ca

Ovidiu - exilat la Tomis - s -Inv* limba getilor? Vezi R. Ist.,
1979, nr. 9, p. 1772.
A. Armbruster, 1972, passim.

Tribuna", 3 febr. 1972, p. 12.

N.N. Mihdescu, Limba latina in provinciile dundrene ale Imperiului Roman, Bucuresti, 1960, p. 5.

A.D. Xenopol, p. 40.

L. BArzu, In R. Ist., 1980, nr. 5, p. 962.
C. Patsch, Beard ge zur V lkerkunde von Sadosteuropa, II,
p. 213. Cf. M. Macrea, p. 255, care afirma: Succesul deplin al romanizdrii Daciei, In timpul relativ scurt, de-abia 165 de ani, cft a durat stdpfnirea romand In nordul Dundrii, este In primul rind o consecintd a
colonizrii masive de la fnceput a provinciei cu elemente romanizate
aduse din tot imperiul, actiune constient continuatd i sprijinitd apoi
de Impdratii urmdtori".
Sextil Puscariu, in D.R., 8, 1934-1935, p. 298-299.
Dintre studiile mai noi despre romanizarea Daciei amintim:
C. Daicoviciu, Romanizarea Daciei (Apulum", VII, 1968, p. 261-271),
reprodusa si in vol. Dacica, Cluj, 1969, p. 427-436; idem, Principia
- Inceputurile ( Romanizarea Daciei) (Steaua", 1968, nr. 2, p. 55-58) ;
idem, Romanisierung Daziens, In Beard ge zur Alien Geschichte und deren

Nachleben. Altheim Festschrift, I, Berlin, 1969, p. 535-547; C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, La Dacie et sa romanit, in vol. Sources archologigues de la civilisation europenne, Bucarest, 1970, p. 246-255; Andrei
Aricescu, Unitdjile militare in procesul de romanizare a teritoriului dobrogean (S C IV, 23, 1972, nr. 4, p. 581-592) ; Se,ver Dumitrascu, Romanizare, romanicizare, romdnizare (Crisia", IV, 1974, p. 19-27) ; D. Tudor, Romanizarea Munteniei (Apulum", 12, 1974, p. 111 -117) ;
Iudita Winkler, Procesul romanizdrii in lumina monumentelor epigrafice i sculpturale din asezdrile rurale ale provinciei Dacia (S C I V, 24,
1974, nr. 4, p. 497-515) ; Hadrian Daicoviciu, Da.cians and Romans in

Trajan's Province, In vol. Relations, p, 33-53; si In AMN, 1984,

p. 81-93; Nicolae Gudea, Citeva aspecte f i probleme in legd turd cu
procesul de romanizare in Dacia (Apulum", 1975, p. 95-111) ; Ion
Glodariu, Aspecte ale politicii demografice romane in zona de sud a T ran-

silvaniei (AMN, 1977, p. 95-109), care conchide In toate asezdrile

autohtone preluarea culturii materiale romane este evidentd In inventarul fiecdrei gospoddrii"; Gh. Bichir, Date noi cu privire la romanizarea Munteniei (S C IV, 1978, nr. 3, p. 385-393) ; N. Gudea, Citeva
observalii privind procesul de romanizare. (In legdturd Cu cartea lui
Marcel Binabou) (SC/V, 1978, nr. 2, p. 231-240) ; idem, Despre importarty' colonizdrii in Dacia (ibidem, 1979, nr. 3, p. 393-398) ; Radu Vulpe,

136

www.dacoromanica.ro

Le processus de romanisation sur toute l'etendue des pays geto-dace

(NEH, VI, 1980, p. 71-80) ; D. Protase, 1980, p. 228-252 (cap. Romanizarea Daciei); idem, Die Romanisation des innerkarpatischen Dakiens,

In Actes, II, p. 253-257; idem, Romanizarea in Dacia (Transilvania",

1980, nr. 6, p. 53-56) ; si In Marisia", X, 1980, p. 53-64; D. Tudor,
Contribugi la problema romanizdrii in Dacia Inferior (A.O., 1981,
p. 59-67; Enciclopedia civilizaaei romane, coordonator D. Tudor,
Bucuresti, 1982, p. 268-320; Adrian Riza, Romanizarea" fi istoria
unicd a spatiului romanic". Un model istoric al romanizdrii" (Tran-

silvania", 1983, nr. 5, p. 11-17); D. Protase, Consideralii privind

continuitatea si romanizarea autoktonilor in Dacia Traiand (AARMSI,
s. IV, 1984, p. 9-23), care sintetizeazd rezultatele cercetdrilor de pin
la aceasta data; C. Petolescu, Simbioz4 daco-rornand f i romanitate carpato-dundreand (R.Ist., 1985, nr. 7, p. 635-649); N. Branga, Italienii
f i veteranii din Dacia, Timisoara, 1986.
Despre influenta civilizatiei romane asupra dacilor liberi din Muntenia si romanizarea acestora vezi Gh. Bichir, Dacii liberi din Mun tenia
si relagile lor ca romanii (T.D., II, 1981, p. 73-92) ; Henorian lonescu,
Flaminiu MIrtzu, 0 singulard mirturie a romanizdrii, in asezdri ale dacilor liberi din Subcarpagi mu,sceleni (Studii si comunicdri", Muzeul
Cimpulung-Muscel, 1987, p. 3-8).
Pentru situatia din Dobrogea aflat mai mult timp sub stdpitnire romand vezi: C. Scorpan, La continuit de la population et des
traditions gtes dans les conditions de la romanisation de la Scythia Minor

("Pontica", 1973, p. 137-151) ; Al. Suceveanu, Vito economicd In

Dobrogea romand in secolele IIII e.n., Bucuresti, 1977; idem, Fondul getic autohtort fi procesal roma.nizdrii in Dobrogea secolelor IIII
e.n. in lamina sdpdturilor de la Straja si Fintinele (T.D., II, 1981,
p. 217 220) ; Adrian Radulescu, Dacia f i Moesia (Scythia), pdrii
constitutive ale etnosului romdnesc (Pontica", XVII, 1984, p. 101 107) ;

Octavian Bounegru, Puiu Hasotti, Actuan Murat, Afezarea dacoromand de la Hirfova $i unele aspecte ale romanizdrii in Dobrogea (SCIV,

1989, nr. 3, p. 273-294).

Despre influenta romand asupra portului dacilor vezi Lucia Marinescu, Despre trnbrdcdmintea populagei din provincia Dacia (M.N.,
III, 1976, p. 125-132).
Despre influenta daco-romand In viaja cotidiand a romAnilor
(Indeosebi in mobilier, alimente etc.) vezi Maria Coma, Quelques donnes relatives d la vie quotidienne chez les Daces, les Romaines et les Rou-

mains (T.D., II, 1981, p. 93-109), care subliniazd faptul cd. la romanisation de la Dacia a t un processus de profondeur".
Vezi si Maria Coma, Quelques conclusions historiques concernant
le ber millnaire de n.. fondes sur l'origine des mots se rapportant a

www.dacoromanica.ro

137

la famille et aux liens de paren,t dans la langue roumaine (T.D., III

1982, p. 76-84), care aratd cd termenii de origine latind stilt cei mai
numera5i, o noud dovadd cd le processus de romanisation a marqu
profondment non seulement la vie sociale, mais la vie familiale aussi".
C. Daicoviciu, Romanizarea, p. 263.
V. PArvan, Inceputurile vielii romane la gurile Dundrii, p. 14.
Vezi i idem, Castrul de la Poiana, p. 13.
L. Bdrzu, p. 104.

N. Iorga, Istoria romdnilor, I, partea a II-a, p. 15; vezi

p. 263-264, unde se spune cd nu numai oamenii inscriptiilor din Dacia
au putut crea un popor ca cel romAnesc i cd limba latind a venit gata
pregAtitd de la Dundre". Vezi si idem, Les Latins d'Orient, Paris, 1921,
unde se aratd cd ocuparea militard a Daciei a fost precedatd de o infiltratie Ientd de populatie romanizatd.
Nicolae Lupu, Ci9ilizajia dacic i influeniele romane exercilate asupra ei in sec. I i.e.n. fi sec. I e.n. (Apulum", 1978, p. 73-89).
Vezi i Iudita Winkler, Expansiunea economicd a Romei inainte de cotropirea (sic!) Daciei (SRIR, I, 1954, p. 147-158); Ion Glodariu, La
pntration conomique romaine en Dacie prromaine (D.R., 1977-1978,

p. 17-26).
I.H. Crian, Noi coordonate ale procesului romanizdrii si ale
formdrii poporului romn (Ziridava", VIII, 1977, p. 29-40). Vezi
i loan Glodariu, L'intensit de l'influence romaine en Dacie pr-romaine (T.D., V, 1984, p. 150-155).
Despre rolul culturii In procesul de romanizare vezi Mihai Barbulescu, La culture spirituelle romaine et la romanisation des Daco-Gtes,

In Actes, II, p. 259-264.

Bucur Mitrea, Szekely Zoltan, Tezaurul monetar de la Fotos
ci pdtrunderea comerciald romand in estul Daciei in sec. I l.e.n. (MCA,
II, 1956, p. 643-683); B. Mitrea, Moneda republicand romand fi unitatea lumii geto-dace, In vol. Unitate ci continuitate, p. 53-64; V. Cdpitanu i C. Buzdugan, Un tezaur de monede republicane romane desco-

perit la Cornii de Sus (Carpica", II, 1969, p. 131-144); Maria Chitescu i V. Ursachi, Doud tezaure roman& imperiale descoperite In Moldova (ibidem, p. 145-156); Constantin Buzdugan, Tezaurul de monede

republicane romane de la Vi,cina, jud. Galaji (M. Ant., III, 1971, p.

455-468) ; Eucur Mitrea, Reconsiderdri istorice. Tezaurul de la Prejmer pittrunderea economic 'd romand republicand in estul Daciei ( Aluta",

1971, p. 97-117) ; idem, Spre o revalorificare a tezaurelor de monede

romane republicane descoperite in Dacia : tezaurul de la Ilieni (jud. Covas-

na) (SCN, V, 1971, p. 81-90) ; Viorel Cdpitanu i V. Ursachi, Doud

tezaure de denari romani republicani f i imperiali, descoperite la Rdcdtdu

Pdri^e0: (jud. Bacdu) (Carpica", IV, 1971, p. 167-195); M. Chi138

www.dacoromanica.ro

tescu, Clteva tezaure monetare republicane din Moldova (ibidem, p. 159

166) ; M. Chitescu
N. Anghelescu, Le trsor de monnaies romaines

rpublicaines clecouvert et Jegdlia (dep. de Ialomija) (Dacia", 1972,

p. 303-316) ; Marius Moga, Tezaurul de monede republicane romane de

la Secu,sigiu (jud. Arad) (RMM, 1971, nr. 4, p. 321-325) ; Bucur

Mitrea, Dinu Rosetti, Un tezaur de denari rornani republicani gi imperiali de tnceput descoperit la Cetdleni Muscel (Studii si comunicdri",
Pitesti, 1972, p. 221-228) ; Em. Moscalu si C. Beda, Tezaurul de monede republicane romane de laOrbeasca de Sus (jud. Teleorman) (SCIV,
25, 1974, nr. 2, p. 265-275) ; Maria Chitescu, Eugenia Popescu, Tezaurul monetctr imperial de la Stmburegti (jud. Olt) (SCN, VI, 1975, p. 223
227) ; Vasile Drimboceanu, Un tezaur de denari romani republicani
gi imperiali descoperit in satul Homegti, com. Greabdnu (jud. Buzdu)
(ibidem, p. 219-222) ; Viorel Cdpitanu, Tezauru,l de denari romani
imperiali descoperit la Dealul Perjului (com. Oncegti, jud. Bacdu)

(Carpica", X, 1978, p. 195-204) ; Gh. Popilian, Un nou tezaur de

monede romane descoperite in Oltenia (Drobeta", 1978, p. 33-46) ;
Bucur Mitrea, Oh. Untaru, Date noi despre tezaurul roman republican
de la Conlegti (Carpica", X, 1978, p. 137-145) etc.
Pentru circulatia monedei romane in Moldova (sec. I 1.Hr.

sec. V

d.Hr.) vezi lucrarea de sintezi a lui Virgil Milidilescu-BIrliba, La

monnaie romaine chez les Daces orientaux, Bucarest, 1980, care strInge
a un loe 55 de descoperiri de emisiuni romane republicane s'i 292 imperiale.

E.S., 1976, nr. 17, p. 38. Trebuie sd tinem seama si de faptul

cd, din porunca Impdratului Traian, o blind parte din monedele vechi
au fost retrase din circulatie pentru a fi topite, ceca ce motiveazd scdderea numarului acestor monede. (D. Protase, 1980, p. 187.)
Despre dezvoltarea acestor schimburi comerciale vezi I. Glodariu, Relagile comerciale ale Daciei cu lumea elenisticd gi romcutd, ClujNapoca, 1974, precum si consideratiile aceluiasi, Comerlul roman gi

cucerirea Dcwiei (Sargetia", 11-12, 1974-1975, p. 237-249, cu

harti), unde se aratd cd interesele comerciale romane au apdrut cu
cloud veacuri Inainte de cucerirea Daciei. Vezi si Al. Suceveanu, Viala
economicd in Dobrogea romand in secolele IHIII e.n., Bucuresti, 1977.
D. Berciu, Scrieri cu itere latine in complexul dacic de la Ocnila
(Ocnele Mari), jud. Titicea (S C I V , 24, 1973, nr. 4, p. 611-620) ;
I.I. Russu, Scrierea grected gi latind in Dacia preromand (A II C, 19,

4976, p. 29-44) ; H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea

romand, Cluj, 1972, p. 224-242 etc.
Guy Barruol, La rsistance de substrat preromain en Gaule, In
vol. Assimilation et rsistance 4 la culture greco-romaine dans le monde

ancien, Bucarest-Paris, 1976, p. 400-401.

www.dacoromanica.ro

139

LI. Russu, recenzie la lucrarea lui I. Glodariu amintitd in nota

17 (R.Ist., 1975, nr. 8, p. 1275). Vezi si D. Berciu, Continuitatea, factor de bazd al etnogenezei si unitiliii poporului romdn (E.S., 1976, nr. 7,
p. 43), unde se afirmA cd sdpaturile arheologice fAcute in Cimpia RomAnd

si in Subcarpati au dus la concluzia cd zona extracarpatica se afla

nu numai sub inriurirea economicd si culturald romand, ci si sub controlul roman Ina din vremea lui Augustus".
Maria Coma, Sur la romanisation des territoires nord-danubiens

aux III-e VI-e sicles de n.. (NEH, III, 1965, p. 23-40); eadem,
Zur Romanisierung der Gebiete ndrdlich der Donau (Muntenien, Siidmol-

dau) im 4. Jh. u.z. (Dacia", IX, 1965, p. 283-298).

Maria Coma, in SCIV, 1967, nr. 3, p. 432-433.

Egon Delmer, Dacii liberi in cimpia Aradului si stadiul lor de

romanizare in secolele IIIV e.n. (Ziridava", IIIIV, 1974, p. 93

106).

Gh. Lazin, I. Nemeti, Descoperiri dacice din sec. IIIV e.n.

in zona Carei (Crisia", II, 1972, p. 200-202).
Pentru situatia din Moldova vezi: Radu Vulpe, La Valachie
et la Basse-Moldavie sous les Romains (Dacia", 1961, p. 365-393);
Nicolae Gostar, Vechimea elementului roman la rdsdrit de Carp*
(E.S., 1979, nr. 6, p. 34-37, 52); idem, Situalia Moldovei in timpul
stdiptnirii romane (SAI, 19, 1972, p. 79-87) ; Ion IonitA, Unele probleme

privind populaga autohtoncl din Moldova in secolele IIV (Crisia",

1972, p. 183-198); idem, Quelques problemes concernant la continuit
dace a Pest des Carpates au cours des II-e
IV-e de n. re, In Actes,

II, p. 331-338; Silvia Sanieloan T. Dragomir, Aspects de la cohabitation de Daces et des Romains dans le Midi romain de la Moldavie,
In acelasi volum, p. 339-349; Dan Gh. Teodor, Romanitatea in Moldova in a doua jumiltate a mileniului I (E.S., 1981, nr. 11, p. 36-38)
si indeosebi lucrarea de sintezd a lui Silviu Sanie, Civilizalia romana
la est de Carpaii si romanitatea pe teritoriul Moldovei (secolele II t.e.n.

III e.n.), Iasi, 1981.

Despre procesul de romanizare reflectat in toponimie vezi C. Cihodaru, Date toponimice relative la procesul de romanizare dintre Carpali?

Dundre si Nistru (AIIAI,. 1983, p. 371-381).

L. BArzu, p. 59.
Despre simbioza daco-romand din asezarea de la Barbosi,
vezi mai nou Ion T. Dragomir, Recente yndrturii arheologice referitoare
la coabitarea daco-romand, des coperite la Tirighina-B arbosi (T.D., III,
1982, p. 160-180).
S. Sanie, op. cit.

1_11. Macrea, p. 466. Vezi si D. Tudor, Constantin cel Mare si:

recucerircc Daciei Traiane (R I R , XIXII,1941-1942,p.134-148 -1-140

www.dacoromanica.ro

-I- 1 h); Octavian Toropu, La frontire nord-danubienne de la Dacia

Ripensis depuis l'abandon de la Dacia Trajane jusqu'aux invasions hunni-

ques, in Actes du IX-e Congrs international d'etudes sur les frontires romaines, Bucarest, 1974, p. 71-81; Maria Colma, Dacia In epoca
lui Constantin cel Mare fi a urmasilor sdi (Pontica", X, 1977, p. 215
228) ; I. Barnea, Octavian Iliescu, Constantin cel Mare, Bucureati,
1982 (indeosebi p. 92-154); I. Barnea, La politica dell'Impero romano

nail Basso Danubio dopo il ritiro d'Aureliano (sec. IVVI), in vol.

La Dacia preromana e romana, i rapporti con l'Impero, Roma, 1982,

p. 39-44.
Sofia Pahoura-Hatzopoulos, L'oeuvre de reconstitution du Limes

Danubian it l'poque de l'empereur Justinian I-er (R H SEE, 18,

1980, nr. 1, p. 95-109).
Gh. Diaconu, Unitatea culturii materiale ci spirituale a populatiei daco-rornane In sec.
(R.Ist., 30, 1977, nr. 2, p. 310). 0
constatare asemanatoare la L. Ba.rzu, p. 51: mentinerea unui imperiu
de limba latina la Dunare pina la inceputul secolului al VII-lea a asigurat, In conditiile permanergei legaturilor de pe ambele maluri ale
Dunarii, continuitatea procesului de romanizare". Vezi i harta de la
p. 24.

Vezi 0 N. Iorga, Istoria rorniznitor, II, cap. III, intitulat Reromanizarea politicd.
D. Macrea, Probleme de lingvisticd romdrIti, p. 15.
32 bis. Gh. Diaconu, Magda Tzony, Marius Constantinescu, Vasile
Drimbocianu, L'ensenzble archologique de Pietroasele (Dacia", 21, 1977,

p. 199-220); Radu Harhoiu, Componenta romand ttrzie a orizontului

cultural Pietroasa (sec. V e.n. ), In vol. 2050 de ani. Universitatea Bucure0i, 1980, p. 183-191; Gh. Diaconu, Grdber des V. Jhs. a. Z. con
Pietroctsele (,Dada", 1986, p. 177-182) etc.

L. Brzu, p. 54-55.
Eugenia Zaharia, Gleam observagi despre arheologia ci istoria

sec. VIIIXI pe teritoriul R.S. Romdnia (Aluta", I. 1969, p. 116).

C. Daicoviciu, Romanizarea, p.263. Vezi viM. Muat

I. Arde-

leanu, p. 59-62.
C. Daicoviciu, In Istoria Rornciniei, I, p. 779. Vezi i Stefan Pascu,

op. cit., p. 14, care enumera printre cane de continuare a procesului

de romanizare: propagarea pe seal% larga a cre0inismului in limba
latina (despre care vezi mai jos cap. V); legaturile permanente economice i etno-culturale ale daco-romanilor cu romanitatea sud-dunareana; comunitatea vietii economice, bazata pe sistemul monetar
roman; dominatia romano-bizantina la nord de Dunare In vremea
domniilor lui Constantin eel Mare 0 Justinian; mentinerea unor capete
de pod la nordul Dunarli.

www.dacoromanica.ro

141

Dupa cercetarile lui LI. Russu, din cele cca 2600 de nume cunoscute din inscriptiile din Dacia, marea majoritate (cca 1920, adica 74%)
slut romane sau de tip italic. Vezi discutia la M. Macrea, p. 254-255.
D. Protase, Etablissements ruraux de la Dacie romaine (RRH,
1969, nr. 1, p. 13). Despre convietuirea autohtonilor daci cu
romani vezi si Hadrian Daicoviciu, Continuitate f i romanizare In Dacia
Traiand (Steaua", 1971, nr. 6, p. 25) si L. Marghitan, II, passim.
H. Mihdeseu, Limba latind tn provinciile dundrene ale Imperiului Roman, Bucuresti, 1960.
Despre romanizarea numelor dacilor indeosebi dupa anul 212
vezi A. Kerenyi, Die Personennamen con Dazien (Dissertationes
Pannonicae ex Instituto Numismatico et Archaeologico Universita-

tis Petro Pazmany", s.I. fase. 9, Budapest, 1941), care arata multimea numarului de nume ca: Aelius, Aurelius, Septimius, Severus, Flavius, Ulpius etc., utilizate in Dacia.
Pentru romanizarea asezarilor rurale a se vedea indeosebi: D. Protase, Observaiii asupra afezdrilor rurale din Dacia romana f i post-ro-

mand (sec. IIVI ) pind la venirea slavilor (Banatica", I, 1971, p. 93

urm.); idem, Autohtoni, passim, unde se arata ca in fiecare localitate
dacica s-au gasit numeroase produse romane ; Ioan Glodariu, Afezdrile dacice fi politice de urbanizare romand ( Apulum", 1987, p. 133-137).

Procesul de romanizare a locuitorilor din regiunea Apulum este

ilustrat in mod pregnant de monumentele funerare descoperite la
Rahau, jud. Alba, unde la numai zece ani dupa cucerirea Daciei
apare cea dintii familie de daco-romani: tatal, veteranul Titus Flavius
Rufus, mama, Julia Maxima, si fiii lor: o fetita, Venusta, i doi baieti:
prima eu
Maximus si Rufinus. Pietrele funerare romane din Rahau
datare precis& in anul 116 d.Hr., iar a doua cu datare aproximativd,
cca 130 d.Hr. pot fi considerate drept primele dovezi scrise despre
Inceputul procesului de romanizare In Dacia. Vezi Romul Grecu, Monu-

mentele funerare romane de la Rdhdu-Alga (Indrumator pastoral",

Episcopia Alba Julia, II, 1978, p. 75-76). La RAMA' exista in aceasta
epoca un pagus (Apulum", 1967, p. 18-19).
Despre importanta asa-numitelor villae-rusticae In procesul de
romanizare vezi studiul lui I. Mitrofan In vol. In memoriam C. Daicoviciu, 1974, p. 245-256.
Despre rolul acestora vezi: C. Daicoviciu H. Daicoviciu,
Dveloppement urbain et romanisation dans la province de Dacie, In
Centenar muzeal orddean, 1972, p. 153-160; H. Daicoviciu, Orafele
ci romanizarea provinciei traiane (Steaua", 1974, nr. 3, p. 37) ; I. Berciu, C. Balutd, Apulum, centru de iradiere a romanitif la In Dacia (Apu-

lum", 1975, p. 643-649); L. Marghitan, II, p. 68-108 (cap. Ora,sele

142

www.dacoromanica.ro

ci tirgurile din sud-vestul Daciei romane, infloritoare centre mefteeugdrefti), care sintetizeazd rezultatele descoperirilor arheologice 'Acute
la Dierna i Tibiscum, unde daco-romanii au adus un aport Insemnat
la Inflorirea provinciei Dacia ; despre rolul asemdndtor jucat de un alt
mare oras roman, Porolissum, In partea de nord a Transilvaniei, vezi
Nicolae Gudea, Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman (AMP, 1989, p. 241-340). Intere-

sante consideratii despre rolul urbanizdrii In etnogeneza poporului

romdn la Radu Florescu, Urbanizarea Daciei (Sargetia", 1984-1985,
P. 149-166), care cuprinde si o ampld bibliografie.
Dupd cum s-a ardtat recent, limba latind a fost adoptatd In scurtd
vreme pentru cA numai folosirea latinei Men posibild Intelegerea intre
autohtoni i administratie, intre autohtoni si diverse grupuri de colonisti" (L. Bdrzu, p. 51).
C. Daicoviciu, op. cit., p. 268.

Banatica", III, 1975, p. 99-121.

Pentru o limbd cultd vorbit In aceste parti vezi N. Milidescu,
Scrisoarea lui Auxentius din Durostor, izvor pentru latinitatea balcanicd,

In vol. Omagiu Iorgu Iordan, Bucuresti, 1958, p. 607-610. Vezi

I. Fischer, Aspectul lingvistic al romanizdrii Daciei (L.R., 1978, nr. 2,

p. 189-191).
C.C. Giurescu, p. 88. Vezi i M. Zahariade, Factorul militar
ci procesal simbiozei daco-romane, In vol. colectiv Armata ci societatea

ronulneascd, Bucuresti, 1980, p. 42-63. Pentru situatia din Dobrogea

vezi Andrei Aricescu, Unitdlile militare In procesal de romanizarc a
teritoriului dobrogean (SCIV, 23, 1972, nr. 4, p. 581-592) ; idem, Armeta in Dobrogea romand, Bucuresti, 1977.

Rolul armatei In procesul de romanizare a fost subliniat si de

B. Gerov, La romanisation entre le Danube et les Balkans, d'Auguste
Hadrien (Annuaire de l'Universit de Sofia", Fac. Histoire philosophie, 1948-1949).
Dupd cum sublinia Alexandru Suceveanu, Cu privire la procesal

de romanizare (E.S., 1982, nr. 17, P. 29-32), acest proces s-a desfdsurat nu numai prin urbanizare si militarizare, ci i prin perpetuaren
unor structuri economico-sociale, In primul rind obstea teritorialli,
care au putut prelua si transmite mai departe mesajul romanitdtii".
Vezi i idem, In legdturd cu unele disculii recente privind procesul de
romanizare (T.D., 1985, P. 105-115).
I.I. Russu, Etnogeneza, p. 135.
Unii autori au exagerat urmdrile negative ale cuceririi romane,
dei au acceptat preluarea de cAtre daci a limbii i spiritualitdtii latine.
Vezi, de pildd, Ilie Ceausescu, Rezistenla poporului rorndn impotriva
invadatorilor in secalele IIXIV (Anale de istorie", 1979, nr. 5,

www.dacoromanica.ro

143

p. 68-71). Vezi mai recent Hadrian Daicoviciu, Consideraiii tzsupra

Eemnificagei stdpinirii romane in Dacia (E.S., 1980, nr. 3, P. 42-45),
care sustine cd stapinirea romand a insemnat in Dacia o reald i puternia dezvoltare economicd i cultural".
LI. Russu, op. cit., p. 226.
46 bis. Procesul este asemanator cu acela petrecut in Dalmatia,
unde, datoritd romanizArii, au disparut aproape total numele indigene
(G. Alfldy, Die Personennamen in der rbmischen Provinz Dalmatia,
Heidelberg, 1969). Pentru detalii vezi: I. Winkler, Procesul romanizdrii in lumina monumentelor epigrafice i sculpturale din afezdrile rupale ale provinciei Dacia (SCIV, 25, 1974, P. 497-517) ; V. Wollmann, Epigrafia fi problema romanizdrii in provincia Dacia (AIIC,
XVIII, 1975, p. 281-289) ; Claudia Luca, Zaharia Milea, Onomastica
inscripliilor de la Potaissa (AMN, 15, 1978, p. 189-194).
C.C. Giurescu, p. 91-92. Aceeasi concluzie la D. Protase, Les
rapports entre Romains et Daces dans la province de Dacie, iii vol.
Assimilation et rsistance It la culture grco-romaine dans le monde ancien,

Bucarest, 1976, p. 499: La romanisation des Daces a t un processus

reel, rapide et puissant, assure essentiellement par la colonisation masive

et par l'arme".
Dupd cum au dovedit descoperirile de la Biertan, Socetu si Curcani, in sec. IV d.Hr. localnicii foloseau scrisul in limba latind (D. Berciu, in E.S., 1975, nr. 12, p. 42). Folosirea limbii latine de cdtre autoh-

toni in Moldova este dovedit de descoperirea altarului votiv de la

Sendreni (L. Barzu, p. 52).
Cit priveste pe dacii liberi, acestia si-au pastrat cultura (probabil
limba) pina in sec. V d.Hr. (Mircea Rusu, in AIIC, 1978, p. 125) ;
dupd aceasta data, limba daca dispare.
C.C. Giurescu, p. 88. Vezi i M. Macrea, p. 385-386; C. Preda,
Factorul autohton i romanizarea in formarea poporului ronzdn (E.S.,
1976, nr. 17, p. 38-40).
E.S., 1976, nr. 7, p. 43. Vezi si L. BArzu, p. 58, care arata cd
cele sase veacuri de stApinire efectiva romana pe ambele maluri ale
Dundrii au fost suficiente pentru a-i da populatiei daco-romane convingerea apartenentei la o forma de civilizatie superioarA, singura in
mdsur sa-i asigure supravietuirea fizica, conservarea fiintei etnice
a limbii latine".
Pentru Banat, aceleasi concluzii la L. MOrghitan, II, p. 174: urmale arheologice de pe cuprinsul bdnatean atesta cu claritate ca procesul de romanizare a inceput foarte de timpuriu..., s-a desfdsurat cu
deosebitd intensitate pe toata durata celor paste 165 de ani ai existentei Daciei romane, continuind fr intrerupere Inca douti secole dupd
retragerea aurelianr.
144

www.dacoromanica.ro

Despre legdtura dintre romanizare si continuitatea populatjei in

Dacia Traiand vezi precizarile lui H. Daicoviciu, in Steaua", 1971,
nr. 6, p. 25.
V. Duruy, Histoire des Romains, IV, Paris, 1882, p. 758.
C. Patsch, op. cit., p. 213. Vezi opiniile invocate de C. Daicoviciu, Romanizarea, p. 261-262 si D. Protase, 1980, p. 230-231.
Romanizarea Daciei a fost acceptata, de asemenea, si de istoricii
sovietici. De pildd, E.A. Rikman, Unele probleme ale romanizdrii populagei de pe malul sting al Dundrii inferioare in prima jumdtate a mileniului I e.n., in vol. Legdturile slavo-volohe, ChisinAu, 1978, sustine romanizarea intensd." a Daciei.

Dupd cum a arAtat intr-un excelent studiu Alexandrescu, Le

paradoxe roumain (International Journal of Rumanian Studies", I,
1976, nr. 1-2, p. 3-19), In secolele XVIIXIX cultura roman& a
urmarit sd se integreze in cultura romanitAtii occidentale, cdutind sd
realizeze astfel un mit al identitdtii".
Caltori strdini, I, p. 39.
Ibidem, p. 323.
Hurmuzaki, Documente, 111/2, p. 530.

R.V. Bossy, Mdrturii finland,eze despre Romdnia, Bucuresti,

1937, p. 27.
Radu Vulpe, Romanitate fi creftinism, coordonate ale etnogenezei
ronzdne, in vol. .De la Dund re la Mare. Mdrturii istorice fi monumente de
artli creftind, Galati, 1977, p. 16.

www.dacoromanica.ro

Capitolul III
ABANDONAREA SI EVACUAREA DACIEI
DE ADMINISTRATIA ROMANA

Adversarii continuittii (Roesler, Hunfalvy, Tamhs etc.)

au folosit ca principal argument al lor afirmatiile unor istorici romani (In special ale lui Flavius Vopiscus), dupti care

Aurelian ar fi retras toat populatia din Dacia.

Pentru a da greutate acestor afirmatii, Roesler sustinea

ca. Vopiscus a fost un istoric prea Intelept, care-0 Intemeiaza

prerile sale pe o cercetare contiincioasil a faptelor 0 care

dispunea de un bogat material istoric" 1, afirmatie cu totul

neintemeiat. Autorul uit c Vopiscus Insu0 marturise0e
ca a scris istoria lui Aurelian la struintele unei rude a 1mpratului, Iunius Tiberianus, care l-a sfdtuit ca nu trebuie
s spun's:L. adevrul cad ar avea tovara0 de minciuna pe
nite autori a caror elocint istorica o admirm" ( habiturus
mendaciorum comites quos historia' eloquentiae mirammr auctores) 2. In secolul nostru, eruditii germani Hermann Dessau

i Ernst Hohl au ajuns la concluzia cd autorii w-zisei opere

Historia Augusta" ar fi ni0e anonimi din epoca ImpAratului
Theodosius 0 din care s-au inspirat, in secolul al IV-lea d.Hr.,
Eutropius i Rufinus Festus.
Dupg cum s-a arAtat, deosebirea de preri dintre istorici
10 are originea In felul ambiguu, prea rezumativ 0 nu Indeajuns de precis In care evenimentul abandonrii oficiale a
Daciei a fost prezentat de scriitorii antici, care nu slut contemporani cu acest eveniment. Intreaga discutie a fost de

multe ori viciat de unele tendinte inspirate din interese

politice, ceea ce a dunat lmuririi pe baze tiintifice a
problemei 3.

Adversarii continuittii nu au tinut seama nici mcar

de faptul a In Dacia locuiau numer00 daci liberi (in afara
provinciei romane), care nu trebuiau sti asculte de porunca
lui Aurelian de
prsi tara.
146

www.dacoromanica.ro

Izvoarele literare relative la parasirea Daciei au fost

supuse unor atente analize de numerosi cercetatori 4; cei
mai multi dintre ei au artat ca acestea exagereaz, ea sInt
scrise tIrziu, din porunca, pentru a linisti spiritele si a salva
onoarea imparatului, sustinInd ea acesta ar fi pus la adapost
populatda.

Inainte de a discuta problema izvoarelor, va trebui sa

artm ea Dacia nu a fost prasita de administratia romana
intr-un moment de panica generala, care sa fi determinat
evacuarea provmciel, cl, dimpotriva, Intr-o perioada relativ
calma: momentele dificile de la mijlocul secolului al II-lea
d.Hr. fusesera depasite, grupuri mari de carpi fusesera colonizate In Imperiu, iar agresivitatea carpo-getica era In declin.
Dupa cum sublinia Ligia Barzu, In ultimul sfert al secolului
al III-lea d.Hr. si In cea mai mare parte a secolului urmator
nu se constata In provincia Dacia Superioaril si la apus de
limes-ul transalutan nici o miscare de populatie demna de
a fi luata In considerare" 5. Dacia a fost pierduta de romani
nu In urma unor Infringen militare la nordul Dunrii, ci ea
a fost pur si simplu abandonata, fara a fi cedata In staplnirea cuiva", este si convingerea lui D. Protase ; reputatul
specialist clujean lsi bazeaza convingerea pe faptul ca toate
vestigiile ce pot fi atribuite gotilor In Dacia skit ulterioare
anului 3006.
Istoriile cele mai vechi n-au scris ce vedeau, ci ce au-

zeau, remarca Vasile Parvan. Invatatii aceia de atunci,

scriind si ei numai dupa carti, nu si dupa viata, au pus In
povestea lor stirea ce li s-a spus la Roma, care era asa de

departe de Dacia noastra: Dacia lui Traian a fost parasita

si toti locuitorii ei au fost mutati la miazazi de Dunare.
Ar fi fost o rusine mare si pentru Roma si pentru Imparatul
care a facut isprava sa se spuna adevrul, ca locuitorii nu
s-au mutat, ci au ramas dincolo de hotar, cu barbarii stapIni
peste ei si peste tara si munca lor. Pe urma Insa, cum la
miazazi de Dunare nu se Intlmplase nimic nou, caci totul
fusese numai praf In ochii lumii, fireste nimeni n-a mai seria
nimic si nici pe pietre, nici In carti, n-a mai ramas nici o
stire despre ceea ce ar fi fost sal fie viata cea nou a noastra,
In Peninsula Balcanica" 7.
ata textul lui Vopiscus: Vazind ca Illyricum e devastat
si Moesia ruinata, (Aurelian) a Orbit provincia lntemeiata
de Traian peste Dunare, Dacia, pierzInd speranta de a o
www.dacoromanica.ro
147

mai putea mentine, retragInd din ea armata i pe provinciali

(sublato exercitu et provincialibus). Oamenii luati de acolo
i-a aezat In Moesia i a numit (noua provincie) Dacia sa
(adica Aureliana), care acum desparte cele douti Moesii" 9.
Dupa cum s-a observat, afirmatiile lui Vopiscus contin
unele contradictii flagrante, astfel IncIt el nu poate constitui
un izvor sigur despre retragerea provincialilor" din Dacia.

Mai IntIi, dacti Illyricul era devastat i Moesia ruinata",

cum ar fi putut Aurelian sa retragil locuitorii Intr-o provincie

pierduta" ? Apoi, daca' i sudul Dunarii era mereu prdat

i nesigur, din cauza acelorai barbari, ce siguranta putea
prezenta aceasta regiune pentru locuitorii veniti din nordul
Dunarii ? 9

De altfel, aa cum s-a remarcat recent, dupil anul 275

viata In regiunile de la nord de Dunare era mai sigura decit
la sud, deoarece aici s-au aezat gotii Oda' la trecerea In
Italia ; tot In nord-vestul Peninsulei Balcanice i In Panonia
s-a aflat centrul de greutate al hunilor, mai apoi al gepizilor
i avarilor ; tot la sud de Dunare sint pustiite spatii intinse
In perioada celor trei mari catastrofe care au zguduit jumatatea orientala a imperiului Infringerea de la Adrianopole,
ruperea pactului cu hunii i mareea slava" 1.
Vopiscus nu este Insti singurul izvor despre abandonarea
Daciei ; mai sint i altele care se contrazic In privinta elementelor retrase din provincia lui Traian. Astfel, Eutropius
vorbete vag de romani din orae i de pe ogoare" (abductosque Romanos ex urbibus et agris Daciae in media Moesia
collocavit); Rufius Festus 11 se multumete cu simplul nume
de romani" (translatis exinde Romanis), In timp ce bineinformatul Jordanes nu mentioneaza declt legiunile" (evocatis exinde legionibus) 12
Dupti Rufius Festus i Eutropius ar fi fost retrai romanii

In general ; dupa Flavius Vopiscus (Historia Augusta),

armata i provincialii, iar dupa Iordanes numai legiunile.
In plus, Eutropius, Festus i Jordanes admit o dubla abandonare a Daciei (una sub Gallienus i alta sub Aurelian),
Aurelius Victor i Orosius sustin ca Dacia a fost pierduta
Inca de Gallienus, iar autorii lucrarii Historia Augusta, de
Aurelian. Este vorba deci de o lipsa evidenta de precizie a
acestor izvoare care a dat posibilitatea unor autori f ortind textul sa accepte ideea unei evacuar totale a Daciei

Traiane, dei nici un izvor nu afirma aceasta.

148

www.dacoromanica.ro

De curInd s-a remarcat faptul ca &tit Eutropius, cit

Vopiscus nu afirm declt cfi Aurelian a retras numai ceva,
o parte din populatia din Dacia", si aceasta deoarece ei nu

folosesc adjectivele totus sau omnis (= tot); nefolosind

niciodat aceste adjective In pasajele privind retragerea lui

Aurelian din Dacia, Inseamna c nu au vrut In nici un fel
s' se refere la o retragere totala a populatiei", ceea ce ni se
pare perfect Intemeiat 12biS
Duptt cum s-a artat, nodul discutiei 11 constituie mai
ales termenul provinciales 13 din Historia Augusta si expresia

ex urbibus et agris de la Eutropius 14, interpretate Intr-un

mod simplist i absolut. Or, aceste cuvinte, scrise fugitiv,

In rezumate extrem de concise, de catre autori trind cu

mult mai tirziu declt faptele pe care le pomenesc, Sint din
capul locului lipsite de o adevrat autoritate documentar.
Pe de alt parte, chiar acordIndu-le atentie, In lipsti de stiri
rnai circumstantiale pe care unii se simt ispititi s li-1 acorde,
ele nu prezint nici o precizie care sit' oblige la o asemenea
acceptiune. Exist In schimb o varianta care chiar i se opune
categoric. Este expresia evocatis exinde legionibus a lui Ior-

danes, care se abtine s vorbeasc de populatia evacuat,

asertiunea la armat" 15.
Foarte interesante ni se par precizrile filologului italian

Alberti Arnaldo, care, pornind de la faptul cift Eutropius

vorbeste mai Intli de aducerea de coloni In Dacia (ex toto
orbe romano infinitas eo copias horninum transtulerat ad agros
et urbes colendas ) i apoi de retragerea acestora (abdutosque

Romanos ex urbibus et agris Daciae), arat cA Eutropius

se refera la transferarea si la chemarea acelorasi persoane",

adic a colonistilor adusi In Dacia. Au fost retrase deci numai

contingentele de trupe (evocati exinde legionibus) 0 un numr

mai mic sau mai mare de functionari (provinciales) 16.

Cit priveste pe Jordanes care era mult mai bine informat asupra realiftilor din regiunile dunrene, de unde era
originar acesta, stiind cd In secolul IV e.n. . exista G
populatie roman In Dacia, refuel s preia de la lnaintasi
povestea cu 4provincialii, i onultimile , rezumindu-se
deliberat la armat", remara pe bung dreptate arheologu1
D. Protase.

De altfel, asa cum s-a observat de curInd, retragerea

legiunilor s-a fcut cu mult discretie, astfel 'nett nici un
izvor literar contemporan sau din anii urmtori nu o mentioneaza. Mai mult chiar, o inscriptie datat In anul 275,
www.dacoromanica.ro

149

descoperita la OrMans (Franta), In al carei text numele

Imparatului Aurelian e Insotit de titlul Dacicus Maximus
(semn ca a repurtat o victoria In aceastgt provincie), denotti
ca In Gallia, In anul Inaltarii acelei epigrafe, nu se cunoscuse
nimic In legaturti cu evacuarea Daciei" 17 Ori, nu este posibil
ca un asemenea eveniment important sa treacgt neobservat
de contemporani.

Cercetri mai noi au dovedit existenta a doug traditii

istorice cu privire la retragerea aureliand: prima, care vorbete de o evacuare totalgt, atit a armatei at i a populatiei,
este gresita i tendentioasa, In timp ce a doua, care indica

doar o evacuare partiala sau oficiala, reprezinta traditia

cea bun& sau corect, lndreptInd In mod constient traditia
greita despre evacuarea totala a Daciei. Eutropius urmarea
sa atenueze impresia produsa de marea pierdere teritorial
suferita de Imperiul Roman i sgt salveze atit prestigiul

compromis al acestuia, at i pe acela al lui Aurelian, pe

care-1 idealiza.

Analizind textul referitor la intentia lui Hadrian de a

evacua Dacia, Vladimir Iliescu preciza: Pe vremea lui
Hadrian era greu de conceput o evacuare a cettenilor

romani din Dacia, drept care lmparatul a renuntat la ideea

sa, dei ne afltim doar la citiva ani dupa cucerire s't de aceea
numarul cettitenilor era In once caz mai mic cleat, duptt
165 de ani de romanizare 18. Inseamna ca sub Aurelian,
clnd imperiul era mult mai slab, iar populatia romana mai
numeroasa, operatia ar fi fost imposibila, cel putin dupa
logica lui Eutropius". Acesta nu i-a dat seama de contradictia ireconciliabila a argumentarii sale, care este ambigua;
,caci din moment ce Hadrian vroia cu adevarat sa piece din
Dacia, trebuia sti retraga putini cetateni, daca Aurelian a
putut sa-i retraga pe toti ; iar daca a ramas, fiindca n-a
putut sti-i scoata pe cei putini, nici Aurelian n-ar fi putut BA
procedeze la fel cu Oat& populatia" 19.
*

Ideea abandonarii Daciei de clitre lntreaga populatie

klaco-romanti a fost respinsgt de istoricii romani care s-au
ocupat de aceasta problema si care au sustinut cu totii di
este vorba de retragerea legiunilor, administratiei i a unei
minoritati Instante a populatiei civile. lata clteva din parerile

expuse In aceasta problema: Un popor asezat nu fuge

niciodata In 1ntregimea lui Inaintea unei navaliri. Numai

150

www.dacoromanica.ro

nomazii care 10 duc viata In cgrutele lor, umblind din loc

In loc, se pot strmuta cu totul. Se poate oare gasi un singur
exemplu In istorie unde un popor aezat sti fi pilriisit Ora
sa pentru a ciluta scpare aiurea ?... Pentru ce oare singuril
Dacia sd fi Ricut excel:11de de la aceastil obte.ascii lege ?",

arta A.D. Xenopol

Condamnat de critica izvoarelor, teza unei evacuan
totale a populatiei din Dacia este respinsd 0 mai mult de
realit4ile generale ale vietii omeneti i de ordinea fireascil
a lucrurilor. Teritoriile Daciei Aureliene de pe malul drept

al Dungrii 0 din Balcani nu ofereau nici intinderea, nici

mijloacele de trai ale Daciei Traiane i nici nu erau depopulate

pentru a-i primi pe toti locuitorii acesteia plat la ultimul

om", sustinea Radu Vulpe 21
C.C. Giurescu afirma la rindu-i: parasirea Daciei sub
Aurelian trebuie Inteleasti In sensul cA s-au retras peste
Dunre legiunile, functionarii 0 o minoritate a populatiei
civile, aceea bogat, care, cu banii ei, putea tri oriunde.
Marea majoritate lnsri a populatiei satelor i oraelor, plugarii,

meseriaii, micii negustori, descendentii directi ai

dacilor autohtoni romanizati i ai veteranilor, au rmaspe loe, sub noii stapini, gotii, cgrora le-au platit dAn i dijme.

De altfel, gotii luaserd In stpinire Dacia in calitate de

ifeder4i, , adicg aliai, obligIndu-se sti. nu mai atace Imperiul,
ha chiar s-i d ea ajutor impotriva altor nilvlitori. Nu e vorba,

aadar, de o prasire In mina unor adversari neimpkati,

care s distrug totul, aezdri i oameni, In Ora cucerit".
Si mai departe: Istoria ne arata eh, in toate timpurile i
la toate popoarele, multimea, aceea legat prin indeletnicirile ei de pgmintul care o hrgnete, multimea nu fuge.
N-au fugit nici galo-romanii In fata francilor, n-au fugit
nici italicii In fata gotilor i apoi a longobarzilor, n-au fugit
nici daco-romanii In fata gotilor, cum nu vor fugi, un mileniu

mai tirziu, In fata tlitarilor"22.

La rIndul sau, LI. Russu constata: ciao& trupele romane

vor fi autat i izbutit sa constringa chiar 0 pe cei mai In-

drtnici i excentrici cetateni* a se evacua In Moesia,.

In schimb apare destul de putin probabil cA se va fi Incercat
reuit a Indupleca i culege de prin sate, de la stine
$slaurilo , de pe vAi i plaiuri pe autohtonii daco-romani
legaIi de glie 0 de codru spre a-i face sa-i prtiseasa vetrele,
luind calea pribegiei... Bunul sinit practic i logica istoria,
impiedicti pe oricine a-0 imagineze o evacuare integralii,
www.dacoromanica.ro

151

absolut a populatiei, indiferent de conditia ei social, juridica s economica, din cimpille, vaile, plaiurile si muntii
Daciei" 23.

In sfirsit, de curind, Stefan Pascu enumera motivele

pentru care Dacia nu a putut fi parasit de locuitorii stii:
O populatie care a trait de milenii in aceleasi locuri
populatia daca nu-si paraseste locurile ancestrale in nici
o imprejurare. In al doilea rind, nu se cunoaste nici un caz
In istoria omenirii cind o populatie sa-si fi parasit, in totalitate, caminele, gospodariile, in fata unor invazii. In al
treilea rind, de la parsirea Daciei de oficialitatea romand
si pina la asezarea gotilor primul val de populatie in
migratie
au trecut mai multe decenii. In al patrulea
rind, chiar noii veniti ar fi impiedicat aceasta evacuare,
avind nevoie de sprijinul material al autohtonllor obligata
In natura si colaborarea militara a acestora. In al cincilea

rind, teritoriile sud-dunarene nu erau prea linistite si mai

ferite de primejdii decit cele nord-dunarene. In al qaselea
rind, germanicii, asezati in fostele teritorii ale Imperiului,
erau socotitd aliati (foederati) ai acestuia, ceea ce inseamna
o colaborare politica si militara. In al saptelea rind, nu existal

nici un izvor care sa ateste venirea romnilor de la sudul

la nordul Dunarii intr-o vreme mai tirzie. In al optulea rind,
populatia daco-romana, devenita poporul roman, ar fi trebuit sa aiba o memorie neobisnuita pentru a se aseza, dupa

600-800 de ani, exact pe locurile parasite" cu 8-9 secole

lnainte" 24.

Nu numa istoricii roman au respins deea parsri

Daciei de catre intreaga populatie daco-romana, ci i numerosi istorici si invatati straini. 'e.t.a doar citeva exemple
din numeroasele ce se pot da:
Mitropolitul Stefan Stratimirovici de Karlovitz contemporan cu Petru Major sustinea cu justete la 1806:
marturia lui Vopiscus din aceast expresie sublato exercitu
et provincialibus i a lui Eutropius abductos Romanos ex
urbibus et agris Daciae cel mai bine si probabil asa se poate
intelege deed spunem ca romanii si-au retras de acolo
armata lor, toate garnizoanele si toti functionarii care au
apartinut armatei sau conducerii, si poate pe toti cetatenii
romani care s-au distins prin proprietali i prestigiu, care au
putut i au vrut sa plece. Acolo au lsat intreaga multime
(oulgus, ignobile, colluviem) a acelui popor, care intotdeauna
352

www.dacoromanica.ro

a alcdtuit cea mai mare parte a locuitorilor, neputind afirma

di ei (romanii) au retras In afar de functionari, orgseni i
familiile ilustre, si marefe numr al multimii de acolo, rspindit pretutindeni prin acei munti i dumbrvi, majorata
In timp de mai mult de un secol i jumatate (intre 106-272
cit timp romanii au stpinit acolo), obinuit cu acele regiuni,
cu clima, cu felul i obiceiurile sale, decit sti fie retrag vrInd
sau nevrind. Aceast ultim eventualitate este aproape imposibil la oricare popor, mai ales In timp scurt, numai dac
este intrebuintat forta, despre care, ins& nu tim nimio.
Totui, putem presupune c acea multime, dui:4 exemplul
din Italia i din alte regiuni ale Imperiului Roman
celorlalte'
invadate de barbari, a vrut s rmind pe loe .1 s se uneasca

cu prostimea" invadatorilor. A fost imposibil ca romanii

s nu doreascA ca pe intreg poporul colonizat acolo de Traian

s-1 transfere in acea vast& provincie, ci, dimpotriv, au

transferat
orenii i poate pe nite coloniti,
functionarii'
pe care i-au
aezat in dreapta Dunrii in Moesia, aa incit
cel mai mare numr al poporului simpiu a rmas pe locurile
lui". Invtatul mitropolit considera mai departe c4 numai
astfel pot fi acceptate In mod firesc expresiile istoricilor
romani" 25. Am insistat asupra acestui punct de vedere
deoarece este mai putin cunoscut si, in plus, este foarte
apropiat de acela al istoriografiei romneti.
La mijlocul secolului trecut, francezul A. Ubicini se
intreba: guard ils n'ont fuit ni d'Espagne ni des Gaules,
comment admettre qu'un peuple entier des Romains, trois
millions d'dmes peut tre, aient consenit

et

s'expatrier ? Cela

zi'est pas possible" 26.

Marele istoric E. Gibbon afirma a Aurelian a retras

numai armata din Dacia, dar al aici a emas, totui, un
numr considerabil din locuitorii si, care se ingrozeau
mai mult de pribegie decit de stpinul got. Aceti romani

decazuti au continuat s slujeasc imperiul, atrgind la

viata civilizat pe barbari, pe care i-au filcut sa se lege chiar

de Roma", Insuindu-i graiul lor 27.
De aceeai parere se declara i J. Jung, care considera a
rom tinii din Dacia sint fara indoiala urmaii dacilor romanizati care au rmas in tara lor ; Aurelian nu a retras din Dacia

decit o parte din coloniti, mai ales dintre cei bogati, 'rag
marea majoritate a populatiei, care cunoscuse destule greu-

tAi In timpul stpinirii romane, a continuat s triascti

sub noii stpini, gotii 28

www.dacoromanica.ro

153

L. Homo, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai epocii

lui Aurelian, sustine si el c nu a fost posibila parasirea Daciei

de &titre toatil popu1a0a daco-romana: Toute la partie

de la population qui vivait it proximit des camps lgionflakes: families des soldats, vtrans retirs du service,
marchands etc., a suivi l'arme sur la rive droite du Danube.

Mais il dut rester dans les campagnes un grand nombre

d'anciens habitants qui vivaient en bon accord avec les

Goths, et n'avaient aucun intrt a abandonner la province.

D'ailleurs, une vacuation complte e-Cit probablement
t inexecutable, sans une nouvelle guerre ; les Goths ne se
seraient pas prtes au dpart de toute la population civile.
Si cette population s'accomodait du nouveau rgime, Aurlien n'avait aucune raison de se montrer plus intransigeant
qu'elle" 29
C. Patsch

considerat drept cel mai bun cunoscator

invoca faptul di viata In Dacia
Traiana a fost destul de nelinistita lnainte de retragerea
aureliana, astfel Inclt cei ce au reusit sa se acomodeze cu
al romanitatii orientale"

acest fel de viata au Minas pe loe; cei care-si temeau averile

vor fi parasit provincia chiar lnainte de evacuarea oficial.

El citeaza cazul mamei viitorului Imparat Gallienus care

a plecat din Transilvania, refugiindu-se In fata invaziei
carpilor, In apropiere de malul drept al Dunarii, gata sa se
lnapoieze imediat ce situatia politica s-ar fi schimbat si
regretInd provincia parsita 3.

Un mare medievist francez, F. Lot

initial Impotriva tezei continuitatii

care se declarase
sustinea In 1943:

Passertion que toute la population de la Dacie nord-danubienne a t ramene au Sud du fleuve peut n'avoir pas plus
de realit que l'assertion que la population romaine au Nord
des Alpes (en Norique) a t ramene en Italie. A priori il
est plus que probable qu'une bonne partie de la population
est demeure sur place' 31, concluzie cu care sintern Intrutotul de acord.
*

Unul dintre argumentele cele mai convingatoare pentru

dovedirea imposibilitatii strtimutarii unei populatii atit de
numeroase la sudul Dunarii este faptul ca. aceasta stramutare

nu a lasat nici o urma materiala In locurile unde se presupune ca s-ar fi fcut, nici urme serse, nici urmele sau
154

www.dacoromanica.ro

amintirea unor aezdri noi care trebuiau sd addposteasca

pe noii veniti.
Acest argument a fost formulat deosebit de convingator
de marele invtat care a fost Vasile Prvan, care spunea:
Povestea inceputurilor natiei noastre romaneti a inctiput,
de vreo sut de ani incoace, pe mina unor invatati strini,
care citiser multe carti despre noi, dar tara, viata i firea
noastra nu le cunosteau. Si ei au scris aa cum au gsit
In nite istorii vechi, cd acum aisprezece sute de ani strmoii notri daco-romani au plecat, In urma unei porunci
imprtiteti, din tare aceasta ce o locuim..., i s-au dus
dincolo de Dunare pind in fundul Balcanilor i nu s-au intors

inapoi decit acum ase sute de ani, chid adica' hrisoavele

vechi vorbesc iara de ei ca fiind aici, In Romania. Dar numai

cu crtile nu se poate dovedi nimic hotdrit... Caci aici trebuie Intrebata i viata, nu numai dirtile, care pentru zece
veacuri nu tiu &I spund mare lucru despre noi in tara noastr

de azi".
Pornind de la aceastd constatare i linind seama de desimea aeztirilor omeneti (sate i orae) din Dacia Traiana
(fara a mai socoti Muntenia i Moldova!), marele savant
considera c la o suprafata de cca 100 000 km2 i o densitate de minimum 10 locuitori pe km2, avem pentru Dacia
lui Traian un milion de locuitori 32 la anul clnd a venit porunca sa pdraseascd toti Ora". Si zicem noi: daca milionul
asta de oameni a trecut tot la miazdzi de Dunare, cum spun
cele vreo doua-trei scrieri vechi dupti care s-au luat invatatii cei noi, atunci nu se poate sti nu gasim dincolo de Dunare,

In ruinele i pe pietrele scrise, ce ni s-au pastrat destul de

multe din vremea aceea, semne ca la anul 270 dupa Hristos
populatia de acolo s-a inmultit dintr-o data cu un milion.
Daca nu raw, macar sate mai multe, dad(' nici sate noua,
macar ldrgirea celor vechi, trebuie s-o intilnim In semnele
serse ale vremii aceleia. Si totui. Toate tirile ce avem
de la miazazi de Dunare: ruine, pietre scrise, 611'0 vechi cu
nume de orae i sate de atunci, nu arata, in afard de bote-

zarea de dare stapinire a unor bucati de pamint de aici

cu numele Daciei pierdute, nici o schimbare In anii de dupa

270. Tot atitea sate, tot atitea orae, tot atita bogatie i
saracie i inainte i dupa anul aa-zisei noastre stramutari.
Atunci, unde a intrat mullimea aceea de oameni ? Ca nu
www.dacoromanica.ro

1:55

un milion, ci numai cinci sute de mii, ha chiar si numai

o But:4 de mii s fi fost si tot s-ar fi pdstrat vreo urrnd".
Mai departe, V. PArvan aratd c'd once miscare mare de
populatie din acea vreme a ldsat urme serse, In afard de
aceea, inexistent, a mutrii daco-romanilor la sudul Dundrii:

Cdci iota: skit asezati aici cu de-a sila, tot prin veacurile
acestea, niste barbari carpi, rude cu dacii nostri, ci istoriile
vechi ne-au pdstrat numele satului lor, cum ne-au pdstrat
i numele unor sate ale sarmatilor, mutati In diferite timpuri,
la miazzi de Dunre. i tot asa avem pAstrate o multime
de nume de ale satelor dace ori barbare de la miazdzi de
Dundre, precum pietrele scrise ne dau stire build i dreapt
despre atitea mutdri de popoare de la miazdnoapte la miazdzi de Dundre, Inca dinainte de vremea lui Hristos ci apoi
mereu pind in vremurile noud" 33.

0 serie de alti istorici au dovedit ea si In alte provincii

ale Imperiului, pdrsite de administratia romand, locuitorii
au rdmas pe loe, ceea ce se va fi IntImplat si In Dacia. Astfel,
Jung si Friedwagner au invocat analogia cu situatia provinciilor Noricum si Vindelicia, unde stdpinirea roman
a durat de trei ori mai mult decit in Dacia ; desi la anul 488.
d. Hr. s-a dat poruncd pentru pdrsirea acestor provincii
de dare toti locuitorii (universi), multi dintre ei au rgimas
pe loc, astfel !nett In secolul al IX-lea se gaseau aici numerosi trani care vorbeau o limb' romanicd, trind in satele lor
denumite yid Romanisci" 34.
Un alt exemplu invocat de N. Iorga este acela al colonistilor romani din orasul Nisibis de la granito persangi,
care, cu toate amenintdrile stpiniri, s-au Impotrivit ordi-

nului de a pdrsi orasul in vremea lui Iovianus, in anul

363 d.Hr. 35.

De altfel, asa cum au remarcat numerosi istorici (D. Can-

temir, P. Maior, A. T. Laurian, A. Sacerdeteanu etc.),

locuitorii Daciei Traiane nu se puteau muta de pe locurile

strdbune Intr-o regiune sdracd i nesigurd, pentru c si la
sud de Dunre aveau loe dese incursiuni barbare. In Dacia
Aureliand, ca ci In toatd Moesia, barbarii puteau sd strdbattl_

lard nici o dificultate gait In secolul III cit si In IV, dup.&

cum se probeazd prin devastarea general a Imperiului,
de unde rezultd cgi si in dreapta Dundrii viata romanilor era

tot asa de expus ea si in Dacia" 3'.

Asa cum s-a mai observat, barbarii incici aveau nevoie de

o populatie stabil In Dacia, In propriul lor interes. Ger156

www.dacoromanica.ro

seria Ernst Gamillscheg care au venit inaintea

manii
gepizilor In Dacia si Panonia, vandali, goti etc., nu se puteau

dispensa de bratele populatiei autohtone, care tria din

munca pamIntului. Ei erau siliti s-o mite, Intocmai ca francii

In Galia i gotii si longobarzii In Italia. Acesti daci romanizati, panoni si iliri erau pe jumatate liberi; deposedati fur.
numai marii proprietari" 37. i, Intr-adevar, dupa cum vom
arata Intr-un alt capitol, cercetarile arheologice au dovedit
o coabitare a populatiei bastinase cu unii dintre migratori.

De altfel, trebuie sa mentionam faptul ea istoriografia

european mai noua a atenuat mult caracterul distrugator
al primelor invazii barbare", subliniind mai ales procesul
de osmoza dintre cele dou lumi 38.

Pentru a ilustra interesul pe care-1 aveau popoarele

migratoare fata de populatia bastinasa care-i furniza hrana,

s-a citat conflictul dintre Attila si Bizant din pricina populatiei romanizate fugite in Imperiu. Regele hunilor ameninta cu rzboi pe lmparatul bizantin daca nu i se vor restitui si nu vor fi expulzati acei a romani care li cultiva pamintul cucerit de el" 39. (S nu uitam cele spuse de Ammianus Marcellinus cti hunii nu arau si nu se atingeau de coarnele plugului.)

Un alt argument adus de C. C. Giurescu In favoarea

ramlnerii populatiei autohtone In Dacia 11 constituie faptul ca,

sub dominatia mai mult nominala a unor barbari, obligatiile acestei populatii fala de noii stpIni erau mai supor-

tabile cleat acelea NO de administratia bine organizat

a romanilor. Ca viata In noile Impreiurtiri din linutul
carpato-dunrean era suportabil, mai mult chiar, ea, in
unele privinte, era mai usoara declt aceea dus sub perceptorul si militarul roman, ne-o dovedesc anumite pasaje ale
scriitorilor epocii imperiale tirzii si In special pasajul urmator

din Salvianus: Intr-un glas se roaga tranii romani sa-i

lase a trai cu barbarii... Si apoi sa ne miram ca nu pot fi

lnvinsi gotii, cind stenii sInt mai bucurosi s fie cu ei declt

eu noi" 40.
Alti lnvatati au evocat cuvintele lui Engippius, care af ir-

ma ca romanii triau In Intelegere cu barbarii 41, sau au

eitat spusele unui cronicar sirian care mrturisea ca avarii
i slavii spuneau populatdei supuse: sernanati si secerati,
noi avem sa va luam numai o parte" 42
Se mai pot evoca si alte marturii ale cronicarilor din antichitate. De pilda, Procopius afirma ca. Totilas, regele gotilor,

www.dacoromanica.ro

157

asediind niste cetati, taranilor nu le pricinui nici o neplacere... si le porunci s lucreze pamIntul mai departe, dupa

obicei, platindu-i tributurile" 43, iar Paulus Orosius constata

la Inceputul secolului V ca se dig romani care prefera sa

traiasca saraci dar liberi !titre barbari, cleat sa suporte,
intre romani, greut'atile darilor" 44.
La toate acestea trebuie sa adaugam i constatarile lui
M. Macrea pentru a Ifftelege de ce marea masa a populatiei
a ramas pe loc: populatia saraca i pina aici exploatata,
care reprezenta majoritatea populatiei provinciei, nu era
debo interesata sa urmeze pe fostii ei stapIni. Raminind
pe loe, ea scapa de fostii ei exploatatori, de plata impozitelor, de vexatiile de tot felul ale functionarilor fiscali.
Totodata, ea putea profita de pe urma plecarii celor bogati,
luind in stpinire pamintul si tot ceea ce acestia nu puteau
duce cu ei" (ultimul aspect are o deosebita importeata) 45.
Se Intelege ca nu trebuie sa idealizam situatia Daciei
dui:A retragerea aureliana, care a avut i urmari negative.
Dupa cum preciza I. I. Russu, intreruperea muncii si productiei organizate dupa sistemul roman a fost Insotita de
recesiunea economica a provinciei: .,In primul rind, s-a
dezorganizat viata urban& si productia mestesugareasca,
stralucirea oraseneasca a celor vreo 17 decenii a cazut In
uitare, s-au Intelenit drumurile pietruite i s-au surpat treptat castrele, fortificatiile i alte constructii publice si private (temple, palate, bazilici si terme), nefiind Intretinute
reparate, nici locuite i utilizate In chip adecvat de oameni
cu necesitati i posibiliti materiale-pecuniare corespunzatoare ; tehnica constructiva nu mai intervenea nicaieri

fata de actiunea corosiva

i destructiva a intemperiilor
vremii, a ploilor i frigului, a cutremurelor i inundatiilor,
la care se adaugau stricaciunile ndvalitorilor" 46 Retragerea
aureliand a avut deci ca urmdri negative distrugerea treptatd

a oraselor si a drumurilor si ruralizarea societeitii daco-romane

rdmase 'in Dacia, care a fost obligatd sd caute singurd mijloace de supravieluire.

Daca nu au trecut Dunarea la ordinul lui Aurelian ce vor

fi facut atunci stramosii nostri ? Raspunsul este simplu:

au ramas pe loc, la adapostul muntilor i padurilor foarte
Intinse, unde popoarele migratoare piltrundeau mai greu.
158

www.dacoromanica.ro

Foarte elocventd In aceastd privinV este constatarea fdcuta

de Ligia B Arzu, dupd care descoperirile arheologice dovedesc

cd go-0i evitau zona de la nord de dealurile subcarpatice ;

In Tara Romneascil cele mai multe din aceste descoperiri
se gdsesc in regiunea Dunrii, iar In Mold ova Intre Siret
si Prut 47.
Putem spune lmpreund cu geograful Vintil Mihdilescu:

intre teza pstrdrii autohtonilor in cel mai ferit loc al

rdspintiei de la Dundrea de Jos (cetatea Carpatilor cuanexele

ei deluroase si cu rnantia de paduri ocrotitoare) si cealaltd
tezd a emigrdrii din Balcani pe cale ocolitd si expusd !lava-

lirilor, oricare om normal se opreste la prima" 48

Intrucit istoriografia din trecut Wert mare caz de retragerea la munte, in locuri unde hrana se gsea cu greu, C. C.
Giurescu a sustinut cd retragerea daco-romanilor s-ar fi
efectuat mai ales In Intinsele pduri ce acopereau par mari
din teritoriul tdrii si care ofereau pe IMO adpost si
posibilitdti de hrand ; cum pddurea acoperea nu numai
munfii, dar si dealurile si o bung parte a cimpiei, rezultatul a fost cd romanicii s-au putut pdstra deopotrivii si
la deal si la ses" 49.
Ideea cd daco-romanii si romitnii ar fi locuit In munti a
fost respinsa si de arheologul Th. Nagler, caro aratd eh' asezrile si necropolele descoperite prin sdpturi arheologice
nu se gsesc In munti, ci pe terasele rlurilor mai mari sau
mai mici, unde se putea practica o economie mixtd, agricol
si pastoral. Locuirea relativ scurtd In aceeasi asezare dove-

(leste a retragerea spre munti In f eta dusmanului a fost

o realitate, dar CA locuitorii reveneau mereu dupd ce pericolul trecuse, de reguld In acelasi loc". Este vorba deci de o
pendulare" a populatiei din regiunile addpostite spre
cimpie 5.

Nu trebuie sa ne inchipuim cii populatia a stat tot timpul

ascuns in locuri adpostite ; intre autohtoni si migratori
reletiile au fost mai complexe : dup ce trecea perioada primului contact dominatd in general de violentd, nelncredere

si team, aceste relatii nu au exclus buna vecindtate, conviquirea sau chiar colaborarea cu unii dintre ei 51 De asemenea, aceste relatii nu au fost aceleasi cu toate popoarele
migratoare.

Teza prdsirii Daciei la 275 d.Hr. a fost infirmat total

pe cale arheologic. Dupd cum s-a artat, din secolul al
IV-lea dateaz foarte numeroase asezri si cimitire, dovewww.dacoromanica.ro

159

dind o locuire intens i oarecum uniforma ca aspect cultural" 52, concluzie ce nu are nevoie de nici un comentariu.
(Asupra dovezilor arheologice ale continuitatii vom reveni
pe larg intr-un alt capitol.)
Faptul ea daco-romanii, apoi romanii s-au retras In
locuri mai adapostite este dovedit i de toponimie care este.
mai bogat romaneasca in asemenea regiuni. Studii special&
au demonstrat astfel pe baza toponimiei c citadela muntoasa din sud-vestul Transilvaniei, cu partile limitrofe din
Banat i Oltenia, .a fost teritoriul cu condilii geografice
optime pentru o continuitate daco-romana la nordul
Dunarii" 55.
Pe de alt.& parte, cercetarile lui I. Donat au dovedit ca
regiunea deluroas i subcarpatica era cea mai populata
regiune In feudalismul timpuriu 54, iar arheologul Panait
I. Panait a demonstrat al a existat 1n secolul al XIV-lea
o puternica pulsatie demografica din rezervorul care devenise

zona subcarpatica, pulsatie care a dus la lndesirea aezarilor umane din Clmpia Rom Ana', dupa constituirea statului
feudal Tara Romaneasca 55. Nu este desigur IntImplator
faptul ca cercetarile arheologice au constatat continuitatea
vietii autohtonilor mai ales In locurile adapcstite ; de pilda,
pe vaile Inchise dintre dealurile de la Budureasca
Prahova,
locuirea este atestat din vremea dacilor pin& In secolul
al VIII-lea 56.
Alte dovezi exista' In folclorul i etnografia romaneasca.
Zicala codru-i frate cu romanul" sau cintecele care lncep cu
frunza verde" amintesc, dupa opinia unor savanti romani,
vremea and poporul nostru gasea adapost In padurile mari
ce acopereau o bung parte din teritoriul 1.6rii 57.
Obiceiul ca populatia di se retraga In locuri adapostite

(munti, paduri) a fost Inregistrat i de cronicari (Miron

Costin, D. Cantemir) pentru marea nvalti a tatarilor din
1241. Retragerea locuitorilor din ampie spre regiunile ada-

postite cu ocazia acestei mari navaliri a fost verificata,

de altfel, i pe cale arheologica 58. Putem presupune deci cti_

im s-au petrecut lucrurile i In secolele precedente.

Din nenumratele dovezi ce se pot aduce cu privire la
modul cum se adposteau romanii in vremuri de restrite
In veacurile trecute vom evoca aci doar clteva. Despre Mircea

cel BatrIn se spune ca In timpul invaziei trupelor lui

Baiazid In 1394 cu multa grija i-a pus la adpost In

muntele Braovului (= Bucegi) femeile i copiii" ; la 1462,

www.dacoromanica.ro
160

cInd Tara Romaneascg a fost invadat de ostile otomane ale

lui Mahomed al II-lea, Vlad Tepes a trimis sus la munte

toate femeile i copiii"; la 1596 Mihai Viteazul arata c6
din cauza tatarilor, tare a fugit toat

s-a dus la muntd" 58bbi

Mai tIrziu, In secolul al XVII-lea, clnd Prile Romne

nu mai aveau mijloace sa' se apere, cind se dadea semnalul
de alarma', taranii fugeau In vlrful muntilor spre a se adaposti". Paul de Alep a lnregistrat opinia lui Preda BrInco-

veanu, mare vornic, care declara: In loe de castele si de

avem acesti munti si aceste paduri, 1mpotriva chore
nici un dusman nu poate birui" 59. Muntii i padurile au
constituit deci adapostul sigur al poporului roman In vremuri de restriste, lndeplinind rolul unor adevrate

naturale.
Retragerea locuitorilor In locuri mai adapostite In timput

migratiilor barbare nu este, de altfel, un fenomen specific

tarii noastre; la fel se petreceau lucrurile si In alte Orti.
De pildti, 1n Alsacia, parasitli si ea de legiunile romane, and

se apropiau invaziile germanice, populatia romanizat se

refugia In locuri adapostite, iar dupa un timp intra In legatura cu invadatorii, care aveau tot interesul s o menajeze,
pentru ca din munca ei Ii asigurau aprovizionarea si realizau venituri ". Jata ce spune marele istoric Th. Mommsen

despre situatia din Raetia (Elvetia): muntele aparator

era locul de scapare cel mai apropiat al provincialilor care

fugeau In aceste timpuri pline de tulburari 1naintea germanilor, atIt din Wile Dunarii, cit i din Noricum sau din
valea Padului" 61 De altfel, chiar unele popoare barbare
cautau scAparea In locuri mai adapostite cind erau atacate
de altele mai puternice. Se stie, de pilda, ea, la 376, gotii
lui Athanaric s-au ascuns In Caucaland (regiunea Buzaului)
locum altitudine silvarum inaccessum et montium" 62
Mai ad'augam aici i constatarile marelui medievist

Henri Pirenne privind situatia din Tirol si Bavaria: se

stie cA romanii s-au mentinut multa vreme In muntii din

Tirol si din Bavaria" (este vorba de epoca ocuparii lor de
catre neamurile germanice) 63. Jata deci cA In numeroase
alte foste provincii romane, populatia romanizat s-a retra&
si a rezistat In locuri adapostite In timpul migratiilor.
Concluzia care se impune artita Radu Vulpe e CA
oficialitatea roman6 a evacuat din Dacia numai ceea celi
apartinea direct, armata i functionarii, precum i ceea ce
www.dacoromanica.ro

161

simtea de datoria sa sa. ocroteasca In primul rind: clasele

bogate, cuprinzind pe marii proprietari agricoli, pe bancheri,
pe negustori, pe oamenii de afaceri, pe exploatatorii de mine
i de mari ateliere. Clot despre masele de muncitori, mai ales

de tarani, oameni prin excelenta legati de paminturile lor,

ei au preferat a rmina In cimpiile i In muntii lor, neavind
nici un motiv sa le paraseasca. Protectia oficial nu le aparea neaparat indispensabila acestor plugari i pastori, care,
In timpul diverselor invazii din ultimul secol, fusesera de
atitea ori siliti sh se descurce singuri In fate navalitorilor,
pe cind soldatii i oriienii se aprau la adapostul zidurilor
lor, fail sa le poata veni In ajutor... Ramai singuri, nimio
mai eau nu-i putea atepta" 64.
Nu putem sa nu citm aici i opinia lui A. Ubicini, care
spunea cu mai bine de un secol In urma: In decursul acestui
lung interval, romanii au dainuit refugiati In munti, la act&
post de uvoiul invaziilor. Barbarii ii aveau calea lor bine

trasata, etapele stabilite dinainte, de la rasarit la apus.

Daca, din Intimplare, se aventurau spre nord, se loveau de

Carpati ca de o bariera de netrecut. Aceti munti erau,

de altfel, excelent plasati pentru acest rol defensiv, datorit

unui sistem de posturi militare organizate de romani i

formlnd o linie neintrerupta de puncte fortificate, care se
intindea de la Portile de Fier pina la varsarea Nistrului...

Timpul n-a avut darul sa tirbeasca forte, nici sa slabeasca

speranta daco-romanilor. Ramasese aceeai rasa rezistenta,
riftbdatoare, intrucit se considera nemuritoare: ronzdnul nu

piere suna un dicton popular In toate partile Romaniei.

Mai este i un altul, aproape la fel de raspindit: apa trece,
pietrele reunin; apa era navalirea barbar, romanii erau
pietrele" ".
De altfel, nu trebuie sa uitam niciodata concluzia unui

mare filolog roman, Sextil Pucariu, care arta: istoria

ne lnvat ca migratiunea popoarelor a sfirit cu disparitia
calor mai multe popoare navalitoare, iar nu cu a populatiei
invad ate de ei" ".
NOTE
R. Roesler, p. 68.
A.D. Xenopol, p. 22-23. Vezi si FMIL, 1842, p. 275-276.
M. kficrea, p. 445.
162

www.dacoromanica.ro

N. Iorga, Le problme de l'abandon de la Dacie par l'empereur

Aurlien (R H SEE, I, 1924, p. 37-58) ; N. Vuli, Quand la Dacie

a-t-elle t perdue, Belgrad, 1935; C. DaicoViciu, La problme de la continuit en .Dacie. Observations et prcisions d'ordre historique et archolo-

gigue (R.Trans, VI, 1940, nr. 1, p. 41-57) ; idem, Dacica, Cluj, 1969,
p. 379 si urm., 476-487; t. D. Marin, Pit retsirea Daciei Traiane in
izvoarele literare antice (Bul. Inst. Al. Philippide", X, 1943, p. 163-187) ; idem, I provinciales" ritirati delta Dacia sotto Aureliano (RER,
1957, p. 170-219) ; M. Macrea, p. 445-456; A. Bodor,

pdratul Aurelian fi prsirea Daciei (Studia Historica", 17, 1972,

fasc. 1, p. 3-16); idem, Emperor Aurelian and the Abandonment of
Dacia (D.R., I, 1973, p. 29-40) ; Radu Vulpe, Consideralii istorice in

jurul evacudrii Daciei de cdtre Aurelian (SAI, 23, 1973, p. 5-14) ;

idem, Considrations historiques autour de l'vacuation de la Dacie par
Aurlien (D.R., I, 1973, p. 41-51) ; D. Protase, 1980, P. 253-265 (cu
bibliografie) ; Constantin Petolescu, lzvoarele antice privind pardsirea
Daciei (T.D., V, 1984, p. 188-192), care susline ca afirmatia despre
evacuarea populatiei romane provinciale din Dacia de catre Aurelian
este unul din numeroasele falsuri patriotice din istoriografia romana"
(subl. ns.
N.S.).

L. Barzu, p. 71.
D. Protase, 1980, p. 262.
V. Parvan, Inceputurile pieta romane la gurile Dundrii, Bucuresti, 1923, p. 10. Cf. si A.D. Xenopol, p. 26, care remarca: toll istoricii romani.... copiaza cu mai mult sau mai putina credinta o expunere
oficiala, Intocmita dupa ordinul fmparatului Aurelian. Cine nu cunoaste
valoarea unor asemenea acte, menite tocmai a ascunde adevarul 1
Pe de alta parte, potrivirea aproape identica a spuselor Intrebuintate
area ca toti acesti autori nu se Indeletniceau pe atft cu controlarea
asezarilor gasite, dar ca tinta lor de capetenie era de a da o fala mai
putin rusinoasa retragerii mparatului".
Vezi si G. Popa-Lisseanu, Flavius Vopiscus ,si pcIretsirea Do,ciei,
In vol. Fraiilor I. fi Al. Lapedatu, Bucuresti, 1936, p. 709-728. Despre
lipsa de adevarata informatie" i falsurile lui VopiEcus vezi si N. Iorga,
Istoria romemilor, 1/2, p. 330 si urm.
Dup. cum remarca Radu Harhoiu (E.S., 1981, nr. 13, p. 28), spre
deosebire de presupusa trecere a populatiei daco-romane la sudul Dunarii, care nu este fnregistrata de nici un izvor contemporan, trecerea
vizigotilor In dreapta fluviului, In anul 376 d.Hr., este consemnata
cu lux de amanunte, ceea ce dovedeste ca asemenea miscari de populatie nu puteau ramtne neobservate de cronicarii vremii.

www.dacoromanica.ro

163

FHDR, II, Bucuresti, 1970, p. 108; G. Popa-Lisseanu,

Romanii in izvoarele istorice medievale, p. 12. Textul a fost reprodus
comentat de numero0 autori.

C.C. Giurescu, p. 102. Alti Invdtati" au considerat Insd cd

locuitorii din Dacia ar fi fost retrasi la sud de Dundre pentru a repara" pierderile de populatie ale provinciilor lipsite de locuitori datoritd invaziilor barbare imediat anterioare" (L. Tams, Romains, Romans et Roumains, p. 80). Cum ar fi fost posibil un asemenea transfer"
de populatie In locul uneia dispdrute datorita acelorasi barbari? Autorul nu ne spune nimio.
Ligia Barzu, In R.Ist., 1980, nr. 5, p. 972.
11.. Aceasta afirind c5. Dacia a fost pierdutd (amissa) de Gallienus i cd Aurelian ar fi mutat locuitorii (N. Iorga, op. cit., p. 337).
Vezi 0 M. Macrea, p. 446-447.
Cit priveste opinia lui Orosius (sec. V) cd Dacia ar fi fost definitiv pierdutd In vremea ImpAratului Gallienus (nam Dacia trans Dan ubium in perpetuum aufertur), aceasta este lipsit de interes i deci
nu poate fi avutd In vedere" (M. Macrea, p. 447). Pierderea Daciei In
timpul lui Gallienus a fost sustinutd de unii istorici strdini ca A. Alfldi.
Vezi precizdrile lui C. Daicoviciu, Dacica, Cluj, 1969, p. 378 si urm.
K. Horedt, Interpretdri arheologice. Dacia Amissa (SCIV, 1974, nr. 4,

p. 555-558) care sustine c aceastd opinie nu este intemeiatd.

Vezi si H. Daicoviciu, Gallienus i pierderea" Daciei (Steaua", 1977,
nr. 6, p. 46), care sustine si el cd Gallienus a fost Invinuit pe nedrept
de pierderea Daciei, care a ramas mai departe romand.
Dupa cum a ardtat C. Daicoviciu, Gallieno e la Dacia, In vol. Mis-

cellanea in onore di Eugenio Manni, Roma, 1979, p. 651-660 (0 In

Steaua", 1977, nr. 7, p. 47), amissa Dacia" inseamnd pierderea autoritatii lui Gallienus asupra Daciei In conditiile rebeliunii din anii 258
260. La rIndul sAu, Protase, 1980, p. 257-260, sustine cd toate izvoarele directe, din epoca, aratd cd Dacia nu a fost pierdutd de Gallienus,
In domnia cdruia a avut loc doar o retragere din anumite teritorii
din nordul i estul Daciei transilvane"; cea mai mare parte a Daciei
a rdmas Insd sub stdpinirea romand.
Afirmatia lui R. Festus i-a facut pe unii autori sa admita cd Dacia
ar fi fost pierdutd de Gallienus si de Aurelian (L. Tams-Treml, Romains,

p. 5). La p. 7-15, acelasi autor urmeazd opinia lui A. Alfldi, dupa

care Dacia ar fi fost pierdutd In realitate de Gallienus (asa cum afirma
Aurelius Victor si Orosius).
12. Radu Vulpe, Consideraiii istorice..., p. 11.
12 bis. Vezi Virgiliu Stefdnescu-Dragdnesti, Dovezi de ordin lingvistic ale continuitd poporului romdn in mileniul I al erei noastre (Con-

temporanul", 14 martie 1986).

164

www.dacoromanica.ro

Tot o probleml de interpretare a textului lui Eutropius trateazA

si Gheorghe I. Serban, Problema continuitdtii in Dacia In lumina unei
noi interpretdri a istoriei lui Eutropius (,,Istros", V, 1987), care sustine
cA intermisit, tradus prin golire", a fost utilizat de cronicar o singurA
data; termenul are insA mai curind sensul de interpunere a unui teritoriu intre romani si barbari. Vezi si consideratille lui Artur Silvestri,
Retragerea aureliand", o dezlegare gramaticald (Pentru Patrie", 1987,
nr. 7, p. 28).
Amintim aci cA, dupA opinia lui I.D. Marin, prin provinciales,
ar trebui sl se InteleagA numai cetAtenii romani cu resedinta provizorie intr-o provincie, adica functionarii romani aflati la acea datA in

Dacia (I provinciales"...).
Dupl opinia lui N. Iorga, lucrarea lui Eutropius aratA nedumerire si nu poate servi de bazA a unor concluzii sigure" (op. cit.,
p. 336-337).
R. Vulpe, op. cit., p. 11.
Anale de istorie", 1979, nr. 3, p. 84.
Ren Cagnat, Cours d'pigraphie latine. Paris, 1914, p. 228,

nota 1.
Observatie fAcutl si de G. Barit Inca din 1842, cind spunea:
DacA Aurelian urma a face aceea ce n-au fAcut Adrian, nu era pentru
dinsul necinstea s'i pata cu ant mai mare cu eft de la Adrian si pinA
la el populatia In colonii se Inmultise foarte" (FMIL, 1842, p. 276).
Vladimir Iliescu, Pdrsirea Daciei in lumina izvcarelor literare (SCIV , 22, 1971, nr. 3, p. 425-441). Vezi si idem, Evocatis
exinde legionibus". Zu Jord. Rom. 217 (S.C., XIV, 1972, p. 149-160).
Amintim aici si alte opinii ; de pildA, Andrei Aricescu, Despre o recentd
interpretare a izvoarelor literare privind prdsirea Daciei (SCIV , 24,
1973, nr. 3, p. 485-493), considerA fArA temei a autorul care trebuie
urmat si cercetat cu mai multa atentie este Eutropius". Vezi, de asemenea, precizArile !Acute de H. Daicoviciu, In legetturd cu retragerea

aureliand (Steaua", 1972, nr. 6, p. 22, nr. 8, p. 23), care sustine cA

relatarea lui Iordanes nu reprezintA o dovadd a continuitAtii dacoromane". Acesta insA, stiind cA In sec. IV e.n. exista o populatie romana

In Dacia, refuza sA preia de la tnaintasi povestea pu oprovincialii* si

omultimile, rezumindu-se deliberat la armatA", afirma pe bun& dreptate D. Protase, 1980, p. 263. SA nu uitAm cA Iordanes era mult mai bine

informat despre realitAtile din regiunile dunArene, de unde era originar.

A.D. Xenopol, p. 67.
R. Vulpe, op. cit., p. 12.

www.dacoromanica.ro

165

C.C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului romdn, p. 36;

idem, Elemental daco-roman. in spa4iul carpato-danubian in secolele
Bucuresti, 1970, p. 9.
LI. Russu, P. 199.
*t. Pascu, op. cit. Vezi si M. Macrea, p. 455, care arata si el
ca evacuarea Daciei nu a putut fi totald i ca o populatie romand
a rmas In nordul Dundrii i dupa Aurelian. Inssi logica istorica
bunul simt au impus o asemenea opinie" ; L. Brzu, p. 53: retragerea
aureliana nu a insemnat nici evacuarea completa a populatiei romane
sau romanizate din Dacia si nici schimbarea totala a statutului acestor
regiuni"; M. Musat-I. Ardeleanu, p. 64-69 etc.

BOR, 1975, nr. 3-4, p. 420.

A. Ubicini, Pro vinces d'origine romaine, seconde partie, p. 24.
E. Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman
Empire, I, 1788, p. 226. Vezi si A. Sacerdoteanu, 1936, p. 107-108, si

R R H, IX, 1970, nr. 4, p. 712-713.

J. Jung, Die Anfange der Romiinen, Kritisch-etnographische
Studien (ZOG, XXVII, 1876, p. 87-88). Pentru parerile strainilor cu
privire la evacuarea Daciei vezi N. Iorga, op. cit., 1/2, p. 339-353.
L. Homo, Essai sur le ragne de l'empereur Auraien, Paris,
1904, p. 316-317. Vezi si E. Gamillscheg, In Jahrbuch der preussischen
Akademie", 1940.

C. Patsch, op. cit., II, p. 206-213.

RHSEE, 1943, p. 52. Vezi si M. Besnier, L'empire rornain de
l'avnement des Svres au concile de Niche, Paris, 1937, p. 243 si urm.,

care arata ca evacuarea Daciei ne filt pas complte..., la masse des

paysans ne bougea pas... Ainsi s'explique la persistance si tenace de
la race et de la langue latines dans la contre que Trajan avait conguise". 0 plrere asemanatoare la Franz Altheim, Die Soldatenkaiser,
Frankfurt am Main, 1939, p. 103, 201-202. Despre opiniile lui
L. Schmidt, G. Rhlfs, W. von Wartburg etc., vezi Sextil Puscariu,
Limba rorntind, p. 331-332.
Cifra ni se pare rezonabild, tinInd seama de faptul c populatia
Dalmatiei In aceasta epoca a fost estimata la cca 600 000 700 000
persoane pentru o singura generatie (G. Alfldy, Bevlkerung und Gessell-

schaft der rdmischen Provinz Dalmatian, Budapest, 1965, p. 19-26;

Pierre Salmon, Population et dpopulation dans l'Empire romain, Bruxelles, 1974, p. 77). Vezi i *tefan Pascu, op. cit., p. 12-13, care apreciaz la cca 500 000 de oameni numrul colonilor adusi In Dacia, tmpreund cu acela al legionarilor din armata roman.

V. Prvan, op.

cit.,

p. 7-9. Cu toate acestea, L. Tam&

(Treml), op. cit., p. 81, putea O. afirme, destul de naiv: Nous ne comprenons par pourquoi on n'aurait pu, sous la protection d'une arme
166

www.dacoromanica.ro

concentre et dirige par l'empereur meme, transporter jusqu' un

demimillion de colons d'une rive A l'autre mais n'insistons pas" (ca s'i
cind lucrul aceasta ar fi fost asa de simplu in conditiile sec. III d. Hr.!)
M. Friedwagner, tIber die Sprache und Heimat der Rumiinen,
p. 648-649. Cf. si G. Bratianu, Une inigrne et un miracle historique,
p. 40, care adauga ca este vorba de o regiune germanica, de o populatie
mai putin numeroasa si mai saraca cleat aceea din Dacia. Vezi si Sex-

til Puscariu, Limba romeind, I, p. 330-331.

N. Iorga a aratat, de asemenea, ca evacuarea Britaniei de catre
romani nu a Impiedicat populatia sa ramina pe loc si sa transmita nume
de locuri celtice si romane (La place des Roumains dans l'histoire universelle, I, Bucarest, 1935, p. 54 si urm.).

D.R., 1934-1935, p. 300.

A. Sacerdoteanu, 1936, p. 161.
D.R., 1934-1935, p. 303. Vezi si J. Jung, Rdmer und Romdnen,

p. 183, care sustine ca gotii n-au distrus populatia nici unei pH din
Imperiul Roman deoarece aveau nevoie de puterea ei de munca. Vezi,
de asemenea, Stefan Pascu, op. cit., p. 15, care arata ca gotii foederati ai Imperiului Roman ar fi Impiedicat ei 1[1100 o asemenea evacuare, avilnd nevoie de sprijinul material si de colaborarea militara
a autohtonilor.
R. Latouche, Les origines de l'conomie occidentale, Paris, 1956,
p. 38.
Istoria Romdniei, I, p. 784. Vezi si LI. Nistor, Autohtonia dacoromdnilor in spaliul carpato-dundrean, Bucuresti, 1942, p. 29.
C.C. Giurescu, Transilvania In istoria poporului ronzan, p. 35
(citatul din Silvianus este luat din De gubernatione Dei, V, 8).

M. Friedwagner, op. cit., p. 645.

Al. Philippide, 1925, p. 422. Vezi si LI. Nistor, op. cit., p. 29-30
si 40.

Procopius, Bell. Goth., III, 13; cf. Istoria dreptului romInesc,

I, Bucuresti, 1980, P. 129.
Istoria Rornaniei in date, p. 47.

M. Macrea, p. 455.
LI. Russu, p. 200. Despre aspectele pozitive si negative ale
retragerii administratiei romane (primele exagerate de unii autori),
vezi precizarile lui H. Daicoviciu, Pozitiv f i negativ in cloud fenomene
istorice (Steaua", 1972, nr. 23, p. 16). Vezi s'i E. Lozovan, Le village"
dans la toponymie et l'histoire roumaines (ZRP, 73, 1957, p. 124-144) ;
idem, Les routes" de la Romania Orientate ( Revue internationale

d'onomastique", 1957, p. 213-226).

R.Ist., 1980, nr. 5, p. 970.
Transilvania", 1943, nr. 9-10, p. 641.

www.dacoromanica.ro

107

C.C. Giurescu, Istoria pddurii romanefti, Bucuresti, 1975, p. 29-30

(uncle se reiau unele idei din discursul sail de receptie la Academia

Romana intitulat Romelnii in mileniul migraiiilor) i idem, Retragerea
la pdclure", nu retragerea la munte" (M.N., III, 1976, p. 13-16). Vezi
si Adrian Riza, Autohtoni fi barbari". Tdrile fi padurea (.,Transilvania",

1980, nr. 4, p. 14-22).

Pentru a dovedi multimea padurilor de pe teritoriul Daciei se
poate reproduce citatul din L. Annaeus Florus, dupa care, catre anul
73 Le.n., C. Scribonius Curio, guvernator al Macedoniei, a inaintat pina
in Dacia, ins& s-a inspaimintat de bezna padurilor de acolo" (FHDR, I,

p. 522-523).
Deosebit de interesante pentru relatia dintre mediul natural si
continuitatea populatiei autohtone sint concluziile Mariei Coma, Rolul
mediului natural (munii, pdcluri, Vag) in mentinerea elementului autohton la nord de Dundre in secolele III VII ( Hierasus", 1989, p. 259

268), care arata pe Nina dreptate cd nu numai pddurea a addpostit

populatia daco-romana in epoca amintita.
Th. Nagler, Cercetdri arheologice in Tara Ftigli raului privind
feudalismul timpuriu f AARNSI, S. IV, t. 2, 1977, p. 11).
Suveranitatea f i progresul, Bucuresti, 1977, p. 60.
Eugenia Zaharia, Sciptiturile de la Dridu. Contribuge la arheologia Fi istoria perioadei de formare a poporului romeln, Bucuresti, 1967,
p. 100. Vezi si L. Barzu, p. 62, care constata ca la apus de limesul trans-

alutan lipsesc aproape cu totul descoperiri care sa ateste prezenta

unei populatii germanice in secolele III IV" s'i ca asezarea gotilor
In Muntenia si Moldova, cu o concentrare importanta de-a lungul
Dunarii, nu este dovedita decit pentru secolul al IV-lea". Vezi si
mai jos cap. IV.
0 opinie asemandtoare la Mircea Rusu, Aspects des relations entre
les autochtones et les migrateurs ( I II-e- XI-e sicles ) (RRH, 1980, nr.

2-3, p. 251-252): A mesure que les recherches archeologiques se

multiplient, on constate qu'entre 275 et 375 la vie continua a se &router de faon norm-ile sur tout la territoire de la Dacie, sans interrumption et sans l'abandon des tablissements et des ncropoles daco-romaines". Aceastd afirmatie a fost intdrit A prin rezultatele cercetarilor arheologice care nu au constatat nici o schimbare in modul de viata al autohtonilor dupd retragerea aureliana. Vezi detalii la Eugen Chirila
Nicolae Gudea, Economie, pop ulalie fi societate in Dacia intracarpaticd
in primul secol dupd abandonarea provinciei (275-380 e n.) (AMP,
VI, 1982, p. 123-147 + 7 h.). Vezi si continuarea acestui studiu, Cu
interesante Constatari privind evolutia societatii daco-romane dupa
retragerea aureliand, datorat lui Alexandru Diaconescu si Coriolan
Opreanu, Citeva puncte de vedere in legdturd cu evolulia societdiii autoh-

168

www.dacoromanica.ro

tone in epoca romand tirzie f i in perioacla migragilor (AIIC, 1988-1989,

p. 571 595).

La rtndul sdu, Liviu MArghitan, II, p. 149, subliniazd faptul ed.:

Intreaga culturd material& din Dacia ti pdstreaza si dupd anul 275
caracteristicile din deceniile anterioare acestui eveniment, incit o diferentiere net& intre cele doud etape istorice devine aproape imposibill".

D. Protase a semnalat, in plus, si aparitia a numeroase asezdri noi

datind de la sfIrsitul secolului III si din secolele IVV la Iernut
(jud. Mures), Noslac (jud. Alba), Soporu de Om* si Taga (jud. Cluj)
etc. (D.R., III, 1975-1976, p. 52).
I. Conea, L. Badea, D. Oancea, Toponymie ancienne tmoignant de la continuit daco-roumaine dans les Carpathes Mridionales de
rouest de l'Olt, In vol. VII Congress internazionale di scienze onomas-

tiche, Firenze-Pisa, 4-8 april, 1961, P. 327-362.

Dupd cum ardta G. Giuglea, Cuvinte romdnefti fi romanice. Studii
de istoria lamba, etimologie, toponimie, Bucuresti, 1983, p. 351, patrunderea si circulatia popoarelor sau a unor grupuri etnice straine se face
mai usor pe clile de comunicatie ale sesurilor, ale vdilor, dectt pe plaiu-

rile muntilor". De aceea, marile universitati ale muntilor sint menite,

prin fiinta lor, a pdstra numiri vechi".
I. Donat, The Roma.nians south of the Carpathians and the
migratory peoples in the tenth thirteenth centuries, in vol. Relations,
p. 277

298.

Panait I. Panait, Cercetarea arheologicd a cultura materiale

din Tara Romdneascd tn secolul al XI V-lea (SCIV, 1971, nr. 2, p. 247
262).

SCIV, 1964, nr. 4, p. 485.

B.P. Hasdeu, Frunzd verde, In Scrieri istorice, II, Bucuresti,
1973, p. 30-45.
Maria Coma, Types d'habitations de caractere rural de la rgion

comprise entre les Carp ates Mridionales et le Danube aux XIII-eX V I be sicles (Dacia", XXI, 1977, p. 317).
---

Despre pendularea" populatiei autohtone In sec. VVIII e.n.

Intre cimpie si zonele ImpAdurite vezi eadem, Unele date privind regiu-

nile din nord-vestul Romdn,iei In. secolele V VIII en., In Centenar

muzecd Mclean, 1972, p. 209-213.

Vezi si Doina Benea, In Tibiscum", 1986, p. 256, care arat& a la

venirea hunilor se constatd o oarecare retragere a asezdrilor de pe clile
principale de acces inspre zone de deal si pAdure".
58 bis. Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, Bucuresti, 1959, p. 64, 286; aildtori strdini, I, p. 176; Columna lui Traian",
1883, p. 36.
Cdldtori strdini, VI, p. 217.

www.dacoromanica.ro

169

R. Forrer, L'Alsace romaine, Paris, 1935, p. 200 i urm. Pentru

o epoca mai noul vezi A.E. Vacalopoulos, La retraite des populations
grecques vers les rgions loignes et montagneuses pendant la domination

turque (Balkan Studies", IV, 1963, p. 265-276).

A.D. Xenopol, p. 46.

RRH, 1980, nr. 2-3, P. 573-575.

H. Pirenne, Mahomet et Charlesmagne, ed. a V-a, ParisBruxelles, 1937, p. 17.
R. Vulpe, op. cit., p. 12.
A. Ubicini, Les origines de l'histoire roumaine, Paris, 1886,
p. 116-117. Vezi i M. Muat, lzvoare fi mdrturii strdine despre sir&
mo,sii poporului ronuln, Bucureti, 1980, p. 132.
Sextil Pucariu, Limba romnd, p. 334.

www.dacoromanica.ro

Capitolul IV

UNDE S-AU FORMAT LIMBA sI POPORUL

ROMAN. INFLUENTELE TSTRAINE.
ARGUMENTELE FILOLOGICE ALE
CONTINUIT.ATII

Dupa cum s-a vazut In partea I a lucrarii, cei mai multi

dintre adversarii continuitatii au utilizat ca principal argument al lor, pe MO parasirea Daciei de locuitori, afirmatia
ca poporul roman s-ar fi format la sudul Duntirii, acolo unde
s-ar fi refugiat strabunii &di. Sustinerea originii exclusiv
sud-duntirene a limbii i poporului roman a fost strIns
legat de ideea parasirii totale a Daciei de catre populatia
romana i romanizata, idee a carei netemeinicie am aratat-o
In capitolul precedent.
Asupra regiunii unde s-ar fi format acest popor mare i
viguros, cel mai numeros din sud-estul Europei, adversarii
continuitatii sale nu au ajuns la un consens: dupa opinia
unora, s-ar fi nascut In Muntii Haemus (= Balcani) ; dupii
altii, Intre Haemus i Dunare ; altii 11 muta In regiunea audica
a acestor munti ; altii (In primul rind Miklosich) consider&

ca patria primitiva" a romanilor a fost Illyricum ; dupa

opinia lui G. Weigand, leaganul" romanilor ar fi fost In

Imprejurimile oraelor Sofia,iNi i Skoplje, (regiune) numita

de cei vechi Dacia Mediterranea... i Dardania" 1 etc.

Dupti cum arata C. Daicoviciu, Invatatii respectivi nu au
reuit pin& acum sa demonstreze unde s-a format li unde
s-a mentinut poporul roman In Peninsula Balcanica, multumindu-se doar de a afirma di infiltrarea elementelor rorna-

neti la nordul Dunarii i In special In Transilvania s-a !gout

in cursul mai multor veacuri. Nu mai e nevoie de a releva

ca i celebrul triunghi Naissus-Scupi-Serdica (adica NiSkoplje-Sofia
N.S.) ramlne i el o ipoteza cu nimio sustinuta" 2.
Un alt Invatat roman, filologul Emil Petrovici, a dovedit
ca In faimosul triunghi al lui Weigand nu se gasete nici un
www.dacoromanica.ro

171

toponim de origine romaneasca, iar toponimele minore

nu pot servi drept dovada c regiunea respectiva a constituit 41eaganul poporului roman" 3.

Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere and se studiaza

spatiul In care s-a format limba i poporul roman este faptul

cd acestea nu s-au putut forma intr-o regiune rearing

(situata indiferent unde, la nordul sau la sudul Dunarii),

ci Intr-o arie mult mai vasta, aceasta deoarece romitnii

gut singurii urmafi ai romanitirii orientale. Cei care au stu-

diet problema au aratat di nu este posibil ca de pe mica

suprafaVa muntoasa, unde s-ar fi format poporul roman
dupa opinia adversarilor continuitatii, s se reverse apoi
atita multime de oameni In tot spatiul carpato-dunrean.
Problema nu poate fi Inteleasa decit daca admitem c
romnii s-au format ca popor pe o arie mult mai mare,
atit la nordul eft si la sudul Duntirii (L. Diefenbach).

Aceast idee a fost expus In numeroase lucrri ale seven-

tilor romani Nicolae Iorga, Vasile P Aryan, Th. Capidan,

Sextil Puscariu i cistigd tot mai multi adepti.

Primul a artat In mai multe rinduri c romanii sint

urmasii unei romanittiti cu mult mai Intinse" 4. La rindu-i,

Sextil Puscariu mentiona: poporul nostru este singurul

supravietuitor al romanitatii care se intindea odinioara intre

cele dou mari Adriatica si Neagra pe ambele maluri

ale Dunarii 0 ale afluentilor ei" 5; patria straromtmilor

trebuie stt fi avut o Intindere mare, cuprinzind teritorii

locuite de stramosii bulgarilor, slrbilor i albanezilor de

a zi" 6 (Se stie c primele douii popoare au venit mult mai
tirziu pe aceste meleaguri, In secolul al VII-lea e.n.).
Noi, romanii de azi, sIntem nu numai urmasii romanilor
din Dacia, ci, In aceeasi vreme, urmasii, i ca singe i ca
suflet, ai intregii impgatii romane de rfistirit, care alcfituiau
o singura tail de limba latin, peste toate tinuturile care
astazi se cheama: Slavonia, Croatia, Dalmatia, Bosnia si
Muntenegru, Serbia, Ungaria de pe partea dreapt a Dunarii,
Romania cu tot cu Dobrogea i, In sfirsit, Bulgaria cea dintre
Balcani i Dunare", sustinea V. Parvan 7.
O opinie asemangtoare a sustinut si A. Sacerdoteanu:
la inceput un singur popor, cu o singur limb, cuprindea
Intreaga Romanie orientala. Cazut pradil unor popoare

migratoare, populatia veche s-a restrins rind pe rind In

172

www.dacoromanica.ro

tinuturi care ti puteau asigura viata proprie, de o parte

i de alta a Dunarii sau sub protectia vllor din Muntii
Carpati, Haemus sau Alpii Dinarici. Ei au ajuns aici Impini

de alii i nu retrai de blind voie" s.

In sfirit, E. Petrovici arta, In 1942: Serbia, vestul

Bulgariei, nordul Macedoniei, impreun cu Banatul, Oltenia

i Transilvania de vest trebuie considerate ca patria straveche a romanilor, In care s-au format la nord i la sud
de Dudare, considerata ira spinarii romanitatii de est
limba i poporul romanesc" 9. (Mai tIrziu, E. Petrovici
a exclus Serbia din teritoriul de formare a limbii romane.)
Cit privete istoriografia romaneasca contemporana,
aceasta a conturat mai puternic conceptia despre poporul
roman ca descendent al intregii romanitati rasaritene" 1.
Faptul ca cele mai tipice trasaturi ale limbii romilne
se gasesc In toate dialecteld dovedete ca, In epoca de formare a limbii, stramoii notri nu erau Inca despartiti, ca
Intre cei ce vorbesc exista o comunitate geografica. Aceasta

unitate geografica a fost observata i de straini, care au

numit pe romani valahi oriunde se gsese ei, in Pind,
la Dunare sau In Carpatii nordici", observa I. I. Russu 11.
Pentru o arie larga de formare a poporului roman s-au
pronuntat i numeroi Invalati straini. Dui:4 opinia lui
C. Jirgek, centrul limbii romaneti primitive" I-a constituit sud-estul Panoniei, Moesia superioara, Syrmia, Serbia,

vestul Bulgariei (este aa-numita linie Jirgek). Ramuri

din acest domeniu de limb& cuprindeau, pe de o parte,
tarmul drept al Dunarii ping la gurile acestui riu, iar pe
de aka' parte Dacia Traiana" 12

Aceeai arie mare, care cuprindea atit nordul cit i sudul

Dunarii, a fost acceptat i de alti lingviti din vremea noastra

ca Alf Lombard 13 sau Carlo Tagliavini 14, care afirma ca.

majoritatea filologilor straini recunosc ca locul de formare
al limbii rom tine trebuie sa fie stabilit aproximativ In tinuturile sud-vestice limitrofe la nord i la sud de Dunare".

0 alta constatare de care trebuie sa tinem seama este

aceea ca Dunarea nu a constituit un hotar intre populatia
romanizat de la nordul ei i cea de la sud. Faptul acesta
a fost aratat de numeroi invatati, atit istorici, cit i geografi i filologi, atit romani, clt i straini (Sandfeld, Friedwanger etc.).

Invocind intinderea statului lui Burebista, strtpinirea

romana, dominatia statului bulgar sau aceea pecenegowww.dacoromanica.ro

173

cuman la nordul i la sudul Dunrii, Sextil Pucariu arata:

de cite ori In istorie putem constata o epocil de inflorire

In viata uneia din naliunile care s-au afirmat in sud-estut
Europei, vedem ca statul riveran cuprindea amindou
malurile fluviului"

15.

Ni dans Pantiquit et ni au Moyen Age, le Danube

n'a t un fleuve sparant des nations. De mme que le
Danube n'a point spar les Germains et plus tard les
Magyars, il n'a point isol les Roumains Carpathiques de
ceux des Balkans et, de cette faon, les elements linguistiques ont pu circuler sans interruption au dela de ce fleuve,
conservant dans leurs elements essentiels l'unit de la langue

roumaine", arata I. Moga

La rindu-i, V. Parvan consemna: de alt parte ins

invtatii care cerceteaz chipul cum s-a alcatuit limba

noastra romaneascia ziceau c4 trebuie s aib dreptate cei
ce spun c nu sintem aici acasii i di am venit de la miaztai
de Dunare. Ca-xi, ziceau ei, romanii din Macedonia, albanezii i romanii din Romania au trebuit odat s trgiascA
alaturea, fiinda limba lor e sau aceeai sau cu multe vorbe
inrudite. i atunci multi dintre invlatii acetia au fost
de parere ca undeva prin Serbia de azi ar fi leaganul natiei
i limbii noastre". Dup opinia lui Pilivan, aceti invatati

cu mult tiint" au uitat di granita pus la Dunare de

impratul roman care a prsit la 270 (de fapt 275 N.S.)

Dacia lui Traian n-a fost niciodat tinut cum se cade de

romani dup anul acesta. Chid erau barbarii mai tari, ei

stpineau ping In Grecia ; cind erau romanii mai tari (ca,
de pild, pe vremea impratului Constantin ce! Mare i a
fiilor lui, in veacul al patrulea, ori pe vremea imparatului
Justinian, In veacul al aselea), atunci se intindeau ei dincolo

de Dunre, stpinind i in fosta Dacie a lui Traian. Lucrul

acesta nu e spus de tirile vechi aa de lmurit, dar se vede
bine din intelesul adevrat al vielii ascunse de acele tiri.
Astfel, nu e nevoie s mutam pe strAmosii liotri din Oltenia,

din Banat i din Transilvania tocmai in Serbia ori in Bulgaria ca sa intelegem de ce limba lor e aceeai cu a romanilor din Macedonia. lar cit despre ascmnarea cu bimba albaneza, mai e alt poveste, pe care nu o mai depnm aici,
fiind de-ajuns ce am spus mai sus. E, adic, i dupa. anul
270, aceeai singura tarii romang, trind in aceleai nenoro..
www.dacoromanica.ro
.1

174

ciri, de la muntii de rasarit ai Ardealului i pina la granitele Greciei" 17.

In sfIrit, geograful S. Mehedinti sustinea: Dunarea n-a

fost hotar, ci axa vietii poporului nostru Inca din epoca

geto-daca" 18.

Dupti cum a dovedit P. P. Panaitescu, populatia romanica din care a rezultat poporul roman se Intindea din nordul

Dunrii ping In Pind i SaIonic ca o pinza de populatie",

aflata lntr-o simbioza cu o alai. pInza de populatie", cea
slava. In timp ce populatia romanica de la nordul fluviului a rezistat tendintei slave de asimilare, reuind sa-i asimileze pe slavii din acest spatiu, cea din sudul Dunarii
nu a izbutit sa se impunti In fate celei slave, In mijlocul
careia a disparut In cea mai mare parte ; nu este vorba

deci de un transfer de populatie, ci de un proces de asimilare

reciproca, clqtigat la nordul fluviului de populatia romanizeta care a constituit poporul roman 19
Procesul de asimilare a slavilor nord-dunareni proces

lnceput In secolul VI i Incheiat la constituirea poporului

roman este asemanator cu acela petrecut In Gallia, unde,
la aezarea triburilor germanice, In special a francilor, roma-

nitatea era deplin consolidata, astfel !nett populatia galoromana a putut sa asimileze elementele alogene" 20
Un moment important In acest proces 11 reprezinta
secolul al VII-lea, and dupa ce limesul dunarean a fost
distrus la anul 602 21
apte triburi de slavi au trecut la
sudul Dunarii i au Impins treptat populatia romanizat de
aici spre Haemus, Pind i Adriatica, sprgind unitatea populatiei romanizate de pe ambele maluri ale Dunarii. Cu acest pri-

lej este posibil ca o parte a populatiei de la sudul fluviului sa

fi trecut la nordul lui, idee exprimata de filologul Al. Philippide 22 i acceptata de arheologul C. Daicoviciu 23.

Trecerea unei mase mari de slavi la sudul Dunarii a

Imputinat elementul slay de la nordul fluviului i a uurat

astfel asimilarea acestuia de catre populatia daco-romana
mai numeroasti.

Importanta deosebita a anului 602 pentru istoria poporului nostru a fost subliniata s,i de alti istorici romani.
Recent, I. H. Crian arta: parasirea Daciei de dare romani

n-a avut loc pe vremea lui Aurelian ..., ci la Inceputul

secolului al VII-lea, cInd va cadea limes-ul dunarean, iar
autoritatile romano-bizantine se vor retrage la sud de Du/Are" 24. La rindu-i, Ligia Bilrzu considera ca momentul 602

www.dacoromanica.ro

175

a fost crucial" pentru istoria romanitatii orientale, deoarece

de la aceasta data romanitatea nord-dunareana a fost

lasata la discretia propriei sale capacitali de aparare" 25.

Aezarea slavilor la sud de Dunare mentiona C. C.
Giurescu
a avut un efect considerabil asupra populatiei

romanice din rsaritul Europei. In deal de faptul ca a

Imputinat-o prin luptele ce insoteau repetatele lor expeditii, a impartit-o In doua mari grupe: una spre miazanoapte, cuprinzind pe daco-romani, i alta spre miazazi,
cuprinzind pe macedoromani" 26.

Dupa opinia unor invatati ca C. Daicoviciu, am avea

cloud' faze In formarea poporului roman: Odd' In secolul
al VI-lea, cind procesul de romanizare a fost activ, plamadirea poporului roman s-a facut pe o arie larga balcanocarpatica ; incepind din secolul urmator, ea se restringe
la teritoriul fostei provincii Dacia, care a devenit astfel
centrul de greutate" al procesului. C. Daicoviciu face o
deosebire neta intre faza intli: romanitate, ca rezultat al
romanizarii (pina in secolul VI) i faza a doua: poporul
rom an i limba romana, formate In ultimele doua trei
secole ale primului mileniu (secolele VIIIX) 27 0 opinie
asemanatoare formulase ceva mai inainte i N. Iorga, dupa
care aezarea slavilor la sudul Dunarii a adus concentrarea
romanitatii In partile noastre" 26.
Unitatea populatiei romanizate de la nordul i. sudul
Dunarii este confirmata i de rezultatele sapaturilor arheo-

logice, In primul rind de existenta culturii Dridu, care,

romanica i autohtona In esenta ei..., acopera aproape
Intreg teritoriul romanesc cit ci unele regiuni din sudul
Dunarii, fiind singura cultura materiala locala atestata
In spatiul carpato-dunarean In secolele VIIIXI" i care
apartine astfel pinzei de populatie romneasca (valaha) ce
se desfaura la nordul ci la sudul Dunarii 29.
*

Unul din argumentele aduse de R. Roesler ci de partizanii sai In favoarea ideii formarii poporului roman in sudul
Dunarii a fost existenta unui fond lexical comun In limbile
albaneza i romana: Uncle aiurea decit In peninsula sudica

a putut primi limba daco-romana cuvinte albaneze ?",

se intreba Roesler 30
La rindul sail, un alt adversar al continuitatii, L. Tamds-

Treml, sustinea: Pargument tir de la nature des rapports

176

www.dacoromanica.ro

linguistiques albano-roumaines suffit, a lui seul, pour prouver

l'origine balkanique de la langue et du peuple roumains" 30 bis.

O asemenea simbioza

arata I. I. Russu

apare tot

atit de justificatd ca, de exemplu, id eea ce ar putea sd ELI&

cineva de a explica numeroasele trdslturi comune dintre

limba italiand si romana printr-o simbiozd italo-romand
In perioada feudald" 31, ceea ce ni se pare perfect logic.
Timp de mai bine de un secol problema Inrudirii limbilor
albanezd si romand a fost discutatd de numerosi lingvisti
si istorici, Incepind cu B. P. Hasdeu 32 si Fr. Miklosich33,
care au ardtat cd este vorba de un fond lexical comun, dacii
fiind traci, iar albanezii iliri 34.
Asemdnarea dintre limbile romand si albanezd se explicti
deci prin lnrudirea dintre tracd si Dir.

SupunInd unei atente analize relatiile dintre limbile

romand si albanezd, Al. Philippide a demonstrat CO asemndrile dintre cele cloud limbi se datoresc unui fond etnic
si lingvistic comun si cd cele cloud limbi s-au dezvoltat separat,

dupa cum o dovedeste marele numr de cuvinte latinesti

proprii limbii albaneze, care lipsesc limbii romane...
Deosebirile dintre fonetismul acestei limbi si cel romanese
Milt mai mari decit asemndrile" 35. (Diferentele mari dintre

albanezd si romand fuseser semnalate hied din 1914 de

filologul W. Meyer-Liibke.)
Lingvistul danez Kristian Sandfeld a explicat, la rindu-i,

aceste asemdnri prin influenta reciprocil dintre cele cloud

limbi, ca si prin dezvoltarea lor in conditii istorice asemiin-

toare: dupd opinia sa, limbile balcanice (In care include

gresit si romana) ar forma o unitate comparabild cu a limbilor slave, germane etc. 3. Lingvistii romani n-au acceptat
aceast teorie, pe motiv cd cele patru limbi (romana, bulgara, albaneza si greaca) sint de obirsie si structurd diferite,

astfel Incit ele nu permit a se vorbi de o lingvistied balcanied". In plus, aceastd disciplina', construit artificios,
cu rezultate vagi, neconcludente, este de prea putina utilitate In studiul capitolelor obscure ale istoriei si limbii romanilor, nu promoveazd prin nimic elucidarea problemelor etimologice ale elementului autohton in relatiile lui cu
albanezii", ardta recent I. I. Russu 37.
Pe lingil numerosi alti savairti care au studiat problema 38,

contributii insemnate au adus lingvistii romani: Theodor

Capidan 3, Alexandru Rosetti 44, A. Balot 41, I. Siadbei 42

si Sextil Puscariu.

www.dacoromanica.ro

177

Primul a aratat ea toate cuvintele preromane provin

dintr-o mostenire comuna', traco-ilira, nu dintr-un Imprumut din limba albanezd. Dupa opinia lui Al. Rosetti, teritoriul pe care s-a format poporul roman atingea In limita sa
sudica regiunea locuita de stramosii albanezilor 43, influenIa limbii grecesti asupra limbilor romana si albanezd
s-a exercitat In moduri diferite, ceea ce dovedeste ea cele
doua limbi s-au format si dezvoltat separat. I. Siadbei
a precizat ea' tratamentul fonetic al elementelor latine difera
In limbile albaneza si romana, dovedind astfel ca cele cloud
limbi s-au format pe teritorii diferite.
Au fost Insa si unii lingvisti straini din veacul XX, ca
Gustav Weigand, care s-au declarat Impotriva continuit4ii
pe baza elementelor albaneze din limba romana, ceea ce ar
constitui un indiciu c albanezii si romanii au trait la sudul
Dunarii ping In secolele XIXII, cind albanezii au emigrat
spre sud, iar romanii au emigrat spre nord, pe valea Moravei,
1n Banat si Transilvania, de unde au venit apoi In Muntenia
si Moldova 44.

Numerosi savanti romani au dovedit netemeinicia unui

asemenea argument. lata ce spunea C. Daicoviciu: Argumentul adus de unii cercetatori straini din existenta In limb a
romana a unor cuvinte comune cu limba albaneza, fenomen

explicat cu o patrie comuna', In Balcani, nu poate trage

nici el In cumpana, deoarece aceste cuvinte comune se justi-

fica usor prin fondul stravechi indo-european (traco-iliric)

al ambelor limbi, iar pe de alta parte dupa cum just
s-a remarcat de lnvatatul ibulgar D. Decev 45, In cazul unei
patrii comune albanezo-romane In Balcani, ar fi trebuit sa
ia nastere si o limb& comuna si nu dot& limbi total diferite
una de cealalta" ".
De altfel, In ultima parte a activitatii sale, 1nsusi G.
Weigand a revenit asupra parerilor sale mai vechi, suslinInd
ca limba romana se Inrudeste structural cu albaneza prin
substratul tracic comun acestor limbi 47.
La rIndul &au, Sextil Puscariu, dupa ce arata ca filologii
straini au subliniat mai ales asemanarile si mai putin deosebirile dintre albaneza s'i romana, spunea: albanismele
noastre In parte, desigur, strgvechi si coincidenIele
lingvistice cu albanezii dovedesc un singur lucru, mai presus
de once Indoiala, si anume ca stramosi de-ai nostri au locuit

Impreuna cu stramosi de-ai albanezilor actuali".

178

www.dacoromanica.ro

Dupa cum a precizat I. I. Russu, faptul ca nu exista

imprumuturi lexicale din albaneza In romana i nici invers

dupti anul 600 anuleaza teoria netiintifica a convietuirii
albano-romane i unul din principalele argumente ale sustinatorilor teoriei lui Roesler 49.
Cei mai multi filologi romani din vremea noastra (I. I.
Russu, A. Vraciu, Cicerone Poghirc etc.) au admis o motenire directa' din substratul comun tracic ; comunitatea de
substrat etnic, social i lingvistic explica' deci asemanarile
dintre cele cloud limbi.
I. I. Russu a dovedit ca exista cca 70 de cuvinte comune
albanezei i romanei, care nu constituie insa Imprumuturi
dintr-o convietuire romano-albaneza, ci provin dintr-un
fond comun traco-moesic 49b1s ; In schimb, exista alte cca 100

de cuvinte proprii numai limbii romane, ceea ce constituie

o dovada certa di cele cloud limbi nu s-au format Impreuna.
Prin elucidarea acestui aspect al problemei albanoromane a cazut cel mai important argument invocat pentru
acreditarea ideii ca limba i poporul roman s-ar fi format
1n teritoriul din sudul Dunarii... Atare ipoteza. (luata de
unii drept axioma) trebuie abandonata integral i definitiv,
ca ceva centrar tuturor documentelor istorice i lingvistice,
ca i aparentelor i logicii, fiind una din ereziile Invechite,
generate de insuficienta cunotintelor i a mijloacelor de
investigatie istorica i filologica din secolul XIX, dar avInd
unele dedesubturi national-politice, preocupar i obiective
propagandistice" 50
*

Un alt argument al adversarilor continuitatii, IncepInd

cu Sulzer, este acela ca, datorita asemanarii dialectelor daco-

roman i macedo-roman, nu se poate admite o dezvoltare

.
aparte a romanilor.
Dupa opinia unor filologi, asemanarea se datorete faptu-

lui ca macedonenii au coborit In locurile pe care le ocupa.

astazi prin secolele VIII, IX i X, de prin partile dunaL
rene" 51, ceea ce explica asemanarea celor &Rig dialecte,

sau ea In epoca de formatiune a poporului roman, stra-

moii macedonenilor traiau In strIns contact cu elementul

romanesc din nordul Dunarii 52, prin mijlocirea populatiei
romaneti de pe amIndoua malurile acestui fluviu" (Th. Capidan) 53. Dupa aezarea slavilor .1 bulgarilor, contactul

www.dacoromanica.ro

179

acesta a fost intrerupt, iar cele doua dialecte s-au dezvoltat

separat, asa cum am explicat mai sus.

Dupgi cum s-a aratat, bazindu-se pe faptul ea dialectul
aroman este, fat& de celelalte dialecte sud-dunarene, mai
deosebit de dialectul daco-roman, told lingvistii romani
slut de acord ca aromanii slut cei dintii care s-au rupt de
grupul roman primitiv" 54. Este verba deci de o origine
comuna si de cloud dialecte care s-au format In conditii
istorice diferite, fapt marturisit de cronicarul bizantin
Kekaumenos, care stie ch vlahii din Macedonia au venit din
regiunea Dunarii.
Studiind opiniile exprimate In aceasta problema', Valeriu

Papahagi sublinia faptul ca toti filologii slut de acord ca

aromanii slut veniti de la nord" 55. Pentru a ilustra teza lui
Theodor Capidan despre coborlrea" dinspre nord a mace-

donenilor, Octavian Raul, aminteste citeva toponime bandtene, dar Inca vii la aromani, precum: Agris, Ciumu, Robu,
Sturu, Sumig, Zana etc." 56.
Alti cercetatori au aratat ca slut cuvinte In limba romana
necunoscute de aromani: acerb.' (aquila), Negoiu, Craciun,
bour, 'Acura, papura, negustor, negot, ban etc. 57, asa cum

exista In aromana unii termeni bizantini care nu exist

In daco-romana 5 8.

Cercetind vocabularul dialectelor daco si macedo-roman,

G. G. Giuglea a dovedit ca un numar de cca 400 de cuvinte
de origine latina se gasesc numai In daco-romana, lipsind
din macedo-romna, ceea ce dovedeste ca cele cloud dialecte
s-au dezvoltat separat dupa anul 800 59.
*

Unul din cele mai slabe argumente din arsenalul lui

Roesler este acela ea limba romana nu putea primi influenta

slay& decit in dreapta Dunarii, deoarece in stinga fluviului

locuiau slavi de vita ruteana" 60 Acelasi argument este

utilizat si de a4i adversari ai continuitatii: Sulzer, Engel
sau Tomas (Treml).

Netemeinicia acestei afirmatii a fost dovedita Inca din

secolul trecut de numerosi Invatati, In primul rind de Paul
Joseph Shafarik, care a aratat ea in secolele VVII slavii
ocupau in mare numar si fosta Dacie Traiana, unde au exercitat o oarecare influent:a asupra populatiei daco-romane ;
dupa parerea lui Shafarik, toti romanii (vlahii) au aceeasi
www.dacoromanica.ro
180

origine, trglndu-se dintr-un

amestec traco-geto-roman

asupra cruia s-a exercitat influenta slav

Mai tirziu, un alt specialist, Al. Iatimirski, Intr-o lucrare

intitulat Imprumuturile slave in limba ronuind ca o dovadd

in problema teritoriului de formare a poporului romdn, a res-

pins teoria lui Roesler, argtind, la rindu-i, c populatda

romanicg a primit influenta slay& la nordul Dunarii

regiune muntoas, unde au ggsit-o slavii. Lumea plantelor
de padure i de grading, a ierburilor de pe marginea rlurilor, a florilor de platou i de munte, a buruienilor si ciu-

percilor sInt In mare parte de origine slava"

Savantii romani care au reluat problema influentei
slave (nu ne intereseaza aici intensitatea acestei influente,

exagerata de unii Invtati) au aratat c aceasta nu s-a putut

exercita decit la nordul Dungrii, unde slavii au gasit o

numeroas popula-tie daco-roman cu care au conviquit
si care i-a asimilat.

Astfel, Emil Petrovici unul din cei mai buni cunoscaa artat cg simbioza [slavo-romana
tori ai problemei

din Transilvania a existat lnainte de venirea ungurilor",

ea fiind o dovada a continuittii populatiei autohtone pe
acest teritoriu ; daca romnii ar fi venit pe acest teritoriu
In secolul al XII-lea si al XIII-lea, ar fi trebuit s Imprumute

unele toponime de la unguri, care aveau un prestigiu deosebit ca popor stapinitor, si nu de la slavii sporadici, pe cale
de a dispgrea".
Acelasi Emil Petrovici a mai precizat: avind In vedere
Inrudirea apropiatg a slavei din Dacia cu cea din Moesia,
caracterul bulgresc al influentei slave mai vechi asupra
limbii romne nu poate servi drept dovada impotriva continuitatii" 63.

La rIndul sgu, un alt slavist, P. P. Panaitescu, arata:

din cercetarea particularitatilor daco-slave rezulta ea romnii
primit aceste influente In limba lor la nordul
Dungrii", de la populatia slava de acolo. Referindu-se la
influenla slavg asupra limbii maghiare, acelasi invalat
preciza: limba maghiara a suferit si ea inriurirea aceleiasi
limbi slave i nimeni nu poate afirma cg patria primitivg
maghiarg ar fi In Bulgaria sau Macedonia" 64 (asa cum se
afirmg despre poporul roman).
Dintre cercetrile mai noi amintim pe cele lntreprinse

de arheologii Dan Gh. Teodor 65 i Maria Coma 66 si de lingvistii G. Mihaila 67, I. Patrut 68 etc.

www.dacoromanica.ro

181

Putem spune in concluzie ca influerrla slav asupra limbii

romane indeosebi toponimia de origine slav, preluata

de maghiari In Transilvania de la populaIia romana' aflata

aici este unul din cele mai puternice argumente in f avoarea continuitalii. (Asupra acestei probleme vom reveni
In capitolul consacrat toponimiei.)
A

Un alt argument la fel de neintemeiat al adversarilor conti-

nuit4ii

dar pe care nu-1 putem neglija In aceasta preeste acela ca limba romana' nu s-a putut forma
(leen la sudul Dunarii, deoarece nu cuprinde elemente germanice; acest argument a fost invocat de Sulzer, Eder,
zentare

Melich si alt,ii.

Inv4atii romni au rgspuns in diverse feluri acestei

probleme ; de pilda, Petru Maior a sustinut ca asemenea ele-

mente nu exista datorita lipsei de afinitali intre cele doua

lim-bi, cea germana si cea rolara'', de origine latina 69
Mai tirziu, filologul C. Diculescu a exagerat In sens invers, afirmind ca influenta germana veche asupra limbii
romtine a fost insemnata, putind fi comparata cu aceea a
francilor asupra galo-romanilor ; el a alcatuit o lista de oca 300

de cuvinte, precum si o serie intreaga de nume de locuri si

de persoane care ar fi fost de origine veche germana 70.
Alti savanti, ca Ernst Gamillscheg 71 sau Sextil Puseariu 72, au redus mult numarul cuvintelor de origine ger-

mana' (tufa, punga, rapan, stinghe, nasture, targ'a etc.).

Intrucit deci asemenea cuvinte exista, si cum, pe de alta

parte, P. Skok a aratat ca este sigur ca elemente germane
s-au gasit si in latina balcanica" ", acest argument nu mai
are nici o valoare.
Cu toate acestea, el a fost reluat recent de Andr du Nay,
f Acind necesare observatiile Ligiei Barzu, care a precizat
ea putinatatea cuvintelor germane vechi in limba romana
trebuie cautat, in primul rind, In durata scurta a sederii
germanilor pe teritoriul Daciei.

a) Vizigo0i par sa se fi instalat intre cca 313-319

(cind are loe lichidarea puterii militare a dacilor liberi din

Moldova) si 332 (data incheierii foedus-ului cu Constantin
cel Mare). Ei se maza, in grupe compacte, in principal la

est de Siret si in jumatatea estica a Cimpiei Mlmteniei,

de unde preseaza asupra Dunarii. Nu se cunosc aseeri sau

182

www.dacoromanica.ro

cimitire vizigote In fosta Dacie Romana (Transilvania,

Banat, Oltenia) vi nici la vest de limesul transalutan, cu
exceptia unui mic grup, care se infiltreaza poate pe la 350,

In valea superioar a Mureului. Tree In mash' la sudul

Dunarii, la 376/377, iar la 381 trece partida traditionalista
In frunte cu Atanarich.
Ostrogotii, atestati arheologic Intre cca 420/430-488,

reprezint, se pare, o foarte sublire patur conducatoare.

Parsesc sediul lor din Panonia In 488 vi se instaleaza In
Italia.

Ca vi ostrogotii, gepizii au avut centrul politic la vest

de Carpatii Apuseni. Instalarea unor grupuri gepidice rnai
importante In Transilvania are loc abia dupa cca 568. Monumentele care le apartin lnceteaza Intre cca 630-650. Aceast
mivcare nu afecteaza Banatul vi regiunile extracarpatice.
Deci, In Transilvania, singurul grup germanic mai Insemnat
numericevte l-au constituit gepizii.
Tabloul schitat mai sus rezulta din delimitarea culturilor
materiale reprezentind diversele valuri germanice (Cerneahov pentru vizigoti, seria mormintelor princiare pentru
ostrogoti, grupul Bandu-Brateiu, cimitirul 3, pentru gepizi)
de aceea a populatiei autohtone, daco-romane (Brateiu,
cimitirul 1, Harman, Verbita Gropvani, Bleni, Costiva
pentru secolele IVV vi Brateiu avezare, Sighivoara,
Ipotevti-CIndevti-Ciurelu-Botovana II) pentru secolele VVI/VII.
Dupa cum a artat aceeavi autoare, contactele Intre cele
dotal' grupe de populatie au fost Ingreuiate de:
caracterul inchis al comunitAtilor germanice, organizate dupa legile 0 traditiile lor proprli ;
nivelul diferit de dezvoltare social-economica, de organizare politica' i de traditii spirituale ;

dei contacte vi influente reciproce se Inregistreaza,

rezistenta pe care germanii timpurii au opus-o tendintelor
de asimilare a civilizatiei romane, materializat, Intre altele,
vi In adoptarea crevtinismului de rit arian, nu a favorizat
o simbioza daco-roman-germanica vi, In consecinta, Imprumuturile In bimba 74.

In plus, dupa cum a aratat Sextil Puvcariu, romanii au

Imprumutat de la germani verbul a cotropi, care e unul
din cele dintli cuvinte auzite de noi de la germani vi cea mai

caracteristica urm din epoca invaziilor. Faptul ca a cowww.dacoromanica.ro

183

tropi se gasete numai la romanii din nordul Dunarii e i

o clovad elocventa a continuitd-tii noastre" 75 (subl. ns.).
De altfel, mai trebuie spus ca nici in alte regiuni stdpinite temporar de go-0 nu s-au pdstrat urme in limb& sau in
institutii ; este cazul Italiei, citat de P. P. Panaitescu, unde
a existat un regat al ostrogotilor 76 C. Daicoviciu a f dcut
chiar o paralela intre situatia provinciei Raetia de pe teritoriul de astazi al Elvetiei, ramasd negermanizata, i situatia Daciei 77. De aceea lingvistul Alf Lombard afirma:
,mi se pare ca o limbd germanicti a putut patrunde intr-o
lard' muntoasa fail a lasa in limba acesteitari trsaturi durabile, perceptibile Inca" 78, iar italianul Alberti Arnaldo subEnia faptul cti limba daco-romand i poporul roman, etnogeneza i continuitatea sa nu pot fi suspectate de infractiune" din aceasta cauza. Dui:4 acest criteriu, am putea pune
sub acuzare alte limbi romanice, in care elementul germanic
de adstrat i superstrat este, hotarit, in cantitate redusd" 79.

Cit privete vechea influenta greacd asupra limbii romane,

studiile lui H. Mihdescu au dovedit ca aceasta aratd elar cd

romanii nu au venit din Peninsula Balcanied 80.
*

Din cele relatate mai sus rezult cd poporul roman .

ca urma al romanitatii orientale s-a format pe o arie
larga, greu de delimitat cu precizie, dar din care nu poate
lipsi, in nici un caz, fosta Dacie romand 81.
Inceputul secolului al VII-lea marcheazd o data importantd in acest proces, prin ruperea unitatii romanittitii
.orientale datorit trecerii slavilor la sudul Dunarii: vlahii
ramai la sudul Dunarii au fost treptat asimilati de slavi,
in timp ce populatia romanizata de la nordul fluviului a
asimilat pe slavii din aceastd regiune.

Nu este in intentia noastrd de a discuta aici procesul

,complex care a dat natere poporului roman i nici data la

care s-a incheiat procesul de etnogenezd 82. Dupti opinia lui

C. Daicoviciu, procesul de formare a poporului roman

i a limbii romneti are loe in ultimele cloud sau trei veacuri

din mileniul I al erei noastre" 83.

Dupd unele opinii mai noi, poporul roman i limba sa

s-ar fi format in secolele VIIVIII, iar de curind Dan

Gh. Teodor a subliniat faptul cti in secolul al VIII-lea se

petrec doua evenimente importante: are loe procesul de

uniformizare a civilizatiei locale (aa-numita cultura Dridu

184

www.dacoromanica.ro

sau cultura veche romaneasca) care concorda cu Incheierea

procesului de etnogeneza a poporului roman i formarea
limbii romane comune 84.

Trebuie sa mai aratam ca nici asupra datei chid s-au for-

mat celelalte limbi romanice nu s-a ajuns la un consens,

considerind ca acest proces a avut Joe intre secolul V si secolul VIII, deci intr-o perioad In care se poate
incadra si formarea limbii romane 85.
Pornind de la constatarea facuta de filologul K. Jaberg:
,,ce qui, au point de vue de la geographie linguistique, caractrise les regions colonises, ce sont des grandes nappes unitaires qui ce sont formes grace l'action des centres colo-

nisateurs et grace au mlange des dialectes parls par les

immigrants" 8j,

Sextil Puscariu a sustinut ca unitatea

lingvistica din Moldova si Muntenia, fata de varietatea de

cuvinte si forme din Ardeal, e un indiciu mai mult c leaganul poporului nostru e Ardealul, din care s-a coborit mereu
surplusul de popula0e romaneasca" 87.
Hrile Atlasului lingvistic roman constituie o dovada puternica pentru sustinerea continuit4ii in Transilvania.

Ele arata prezenta unor termeni de origine latin (nea,

pacurar, pedestru, aiu, june etc.) numai in partile de apus

i Crisana ping in Banat,

lipsind in restul regiunilor carpato-dunarene. Daca straromanii ar fi venit din sudul Dunarii, lucrul acesta nu ar fi
ale Transilvaniei, din Maramure

fost cu putinVi.

Fer.o:nenul a fost relevat de lingvistii romni Sextie

Puscariu 88 si Emil Petrovici 89, ca si de unii filologi straini-

Astfel, romanistul K. Jaberg susOne c har(ile amintite

vorbesc o limba limpede: cum erau sa se pastreze atit de
bine elementele latine In nord-vestul actualei Romanii

daca romanii ar fi venit din Moesia ? 9. 0 parere asemanatoare sustine si romanistul Ernst Gamillscheg, care consica unu dintre
dera tot pe temeiul hartilor amintite
centrele de formare a limbii romane a fost regiunea Muntilor Apuseni 91.

Dupa cum a precizat Sextil Puscariu, ar fi cel putin

curios ca o popula0e venita In evul de mijloc din sudul
Dunarii, unde era aria centralia i deci inovatoare a roma-

nismului, sa aduca cu sine elementele vechi, i, mai curios,

ca ea sa se aseze tocmai In tinuturile vestice, unde stim
romanitatea fusese mai intensa Inainte de parasirea Daciei" 92
www.dacoromanica.ro

185

Un fapt important relevat de Emil Petrovici este

acela ca In apusul Transilvaniei se pastreaza atit numele
antice ale rlurilor Timis, Mures, Cris, Ampoi, Olt, Somes,
al caror fonetism romanesc dovedeste ca In preajma acestor

rIuri au viquit neintrerupt, din antichitate pina astazi,

stramosi ai romnilor", dar si o seama de termeni de origine

latina disparAi in alte regiuni: nea (zapada), june (flacau),
aiu (usturoi), a custa (a trai), pedestru 93cuminecatura etc.,
dovedind astfel ca in partite apusene ale Transilvaniei romanizarea a fost cea rnai intensa' 94. De altfel, aceste consideratii

de ordin filologic au fost confirmate de cele etnografice

de care va fi vorba in alt capitol.
Un puternic argument filologic pus In valoare de

este exitenta cuvintului pacura", care

deriva din latinul picula. Acest cuvint, care nu exista In
celelalte limbi romanice, nici In francez, nici In italiana,
nici In spaniola, nici In portugheza, nu s-a putut forma si
pastra declt In stinga Dunarii, unde pacura e cunoscuta si
exploatata din vremi indepartate, iar nu In dreapta ei,
unde nici romanii, nici popoarele evului mediu n-au avut
asemenea exploatari... Originea latina a cuvintului pacura
si continua exploatare a acestui produs exclusiv In tinutul
C. C. Giurescu

carpatic

in Balcani n-a existat , exploatare atestata

documentar in prima jumatate a secolului al XV-lea, duc,

cu necesitate, la concluzia continuitatii populaliei romanice
In amintitul tinut" 95.
Un alt argument de ordin filologic 11 constituie utilizarea termenului de voloh" de catre slavii orientali. Dupa
cum se stie, denumirea de vlah a fost preluat de bizantini
de la slavii de sud, vecinii lor. Pentru slavii de est romanii
skit volohi ; cu acest nume apar in Cronica vremurilor trecute,

atribuita lui Nestor, care arata ca ungurii, dupa ce au trecut

muntii, Incepura sa se lupte cu volohii si cu slavii care
locuiau aceste tali". Daca romnii ar fi venit prin secolele

XXIII din Balcani, ei ar fi fost numit,i si de slavii de est

tot cu numele de vlahi, luat de la slavii de sud. Slavii de est

numindu-i Insa pe romni volohi, deci in forma proprie

graiului lor, inseamna ca ei, slavii de est, au cunoscut populaIia romneasca aici, la nordul Dunarii, In imediata apro-

piere, Inca dintru inceput" ba.

Tot un argument de acelasi fel a fost adus de slavistul

I. Patrut, care a aratat ca absenIa vocativului In o" In

186

www.dacoromanica.ro

nordul Romniei dovedete existenta aici a poporului roman

In secolele X XI 97.

In sfilit, sa mai amintim i constatarea slavistului

Emil Petrovici, dupa care elementele romanice din limba
i toponimia bulgara nu stilt romaneti, cum ar fi trebuit
sa fie daca romanii ar fi venit din mediul bulgresc In secolele X XII, ci de origine latina 98
*

In concluzie, se poate spune ca teoria roesleriana, Cu

formarea limbii i poporului roman In Balcani, cu imigrarea poporului roman de la sudul Dunarii In Dacia, nu

poate fi considerata ca o teorie bazat pe analiza tiintifica

i obiectivil a datelor de ordin arheologic, istoric i lingvistic.

In schimb, toate argumentele pledeaza pentru respin-

gerea acestei teorii simpliste, care in mod cu totul de neInteles

cauta sti fixeze patria romanilor nu acolo unde toate premisele istorice o aezau, adica In Dacia, ci, prin interpretrile fortate i absolut neverosimile, cauta spaliul de formare a poporului roman In interiorul Peninsulei Balcanice,
sprijinindu-se doar pe existenta In Balcani a unor frInturi

de romanitate i nelulnd In seama masiva existenta In nordul

Duntirii a maselor romanesti" 99.
NOTE

I. D.R., IV, 1926, p. 1335-1336.

C. Daicoviciu, Originea poporului ronuln dupd cele mai noi
cercetdri, In vol. Unitate fi continuitate, p. 86.

Despre modul eronat In care pun unii autori straini problema

formarii poporului roman s'i a limbii sale, vezi observatiile lui Emil
Vrabie, Linguistic Aspects of the Question of the Romanians Continuity

in Dacia. A Critical Study (RRL, 1981, nr. 3, p. 213-236).

Emil Petrovici, Studii de dialectologie fi toponimie, Bucuresti,
1970, p. 243. Vezi, de asemenea, P. P. Panaitescu, p. 115, care afirma
la rindu-i teoria unor filologi care sustin ca cel mai mare popor al

Europei sud-estice s-ar fi format In triunghiul muntos Sofia, Ni,

Skoplje apare absurda.".

N. Iorga, Romdni fi slavi. Romdni Fi unguri. Doud conferinie

ale Institutului pentru studiul Europei sud-orientale, Bucuresti, 1922;
idem, La Romania" danubienne et les barbares au V I-e siecle (Revue
Belge de philologie et d'histoire", III, 1924, p. 35-50). Vezi si Emil

www.dacoromanica.ro

187

Condurachi, N. lorga fi problema romanialii orientate (R.Ist., 1965,

nr. 6, p. 1233-1239).
D.R., 1934-1935, p. 340; vezi i idem, Limba romdnd, I, 1940,
p. 255.
D.R., 1926, p. 1380. Vezi i idem, Roumain et roman, in Etudes
de lin.guistique roumaine, Cluj, 1937, p. 55 si urm.
V. P Aryan, op. cit., p. 14.
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 5.

E. Petrovici, In Transilvania", 1942, nr. 11, p. 865. Vezi

N. Draganu, In Balcania", 1938, p. 25-46. Mai tlrziu, E. Petrovici a
exclus Serbia din teritoriul de formare a limbii romane (Studii de
dialectologie gi toponimie, p. 241).
I. Nestor, Continuitate En istoria poporului romdn (MI., 1969,
nr. 5, p. 5). Vezi si C. Daicoviciu, O problemd de bazd a istoriografiei
noastre Cind i unde s-au format limba i poporul romdn ? (Tribuna",
21 si 28 april. 1957) ; E. Condurachi

G. Stefan, La romanit orientate

(NEH, IV, 1970, p. 7-22) ; E. Lozovan, Unit et dislocation de la

Romanie Orientate (Orbis", 3, 1954, p. 123-137) etc.

Vezi, de asemenea, P. P. Panaitescu, p. 106, care afirma noi

sintem urmasii romanitatii orientale Intregi", si D. Berciu, Continuitatea,
factor de bazd al etnogenezeici unitiipoporului romn (E.S., 1976, nr. 7,

p. 41-44), unde se arata ca vatra formarii poporului roman a fost

vasta, cuprinzind regiunea dintre pantele nordice ale Muntilor Haemus
(Balcani), Carpatii Padurosi, Tyras (Nistru) i Tissos (Tisa), Ingloblnd
tinuturile din nord-vestul Bulgariei i estul Serbiei vechi. Cu alte
cuvinte, este vorba de Intreaga romanitate orientala". Vezi i idem,
Procesul formdrii poporului romdn f i a limbii romdne. Elemente constitutive, aria geograficd f i perioada istoricd (E.S., 1977, nr. 2, p. 39-44).
I. I. Russu, p. 226.
C. Jirgek, Die Romanen in die Stddten Dalmatiens weihrend
des Mittelalters (Denkschriften der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften im Wien", Phil.-hist. Klasse, 48, 1901). Vezi i prezentarea
lu Al. Philippide, 1925, p. 774, care o considera un mare progres In
istoriografia romaneasca". Vezi, de asemenea, E. Petrovici, Problema
limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii ronuinei, In Studii
de dialectologie f i toponimie, p. 56-60 + 1 h.; idem, Les lments sudslaves orientaux de l'istro-roumain et le territoire de formation de la
langue roumaine, In Actes du premier Congrs international des tudes
balkaniques et sud-est europennes, VI, Sofia, 1968, p. 203-210 + 1 h.;
V. Arvinte, Limita de vest a teritoriului romanizat de la baza limbii
rormi ne (ALIL, 20, 1969, p. 5-18).

Destinele latinitii orientate (Ramuri", 1976, nr. 3, p. 16).

188

www.dacoromanica.ro

44. Originile limbilor neo-latine. Introducerea in filologia romanicd ,

Bucuresti, 1977, p. 300.
D.R., 1934-1935, p. 339. Vezi si S. Puscariu, Limba romad,

I, p. 337-338.
I. Moga, 1944, p. 130.

V. Parvan, op. cit., p. 11-12.

S. Mehedinti, Unde s-a ndscut poporul rorndn (Tribuna romanilor de peste hotare", 1923, nr. 3, p. 3-5). Vezi si T. Papahagi,
Din epoca de formagune a lirnbii romdne (Grai si suflet", 1, 1923, nr. 2,

p. 201-234), care aratd: poporul roman s-a format in neintreruptd

unitate teritoriald in sudul ca si in nordul Dundrii".
Pentru teritoriul de formare a poporului roman preponderent la
nordul Dundrii pledeazd si unele motive folclorice vechi. Vezi, de
pildd, I. Oprisan, Locul de formare a poporului romdn in lumina unui

motiv folcloric ( alciptarea de sub talpa casei ) (REF, 1988, nr. 3, p. 215
220).

P. P. Panaitescu, p. 120-121.
D. Protase, 1980, p. 250.
Maria Coma, Directions et tapes de la pntration des Slaves
vers la Pninsule Balcanique aux VI-e V II-e sicles (Balcanoslavica",

I, 1972, p. 9-28 + 2 h.); eadem, Unele consideraiii privind situalia

de la Dundrea de Jos in secolele VIVII (A M N, 12, 1974, p. 300-318
+ 1 h.); Jovan Kovacevi, Contributions archologiques it la prcision
de la chronologie de l'inslatation des Slaves dans les Balkans, in Publications spciales, Sarajevo, 1969, p. 57-83; Petre Diaconu, Autour
la pntration des Slaves au sud de Danube, in Rapports du III-e Congrs
International d'Archologie slave, Bratislava, 7-14 septembre 1975,
tome I, Bratislava, 1979, p. 165-169. Pentru alte studii vezi Mircea
Rusu, in AIIC, 1978, p. 126, nota 23.
Al. Philippide, 1925, p. 857.
C. Daicoviciu, Der Ursprung des rumeinischen Volkes im Lichte
der neuesten Forschungen und Augrabungen (FVL, 10, 1967, nr. 2, p.
14) ; lucrare reprodusd si in vol. Dacica, Cluj, 1969, p. 544-557.
Ion Horatiu Crian, Continuitatea poporului rorndn in spaliul
carpato-dundrean (E.S., 1978, nr. 10, p. 35).
L. Barzu, p. 58, 79.
C. C. Giurescu, p.128.

Vezi precizarea lui C. Daicoviciu din Steaua", 1971, nr. 4,

p. 77-78. Intr-un articol intitulat Observalii privind romanizarea f i
continuitatea (Tribuna", 5 nov. 1970, p. 5), C. Daicoviciu a sustinut
c pin& in sec. VII se poate vorbi de o limbd roman& comund dacomoesicd" si cd in secolele VIIVIII comunitatea lingvisticd se des-

www.dacoromanica.ro

189

tram& In romanitate balcanica (macedoromanii) i carpatica (dacoromanii)".

Amintim i consideratiile lui Vladimir Iliescu, Observafii despre
romanitatea duncireana trt jurul anului 600 en., In vol. Antichitatea
rnostenirea ei spirituala, Bucuresti, 1980, p. 249-274, care sustine ca,

In epoca respectiva, populatia din stinga si din dreapta Dunarii se

afla In faza general romanick ca i populatlile din alte regiuni ale
Europei, unde se vor dezvolta popoare i limbi neolatine, ca si In cazta

celui roman.
Vezi i excelentul articol despre formarea limbii i poporului roman
din Diclionarul de istorie veche a Ronulniei, sub redactia D. M. Pippidi,

Bucuresti, 1975, p. 271-284 (autori Al. Graur i Gh. Stefan).

Despre formarea limbii i poporului roman s-a scris foarte mult,
Indeosebi In ultima vreme. Din imensa literaturd amintim: E. Lozovan,

Unit et dislocation de la Romanie Orientale (Orbis", III, 1954, p.

123 -137) ; D. Macrea, Contribufie la studiul fondului principal de
cuvinte al limbii rorndne (SCL, V, 1954, p. 7-18) ; C. Daicoviciu,
problema de bazd a istoriografiei noastre ciad si unde s-au format limba

f i poporul roman? (Tribuna", 21 si 28 aprilie 1957) ; V. Arvinte, Formarea imbu

i poporului roman in lumina cercita rilor recente (ALIL, 17,

1966, p. 13-32) ; E. Condurachi, G. Stefan, La rontanith orientale

(NEH, IV, 1970, p. 7-22) ; Alexandru Rosetti, Considrations sur la
formation de la langue roumaine (D.R., 1973, p. 177-182) ; Gheorghe
Stefan, Formarea poporului roman f i a lintbii sale, Bucuresti, 1973;
I. I. Russu, Formarea poporului si a limbii romne (Romanitatea
elementele autohtone traco-dace) (Transilvania", 1975, nr. 6, p. 36-39) ;
Dumitru Berciu, Probleme privind formarea poporului roman In lumina
cercetarii arheologice recente (R.Ist., 1975, nr. 8, P. 1155-1169, si E.S.
1977, nr. 2, p. 39-41) ; Mircea Babes, Dan Slusanschi, Cu privire la
formarea poporului f i a limbii romane (E.S., 1978, nr. 12, p. 33-37) ;
Dumitru Berciu, Formarea lirnbii i poporului nostru. Continuitatea
romeineasca pe cuprinstd vechii Dacii (E.S., 1978, nr. 23, p. 33-36) ;
Al. Rosetti, Istorialimbii romerne, ed. a II-a, Bucuresti, 1978, p. 357-421;
I. 1. Russu, Limbo geto-dacilor ci limba rontand (E.S., 1978, nr. 6, p.
29-30, 35-36) ; Stefan Pasen, Le processus d'ethnogense du peuple
roumain et de formation de la langue roumaine (MSI, 1978, p. 71-82);
idem, Daces-Rontains-Roumains (RPH, 1980, nr. 1, p. 5-21) ; idem,
La gense des peuples roman,s. L'origine et le dveloppement historique
du peuple roumain, Bucarest, 1980; i In RPH, 1980, nr. 3-4, p. 34-63;
Dan Gh. Teodor, Unele consideralii privind incheierea procesului de
formare a poporului romd n (A.M., IX, 1980, p. 75-84) ; idem, Probleme
actuale ale etnogenezei poporului roman (AIIAI, 1980, p. 105-115) ;
190

www.dacoromanica.ro

I. I. Russu, Etnogeneza rorndnilor. Fondul autohton tracic f i componenta

latino-romanicd, Bucuresti, 1981 (lucrare capitalA) ; Dan Gh. Teodor,

Contributia cercetdrilor arheologice de la est de Carpati privind problema
etnogenezei ronidnefti (AMM, 1981-1982, p. 99-109) ; Constantin
Preda, L'ethnogense des Roumains ( Revue roumaine", 1983, nr. 11-12,

p. 56-67) ; H. Mihaescu, De la limba latind la limba ronzdnd (AWC,

Filologie, 1982-1983, p. 105-108) ; Hadrian Daicoviciu, Etnogeneza
ronzdnilor, In vol. Nagunea romda. Genezei. Afirmare. Orizont contemporan, Bucuresti, 1984, p. 136-171; Tache Papahagi, Din epoca de
formaliune a. Iimbei romdne. Probleme fonetice i morfologice, Bucuresti,
1985; I. Fischer, Latina dundreand. Introducere in istoria limbii romdne,

Bucuresti, 1985; Ion Ghetle, Romdna primitivd (L.R., 1986, nr. 6,

p. 516-528) (care expune i pdrerile predecesorilor).
Un loc aparte ocupa studiile lui Ion Coteanu, Despre formarea"
limbii
formarea poporului rorn,dn. Un punct de vedere (AUB, Limba
si literatura romana, 1979, p. 63-68) si idem, Originile linzbii romdne,
Bucuresti, 1981 (si In limba germana, 1985), care admite o prima fazA
(pInA In sec. VII) de formare a limbii romane i apoi o a doua romani-

zare, end popoarele migratoare de pe teritoriul Daciei au asimilat

limba romana.
SA amintim i opinia lingvistului Tache Papahagi, potrivit cAreia,
()data cu Incheierea secolului VII, limba romana era Inchegata definitiv" (Din epoca de formagune a limbei ronzdne, p. 12). Vezi i mai sus
cap. I si II privind elementele autohtone din bimba romana i procesul
de romanizare a dacilor.
N. Iorga, Ronzdni$i slavi. Romdnii unguri

p. 11.

Istoria poporului romdn, p. 108. Vezi i M.I., 1969, nr. 6, p.

25-27.
R. Roesler, p. 126. Pentru discutiile purtate In acest domeniu
vezi I. I. Russu, Elemente autohtone In limba romdnd. Substratul comun

rornno-albanez, Bucuresti, 1970, p. 13-47.

30 bis. L. Tamas, Romains, Romans et Roumains, p. 156-170.

I. I. Russu, p. 106.
Istoria criticd a romdnilor, I, p. 294. Vezi si Al. Philippide,
p. 692-694 si C. Poghirc, B. P. Hasdeu, lingvist Fi filolog, Bucuresti,
1968, p. 169-170.
Ober die Wanderungen der Rumunen in den dalmatischen Alpen

und den Karpaten, Wien, 1879.

Vezi mai recent Les Ilyriens et la gense des Albanais. Travaux

de la Session du 3-4 mars 1969, Tirana, 1971. Vezi i Radu Vulpe,

Considirations sur l'origine du peuple albanais (Studia Albanica",
1973, p. 199-205).

www.dacoromanica.ro

191

AL Philippide, Originea romnilor, 11, Ce spun limbile rormInd

f i albanezd, Ia0, 1927. Vezi i A. Ubicini, Les origines de l'histoire

Roumaine, Paris, 1886, p. 108, unde se spune: Afinitatea pe care o
ofera limbile romana i albaneza se explica in mod firesc prin preexistenta unei limbi primitive autohtone, ale card urme le intilnim In
toate graiur:le folosite azi de catre popoarele Peninsulei Balcanice,
anume traca veche, pe care o vorbeau deopotriva stramoii albanezilor
moderni i daco-getii, parintii romanilor de astazi. Analogia lingvistica

ar rezulta in cazul acesta de pe urma comunitatii de origine a albanezilor

i romanilor, iar nu, cum se pretinde, de pe urma stabilirii

acestora din urma, din secolul al III-lea pina In secolul al XII-lea,

In tinuturile vecine Albaniei".
Kristian Sandfeld, Linguistique balkanique. Problmes et resul-

tats, Paris, 1930.

I. I. Russu, p. 97-102. Vezi i Nicolae Saramandu, Report urile din tre romanitatea nord i sud-dund reand In lumina cercetd rilor
recente (AICED, seria A, I, 1979, p. 283-288).
G. Meyer, Etymologisches Wrterbuch der albanischen Sprache,
Strassbourg, 1890; W. Meyer-Liibke, Rumanisch, Romanisch,

sisch (Mitteilungen des rumnischen Instituts an der Universitt

Wien", 1, 1914, p. 1-42); el este primul care a subliniat diferentelemari dintre albaneza i romana; L. Spitzer, Zu den linguistiscken
Beziehungen der Albanesen und .Rumcinen (ibidem, p. 43-80); Carl)
Treimer, Albanisch und Rumdnisch (ZRP, 38, 1914, p. 385-411);
H. Barie, Albano-rumanische Studien, Sarajevo, 1919 etc.
Raporturile albano-romcine, Cluj, 1923 (din D.R., II, 1922-1923,.

p. 444-544); idem, Romanitatea balcanic, Bucure0i, 1936.

Albano-romanica (Bulletin linguistique", 10, 1942, p. 82-86)_
Le problme thraco-illyrien et les origines albano-roumaines, in
vol. Le problem de la continuit. Contributions linguistiques, Bucarest,

1941, p. 69-118 (comunicare tinutd la Zrich in 1938).

Albanais et Roumain commun (RRL, 3, 1938, t. II, p. 446-461).

0 opinie asemanatoare a sustinut H. Mihdescu, dupa care,.

In antichitate, albanezii se invecinau spre nord-est cu populatia romanizata din valea Dunarii 0 din Dacia (Les lments latins de la langue-

albanaise, in RESE E, 4, 1966, nr. 1-2, p. 5-34 0 nr. 3-4, p.

323-353). Vezi 0 Alberti Arnaldo, Pentru o 'loud metodologie in cercetdrile istorico-linristice de rometnologie (Anale de istorie", 1979, nr. 3,.

p. 84), care arata ca. vetrele dacoromanilor i albanezilor erau, pin&

romana, vecine".
la impactul cu
Gustav Weigand, Albanische Einwanderung in Siebenbargen
(B.A., 3, 1927, p. 208-226) ; vezi observatiile lui Sextil Pucariu,
D.R., 4, 1924'1926, p. 1333-1356, 0 In Limba romcind, p. 270. Wei192

www.dacoromanica.ro

gand a revenit asupra problemei In studiul Sind die Alba.ner die Nach-

kommen der Ilyrer oder der Thraken ? (B.A., 4, 1928, p. 227-251).

Vezi, de asemenea, G. Stadtmiiller, Forschungen zur albanischen Frahgeschichte, Budapest, 1941 (extras din AECO, 7, 1941, p. 1-196).
Este vorba de lucrarea Charakteristik der thrakischen Sprache,

Sofia, 1952, In care se spune, printre altele: concordantele limbii

romne cu albaneza pot fi explicate In chip multumitor prin faptul
c prima s-a dezvoltat ca o limbd romand pe un fond tracic" (p. 112).
C. Daicoviciu, In vol. colectiv Din istoria Transilvaniei, I,
p. 51. Vezi i consideratiile aceluiasi In Tribuna", 3 febr. 1972, p. 12,

unde se sustine nu putem accepta pretinsa simbiozd a vlahilor cu

albanezii, de naturd a duce la o Inrudire lingvisticd", si se citeazd din

nou opinia lui Decev despre cloud limbi diferite.

Vezi i Istoria limbii rorndne, II, Bucuresti, 1969, p. 365, unde se
spune cd cel mai adesea este vorba de fapte mostenite independent In
ele cloud limbi si a cdror asemanare se explicd prin originea comund
indo-europeand i veche balcanicd, si nu prin identitatea substratului
limbii romne cu protoalbaneza".
D. Macrea, Studii de istorie a limbii si a lingvisticii romdne,
Bucuresti, 1965, p. 243-245.
D.R., 1934-1935, p. 330. Vezi si idem, Limba romeind, I,

p. 263-272.
Astra", martie 1967, p. 4. Vezi, de asemenea, I. Petkanov,
Lat. amurga, murga, murgi, Murgas. Une mise au point, In XI-e Congrs international des sciences onomastiques, Sofia, 1970, p. 170, uncle

se aratd.: la partie des Balcans comprise entre Bitolja et le Danube,

Sofia et Montenegro... jusqu' l'arrive des Slaves, pouvait etre

considere comme le bastion de l'albanit et de la romanit".
In aceastd problem& vezi mai nou: VI. Georgiev, Sur l'ethnogense

des peuples balkaniques. Le dace, l'albanais et le roumain (S.C., III,

1961, p. 23-27); I. I. Russu, Elemente autohtone im lirnba ronzdnd.
Substratul comun romdno-albanez, Bucuresti, 1970; recenzie A. Vraciu,
In SCL, 1971, nr. 1, p. 85-92; Ariton Vraciu, Lirnba rorndnd limbile
balcan ice, problema substratului, in Actele celui de al XII-lea Congres
international de lingvisticii
filologie romanicd, II, Bucuresti, 1971,

p. 965-973; Gr. BrAncus, Albano-romanica, I. Metoda comparaliei

rorndno-albaneze (SCL, 1971, nr. 4, p. 411-416); idem, II, Cuvinte
autohtone probabile (SCL, 1972, nr. 3, p. 299-308) ; C. Poghirc,
flexions sur les problmes du daco-moesien (S.B., V, 1971, p. 171-177),
care aratd cd e greu de stabilit gradul de Inrudire Intre proto-albanezd,
substratul romnei; este posibil sd fie vorba de cloud dialecte ale
aceleiasi limbi (daco-moesiana) sau de cloud limbi diferite (ilirica
daco-moesiana). Vezi i Istoria lingvisticii romdnesti, Bucuresti, 1978,

www.dacoromanica.ro

193

p. 191-192; Catalina VAtAsescu, Romanitatea orientald in raporturile

ei ca limbi autohtone din sud-estul Europei. Comparalie intre istoria
limbii rorndne si a limbii albaneze (Cercetdri de istorie si civilizatie
sud-est europeand", I, 1985, p. 62-65, II, 1986, p. 204-209); eadem,
Les dnominations des parties de l'instrument aratoire en roumain et

en- albanais (RESEE, 26, 1988, nr. 3, p. 237-244).

Incercarea lui G. Reichenkron (Romanisches Jahrbuch", 1958
si 1960) de a explica unele trdsaturi comune Intre albanezd si roman&
printr-o influentd armeand a fost respinsd de filologi. Vezi Elio Hamp,
Deux fanteornes de Pethnogense balkanique (S.B., V, 1971, p. 243-246).

49 bis, Referindu-se la conservarea unor elemente autohtone In

doud arii laterale tot asa dupd cum s-au pdstrat elemente si forme

romane comune In regiuni de margine, izolate ale Romaniei, adia

la Dacia si In Iberia G. Giuglea, Fapte de limb& Mdrturii despre
trecutul rorruinesc, Bucuresti, 1988, Intreba pe sustindtorii teoriei lui

Roesler: faptul a romana si spaniola au pastrat o serie de termeni

pe care celeialte limbi romanice nu-i au, poate determina pe cineva
sd emitd ipoteza a poporul roman s-a format In Peninsula Iberia.?
Este vorba deci de un conservatorism al ariilor laterale, alit pentru
elementele autohtone, eft si pentru cele romanice, acceptat de top
specialistii. Vezi si Gabriel Tepelea, Argumente de limbd in demonstrarea

continuitdiii (Romania literard", 15 dec. 1988).

I. I. Russu, p. 102-112. Vezi si Viorica Pamfil, Despre elementele latine pdstrate numai in limba romdnd (C. Ling., 1977, nr. 2,
p. 205 208).
De curInd s-a ardtat cd exista unele asemandri Intre portul popular

albanez si cel romanesc datoritd afinitdtilor strInse" ce au existat

lntre traci si ilirici (Andromaqui Gjerji, Analogies albano-roumaines
dans les costumes populaires, In Actes du premier Congrs international
des tudes balkaniques et sud-est europennes, VII, Sofia, 1971, p. 629-638
Asupra datei cind a avut loc despArtirea Intre daco- si macedo-

romani pdrerile sint Impdrtite: Al. Philippide sustjne a acest fapt s-a
produs In sec. VIVII; Ovid Densusianu In sec. IX XIII ; E. Petrovici consider& a aromana s-a despArtit de dacoromand prin sec.
IXX, chid strdmosii aromanilor s-au mutat spre sud, In Pind, Thesalia
i Epir, din partea sud-estied a teritoriului de formatie al limbii si
poporului romdn" (Transilvania", 1942, nr. 11, p. 872). Vezi mai
nou: V. Romalo-Gutu, Stabilirea datei de separage a arorndnei de dacoforndrui cu ajutorul glotocronologiei (SCL, X, 1959, nr. 4, p. 573-586);
Elena Scarlatoiu, Nouvelles contributions er. l'etude des emprunts slaves
dans le lexic aroumain (RESEE, 15, 1977, nr. 3, p. 535-549) si eadem,
Relajii lingvistice ale aromdnilor cu slavii de sud. Cuvinte de origine

194

www.dacoromanica.ro

slavd, Bucuresti, 1980, care sustine cd intreruperea contactelor fntre

romanitatea nord-dundreand i cea sud-dundreand nu a putut avea
loc fnainte de secolul al XI-lea.
Despre dialectele limbii romane vezi mai nou: Ion Ghetie, Originea.
dialectelor romdne (L.R., 1987, nr. 2, p. 136-146) ; idem, Diferengeri
dialectale In romdna primitivd (ibidem, nr. 1, p. 79-84 (cu bibliografie
expunerea opiniilor mai vechi); Andrei Avram, Cele mai vechi menliuni referitoare la deosebirile dialectale In cadrul daco-rorndnei (AICED,

seria A, 1979, p. 279-281).

Th. Capidan, Macedo-romdnii. Vechimea f i insemniltatea lor
istoricd In Peninsula Balcanied (AIINC, IV, 1926-1927, p. 177).
Vezi i idem, Aromdnismele din dialectal daco-rorncln i problernele
care se leagd de ele ( Junimea literara", 14, 1925, nr. 8-10, p. 275 291)..
AIINC, 1926-1927, P. 183.
D. Macrea, P robleme de lingvisticd romtind, Bucuresti. 1961, p.55.

Valeriu Papahagi, Originea geografied a aromdnilor. Note

bibliografice (..Rev. aromaneascd", 1929, p. 56-66).
Vasile Ionit41, Studii ci cercetd ri de istorie topo0. Ru
nimie, Resita, 1976, p. 22-24.
P. Papahagi, Dovezi din studiul limbii noastre despre continuitatea rornnilor in Dacia Traiand (Dundrea", I, 1923, p. 105-112,
143 153).
Idem, In Peninsula Balcanied", 2, 1924, p. 29-30; vezi
idem, Quelques influences byzantines sur le dialecte aro umain ou macdo-

roumain (RH SEE, 1925, p. 185-196) si A. Sacerdoteanu, 1968, p. 120.

G. Giuglea, Urralte Schichten und Enavicklungsstufen in der
Struktur der dakoromanischen Sprache, Sibiu, 1944; publicatd i in
limba romand In vol. Fapte de limbd. Mdrturii despre trecutul romdnesc, Bucureati, 1988. Referindu-se la concluziile trase de G. Giuglea,

romanistul E. Bourciez se Intreba: cum s-ar fi putut naste In nordul

Dundrii aceste elemente latine, dupd secolul XII, cfnd au vrut unii
sd-i aducd pe daco-romani din sudul Dundrii aici In nord? (Revue
des Langues Romanes", 1947).
R. Roesler, p. 127.
P. J. Schafarik, Slavische Alterthamer, Leipzig, I, 1843, p. 32.
Al. Iatimirski, Slavjanskie zaimstrovanija o ruminskom jazike
kak dannije dlja voprosu o rodine runanskogo plemeni, In Sbornij Lamanskomu, St. Petersburg, 1908, si In Rumdno-slavjanskie ocerki,
I/2, St. Petersburg, 1905.

Emil Petrovici, Daco-slava (D.R., 10, 1943, partea a II-a,

p. 233-277).
P. P. Panaitescu, p. 83, 109.

www.dacoromanica.ro

195

Natives and Slays in the East-Carpathian regions of Romania

10 th centuries, In vol. Relations, p. 155-170.
Socio-economic organization of the Daco-Romanic and Slaw
populations on the lower Danube during the 6 th 8 th centuries, In
vol. Relations, p. 171-200. Vezi i Mircea Rusu, Note asupra relaliilor cultural dintre slavi f i populatia romanicd din Transilvania
VIX) (Apulum", IX, 1971, p. 713-730).
Dupd opinia arheologilor notri, slavii alcatuiau o Word subtire

in the 6 th

de populatie, avInd o culturd inferioard celei daco-romane de tip

Ipoteti-Cindeti, motive pentru care au fost asimilati cu uprinta
In masa populatiei romanice (E.S., 1982, nr. 21, P. 17).
Criteriile determindrii imprumuturilor slave In limbo romdnd
(SCL, 22, 1971, nr. 4, p. 353 i urm.) ; Studii de lexicologie i istorie
a lingvisticii romdnesti, Bucureti, 1973; idem, Emprunts vieux-slaves
propres au daco-roumain (RRL, 1980, nr. 5, p. 569-576) ; idem, Aspecte
teoretice gi istorice ale studierii raporturilor lingvistice slavo-romdne
(SCL, 1982, nr. 1, p. 57-66) ; idem, imprurnuturi vechi slave In rorndna comund (SCL, 1983, nr. 1, p. 43-53) etc.
Referitor la cronologia elementelor de origine sud-slava ale
limbii romdne (C. Ling., 1967, nr. 1, p. 21-27) ; idem, Studii de limba
romdnd fi slavistial, Cluj, 1974 (recenzie In E.B., 1975, nr. 3, p. 130
133) ; idem, Din nou despre vechimea influentei slave In limba rorndnd

(C. Ling., 1986, nr. 2, p. 113-115) (cu discutarea unor opinii mai
noi). Vezi i: Sanda Rispeanu-Reinheimer i Oana Sdliteanu, imprumuturile slave vechi in rorraind In perspectivd romanicd numele de

unelte (SCL, 1985, nr. 2, p. 103-114).

Vezi i Istoria limbii rorndne, II, Bucureti, 1969, p. 15, unde se
afirma cd nu s-au adus dovezi concludente c vreun cuvInt sau vreo
forma slavd ar fi intrat In limba romnd lnainte de sec. IX (I. Pdtrut
sustine cd influenta slavd ar fi Inceput de-abia In sec. X, adia dupd
transformarea latinei dundrene Intr-o limbd deosebitd de latind i
de celelalte limbi romanice, In timp ce G. Mihdild considera cd limita
inferioard a pdtrunderii Imprumuturilor slave In limba romAnd este
sec. VI VII ; vezi SCL, 22, 1971, nr. 4, p. 353.

Vezi mai sus partea I.

tntr-un articol intitulat Zina Filma, gotii i gepizii In Dacia,
Bucure0i, 1877, B. P. Hasdeu a combdtut teoria lui Roesler, sustinInd prezenta elementului vechi german In limba romnd. Hasdeu
este considerat primul savant care pune In mod tiintific aceastd
problemd. Vezi E. Lozovan, B. P. Hasdeu et les dieux nordiques (RER,

15, 1975, p. 187-194).

C. Diculescu, Die Gepiden. Forschungen zur Geschichte Daziens
im frahen Mittelalter und zur Vorgeschichte des rumitnischen Volkes,
196

www.dacoromanica.ro

Leipzig, 1922. Vezi i recenzia lui N. Iorga, in RHSEE, 1925,

p. 55 64.
Romania Germanica, S prach-und Siedlungsgeschichte der Germanen auf dem Boden des alten Ramerreichs, Berlin-Leipzig, 1934-1935,
p. 233-266. Vezi i observatlile lui Kniezsa Istvan In AECO, 1937,

nr. 1-3,

p. 208-227.
Pe marginea cdriilor (D.R.,

8,

1934-1935, p. 276-358)

Limba rornd rul, I, p. 272-274. Pentru alte opinii vezi: Al. Philippide,
1925, p. 349-352; Vasile Arvinte, Cu privire la elementele vechi germanice ale lirnbii romdne (ALIL, 18, 1967, p. 5-20) ; Istoria limbii
rorndne, II, p. 368-370; Vasile Arvinte, Zu den altgermanischen W &tern
im Rumdnischen, In Romanische Etymologien, I, Heidelberg, 1968,

p. 7-26.
P. Shok, Gibt es altergermanische Bestandteite im Rumd nischen ? (ZRP, 50, 1930, p. 257-279).

R.Ist., 1980, nr. 5, p. 970.

D.R., 8, 1934-1935, p. 292.
P. P. Panaitescu, p. 79.
C. Daicoviciu, Un paralelism istoric fi o leche de istorie (Steaua",

1969, nr.

8,

p. 72-73). Despre supraevaluarea acestui argument

vezi W. Bahner, Die lesilcalischen Besonderheitem des Frahromanischen

in Sadesteuropa, Berlin, 1970, p. 40-44.

Ramuri", 1976, nr. 3, p. 16. Vezi

bard

I. Hurdubetiu, Alf Lom-

continuitatea j romanitatea romdnilor ( Astra", 1983, nr. 3).

Aberti Arnaldo, op. cit., p. 89. Dup unele opinii, gotii ar fi

Imprumutat la rindu-le unele cuvinte de la populatia daco-romana.
Vezi Vittoria Corazza, Un'altra prova delta continua& daco-romana :
le parole latine in Ulfila (,,Acta Historica", Miinchen, VIII, 1968,
p. 41-48) ; eadem, Le parole latine in gotico, Roma, 1969; Virgiliu
$teninescu-Draganesti, Daco-Roman Borrowings in Gothic. (Ethnolinguistic and Historical Implications ) (Ethnologica", 1982, p. 41
49). Vezi i Contemporanul", 14 martie 1986.
H. Mihaescu, L'influence grecque sur la langue roumaine
jusqu'au XV-e sicle, Bucarest, 1966; recenzia lui V. Horejs, In Byzan-

tinoslavica", 1969, nr. 2, p. 300-301.

Au fost i unii Invatati ca B. P. Hasdeu care au sustinut ca
poporul roman s-a format pe un spatiu restrins din Dacia (Oltenia
Hateg). Relulnd ideile lui B. P. Hasdeu, Ilie Barbulescu afirma
poporul roman s-ar fi format In sud-vestul Daciei, intr-un loc strimt
iar acel loc strlmt n-a putut fi decit sigur o portiune din Dacia Traiana,
obirsia romanismului" ( Problemele capitale ale slavisticii la romani,

Iasi, 1906; prezentarea lui Philippide, 1925, p. 804-824).

www.dacoromanica.ro

197

La rindul sdu, C. Daicoviciu sustine: spatiul central In care se

petrece si se desAvirseste acest fenomen de etnogenezA nu putca fi
-cleat Tegiunile de deal si de munte ale fostei Dacii romane" (Originea
poporului romdn dupd cele mai noi cercetdri, p. 95). Revenind la aceastA

problem& in 1973, C. Daicoviciu sustinea cd unitatea limbii romilnesti se datoreste expansiunii populatiei romAnesti din regiunile de
deal si munte de o parte si pe cealaltA a Carpatilor, unde s-ar fi format
aceasta limbA unitarA (Steaua", 1973, nr. 13, p. 4).

.Analizind toate mArturiile geografilor despre concentrarea deoselitA a satelor vechi romAnesti In regiunile de deal si munte ale RomAniei,.geograful I. Conea a afirmat, la rindu-i, ca aceste regiuni ar fi

zonstituit teritoriul nucleu" unde s-a format poporul roman (Cu

privire la teritoriul nuoleu" de formare a poporului romdn, In Studii
si cercetAri de geografie", 1967, nr. 1, p. 3-14). Vezi si O. Toropu.
Aria de formare a poporului romdn (Analele Univ. Craiova", 1978,

p. 45-48).
Alti cercetAtori adaug& In chip firesc la aceastA arie de deal si
munte o zond arhaice danubiana, unde exista o numeroasA populatie romana si romanizatA, a cArei amintire s-a pdstrat In toponimele
Vlasca s'i Codrii VIAsiei (E. Lozovan, Byzance et la romanite scythique,

In RER, VVI, 1960, p. 244).

Despre aceasta problema vezi lucrArile citate mai sus la nota 27.

C. Daicoviciu, op. cit., p. 95. In Istoria limbii romdne, vol. II,

se vorbeste Insl de romAna comund in sec. VVIII, in timp ce Sorin
Stati consider& romAna comuna limba vorbitA in sec. VIIIXI (Le
Actin oriental et la reconstruction du roumain commun, In D.R., 1973.

p. 210-214).
AIIAI, 1980, p. 105-115.
FI. Mihaescu, Lirnba latind in provinciae dundreme ale Impe-

riului Roman, Bucuresti, 1960, p. 55-56.

K. Jaberg, Aspects giographiques du langage, Paris, 1936, p. 31.
D.R., IX, 1936-1938, p. 446. Cf. si Emil Petrovici, care afirmA:

Jarimitarea dialectal& a Transilvaniei dovedeste cA aici n-a avut loc

o colonizare mai nouA, ci cl populatia e asezatA din timpuri strAvechi
In aceleasi locuri, astfel incit limba a avut timp sA se diferentieze dupA
unitAti geografice, determinate de sol, In nenumArate celule dialectale"
(Transilvania, vatrei lingvisticd a romdnismului nord-dundrean, In
Transilvania", 1941, nr. 2, p. 102-106). Vezi si articolul aceluiasi,
Romdnii veniii recent in Transilvania? Ce ne spune lingvistica (ibidem,
nr. 7, p. 467-470), unde se sustine, pe baza hArtilor lingvistice, cA
..un zurent de migratiune rornAneascA din principate In Transilvania
n-a existat niciodatA" (subl. ns. N.S.). AceastA concluzie cores198

www.dacoromanica.ro

punde cu aceea trasa de istoricul D. Prodan pe baza documentelor

istorice.
Les enseignements de l'Atlas linguistique de Roumanie (R. Trans.,

3, 1936, nr. 1, p. 13-22 -F 15 h.) ; idem, Le rle de la Transylvanie

dens la formation et l'volution de la langue roumaine, in vol. La Trcen-

sylvanie, 1938, p. 339-348; idem, Limba romdnd, I, p. 339.

Siebenbiirgen als Kernland der nrdlich der Donau gesprochenen

rumcinischen Mundarten, in vol. Siebenbiirgen, I, Bucuresti, 1943,

p. 309-317.
Die Rumeinische Sprach-Atlas und die Struktur des dacorumcinischen Sprachgebiets (Vox Romanica", V, 1940, p. 73 si urm.)..
Vezi i idem, Romanidad oriental y romanidad occidental (Cahiers S.
Puscariu", 1953, nr. 1, p. 1 11).
Cber die Herkunft der Rumdnen, Berlin, 1940; recenzia lui
M. Macrea, in Transilvania", 1941, nr. 4, p. 320. Vezi si Bogdan Marinescu, T era H ajegul ui, vatrd lingcistic, martor al continuitdiii (AICED,

seria A, II, 1980, p. 181-191).

D.R., 1934-1935, p. 326. Vezi si D. Macrea, Limbd, istorie
ci continuitate (L.L., 1976, nr. 2, p. 389), care considera parerile de
mai sus drept cele mai convingatoare... in problema locului de formare a limbii i poporului roman si a continuitatii noastre neintrerupte in Romania de astazi".
Valeriu Rusu, Dr. Pedestru (SCL, 1970, nr. 4, p. 491-493).
Em. Petrovici, Dovezile filologice ale continuiteitii (Transilvania", 74, 1943, nr. 3, p. 11-12). Aceste consideratii de ordin filologic sint confirmate si de cele etnografice. Vezi R. Vuia, Studii de
etnografie ci folclor, Bucuresti, 1975, p. 49-50, 80, 98 etc.
C. C. Giurescu, Vechimea exploatdrii petrolului fi a cerii de
pdmint" in idrile romeinefti (Cibinium", 1967-1968, p. 15-22) ;
idem, Elementul daco-roman in spagul carpato-danubian in secolele

IIXIII, Bucuresti, 1970, p. 21-23. intrucit autorul nu a amintit

si

de topicele derivind de la cuvintul pacura existente in Transilvania,

istoricul L. Makkai afirma ca in Ardeal, pina in timpurile cele mai

recente, nu s-a gasit petrol, deci acolo nu se putuse forma cuvintul
pacura nici in timpul dominapei romane, nici dup. aceea, aa ca
adversarii continuitatii pot sa-i multumeasca lui C. C. Giurescu pentru

un argument excelent". in raspunsul sat', istoricul roman a citat

toponime transilvanene legate de pleura din sec. XVI, aratind, la
rindu-i, cA adversarii continuitatii au o noua si

excelentan dovada

ca teza tor e gresitd" (R.Ist., 1976, nr. 8, p. 1235).

O concluzie asemanatoare la G. Giuglea, op. cit., p. 206: termenii
pastrati la noi (de zacaminte subterane, 'Acura, aur, sare etc.) mai ales
In locurile unde exista zacdmintele respective, constituic argumente

www.dacoromanica.ro

199

pentru persistenta

continuitatea limbii daco-romane In nordul

Dunarii".
Din istoria Transilyaniei, I, p. 50.
I. Pdtrut, Referitor la cronologia elementelor de origine sud-

slavd ale limbii romdne (C. Ling., 1967, nr. 1, P. 21-27).

Despre unele Imprumuturi vechi fikute de limbile nord-slave
din zona Carpatilor din limba romdna vezi P. V. Kravciuk, lz Xarpatskoi lexiki, In vol. colectiv Xarpatskaia dialektologhia i onomastika,
Moscova, 1972, p. 118-139, care arata cd aceste imprumuturi consti-

tuie o dovad a vechimii romAnilor In acele locuri. Prezentarea lui

Petru Zugun, Argumente ale continuitlii limbii f i poporului rorndn
(Cronica", 2 sept. 1977).

Tribuna", 10 febr. 1972, p. 12. Vezi si Elena Scarlatoiu,

XI-e sicles)
linguistiques bulgaro-roumaines (IX-e
(RESEE, 1989, nr. 1-2, p. 171-184).
C. Dnicoviciu, Originea poporului rornan dupd cele mai noi
Rapports
cercetdri,

p. 93-94.

www.dacoromanica.ro

Capitolul V
CRESTINAREA DACO-ROMANILOR

Un alt argument adus de adversarii continuitatii

cepind cu Sulzer a fost acela ea romnii nu au putut
Imbrtisa credinia ortodox decIt la sudul Dunarii, aceasta
explicind faptul ca si-au putut-o pastra In mijlocul unor
popoare catolice 1; la acest argument, Roesler a adaugat
folosirea limbii slavone In biserica, datorita faptului ca
romanii ar fi stat mult timp In Bulgaria 2.
Dupa cum am aratat Intr-un alt capitol, In Dacia Traiana
au fost adusi colonisti din toata lumea romana; printre ei
se vor fi gasit desigur si numerosi crestini, f apt marturisit
de scriitorul Tertulian, care sustine cA crestinismul patrunsese

In stinga Dunarii lnainte de retragerea legiunilor romane 3.

Intrucit libertatea crestinismului nu fusese Inca recunoscuta oficial (va fi recunoscuta la 313), se poate spune ca

retragerea administratiei romane din Dacia a usurat ras-

pindirea noii religii care nu mai era persecutata de autoritati ;

In plus, dupa retragerea legiunilor si administratiei s-a

desfiinOt si cultul Imparatului, astfel inclt populaIia daco-

romana a fost libera sa Imbratiseze crestinismul care la

Inceputurile sale era anti-roman si anti-statal.

mare parte a locuiIn aceasta vreme (secolele

torilor Daciei erau Inca paglni 4, dupa cum o dovedeste
chiar acest termen din limba romana, derivind din latinescul paganus, care Inseamna locuitor al satului" (de la
pagus = sat) ; populatia rurala la care se refera acest termen
s-a cretinat deci mai tlrziu, si anume In secolul al IV-lea
si la Inceputul secolului al V-lea 5. (De altfel, si In Gallia
crestinismul nu a patruns la sate declt la sfIrsitul secolului
al IV-lea.)

Absenta unor elemente crestine sigure In aria culturii

SIntana de Mure arata Ligia Barzu i constatarea
www.dacoromanica.ro

201

faptului ea" toate descoperirile cu caracter crestin (opaite,

gemme, donarium) provin din foste centre romane, ne obliga
s admitem ideea c singurul mediu propicb difuziunii creti-

nismului ramine mediul urban i populatia romantl sau

romanizat. Existd o serie de fapte care ne fac sd credem cd

in secolul al 1V-lea satul rAmine eminamente pAgln, lar
cimitirul de la Brateiu de rit pdgin pare s confirme aceastd
presupunere" 6
Unii cercetdtori atribuie o mare importantti cuceririlor
teritoriale de la nordul Dundrii din vremea domniei impd-

ratului Constantin cel Mare, care au transplantat" cretinismul In sudul Daciei (M. Macrea) ; P. P. Panaitescu afirmd,

la rindu-i, despre cretinismul daco-roman cd este urmarea

fireasca a continuitdtii imperiale la nordul Dunrii in veacu-

rile IVVI".

Cretinarea daco-romanilor ramai pe teritoriul fostei

Dacii Traiane este In parte opera misionarilor veniti indeosebi

din dreapta Dundrii, unde existau numeroase episcopii

(Tomis, Durostorum, Naissus etc.), ce cautau s rspindeasc noua credintd 7. Un rol deosebit In rspindirea creti-

nismului In aceastd regiune 1-a avut episcopul Niceta din

Remesiana, care a predicat i a scris in limba latind vreme
de aproape o jumatate de secol (367-414) 9
Faptul c misionarii predicau la nordul Dunrii in limba
latind este o dovadd cA ei se adresau unei populatii care vorbea

aceastd limbd, adicd populatiei romanizate ramase aici 9.

Astfel, scriitorul Auxentius ne-a pstrat tirea cA episcopul
Ulfila predica in limba gota ei in limba latind. Pe seama cui
a putut predica episcopul amintit, in limba latin, dac nu
pe seama dacilor romaniza0 qi cretinati ?", se intreba pe
bun& dreptate I. Moga ".
La aceasta trebuie sa addugdm i constatarea lui P. P.
Parlaitescu, care aratd c in secolul al VI-lea rffinuturile de la

nordul Dunarii stilt legate de mitropolia de limbd latind

de la Justiriana Prima, ceea ce arat i limba populatiei
de acolo" 11. (Novela XI a lui Justinian punea sub autoritatea arhiepiscopului diocezei Justiniana Prima cu centrul
la CarRAn Grad cloud civitates", Recidiva (Varad la in Banat)

i Lederata (Litterata) (Palanca Noud in Banat), care

sint peste Dunre") 12 (adica pe malul sting al fluviului).
O altd dovad ca populaiia daco-romand s-a cretinat

Inca din epoca in care se forma poporul roman este faptul cd

202

www.dacoromanica.ro

termenii care exprima notiunile fundarnentale ale credintei

sint de origine latina 13: bisericti (basilica), Dumnezeu
(Dominus Deus), cruce (crux), a cumineca (communicare ),
a boteza (baptizare), cretin (christianus), inger (angelus),
rugaciune (rogationem), timpla (templum) etc. Numeroase

sarbatori cretine au, de asemenea, denumiri de origine

latina: Rusaliile (Rosalia), Floriile (Floralia), Patele

(Paschae), Craciun de la creatio = creare) 14
Dupa cum a artitat A. Sacerdoteanu, faptul ea dacoL
romanii au adoptat termenul latin biseriart, nu pe cel slay
corespunzator, dovedete cii daco-romanii erau cretini
cind au intrat in contact cu slavii i ca. institutia lor bisericease& era consolidata ,i nu a mai putut fi influentat de
limba slava" 15 Pe de alta parte, dupa opinia lui C. Daico-

viciu, faptul ca romnii au pastrat termenul de biserica

(de la basilica) qi nu au adoptat termenul grecesc ecclesia,

introdus in secolul al IV-lea d.Hr., dovedete ca ei nu se
gaseau la acea data In Peninsula Balcanica, ci se aflau la
nordul Duntirii" 16.
Cit privete termenii slavi privind organizarea bisericii,
iatti ce spunea Sextil Pucariu: Intre lipsa unei terminologii cretine care sa dovedeasca o organizare bisericeasca
In epoca latina i lipsa unei terminologii citadine de origine
latina este un paralelism perfect i dovedete ca cretinismul
nostru a fost eminamente rural. i precum multe dintre
numele oraelor latine din nordul Peninsulei Balcanice ni s-au .

pastrat in forma slava, tot astfel termenii latini in legatura

cu organizatia bisericeascii ne-au venit prin filiera grecoslavti, un nou indiciu di pe stramoii romanilor nu avem
sti-i cauttim in oraele din sudul Dunarii" 17.

Descoperirile arheologice au adus o contributie hotaritoare

la stabilirea vechimii cretinismului pe teritoriul fostei Dacii
Traiane incepind din secolul al IV-lea d.Hr., infirmind teza
cii romiinii s-ar fi cretinat la sudul Duntirii. Numeroi cerceMori care s-au ocupat de aceasta problema, K. Horedt 17bia,
C. Daicoviciu 19, M. Macrea 19, D. Protase 20, Cloca
L. Baluta 21, I. I. Russu 22 etc., au studiat i inventariat un
numar impresionant de materiale arheologice paleocretine
descoperite pe teritoriul patriei noastre, indeosebi in Transil-

vania. Nu le vom putea prezenta aici pe toate, ci ne yom

multumi doar cu citeva.
www.dacoromanica.ro

203

Intre cele mai vechi dintre aceste descoperiri trebuie

amintitg gemma descoperit la Turda (jud. Cluj), care atestg

ptrunderea crectinismului In Dacia, Inca de la sfIrcitul

secolului al III-lea inceputul secolului al IV-lea d.Hr
Fr Indoialg c una dintre cele mai importante descoperiri de acest gen este inscriptia descoperit la Biertan (jud.
Sibiu), care cuprinde monogramul lui Hristos i textul:
Ego Zenovius votum posui" (Eu, Zenobius, am pus (aceast)
danie). Dupa forma literelor ci a monogramului, specialictii

au datat inscriptia din secolul al IV-lea d.Hr. Motivul

pentru care se acaza la Biertan aceast. danie argta

nu poate fi altul decit acela cg aici se afla

o comunitate crectina In jurul unui sanctuar sau loc de cult
crectin" 24. Faptul c inscriptia e scrisd In limba lating dovedecte cg autorul ei era un daco-roman care se adresa contemporanilor sal intr-o limba cunoseuta acestora. Inscriptia
de la Biertan este in acelaci timp o dovadg incontestabild
C. Daicoviciu

a continuitltii populatiei daco-romane ca ci o cloy-ad& peremp-

torie despre vechimea crectinismului daco-roman

25.

Inscriptia de pe donarium-ul descoperit la Biertan nu este

singura de acest fel ; cu cltiva ani in urma, un obiect asemangtor, eu monogram crectin ci cruci lncrustate, a fost
descoperit la Moigrad (fostul Porolissum) (jud. Salaj).
DatInd din acelaci timp cu cel de la Biertan, vasul cuprinde
o inscriptie asemngtoare, completata de N. G-udea astfel:
ego < Pa> ulus vot< um> p< osui> " 26. Aceste cloud

descoperiri constituie documente indiscutabile ale organizgrii

crectinismului strgmocilor noctri tn limba

Tot in Transilvania s-au mai descoperit inscriptii cu caracter crectin la Tg. Secuiesc, Poian, judetul Covasna etc. 27
In Oltenia numeroase descoperiri epigrafice cu caracter
crectin s-au facut la Sucidava-Celeiu (jud. Olt) unde
exista un puternic centru crectin ca i la Slgveni i Romula
Resca (jud. Olt), unde au fiintat in secolele VVI comuni-

ti

mai mici 28. La Sucidava a existat Incg din

secolul al VI-lea o bazilica cresting, dupg cum a dovedit
Dumitru Tudor 29.
O decsebitg Insemntate prezintg descoperirea unui vas
din secolul al VI-lea, avind pe el incrustatg (dupg piatra
tiparului) o cruce, care este fara. Indoiala simbolul crectin.
Prezenta tiparului de cruce In modesta acezare rural de la
Straulecti-Lunca (lingg Bucurecti) arata Margareta Constan-.
cc nstituie Inca o dovad a fondului profund autohton
tiniu
204

www.dacoromanica.ro

daco-roman al asezarilor Ciurelu, lar factura lui refleca lega-

turile strInse cu Imperiul In timpul lui Justinian". Tipare

asemanatoare s-au mai descoperit si In alte asezari apartiMild culturii Ipotesti-Ciurelu, la Olteni jud. Teleorman
si Cindesti jud. Vrancea, iar vase cu semnul crucii la
Brateiu, Dulceanca jud. Teleorman, Poian si Salasuri
Covasna, deci pe o arie foarte Intins 30.
De o deosebit importanV slut si echile cimitire cre,stine
descoperite pe teritoriul Ronzaniei, dovedind existenta unei
populatii crestine lnainte de cucerirea maghiar (secolele
IX XII) ; asemenea cimitire s-au descoperit la Ciumbrud si
Blandiana (jud. Alba), Deta (jud. Mures), Galospetreu
(jud. Bihor), Stilacea (jud. Bihor) etc. 31
Dintre provinciile romnesti, Dobrogea (Scythia Minor) 32

ramas mai multa vreme sub staptnire romana, apoi

a cunoscut un proces mai timpuriu si mult
mai intens de crestinare. Aici a existat In secolele IVVI
bizantina

un episcop cu resedinta la Tomis 33 i tot aici ni s-au pastrat

nurnele a numerosi martiri din timpul persecutiilor lui Diocletian, dintre care: Chiril, Chindeas si Dasios din AxiopolisCernavoda 34, Epictet si Astion din Halmyris (linga Histria 35). Cu dou decenii In urma, In 1971, in nordul Dobrogei,

la Niculitel (jud. Tulcea), s-a descoperit mormintul-cripta

al altor patru martiri din vremea persecutiilor din a doua
jumatate a secolului al IV-lea: Zoticos, Attalos, Camasis
si Filippos 35.

In Dobrogea au fost descoperite numeroase bazilici,

dintre care cea mai veche pare a fi cea de la Piatra Frecatei

(jud. Tulcea), atribuit epocii lui Constantin ce! Mare si
considerata cea mai veche bazilica din Intreaga Europa sudestica, dup oficializarea crestinismului 37.
Tot pe teritoriul Dobrogei s-au gasit peste 200 de inscriptii
si Insemne cu caracter crestin. Multe dintre acestea se al la

pe stele funerare sau sarcofage din secolele IVVII des-

coperite la Tomis, Callatis, Histria, Lazu si in alte locuri 39;

numeroase altele se gsesc pe gemme, opaite si diverse vase 39,

iar altele au apartinut unor vechi bazilici ca cea de la Tomis

(secolele VVI) 40. In afar de acestea, s-au descoperit
inscriptii cu caracter crestin si la diverse constructii laice:
In zidul de incinta al cetatii Tomis (sfirsitul secolului V

inceputul secolului VI) 41, pe un capitel de la Callatis 42,

in zidurile cettilor Histria si Axiopolis etc. 43.
www.dacoromanica.ro

205

Toate aceste date

si se mai pot aduce si altele
dovedesc c poporul rom4n s-a craytinat la nordul Dundrii, ci in
Dobrogea, acolo unde s-a format, fi in timpul procesului da
etnogenezei. Crestinismul romtmesc, ca si graiul romAnesc,
este de caracter latin. Rom Anii slnt, In aceast parte a Europei,

cei mai vechi crestini. Toate popoarele vecine: bulgarii,

slrbii, ungurii, slovacii, polonii, rusii au fost crestinate mult

In urma lor", remarca C. C. Giurescu ".
GIL priveste limba slavonA folosit In bisericA pinA In
secolul al XVII-lea, aceasta nu a fost adus de romtmi de
fa sudul DunArii cum sustinea Roesler ci a constituit
limba sfinte a locuitorilor din aceastA part a Europei,
asa cum latina era limba sacrA, utilizatti In slujbele religioase,
In Apusul Europei.
'
Dupg cum arAta P.P. Panaitescu, istoricii care sustin
romAnii ar fi venit ca pstori de la sudul DunArii de unde ar
fi adus liturghia slavA uit cA pAstorii nomazi si inculti nu
puteau cunoaste o limbti literarti, nici nu puteau aduce cu ei
din Idrile slave cArtile traduse de Metodie si Chiril. DimpotrivA, liturghia slavA la noi este o dovad cA rom Anii, In

vremea and au primit-o, erau un popor asezat, cu o clasA

superioarA InvAlatd" 45.

Caracterul oriental si slay al bisericii daco-romanilor,

observa Emil Petrovici, nu poate servi ca dovadA a venirii
acestora de la sud de Duntire, ctici misionarii slavi au cutreierat, Incepind din secolul al X-lea, regiunile de la nord de
DunAre (ping In stepele sarmate), aducInd cu ei liturghia
slavA i terminologia crestinA slavond la populatiile de aici,
deci i la populatia... din Dacia 46".

DupA cum rezultti dintr-un interesant document pus de

curInd In circulatie, acesti misionan i slavi au fost precedati
de misionan i vlahi (romAni), care predicau In limba lor. Este
vorba de un document de la mijlocul secolului al IX-lea, din
care afltim c Rostislav, regele Moraviei Mari (846-870),
a trimis o solie la Mihail al rII-lea, ImpAratul Bizantului
(842-867), cerindu-i misionan i care cunosc bimba slavA,
motivInd : la noi au venit numerosi misionan i din partea
vlahilor, grecilor si germanilor, invAtIndu-ne In diferite feluri ;

dar slavii, oameni simpli, nu-i pricep si cer misionan i In

limba poporului" bis. Acest document atestA nu numai existenta romAnilor, care foloseau o limb& deosebitti de cea slawww.dacoromanica.ro
206

voila In secolul al IX-lea, dar i faptul &I vlahii (foarte pro-

babil cei de la nordul Duntirii, mai apropiati de Moravia

cretinatd de mult vreme puteau fi misionani

Mare)

pentru slavii necretinati Inca.

Dupti cum o dovedesc inscriptiile citate, ca i mtirturiile cronicarilor i fondul de cuvinte cretine de origine latin din limba romiin, este sigur a In primele secole de cretinare daco-romanii au folosit In bisericti limba latin 47.
Am aminti aici informatia mai putin utilizat pe care ne-o
dell Paisie din Hilandar, care bazindu-se pe informatii
afirma di vlahii de la nordul Duntirii citeau i
mai vechi
scriau In limba latin, iar cu biserica tineau de Roma, fiind
de acelai neam cu italienii ; ulterior, au adoptat limba slavoila i alfabetul chirilic 47 bis

Asupra datei chid au adoptat romtinii limba slavonti In

biseric, P.P. Panaitescu sustinea pe 'mina dreptate c, Intruck aceast limbli a fost adoptatti de toti romnii, inclusiv
de cei din Transilvania, este de presupus cti adoptarea ei

este anterioara cuceririi Transilvaniei de atre maghiari,

ctici aceast mare reform religioas nu s-ar fi putut pro-

duce sub scutul coroanei apostolice a Sf. Stefan" ; ar fi vorba

deci de secolele XXI, epoca de expansiune a liturghiei slave
care tocmai atunci ptitrundea i in Rusia 48.
0 parere similara are A. Sacerdot,eanu, care pornind
de la faptul c, In vremea coabitrii romno-slave, limba

romtin s-a Imboglit cu un vocabular slay, dar a rmas

latind i a contribuit la asimilarea slavilor, afirm cli acest

lucru nu ar fi fost posibil dacti In secolul al IX-lea biserica

romnilor ar fi Intrebuintat limba slava. Introducerea limbii
slave In slujba bisericeascii a avut loe mai tirziu" 49.
Clt privete faptul di In organizarea bisericii ortodoxe
Tom Ane se simte o oarecare influent slavond (vldia, staret etc.), aceasta nu Inseamn di cretinismul daco-romanilor
este lmprumutat de la slavi. Dup cum a sugerat A. Sacerteanu, una este &a fii cretin i s traieti intr-o organizare
religioas primitiv cu horepiscopi i pseudoepiscopi (cum
traiau daco-romanii In primele secole de la cretinare

N.S.)

i alta s' ai o ierarhie bisericeascti stabil i canonica, gen

monarhie ecleziasticti. In prima forma' avem de-a face cu un
misionarism cretin, care nu cunoate divergente confesionale, In timp ce In a doua doming contradictiile confesionale, Insolite de o propagand' viguroas In vederea clgtiwww.dacoromanica.ro

207

garii de prozeliti. In ce priveste poporul nostru, aceste conditii nu au putut aparea declt mult ulterior schismei (1054)
ca un rezultat al acesteia". IntrucIt ierarhia bisericeasca
nu functioneaza independent de puterea laica, In Tara Romaneasca si Moldova nu s-au creat conditii de organizare a bise-

ricii deaf, tIrziu, dupa constituirea statelor feudale

Un alt argument utilizat de adversarii continuitatii in

sprijinul faptului cti poporul roman s-ar fi format la sudul
Dunarii a fost presupusa dependent:el a bisericii romane
de patriarhia de Ohrida. Dupa cum a artat M. Lascaris,

nu a existat nici o legatur de dependenta intre aceasta

patriarhie i biserica ortodox& de la nordul Dunarii 51 Legenda despre aceasta asa-zisa dependent:a provine din traducerea slava a Syntagmei lui Matei Vlastares, unde se afirma ca Dacia Mediterranea (de la sudul Dundrii) ar fi fost
subordonata arhiepiscopiei Justiniana Prima, devenita mai
tirziu, In secolul al XII-lea, de Ohrida.

Lucrurile au fost lamurite de curind In mod definitiv

de Mihail Maxim pe baza a doua documente turcesti din
anul 1544. Din primul rezulta caplatind vistieriei imperiale
4100 de galbeni, cu 100 de galbeni mai mult declt platea
Intreprinzatorul arhiepipatriarhul Constantinopolului
scop Prohor al Ohridei oblinuse de la sultanul Soliman cel
Karel, jurisdictia asupra mitropoliilor Trii Romilnesti si
Moldovei. La 22 septembrie 1544 dupa ce patriarhul
Ieremia al Constantinopolului a promis cA plateste si el
haznalei sultanului aceeasi sum& de 4100 de galbeni

Soli-

man a poruncit ca patriarhatul vilaietelor Moldovei si

Tarii Romanesti s fie dezlipit de patriarhia lui Prohor, care

este acum patriarhul Ohridei, ci sa se anexeze la patriarhia
numitului leremia, asa cum s-a obisnuit din vechime". Este
vorba, In mod evident, de o dependent& temporal* obtinuta
prin mita, cu putin Inainte de 1544, deci far& nici o legaturd

cu emigrarea" romanilor In secolul al XIII-lea 52

In legatura cu acest asa-zis argument", ni se pare demna

de relevat observatia facuta recent de Ligia Barzu, dup&
opinia careia este foarte dificil sa se presupuna o legatura
absoluta Intre patria de origine a unor credinciosi ci sediul
capului bisericii. Pornind de la un asemenea argument, se
poate ajunge la concluzii absurde de genul originii italice a
208

www.dacoromanica.ro

catolicilor africani In virtutea dependenteil lor de scaunul

papal sau a originii grecesti a tuturor ortodoc silor dependentii
de patriarhia de la Constantinopol" 53.

In concluzie, putem spune ca nici unul dintre argumentele

privind crestinarea romanilor la sudul Dunarii nu rezista

unei critici
deoarece ele nu corespund realitatii
istorice cunoscute. Originea romana a crestinismului dacoroman, pastrarea i raspIndirea lui pe baza populara, prin
institutii strict locale, In vremea popoarelor In migratiune
organizarea ierarhiei bisericesti proprii, chid ierarhia laica
a trecut la crearea statelor romanesti, demonstreaza o perfecta' unitate etnica si o continuitate de cultura, mereu In
dezvoltare", sublinia A. Sacerdoteanu
NOTE
Pentru rezistenta opus& de romani la incercdrile de catolicizare, deosebit de grditoare ni se par constatArile iezuitului Antonio
Possevino: este uimitor cit au fost de indarAtnici pin& acum (romnii
din Transilvania) ; Impreunl cu cei din Tara Romaneasc& si Moldova,
In schisma lor in ritul grecesc" ( Cezld tori strdini, II, p. 567).

A. D. Xenopol, p. 69-90.
C. C. Giurescu, p. 116; D. M. Pippidi, Contribuiii la istoria
veche a Romdniei, ed. a II-a, Bucuresti, 1967, p. 481-496.
tntrucit unii autori au exagerat raspindirea crestinismului in
Dacia in sec.
C. Daicoviciu a precizat cl acesta s-a generalizat
numai in sec. IV (Existd monumente in Dacia traiand din sec. II III ?,
In AISC, 1933-1935; reprodus in vol. aceluiasi, Dacica, Cluj, 1969,
p. 505-516). Vezi i idem, In jurul crestinismului in Dacia (Studii",

I, 1948, nr. 1, p. 122-127).

Dintre numeroasele lucrAri relative la vechimea crestinismului
la romni a se vedea: V. Parvan, Contribulii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman, Bucuresti, 1911; J. Zeiller, Les origines chrtiennes dans les provinces danubiennes de l'Empire romain, Paris, 1918;
Milan esan, Crestinismul vechi carpatic (M.A., III, 1958, nr. 11-12,
p. 813-828) ; E. Lozovan, Aux origines du christianisme daco-scythique,

In Franz Altheim Geschichte der Hunnen, vierter Band, Berlin,

1962, p. 146-165; D. M. Pippidi, Niceta din Remesiana
originile
crestinismului daco-roman, In vol. aceluiasi Contribujii la istoria veche

www.dacoromanica.ro

209

a Romdniei, Bucuresti, 1967, p. 497-516; Mircea Pacurariu, Crestinismul daco-roman la nordul Dundrii in secolul IV (M.A., 1972, nr. 3-4,

p. 191-200) ; P. P. Panaitescu, p. 96-105; loan ROmureanu, Noi

consideratii privind pdtrunderea crestinismului la traco-geto-daci (Orto-

doxia", 1974, nr. 1, p. 164-178; si in RPH, I, 1976, nr. 3-4, p. 64 84) ; C. Alexandrescu, Procesal rdspindirii crestinismului pe teritoriul
Daciei (BOR, 1975, nr. 9-10, p. 1090-1097) ; Ion N. Mailat, Rdspindirea crestinismului la nord de Istros, continuitatea traco-rornand
In Cimpia Dundrii (G.B., 1976, nr. 5-6, p. 547-554) ; Nicolae Branga,

Aspecte si permanente traco-romane, Timisoara, 1978, p. 107-114

(cap. Crestinismul si continuitatea); Mircea PAcurariu, Istoria Bisericii
Ortodoxe Romdne, I, Bucuresti, 1980, p. 51-62 (Cu bibliografie) ;
Emilian Popescu, Continuitatea daco-romand. Procesul de formare a
poporului rorndn. Rolul crestinisrnului (G.B., 1980, nr. 6-9, p. 573 588) ; I. Barnea, Romanismul f i crestinismul daco-romanilor (T.D.
IX, 1988, p. 119-125) ; idem, Le christianisrne sur le territoire de la
Rpubligue Socialiste de Roumanie au III-e-XI-e sicles (E.B., 1985,
nr. 1, p. 92-106) etc.
Vezi: I. I. Russu, Religia geto-dabilor. Zei, credinte, practici
religioase (AISC, V, 1944-1948, p. 61-139) ; Emilian Vasilescu,
Problema religiei geto-dacilor in lumina noilor cercetdri istorice f i arheo-

logice (Ortodoxia", V, 1953, nr. 4, p. 634-650) ; Gh. I. Neagoe,

Aspecte ale continuitdlii religiei geto-dacilor In Dacia romand (S.T.,
1978, nr. 1-2, p. 140-148) ; *tefan Resceanu, Credinle daco-romane
In Dacia Malvensis si pdtrunderea crestinismului in aceste pdrti (M.O.,

1976, nr. 1-2, p. 50-55) ; loan G. Coman, Scriitori bisericesti din

epoca strdromfind, Bucuresti, 1974, p. 20-55 etc.

C. Daicoviciu, in AISC, 1936, p. 192-209 si In Tribuna",

24 febr.-2 martie 1972; C. C. Giurescu, p. 117. Vezi si M. Macrea,
p. 476, care considerl cd cuceririle din epoca lui Constantin ce! Mare
au transplantat crestinismul In sudul Daciei". Vezi si cap. II, nota 31.
L. BArzu, p. 70.
Dup opinia lui P. P. Panaitescu, p. 101, misionarii trecuti
in nordul Durarii urmareau crestinarea barbarilor, ei nu stau asadar
la temelia crestinismului daco-roman"; acesta este urmarea fireasca

a continuitdtii imperiale la nordul DunArii in veacurile IV-VI".

Vezi si Loan Coman Gh., Misionan i crestini In Scythia Minor si Dacia

In secolele III-VI (M.O., 1979, nr. 4-6, p. 255-275).

D. M. Pippidi, op. cit. ; stefan C. Alexe, Sfintul Niceta din
Rernesiana si ecurnenicitatea patristicd in secolele IV si V (S.T., XXI,
1969, nr. 7-8, p. 453-587). Vezi si I. Ionescu, Sansala, primul preot
crestin da.co-roman alestat documentar (M.O., 1970, nr. 5-6, p. 485-490).

210

www.dacoromanica.ro

9, Despre legdtura dintre procesul de romanizare i cel de crestidesfdsurate In acelasi timp i In strinsd legdturd vezi consideratiile lui Radu Vulpe, Romanitate i creftinism, coordonate ale
etnogenezei romdne, In vol. De la Dundre la Mare. Meirturii istorice
f i monumente de artd creftind, Galati, 1977, p. 16-22, si M. Rusu,
Paleocreftinismul nord-dundrean ci etnogeneza rorndnilor (AIIC, 1983
1984, p. 35-84). Dupd cum s-a ardtat, mentinerea unitii lingvistice
a populatdei nord-dundrene In sec. IVVI se datoreste In mare masurd propagdrii crestinismului In forma sa latind (L. Bdrzu, P. 70).
Vezi i interesantul studiu al lui Alexandru Diaconescu
Conare

riolan Opreanu, Citeva puncte de vedere in legdturd cu evolutia

autohtone En epoca romand tirzie i in perioada migraf iilor (AIIC, 198&
1989, p. 592), unde se sustine csuccesul crestinismului In Dacia reflectd

continuarea existentei unei societAti de facturd romana.

Propagarea noii religii In limba latind a fost admisd chiar de unii
adversari ai continuitatii ca W. Tomaschek, Ober Brumalia und Rosalia,

p. 398, care afirma: nu exista nici o Indoiald ca religia cretina a fost

tracilor In limba latind".
Transilvania", 1943, nr. 3, p. 15. Dupd opinia. cercentoarei
italiene Vittoria Corazza, cuvintele latine din Biblia lui Wulfila
(Ulfilas) de la mijlocul sec. IV d.Hr. au fost Imprumutate de la popu-

propovaduitd

latia daco-romana aflatd la nordul Dundrii, unde a fost alcdtuitd

opera respectivd. (Un'altra prova della continuit Daco-romana :
Le parole latine in Ulfila, Miinchen, 1968, si Le parole latine in gotico,
Roma, 1969.)

P. P. Panaitescu, p. 72-73.
B. Grandie, Die Griindung des autokefalen Erzbistums von

Justiniana Prima durch Kaiser Justinian I im Jahre 535 n.Chr.

(Byzantion", II, 1925, p. 123-140); J. Zeiller, La site de Justiniana
Prima, In Melanges Charles Diehl, Paris, 1927; Alexandru Munteanu,
Arhiepiscopia Justiniana Prima f i jurisdicjia ei (S.T., 1962, nr. 7-8,
p. 441-470); Gheorghe teIan, Justiniana Prima fi steiptnirea bizanfind la Dundrea de Jos in sec. VI (Drobeta", 1976, p. 65-70); Mircea

Pdcurariu, op. cit., p. 159-168.

C. Diculescu, Vechimea creftinismului la romdni. Argumentul
Bucuresti, 1910; I. Ionescu, Privire asupra cuvintelor cu
sens religios din fondul principal lexical al limbii romdne (M.O., 1968,
nr. 3-4, p. 341-359); Dumitru Staniloaie, Vechimea f i spiritualitatea termenilor creftini rorndni in solidaritate cu ale lirnbii romdne,
filologic,

in general (BOR, 1979, nr. 3-4, p. 563-590); Mircea Pdcurariu,

Istoria Bisericii, I, p. 63-73.
D. Bdlasa, CuvEntul romdnesc Crdciun In antroponimie, toponimie, folclor etimologie (M.O., 1973, nr. 1-2, p. 97-140) (cu biblio,

www.dacoromanica.ro

211

grafia mai veche); Gerhard Rohlfs, Romdnescul Crdciun (C. Ling.,

1981, nr. 1, p. 55-57) (trad. din 1. germana).
Al. Sacerdoteanu, 1968, p. 128.

Steaua", 1967, nr. 7, p. 113.

D.R., 1934-1936, p. 335.
17 bis. Fin christliche Denkmal aus Potaissa (Mitteillungen aus
den Baron Brukenthalischen Museum", XI, 1946, p. 13 *i urm.).
Au sujet des monuments chrtiens de la Dacie Trajane, In
Mhlanges offerts 11 J. Marouzeau, Paris, 1948, p. 120-121; reprodus
In vol. Dacica, p. 517-521.
A propos de quelques dcouvertes chrtiennes en Dacie (Dacia",

XIXII, 1945-1947, p. 281-302); idem, Viafa in Dacia Romand,

p. 476-479; primul studiu a fost reprodus In volumul postum De la
Burebista la Dacia postromand, Cluj-Napoca, 1978, p. 202-226.
Problema continuittilii in Dacia in lumina arheologiei

numis-

maticii, BucurWi, 1966; p. 141-158.

0 lucerna paleocrestind din Dacia (Apulum", VI, 1967,

p. 619-623).
Materiale arheologice paleocrestine din Transilvania (S.T.,
X, 1958, nr. 5-6, p. 311-340). Vezi i Marius Moga, Vestigiile paleocrestine in Banal, in vol. In memoriam C. Daicoviciu, Cluj, 1974,
p. 259-266; N. Vlassa, Doud piese paleocrestine din Transilvania
(AMN, 1976, p. 215-230); C. Raileanu, Un vestigiu paleocrestin la

Caransebes (M.B., 1978, nr. 4-6, p. 261-267); Al. Nemoianu, Trei

obiecte paleocrestine descoperite la Veld (jud. Hunedoara) (ibidem,
1979, nr. 1-3, p. 127-133); N. Vlassa, Piese paleocrestine inedite
din Dacia intracarpaticd (AMN, 1979, p. 171-187 + 5 fig.); Nicolae
Gudea, Vasul cu inscriplie

simboluri crestine de la Moigrad. Contri-

bujii la istoria crestinismului daco-roman (AMP, 1979, p. 515-523

i Dada", 1980, p. 255-260); L. Marghitan, II, p. 162-168, care

prezinta vestigiile paleocretine din Banatul postaurelian"; Mircea
Pacurariu, op. cit., p. 83-93; Ion Barnea, Continuitatea elementului
daco-roman dupd pdreisirea aureliand, pe baza descoperirilor paleocrestine din Transilvania in lamina ultimelor cercetdri (Sargetia",
16-17, 1982-1983, p. 259-266); Mihai Barbulescu, Vechi urme
crestine, In vol. Monumente istorice fi de artd religioasil din Arhiepiscopia
Vadului, Feleacului i Clujului, Cluj-Napoca, 1982, p. 55-74; Nicolae

Danila, Consideragi asupra noilor materiale arheologice paleocrestine

din Transilvania (BOR, 1982, nr. 7-8, p. 730-740); Alexandru

V. Matei-Dan Tamba, O noud descoperire paleocrestind la Porolissum

(AMP, 1987, p. '191-197).

Principala lucrare este acum aeeea datorata lui Nicolae Gudealoan Ghiurco, Din istoria crestinismului la romani. Mdrturii arheo212

www.dacoromanica.ro

logice, Oradea, 1988, care cuprinde o introducere despre vechimea

raspindirea crestinismului si un repertoriu complet de obiecte paleocrestine cunoscute pina la acea data.

Unele dintre aceste inscriptii sint chiar mai vechi decit sec. IV,
dupa cum a dovedit D. Protase, Observaiii privind inscriplia crestinatd"

de la Napoca (SCIV, 1985, nr. 4, p. 332-336).

Despre unele descoperiri de materiale crestine datind din secolul al III-lea d.Hr. vezi C. Chera-Margineanu, V. Lungu, Noi descoperiri din necropolele tomitane (Pontica", XVII, 1984, p. 109-130).
Emilian Popescu,
grecesti f i latine din secolele

IVXIII descoperite in Romdnia, Bucuresti, 1976, p. 391-392;

Constantin C. Cojocaru, Monumente paleocrestine la Potaissa (Turda)

(M.A., 1979, nr. 7-9, p. 589-601).

C. Daicoviciu, O senzationald descoperire arheologicd in Transil-

vania (Transilvania", 1941, nr. 8, p. 577).

C. C. Giurescu,

insemndtatea inscripliei

crestine in

limba

latind de la Biertan (jud. Sibiu) (M.O., 1970, nr. 5-6, p. 473-478).

Flacara", 1978, nr. 35. Dupa cum s-a aratat recent, vasul
de la Moigrad a fost declarat fals in virtutea unor hilare argumente"
de catre aut6rii sintezei Erdly tiirtnete (MSI, 1987, p. 141).
Discutind, la rindu-i, aceste inscriptii, Stefan Pascu, op. cit.,
p. 16, arata ca, in secolele IVV, numai populatia daco-romana de la
nordul Dunarii cunostea limba latina, deoarece neamurile germanicenu ajunseserd Inca sa faca cunostinta cu ea.
Emilian Popescu, op. cit., p. 385 si urm.
Ibidem, p. 310-311, 314-321, 328-330, 333, 339-344,.
346, 350.

D. Tudor, Prima bazilicd crestind in Dacia Traiand,

1948; E. Popescu, op. cit., p. 311. Despre bazilica de la Slaveni din
secolul al IV-lea d.Hr. vezi Dumitru Tudor, Biserica paleocrestind.
de la Sldveni-Olt (SCIV, 1979, nr. 3, p. 453-458), care arata ca. descoperirea documenteaza cimentarea puternica a crestinismului la
nord de Dunare In secolele IVVI e.n.". Vezi i idem, Biserica cas-

trensis de la Sldveni pe Olt (Drobeta", 1974, p. 47-53).

Margareta Constantiniu, Elemente romano-bizantine in cultura

materiald a populaliei autohtone din partea centrald a Munteniei, in

secolele VIVII e.n. (SCIV, 17, 1966, nr. 4, p. 674-675). Vezi
Nitolae Danila, Tipare de turnat cruci din secolele IVVI descoperite pe teritoriul Romdniei (BOR, 1983, nr. 7-8, p. 557-561).
Despre crucile de provenienta bizantina descoperite in Banat
considerat un culoar de trecere a acestora spre centrul Europei vezi

www.dacoromanica.ro

213

Studii s'i comunican", Etnografie, istorie, Muzeul Caransebes, IV,

1982, p. 213-225.
Pentru necropolele din Transilvania vezi indeosebi Mircea.

Rusu, in vol. Relations, p. 207, Cu harta de la p. 214 si lista

de la p. 215-217. Vezi si idem, Transilvania f i Banatul in secolele

VIIX (Banatica", 1977, p. 182-183), unde se aratd el cimiti'rele descoperite prin sdpdturi prezintd ritul crestin de tnmormintare.
Pentru celelalte provincii vezi: C. Preda, Callatis. Necropola
romano-bizantinit, Buc., 1980; Mircea Nicu, Stela Tau, Necropola birituald din secolul al IV-lea e.n. de la Barcea, jud. Galati (MCA, XIV,
1980, p. 373-397) ; Vasile Palade, Necropola din secolul IV fi de la
Inceputul secolului V e.n. de la Btrlad-Valea Seacd (ibidem, p. 407-416);
Constantin Chera-MArgineanu, Virgil Lungu, Contribugi la cunoagte-

rea unor necropole cregtine ale Tomisului (III ) (Pontica", 1982,

p. 175-199, 1983, p. 217-230); idem, Noi descoperiri din necropolele

tomitane (ibidem, 1984, p. 109-130); Stela Tau, Mircea Nicu, Ein

beschrifteter Glasbecher aus der Nekropole von Barcea-Tecuci (IV,
Jahrhunder u.z.) (Dacia", 1985, p. 165-166 + pl.).

Pentru situada din citmpia munteand deosebit de importantd

este necropola de la Sultana, despre care vezi Bucur Mitrea, Le ncropole birituelle de Sultana. Rsultats et problmes (Dacia", 32, 1988,

p. 91-139). Pentru o epoca mai tirzie, cind crestinismul se generalizase, vezi Silvia Baraschi, Observaiii asupra necropolelor din epoca
feudald timpurie din Dobrogea (SCIV, 1977, nr. 3, p. 403-417).
S. Nicolae, Pdtrunderea gi dezyoltarea cregtinismului in Scythia
Minor, In vol. De la Dundre la Mare. Mdrturii istorice gi monumente
Je artd cregtind, Galati, 1977, p. 23-33, care subliniazd continuitatea
vietii crestine pind in secolul al XI-lea ; I. Barnea, Cregtinismul in

Scythia Minor dupd inscripiii (S.T., VI, 1964, p. 65-112).

A. GhimpuBolsacov, Organizarea bisericii din Scythia
Minor in secolul al VI-lea (G.B., 1970, nr. 9-10, p. 971-977); idem,
Scythia Minor, prima mitropolie a idrii noastre (ibidem, 1969, nr. 11-12,
p. 1223-1225); Nicolae *erbdnescu, 1600 de ani de la prima mdrturie
documentard despre existenta episcopiei Tomisului (BOR, 1969, nr. 9-10,

p. 966-1026); Mircea Pdcurariu, op. cit., p. 130-144 (Cu bibliografie) etc.

Vezi si Emilian Popescir, op. cit., p. 30, unde se spune: Inscriptia
inedit de la Callatis, conexatd cu stirile literare si arheologice, a permis sd se conchidd cd in Scythia Minor au existat, in secolele VVI,
15 episcopate, in frunte cu Tomis, metropola provinciei. Multe din
aceste episcopate functionau in cetatile de pe malul drept al Dundrii,
iar aria lor misionard se intindea si in Muntenia s'i Moldova".

214

www.dacoromanica.ro

Vezi i L. Bdrzu, p. 71, care aratd: aparitia unor puternice centre

religioase In Dobrogea si de-a lungul Dundrii, atestatA prin construirea

de Idcwri de cult (Sucidava, Troesmis, Beroe) i prin organizarea

unor episcopate cum stilt cele de la Tomis sau de la Iustiniana Prima,.
au creat conditiile desdvirsirii procesului de crestinare In spatiul carpato-dundrean".
I. Barnea, Date noi despre Axiopolis (SCIV, XI, 1960,

nr. 1, P. 69-80); idem, O inscriplie creftind de la Axiopolis (S.T.,

1954, p. 219-228). Vezi si Ene Braniste, Martiri creftini la Dundre
In tinapul persecuiiilor : Martiriul sfintului Dasius (Almanahul paro-

hiei ortodoxe romdne din Viena", 1976, p. 85-95); idem, Martiri

fi sting pe pdmEntul Dobrogei de azi, In vol. De la Dundre la Mare...,
Galati, 1977, p. 34-62 (cu o bogatd bibliografie); Mircea PAcurariu,
op. cit., p. 74-82 (cu bibliografie).
G. Moisescu, St. Lupa, Al. Filipascu, Istoria bisericii romdne,
I,

Bucuresti, 1957, p. 48-51.

Nu trebuie sA uitam, se intelege, literatura patristicd, ilustratd

de figuri remarcabile ca Sf. Ioan Cassian (sec. 4-5) si cel care a creat
notiunea de ell crestindDionisie cel Mic (Dionysius Exiguus) (sec. 6),
despre care s-a scris foarte mult. Vezi: Loan Coman, Scriitori teologi
In Scythia Minor, In vol. De la Dundre la Mare, Galati, 1977, p. 63-83;
idem, Literatura patristicd de la Dundrea de Jos In secolele IV VI,
ca genezd a literaturii si culturii daco-romane ci romdne : loan Casian
f i Dionisie cel Mic (BOR, 1981, nr. 7-8, p. 775-782) ; Nestor Vornicescu, Scrieri patristice In Biserica Ortodosd Romdnd pEnd In secolul
XVII, Craiova, 1983; Sfintul Ioan Casian, Scrieri alese, Bucuresti,
1990 etc.

Victor H. Baumann, Bazilica cu martyricon" din

epoca

romanitdiii tirzii descoperitd la Niculitel (jud. Tulcea) (BMI, 1972,

nr. 2, p. 17-26) ; I. Barnea, Un martyrium descoperit la Niculilel
(jud. Tulcea) (SCIV, 24, 1973, nr. 1, p. 123-126) ; V. H. Baumann,
Citeva precizdri rezultate din cercetarea monumentului paleocreftin
din comuna Niculilel (jud. Tulcea) (AMN, 14, 1977, p. 245-267),
care citeazd i alte studii; vezi i bibliografia de la Mircea Pdcurariu,.

op. cit., p. 82.

Pentru alte descoperiri vezi: Epifanie Norocel Tomitanul, Bazilicile din Tomis, In vol. De la Dundre la Mare, p. 84-89; Adrian
RAdulescu, Bazilicile creftine de la Axiopolis, Callatis ci Tropaeum
Traiani, in acelasi volum, p. 90-97; I. Barnea, Atriile bazilicilor
paleocreftine de la Tropaeum Trajani (SCIV, 26, 1975, nr. 1, p. 57-67) ;
Gavrill Simeon, Vestigii ri mdrturii creftine din zona gurilor Dundrii,
In vol. De la Dundre la Mare, p. 105-109 (bazilicile de la Ibida-Slava
Rusd i Argamum-Jurilovca); V. H. Baumann, De la Turcoaia la

www.dacoromanica.ro

215

Mdrturii f i monum,ente vechi crestine, in acelasi volum,

p. 111-116 (bazilicile din Troesmis-Iglita, GarvAn-Dinogetia, Noviodunum-Isaccea etc.) ; Adrian Iiddulescu, Bazilici i monumente crestine

In contextul etnogenezei romdnesti In secolele III VII in Dobrogea,

in vol. Monumente istorice f i izvoare crestine, marturii de strdveche
existeng f i de continuitate a romkinilor pe teritoriul Dundrii de Jos si
al Dobrogei, Galati, 1987, p. 7-77 (cu o bogatd bibliografie) ; I. Barnea,
Monumente crestine si viaja bisericeascd In secolele VIIXIV, in acelai
p. 81-124; A. Ftddulescu, Noi dovezi ale existenjei crestinis-

mului in D3brogea (sec. IIIVII d.Chr.) (Tomisul ortodox", april.

1990).

Petre Aurelian, Beroe I. Necropola din veacurile II VII e.n.

de la Piatra Frecdjei, Bucuresti, 1975 (rezumatul tezei de doctorat).
Emilian Popescu, Inscripjiile grecesti latine, p. 51-55, 56-57,

64-68, 71-86, 140-141, 154, 187-188 passim.

Ibidem, p. 89-96, 120-124, 146, 155-156, 158-159, 161,
163-173, 196 passim.
Ibidem, p. 46-47.
Ibidem, p. 42-43.
Ibidem, p. 134.
Ibidem, p. 151-153, 209.
Pentru Moldova exista o bogatd bibliografie, din care amintim:
Coman Ghenutd, Mdrturii arheologice privind crestinismul trt Moldova

secolelor VIXII ( Danubius", V, 1971, P. 75-100 + 8 pl.) ; Dan

Teodor Gh., Cele mai vechi urme crestine din Moldova (M.M., 1974,
nr. 7-8, p. 561-573) ; V. Palade, Un vas de cult din secolul al IV-lea
e.n. in Moldova (SCIV, 1978, nr. 2, p. 283-288) ; I. Mitrea, Dovezi
ale prezenjei crestinismului in secolul al VI-lea In Moldova (M.M.,
1979, nr. 3-6, p. 400-403) ; Silviu Sanie, Ion Dragomir, inceputurile
crestinismului in sudul roman al Moldovei, in vol. De la Dundre la Mare.
Mdrturii istorice ri monumente de artd cre,stind, ed. a II-a, Galati, 1979,

p. 117-122; Ghenut4 Coman, Unele consideragi privind evolujia

viejii religioase din teritoriul est-carpatic in contextul etnogenezei romd-

Aefti (AMM, II, 1980, p. 121-154) ; I. Barnea, Considerajii privind

vechimea crestinismului In nord-estul Munteniei i sudul Moldovei
(,,ndrumAtor bisericesc, misionar 0 patriotic", Episcopia Buzdu,
1986, p. 22-27).
. C. Giurescu, p. 118. Nu trebuie sd uitdm nici faptul
pAtrunderea crestinismului la geto-daci a fost usuratd de credinta
acestora in nemurire i intr-un singur zeu. Vezi Vasile Lica, Observalii
asupra nemuririi" getice (ASUC, 1976, p. 125-130) ; Ovidiu Popescu,
Credinja geto-dacilor in nemurire, element de continuitate (Saigetia",
46-17, 1982-1983, p. 171-178).
216

www.dacoromanica.ro

Faptul ca romanii s-au ndscut cretini explica de ce nu se Inregistreazd la noi nici o opozitie fatd de noua credintd, aa cum s-a
plat la popoarele unde aceasta a fost impus de conducatorii politici,
de pildd In Franta sau In Ungaria. Vezi H. Daicoviciu, Persistenla
elementului ptigtn la franci tntre secolele VI VIII (AMN, XXI,
1984, p. 175-180).
45. P. P. Panaitescu, p. 197.
46. Emil Petrevici, Daco-slava (D.R., 10, 1943, p. 277).
46 bis. Dokumenti za borbata na Makedonskiot narod za samostojnosti i aa nacionalna drzava, I, p. 67. Documentul a fost pus In evidentd de Nicolae Ciachir, Pasionante revelalii despre prezenta culturald
a romdnilor In Balcani tntr-un document din secolul IX (Contemporanul", 14 martie 1986).
47. P. St. Ndsturel, Une reminiscence romaine de la messe latine
l'poque de la liturgie slave (Romanoslavica", I, 1958, p. 198
209) ; Alexandru Madgearu, Rometnii In secolul al IX-lea In lumina

scrisorii papel Nicolae I cdtre imparatul Mihail III (SCIV, 1986,

nr. 4, p. 318-325).
47 bis. Contemporanul", 14 martie 1986.
48. P. P. Panaitescu, La litterature slavo-roumaine et sa importance pour l'histoire des litteratures slaves, Praga, 1931, p. 2. Vezi
idem, Introducere la istoria culturii romdnefti, p. 185 i urm., unde se
aratd c liturghia slay& a fost adoptatd de romni in sec. X".
49. Al. Sacerdoteanu, 1968, p. 129.
50. Al. Sacrdoteanu, 1970, p. 11.
51. M. Lascaris, Joachim, Mtropolite de Moldavie, et les relations
de l'glise avec le patriarchat de Pee et archevech d'Achris au X V-e
sicles, Bucarest, 1927. Iatd concluzia acestui Invatat: il n'y a jamais
eu ni dpendanee canonique, ni relations culturelles troites entre
l'glise moldave et le patriarcat d'Archis. Quant la Valachie, il est
inutile mdme de discuter si elle a jamais dpendu de l'archevch
d'Archris, puisque rien n'autorise une paieille hypothse". Vezi
I. I. Nistor, LegAturile cu Ohrida i exarhatul plaiurilor, Bucureti,
1946; Tit Simedrea, Unde i ctnd a luat fiintd legenda despre attrnarea
canonicd a scaunelor mitropolitane din Tara Romdneascd fi din Moldova

de arhiepiscopia de Ohrida. Note pe marginea unei interpolti ri (BOR,

1967, nr. 9-10, p. 975-1003).

Singura legaturd cu arhiepiscopia de Ohrida a fost aceea a vlahilor

de la sudul Dundrii care apartineau In secolul al XI-lea de aceastd

arhiepiscopie, avitnd un episcop propriu care-i era subordonat (P. St.
NAsturel, Les Valaques balcaniques aux X-eXI-e siecles, In Mouvements de population et colonisation dans la Rornanie grecque et latine,
Amsterdam, 1979, p. 101-102.

www.dacoromanica.ro

217

Cu toate acestea, si dupd data aparitiei articolului lui Lascaris,

unii istorici maghiari au sustinut ca un loc comun" In disculla problemei apartenenta romdnilor la patriarhia de Ohrida (L. Minds, op.
cit., p. 297, 301). Vezi si RHSEE, 1943, p. 96.
Mihai Maxim, Les relations des Pays Roumains avec l'archeve'cU

d'Ohrid a la lurnire de documents turcs indits (RESEE, 1981, nr. 4,_

p. 653-671).

R.Ist., 1980, nr. 5, p. 970.

Al. Sacerdoteanu, 1968, p. 129-130.

www.dacoromanica.ro

Capitolul VI
MARTURIILE ARHEOLOGICE, NUMISMATICE
EPIGRAFICE ALE CONTINUITATII

MArturiile arheologice au fost utilizate mai putin In trecut pentru dovedirea continuitdt,ii daco-romanilor 1, aceasta
deoarece arheologia a luat o deosebitd amploare 1n ultimele

decenii, cind descoperirile au devenit unul dintre cele mai

convingtitoare i palpabile argumente, ea majoritatea popula%iei autohtone a rdmas pe loe In Dacia 2.

In situatia de acum o jumdtate de secol, and tdcerea

izvoarelor serse despre populatia autohtond era coroboratd cu pretinsa inexistentd In Dacia a celorlalte materiale
documentare (arheologice, numismatice, epigrafice) inexistenVd datorit lipsei investigatiilor era oarecum explicabil ca teoria lui Roesler i a adepOlor sdi de mai tirziu BA
gdseascd credit In anumite cercuri.

Constatarea a fost f dcutd Inzd de acum un secol de

I.L. Pie, care spunea: lipsa de izvoare pozitive istorice despre istoria cea mai veche a rom Anilor a fost un rtiu, care
totdeodatd fu cauza cd se nscurd atitea teorii nouti despre aceastti temd. care mai mult 1ncurcard obiectul chestio; Wit astdzi
nat, cleat au contribuit la ltimurirea
destui necredincioi, care, sau din cauze uor de priceput
nationale, sau In urma scrupulelor tiinl,ifice, neagd adevarul
luminat sau 11 trag la Indoialli i de aceea este necesar de a
afla un argument mai palpabil pentru stabilirea i descdlecarea cea mai veche i pentru continuitatea romnilor In
nordul Dundrii" 3.
In lumina cercetrilor i descoperirilor cunoscute acum,
putem spune cA modul de a pune problema In spiritul discontinuittitii daco-romanilor
pierdut 3uportul tiintific
Dupd. cum s-a spus, chid plimintul N Rbete, patimile ar
trebui sti amuteascd" 5.
www.dacoromanica.ro

219

Nu vom putea enumera aici toate dovzile arheologice

ale continuit4ii, mu4umindu-ne sa amintim pe cele mai
importante, ca i unele concluzii ale specialitilor.

O deosebita importan0 pentru problema continuitatii

o prezinta lucrarea arheologului D. Protase care a strIns
toate marturiile arheologice ale continuitatii (Intre anii
271-450 d.Hr.) descoperite pink' In anul 1966 6. Repertoriul su cuprinde aezari, cimitire sau morminte razlet,e i
diferite obiecte, asupra carora nu e cazul sa insistam aici ;
ele Wit descrise In lucrare, unde se indica i bibliografia
aferenta. Subliniem Insa ca sinteza se refera exclusiv la

teritoriile care alcatuisera odinioara provincia Dacia (Transilvania, Banatul, Oltenia .1 Muntenia de vest)".
Concluziile lui D. Protase sint deosebit de importante:
Les dcouvertes archologiques et numismatiques dates
de la priode comprise entre la retraite aurelienne et l'eff ondrement de la puissance des Huns en Europe centrale et sudorientale confirment pleinement la justesse de la thse,
soutenue par des nombreux historiens, roumains et trangers, de l'impossibilit d'une evacuation par les Romains
de la totalit ou de la majorit de la population de la Dacie.
Par leur frquence et leur diffusion, ces dcouvertes attestent
que nous ne sommes en prsence, dans l'ancienne province,
ni d'un vacuum ethnique autochtone, ni de simples restes
d'une population romanise qui se serait rapidement fondue
dans la masse des barbares , mais bien d'une population

nombreuse. Celle-ci continua d'habiter tout l'espace de

l'ancienne Dacie romaine, soit dans les anciens tablissements

du temps de la province, soit dans d'autres tablissements

nouvellement fonds au cours des IV-e et V-e sicles ... Les
sources directes d'information, Parchologie et la numismatique, mettent une fois de plus en evidence cette verit
que l'argument du silence des sources littraires au sujet de
la population daco-romaine perd le crdit et la valeur qui
lui ont t accords d'une faon excessive et unilatrale par
les adeptes de la discontinuit de la romanit nord-danubienne. Elles dmonstrent que le vritable fondement des
transformations historiques qui survinrent dans l'ancienne
province de Dacie c'est la romanit locale qui la constitue".
Continuitatea popula0ei daco-romane este probata i
.prin pastrarea vechilor ritualuri funerare ale dacilor (incinerarea) i romanilor (mnhumarea). Numeroasele descoperiri

de morminte sau de cimitire facute la: Alba Julia, Brateiu,

220

www.dacoromanica.ro

Cluj, Iernut, Lechinta de Mures, Moigrad

(Porolissum),

Prostea Mica, Sarmizegetusa, Sdrteni, Sf. Gheorghe, Soporu

de CImpie, Turda (Potaissa) etc. i-au permis lui D. Protase

sd constate persistenta principalelor forme funerare dupd
abandonarea Daciei romane. La persistance en Dacie postromaine, prouve maintenant jusqu'au V-e sicle, des princi-

paux types de tombes d'inhumation et d'incinration du

temps de l'occupation romaine ne s'explique historiquement

que par la continuit de vie et de coutumes d'une nombreuse
population daco-romaine" 7.
Astfel, studiul riturilor si ritualurilor funerare la daci si
la daco-romani aduce o contributie substantial& In dovedirea
continuittii acestora sub romani si a persistentei populatiei
romanice In Dacia de dui:4 Aurelian pind la pdtrunderea slavilor pe teritoriul Romniei.
Dupd publicarea de care D. Protase a repertoriilor de descoperiri arheologice care atesta continuitatea autohtonilor
In Dacia Traiand s-au mai fdcut numeroase alte asemenea
descoperiri pe Intinsul patriei noastre, lndeosebi In Transilvania 8 Nu este scopul lucrdrii de fatd acela de a Intocmi
un inventar complet al acestor descoperiri, inventar greu de
fcut datorit numgrului extrem de mare al acestora, iar nu-

mrul lor creste mereu, astfel IncIt o evidentd a acestora

este greu de intocmit 9 bis ; In plus, numeroase astfel de desco-

periri nu au fost Inca publicate, materialele aflIndu-se lnc&

In studiu sau sub tipar.
Amintim doar unele descoperiri mai cunoscute In ordinea alfabeticd a judetelor din Transilvania:

jud. Alba : Alba Julia (sec. IVXI, descoperiri deosebit de importante) ; Berghin (sec. VI VII) ; Cicdu (sec.
VIIIIX); Daia Roman& ; Ghirbom ; Obreja (sec. IIIIV);
SInmiclidus (sec. VVI) ; i)dlnaca (sec. IV) ; Turdas (sec.

VIII IX) ; Virgil de Jos 9;

jud. Arad : Arad, cartierul Gradiste (sec. IIIIV);
Bulci (sec. X XII) ; Felnac (sec. IIIIV, VIIXIII);
Arad-Vladimirescu (sec. IIIIV, VIXI) ; Zdbrani (sec.
XXII) 10;

jud. Bihor : Biharea (sec. IVX si asezarea din sec.

VIIIIX); Cociuba Mare, Curtuiuseni, Ghenetea, Oradea

(sec. IVV) ; Mica (sec. IVVIII) ; SInnicolau de Beius

i Voievozi (sec. XIXIII) 11 etc. ;
jud. Bistrita : Archiud (sec.

IVV, VIIVIII i

XXIII); Bistrita (sec. IXX, XIIXIV); Galdtii Biswww.dacoromanica.ro

221

tritei, Ocnita (sec. IV); Sirioara (sec. XXII), Sopteriu,

Verme (sec. XIXII) 12;

jud. Bra,sov : Braov (vezi mai jos); Comana de Jos

(sec. VIIIIX); Cristian (sec. IV); Feldioara (sec. IV,

VIIIIX); Harman (sec. IV, VIIIIX); Rupea ; Sercaia

(sec. IV, descoperiri care constituie dovada extinderii populaIiei romanizate din Dacia dupa retragerea aureliana) 13;
jud. Cluj : Cluj-Napoca (sec. IV); Iclod (sec. VII);
Turda (Potaissa); Taga (sec. IVV) 14 etc.;
jud. Covasna : Cernat, Ghidfalu (sec. VIIX), Reci,
Sf. Gheorghe, Sincraieni etc., descopereri care dovedesc prezenra populatiei romdnefti in sec. I X X fi venirea populatiei
maghiare fi secuiefti in sec. XI XII ; Peteni (sec. XII) 15;
jud. Harghita : Cristuru Secuiesc (sec. 111IV) 16 i
altele ;

jud. .Hunedoara : Deva, Luncani, Streisingeorgiu (sec.

VIIIIX, XIXII) ; Vetel-Micia (sec. IV) 17;

jud. Maramuref : Mesteacan (sec. IV) i numeroase
altele 18;

jud. Muref : Bezid (sec. VIVIII); Brincoveneti

(sec. IV); Cristeti, Moreti (sec. VVI); Salauri, Sighioara (sec. IIIXIII); Valea Lunga (sec. VII) ; Voivodeni

(sec. IIIVII) 19;

jud. Satu Mare : Lazuri (sec. VIIX); Sacaeni (sec.

IIIV, VIIIIX) 20;

jud. Seilaj : Moigrad (sec. IV, IXXI): Zalau (sec. IV)

i In numeroase alte puncte (descoperiri din sec. VIIIX cele
mai multe) 21;
jud. Sibiu : Brateiu (vezi mai jos), Copa Mica, Sura

Mica (sec. IV, VIIXII) 22

Rezulta din aceasta lista (i ea este departe de a fi completa) ca nu exist& regiune din Transilvania in care sa nu
se fi descoperit marturii arheologice ale continuitatii de vial,a
a daco-romanilor i urmailor lor, romanii.
Dupli cum reiese din aceasta lista i duptt cum au subli-

niat unii arheologi, continuitatea de viata In secolul al

IV-lea d.Hr. se constata nu numai In numeroase sate, dar
i In fostele orae daco-romane Apulum, Napoca, Potaissay
Sarmizegetusa etc., unde populatia s-a adapostit; de pilda,.
In fosta capitala a Daciei s-au descoperit ziduri ridicate in

sec. IV d.Hr., epoca in care portile amfiteatrului au fost

222

www.dacoromanica.ro

blocate, iar cnstructia a fost transformata In fortareata In

vederea araorii 23. Aceste orage vor fi parasite gi distruse

Insa In secolele IVVI.

Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice
care constituie dovada de neinlaturat a continuitatii etnice
daco-romane" a fost facuta la Brateiu (jud. Sibiu) 24.
Dupti cum s-a aratat, importanta exceptionala a cimiti-

rului descoperit aici nu sta numai in documentarea existentei Willi grup de daci romanizati, traind In fosta provincie
in a doua jumatate a secolului al IV-lea gi la Inceputul secolului al V-lea", ci gi In dovedirea ramInerii In Dacia, dupli
evacuarea acesteia, a unui numar relativ mare de colonigti,
ceea ce confirma ideea continuarii procesului de romanizare
gi dupa Incetarea stapinirii romane la nordul Dunttrii 23.
Cel de-al doilea cimitir descoperit la Brateiu dateaza din
secolele VIIVIII gi el dovedegte continuitatea de locuire
In aceasta regiune 26. Descoperirile de la Brateiu sint de
important:51 fundamentala pentru dovedirea continuitatii
daco-romane la nordul Dunarii, de-a lungul mileniului Intli,

proces ilustrat de continuitatea de cultura materiala, de

caracterul sau daco-roman, de riturile gi ritualurile folosite,

de continuitatea de locuire in aceeagi vatra" 27.
Deosebit de importante sint apoi rezultatele sapturilor
arheologice fcute In Tara Birsei, unde acestea au dovedit
o continuitate de viata autohtona neintrerupt pina In secolul al XI-lea 28 Cercetarile de aici au dovedit, de asemenea,
ea', In cursul secolului al XII-lea, comunittile romanegti au
Orbit agezarile din cimpie gi s-au retras spre locuri mai ferite,
aparate natural, unde vi-au ridicat cetati de plimint ca cele
de pe dealul Lempeg, sau dintre comunele Harman gi Sinpetru (jud. Bragov) ; aceste cetati erau menite sa le apere
de primejdia lnaintarii maghiare spre Tara Birsei. Desco-

peririle din aceasta regiune constituie un argument In

plus In combaterea invechitei teorii a unor istorici din trecut,

dupa care, inainte de colonizarea germana, Tara Birsei, ar
fi fost pustie gi nelocuita. Materialul arheologic de care dispunem dovedegte ca aceasta regiune a fost locuita gi lnainte

de colonizare, aici existind o numeroasa populatie locala

romneasca", arata arheologul loan Pop 29
De o deosebita importanta Ma apoi descoperirile arheologice care dovedesc prezenta In Transilvania, In secolul al
X-lea, a unei numeroase populatii autohtone cregtinate, deswww.dacoromanica.ro
223

coperiri ilustrate de cimitirele de la Blandiana B, Alba Iulia

i Ghirbom (jud. Alba) ; Oradea (jud. Bihor) etc. 3.
De asemenea, cercetrile arheologice Intreprinse la cettile Moreti (jud. Mure), DbIca (jud. Cluj) ", Moigrad
(jud. MEW 32, *irioara (jud. Bistrita-Nsaud) 33 Laz i
Pianu de Sus (jud. Alba) 34 au dovedit prin inventarul arheologic, prin tehnica de constructie..., asemngtoare celor de

la Stara Kourim, Bina, Werla, Griinwald etc., cA aceste

cetti dateaz din secolul al IX-lea ; unele dintre ele prezintt

semne de distrugere .1 incendii datorate impactului cu
maghiarii la Inceputul secolului al X-lea" 36.

De o deosebit Insemndtate pentru a dovedi prezenta

romanilor In Transilvania la venirea maghiarilor slut o

serie de descoperiri arheologice fcute In cettile de pmint

ridicate de populatia autohton, dintre care unele grit amin-

tite i de Anonymus (Byhor, Stmar, castrul lui Gelu de

pe Some etc.). Astfel, materialul ceramic cules in cetatea
de la Vladimirescu (Glogovt), IMO Arad, probeaz existenta cettii Inca din secolul al IX-lea, iar observatiile stratigrafice au dovedit c, In prima jumatate a secolului al
X-lea (atunci chid Anonymus plaseaz rezistenta opus de
Glad, voievodul acestei regiuni), primul nivel al fortificatiei

de refugiu a fast distrus de un puternic incendiu, cetatea

fiind abandonat In secolul urmtor 36.
Analizele asupra materialului ceramic descoperit la Biharia (jud. Bihor) de Sever Dumitracu au dovedit cA aceast

ceramic era ornamentatd cu striuri, peste care, la partea

superioarg, s-a tras o banda de linii in val. Intruclt acest
decor este tipic ceramicii vechi romneti de tip Dridu din
spatiul carpato-dunrean (secolele VIIIXI), este logic sd
admitem c locuitorii de la Biharia apartineau aceleiai arii

da veche culturg romneascd 37. Descoperiri asemntoara

s-au fcut la Dabica i in alte locuri.

Unii istorici maghiari sustin c aceste vechi cetti de

pmint ar fi opera unor rzboinici nomazi, nu a unei populatii

sedentare de autohtoni. Daca descdlecgtorii" maghiari

fi fost constructorii acestor cetti arta M. Petrescu-Dimbovita

ar fi fost firesc ca asemenea constructii s fi aprut

i. In Panonia, unde s-au aezat mai intii maghiarii ; ori,

asemenea cetti nu slut cunoscute pInA acum, arheologii
maghiari nereuind sA descopere cleat cettiti vechi rmasa
de la romani sau altele ceva mai noi, construite de slavi 38..
224

www.dacoromanica.ro

In plus, faptul ea asemenea cetati s-au ridicat In aceeasi

epoca si in alte regiuni ale trii noastre de pilda, In Mol-

dovadovedeste ca procesul a fost general In societatea

romneasca 38 bis.

Am insistat mai mult asupra cercetarilor arheologice

fcute In Transilvania, deoarece aceasta provincie constituie
partea cea mai contestata de catre neoroeslerienii maghiari.
Nu putem trece insa cu vederea nici rezultatele obtinute in
celelalte provincii, unde s-au facut, de asemenea, numeroase
si insemnate sapaturi arheologice. Ne vom multumi sa amintim
doar lucrarile si concluziile mai importante.
Pentru regiunea invecinat, a Banatului, vom cita opinia
.

Mariei Coma, care arata: multimea asezarilor (satesti)

ce pot fi datate In secolul al IV-lea d.Hr., de pe Intreg teritoriul Banatului demonstreaz marea densitate a populatiei
autohtone sedentare ce pastreaza puternice legaturi cu romanitatea sud-dunareantt" 39 ca si constatarile lui Florian
Medelet, care subliniaza faptu'l ca descoperirile din localitatile

Pischia, Buzias, Bacova si Remetea (jud. Timis), unde

s-au depistat o serie de mari asezari ce pot fi datate In secolele al IV-lea si al V-lea d.Hr. si care, prin materialul descoperit la suprafata (fragmente de chiupuri de mari dimensiuni,
fragmente de risnite foarte numeroase, zgura provenind de
la reducerea minereului) atest o populatie sedentara" 40

La findul sau, Liviu Marghitan a subliniat importanta

descoperirii urmelor cuptoarelor de reducere a minereului
de fier la Berzovia-Ghertenis, Ramna si Boca (jud. CarasSeverin) etc., deoarece este un fapt arhicunoscut si unanim
acceptat de istorici ca mineritul si ocupatiile corelate de
obtinerea In final a metalului (zidirea cuptoarelor, prepararea
combustibilului, topirea propriu-zis etc.) n-au fost niciodat
practicate de populatiile migratoare" 41.
Pentru regiunea de la nordul Dunarii (sudul Munteniei,
Olteniei si Banatului) continuitatea este dovedita In numeroase localitati, unde s-au construit sau reconstruit In seco-

lele al IV-lea sau al VI-lea, In vremea lui Constantin cel

Mare si Justinian, numeroase fortificatii: Pojejena si Gornea

(jud. Caras-Severin) ;*vinita, Orpva (Dierna), Drobeta-Turnu
Seve'rin 42 si Hinova (jud. Mehedinti), Sucidava-Celei (jud.

Olt) etc.
www.dacoromanica.ro

225

Stud iul acestor numeroase descoperiri l-a Indreptatit pe

D. Tudor sd conchida: La 271 e.n. Dunrea nu a devenit

un zid chinezesc, iar Aurelian n-a fost alungat din Dacia.
Imperiul a Minas stpin pe multe capete de pod de pe malul
sting al fluviului, sub al caror control militar se gseau zone

adinci din Muntii Banatului, din cimpiile Olteniei i ale

Munteniei. Constantin cel Mare a extins stpinirea roman
pe intreaga cimpie olteand si muntean, reintrind astfel
romanitatea de la nord de Dunare" 43. Aceasta situatie a
durat ping In vremea lui Attila (secolul al V-lea).
Concluzii asemantoare se degaja si din lucrarea lui D.
Toropu, care a strins rezultatele descoperirilor arheologice
fcute in 159 localiati din Oltenia din epoca 275-1025,
dovedind Ca regiunea a fost populat fr intrerupere In
aceast perioad 44.
Cit priveste Moldova, amintim sinteza asemntoare f-

cutd de Dan Gh. Teodor care a demonstrat continuitatea

populatiei romnesti pe.acest teritoriu In secolele V XI 45.
Nu putem neglija, fireste, Dobrogea, aflatd vreme de
7 secole sub stapinire romand si unde cercetdrile arheologice
si istorice au dovedit aceeasi continuitate de viatd ca pe intreg

teritoriul patriei ".

Cercetrile de antropometrie si antropologie, fdcute pe
baza descoperirilor arheologice, au adus si ele argumente
despre originea autohtond a majoritAii locuitorilor. De
pild, la cimitirul Blandiana B, datind din secolul al X-lea,
predomin caractere mediteraneene, care denotd elemente
bdstinase" 47.
*

Pe lIngd persistenta populatiei autohtone, daco-romane,

cercetrile arheologice au dovedit coabitarea acestei populatii

Cu unii dintre migratori. Astfel, in necropolele apartinind

culturii Sintana de Mures-Cerneahov (Oinacu, Spantov si
Olteni din Ilfov ; Mogosanijud. Dimbovita etc.) s-au giisit
morminte de daci, gold si sarmati, fiecare pstrindu-si ritul
si ritualul funerar 48.

In schimb, intre huni si localnici nu se constata asemenea

relatii. In vremea klominatiei politice (nominaIe) a hunilor
si pind la ptrunderea slavilor, in secolele VVI 49, se dezvolt o cultur foarte bine reprezentat a populatiei autohtone din Muntenia, denumitd Ipotesti-Cindesti-Ciurelu, In
care se simte o puternic influent romano-bizantind 8.
226

www.dacoromanica.ro

Urmasii hunilor, gepizii, au intretinut relatii mai strinse,

cu autohtonii, ilustrate de complexele de tip Moresti-Bandu
din Transilvania 51 Merita sa amintim ca cercetarile intreprinse cu ani in urma la Moresti de Kurt Horedt au pus in
lumina vestigiile civilizatiei populatiei romanice din aceasta

regiune din secolele VVI, asemanatoare celor cercetate

In Muntenia (Ciurelu, Ipotesti, Cindesti, Dulceanca etc.)

sau in Crisana (Biharia). Descoperirile de la Moresti dovedesc

prezenta daco-romanilor in Transilvania inainte de venirea

slavilor 51b1s.

De la sfirsitul secolului al VII-lea si In secolul al VIII-lea

este surprins si un amestec de elemente autohtone si avaroslave, amestec datorit In primul rind contactului avarilor
cu slavii, sub influenta carora primii si-au modificat modul
de trai, trecind la sedentarism 52
Se poate spune ca sinteza culturala realizata pe parcursul

secolelor VIIX in tot bazinul carpato-dunarean reflecta'

In mod fidel etapele evolutive ale simbiozei dintre diverse
populatii, eterogene din punct de vedere etnic si cultural",
sinteza care a avut ca rezultat o cultura materiald, specified
acestui spatiu, f Ara ca diferentierile etnice sa mai poata fi
distinse cu certitudine" (este vorba de asa-zisa cultura'
Drid u) 53.

Dupd cum s-a aratat, datorita contactului cu autohtonii

gasiti pe acest teritoriu, popoarele migratoare ajunse in Dacia

(gutii, sarmatii, iazigii) au trecut de la obstea gentilia la

obstea teritoriala. Contactele au fost mai intense in rindul
populatiei de rind, intre membrii liberi ai obstilor locale si
membrii triburilor migratoare 54.

Dar, dincolo de toate aceste numeroase descoperiri care

atesta continuitatea de yield in diferite puncte ale Varii,

cercetarile arheologice au mai dovedit un lucru deosebit de

pretios: continuitatea civilizatiei materiale care presupune
o continuitate etnica. Par l'analyse du contenu, du developpement et de l'expansion des civilisations de Brateiu, d'Ipotesti-Cindesti 55 et de Dridu 56, ressortent les donnes suivantes d'ordre historique concernant la continuit des DacoRomains en Dacie et la formation du peuple roumain:
le caractre daco-romain de la culture Brateiu et son
integration dans l'aire de dveloppement de la culture materielle romano-byzantine des IV-eVII-e sicles ;
cette aire etendue de la culture romano-byzantine
est le territoire sur lequel s'est dveloppe la civilisation
www.dacoromanica.ro
227

Ipotegti-Cinde0i et ensuite la civilisation Dridu, que nous

considrons galement comme provinciale-byzantine, qui

s'est lv sur place, sur un fondement daco-romain et

thraco-romain ;
3) une continuit de civilisation matrielle implique aussi
une continuit ethnique dans l'espace respectif" 67.
*

Un alt argument utilizat de adversarii continuittii (In-

deosebi F. Lot, A. Alfldi, Tamtts-Treml) 58 a fost Incetarea

circulatiei monetare romane la nord de Dunre. Problema

a fost studiata Indeosebi de M. Macrea 59, K. Horedt mis,
D. Protase 60, C. Preda 61 0 altii.

Primul a artat cti exist, Intr-adevr, un hiatus In ultimul sfert al secolului al III-lea, datoritii reformelor monetare, dar cA monedele reapar In numr mare Incepind din
vremea lui Constantin cel Mare, aceasta fiind o nouti dovad

a continuittii populatiei daco-romane. Reluarea pe scar&

largA a circulatiei monetare nu poate fi explicatd dc eft
datorit populatiei daco-romane, singura obinuit sg aprecieze moneda ca mijloc de schimb, nu numai pentru valoarea
ei intrinsecd. Ele lipsesc sau sint foarte putine in aezrile sau

cimitirele atribuite gotilor". Clt prive0e tezaurele, acestea

constau aproape numai din monede de bronz i mai putin
din argint 0 ele au fost atribuite pe blind dreptate autohtonilor daco-romani, caci noii veniti nu aveau de unde s-0
procure asemenea monede vechi, retrase din circulatie, decit

dac am admite a i le-au Insu0t de la populatia dacoromand cu care au intrat ln contact. Acela0 invtat a artat cd Ingroparea de tezaure pe pamintul Daciei, oricare ar
fi cauzele care au determinat-o, dovede0e nu plecarea in

mas a locuitorilor..., ci, dimpotriv, c cei care le-au

Ingropat considerau treatoare situatia 0 c sperau in In-

drep tarea ei".

D. Protase a alctuit un repertoriu de 161. localitti unde
s-au f cut (pin In 1966) descoperiri monetare dintre anii
271-450, perioadd In care a distins trei faze: 1) 271-305,

care se remarcd printr-o pronuntat slbire a circulatiei

monetare ; 2) 305-392, clnd se poate vorbi de un reviriment

general, de o remarcabil amploare a circulatiei monetare
In fosta Dacie roman i 3) 393-450, cind are loc o impresionant reducere a numrului monedelor de bronz folo228

www.dacoromanica.ro

site de populatia autohtona

i o cretere a numarului

monedelor de aur. Analiza circulatiei monetare din perioada

271-450, prin aria de difuziune, frecventa mare i compozitia

tezaurelor, arat ca circulatia monetara este un argument

puternic pentru continuitatea populatiei autohtone de la
nordul Dunarii care a intretinut strinse legturi comerciale
cu lumea romano-bizantin pin in secolul al VI-lea.
C. Preda a dovedit, la rindu-i, ca fondul etnic al populatiei

din secolele VIVII, in special din regiunile extracarpatice,

este acelai care va genera pe cel din secolele XIXII,

atita vreme cit qi in procesul de circulatie monedele apar in

aceleai regiuni, in ambele perioade, i se concentreaz pe
aceleai arii geografice". Dup acelai autor, teoria imigrationista n-ar putea sa explice persistenta unor centre aglomerate de locuire i nici repetarea unor fenomene de circulatie monetara care se succed in acelai loc i in acelai con-

ditii... ; din felul cum se prezinta situatia descoperirilor

de monede din secolele X XII, in regiunile carpato-dunarene, nu rezult ca in procesul de circulatie s-ar fi produs
anumite tulburari i cu atit mai mult ca ar fi avut loe schim-

bari esentiale". Descoperirile numismatice pledeazii deci fi ele

In sprijinul continuittii 62
*

0 alta categorie de izvoare obtinute prin sapaturi arheologice sint cele epigrafice care au fost strinse de curind intr-un
volum de Emilian Popescu 63. Dupa cum a observat editorul

acestor izvoare, numarul inscriptiilor din secolele IVXIII

nu este prea mare In comparatie cu perioada anterioar.
Aceast constatare nu este ins valabila numai pentru Dacia
Traiana: o scadere simtitoare sau chiar disparitie a documentelor epigrafice se constata' In toate regiunile care au facia

parte cradva din Imperiul Roman". Aceast scadere se

explica prin aceea ea numarul inscriptiilor a fost totdeauna
In string legatura cu existenta aezarilor urbane i a unei
organizatii statale infloritoare. Mai ales inscriptiile pe

piatr au constituit intotdeauna o caracteristica a vietii

oraeneti i a buntistirii 64. La sate se s'apau mai rar inscriptii pe piatra, chiar i in perioadele de pace i avint economic.

Este normal deci ca In perioada care ne intereseaza, cind

oraele se ruralizeaza sau dispar i cind organizatia statalti
slbete, sa constatam o diminuare a numarului de inscriptii.

Pina dare sfiritul secolului al VI-lea traditia epigrafica

www.dacoromanica.ro

229

continua, de0 mai modest, In provinciile care au Tamas

in administratia directa sau sub influenta Imperiului Roman
de Rsarit, adica In Scythia Minor (Dcbrogea) 0 o portdune
a Daciei (Oltenia i Banat). In secolele urmatoare, pina' spre
sfir0tu1 primului mileniu, numarul lor scade aa de mult
ca abia putem pomeni ici i colo cite una. Este perioada de
criza acuta pentru tot sud-estul european, care se constata
In toate domeniile. S-a vorbit de o cezura cu trecutul (Brach
mit der Vergangenheit) sub raport cultural, artistic-literar,

dar nu de o intrerupere a continuitaldi de populalie ...

Aceasta situatie se constata, cu mai mult sau mai putina

intensitate, in toate -tarile europene" ".
Sub aspect numeric, cele mai multe inscriptii provin
din Dobrogea (Scythia Minor) i din Oltenia i Banat (pamintul fostei Dacii romane). Provincia Scythia Minor a
ramas neintrerupt, Odd la inceputul secolului al VII-lea,
sub administratie romano-bizantina, pe cind Dacia a fost,
cu exceptia sudului, de la Aurelian inainte, extra imperium,
Muntenia i Moldova, regiuni dintotdeauna In zona de supraveghere a Imperiului, cu o mica* exceptie In Muntenia,
au ramas 0 acum In aceea0 stare, dar pe o portiune mai
restrins. Cu toate acestea, atit de aici, cit mai ales din Transilvania, Banat 0 Oltenia, provin inscriptii datind din secolele

IVVI, lucru care atesta continuitatea populatiei romani-

zate 0 dupa parasirea Daciei de catre armata i administratia

romana. Materialul epigrafic vine astfel sa completeze, In
chip fericit, dovezile arheologice 0 literare in privinta contiN.S.) (Se tie ca unul dintre argumennuitalii" 88 (subl.ns.
tele adversarilor continuitatii pentru a dovedi di Dacia a
fost complet parsita de locuitori era acela ca. dupa Aurelian
nu s-a pastrat nici o inscriptie latina in Dacia) 67

In afara de

Dobrogea

unde nu se poate contesta

continuitatea populatiei sub stapinirea romano-bizantina

de Oda in secolul al VII-lea s-au mai facut numeroase
descoperiri epigrafice la: Sucidava-Celeiu, jud. Olt (dupa
sec. VI) ; Slaveni, jud. Olt (sec. IV--V) ; Romula(275
Rera, jud. Olt (sec. IV V) ; Desa, jud. Dolj (sec. IV),
Virvoru de Jos, jud. Dolj (sfir0tul sec. III inceputul sec.
sec. V) ;
IV) ; Drobeta-Turnu Severin (inceputul sec. IV
Dierna-Orova, jud. Mehediati (sec. IV), Baile Herculane 0
Mehadia, jud. Cara-Severin (sec. IV) ; Dubova, jud. Mehedinti (sec. IV) ; Svinita, jud. Mehedinti (sec. IV) ; Gornea,

jud. Cara-Severin (sfilitul sec. III sec. IV), Pojejena de

230

www.dacoromanica.ro

Sud, jud. Caras-Severin (sec. IV) ; Cenad, jud. Timis (sec. IV) ;

Tg. Secuiesc, jud. Covasna (sec. IVVI); Poian, jud. Covasna (sec. VI) ; Biertan, jud. Sibiu (sec. IV); Brateiu, jud.

Sibiu (sec. IVV); Potaissa-Turda (sfirsitul sec. III inceputul sec. IV), Cluj-Napoca (sec. IIIIV); Micia, jud. Hunedoara (sec. IV) ; Turnu MAgurele, jud. Teleorman (sec.
IV?); Socetu, jud. Teleorman (sec. IV); Curcani, jud. Clrasi (sec. IV) 68.
Materialul epigrafic foarte bogat descoperit in Oltenia
si Banat dovedeste cg Impratii din Imperiul Roman de
Rsrit s-au preocupat intens de aceste teritorii, unde au
construit drumuri si cetti si au adus numeroase trupe ;
in doug din cele mai importante cet4i, Sucidava si Dierna,
au instalat chiar prefecturi militare 69.
Continuitatea populatiei autohtone poate fi urmarit si
sub aspect onomastic; in inscriptiile publicate se intilnesc
nume folcsite si azi: Pricopie, Petre, Constantin, Iosif,
Gheorghe etc. 70.
*

Dovezile arheologice, numismatice si epigrafice ale continuitldi reprezint argumente stiintifice pentru multi cercettori. Iat citeva din prerile mai recente: Les dcouvertes

de D. Protase (Alba Iulia, Iernut etc.), celle du professeur

I. Nestor a Brateiu et ailleurs (Bezid, Slasuri et Filiasi en
Transylvanie), la civilisation d'Ipotesti-Cindesti, apparente
A celle de Brateiu, Izvoru, Dridu dans la plaine du Danube,
Botosana etc., en Moldavie, constituent (Nit d'importants
chainons dans le processus de la continuit. Ainsi donc tous
nos chercheurs sont d'accord sur l'existence de la continuit
ethnique, en gnral dacique et daco-romaine, la periode
des migrations", afirma G. stefan 71.
Dou monumente epigrafice, unul aflat la niertan
(linga Medias), cellalt la Vetel (antica Micia, 11110 Deva),
diferite obiecte cu caracter crestin, circulatia monedei marunte de bronz, nefolosit de populatiile migratoare, tezaurele monetare continind piese atit de dinaintea parasirii,
cit si de dupti efectuarea acesteia, s'i alte descoperiri arheologice sint argumente convingtacare in favoarea continuittii

populatiei autohtone pe tot cuprinsul fostei provincii" 72.

Sursele directe de informatie, arheologice si numismatice

prin inssi materialitatea lor, pun din nou in lumin adevArul

www.dacoromanica.ro

231

incontestabil c argumentul therii izvoarelor literare

cu

privire la populatia daco-romanali pierde creditul i valoarea

acordatd excesiv i unilateral de adeptii discontinuitlitii

romanittii nord-dunarene. Ele demonstreazd din plin ca
romanitatea local formeaza adevaratul fundament, solid,
la prefacerilor istorice din fosta provincie Dacia", conchide
D. Protase 73.
NOTE
* Pentru mdrturiile arheologice si epigrafice privind vechimea
creftinismului vezi cap. precedent.

Dintre lucrarile mai vechi a se vedea Indeosebi: G. I. Bratianu, Les origines du peuple roumain : les donnes archologiques,
Bucarest, 1939; C. Daitoviequ, Problema continuitagi En Dacia. Citeva
observalii f i precizdri de ordin istoric-arheologic, Cluj, 1940; idem,
Dovezile arheologice ale continuitalii (Transilvania", 74, 1943, nr. 1,

p. 1-6) ; idem, La Transylvanie dans l'antiquit, Bucarest, 1945,

p. 191 264.

Pentru lucrarile mai noi vezi partea I, notele 255-271.

,.Cumidava", V, 1971, p. 755-756.
D. Protase, 1966, p. 133.
Al. Constantinescu, Intre istoria silengoasd si istoria zgomo-

toasd (Viata romaneasca", 1978, nr. 9, p. 54).

D. Protase, 1966. Vezi si idem, Considrations sur la continuit des daco-roumains en Dacie post-auralienne, a la lumire des
recherches archologiques et numismatiques ( Dacia", VIII, 1964,
p. 177-193) ; idem, La population daco-romaine en Transylvanie et
au Banat (depuis l'abandon de la Dacie jusqu'II la venue des slaves)

(D.R., III, 1975-1976, p. 51-56).

Pentru completarea repertoriului lui D. Protase cu descoperirile
privind secolele VIIX vezi Indeosebi Mtrcea Rusu, Transilvania
fi Banatul En secolele VIIX ( Banatica", IV, 1977, p. 169-213),
unde se analizeaza relatiile populatiei autohtone cu gepizii, avarii si
slavii si se publica liste de asezari si cimitire descopErite din sec. VIVI/

si VIII IX, cu trimiteri la lucrarile unde au fost publicate.

Pentru Importanta contributie a arheologilor clujeni la lamurirea problemei continuitatii vezi M. Macrea, I. H. Crian, Doud decenii
de cercetdri arheologice f i studii de istorie veche la Cluj (1944-1964)

(AMN, 1, 1964, p. 307-365), cu o lista a localitatilor unde au fost

cercetate asead si cimitire feudale timpurii.
232

www.dacoromanica.ro

D. Protase, Riturile funerare la dad i

daco-romani, Bucuresti,
1971, p. 204-206. Vezi i Dardu Nicolaescu-Plopsor i Wanda Wolski,
O contribulie a antropologiei istorice la problema permanenlelor In ritualul

funerar (Apulum", IX, 1971, p. 735-752); I. Hica-Ctmpeanu, Riturile funerare in Transilvania de la sfirfitul secolului al II-lea e.n. pind
in secolul al V-lea e.n. (AMN, 1979, p. 157-170) (este vorba de Dacia
Superior); D. Protase, 1980, passim.
0 sinteza a acestora pina la 1973 In articolul lui Kurt Horedt,
Das archdologische Bild der romanischen Elemente nach der Raumung
Daziens (D.R., 1973, p. 135-148). Vezi i Ligia B Arzu, Descoperiri
de materiale romane ttrzii la nordul Dundrii In sec. IV V e.n., In vol.
2050 de ani de la fdurirea de cdtre Burebista a primului stat independent
centralizat al geto-dacilor, Bucuresti, 1980, p. 161-182 + 1 h.,
care da o lista de 295 de localitati cu astfel de descoperiri. Pentru alto
descoperiri vezi Dan Gh. Teodor, Sesiunea Ftiintificd Noi descoperiri
arheologice din perioada formarii poporului romdn" (A.M., VII, 1972,

p. 399-401).
Despre diverse obiecte care pledeaza pentru continuitate In secolul al IV-lea d.Hr. vezi Ioana Ctmpeanu, Piese din sec. IV e.n. in
colectia Muzeului de istorie a Transilvaniei (rezumat In Steaua",
1979, nr. 5, p. 48). Despre descoperirile arheologice privind situatia
Transilvaniei In acelasi secol vezi Mariana Marcu, La Transylvanie
41u sud-est au IV-e sicle

de n.re, a la lumiere des recherches archeo-

logigues, In Actes, II, Bucarest, 1980, p. 363-369.

8 bis. Dupa calcule recente, s-au descoperit cca 1500 de asezari,
cetni i cimitire ale populatiei daco-romane i romAnesti din secolele
IVXI, din care cele mai multe 623, dateaza din secolele XXI,
apoi 435 din secolele VIIIIX, cca 300 din secolele IVV i cca 160
din secolele VIVII. Ceea ce se mai cuvine subliniat este faptul ca
cele mai multe din aceste descoperiri (cca 630) s-au facut In Transilvania. Vezi i AMN, 1984, p. -189. 0 harta a asezArilor din secolele

VIIIXI la

St,.

Olteanu, p. 24-25.

Cu toata aceasta mare bogatie de materiale arheologice, autorii

sintezei Erdly t6rtnete sustin ca nu exista dovezi arheologice despre
prezenta populatiei romanesti In Transilvania pitna la Inceputul seco-

ltilui al XIII-lea! (vol. I, p. 301). Ei admit once fel de populatie In

Transilvania (goti, gepizi, slavi etc.), doar pe romAni nu! li invitarn
sa citeasca tndeosebt studiul recent al lui Radu Harhoiu, Romanici
migratori In Dacia transilvand in secolele IV VII (MSI, 1987,
p. 137-149), care arata ca este vorba de o altd inovatie istorica,
care nu urmareste dectt transformarea Daciei intracarpatice, Intr-un
teatru de lupta imaginar al triburilor germanice".

www.dacoromanica.ro

233

9. Gh. Anghel, Noi descoperiri arheologice in legdturd cu a,sezarea

feudald timpurie de la Alba Julia (Apulum", VII, 1968, p. 469-481);
Radu Heitel, Noi descoperiri privind continuitatea osezdrii de la Alba
Julia (Stiintele sociale si politice din Romania. Sinteza informativa",

1975, nr. 2, p. 18-19); Dacia", 1977, p. 357; 1978, p. 348; Radu

Heitel, Contributii la problema genezei raporturilor feudale in lumina
cercetdrilor arheologice de la Alba Julia (M.N., II, 1975, p. 343-351);
idem, Principalele rezultate ale cercetdrilor arheologice efectuate la Alba
Julia (1968-1976), in Documente noi descoperite f i informatii arheologice, Bucuresti, 1977, p. 33-35; Stefan Pascu, Voievodatul romdnesc al Albei (M.I., 1981, nr. 9, p. 14-16); MCA, 1986, p. 187-189;
Radu Heitel, Principalele rezultate ale cercetd rilor arheologice din zona
sud-vesticd a cetettii de la Alba Julia (SCIV, 1985, nr. 3, p. 215-231) etc.

Ion Aldea, Horia Ciugudean, Noi descoperiri feudal-timpurii

la Blandiana (jud. Alba) (Apulum", 1981, p. 145-149); Dacia",
1978, p. 349; 1979, p. 356; Iudita Winkler, Matilda Takacs, Gh.
Asezarea prefeudald de la Cicu, jud. Alba (AMN, 1978, p. 263-272).
Vezi

i Apulum", 1979, p. 129-193; Dumitru Popa, Descoperiri

prefeudale f i feudale timpurii de la Daia Romnd, jud. Alba (SCMB,

1981, p. 79-86); I. Aldea, V. Moga, H. Ciugudeanu, Sdpaturile arheologice de la Ghirbom (MCA, 1979, p. 257-261); loan Aldea, Eugen
Stoicovici, Mihai Blajan, Cerceid rile arheologice in cimitirul prefeudal
de la Ghirbom (com. Berghin, jud. Alba) (Apulum", 1980, p. 151 -177) ;
Eugen Stoicovici, Mihai Blajan, Cercetdrile arheologice in cimitirul din

secolul VIII e.n. de la Ghirbom - Gruiul Mciciucilor" (jud. Alba)

(Apulum", 1982, p. 139-154); H. Daicoviciu, Arheologie dacia
(Steaua", 1970, nr. 12, p. 82-84, 1973, nr. 3, p. 15, nr. 23, p. 26);
Gh. Anghel, M. Bldjan, Sdpdturile arheologice de la Sinmicldu,s (com.

jud. Alba) (Apulum", 1977, p. 285-307); idem, Sdpdturile.

arheologice de la Sinmicldu,s - Gruisor", com. 59ona, jud. Alba, 1978.

Raport preliminar (MCA, 1979, p. 281-284); Dacia", 1979, p. 366;

D. Protase, 1980, p. 60-62; Dacia", 1972, p. 354, si 1978, p. 359;
Th. Nagler, Vintul de Jos in feudalismul timpuriu (1111N, VIII, 1971,

p. 29-39).
Despre concentrarea de asezari si necropole descoperite pe cursul
mijlociu al Muresului, datind din secolele IX -X i avind numeroase
elemente de traditie locala, vezi Gh. Anghel, Horia Ciugudean, Cimitirul feudal timpuriu de la Blandiana (jud. Alba) (Apulum", 1987,
p. 179-196). Vezi i Liviu Marghitan, Mtirturii de continuitate dacd,
daco-romand f i timpurie romdneascd pe valea Muresului mijlociu si
inferior (Studia Antigua et Archaeologica", Iasi, 1983, p. 103119 + 1 h.).
34

www.dacoromanica.ro

Florian Dudas, Un mormEnt autohton din sec. III-IV e.n.

,desc3perit la Arad-Grddiste (Ziridava", V, 1975, p. 13-17) ; Egon
Diarner, Cercettiri si sit peituri arheologice In jud. Arad (MCA, 9, 1970,

p. 444-465) ; I. H. Crian, Continuitatea dacicei in cEmpia Ara.dului

(Apulum", VII/1, 1968, p. 241 s'i urm.); Mircea Barbu, Eduard Ivanov,
Aspecte ale cercetitrilor arheologice preftudale pe teritoriul arcidean,
In Studii ca privire la istoria Aradului in perioada feudalismului timpuriu, Arad, 1978, p. 1-15, unde se subliniaza continuitatea de locuire
Incepind din neolitic si pin& In feudalismul dezvoltat" ; idem, Cerceiiiri arheologice In zona Aradului privind perioada secolelor VII-XI,

In vol. Studii privind istoria Aradului, Bucuresti, 1980, p. 68-81;

_Dacia", 1979, p. 358; MCA, 1979, p. 289-290; Dacia", 1973, p. 375,

1977, p. 363; Ziridava", VI, 1976, p. 47-49; Dacia", 1979, p. 361;

Eugen Padureanu, Descoperiri arheologice In hotarul comunei AradVladimirescu (Ziridava", 1979, p. 145-180) ; Dacia", 1972, p. 355,
4979, p. 355; Ziridava", 1976, p. 50-55; MCA, 1979, p. 291-296;
V. Boroneant, Sondajul arheologic privind feudalismul timpuriu de la

.Zebrani ScItur (Ziridava", VI, 1976, p. 57-67) ; L. Marghitan,

.Mirturii etc.

Dacia", 1978, p. 349; 1979, p. 356; Sever Dumitrascu, Descoperiri arheologice din sec. V -VI e.n. de la Biharea (Ziridava", X,
1978, p. 81-100), care sub1iniaz1 continuitatea de locuire dacicg,
ciaco-romanti si romaneascd, doveditO de material arheologic concret
clescoperit In cetate si in asezarea Intinsa din jurul cetatii"; MCA,
1979, p. 297-307; idem, Descoperiri arheologice din anul 1979 de la
Biharea, datind din secolele V I- X (Sargetia", XV, 1981, p. 70-81) ;
i in MCA, XV, 1983, p. 369 si urm.; idem, Descoperiri arheologice din
.sec. IV- V e.n. In jud. Baor, in Centenar muzeal Mclean, 1972, p. 197 208 ; idem, Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etno-

zrafice, de arhitecturet si artd din jud. Bihor, Oradea, 1974; Dacia",

1978, p. 357; 1979, p. 363; MCA, 1979, p. 163-166; Radu Popa, Problema mostenirii voievodatului lui Menumorunt In lamina ultimelor
descoperiri arheologice, In Documente nou descoperite si informalii arheo-

logice, Bucuresti, 1977, p. 30-32; Dacia", 1978, p. 362; MCA, 1986,

p. 194-201 etc.
Stefan Dani16, Cronica sipilturilor arheologice efectuate pe teri-

toriul judelului Bistrija-Nisilud In perioada 1953-1973 (File de isto-

rie", III, 1974, p. 454-472) ; Dada", 1973, p. 392; 1978, p. 348;

1979, p. 355; Radu Harhoiu, Baport preliminar privind saptiturile arheo-

logice de la Galagi Bistrijei (MCA, XIII, 1979, p. 321-323) ; Corneliu Gaiu, Asezarea prefeudald de la ,Sopteriu (com. Urmeni s ) (Apulum"

1979, p. 265-271) ; idem, Asezarea feudald timpurie de la Vermes,

(jud. Bistrip-Misclud) (Marisia", 1979, p. 123-126) etc.

www.dacoromanica.ro

235

Dacia", 1977, p. 361; Cumidava", II, 1968, p. 43-51; V,

1971, p. 25-44; AMN, 1975, p. 199-200; Dacia", 1971, p. 374;
1973, p. 378; I. Glodariu, Fi. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Asezarile de epocd dacic ci prefeudald, Cluj-Napoca, 1980; A.D. Alexandrescu, I. Pop si Mariana Marcu, Raport asupra sdpiturilor de la
man, jud. Brasov (1961-1970) (MCA, X, 1973, p. 235-259); Mariana
Marcu, O noud asezare prefeudald la Heirman (Cumidava", VI, 1973,

p. 39-43); eadem, Noi cercetdri privind secolul IV e.n. la Hdrman

(ibidem, V, 1971, p. 45-51); eadem, Archologische und Baugeschichin der Repser Cegend Viscri-Deutschweisskirch
(FVL, 21, 1978, nr. 2, p. 35-53); H. Daicoviciu, Arheologie dacicd
(Steaua", 1979, nr. 1, p. 49) ; Dacia", 1978, p. 360; 1979, p. 366. Vezi
si Th. Nagler, Cercetdri arheologice in Tara Fdgarasului privind feudalismul timpuriu (AARMSI, s. IV, t. II, 1977, p. 9-16).
Ioana Hica, Urme de locuire din secolul al IV-lea e.n. la Clujtliche Forschungen

Mdndstur, ln vol. In memoriam C. Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1974,

p. 165-176; eadem, Cu privire la unele morminte romane tirzii de la
Napoca (AMN, 14, 1977, p. 221-231); H. Daicoviciu, Din istoria
Napocii romane (Steaua", 1974, nr. 6, p. 48); Ioana Hica-Clinpeanu,
Un grup de morminte din sec. VII e.n. la Iclod (jud. Cluj) (AMN,
15, 1978, p. 287-294); I. Iambor, St. Matei, A. Halasu, Considerafii privind raportul cronologic dintre asezarea f i cimitirul de la ClujMdmistur (AMN, 18, 1981, p. 129-150); Mihai Ilarbulescu, Potaissa
dupd mijlocul secolului III (Potaissa", 1980, p. 161-187); Dumitru
Protase, Asezarea autohtond din secolele IV-VI de la paga (jud. Cluj )
(AIIC, 1987-1988, p. 441-450).
Dacia", 1973, p. 376; Szekely Zoltan, Unele probleme ale cercetdrii epocii feudale timpurii in sud-estul Transilvaniei (sec. X- XIII )

(Aluta", 1971, p. 141-165); idem, Asezdri din sec'. VI-IX e.n. In

sud-estul Transilvaniei (Aluta", 1974-1975, p. 35-55); idem, Sudestul Transilvaniei in secolele VI-XIII e.n. (ibidem, p. 57-71);
idem, Contribulii la problema fortificagilor f i formelor de locuire din sud-

estul Transilvaniei (ibidem, 1976-1977, p. 52-72), unde se arata

ca asezarile din sec. VI-X nu aveau fortificatii; idem, Rezultatele
sdpdturilor privind epoca feudald executate in jud. Covasna (MCA, XV,
1983, p. 498-503) ; idem, Necropolamedievald de la Peteni (com.Ztibala ),
jud. Covasna (SCIV, 1990, nr. 1, p. 87-110), care descrie 283 de mor-

minte din sec. XII.

Dacia", 1978, p. 353; Zoltan Szekely, Asezdri din seeolele
VII- VI II in bazinul superior al Tirnavei Mari (SCIV, 1988, nr. 2,
p. 169-197).
I. Andritoiu, loan Petru Albu, Deva f i imprejurimile in sec.
IV-XI V (Sargetia", VI, 1969, p. 57-71); Octavian Floca, Dqvezi
236

www.dacoromanica.ro

ale continuei locuiri a zonei cetdlii Deva in epoca dacia f i romand (ibi-

dem, XI-XII, 1974, p. 407-410); Lucia Apolzan, Platforma Luncanilor. Aspecte ale vechimii f i continuittitii afezdrilor (Sargetia", 13,
1977, p. 487-508); Radu Popa, Streisingeorgiu. Ein Zeugnis rumdnischer Geschichte des 11-14. Jahrbunderts in &den Transilvaniens
(Dacia", 20, 1976, P. 37-61); Dacia", 21, 1977, p. 369; Victor Eskenazy, Cercetdri f i sondaje arheologice pe teritoriul afezdrii medievale de

la Streisingeorgiu (BMI, 1978, nr. 1, p. 57-62) ; Dacia", 1978, p. 361.

Georgeta Mina luga, Raport preliminar privind cercetarea

arheologicd de la Mesteacdn (jud. Maramuref ) (MCA, 1979, p. 311 314) ; Radu Popa, Radu Harhoiu, Mrturii arheologice din Maramuref

apartinind mileniului I e.n. (SCIV, 1989, nr. 3, p. 249-272), care

constatd cd nu s-au produs discontinuitAti ale habitatului maramurEsan Inceptnd din sec. III-IV si pind In plin ev mediu.
Liviu MArghitan, Vestigii arheologice ulterioare veacului al
IV-lea descoperite pe cursul mijlociu al Murefului (Crisia", IV, 1974,
p. 33-37) ; Andrei Zrinyi, Repertoriul localittilor din judetul Muref
cu descoperiri arheologice din secolele IV-XIII e.n. ( Marisia", VI,
1976, p. 125-151), care semnaleazd 55 de localitati ca: Sighisoara,
Voivodeni etc.; Dacia", 1979, p. 357; Szekely Zoltan, Afezarea prefeudald de la Bezid (Marisia", 1976, p. 117-123), care o considerd

singura asezare preieudald din Valea Ttrnavelor In care s-a putut

constata pdtrunderea slavilor"; Valeriu Lazdr, Un document al continuittii : a,sezarea de la Cristefti-Muref (Vatra", 1978, nr. 8, p. 89) ;
Szekely Zoltan, Afezarea prefeudald de la Sdlafuri (Marisia", V, 1975,
p. 71-80); Gheorghe Baltag, Afezarea strirortuineascd f i romdneascd
de la Sighifoara. O noud mdrturie arheologicd a permanentei rorndnefti
mire secolele 1V-XIII (Vatra", 1978, nr. 6, p. 10-11) ; idem, Locuinte, ateliere fi instalatii de foc din secolele IV- VIII in afezarea de la
Sighifoara-Dealul Viilor (RMMI, 1982, nr. 2, p. 44-50) ; i In Vatra",
1983, nr. 2; Gh. Baltag, Radu Harhoiu, Mihai PeticA, Ceramica din
secolele IV - V e.n. din afezarea de la Sighifoara - Dealul Viilor (Marisia", 1981-1982, p. 51-59); Ioana Hica, Un cimitir din sec. VII
e.n. de la Valea Largd (jud. Muref) (SCIV, 1974, nr. 4, p. 517-526) ;
Mihai Petted, Elemente de continuitate pe valea Murefului superior.
Sondajul arheologic de la Voivodeni (jud. Muref ) (M irisia", VIII,
1978, p. 81-89) ; idem, Sdpdturile arheologice de la Voivodeni (jud.
Muref ) (ibidem, 1979, p. 127-133) ; Dacia", 1979, p. 368; Liviu
Mdrghitan, Continuitate dacicd, daco-romand fi rorndneascd pe cursi
mijlociu fi inferior al Murefului (MSI, 1981, p. 153-159); Gheorghe
Baltag, Eberhard Amlacher, Contributii la problema continuitlii in

www.dacoromanica.ro

237

zona Tirnavelor (AIIC, 1987-1988, p. 97-109 -F 28 pl.) (Consideratli

pe baza colectiei Amlacher).
Gh. Lazin, Cercetdri arheologice in sudul judelului Satu Mare
(Zona Tilsnad) (Satu Mare. Studii i comunicari", 3, 1975, p. 60
74 + planse) ; Dacia", 1977, p. 364; 1978, p. 356; I. Nemeti, Noi
descoperiri din epoca migraliilor din zona Carei (jud. Satu Mare)
(SCIV, 1983, nr... 2, p. 134-150) etc.
Alexandru Matei, Repertoriul de asezdri ci descoperiri aparfinind secolelor IVIX e.n. pe teritoriul jud. &Vas (A MN, 1979, p. 475
513) ; Nicolae Gudea, Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman (AMP, 1989, p. 344
348).

Dumitru Popa, Dovezi arheologice privind continuitatea popu-

lagei autohtone in mileniul I e.n. descoperite pe teritoriul judeiului

Sibiu (SCMB, 20, 1977) ; I. Winkler, M. Bldjan, Asezarea cla.cicd, daco-

romand ci prefeudald de la Copsa Mica (jud. Sibiu) (AMP, 1979,

p. 451-471) ; Dacia", 1977, p. 370; 1978, p. 360; 1979, p. 367; Protase, 1980, p. 75-76; I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Th. Ngler, M. Rill,
Raport asupra cercetdrilor arheologice intreprinse in 1978 la Sum Micd

(jud. Sibiu) (MCA, 1979, p. 149-154), care subliniazd importanta

descoperirilor pentru continuitatea dacilor, procesul de romanizare
continuitatea daco-romanilor dupd retragerea aurcliand.
H. Daicoviciu, In E.S., 1978, nr. 1, p. 41. Vezi i C. Daicoviciu

si H. Daicoviciu, Ulpia Traiana (Sarmizegetusa romana), ed. a II-a,

Bucuresti, 1966, p. 42-43; D. Protase, 1966, p. 126 etc.
Ion Nestor si Eugenia Zaharia, Raport preliminar despre spdturile de la Brateiu, jud. Sibiu (1959-1972) (MCA, 10, 1973, p. 191
201) ; Ligia Bdrzu, Continuitatea populaliei autohtone in Transilvania
En secolele IVV. (Cimitirul 1 de la Brateiu), Bucuresti, 1973; eadem,
Continuitatea populaliei bstinase din Transilvania la sfirsitul sec. IV
Enceputul sec. V pe baza descoperirilor de la Brateiu (AUB, Istorie,
15, 1966, p. 35-48) ; eadem, Romani si daco-romani in sec. IV e.n.
(ibidem, 19, 1970, p. 19-33) ; eadem, Sdpeiturile de la Brateiusi continuitatea daco-romand in Transilvania centrald (MSI, 1987, p. 151
164) ; Eugenia Zaharia, Continuitatea daco-romand Entre secolele IV
XI in lumina cercetdrilor de la Brateiu (ibidem, p. 165-171).
Ligia Bdrzu, Continuitatea populagei autohtone, p. 95.
Eugenia Zaharia, Populalia romdneascd in Tranisilvania in
secolele VIIVIII. (Cimitirul nr. 2 de la Brateiu), Bucuresti, 1977.
Ibidem, p. 5.
loan Pop, Date arheologice privind continuitatea populaliei
daco-romane pe teritoriul regiunii Braco v in perioada anilor 271-600
(Culegere de studii i cercetdri", Muzeul regional Brasov, I, 1967,
238

www.dacoromanica.ro

p. 93-112); idem, Date arheologice privitoare la istoria Braovului in

sec. IXXI (Cumidava", II, 1968, p. 9-19); A.D. Alexandrescu si

Loan Pop, Sdpdturile de pe dealul Lempe (MCA, X, 1973, p. 231-234);
I. Pop, Siipciturile de la poalele dealului Lempel (ibidem, p. 246-258);

A.D. Alexandrescu, Contributii la cunoaverea populafiei autohtone in

feudalismul timpuriu in Tara Birsei (Cumidava", VII, 1973, p. 47

52) ; Lucian Chitescu, In R.Ist., 28, 1975, nr. 7, p. 1059-1060) etc.
Cumidava", II, 1968, p. 19.
Pentru regiunea Invecinata, a Fdgarasului, vezi V. Popa, Rezistenia opusd de populafia autohtond din Tara FdgdraFului fetid de ofen-

siva regalitdfii maghiare in secolele XIIIXIV ( Cumidava", VIII,

1974-1975, p. 87-96).
Mircea Rusu, The autochtonous population and the Hungarians
on the territory of Transylvania in the 9thlith centuries, In vol. Relations, p. 210. Vezi i idem, The prefeudal cemetery of Nolac (VI VII
centuries ) (Dacia", 1962); Sever DumitrascuGorge Togan, Cimitirul de la Boarta (SCMB, 18, 1974, p. 93-107); K. Horedt, Un cirnitir din sec. IX X e.n. la Media (SUBB, Historia, II, 1965, fase. 2,
p. 7-23); N. Chidiosan, O necropold din feudalismul timpuriu descoperitd la Sdlacea (SCIV, 20, 1969, nr. 4, p. 611-615) etc.
Vezi *tefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, p. 47, care
consider& cetatea Dabica o cetate voievodala la sfirsitul sec. IX si la
Inceputul sec. X, asa cum au fost Biharea i Satu Mare, Orsova, Horom
Cuvin".

M. Rusu, Cetatea Moigrad f i porfile Mesefului, In vol. Sub

semnul lui Clio. Omagiu lui Stefan Pascu, Cluj, 1974, p. 265-279.
M. Rusu *t. Dnil, Cetatea feudal-timpurie de la Sirioara

(File de istorie", Bistrita, II, 1972, p. 47-62).

La aceasta trebuie addugata i cetatea de la Cluj-Mandstur care
a fAcut si ea parte din sistemul defensiv al voievodului Gelu (P. Iambor *t. Matei, Cetatea feudald timpurie de la Cluj-Mand)ctur, In

AIIC, XVII, 1975, p. 291-304); cetatea de la Orlat-Sibiu, unde

s-a descoperit ceramicA de tip Ciugud (sec. XXIII) (Th. N5g1er,
Cetdfile feudale de la Orlat

continuitatea rorn,dnilor in sudul Transilva-

niei, In SCMB, 20, 1977, p. 27-49).

Despre aceste douil cetdti vezi I. Berciu, Descoperiri din epoca
feudald timpurie in raionul Alba Iulia (MCA, IV, 1957, p. 335-360 +
+ 1 pl.).
M. Rusu, In II. Internationaler Kongress far Slavische Archdologie, Berlin, III, 1973, p. 112 si urm. Vezi i idem, Quelques remarques
d'ordre archologique et historique sur les places fortes transylvaines des
I X-eXII-e sicles, In Actes du VII-e Congrs International des Sciences Prhistoriques e Protohistoriques, II, Praga, 1971, p. 1131-1135.

www.dacoromanica.ro

239

Despre aceste cetati i importanta lor pentru a dovedi vechimea

romnilor in Transilvania inainte de sec. IXXI vezi: Mircea Rusu,
Cetdjile transilvdnene din sec. IXXI fi importanja lor istoricd (Ziridava", X, 1978, p. 159 171) ; St. Matei P. Iambor, Observaiii privind
asezdrile fortificate din Transilvania in perioada feudalismului timpuriu

(AMN, XVII, 1980, p. 507-515). Vezi iSt. Olteanu, p. 39-44, unde

se prezintd cetdtile din sec. VIIIXI de pe teritoriul intregii tAri (cu
bibliografie).

M. Petrescu-Dimbovita,

medievale de pmint pe teritoriul

Romdniei (M.I., 1978, nr. 9, P. 31); Mircea Zdroba, Mircea Barbu,

Sdpturile arheologice de la Felnac i Vladimiresc u (Ziridava", VI, 1976,

p. 50-55); idem, Noi cercetdri privind cetatea de pcimint de la Vladimirescu (ibidem, VIII, 1977, p. 17-28) ; idem, iSantierul arheologic
Arad-Vladimirescu. Campania 1977 (ibidem, X, 1978, p. 101-122);
idem, Cercetdrile de la Arad-Vladimirescu
Campania 1978 (ibidem,
XI, 1979, p. 181-193); Aradul, permanenki in istoria patriei, Arad,
1978, p. 86-103; MCA, 1979, p. 291-296, unde se arat existenta unei
asezAri romanesti din sec. VIIIIX anterioar& fortificatiei.
Despre imprejurArae politico-militare care au dus la luptele din
sec. X si la incendierea cet4ii vezi pe larg E. Gliick, Unele informagi
provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului (sec. V I I I- X)

(Ziridava", VI, 1976, p. 79-81) si idem, Contribujii privind istoria

pcirfilor arcidene in sec. IXX, in vol. Studii privind istoria Arad ului,
Bucuresti, 1980, p. 81-100.
Despre refolosirea cetAtii dacice de la Piatra Rosie de catre societatea romaneasca hategand", refolosire datat& dup ceramic& din sec.
IXX, vezi Radu Popa, Observaiii privind zidurile cu mortar din cetdiile dacice hunedorene (Sargetia", 13, 1977, p. 282-283).
Crisia", 8, 1978, p. 60-67. Vezi i M. Rusu, Contribuiii arheologice la istoricul
Biharea (AIIC, III, 1960, p. 7-25); S. Dumitrascu si L. Borcea, Sondajul arheologic din. iulie 1973 in cetatea de la

Biharea (Crisia", IV, 1974, p. 57-64), care sustin ca cetatea mare,

patrulatera, de pdmint, a fost ridicat de Menumorut sau de urmasii
sdi ; In jurul cetatii se afla o asezare romneasa. din sec. VIIIIX.
M. Petrescu-Dimbovita, op. cit., p. 32.
38 bis. Dan Teodor, kezrile intrite din regiunile est-carpatice ale
Romdniei din secolele VIIIXI (Hierasus", 1978) ; idem, Les tablissements fortifis des rgions Est-Carpatiques de la Roumanie aux
VIII-e XI-e sicles de notre re (Slovensica Archeologia", XXVI,
1978, nr. 1, p. 69 si urm.) ; Mircea Petrescu-Dimbovita, Dan Gh. Teodor, Sisteme de fortificaiii medievale timpurii la est de Carpag. Asezarea de la Fundul Herlii (jud. Botofani), Iasi, 1987, unde se lace o ana-

lizd a tuturor fortificatiilor din aceasta epoca. Pentru Muntenia vezi

240

www.dacoromanica.ro

Mlria Coma, Cetatea de lemn din secolele VIIIIX de la Sion Prahova (M.N., 1981, p. 133 si urm.).
Maria Coma, Unele date cu privire la Banatul de sud in seco-.

(ele IV VII, In vol. In memoriam Constantini Daicoviciu, 1974

p. 85-97.
Tibiscum", I, 1971, p. 62.
L. Mlrghitan, II, p. 156. Dintre lucrarile de interes mai general, amintim: E. Iaroslavschi Gh. Lazarovici, Asezdri de secol IV
in sudul Banatului (AMN, 1978, p. 255-261); L. Marghitan, II si
III (care cuprinde date despre judetele: Arad, Caras-Severin si Timis) ;.
Adrian Bejan Petru Rogozea, Descoperiri mai echi f i mai recent&
prefeudale i feudal-timpurii din Banat (Studii i comunicAri", Etnografie-/storie, Caransebes, IV, 1982, p. 213-225); Adrian Bejan, Contribulii arheologice la cunoa.pterea asezdrilor rurale romdnesti, databile
In

secolele VIIIIX, din sud-vestul Romeiniei (AMN, 1985-1986

p. 223-238) (Cu bibliografie si o listd de 51 asez5ri); St. Olteanu, p. 32

si nota 42 b.
Pentru alte descoperiri vezi: Ilie Uzum, D. Teicu, Cuptorul de ars
ceramicl descoperit in asezarea feudald timpurie de la Gornea Tdrmuri" (AMN, 1978, p. 295-305); Maria Moroz-Pop, Asezarea feudal&
timpurie de la Sacosu (com. Darova, jud. Timis) (Tibiscum", V, 1979,
p. 149-158) (sec. VIIVIII); N. Gudea I. Dragomir, Cdreimida
romana Cu text cursio din sec. IV descoperita la Gornea (Banatica",
III, 1975, p. 99-121); N. Gudea, Gornea. Asezdri din epoca romand fi
romand tirzie, Resita, Muzeul de istorie al jud. Caras-Severin, 1977;
N. Gudea, O cdriimidd cu f tamp ild din sec. IV la ,,Svinita (jud. Melee-

ding) (AM N, VII, 1970, p. 555-559); $t. Olteanu, Cuptoare de ars

e.n.
piatra de var de la Svinila (jud. Mehedinli) din secolele
(Drobeta", 1974, p. 179-185); Doina Benea, Noi cd.reimizi stampilate
din sec. IV descoperite la Svinita (jud. Mehedinii) (Tibiscum", IV,
1975, p. 125-128); Adrian 13ejan, Elemente de continuitate daco-romand in asezarea de la Hodoni (jud. Timis), sec. IIIIV e.n. Tipologia gropilor de provizii (SIB, 9, 1983, p. 13-22); si In MCA, 1980,

p. 366-371; idem, Necropola de inhumatie din sec. VIIIIX e.n.

de la Timisoara Podul Modos (AMN, 1983, p. 489-498); idem,
Dovezi ale practiceirii mestesugurilor in asezarea prefeudald de la Remetea.
Mare Gomila lui Paul, jud. Timis (SIB, X, 1984, p. 5-10) (sec.

VIIIIX); idem, Contribulii la cunoafterea culturii materiale din sudvestul Romelniei in secolele VIIIX. (Asezarea de la Remetea Mare,

Gomila lui Pitut") (Tibiscum", 1986, p. 259-269); Doina Benea,

Mdriurii ar:heologice de la Tibiscum din sec. IllIV) (ibidem, p. 241
258).

www.dacoromanica.ro

241

Dintre lucrarile straine amintim: C. Patsch, Banater Sarmaten

Anzeiger der Akademie der Wissenschaften in Wien", 62, 1925,
p. 181-219), care aduce dovezi despre existenta autohtonilor dacoromani in Banat pina in sec. VI.
Despre aceasta vezi mai recent: M. Davidescu, Fornzarea si
.continuitatea poporului ronuin in lumina descoperirilor arheologice de
.1a .D.obeta
Turnu Severin (Ramuri", 1976, nr. 5) ; idem, Drobeta
strdind ( Drobeta",
.romano-bizantin in istoriografia ronuineascd.
1974, p. 187-197; 1976, p. 81-82) ; idem, Drobeta in secolele IV VII

e.n. (R.M., 1976, nr. 1, P. 39-51) ; idem, Drobeta in secolele IVI I

e.n., Craiova, 1980; Doina Benea, Vexilagi ale legiunii a V-a Macedo-

nica la Drobeta in sec. IIIV (AMP, 1977) etc.

Historica", III, 1974, p. 107-108. Vezi i M: Macrea, p. 466
-468; D. Tudor, La domination romane. au nord de Danube aprs Aurelian (D.R., 1973, nr. 1, p. 149-161) ; 0. Toropu, La frontire nord.danubienne de la Dacie Ripensis depuis l'abandon de la Dacie Trajane
jusqu'aux invasions hunniques, in Actes du IX-e Congrs international d'tudes sur les frontires romaines, Mamaia 6-13 sept. 1972, Buca-

rest, 1974, p. 71-81; Ligia Barzu, Descoperiri de materiale romane

Itrzii la nordul Dundrii in sec. IV V e.n., In vol. 2050 de ani..., Universitatea Bucuresti, 1980, p. 161-182; Gh. Diaconu, Noi descoperiri
privind prezenla romand in nordul Dundrii in secolul al IV-lea (R.Ist.,

1980, nr. 6, p. 1063-1069) etc.

Pentru regiunea de sud a Munteniei deosebit de importante stilt
sapaturile de la Dulceanca, dovedind continuitatea populatiei dacoromane In sec. III VI e.n. Vezi: Suzana Dolinescu-Ferche, Asezdrile
din secolele III f i VI e.n. in sud-vestul Munteniei. Cercetarile de la Dul-

ceanca, Bucuresti, 1974; eadem, Elements romains en Valachie aux

11-e V-e sicles, In Actes de la XII-e Conference internationale d'etu.cles classiques Eirene, Cluj-Napoca 2-7 octobre 1972, Bucarest, 1975,

p. 589-591; eadem, Noi descoperiri privind populalia autohtond in

veacurile VI VII e.n., in Documente recent descoperite f i informagi
arheologice, ASSP, Bucuresti, 1983, p. 33-38; eadem, Contributions
archologiques sur la continuit daco-romaine. Dulceanca, deuxime habzlat du V 1-e sicle de n.. ( Dacia", 1986, p. 121-154) etc.

Pentru o epoca mai tirzie, importante descoperiri s-au facut la

Izvoru, jud. Giurgiu ; vezi Bucur Mitrea, Contributii la problema formdrii poporului roman : Necropola din secolul al VIII-lea de la Izvoru.Giurgiu, In Ilfov. File de istorie, Bucuresti, 1978, p. 105-110.
Importante sint i rezultatele cercetarilor de la Tirgsoru Vechi,
uncle s-au gait asezari succesive din sec. II X en. de la daci, romani
romani (E.S., 1982, nr. 7, p. 31). 0 situatie asemanatoare la F5irna'242

www.dacoromanica.ro

Prahova, unde asezdrile descoperite prin sdpdturi se suprapun, fdra

cezurd, din secolul al III-lea pind in secolul al X I-lea (MCA, 1986, p. 157).

0. Toropu, Romanitatea ttrzie f i strd rorndnii in Dacia Traiandr

sud-carpaticd, Craiova, 1976. Vezi si Gheorghe I. Petre-Govora, Continuitatea daco-romand in nordul Olteniei in sec. VI VII e.n. Ert lumina,
noilor descoperiri arheologice f i numismatice (Drobeta", 1976, p. 112[16) ; idem, Afezd rile rurale din sec. Il IX descoperite in jud. Vilcea
(AMN, 1978, p. 577-592); Dumitru Tudor, Un important document,
privind continuitatea daco-romand nord-dundreand (Ramuri", 15 aprilie 1979, p. 11); C. Popilian, Continuitatea populatiei autohtone confirmaid la Romula (sec. IV VI ), In Contributii istorice, filologice, socioeconomice, vol. III, Universilatea Craiova, Centrul de stiinte sociale,
1977, p. 70-75; idem, Craiova in epoca postromand, In vol. colectiv
Craiova, trecut, prezent si viitor, Craiova, 1979, p. 59-62; Gh. Bichir,
Continuitatea in Dacia clupd retragerea romand Afezarea din secolele,.
III IV de la Stolniceni-Rimnicu Yilcea ( Buridava romand ) (T.D.,
IX, 1988, p. 101-116) etc. Pentru Oltenia In ansamblu vezi D. Tudor,
Oltenia romand, ed. a IV-a.

Dan Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic in veacurile VXI

e.n. Contributii arheologice
istorice la problema formdrii poporului
rorruirt, lasi, 1978. Vezi si: idem, Unele probleme privind evolutia cul-

turii materiale din Moldova in secolele V I X (Carpica", II, 1969,

p. 253-309), cu lista celor 127 de descoperiri arheologice cunoscute
pind la aceastd datd; Coman Ghenutd, Cercetdri arheologice cu privire

la secolele Y XI in sudul Moldovei (A.M., VI, 1969, p. 277-315);

date sinteiice publicate de M. Petrescu-DImbovita, Date noi arheologice pe teritoriul Moldovei privitoare la formarea poporului romcin (M.N.,

III, 1976, p. 17-21); idem, Continuitatea populatiei autohtone la est

de Carpati (E.S., 1978, nr. 19, p. 43-46); N. Gostar, Vechimea elementului roman la rasa rit de Carpati (ES., 1979, nr. 6, p. 34-37, 52);
Dan Gh. Teodor, Aspecte etno-demografice ale continuitd la la est de-

Carpati in secolele V XI e.n. (MSI, 1987, p. 173-178) (o sintezd a

descoperirilor arheologice fdcute, subliniindu-se caracterul unitar al.
vechi romanesti i continuitatea neintreruptd a creatorilor ei).
Pentru rezultatele i importanta cercetArilor arheologice din aceastd
regiune vezi: Ion Mitrea, Principalele rezultate ale cercetdrilor din anic1947 1972 privind situatia din Moldova in epoca forma- rii poporului:
rorndn (Comunicdri de istorie-filologie", Baal', 1973, p. 47-59) (cu
bibliografie); M. Petrescu-Dlmbovita, La continuit rest des Carpatesau cours du premier millenaire de notre ere et la lumire des dernires
recherches (NEH, VI/1, 1980, p. 23-32); Ghenutd Coman, Noi cercetdri arheologice cu privire la secolele V IX In partea de sud a Moldovei

www.dacoromanica.ro

243

(AMM, 1979, p. 71-100), care urmareste evolutia culturii Protodridu

de la sfirsitul sec. VII pind la generalizarea culturii Dridu in sec. X XI
pe baza tuturor descoperir,lor fdcute in aceastd ragiune ; idem,
la cunoafterea fondului etnic al civilizagei secolelor V XIII in
jumdtatea sudicd a Moldovei (Carpica", XI, 1979, p. 181-216) ; Ion
Mitrea, Regiunea centrald a Moldovei dintre Carpati i Siret in secolele

VIIX e.n. ( Carpica", 1980, p. 55-142) ; Dan Gh. Teodor, Contrihujia cercetdrilor arheologice de la est de Carpali privind problema etnogenezei romidneti (AMM, 1981-1982, p. 99-109) ; idem, Continuitatea
autohtonilor in regiunile de sud ale Moldovei in secolele IVXI, In Spiritualitate i istorie la intorsura Carpaiilor, Buzdu, 1983, p. 104-113;

idem, Continuitatea populatiei autohtone la est de Carpati. Afezil rile

suprapuse din secolele VIXI de la Dodefti Vaslui, Iai, 1984;
idem, Civilizalia romanicd la est de Carpati In secolele V VII e.n.
(Afezarea de la Botofana Suceava), Bucuresti, 1984; idem, Autoh.toni migratori la est de Carpaii in secolele VI X e.n. (A.M., X, 1985,
p. 50-73) (cu bibliografie) ; Emil loan Emandi, Aspecte demoeconomice
privind zona de nord a Moldovei (din sec. IX kind in prima junzdtate
a sec. XIV) in lumina cercetdrilor istorice, arheologice, paleobotanice f i
antropogeografice (Suceava", 1981, p. 199-227 + 1 h. si 14 planse).
Pentru diverse regiuni ale Moldovei vezi: Dan Gh. Teodor, Descoperiri arheologice din secolele VIXI e.n. in judeful Botofani, In Din
trecutul judefului Boto.pani, I, 1974, p. 103 si urm.; Ion Mitrea, Cercetdri arheologice privind secolele IVXI in judeful Vrancea (Studii
-c6rcetari", Muzeul judetean Vrancea, I, 1978, p. 45-80) ; Alexandru
Andronic, Ma' rturii arheologice privind continuitatea de locuire pe melea-

guri vasluiene (AMM, I, 1979, p. 9-18) ; Ghenutd Coman, Statornicie,

continuitate. Repertoriul arheologic al judefului Vaslui, Bucuresti, 1980;
Victor Bobi, Contribulii la repertoriul arheologic al jud. Vrancea (Dovezi ale continuitd(ii de locuire, sec. II VII e.n. ) (Vrancea. Studii
comunicdri", IV, 1981, p. 97-140) ; Marcel Dragotescu, Dovezi arheologice ale continuitdiii populaliei autohtone in secolele V IX in jud.

Neaml (M. Ant., 1987, p. 151-157) etc.

Vezi, de asemenea, Ion Mitrea, Influente bizantine in cultura matespirituald din regiunea subcarpaticd a Moldovei in secolele VIIX
(SCIV, 1979, nr. 2, p. 145-162), care aratd cd descoperirile arheo-

logice atesta tn intreaga perioadd a secolelor VIIX, In regiunea subcarpaticd a Moldovei, prezenta unei populatii autohtone, romanice,
parte integrantd a romanitatii carpato-dundrene". Despre importantele descoperiri de la Izvoare-Bahna (sec. VIIIIX e.n.) vezi idem,
Afezarea prefeudald de la Izvoare-Bahna ( Carpica", VI, 1973-1974,
p. 55-76, si X, 1978, p. 205-252).

244

www.dacoromanica.ro

Petre Aurelian, Quelques donnes archologiques concernant la.

continuit de la population et de la culture romano-byzantine dans la
Scythie Mineure aux VI et V II-e sicles de notre re (Dacia", 7, 1963,
p. 317
354 + 1 h.); C. Scorpan, Aspecte ale problemei continuitlii
pi romanizdrii (Pontica", III, 1970, p. 139-179); idem, Noi descoperiri getice in Dobrogea romarict (ibidem, IV, 1971, p. 137-153) ; idem,
Date arheologice referitoare la sec. VI VII pe teritoriul Dobrogei (ibidem, V, 1972, p. 349 si urm.) ; idem, Continuitatea in Dobrogea si problema unitdiii culturii geto-dace (Crisia", 1972, p. 155-174) ; Mihail
Bucovald, Vechimea f i perenitatea romcinilor la Pontul Euxin ( Tomis",
1977, nr. 1, p. 13-14) ; Petre Diaconu, Dobrogea, parte integrantel a
vetrei de formare si continuitate a poporului romdn (E.S., 1980, nr. 7,

p. 34-36) etc.
Dupd opinia Ligiei Barzu, p. 59,a pune problema continuitdtii
In Dobrogea, pe cursul Dundrii si la sud de Brazda lui Novae este o
greseale, deoarece acesta a fost un teritoriu roman.
Cu toate numeroasele descoperiri facute In Dobrogea, se mai gdsesc unii autori care sustin cu nevinovAtie cd In secolele IVVI ex..
,il n'existe pas de donnes concernant l'ancienne population romanise"
(Velizar Velkov, L'etat ethnique de Dobrudza au cours du IV-e V I-e
s., In vol. Dobrudza, Etudes etho-culturelles, Sofia, 1987, p. 21). Vezi

observatiile lui Petre Diaconu In Dacia", 1988, p. 175-176.

Vezi si Adrian RAdulescu, Contributions et une meilleure connaissance

du rpertoire archologique du haut moyen clge en Dobroudja, In Actes

du V II-e Congrs International des Sciences Prhistoriques et Protohistoriques, II, Praga, 1971, p. 977-982:
Despre orasele de la Dundrea de Jos, amintite la 971, d. Hr., vezi P.
Diaconu, Une information de S kylitzs-Cdrnos et la lumire de l'archeolo-

gie (RESEE , 7, 1969, nr. 1, p. 43-49).

I. Russu, Kurt Horedt, Ion *erbulescu, Date antropontetrice
la osernintele din cimitirul Blandiana B. secolul X e.n. (Apulum", V,
1965, p. 297-308). Vezi i Darda Nicoldescu-Plopsor, Wanda Wolski,
O contribulie a antropologiei istorice la problema permanentelor in ritualul funerar (Apulum", IX, 1971, p. 735-752) ; Ioana Popovici,
M. Adam, Consideraiii asupra structurii antropologice a populagei descoperite in necropola medievald de la Streisingeorgiu (BMI , 1978, nr. 1,

p. 50-51) etc.
Dupd cum s-a arAtat, populatiilc autohtone care au precedat In
timp cultura Sintana de Mures-Cerneahov sint putin cunoscute antropologic, dat fiind practicarea ritului de incineratie" (S. Antoniu-M. Onofrei, Studiul antropologic al scheletelor din necropola din sec. IV e.nIn A.M., VIII, 1975, p. 281-285).
de la Lejcani (jud.

www.dacoromanica.ro

245

II"

48. Gheorghe Diaconu, Tirgsor. Necropola din secolele

.e.n., Bucureti, 1965; Bucur Mitren, Constantin Preda, Necropole din
.secolul al IV-lea in Muntenia, Bucureti, 1966; G. Diaconu, Mogosani,
necropola din sec. IV e.n., Tirgoviste, 1970; idem, On the socio-economic
.relations between natives and Goths in Dacia, In vol. Relations, p. 67
75 ; Ion Ionitd, The social-economic stru,ture of society during the
Goths imigration in the Carpatho-Danubian area, In acelasi volum,

p. 77-89.
Despre coabitarea dintre gold i daco-romani In cimpia munteand
2n sec. IV e.n. vezi 't.efan Olteanu, Cu privire la structura sociald a comuAildtilor settesti dintre Carpali si Dundre in secolul al IV-lea e.n. (R.lst.,

1984, nr. 4, p. 326-345). Vezi si Gza Bake), Autohtoni i migratori

la Tirgsor In sec. IV e.n. (Studii", 22, 1971, nr. 1, p. 69-85), care

aratd c populatia autohtond se afla pe o treaptd mai avansatd
migratorii in evolutia social-economicd i cd trdia In grupuri com-

pacte, diferite de acestia.

Despre influenta populatiei dacice si daco-romane asupra culturii
intana de Mure de origine goticd vezi G. Diaconu, Getisch-dakische
Elemente in der Sintana de illurev-Kultur (T.D., 1976, p. 309-314).Vezi
idem, Despre descoperirile de la Ghereiseni-Burcht, In Studii f i cercetdri
istorie buzoiand, Buzau, 1973, p. 7-13; idem, Asezarea i necropola
Ja Gherdseni-Buzdu (SCIV, 1977, nr. 3, p. 431 si urm.). Acelai
autor a subliniat existenta In cadrul acestei culturi a unei componente
.bAstinase, ilustratd de prezenta ceramicii geto-dacice i a unor prac-

-tici rituale proprd tinutur lor noastre" (Diclionar de istorie veche a

Romeiniei, p. 543-544), opinie sustinutd de numerosi alti arheologi,
-ca Ligia Bdrzu, Mircea Rusu, Liviu Marghitan etc.
Dupa opinia lui K. Horedt, gotii ar fi pdtruns In Transilvania de-

abia la 376 d.flr.

ceea ce ar rezolva de la sine" problema continuitAtii In primul veac de dupd. abandonarea Daciei (Un. nou aspect
continuitdjii, In vol. Unitate f i continuitate in istoria poporului romdn, Bucureti, 1968, p. 82), opinie impartdsit si de alti arheologi
(Mircea Rusu, Ligia Bdrzu, Liviu Mdrghitan etc.). Vezi si Ligia BArzu,
.Romani i daco-romani in sec. IV en. (AUB, istorie, 1970, nr. 2, p. 29)
MSI, 1987, p. 140.
Despre pdtrunderea tirzie a gotilor In Cimpia Romana (catre mijlocul secolului al IV-lea e.n.) vezi Gh. Bichir, Cercetdri arheologice la
U deni, jud. Teleorman (M.N., VII, 1983, p. 31-61).
O trecere In revista a succesiunii popoarelor migratoare prin Dacia
a relatiilor lor cu autohtonii pind In sec. al IX-lea la M. Rusu, Aspects des relations entre les autochtones et les migrateurs (III-e IX-e
_sicles) (RRH, 1980, nr. 2-3, p. 247-266) (cu bibliografia principalelor descoperiri arheologice).
246

www.dacoromanica.ro

Pentru problema relatiilor popoarelor migratoare cu poporul roman vezi vi C.C. Giurescu, Nomadic populations in the Euro-Asiare
area and the part they played in the formation of mediaeval states, in Reports XIV International Congress of the Historical Sciences, II, New

York, 1977, p. 837-879,i Gheorghe Diaconu, Daco-romanii in spatiul carpato-ponto-danubian i relafiile lor cu unele populatii in migra-

tie (E.S., 1982, nr. 7, p. 32-34). Acelavi autor a subliniat faptul

ca daco-romanii vi-au pastrat trasaturile specifice in timpul primelor
invazii barbare (1If entinerea treisaturilor caracteristice ale daco-romanilor

in contactul cu migratorii in secolele II V e.n., In RMM, 1980, nr.

4-5, p. 73-81).
Nu trebuie sa uitam faptul deosebit de important ca pina
la migratia
nici un neam in migratie nu ocupa Intreg teritoriul tarii noastre", vi ca marile imperii sau regate ale hunilor, gepizilor,
avarilor, maghiarilor i proto-bulgarilor se constituie in afara teritoriului Romaniei (Ligia Barzu, in R.Ist., 1980, nr. 5, p. 969). Cu toate
acestea, autorii celebrei Erdly Ortnete (I, p. 136) considera Transilvania un gen de revedinta de vara' a principilor conducatori huni"1
Penibild fictiune", constata recent Radu Harhoiu (MSI, 1987, p. 145)..
SCIV, 1966, nr. 4, p. 665-678.
K. Horedt, Untersuchungen zur Friihgeschichte Siebenbargens
Bucurevti, 1958, p. 71-111; M. Rusu, The prefeudal cemetery of Noslac (VI th-VII th centuries) (Dacia", VI, 1962, p. 269-292); Szkely
Zoltan, &pa turile arheologice de la Porurnbenii Mici (MCA, VI, 1959,
p. 523-530); Radu Harhoiu, Aspects of the socio-political situation
in Transylvania during the 5 th century, in vol. Relations, p. 99 109 ;
Kurt Horedt, The Gepidae, the Avars and the Romanic population in.

Transylvania, in acelavi voliim, p. 111-112; Radu Harhoiu, Das

norddohaulandische Gebiet im 5. Jahrhundert und seine Beziehungen zum
spcitriimischen Ilaiserreich, in vol. Die V iilker an der mialeren und unte-

ren Donau in ftinften und sechsten Jahrhundert, Wien, 1980, p. 101

115.

51 bis. Kurt Horedt, Moresti. Grabungen in einer vor-und frhgeschichlichen Siedlung in Siebenbargen, Bucurevti, 1979. Vezi i raspunsul
autorului la critica facuta de I. Bona: Gepiden in Siebenbilrgen-Gepi-

den an der Theiss", eine Enviderung (Acta Archaeologica Academia

Scientiarum Hungariae", XXXIII, 1981, nr. 1-4, p. 377-381).

M. Coma, in Romanoslavica", IX, 1963, p. 520-521;
cea Rusu, Avars, Slays, Romanic population in the 6 th-8 th centuries,.
In vol. Relations, p. 123-153; idem, Populatii turce, slavii f i autoh-

tonii din bazinul carpato-dundrean in veacurile VIIX (AIIC, 1978,,

p. 121-134).

www.dacoromanica.ro

247

Dui:a cum a ardtat D. Krandzalov, Comment distinguer dans les

snateriaux archologiques des pays balkaniques la population locale roma-

.nise des Slaves et des autres lments thniques (Acta Univ. Palacltianae Olmoucensis", Historia, 7, 1964, p. 5-43), slavii au Imprumutat
unja ondulatd a ceramicii lor din ceramica provinciald romand a populatiei romanizate aflatd de ei aici.
Pentru situatia din vremea dominatiei avare, ni se pare semnifi-

cativ faptul cd studiile de antropologie efectuate asupra scheletelor

din necropolele epocii respective, aflate pe teritoriul Ungariei, au de-

monstrat el mare parte din populatie avea trdsdturi antropologice

,europoide, nu asiatice, dei acolo se afla centrul puterii haganului
(J. Nemeskzi, In A.H., 34, 1965, p. 209 si urm.). Dacd aceasta era
situatia la vest de Tisa, cu ant mai numeroasa trebuie sd. fi fost popu.1atia latinofond. la est de acest fluviu, attic& din Transilvania si Banat.
M. Rusu, In A IIC, 1978, p. 133.
Maria Coma, Cu privire la caracterui organizirii social-econo-mice si politice de pe teritoriul tetra noastre in epoca migragilor SCIV,
18, 1967, nr. 3, p. 436).
Despre aceastd culturd vezi: V. Teodorescu, O noud culturd
-arheologicil recent precizatd in. tara noastrd
cultura Ipotesti-Cindesti,
In vol. Sesiunea de comunicdri tiingfice a muzeelor de istorie, II, Bucuresti, 1964, p. 104 si urm.; P. Roman si Suzana Ferche, Cercetdrile de
la Ipotesti (jud. Olt) (Observatii asupra culturii materiale autohtone din
secolul al VI-lea e.n.) (SCIV, 1978, nr. 1, p. 73-93) ; Suzana Dolinescu-Ferche, La culture Ipotesti-Ciurel-Cindesti" (V VII sicles).

La situation de Valachie (Dacia", 1984, p. 117-147). Vezi si Dan

Teodor Gh., Conceptul de culturd Costisa-Botosa.na. Consideratii privind

continuitatea populatiei autohtone la est de Carpati in secolele V V II

4.,Studia antigua et archaeologica", Univ. Al. I. Cuza Iasi, 1983,
p. 215 225 + planse) ; idem, CiQilizaia rcm inicd la est de Carpati
in secolele V VII e.n. (Asezarea de la Botosana-Suceava), Bucuresti,
1984.

Un moment de seamd In transformarea culturii materiale dacoromane in civilizatie roman& cu aspect tipic rural 11 constituie sec.

VIVII, perioadd ilustratd si de descoperirile de la Ciurelu. Vezi

Suzana Dolinescu-Ferche, Ciurel, habitat des VI-eVII-e sicles de
notre re (Dacia", 1979, p. 179-230).
Despre succesiunea culturilor Brateiu I (cu varianta ei rdsdriteand
cultura Costisa-Mdrioaia-Botosana
i sudicd, cultura Ciresanu),
Ipotesti-Ciurelu-Clndesti (pentru regiunea de la sud de Carpati.), Brateiu 2 (pentru Transilvania), Suceava (ipot)
Botosana II (pentru
Moldova), vezi Bdrzu, p. 81-88.
248

www.dacoromanica.ro

Eugenia Zaharia, Spdturile de la Dridu, Bucuresti, 1967;

cadem, Cultura Dridu si problemele arheologiei si istoriei sec. VIIIXI

(Carpica", 1982, P. 87-91). Despre caracterul romanesc al acestei

culturi, extinsa pe teritoriul intregii tari, vezi: Eugenia Zaharia, Citeva
ebservaiii despre arheologiasi istoria sec. VIIIupe teritoriul R.S. Romcn;a ( Aluta", I, 1969, p. 117-125) ; eadem, Donnes sur l'arch4olosie des IV-e XI-e sicles sur le territoire ex la Roumanie. La culture
Brateiu et la culture Dridu (Dacia", XV, 1971, p. 269-287) ; Dan

Gh. Teodor, Apartenenta etnicd a cultura Dridu (C.I., IV, 1973, p.

427-142); idem, Contribula la cunoasterea culturii Dridu pe teritoriul
Moldovei (SCIV, 19, 1968, nr. 2, p. 287-314) etc.
Dei poporul bulgar ca popor nomad nu a fost creator de
ceramica, iar la Dridu s-au descoperit cantitliti bogate de ceramic&
de traditie romana provinciald, se gAsesc unii arheologi bulgari care
pretind a aceastd cultur sa fie numit cultur bulgara veche", san
..cultura primului stat bulgar" ! Vezi Stanislav Stanilov, Le rite funraire dans Dobroudia du nord et la culture Dridu", in vol. DobrudZa,
Sofia, 1987, p. 36-47. Vezi si observatiile tntemeiate ale lui Petre
Diaconu in Dacia", 1988, p. 176-179.
Dup cum s-a remarcat, unitatea civilizatiei vecthi romanesti din
sec. VIIIIX este dovedita de caracterul asezarilor s'i necropolelor
descoperite pe tot cuprinsul prii, dintre care cele mai importante
stilt: Dridu, Bucov si Izvoru (Muntenia), Obtrsia (Oltenia) si Alba
Julia (E.S., 1982, nr. 21, p. 17). Tinind seama de asemanarea dintre
materialele apartintnd asezArilor tncadrate in civilizatia Dridu cu cele
descoperite pe cursul mijlociu al Muresului, Radu Heitel a propus ca
aceasta sd se numeasca Dridu-Alba Julia (SCIV, 1986, nr. 3, p. 24546. Vezi si Mina Coma, Cultura materiald veche romemeascd (Asezirile de la Bur,ov-Ploie,sti), Bucuresti, 1978, p. 148-151, care remarc5.
pregnanta tradi)ie autohton& deco-romana" prezent& In tntreaga culturd materiald a populatiei de la Bucov din secolele VIIIX. Vezi si
recenzia lui P. Diaconu In SCIV, 1979, nr. 3, p. 469-476.
Despre cultura Dridu in Dobrogea care dovedeste prezenta si
aici a unei populatii proto-romane vezi Petre Diaconu, La Dobroudja
et Byzance et l'poque de la gnse du peuple roumain(VII-me-X-me
sacks) (Pontica", XIV, 1981, p. 217-220).
Eugenia Zaharia, In Dacia", XV, 1971, p. 286. Aceeasi concluzie In Aluta", I, 1969, p. 122. Pentru unitatea dintre cultura material:1 din Moldova si cea din Muntenia si Tran3ilvania vezi: Dan Gh. Teo-

dor, op. cit.,i Sever Dumitrascu, Ceramica romtlneascd descoperitiltn

Crisana (sec. VIIIXI) (Crisia", VIII, 197Fi p. 51-111), care arat

ca ,,ceramica romaneascl din Crisana sec. VIIIXI este asemanatoare
ptra la identitate cu ceramica romaneasca din Muntenia, Moldova si

www.dacoromanica.ro

249

Transilvania", citind o bogata bibliografie despre aceasta. El sustine

c aceasta ceramica se deosebeste fundamental" de ceramica slava,
motiv pentru care nu poate fi numita declt ceramica romaneasca.
Despre coabitarea dintre romani i cumani la nordul Dundrii
sec. XI vezi Victor Spinei, Realiajile etnico-politice de la Dunclrea de

Jos in secolele XIXII in cronica lui Mihail Sirianul (R.Ist., 1984,

nr. 2, p. 126-128).
Tiri Istoria Ungariei, aparuta In limba engleza la Londra, In
1975, se afirmd: continuitatea circulatiei monedei romane sau conservarea traditiilor artei ceramice romane nu dovedesc nici nu infirma
supravietuirea populatiei romanizate" (R.Ist., 1975, nr. 6, P. 944).
Moncdele i parasirea Daciei (AISC, 3, 1936-1940, p. 271
305) ; reprodus In vol. postum D3 la Burebista la Dacia postromana,
Cluj-Napoca, 1978, p. 167-192; idem, ParcEsirea Do.ciei si problema
continuitalii daco-romane In lumina izvoarelor numismatice, In magi's

lui I. Lupas, Bucuresti, 1943, p. 912-921 ; idem, Viaja In Dacia romand, p. 449-451.
Vezi si V. Parvan, Contribulii epigrafice la istoria crestinismului
daco-roman, Bucuresti, 1911, p. 147, care arata: Relatiile nordului
cu sudul Dundrii, dupa 270 ping la sfirsitul secolului al V-lea, sInt din
belsug documentate prin numeroasele descoperiri de monede romane
In toate partile Daciei ; Jung a putut stabili, cu ajutorul acestor descoperiri, circulatia spre platoul transilvan, prin toate pasurile mai de
seama ale Carpatilor".
59 bis. Contribujii la istoria Transilvaniei In secolele IVXIII,
p. 11-40 (cap. Circulajia monetara din T ransilvaniatntre 276 450 e.n. ).
Problema continuita la In Dacia, p. 158-198.
Circulajia monedelor bizantine in regiunea carpato-dundreana
(SCIV, 23, 1972, nr. 3, p. 375-415). Studiul a fost publicat si In
limba englez Cu titlul The Byzantine coins an expression of the

relations beta een the Empire and the populations north of the Danube in

the 6 th-13 th centuries, In vol. citat Relations, p. 219-234. Vezi

idem, Circulajia monedelor romane post-aureliene In Dacia (SCIV,
1975, nr. 4, p. 441-486), unde se da o lista completa a descoperirilor
monetare cunoscute pina la data respectiva.
Vezi si Maria Coma, Cu privire la caracterul organizarii socialeconomice... (SCIV, 18, 1967, nr. 3, p. 437), care constata': Numeroasele monede de bronz (deci fAr valoare intrinseca) descoperite de cele
mai multe ori izolat In cadrul asezarilor din secolele IVVI e.n. dove-

desc nu numai prezenta unei populatii daco-romane sau mai tirziu

romanice pe teritoriul tarii noastre, dar si faptul ca ea atinsese un nivel
de dezvoltare care simtma nevoia monedei In relatiile sale de schimb",
fie cu Imperiul Roman, fie pe plan intern.
250

www.dacoromanica.ro

Dintre lucrarile mai noi vezi indeosebi studiul de sinteza al lui

Viorel Butnariu, Monedele romane post-aureliene in teritoriile carpato-

.dundreano-pontice (anii 275-491). I. Perioada 275-324 (A.M., XI,

1987, p. 113-140); II. Perioada 324-383 (ibidem, XII, 1988, p. 131
196) ; Ana M iria Velter, Unele consideraiii privind circulalia monelard din secolele V XII in bazinul carpatic (cu o privire speciald asu.pra teritoriului Romdniei) (SCIV, 1988, nr. 3, p. 251-274).
Vezi si: Iudita Winkler, Circulatia monetard f i continuitatea popu-

daco-romane la Potaissa (Potaissa", I, 1978, p. 55-57); Maria

Cojocarescu, Monede bizantine din sec. V I V II descoperite in centrul
.Cimpiei Muntene, in vol. Izvoare arheologice bucurestene, Bucuresti,
1978, p. 39-41; Dan Isac, Monede postaureliene de la Gildu (AMN, 15,
1978, p. 251-254); Mihai Blajan, Circulalia nwnetard in judelul Alba,
argument al continuitillii populatiei romanice In Dacia postromand
(270
sec. VII e.n.) (Apulum", XXII, 1985, p. 93-112) etc.
Interesante constatari cu privire la viata economicd reflectatd In

circulatia monetara se gdsesc in studiul lui Eugen. Chirild, Nicolae

Gudea, Economie, populatie i societate in Dacia intracarpatial in primul secol dupd abandonarea provinciei (275-380 e.n.) (AMP, VI,
4982, p. 123-147 + 7 h.), din care rezultd cd viata economicd a continuat nestinjenit in aceasta perioada.
Pentru Banat vezi: E. Chirila, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure
znonetare din Banat din secolul IV, Timisoara, 1974; N. Gudea, Tezaurul de la Rdciisdia, secolul IV (AMN, 12, 1975, p. 183-190, si 18, 1981,
p. 483-490); Dana BAldnescu, Un nou tezaur de monede romane imperiale din secolul IV descoperit la Moldova Veche (jud. Caras-Severin)

(AMN, 19, 1982, p. 375-384). Descoperir:le monetare din Banat au

fost studiate de Liviu Mdrghitan, II, p. 149 si urm., care ajunge la
concluzia ca ele denotA permanenta legtiturilor cu Imperiul i chiar o
revenire a autorittitilor acestuia in sudul i sud-vestul fostei Dacii
romane".
Trebuie sd mai amintim si de faptul ca tezaurele monetare des
coperite confirma i patrunderea tirzie a maghiarilor in Transilvania;
vezi Eugen Chirila, Ana Hopirtean, Tezaurul monetar de la Turda (Contribugi numismatice la problema penetratiei ungurilor in Transilvania in

secolul XI) (Potaissa", I, 1978, p. 59-72).

Inscripliile grezesti ci latine din sezolele IV X III descoperite
in Rorndnia, Bucuresti, 1976. Pentru inscripiile latine descoperite
In Banat a se vedea L. Marghitan, II, p. 109-143 (cap. Textele epigrafice f i piesele sculpturale, expresii ale unei ciilizaJii tnfloritoare f
statornice).

www.dacoromanica.ro

251

Studiind inscriptiile i reprezentarile simbolice publicate, L. Stanch)

a relevat faptul cd spiritualitatea autohtond strdveche... constituie

temeiul unor sinteze culturale succesive prin fuziunea Cu spiritualitatea greco-romana si mai tirziu Cu spiritualitatea cretina primitivd
apoi crestinA ortodoxa bizantina" (Spiritualitatea pop ulaliei autoh-

tone din Dacia in secolele IVXIII, in Noi, Tracii", sept.oct. 1979).

Vezi i idem, The spirituality of the autochtonous population in Dacia

in the 4-1.3 th centuries (Ethnologica", 1978, P. 57-66).

Dupd cum a arAtat V. Parvan, In Getica, Bucuresti, 1926, p. 272,

monumento epigrafice nu ridicau oamenii simpli ci doar cei iubitori

de fast si eternizare epigraficd".
E. Popescu, op. cit., p. 17. Vezi i idem, Das Problem der liontinuita t in Rumanien im Lichte der epigraphischen Entdeckungen (D.R.,

1973, p. 69-77).
Em. Popescu,
p. 18. Vezi i A.V. Radulescu,
Dedicace en honneur de Valentinien (Pontica", XI, 1978, p. 151-154).

RIAF, 1883, vol. II, p. 285.

Em. Popescu, op. cit., p. 293-399.
Ibidem, p. 32. Vezi si D. Tudor, Oltenia romana, ed. a IV-a.
Em. Popescu, op. cit., p. 88, 211, 228-229, 268-269, 270
passim. Despre numele Petre, descoperit pe un vas din sec. X, vezi:
Adrian RAdulescu, Un atestat strromdnesc la Capidava (Dacia", 14,
1970, p. 311-323) ; VI. Robu, De la torna, torna, fratre, la Petre, numele
unui roman dobrogean din secolul al X-lea ( Pontica", 1973, p. 229-243).

Gh. Stefan, Le problme de la continuit sur le territoire de la

Dacie (Dacia", XII, 1968, p. 348).
C. Daicoviciu, In Lupta de clasd", 1960, nr. 9, p. 37. Vezi
M. Macrea, p. 473-474.
D. Protase, 1966, P. 202.

www.dacoromanica.ro

Capitolul VII

ROMANII IN IZVOARELE ISTORICE

NARATIVE SI DOCUMENTARE MEDIEVALE

(SECOLELE IXXIII)

S-a facut mult caz de asa-numitul argument ex silentio,

formulat de Sulzer si Roesler si reluat apoi de numerosi

adversari ai continuittii: poporul romn nu s-a putut

forma la nordul Dunrii, deoarece izvoarele bizantine nu-1

amintesc. De altfel, asa cum a rezultat din capitolul precedent,
acest argument, tras din tcerea izvoarelor antice i medieva-

pierdut cu totul valoarea, inind seama de multimea

dovezilor arheologice, numismatice i epigrafice privitoare
le,

la existenta si la dezvoltarea istoric a populatiei daco-romane In secolele ce au urmat dupd abandonarea oficial a
Daciei 1.

Pornind de la argumentul lui Sulzer si Roesler, unii

istorici maghiari au afirmat c romnii au trecut la nordul

DunArii abia In secolul al XIII-lea, clnd slut amintiti In
documente, afirmatie eronata, asa cum vom dovedi.
Adevrul este c izvoarele istorice scrise (documente,
cronici) ii amintesc pe romani cu acest nume IncepInd din
secolul al IX-lea, atunci clnd ei apar constituiti ca popor,
atit la nordul cit si la sudul Dunrii. Pin& In acest seco! In
care Milt amintiti cu un nume propriu nou, este posibil ca
daco-romanii s fi fost cuprinsi de autorii bizantini sub diferite denumiri arhaizante sau sub numele popoarelor
stpInitoare, dupd cum este la fel de posibil ca Intre numeroasele gentes sau nationes peste care domneau hunii 2 s
se Inteleag In mod tacit si mase de autohtoni existente
In fosta Dacie, dupd cum au dovedit-o descoperirile arheologice.

In afara de aceasta, trebuie stt tinem seama si de constatarea istoricului francez Lucien MussEt, care studiind invazia neamurilor germanice
arilta cd dincolo de succesilunea

de imperii, exista o populatie statornic, despre

www.dacoromanica.ro

253

care izvoarele nu spun nimia. Mai multe imperii, care ni se.

par foarte diferite, pentru ca nu se citeaza decit clanurileconductoare, care se schimba cu adevarat, pot sa fie construite succesiv cu aceleaqi materiale" (se lntelege umane)2.

Il faut tenir compte du style des auteurs de ce temps,

de leur manie des archaismes et de leur goilt de l'rudition
classique, qui inspirera plus tard celui des historiens de la
Renaissance, arta G. Bratianu. Pour designer les peuples
divers qui se pressent aux confins de l'empire, ils emploient
le plus souvent, non les appellations qui sont en usage A
leur poque, mais celles qui designaient autrefois les habitants de ces memes contres dans les crits des gographes
et des historiens de l'Antiquit. Les habitants des regionsbalkanniques septentrionales sont donc des oMoesiens , parce
que le province romaine s'appelait la Moesie. Ce n'est qu'au.

XII-e sicle qu'il sera question du o peuple barbare des

Moesiens , qui habitent dans les monts de l'Haemus et
s'appellent maintenant les Vlaques". Tout ce qui est au
Nord du Danube s'appelle uniformment Scythes, selon

Hrodote, qu'il s'agisse des Goths, des Alains, des Huns ou

des Avars : le nom d'un peuple mentionn par les auteursdu IV-e et du II I-e sicles avant notre re finit par s'appliquer ainsi aux Tartars de Gengis-Khan, comme les croiss

sont encore pour certains auteurs des Celto-Galates". La

silence des textes au sujet de quelques noms de peuples.
n'est, en une certaine mesure, qu'un deguisement (subl. ns.
N.S.). Nous devons galement considerer le sens exact
qu'il faut donner ces appellations: il ressort d'un examen,.
mme rapide et superficiel des documents de l'epoque medievale, qu'il n'est nullement ethnique, au sens moderne,
mais bien et avant tout gographique" 3.

Cauza acestor pomeniri tirzii nu poate fi alta decit

faptul diferentierii tirzii a vlahilor de populatia romeica

Imperiului rsaritean", preciza C. Daicoviciu 4.

O constatare asemanatoare are A. Sacerdoteanu: In

special romanii au fost socotiti, aa cum era .1 logic, ca insasi

natiune componenta a Imperiului oriental. De ce s-ar fi

vorbit in special despre ei cind diferentierea intre ei i greci,

poporul dominant, s-a facut In mod foarte lent, nebagata.

In seamti ? Neluind in consideratie aceste lucruri, istoricii
au ajuns la concluzia simplista ea, negasindu-se astfel detiri precise, care sa mentioneze pe romani fie ca atare, fie254

www.dacoromanica.ro

-ca vlahi, Inseamna ea nici n-au existat In acea vreme, nu

numai In arcul carpatic, ci nici In tinutul bizantin" 5.
Aceasta noua realitate etnica este surprinsa documentar
sub numele propriu de vlalii In a doua jumatate a secolului
al IX-lea In geografia lui Moise Chorenati, care aminteste
,,ara necunoscuta ce-i zic Balak" 6.
Vlahii" (foarte probabil cei de la nordul Dunarii) sInt
amintiti Intr-o scrisoare de la mijlocul secolului al IX-lea,
pe care am citat-o si In capitolul V. Este vorba de o solie
trimisa de Rostislav, regale Moraviei Mari (846-870) catre
Mihail al III-lea, Imparatul Bizantului (842-867), prin care
Ii cere misionan i care cunosc limba slava, motivind : la noi
au venit numerosi misionan i din partea vlahilor, grecilor si
germanilor, InvatIndu-ne In diferite feluri ; dar slavii, oameni
simpli, nu-i pricep si cer misionan i in limba poporului" 6"3

De curInd a fost pus In valoare un nou izvor oriental

care atesta prezenta valahilor la nordul Dunarii la venirea
cumanilor ; este vorba de cronica numita Oguzname din secolul al XI-lea, In care se spune c oastea cumana a fost
trimisa lmpotriva rusilor, valahilor (Ulakes) i altor po-

poare care nu voiau sa se supunil. Existenta unei tri a

valahilor" (Ulak ili) In secolul al IX-lea arat ca la acea
.data romanii erau destul de numerosi si de cunoscuti la
nordul Dunarii 7.

Vlahii Ma amintiti apoi intr-o scrisoare a Imparatului

bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul din anul 980 8, menOunea repetIndu-se In anul 1020 intr-un act emis de acelasi

Imprat. Aparitia acestui nume, dat romanilor, de &Are

straini In evul mediu, marcheaza sfirsitul etnogenezei poporului roman ; el exprima exact caracterul sat' romanic,
-conlinutul de baza al expresiei fiind cel etnic" 6.
Dupa cum s-a aratat recent, bizantinii care se numeau

ei Insisi romei, ca supusi ai Romei Noi au dat numele

germano-slav de valah romanilor pentru a nu se confunda
cu acestia 10.

Inainte de aceasta data si de folosirea termenului vlah,

pe la mijlocul secolului al X-lea, imparatul bizantin Constantin

al VII-lea Porfirogenetul, In lucrarea sa D, administrando

imperio, numea populatia romaneasca romani, pe care-i
.considera urmasii colonistilor adusi de Imparatii romani 11;
.el face pentru prima oara deosebirea Intre populatia bizantina, pe care o numeste romei, si romani, populatia roma-

ilia12.

www.dacoromanica.ro

255

Retinem deci ca romnii nu puteau fi amintiti in izvoarele serse pia in secolul al IX-lea, chid au aparut ca populatie aparte, ca urmare a incheierii procesului de etnogenez03.

Nu trebuie sa uitam ea, in secolul al VIII-lea, geografu/

anonim din Ravenna vorbea Inca de Dacia, dar nu amintea
pe vlahi (romani), ceea ce poate constitui un argument c

acestia nu eran cunoscuti insa sub acest nume ca popor.

(dei numele le-a fost dat dupti unii autori Inca din timpul
gotilor).

Pe de alta parte, nu trebuie sa omitem faptul ea' asezarea masiva si durabila a slavilor intre Dunre i Balcani a
Intrerupt timp de aproape trei veacuri legaturile directe ale
romanilor cu Imperiul Bizantin si de aceea izvoarele scrise
nu Ii mentioneaza decit In secolul al X-lea, data cu revenirea Imperiului bizantin la Dunare" 14 La revenirea lor,
bizantinii au gasit aici o populatie romanizata, deosebita de
romei (= greci). In aceste conditii, apare fireasca preluarea
numelui de vlahi de la slavi pentru fostii locuitori romani ai
Imperiului, transformati intre timp intr-un popor neo-latin".
Dupii unele opinii, primele stiri scrise despre romni se
refera la populetia romAneasca din sudul Dunarii. Faptul
se datoreste in primul rind situatiei lor politice superioare
in primele veacuri de existenta in comparatie cu cei
din nordul Dui-141.h. Totodata, in aceasta perioada romanitatea sud-dunareana s-a aflat in contact mai direct cu marile
realitati ale politicii europene i prin aceasta mai prezenta
In constiinta si scrierile epocii. Intrucit numele comun de
vlah oglindeste originea i limba comuna, chiar si in aceste
imprejurari, tirile privind originea romana a romanilor
pastreaza valoarea in egal masura i pentru romanii din
nordul Dunarii" 15 De altfel, atunci chid izvoarele nu precizeaza despre care vlahi e vorba, este greu de artitat daca
e vorba de vlahii sud sau nord-dunareni, care alcatuiau o
entitate etnica, problem la care vom mai reveni.

Mai tirziu, in secolele XIIXIII .in timp ce romanii

sud-dunareni se dizolva in masa slava, disparind in cele din

urma, cu exceptia unor mici insule etnice, se afirma si se
intaresc cei de la nord de Duntire, lucru ce se poate observa
si in tot mai frecventa aparitie a lor in izvoarele medievale,
dovada a rolului i importantei lor istorice" 16.
Tinind seama de faptul ca poporul roman, atit cel de la
nord, cit i cel de la sud de Dunare, apare tirziu in izvoarer
256

www.dacoromanica.ro

In secolul IX, argumentul pomenirii sau nepomenirii popuromneti, In nordul Dunrii aproape tot atit de
tirziu ca i a celei din Peninsula Balcanica nu poate constitui o dovad a imigrdrii romnilor in actuala lor patrie din
(subl. ns,
tinuturile sud-dunarene", arta C. Daicoviciu
N.S.).

Nu putem s nu amintim aici i alta constatare, potrivit

careia numrul de izvoare referitoare la o epoca nu este nicidecum in functie de popularea sau nepopularea teritoriului

de care populatia autohtond, ci in functie de interesul mai

mare sau mai redus pe care Il stirnea Dacia i locuitorii ei
lumii o civilizate i, deci, scriitorilor ei" 1.
De altfel, trebuie sd ardtam c i alte popoare vechi din

aceastd regiune a Europei apar tirziu In documente, fard ca

cineva sa le nege din aceasta cauza autohtonia ; de pild,
albanezii sint amintiti prima era In secolul al XI-lea 19.
Un alt motiv pentru care valahii sint emintiti destul de
rar In izvoarele bizantine este acela folmulat de G. Brtianu:
les relations de l' epoque... ne s'occupent gure que de l'histoire
politique des conqurants, de leurs chefs et de leurs armes, dans
leurs rapports avec l' empire de la Nouvelle Rome... Le chroniquer n'avait pas et s'occuper de la population d'origine romaine
ou romanise des provinces envahies par les Barbares... Ilne peut
dons ay.? question d'une population indigne, non parce qu' elle

n' existe pas, mais simplement parce qu' elle n' a pas de rle
politiqu6 ou militaire" 2.
0 idee asemanatoare sustine W. Tomaschek Inca din 1878:

Chid se intimpla ca istoricii sd vorbeasc de aceste regiuni,

e natural sa vorbeasca numai de natiunile domnitoare, care
se manifestau In mod activ, iar nu despre populatia pasiva,
desi mai numeroas, a pastorilor i muntenilor de neam romdnesc, care stdpinise fard intrerupere vechiul teritoriu si
fusese numai sfisiata si coplesit de navalitori" 21
Ideea a fost dezvoltata de Sextil Pucariu care preciza daca istoricii .1 cronicarii nu pomenesc de romni, nici la nord,
nici la sud de Dunare, veacuri multe, e fiindcd unele izvoare nu

vac' starea, ci miscarea, fiindcd existenta romnilor In aceste

regiuni, unde se gseau din vechime, era ceva firesc, ce nu
trebuie relevat. Tot astfel nu se pomenete pink tirziu nici
despre albanezi, batinai In regiunile locuite de ei. In cronici se notau evenimentele, nu curgerea uniforma a vremii,
invaziile popoarelor noi, nu struirea celor autohtone ; razwww.dacoromanica.ro
257

boaiele, 'nu viata pasnia ; organizatiile de stat noi, nu lipsa

de organizatii a celor cuceriti. Intliele stiri despre romilni
apar abia cind incep si ei sa se miste, cind se rscoal, iau
parte la expeditii rilzboinice sau au oarecare legdtura cu
anumite personaliati istorice" 22
Elocvente in acest sens ni se par cuvintele cronicarului
bizantin- Skylitzes, care
referindu-se la uzi, inainte de
a vorbi de invazia pecenegilor
preciza : dar sti incetm s vorbim despre uzi, ca despre un lucru WA' rost.
CAci ei (=- uzii) n-au iesit din teritoriile lor s'i nici n-au traversat Istrul, nici n-au invadat tara romeilor si n-au flout
nimic care sa' merite sd fie povestit si red at in istorie" 23
Istoria lnregistra deci in acea vreme ca si mai tirziu,
de altfel doar evenimentele de suprafat, luptele si violenta, la care poporul romn nu participa.
Observatia aceasta a fost f dcut in secolul al XVI-lea
si de cronicarul polon Ioachim Bielski, care afirma despre

romani: mult vreme nu s-a auzit vorbindu-se de acest

neam, pentru ca stateau in pace si de aceea istoricii (bizantini) au scris putin despre dlnsii" 23bis
Ideea a fost reluatd de *tefan 5tefanescu, care precizeaza :
cronicarii notau nu atit stabilitatea, nu atit cursul normal
In desfasurarea istoriei, cit mai ales miscarea, marile schimbri, numele popoarelor nomade ajunse in stdpinirea tinuturilor romilnesti, de unde amenintau Imperiul bizantin,
evenimentele importante, confruntdrile razboinice, marile
victorii si Infringen. Numele poporului romiln se ascundea
adesea sub numele popoarelor nomade, care in actiunile lor
militare antrenau si pe supusi. Acestia au putut sa fie desemnati cu numele lor numai In conditiile in care criza se manifesta in rindurile nomazilor stapini si rom Anii puteau BA' se
impuna in ochii contemporanilor ca elemente etnice distincte,
cu interese adesea deosebite de cele ale popoarelor nomade" 24.

Iat deci motivele principale pentru care romnii sau

vlahii sint amintiti mai tirziu In izvoare. Cu toate acestea,
mentiunile ion in izvoarele istorice
cronici,
relatii diverse) de Odd in secolul al XIII-lea
(documente'
grit destul de
numeroase, ceea ce infirm teoria emigrarii lor la nordul
Dunrii In aceast6 vreme. Ceea ce mai trebuie retinut este
faptul a, Inca' de la inceputul apariliei lor In izvoare, vlahii
sau romnii apar ca un popor foarte numeros ; unele din aceste
izvoare vorbesc de maxima Valachorum ingenti multitudine 25
258

www.dacoromanica.ro

Unii istorici maghiari au sustinut cii remanii sint rar

amintiti in documntele din secolul al XIII-lea din cauza ca

poporul roman a venit in teritoriul in chestiune tirziu i in
grupuri razlete" 0 ca. numai in secolul al XIV-lea s-a indreptat spre Ungaria o imigrare mai serioasa dinspre Balcani 0
a urmat in chip firesc CA documentele referitoare la romani
au sporit in proportie cu numarul noilor veniti" 26.
La aceasta afirmatie cel mai bun raspuns l-a dat istoricul I. Moga, care a aratat ca raritatea documentelor relative
la romani se explic prin aceea &A majoritatea documentelor
istorice transilvane i-au avut depozitul in arhiva din Alba
Julia, devastat. de tatari la 1241, apoi ars in doua rinduri,
la 1277 0 1308, 0, astfel, cea mai mare parte a documentelor
secolului al XIII-lea nu ni se pastreaza in original, ci in confirmar ulterioare din secolul al XIV-lea. Or, asemenea confirmar nu erau solicitate de tarani sau de ob0,ea ion, satul
care din vecie se tia stapin pe propriul pamint, ci de cei ce,
ajungind la neintelegeri asupra dreptului de a stapini sate 0
mo0i, care le-au fost date sau uzurpate, aveau nevoie de dovedirea dreptului contestat. Confirmarile erau solicitate numai

In cazurile favorabile celor ce aveau interesul sa le obtinti,

In dauna situatiei reale din veacul al XIII-lea" 27
Cit prive0e numarul mare de documente din secolul al
XIV-lea, el se datore0e necesitatii de a preciza raporturile
de proprietate, devenite discutabile in urma atitor distrugeri
de documente, fapt care face organele administrative sa se
loveasca pretutindeni de prezenta romanilor, amintindu-i".
Le document apparait afin de crer un ordre du droit nouveau comparativement aux realits prexistantes ... Ainsi,
les prmiers documents faisant mention des Roumains de
Transylvanie se rattachent A trois facteurs nouveaux apparus
sur le territoire de cette province: la colonisation de Saxons,
la fondation de l'abbaye de Carta et la colonisation des
Chevaliers Teutoniques ... Si ces trois vnements n'avaient
pas eu lieu, la documentation sur les Roumains aurait t
retarde jusqu'A la moiti du XIII-e sicle, ce qui eut servi

aux auteurs du Documenta Valacbica" comme un argument decisif, pour dmontrer que les Roumains n'auraient
migr en Transylvanie qu'aprs l'invasion des Tatares
de 1241"1 28.

www.dacoromanica.ro

259

Aa cum a dovedit stefan Pascu, studiind situatia i

numarul satelor din Transilvania ping la 1400, data primei

mentiuni documentare a unui sat nu corespunde vechimii
sale reale ci momentului In care colectiviatile rurale intra
In sistemul relatiilor patrimonial-juridice care justifica interesul cancelariei pentru satele respective 29
Situatia nu este specified numai Transilvaniei ; s ne gindim la tara Vrancei care, fiind izolata de restul trii prin
pozitia sa geografica, apare tirziu In documente, atunci cind
intra In conflict cu boierul care urmarea sa o cotropeasca.
Cu toate acestea, Vrancea este o insula de organizare sociala
strveche, ramasa In forme de viata traditionale" (1-1.1-I. Stahl).

Pe de altd parte, dui:id cum a aratat I. Moga, autoritatea

regala maghiara se infiltreaza In Transilvania abia dupti colonizarea sailor. In asemenea imprejurari, zadarnic se Impiedied istoriografia maghiara de lipsa de documente privitoare
la prezenta romanilor in Transilvania Intr-o vreme cind pentru cancelaria ungard aceasta provincie nu se deosebea mult

de o terra incognita. Aceste documente nu exista pentru

romni cum nu exista nici pentru unguri i nici pentru secui,

care apar documentar simultan cu romnii i cu saii"

(subl. ns.
N.S.). Acestea fiind faptele istorice, pentru

once istoric obiectiv, aparitia tot mai spornica a marturiilor

documentare despre romni abia in veacul al XIII-lea nu se
datorete vreunei imigrari tirzii a romanilor din Balcani, ci
vremurilor tirzii In care autoritatile politice, administrative
fli bisericeti ungare au ajuns sd se poatd organiza In interiorul Transilvaniei" 30
Nu e lipsit de interes sa citarn aici parerea lui P. Hunfalvy,

unul dintre adversarii cei mai redutabili ai continuitatii,

care intrebat de ce nu s-a pastrat nici o dovada scrisa
despre colonizarea secuilor In secolul XII a all-tat di,
pina spre mijlocul acestui secol, nu se cunosc cleat documente

acordate bisericii, singura care se ingrijea de proprietatile

sale: Nu e de mirare, deci, c astazi nu poate nimeni sa
arate cartile de danie ale colonizarii secuilor" 31 Aceasta
fiind situatia, de ce se cere numai romnilor sa dovedease
cu documente serse vechimea lor In Transilvania ? Credeti
ca poate raspunde cineva ?

Opinia lui I. Moga este sustinuta i de un profesor sas,

Rudolf David, care arata i el ca numai In a doua jumatate
a secolului al XII-lea s-a organizat cancelaria regilor unguri
260

www.dacoromanica.ro

numai de atunci lnainte a dat numeroase documente, pe

elnd lnainte multe lucruri s-au flcut numai verbal" 32
Foarte semnificativ In aceast privinV este si calculul
Intocmit de E. Szentptery, care a artat cti din cele 1750
documente eliberate de cancelaria maghiara Intre anii 1001
si 1270 numai 55 se referd la Transilvania ; din aceste 55 docu-

mente, o treime se referd la romni, ceea ce reprezint o

proportie destul de Insemnat 33.

La aceste argumente trebuie s adauggm si pe acela
dug ar fi sd accepttim ideea c6 romttnii s-au Intors In secolul XIII la nordul Dunrii, o asemenea strmutare iu putea
rmlne nelnregistrat de izvoare. lata ce spunea V. P Aryan:
la Inceputul veacului al XIII-lea, romtmii sInt asa de multi
la miaznoapte de Dunre si Intini Oda asa de departe, Inclt
&Ica ar fi venit din miazzi, fie odat cu totii, fie In cete mai
mari ori mai mici, din veac de om In veac de om, ar fi trebuit s rmln lnsemnare In crtile vechi (care nu lipseso
pentru pArtile i vremile acestea) despre o asa mare stramutare de popoare" 34.
Sa nu uitm c la 1273 retorul bizantin Mihail Holobolos
amintea pmlntul nesfIrsit al dacilor" 35 (cronicarii bizantini i-au numit daci pe romttni pIn In secolul al XV-lea).
Dacti ar fi trecut Dunrea la Inceputul secolului XIII, ar fi
putut ocupa romnii attt de repede acest Intins teritoriu
Aussi longtemps que dura la polmique scientifique
autour de la prtendue immigration roumaine, l'hisLorio-

graphie magyare n'a pu, et ne peut maintenant encore,

montrer un seul document authentiquement mdival ayant

enregistr une immigration en masse ou sporadyque, d'ou
rsulterait le caractre d'immigrs des Roumains de Transylvanie," artita I. Moga 36, si aceast constatare merit a fi
retinut.
De aceea nu putem cleat, s subscriem la observatia lu
N. Iorga: Intoarcerea (romtinilor N.S.), fr pomenirea
In cronici, frti observe* In documente, fail oprelisti sau
privilegii, pentru noii venili nu poate al la nici un argument";
izvoarele nu spun nimic despre aceastti trecere" 32.
Absenta oriaror informatii despre o presupus miscare
demografic4 a romtinilor de la sudul la nordul Dundrii apare
inexplicabil In raport
de pild cu bogtia de informatii

despre venirea In Imperiul

In acelasi secol al

XIII-lea, a unei cete cumane deBizantin'

10000 de oameni, dup cura
remarca Stelian Brezeanu 38
www.dacoromanica.ro

261

In plus, spunea N. Iorga, nimeni nu avea interesul sil

ne scoat de acolo vi nici noi nu aveam intEresul sa pardsim

un teritoriu unde eram privilegiati pentru a trece In teritoriul unguresc, teritoriu de catolicism, de feudalism, lucruri
cu totul deosebite de religia vi de felul nostru de viat" 29.
Ortodocvi, ingrijitd de toate dominatiunile balcanice,
avind drepturi vi spatiu vi, mai ales, legati In mare parte de
ocupatia lor de pastori transhumanti, care ii ducea din Pind
In Tesalia, ocupaIie care nu poate fi transportatti aiurea,
ei nu puteau s" treacti de blind voia lor intr-o lard catolicii,
care persecuta ritul oriental, intre orave sasevti care erau
preocupate de a pzi recoltele ion contra turmelor, sub domni
de pmint care mentineau ca verbi pe once Oran filra privi-

legiu. Ei n-ar fi putut sd inventeze o noud transhumantA,

care exista, pentru ca dateazti de la cele mai vechi populatii
preistorice ale regiunii.
Regii Ungariei colonizaser pe rind pe savii de pe Mosela,
pe Cavalerii Teutoni, cari au fost apoi izgoniti, vi pe grAnicerii secui ; ei erau acum capabili s apere tara contra bar-

barilor din step. Ce profit ar fi avut ei din acest nou val

de locuitori, cari ar fi adus feluri de-a tri opuse conceptiilor

Angevinilor ?", se Intreba N. Iorga.

La aceste consideratii C. Daicoviciu a ad Augat vi pe urnig-

toarea: ar fi absurd sa presupunem cii , din muntii lor, acev-

tia (= valahii) s-ar fi incumetat sa se intoarca acolo unde

fierbea mai grozav cazanul luptelor vi nyttlirilor de tot
felul" 40 (este vorba de secolele XIXIII).
O trecere masivg de romilni din sudul In nordul Durairii
n-a putut fi dovedit pina' acum, nici din punct de vedere
istoric, nici din punct de vedere lingvistic", este lncheierea
logied cu privire la aceastil situatie 41
*

Dup aceastit introducere cu privire la izvoarele istorice

In care apar romnii vi la data relativ tirzie and acevtia slut
mentionati de izvoarele serse, sa prezentdm pe scurt aceste
izvoare, utilizind lucriirile predecesorilor 42

Dup: izvoarele bizantine amintite mai sus, datind din

secolul al X-lea, principalul izvor care atesta prezenta romnilor (vlahilor) la nordul Dunrii este Cronica notarului
anonim al regelui Bela, cunoscut sub numele de Anonymus.
Cronica vi identificarea autorului ei au constituit subiectul
a nenumiirate studii 43.
262

www.dacoromanica.ro

Tinind seama de faptul ea informatiile notarului anonim

dovedesc prezenta romanilor In Transilvania Inainte de venirea ungurilor, numerosi istorici, trice')Ind cu Sulzer si Roesler 44, au negat valoarea acestor informatiiii5; unii dintre ei
au considerat ca. Anonymus, care nu avea decit cunotint,e
topografice foarte vagi despre Transilvania, n-a facut declt
sa plaseze In trecut i lntr-o forma fantezista conditiile demografice ale timpului ski" 4.

Pentru pozitia mai noua a istoriografiei maghiare chain

articolul lui Krist Gyula, In care se reia teoria mai veche
a aceleiasi istoriografii, potrivit careia Cronica lui Anonymus nu poate fi luata In considerare, deoarece nu este contemporana evenimentelor prezentate (cucerirea Transilvaniei de catre maghiari secolul X) si nu face declt sa

transpuna situatia etnica existenta In vremea In care-si

redacteaza opera (secolul XIIXIII). Dupa opinia lui

Krist, analizele referitoare la Nestor i la sursele medievale maghiare nu dovedesc, nici In cea mai mica masura,
teoria continuitatii daco-romane" 47.

Ceea ce ni se pare curios este c unii dintre adversarii

de astazi ai continuitatii considera drept basme" afirmatine notarului anonim despre prezenta romanilor In Transilvania, In timp ce cu ani In urma sustineau exact contrariu148.
Jata ce spunea In 1.946 L. Makkai despre Anonymus: critica moderna a izvoarelor a izbutit A precizeze lntr-un mod
incontestabil ca informatiile privitoare la cucerirea ungara
a Transilvaniei furnizate de cronici i de notarul anonim pro-

vin dintr-o prima Gesta Hungarorum, opera compusa la

finele secolului al XI-lea, adica la o data relativ destul de
apropiata de evenimentele respective" 49.

Pe de alt parte, unul dintre marii istorici maghiari,

B. Homan, dei adversar al continuitatii, recunoate preciziunea informatiilor i autoritatea de necontestat a lui Ano-

nymus: Dans l'histoire de la conqute de la patrie, son

recit, soigneusement labor, aussi bien au point de vue

stratgique que gographique, prouve la penetration de sa

critique, sa rflexion mthodique et la profondeur de ses
connaissances" 50.

De parerea lui Homan stilt si alti istorici i filologi maghiari, care acorda Incred ere lui Anonymus. Va trebui sa
Inceteze fata de el punctul de vedere hipercritic i nu trebuie sa vedem In descrierile lui numai icoane ale Ungariei
de la sfirsitul secolului al XII-lea sau Inceputul secolului al
www.dacoromanica.ro

263

XIII-lea", deoarece Cronica pastreaza urme istorice foarte

importante" (E. Jakubovich) sau nu se poate pune la Indoiala ca lucrarea lui n-ar fi avut in vedere traditiile epocii
mai vechi, poate chiar amanuntele epocilor sincronice, pastrate din gura In gull" (T. Ortvay) 51.
Tinind seama de aceasta situatie, I. Moga se Intreba:
un cm cu atita simt, critic, inzestrat cu adinca stiint,a, cu
precise cunostinte geografice in ce priveste Ungaria, cum de
a Minas atit de vag informat privitor la imprejurarile din

Transilvania ?" Raspunsul nu poate fi decit ca lipsa de

amanunte geografice mai bogate privitoare la Transilvania,

pe care o constatam in cronica notarului regelui Bela II,

atlt de precis& si amanuntita in ce priveste Panonia si nordul Ungariei, este o dovada concludenta ca, in prima jumtate a veacului al XII-lea, prezenta autoritatii regale unguresti in aceasta provincie era mai mult nominala decit efectiva sau, poate, lipsea cu totul" 52 De aide', comitatele
ca forma' de organizare administrativa" au Inceput sti
apar de-abia in a doua jnmtate a secolului al XIII-lea.
Dupd cum a observat W. Tomaschek, cind a criticat teoria lui Roesler, Anonymus nu putea fi asa de neghiob !Twit

sa fi vrut sa incredinteze pe compatriqii sal ca valahii

ar fi fost niste locuitori vechi ai tarii cind toata lumea din

jurul sail ar fi trebuit &a stie ca. acest popor dupa cum
pretinde Roesler nu era mai vechi In tard' decit de 60 de
ani. Nu! Traditia, mai veche decit memoria oamenilor, arata
ca popoare mai stravechi pe valahi si pe slavi. Daca ar fi
putut privi pe valahi ca pe niste vagabonzi nou veniti, apoi
el, care-i trateaza drept cei mai netrebnici oameni, nu i-ar
fi crutat nici de aceasta ocara". In secolul al XIII-lea, cind
ar fi trait Anonymus, nimeni nu se gindea sa vadd in valahi
niste emigrarrti veniti de curind" 53 (subl. ns.
N.S.).
La acest argument trebuie s adaugam si pe acela di
Anonymus nu aminteste pe sasi (colonizati la mijlocul secolului al XII-lea) si nici pe secui (mentionati documentar
la 1210), ceca ce 1-a IndreptAtit pe E. Jakubovich sit" afirme

ca autorul cronicii a fost notarul regelui Bela al II-lea

(1131-1141), care a domnit inainte de venirea sasilor 54.

Dupil cele mai Indreptatite opinii, Cronica lui Anonymus
se bazeaza pe o cronica interna maghiara G3sta Hungarorum,

scrisa probabil in vremea domniei lui Ladislau cel Sfint.

In plus, in redactarea cronicii sale, Anonymus compara rea264

www.dacoromanica.ro

litatie din timpul sari cu acelea din trecutul cunoscut lui din
vechea cronica 55.

SA' vedem acum ce spune Anonymus. RelatInd despre

venirea maghiarilor In Panonia, el afirma' ca acetia au gasit

acolo o populatie numeroas, alcatuita din mai multe neamuri, Intre care erau si romanii (= Vlahii) adica pastorii
romanilor" : terram (Pannoniae) habitarent Slavi, Bulgarii et
Blachii ac pastores Romanorum5 8 . In acest text deci Anonymus

identifica' pe romani sau blachi" cu descendentii directi ai

romanilor i sustine ea In spatiul carpato-panonian a existat o continuitatate romana permanenta i &a abia ungurii
au izgonit pe romani din Panonia... Prin afirmatia lui Anonymus bun cunoscator al realitatilor majore contemporane
din vecinatatea sa surprindem ca el era convins de continuitatea elementului roman In spatiul carpato-panonian i
de descendenta romanilor din romanii antici, ca ramura a
Romaniei" 57.

In afara de aceasta continuitate a populatiei romanice,

Anonymus mai dovedete ea, la venirea ungurilor, Transilvania era locuita de o populatde romaneasca ce-i avea propriile sale formatiuni politice care s-au opus patrunderii maghiare 55. El afirma ca una dintre capeteniile maghiare,Tuhutum, a aflat despre bunatatea tarii Ultransilvane, unde domnia o avea un oarecare blac (= roman) Gelu" 5 9 j el a aflat c'el'

,,prImIntul acela e udat de cele mai bune riuri..., ea din nisi-

pul lor curge aur, ca aurul din aceasta Or e cel mai bun
aur, ca de acolo se scoate sare i materii grate i ca locuitorii din aceasta tara... stilt blachi i slavi, care nu au alte

arme decit arcuri i sgeti". El povestete mai departe lupta

dintre Tuhutum i Gelu, ducele vlahilor (dux Blacorum),
lupta terminata cu Infringerea i moartea acestuia din urma.
In afar& de ducatul (vorevodatul) lui Gelu mai existau i
alte formatiuni politice asemanatoare: a lui Menumorut, Intre
Mure i Some, i a lui Glad, In Banat.
Unii istorici maghiari au Incercat sa sustina &A numele
.celor trei voievozi ar fi inventate de Anonymus sau ca ar
constitui nite simboluri. Dupa E. Moor, Gelu ar fi personificarea localitatii Gilau (ung. Gyalu) ; marele savant V. Bogrea

a aratat Insa ea Gyalu este evident rom. Dealu (pronuntat

Gialu), iar hartile mai vechi indica de fapt acolo un Dealu
Mare" 6.

Din afirmatiile lui Anonymus rezulta ca, En secolul al

1-lea, romdnii constituiau majoritatea populatiei din Transil.

www.dacoromanica.ro

265

vania, unde ifi aveau propriile lor formatiuni social-politice,

formatiuni ce s-au gmpotrivit cuceririi maghiare.
Afirmatiile lui Anonymus despre existenta acestor forma-

liuni social-politice romaneti i despre luptele purtate de

unguri cu populatia autohtona au fost confirmate i pe cale
arheologica. Astfel, observatiile stratigrafice facute la cetatea
de pmInt de la Vladimirescu (Glogovat), de lInga Arad, au

permis constatarea c, In prima jumatate a secolului al

X-lea
atunci chid Anonymus plaseaz rezistenta opus

de Glad, voievodul acestei regiuni primul nivel al fortificatiei de refugu a fost distrus de un puternic incendiu 6 1.
Cit privete cetatea Biharia, aici s-au descoperit citeva

morminte de maghiari din prima jumtate a secolului al X-lea,

despre care arheologul Mircea Rusu crede ea ar fi apartinut

celor cazuli In lupta cu soldatdi lui Menumorut pentru cuce-

rirea cetatii 62. De aceea, stefan Pascu are dreptate chid

afirma ea cetatile reedint ale celor trei voievozi romani
au avut de sufert cu prilejul luptelor dintre triburile maghiare i populatia localli i toate au fost refacute dupa aceste
IntImplri".

Situatia demografic din secolele VIII X din zonele

la care se refera Anonymus li confirma pe deplin tirile ;

studii mai noi au dovedit o deplin concordant,a lntre aceste

tiri i realitatea demografic pus In evident de cercetrile arheologice efectuate In vremea noastra 63
Istoricii romani fr exceplie au considerat Intemeate afirmatiile lu Anonymus i nu s-au Indoit de veracitatea lor. AnalizInd aceste tiri, N. larga sublinia faptul ca.

existenta unor formatiuni teritoriale anterioare nvlirii

(ungurilor) e sigure, romanii fiind amintiti ca blaci" sau
rustici" 64
Autorii lucrrii Din istoria Transilvaniei au aratat
ei
ca esenIa povestirii" lui Anonymus e vrednica de
aceasta cu atlt mai mult cu at anumite relatar (ale
sale)
crezare'
au fost verificate prin alte izvoare" 65.
.1

I. Moga afirma la rindu-i: prioritatea romnilor In Transilvania fata de sai, secui i. unguri este dovedita de Anony-

mus, care i-a cules informatiile privitoare la aceasta provincie In primele decenii ale veacului al XII-lea"
643.

Tot I. Moga a atras atentia asupra faptului ea, chiar

daca nu am accepta valabilitatea constatrilor lui Anonymus

pentru epoca venirii maghiarilor, ea trebuie acceptata pentru
2G6

www.dacoromanica.ro

prima jumtate a secolului al XII-lea, cind autorul isi stringea informatiile:

mais ce qui ne peut tre contest dans le text d'Anonyme est le fait que pendant la premire moiti du XI1-e
sicle, avant la colonisation des Saxons, l'epoque ou l'Anonyme recueillait ses informations sur les circonstances de
Transylvanie, il xistait au centre de cette province et

nottament dans la valle de l'Arie et du Some et l'ouest

jusqu' la Porte de Meses, une masse compacte roumaine
autochtone ayant a sa tte un voivode... une epoque ou
pour la cour du roi hongrois la Transylvanie n'etait qu'une
ultra silva, lontaine et aux contours indefinis, d'o l'on
apportait le sel' 37.
Anonymus nu este singurul cronicar ce atesta prezenta
vlahilor in Transilvania la venirea ungurilor. Cronica lui
Nestor, zisa si Cronica rusd de la Kiev, alcatuit la sfirsitul
secolului al XI-lea sau inceputul secolului al XII-lea, sustine ca ungurii s-au asezat in Transilvania dupa ce au invins
pe vlahi. El arata ca, dupti ce au trecut Carpatii, ungurii
incepur sa se lupte cu volohii si cu slavii (volohov i slavian) care traiau acolo" 68.
Urmind pe Roesler, care urmarea sa nege valoarea acestui izvor, unii istorici maghiari au sustinut ea voloh din cromica rush' nu se refera la romanii din Transilvania, ci la
franci! 69. Acesti istorici s-au conformat intocmai ordinului

dat de Roesler, care interzice" pur si simplu ca in viitor

Nestor sa mai poata fi invocat drept marturie pentru existenta valahilor in Dacia"! (Somit aber darf in Zukunft Nestor
nicht als Zeuge fiir das Dassein der Walachen in Da cien aufgerufen werden) 70.

Alti istorici strini mai obiectivi

de pilda istoricul ger-

man Schlzer, care a studiat temeinic Cronica lui Nestor

afirma in 1805: acesti valahi nu grit nici romani, nici
bulgari, nici wlsche, ci vlahi, urmasi ai marei si stravechei
semintii de popoare a tracilor, dacilor si getilor, care si acum
isi au limba lor proprie". G. Popa-Lisseanu aduce numeroase

dovezi despre existenta valahilor in regiunea de nord a

Carpatilor, printre care localitatea Bolechov villa Valacho-

rum dicta 71 Este evident deci ca izvoarele medievale rusesti

(cronici si documente) numesc volohi pe romni. (Vezi si

mai sus cap. IV.)
De aceeasi opinie sint si unii istorici sovietici. De pilda,
E.A. Rikman sustine: incercarea de a-i considera pe volohi
www.dacoromanica.ro

267

drept franci romanizali de rasarit nu poate fi apreciata

drept reuita pentru ca statul francilor nu s-a extins nici

macar pina la malul drept al Dunarii". Autorul subliniaza

coincidenta tirilor date de Anonymus i de Cronica lid
Nestor

72.

Prin urmare observa C.C. Giurescu o afirmatie

foarte asemanatoare (la Nestor N.S.) aceleia din Cronica
notarului anonim. Faptul di dotal' izvoare, din medii diferite i scrise In limbi diferite, neavInd nici o legatura unul
cu altul, dau aceeai informatie despre prezenta romnilor
In interiorul arcului carpatic la venirea ungurilor este Concludent si lamurete definitiv chestiunea" 73.
Constatarile lui Anonymus nu sint singulare In cronicile
maghiare. Ele sint confirmate qi intarite de un alt cronicar

de la sflrOtul secolului al XIII-lea, Simon de Kza, care

a folosit ca sursa de informare Gesta Hungarorum. Acest
cronicar, care a trait in mijlocul romnilor i i-a cunoscut

drept singurii urmai ai Romaniei

orientale: numai ei ar fi ramas In Panonia in vremea hunilor" (Blackis qui ipsorum <Romanorum> fuere pastores et
coloni, remanentibus sponte in Panonia) 74. Spre deosebire
de Anonymus, Simon de Kza plaseaza inceputurile vlahilor
In vremea hunilor, subliniind astfel ideea continuitatii elementului roman, reprezentat in vremea sa de vlahi ; dupti
parerea sa, numai romanii au 'limas pe loe, in calitatea lor
de sedentari i pastori romani (coloni" i pastores") 76.
bine, ii considera

Dupti cum a remarcat I. Moga, Simon de Kza 1i redacta

cronica exact In epoca pretinsei imigrari a romnilor de la

sudul Dunarii 76; cunoscindu-i bine, putea el oare sa afirme
ea romnii erau un popor vechi In cazul In care ei ar fi venit
In Transilvania de-abia In secolul al XIII-lea? Fail Indoiala
ca nul
Relatind despre originea secuilor i ataarea acestora la
triburile maghiare, Simon de Kza precizeaza ca secuii nu tra-

iau In chnpia Panoniei, ci Impreun cu romanii In muntii

de margine, unde fiind amestecati cu romanii secuii
au invatat scrierea acestora (non tamen in plano Pannoniae,
sed cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt, unde
Blackis commixti literis ipsorum uti perhibentur) 77.

Afirmatia facuta de Anonymus at gi de Simon de Kza

di vlahii i pastorii romanilor au fost gasiti aici de maghiari
are la baza o traditie istorica temeinica In care latura esentiala nu este data epoca lui Arpad sau a lui Attila ci
268

www.dacoromanica.ro

faptul prioritatii poporului romiln in regiunile care au ajuns

pe urma sub stapinirea maghiar" 78
Un alt izvor care confirma' pe Anonymus 0 pe Simon de
Kza este Descriptio Europae Orientalis, scrisa pe la anul
1308 de un autor francez pentru informarea lui Carol Robert
0 Carol de Valois, dornici sa cunoasca realitatile din aceasta
parte a Europei. Ca realitate componenta a spatiului descris 0 familiar autorului, romnii apar In aceasta descriere

conform opiniei vremii, larg rspindite de altfel, care In

punctele ei esentiale concorda cu cele din izvoarele maghiare:

valahii sint pastorii romanilor", deci popor de origine romana i, In plus, popor foarte mare 0 rspindit" (populus
valde magnus et spatiosus), care locuia o tara mare 0 bogata" 79. Spre deosebire de Anonymus 0 Simon de Kza, auto-

rul Descrierii sustine Ca vlahii au fost goniti din Panonia

la sudul Duntirii, fiind vorba deci de o micare de populatie
In sens invers aceleia sustinute de partizanii teoriei imigrarii
rcmnilor de la sudul Dunarii.
*

Trecind mai departe, vom aminti ea, in anul 1027, In

vremea expeditiei Imparatului Constantin al VIII-lea In
Sicilia, romilnii (vlachii) sInt amintiti ca facind parte din
armata acestuia, alaturi de bulgari, macedoneni 0 altii 80.
Unul dintre cele mai importante izvoare narative despre

romilni este Strategikonul lui Katakalon Kekaumenos, general

bizantin care 0-a scris opera pe la mijlocul secolului al XI-lea.

Manifestind o oarecare ostilitate fata de valahi, care nu tin

niciodata credinta cuiva, cum nu au facut-o nici vechilor
Imparati romani", Kekaumenos li considera' urma0i dacilor
supu0 de Traian. Mai inainte traiau In apropierea Dunarii
0 pe Saos, pe care azi 11 numim Saya,... In locuri Intarite
(de natura) 0 greu accesibile". Rzvrtindu-se Impotriva

bizantinilor, romanii furio0 ii zdrobesc", silindu-i sa se

retraga spre sud, In Epir, Macedonia 0 Elada 8'. Pe linga

faptul ca-i considera' pe vlahi urma0i locuitorilor din Dacia

lui Traian, Kekaumenos pastreaza amintirea unei deplasari
de populatie romneasca de la nord la sud, i nu invers aa

cum au sustinut mai tirziu adversarii continuitatii 82.

Din aceea0 epoca (1094, dupa V. Minorsky sau 1049-1053,

dupa A. Decei), dateaza o tire foarte importanta despre

romilnii de la nordul Dunarii In scrierea persana a lui Garpizi, Podoaba istoriilor : prezentInd realitatile etnice i poliwww.dacoromanica.ro
269

tice ale Europei rasaritene, Gardizi asaza intre slavi (bulgari), rusi si unguri un popor din Imperiul Roman (Az Riim)
si told gilt crestini si pe ei li numesc N-n-d-r. *i ei sint mai

multi cleat magbiarii, dar sint mai slabi" (se Intelege din
punct de vedere al organizrii militare si politice, asa cum
afirmase si Anonymus). Din datele oferite de Gardizi ar
rezulta deci ca, In secolul al XI-lea, exista o numeroasa
populatie romaneasca la nordul Dunarii ; eft priveste numele,

A. Decei presupune ca sub grupul de consoane se ascunde

probabil numele unui conducator al acestui popor 83.
Catre sfirsitul secolului al XI-lea, Ana Comnena, in opera
sa Alexiada, aminteste pe geti" ca fiind un factor insemnat
In raportul de forte ce se infruntau In regiunea Dunarii ; dup
unii autori, acesti geti" sint foarte probabil romanii de la
nordul fluviului 84 Pentru analogie se poate vedea cronica
lui Ioan Cantacuzino care aminteste pe getii de dincolo de
Istru" (= romani) separat de sciti (= cumani)85. Ana Comnena

aminteste, de asemenea, In citeva rinduri si de vlahii din

Peninsula Balcanice6, ceea ce dovedeste ea In secolul al
XI-lea valahii erau cunoscuti ca locuitori atlt la sud clt si
la nord de Dunare.
Mai amintim apoi ca, la mijlocul secolului al XII-lea, cu
prilejul expeditiei din 1.148 la nordul Dunarii Impotriva cuma-

nilor, bizantinii au luat prizonier un sef cuman numit Lazar.

Intrucit, dupa nume, acesta nu are nimio turanic, unii cercetalori 11 considera fie un feudal roman supus cumanilor,
fie un cuman crestinat sub influenta supusilor sal 87.
Peste altd citiva ani, la 1164, povestind fuga lui Andronic
Comnenul, cronicarul bizantin Niceta Choniates afirma ea

acesta, Inainte de a ajunge la hotarele Galitiei, care care

se repezise ca spre un azil mIntuitor, atunci cade In capcanele
vinatorilor. Caci, prins de vlahi, la care ajunsese zvonul des-

pre fuga lui, era dus din nou Inapoi, la imparat" ". Dupa
opinia celor mai multi dintre cercetatori (W. Tomaschek,

A.D. Xenopol, D. Onciul, C.C. Giurescu etc.), este vorba de

romanii de la nordul Dunarii, si anume de cei din Moldova

de nord, pe unde trecea Andronic In drumul sau spre

Galitia ".
Unul din cele mai discutate pasaje relative la romani
din cronicile bizantine este acela furnizat de Kynnamos privitor la luptele purtate de Manuel Comnenul cu ungurii la
11.67. El afirma ca imparatul ar fi trimis impotriva lor pe
Alexios protospatarul pentru a face o demonstratie, in timp
270

www.dacoromanica.ro

ce Leon Batatzes, adunindu-i din altd parte alt armat

numeroas i chiar mare multime de vlahi, care se zice cti
stilt colonitii italilor de odinioarg, avea ordinul sd nvleascti In Ungaria din tinuturile de ling Pontul Euxin, de

unde nimeni, niciodatd, nu navalise asupr-le" 99.

Dupti pgrerea celor mai multi cercettori, atacul, Indreptindu-se din tinuturile dinspre mare, nu putea porni decit
din partile de la nord i est de Duntire, de unde se recruta
acea mare multime de vlahi". Pe lingti aceast constatare,
Kynnamos ne-a lOsat prima dovadd despre contiinta originii romane la romnii nord-dunreni 91
Cdtre sflritul aceluiai seco! al XII-lea, romanii de la
nordul Dunarii sint amintiti adeseori de cronicarul bizantin
Nicetas Choniates fie ca aliati ai vlahilor i bulgarilor lui
Petru i Asan, fie ca aliati ai cumanilor In incursiunile acestora la sudul Dungrii. De pild, la 1200 se spune ca vlahii
au nOvillit din nou, impreun cu cumanii" la sud de Duntire,
ceea ce arat ca rom Anii se aflau la nord de marele fluviu 92

In sfirit, mai mentionOm ca. In Nibelungenlied, alcatuit

pe la 1200, este amintit hertogul (ducele) Ramunc din tara
vlahilor (Vldchenlant). Cei mai multi istorici (A.D. Xenopol,
D. Onciul, G. Popa-Lisseanu etc.) au vAzut In acest Ramunc
un personaj fictiv, purtind numele poporului ski; clt privete tara vlahilor, aceasta este o formatie social-politicti
locald, care prefigureaza Tara RomneascO, ce se va constitui peste un seco! 93.
*

Trecind acum la documentele care se referti la Transilvania, adugtim aici pe ling constatarile facute in introducerea acestui capitol i o alta, deosebit de imnortant:
In cele 480 de documente publicate In colectia Documenta

Valachorum nu se gdsete nici un singur act de danie sau

de colonizare de romOni. Acte de acestea au emanat de la
regii unguri In folosul clerului i nobilimii maghiare. In contextul acestor acte se mentioneaa mereu de Vlahi i de
terra Vlachorum, vlahii fiind mereu Inftitiald ca o popula-tie &AA acolo
in ipsa terra Blaccorum existentem" 94.
In afarti de aceasta, trebuie sa mai mentiontim i faptul ca
romnii apar In acelai timp In mai multe locuri i In tinuturi deprtate unele de altele, ceea ce dovedete ea' nu putusera veni atunci in toate aceste regiuni.
www.dacoromanica.ro
271

Nu vom insira aici toate documentele In care sint

titi romanii din Transilvania In secolul al XIII-lea operatie fticutti deja de citeva lucrari mai vechi 95 - ci ne vom
opri la citeva din cele mai importante i la concluziile ce se
pot trage din ele.
Uitind desigur celelalte izvoare scrise, mgrturiile arheologice, toponimia etc., partizanii teoriei lui Roesler au acordat o mare important:a' documentului din 1210, considerat
de ei drept prima mentiune documentar a romtmilor din
Transilvania 96.

In acest document se spune cA Ioachim, comitele Sibiului, adunind sasi, vlahi, secui si pecenegi", i-a dat regelui
Ungariei ca ajutor pentru tarul Borilti 97. Se intelege din
acest document ea vlahii erau de mai multd vreme In Transilvania, participind la oastea trii, si nicidecum c acest
act ar fi dovada colonizarii lor, cum au sustinut unii istorici
maghiari.
Referindu-se la valahii chemati la oaste in 1210, L.Tams

suslinea c acestia taient encore sans exception des plitres

nomades ou transhumants", afirmati la care E. Gamillscheg nota cu ironie ch. regele Andrei al II-lea trebuia

alerge prin muni pentru a descoperi pe acesti vechi nomazi,

pe care tinea totusi, dintr-un straniu capriciu, s-i ja In

armata sa! 98.
Mai tirziu, la 1222, regele Andrei al II-lea si papa Honoriu scutesc de \Tama pe cavalerii teutoni asezati In Tara
Birsei

cind vor trece prin tara secuilor sau prin tara

romnilor" (terra Blachorum)99.

In anul urmtor, acelasi rege atribuie mnstirii Cirta

tinutul luat de la romni" (terram. . . exceptam de Blacis )ioc
Documentele din 1222 si 1223 au fost atent analizate de
istoricii romni, Indeosebi de A. Bunea 101 o A. Decei102 ;
ultimul a aratat c amintirea unei terra Blacorum la 1222,
iar In 1223 o terram exceptam de Blacis constituie dovezi
categorice ale existentei, la inceputul secolului al XIII-lea,
a unor Tiri Rom tmesti autonome care nu se puteau forma,
fireste, decit in decursul vremii.
In anul urmator, 1224, acelasi rege Andrei &a' sasilor
pdurea romnilor si a pecenegilor (silvam Blacorum et
Bissenorum) dimpreudti cu apele s6 le foloseasca impreunti
cu sus-numiti vlahi i pecenegi" 103 Vorbind despre acest
document,v,N. Iorga sublinia: tovArsia aceasta cu pecenegii,
272

www.dacoromanica.ro

care nu s-a putut lega decit In veacurile XXI, ar ajunge

ca s arate vechimea populatiei romanesti In Ardeal" 104

Discutind la rindu-i documentele amintite, A.A. Muresianu se intreba dac putea regele maghiar s vorbeascti de
folosinta comung" (usus communes exercendo ) a padurilor
apelor ce fuseserd pin atunci ale acestor romni, considerati de roeslereni pstori nomazi" (schweifende Hirten)"5Prezenta romanilor in Transilvania inainte de data presupusei lor emigrri este atestat nu numai de documentele
si cronici/e de pind la inceputul secolului al XIII-lea, dar si
de alte documente mai tirzii care inregistreaz o veche traditie. Una dintre cele mai interesante atestilri de acest gen
este cuprins In citeva scrisori papale din anul 1377 care sereferd la stpinirea cettii Medies din prtile Stmarului;
In aceste scrisori se spune ea aceasta cetate Cu anumite
sate apartintoare ei a fost dobindit de mult
odinioar)
din miinile valahilor schismatici de regele de atunci al Ungariei si de strAmosii acestei Caterina, iar (dup aceea) locuitorii i bstinasii acestei cetati i acestor sate, care eraa
atunci ptitati de intinare schismatica, fiind reintorsi de la
rtacirile lor", s-au convertit la religia catolica 108
Comentind aceasta stire si tinInd seama de faptul
ptrunderea dominatiei maghiare in prtile satmrene s-a
fcut prin cucerire, Francisc Pall a ardtat c'd scrisorile Inregistreazd o traditie locald despre vechimea poporului ronan
In aceste parti, vechime recunoscuta in secolul al XIV-lea
si de cercurile feudale maghiare, care stiau cti romanii au.
stapinit clinical* in timpuri imemoriale, atit cetatea cit

si satele din jur inainte de doblndirea" lor prin fort, de

regii Ungariei.
Documentele respective aduc deci o contributie pretioas
In sprijinul tezei despre prioritatea i persistenta poporului

romn in partile stmrene. Nu este desigur intimpltor

faptul ea tocmai aici la Medies a existat o puternic avezare

a dacilor liberi j" Putem presupune deci ca la Medies a

fiintat una din striivechile organizatii prestatale, cnezate

voievodate locale, ca cele din Maramures, Slaj, Ardud etc.,

peste care s-a suprapus apoi, prin cucerire, feudalismu/

maghiar" 108 Aceasta afirmatie a fost verificat pe calearheologicli prin descoperirea unei cettiti de pamint din
secolele XXI, peste care s-a ridicat cetatea de piatr 1".
Documentele despre cetatea Medies nu sint singurele
care atesta traditia vechimii romilnilor in Transilvania..
www.dacoromanica.ro

273-

Intr-un alt document din 1366 din piing epoca de opresiune a romanilor de catre regele Ludovic ce! Mare locui-

torii romni din Sinpetru, sat din regiunea Bistritei, aflati

In pricing cu saii din satul Nou, pentru stapinirea unei
pgduri, invocau faptul ca erau stapini de peste 1000 de ani
-i ca predecesorii lor plgtisera cu pretail sIngelui dreptul de
.a fi proprietari, aa cum dovedesc documentele 1" (ut Territorium suum ultra mille annos possessum per se et majores
suos, multis vicibus sangvine redemptum. . . penes villam
Blachorum cuius ab antiguo fuisse et situs et publica notitia
demonstrat) no. Rom anii tiau deci la 1366 ca aveau stravechi drepturi de proprietate asupra pgmintului pe care locuiau i aceste drepturi nu le erau contestate.
Am insistat asupra documentelor privind vechimea romanilor In Transilvania, deoarece in aceasta provincie este
contestata prezenta romnilor lnainte de secolul al XIII-lea.
Mrturiile invocate de noi au cuprins i multe tiri privind
pe romnii de la nord de Dunare In general.
Pentru Moldova unde stirile vechi despre locuitorii
sal au fost strinse de V. Spinei inbis amintim aici doar
constatarea facuta de sociologul HAI. Stahl, dupa care din
cele 755 de sate mentionate in documente ping la mijlocul
secolului al XIV-lea, 607 adica 80,3% au aezarile i
hotarele mule mai vechi cleat Intemeierea statului feudal,
ceea ce dovedete vechimea elementului rom iinesc In aceasta
provincie111.
*

In concluzie, putem spune a romanii (vlahii) sint mentionati In izvoare incepind din secolul al IX-le 4 din mai
multe motive:
Cronicarii vremii nu lnregistrau In operele lor decit
micarile de populatie, luptele i evenimentele politice, nu
se preocupau de populatia sedentara, rgmasg Intr-un fel
In afara istoriei ;
Intrucit cronicarii cunoteau popoarele sub numele

dominatorilor, este foarte probabil ca, pina in secolul al

IX-lea, ei s fi cuprins intre popoarele supuse i pe romni.

(Se pot cita cazurile Regnum Francorum pentru Gallia franca
sau Regnunz Longobardorum pentru Italia) 112;
La anul 602 d.1-1r. prin cgderea limesului dunarean

Imperiul Bizantin a pierdut contactul cu regiunile In

-care locuia populatia daco-romana; la revenirea sa la Dungre

274

www.dacoromanica.ro

ln secolul al X-lea, Imperiul a gsit aici un popor nou

numeros, al carui nume de vlahi 1-a 1mprumutat de la slavi.
Mentionarea relativ tirzie a romanilor In documente nui

poate constitui o dovada impotriva continuitatii,

seama de faptul ca i alte popoare vechi, ca albanezii apar
tirziu in documente (secolul al XI-lea), aa cum nici celelalte populatii din Transilvania nu sint mentionate maii
devreme de secolul al XII-lea. SA nu uittim c romAnii nu
sint amintiti pinA In secolul al X-lea nici la sudul Dunarii,
unde s-ar fi refugiat dupd opinia adversarilor continuittii.
Tot astfel, presupusa lor revenire de peste Dunre In

secolele XIIXIII nu este Inregistrat de nici un izvor al

foarte atenti la micarile

de populatie nu ar fi putut scapa un asemenea eveniment
vremii, dei cronicarii bizantini
f Ara sa-1 semnaleze.

NOTE
I. M. Macrea, p. 470. Vezi i Stelian Brezeanu, Les Roumains et
le silence des sources" dans le millnaire obscur" (RRH, 1982, nr.

3-4, p. 387-404).
Pentru a dovedi c populatia daco-romand era cunoscutd uneori sub numele popoarelor cuceritoare, C. Cihodaru citeazd pe Ammianus Marcellinus, care vorbind despre huni aratd ca acestia, dupd
ce au invins neamurile invecinate, in urma mai multor victorii, le-au
aldturat la neamul lor, dindu-le propriul lor nume" (C.I., 8, 1977, p. 256)._
Un alt caz este al romnilor (daci"). care stilt cunoscuti in lexiconul
Suidas din sec. X cu numele de pecenegi, care erau populatia dominatoare din acea vreme in regiunea de la nord de Dundre. Vezi Stelian
Brezeanu, Les Daces" du lexicon Suidas. Une rinterprtation (RESEE, XXII, 1984, nr. 2, p. 113-122).
2 bis. L. Musset, Les invasions. Le second assaut contre l'Europe chretienne (VII-e-XI-e sicles), Paris, 1971.
G. Brdtianu, Origines et formation de l'unit roumaine, Bucarest,.
1943, p. 77.

Din istoria Transilvaniei, I, p. 50.

A. Sacerdoteanu, 1936, p. 5-6.
A. Decei, Romdnii din veacul al IX-lea pind in al XIII-lea in
lunzina izvoarelor arnzenoti, Bucuresti, 1939, p. 102.
6 bis. Vezi mai sus cap. V, nota 46 bis.
Mehmet Ali Ekrem, O menliune ineditd despre romdni din secolul IX in Oguznarrd cea mai veche cronicd turcd (SCIV, 1980, nr. 2,

www.dacoromanica.ro

275,

p. 287-294). Despre o and dovadd scrisd din sec. IX, pusd de curind
In circulatie, vezi Alexandru Madgearu, Borntina In secolul al IX-lea
.in lumina scrisorii papei Nicolae I ccItre impciratul Mihail III (SCIV,

1986, nr. 4, 318-325).

Despre imprejurdrile istorice in care apare notiunea de vlah vezi
mai nou Stelien Brezeanu, De la populalia romanizatd la vlahii balcanici (R.Ist., 29, 1976, nr. 2, p. 211-222). Vezi i idem, Imperator
Bulgariae et Vlachiae". In jurul genezei ci semnificaliei termenului Vlachia" din titulatura lui Ionild Asan (R.Ist., 33, 1980, nr. 4, p. 668
669), care aratd cd Vlahia este cea de la sudul Dundrii i cd, In

sec. XIII, cancelaria papald Mee deosebire fare vlahi" (locultori

de la sudul Dundrii) i Walati", cum erau numiti cei de la nordul fluviului, cdrora li se spunea uneori Olachi Romani" (Armbruster, 1972,
p. 41).
Unii istorici au afirmat cd prima mentiune a vlahilor dateaza
din anul 976, cind cronicarul bizantin Kedrenos (care a trdit in sec. XII)
G. Murnu,
aminteste de vlahii cAldtori" (FHDR, III, p. 145). Vezi
.Cind ci unde se ivesc romcina tntaa data' In istorie (C.L., 1905, p. 97
112) ; reprodusd In vol. G. Murnu, Studii istorice privitoare la trecutul romdnilor de peste Dundre, ed. de Nicolae-*erban Tanasoca, Bucuresti, 1984, p. 67-77; I. Pdtrut, Referitor la vechimea atestdrii randnilor (SCL, 1981, nr. 1, p. 69-70). Dupd opinia altor cercetAtori,
.stirea nu s-ar referi insd la anul 976, deoarece Kedrenos aplicd acest
termen cunoscut de el unei epoci mai vechi (P.P. Panaitescu, p. 122).
Aceasta nu inseamnd !ma cd vlahii nu erau cunoscuti ca popor
In aceastd vreme ; ei stilt amintiti la 966 ca popor separat In opera lui
Mutahhar al-Mazdisi. Vezi Aurel Decei Virgil Ciociltan, La mention
des Roumains (Walach ) chez al-Mazdisi (Romno-Arabica", 1974,

p. 49-54).
A. Armbruster, 1972, p. 12, 15.
P. t3t. Ndsturel, Les Valaques balcaniques aux X-e XII-e
sicles, in vol. Mouvements de populations et colonisation dans la Romanie
.grecque et latine, Amsterdam, 1979, p. 99.

Din anul 1221, s-a pdstrat un interesant document despre

vlahii din sudul Dundrii: este vorba de un act emis de cancelaria mitro-

politului loan Apokaukos de Naupactos privitor la plingerea unui

grec impotriva unui colon al romanilor", unde se precizeazd c omul
de astdzi (se intmlege grec) numeste acest popor valahi (N.A. Bees, Unedierte Schriftstiicke aus der Kanzlei des Johannes Apokaukos des Metropoliten von Naupaktos (in. Actolien). Eingeleitet von Helene Bes SeferJis
Jahrbucher", XXI, 1976, p. 60-62).

A. Armbruster, 1972, p. 17-18.

276

www.dacoromanica.ro

A. Sacerdoteanu, 1936, p. 229.

Lucian Chitescu, Permaneng f i unitate in istoria poporului
randn in secolele III XIV (R.Ist., 1978, nr. 7, p. 1184). Vezi i
Eugen StAnescu, Byzantino-Vlachica, I. Les Vlacques et la fin du X-e
sicle
debut du X I-e et la restauration de la domination byzantine dans
la Pninsule Balkanique (RESEE, 6, 1968, nr. 3, p. 432), care sustine ca romanii nu au fost mentionati in izvoare ptnA in sec. X deoarece nu au participat la evenimentele istorice notabile.
O discutie mai recentd a primelor mentiuni documentare bizan-

tine a vlahilor la Adrian Rddulescu, Despre romnii de la Dunrea

de Jos in contextul yeacurilor VIIXII (M.N., 1982, p. 75-84).
A. Armbruster, 1972, p. 16.
Ibidem, p. 24.
Din istoria Transilvaniei, I, p. 50-51.
N. Ursulescu, Problema continuitliiii in lumina unei interpretdri"
statistice a izvoarelor despre Dacia (Crisia", 1972, p. 179).
G. Weigand, Ethnographie von Makedonien, 1924, p. 59 ; P.P. Pa-

naitescu, p. 111-112; Alain Ducellier, L'Arbanon et les Albanais au

XI-e sicles, In Travaux et Mmoires, III, 1968, p. 353-368.
G. BrAtianu, op. cit., p. 77.
LI. Russu, p. 160.
D.R., 1934-1935, p. 307.
Fontes Historiae Bulgaricae, XI, Sofia, 1965, p. 312; cf. Petm
Diaconu, Les PetcUngues au Ba,s Danube, Bucarest, 1970, p. 72.
23 bis. P.P. Panaitescu, Influenp polond in personalitatea cronicarilor Grigore Ureche i Miron Costin, Bucure0i, 1925, p. 135.
Stefan Stefanescu, Tara Romdneascd de la Basarab I intemeietorul" plat la Mihai V iteazul, Bucure0i, 1970, p. 16.

D.R., 1934-1935, p. 307.

Documenta, p. VII. Vezi i Gyrffy Gyrgy, Adatok a romnok
XIII szdzadi trtnethez s a romdn dllam kezdeteihez [Contributii la
istoria romanilor in sec. XIII 0 la originile statului roman] (T.S., 1964,

p. 1-25), care sustine c documentele maghiare din sec. Xl,XII nu

amintesc de romani, care sint pomeniti In 21 documente din sec. XIII,
ceea ar constitui o dovadA" cd atunci ar fi venit I
I. Moga, 1941, p. 6.
I. Moga, 1944, p. 11.
Stefan Pascu, Die mittelalierlichen Dorfsiedlun gen in Siebenbargen bis 1400 (NEH, II, 1960, p. 135-148).
I. Moga, 1941, p. 32-33; T.B., 1937, p. 208-209.
T.B., 1937, p. 210.
Kronstadter Zeitung", 1936, nr. 184; citat de N. Iorga, Isto-

ria romdnilor, III, p. 40.

www.dacoromanica.ro

277

I. Moga, 1944, p. 10.

V. P Aryan, op. cit., p. 12.
G. Bratianu, In jurul intemeierii statelor rorndnesti (Ethos", II,
1975, p. 28).
I. Moga, 1944, p. 146. Nu stim ce dovezi pot invoca autoriilui
Erdly T artnete pentru sustinerea afirmaliei lor cd romAnii ar fi fost

concentrati In organizatii de grdniceri" (? !) in Transilvania intre

.anii 1150 si 1200, cind ei lnii recunosc cd nu existd nici un document
despre aceasta! (vol. I, cap. III, par. Tara cumanilor f i bdnia Severi.nului). Ei afirmd categoric
i aici au Intr-adevdr dreptate ! : date
concrete In legAturd cu Trans lvania pind In anul 1200 figureazd numai
in 27 de diplome din Ungaria..., dar si In acestea, in 16 din ele, singura referire la Transilvania este mentionarea cite unui nume de demnitar din viata bisericeascA sau administrativd". Atunci, de uncle datele?
N. Iorga., Istoria rorndnilor, III, p. 45.
Dei nu existd nici un document din care sa rezulte venirea rom-

nilor In Transilvania la invitatia" regilor maghiari, autorii sintezei

Erdly Tartnete sustin cu candoare: colonizarea lor (a pdstorilor
romni N.S.) a avut loc in mod planificat si a fost incurajatd prin
privilegii" ! ! (vol. I, cap. III, par. Invazia teitard f i consecinfele ei).
Autorii nu ne mdrturisesc unde vor fi vdzut aceste privilege, care
nu existd.
R.Ist., 1980, nr. 10, p. 1994.
R.I., 1939, p. 360.
Tribuna", 12 nov. 1970, p. 4.
.41. D. Macrea, Probleme de lingvisticd romdnd, p. 52.

A.D. Xenopol, p. 93-134; D. Onciul, Teoria lui Roesler;

A. Sacerdoteanu, 1936, p. 229-260; G. Popa-Lisseanu, Continuitatea
rorndnilor in Dacia; A. Armbruster, 1972, p. 19 si urm.
A. Armbruster, 1972, p. 29, nota 58; V.D. Koroljuk, Slavjane,
vlachi rimljane i rimskie pastuki vengreskogo Anonima", In Jugovanaia Evropa y srednie veka, Kisinev, 1972, P. 139-159.
Dintre lucrdrile romanesti mai noi vezi: Stelian Brezeanu, Romani" i Bla.chi" la Anonymus. Istorie i ideologie politicd (R.Ist.,
1981, nr. 7, p. 1313-1340) si Virgil Ciociltan, Observalii referitoare la
romdnii din cronica Notarului anonim al regelui Bela (R.Ist., 1987,
nr. 5, p. 445-453), lucrare deosebit de importantd.
Acesta chiar Intr-un studiu special: Zur Kritik der aeltesten
ungarischen Geschichte, Troppau, 1860, si In cap. IV din Romanische
Studien (titlul: Die .A.nfdnge der Ungarn und der Anonymus ).
A. de Bartha sustinea, de pilda: este imposibil s1-1.considerdm

(pe Anonymus) ca pe un izvor serios in privinta cuceririi tare (Rou278

www.dacoromanica.ro

mains et Magyars devant l'histoire, Paris, 1899, p. 70 vi urm.). Vezi

Rthy Laszlo:), Anonymus az erdly olcihokrl [A. despre romanii din,
Transilvania], Budapest, 1880; Csetneki (Jelenik) Elek, Anonymus
az erd.ily olcihokrl (Egyetemes Philologiai Kijzlny", 1881, p. 229
254) ; Konrad Schtinemann, Die Rmer" des Anonymers Notars (Un-

garische Jahrbuch", 1926, p. 448-457); L. Tamas, op. cit., p. 241

256 etc. Pentru bibliografia mai noud vezi Stefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I, ed. a II-a, p. 26-28.
Documenta, p. LXI ; tezd respinsd cu argumente de C.C. Giurescu, Transilvania, p. 38.
Kriste) Gyula, R6maniak s Vlachok Nyesztorncil s Anonymusndl (Szzadok", 1978, nr. 4, p. 623-661).Vezi i idem, Az aranybulldk evszdzada [Veacul bulelor de aur], Budapest, 1976, In care se
aratd cd cercetarile mai noi fac verosimild opinia cd Anonymus vi-a
scris Gesta la Inceputul sec. XIII, In interesul marilor nobili, cdrora
dorea sd le arate cd nobilimea a ocupat tara Cu pretul stngelui
primind drept recompensd de la Arpad domenii Intinse. O opinie asemAndtoare la Csapodi Csaba, Az Anonymus kerdes Ortnete [Istoria
problemei Anonymus"], Budapest, 1978, dupd care maghiarii ar fi
cucerit usor Transilvania, teritoriu locuit numai de o populatie slavd
putin numeroasd. O opinie contrard la V.D. Koroliuk, op. cit.
L. Makkai, In T.S., 1975, nr. 4; vezi rdspunsul lui C.C. Murescu, In R.Ist., 1976, nr. 8, p. 1234.
L. Makkai, Histoire de Transylvanie, p. 36.

REH, III, 1925, p. 762.

Vezi prezentarea lui N. DrAganu, Romdnii In veacurile IX
XIV pe baza toponimiei f i a onomasticii, p. 7-13; G. BrAtianu, Tradig istoricd despre voievodatele romdnesti din Ardeal, Bucuresti, 1945,_

p. 3-12.
I. Moga, 1941, p. 30-32.
ZOG, 1872, p. 152.

Emlkk6nyv Dr. Grof Klebelsberg Kuno, Budapest, 1925,

p. 169-213.
A. Armbruster, 1972, p. 29.
Gesta Hungarorum, ed. G. Popa-Lisseanu, Bucuresti, 1934,
p. 32. Vezi vi E. Gamillscheg, Blachi ac pastores Romanorum, In vol..
Omagiu lui loan Lupas, Bucurevti, 1943, p. 270-276. Discutia textului, cu citate din istoricii maghiari, la N. DrAganu, op. cit., p. 13-20.N. Drdganu a semnalat faptul cd unii istorici maghiari (D. Pais) au
admis prezenta unei populatii vlahe In Panonia la venirea maghiarilor (ibidem, p. 31).

www.dacoromanica.ro

279

Dupa cum a observat I. Moga, folosirea formei blachi" este o

dovadd despre vechimea scrierii, deoarece maghiarii au utilizat forma
,olah de-abia In sec. XIII, dupa pdtrunderea lor In Transilvania.

A. Armbruster, 1972, p. 31; G. Bratianu, Traditia istoricd,

yp. 13-16.
Prezenta populatiei romanizate In Panonia a fost pusa In lumind
prin descoperirile arheologice ale asa-numitei culturi Keszthely din
sec. 1VV e.n. Vezi: J. Harmatta, The Last Century of Pannonia (Acta
Antigua", 18, 1970, nr. 3-4, p. 361-369) ; A. Kiss, The place of the
Keszthely Culture in the Probleme of the roman continuity in Pannonia
(Archeologiai Ertesit6", 1968, nr. 1, P. 101 si urm.). Sa observam ca
arheologii maghiari admit continuitatea romand in Cimpia Panoniei,
dar nu si In Transilvania!
Despre luptele pentru cucerirea Transilvaniei vezi mai nou
Mircea Rusu, Consideralii cu privire la situalia social-economicd a prirnelor formaguni statale romdnesti (AMN, XXI, 1984, p. 181-195)
si *tefan Pascu, op. cit., p. 28-32.
Dupd cum s-a ardtat, ipoteza lui Toth Z.I., cd Anonymus a
creat numele voievodului influentat de existenta, In Transilvania, a
sefului tribului maghiar Gyula trebuie privita cu multd rezerva (Tuhutum s Gelou. Hagyomdny es hitelessg Anonymus munkcijaban, In
_Szzadok", 1945-1946, p. 21-84). Tot astfel, pdrerea lui Gyrffy
Gy. cd cele 4 capitole In care este amintit Gelu (si numai acestea!)
ar fi fost interpolate ulterior de cdtre Anonymus pare cel putin ciudata
(Formation d'Etats au I X-e sicle suivant les Gesta Hungarorum du notaire
Anonyme, In Nouvelles &tides historiques, I, 1965, p. 43-53). Vezi
*tefan Pascu, op. cit., p. 45, 50.
D.R., I, 1922, P. 219. Vezi si precizarile lui V. CiocIltan, op. cit.
M.I., 1978, nr. 9, p. 31. Despre concordanta dintre afirmatiile
lui Anonymus i realitdtile istorice din aceastd regiune, cunoscute pe
-calea sapaturilor arheolcgice, vezi Eugen Glck, Unele informaiii provenite din cronicile medievale referitoare la zona Aradului (sec. VIII
)

(Ziridava", 6, 1976, p. 73-87).

AIIC, III, 1960, p. 16. Vezi si M. Rusu, Cetatea Moigrad f i
Porgle Mesesului, In vol. Sub semnul lui Clio, Cluj-Napoca, 1974,
p. 265-279, unde se fac unele apropien i intre afirmatiile lui Anonymus
descoperirile de la Moigrad.
*tefan Olteanu, Realitf i demografice pe teritoriul Transilvaniei tn secolele VIII X (R.Ist., 28, 1975, nr. 12, p. 1883 1847 +
1 h.). Vezi i idem, Baza demograficd strdveche a organismelor statale din sec. XIII din sudul i estul Transilvaniei, In vol. Sub semnul lui

-Clio, p. 63-69.

280

www.dacoromanica.ro

N. Iorga, Les plus anciennes chroniques hongroises et le pass

des Rournains, Bucarest, 1921 (si

limba romAnd In R.I., 1921, p. 1 - 22).

Din istoria Transilvaniei, I, p. 65.

1. Moga, 1941. p. 33.
Vezi si G. Brdtianu, Le thme de Bulgarie et la chronologie de

l'Anonyme hongrois (Acta Historica", Monachii, X, 1972,, p. 105112).

Fovea vremennEh let, I, Moscova - Leningrad 1950, P. 217.

Matyas Gyni, Les Vlaques des Annales primitives de Kiev

4Etudes slaves et roumaines", II, 1949, p. 56-92).
R. Roesler, p. 82.
G. Popa-Lisseanu, Rontrinii In izvoarele istorice medievale,
p. 136-137.
in vol. Legdturile slavo-volohe, Kisinev, 1978.
C.C..Giurescu, p. 113. Vezi si V. Pdrvan, Rorndnii in cronica
.Notarului anonim al regelui Bela. Cercetare comparativd cu celelalte
cronici ungurefti ci cu cronica lui Nestor (Crisia", 1977, p. 277-327).
Afirmatia autorilor lucrdrii Erdly T drtnete, potrivit cdreia cu
sigurantd" (?!) Anonymus ar fi obtinut informatii despre vluhi din
cronica ruseasca a lui Nestor de la inceputul secolului al XII-lea nu
are nici un fel de acoperire. Mai Intii, cum putea fi vdozutd o lucrare
In manuscris? Apoi, ce nevoie avca Anonymus de asemenea informatii
clnd vlahii erau In preajma sa? Toatd constructia autorilor despre
influenta lui Nestor asupra lui Anonymus se bazeazd deci pe simple
presupuneri. Vezi par. Anonymus din vol. I.
Simon de Kza, Gesta Hunnorum et Hungarorum, ed. G. PopaLisseanu, Bucuresti, 1935, P. 32. Despre continuitatea culturii romane
In Panonia vezi mai sus nota 57.
A. Armbruster, 1972, p. 32.
I. Moga, 1944, p. 16-17.
Stefan Pascu, op. cit., P. 51-53.

A. Armbruster, 1972, p. 33-34; G. Brdtianu, op. cit.,p. 18.

Anonymi Descriptio Europae Orientalis, ed. G. Popa-Lisseanu,
Bucuresti, 1934, p. 17. Vezi i idem, Romdnii In Descriptio Europae
Orientalis (R.I., 20, 1934, p. 101-111).
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 236-237.

Ibidem, p. 237-238; A. Armbruster 1972, p. 20-22; textul

In FHDR, III, p. 41.
Unii istorici maghiari au pus la lndoiald autenticitatea istoricd a pasajelor referitoare la romAni, afirmlnd cd Kekaumenos nu ar
fi stiut care este patria primd a vlahilor din Balcani, confundlnd Dacia
Traiand cu Dacia Aureliand. Vezi Gyni M., A legrgibb vlem4ny a
romdn np eredetrdl Kekaumenos 'navel mint a romdn tdrtnet forrasai

www.dacoromanica.ro

281

[Cea mai veche opinie despre originea poporului roman. Opera lui
Kekaumenos sursd pentru istoria romanilor], Budapest, 1944. Relulnd
studiul In anal urrndtor, acelasi istoric considerd c Kekaumenos nu
poate fi utilizat In sprijinul continua:Ali In Dacia si cd este imposibil" de gdsit o singurd dovadd despre prezenta vlahilor la nord de
Dundre tnainte de a doua jumdtate a sec. XII (L'oeuvre de Kekaumenos

source de l'histoire roumaine, In Revue d'histoire compare", 23,

1945, p. 96-180). Vezi si P. St. Ndsturel, op. cit., p. 93-94.
A. Decei, Asupra unui pasagiu din geograful persan Gardizi
(a. 1950), Bucuresti, 1936 (din. vol. Omagiu fralilor Al. f i Ion I. Lapedatu) ; A. Armbrustpr, 1972, p. 22-23. Dupd opinia lui Nikos Oikono-

mides, ar fi vorba de un trib turcic asezat in sec. XI pe valea Vardarului (VardariotesW

V .1.nd.r. : Hongrois install& dans la
milk du Vardar en934, In S.F., 32, 1973, p. 1-8).
E. Stdnescu, Les mixobarbares" du Bas Danube au XI-e
sicle (Quelques problmes de terminologie des testes) (NEH, III,

p. 50-51).
FHDR, III, p. 485.
Ibidem. p. 85, 109, 115. Vezi i Matyas Gyemi, La premire
mention historique des Vlaques des maids Balkans (Acta Antigua",
1952, nr. 3-4, p. 495-515).
P.St. Ndsturel, Coumans et Byzantins sous le rgne de Manuel
Comnen (Byzantina", I, 1969, p. 175).
Despre amestecul de populatii, din care nu lipseau romanii, vezi
mai nou Nicolae-Serban Tanasoca, Les mixobarbares et les formations

politiques paristriennes du XI-e sicle (RRH, 1973, nr. 1, p. 61-82).

Alentiondm cd unii istorici bulgari (de pildd, Vasilka Tdpkova-Zaimova)

cxclud pe romani dintre

mixobarbari. Vezi precizdrile lui

P. Diaconu, In R.Ist., 1977, nr. 10, p. 1295 i urm. Intr-o altd lucrare
a sa, au toarea amintitd admite, totusi, prezenta vlahilor in rIndul popu-

latiei de la Duntirea de Jos IncepInd de la sfirsitul sec. XI, guoigue

nous ne disposons pas d'information la-dessus" ! (La population du
Bas-Danube et le pouvoir byzantin, XI-e XII-e sicles, In Actes du
XV Congrs international d'tudes byzantines Aiken& Septembre
.1976, IV, Histoire, Athens, 1980, p. 334).

Textul In FHDR, III, p. 351.

Ibidem, nota 20. Vezi si P. Diaconu, Despre situalia politicd
la Duna' rea de Tos in sec. XII (SCIV, 1976, nr. 3, p.,299 301).
N. Banescu, In AIINC, I, 1921-1922, p. 154; Eugen Strinescu,
In RESEE, 1971, nr. 3, p. 585-593. Vezi i FHDR, III, p, 239
si nota 27.
A. Armbruster, 1972, p. 24.
282

www.dacoromanica.ro

FHDR, III, p. 259, 291; A. Sacerdoteanu, 1936, p. 243-245.

A. Armbruster,1972, p. 34-35. Vezi i idem, Nochmals Hersoge Rdmunc iizer Vldchen Lant" (RRH, 12, 1973, nr. 1, P. 83-100);
P.P. Panaitescu, p. 130, care anta c romnii sInt amintiti aldturi
pecenegi, vecinii lor din sec. IXX.
LI. Nestor, Autohtonia daco-romanilor In spagul carpato-dundrean, Bucuresii, 1942, p. 50 (din AARMSI).
V. Motogna, ,Dovezi noi despre vechimea poporului romdn

Ardeal (R.I., 9, 1923, p. 28-32); A. Sacerdoteanu,1936, p. 252-260;

C. Pavel, Ce ne spun cele dintti stiri documentare despre romdnii din
Bihor ? (Calendarul Bihorului", 7, 1927, p. 71-79); L. Minas, op. cit.,
p. 222-229; P.P. Panaitescu, p. 237-238, care citeazd documentul
din 1202, amintind de Fecior, Fata, Micu, Tata etc. din Bihor, i pe
din 1205 relativ la un sat scos de sub stdpinirea valahilor", documente ce nu stilt cuprinse In colectia Doc. priv. istoria Rorrulniei, seria
L; Pompei Boca, Vechimea documentar a localitdillor din judetul Bissrita-Ndsdud Secolele XIIXIV ( File de istorie", Bistrita, I, 1971,

p. 85-108) etc.
Szadeczky Lajos, Az oldh telepits

legels okleveles emlke

'Prima dovadd documentard a colonizdrii romanilor] (Szzadok", 42,

-1908, p. 577 sit urm.); Karcsonyi Janos, Az erdlyi szkelyek &IS
hadjarata 1210-ben [Prima campanie militard a secuilor din

Transilvania la 1210], Budapest, 1912 (extras din Szzadok", 46,

i Ilie Minea, Romdnii inainte de 1222. Noi contribuguni
(RIAF, 13, 1912, p. 226-233).
A. Sacerdoteanu, 1936, p. 255-456.
RHSEE , 1943, P. 91.
Doc. priv. ist. Rom., C, vol. I, p. 188.
Ibidem, p. 200.

1912). Vezi

Stdptnii
Oltului, Bucuresti, 1910.
Contribution et l'tude de la situation politique des Roumains

.de Transylvanie au XIII-e et au XIV-e sicle, Bucarest, 1940, p. 19.

Doc. priv. ist. Rom., C, vol. I, P. 209.
N. Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 30. Vezi si Thomas Ngler,
Silva Blacorum et Bissenorum (Tribuna Sibiului", 1969, nr. 531), care
aratd a., la colonizarea lor, sasii au gdsit In Transilvania o straveche
populatie romaneascr.
T.B., 1937, p. 136. Pentru alte documente de dupd 1224 vezi
A. Sacerdoteanu, 1936, P. 257-260.
Francisc Pall, Rornclnii din pezriile sdtmdrene (finutul Medies)

In lumina unor documente din 1377 (AIIC, XII, 1969, p. 7-33).

Documentele au fost publicate de Aloisio Mau, Vechimea rorndnilor
in Tara Oasului. Cinci documente papale, Roma, 1967.

www.dacoromanica.ro

283

S. Dumitraseu T. Bader, Afezarea dacicd de la Mediefut

Aurit (AAIN, IV, 1967, p. 122-125).
Fr. Pall, op. cit., p. 27.
Sever Dumitrascu, Scipdturile arheologice din anul 1970 de
la Mediqul Aurit Castel (Crisia", IV, 1974, p. 101-105).
Hurmuzaki, Documente, 112, p. 112; cf. D. Onciul, Scrieri
istorice, I, Bucuresti, 1968, p. 162.
110 Lis. Victor Spinei, Moldova In secolele XI XIV, Bucuresti,
1982.

H.H. Stahl, Contribulii la studiul satelor devalmafe romdnefti,

I, Bucuresti, 1958, p. 105.
F. Lot, Les invasions germanigues, Paris, 1935, p. 171, 218;
RHSEE, 1943, p. 49; R.Ist., 1980, nr. 4, p. 656.

www.dacoromanica.ro

Capitolul VIII
ROMANIL POPOR SEDENTAR.
ARGUMENTELE ETNOGRAFICE ALE
CONTINUITATII

Un alt argument utilizat de unii adversari ai continuitAii

a fost acela ca romtmii nu au constituit o populatie agricol
sedentar, ci au fost un popor de pstori nomazi; unii dintre
ei au mars atit de departe Inclt au sustinut c termenul vlah
nu este o denumire numai pentru romani ci pentru pstori 1

Primul romn care a combtut aceasta idee gresit a

lost A.D. Xenopol, care a adus argumente convingatoare
c romtmii au fost totdeauna agricultori, fapt care se opune
unei transmigrtiri complete dintr-o regiune In alt regiune" 2
De aceeasi prere a fost i marele istoric N. Iorga, care

sustinea di marea masd a poporului nostru a fost alcatuit

totdeauna din agricultori" 3.
Studiul organizarii obstii stesti i-a dat posibilitatea lui
P.P. Panaitescu s sustin t formarea poporului romn
se Intemeiazd nu pe stinele nomadismului de munte, ci pe
obstea agrarg, legatd de asezarea fix& si mai ales de o strveche organizare pe ginti, familii mari, care formeazg asociatia satului, de neconceput 1n risipirea nomad a pstoritului oilor" 4.
Unii istorici maghiari au afirmat cA majoritatea romnilor din Ungaria duceau In cursul veacului al XIII-lea si
al XIV-lea viata de pastori nomazi" i cti parte din ei au
.clevenit agricultori de-abia dup 1241, chid navala ttarilor
a distrus populatia maghiar din yes; dup opinia Ion, romnii, cresctori de animale, au avut nevoie de mai multe
veacuri pentru a se deprinde cu agricultura" 5.
La o asemenea asertiune, I. Moga s-a Intrebat cum este
posibil ca ttarii s fi ucis numai unguri, crulAnd restul
populatiei din Transilvania 6 Acest pretins Hungaricidium
a fost el alit de radical Incit pe marile latifundii n-a mai
rmas nici un tdran ungur, silind astfel pe primitivul cioban
www.dacoromanica.ro

285

roman, adus pe mosiile nobiliare, s chinuiasca veacuri

de-a rindul pe bietii proprietari unguri sa le dea lectii deagricultur ?". In cazul In care romnii ar fi invlat agricultura de la unguri, se intreba mai departe I. Moga, cum
se explica' lipsa totala a termenilor maghiari din agricultura
rom Ana ? 7.

In realitate, procesul este invers: sub influenta populatiei

autohtone, maghiarii, care formau un conglomerat de triburi fino-ugrice i turcice, si-au schimbat treptat modul lor
de viat,a devenind sedentari, asimilind In acelasi timp traditiile culturii materiale i spirituale ale autohtonilor" 8_
Afirmatia facuta de unii istorici maghiari ca romanii ar
fi fost pastori nomazi se bazeaza in primul rind pe confuzia
1ntre transhumanta si nomadism: tz auhumanta este plecarea dintr-un loc unde turmele au varat, In altul adapostit,
unde ele ierneaza, si ea a fost practicata de-a lungul veacurilor

de ciobanii din muntii Transilvaniei in baltile Dunarii si in

Dobrogea. Ei ii datoram, In parte, unitatea graiului 9.

Dei autorii amintiti stiu ca romanii din Transilvania

sInt oameni de munte, ne se rendent pas compte de la propriet conservatrice de la nzontagne en ce qui concerne la vie

humaine et donc de l'impossibilit pour un peuple de montagnards de mencr une vie nomade. Le nomadisme est un phenomne de steppe et non de nzontagne, et c'est pourquoi ceur
qui gardent les r(3nziniscences de la vie des steppes (comme les
Hongrois
N.S.) ne peuvent comprendre le sens de la vie
dans les monta;nes" 1 (nu in seama de proprietatea conservatoare a muntelui In ceea ce priveste viata omeneascd.
deci de imposibilitatea pentru un popor de munteni de
a duce o viata nomada. Nomadisnzul este un fenomen de
stepa si nu de munte si de aceea cei care pastreaza reminiscentele vietii de stepa (ca ungurii N.S.) nu pot Intelege

sensul vietii In munW).

In afara de aceasta, cind afirma c romanii au venit ca

pastori de-abia in secolul al XIII-lea (dupa unii chiar in

secolele XVXVI!), ils negligent le fait que les prs alpinsnaturels et les pciturages ne sont pas une invention ou un produir

du XIII-e, respectivement des XV-e XV I-e sides,

etaient exploit dj l'epoque des Romains, qu' l'poque des-

invasions des III-e XII-e sicles, ils ont pu nourrir et conser ver une population pastorale dans une region ou aucun des
envahisseurs n'a pus pntrer et que, dans ces regions, on peue
www.dacoromanica.ro
286

encore reconnattre aujourd'hui des terrasses agricoles recouyertes des fortes sculaires, indiquant une vie humaine permanente et que toute cette vie humaine est derneure en dehors
elu rayon d'information des documents jusqu'au moment ou
les ncessits fiscales s'y sont &endues n.
Dupa cum a subliniat Romulus Vuia, viata eeonomica a

unui popor nu poate fi tratata pe capitole izolate, lntre

ramurile economiei existind o strinsa interdependentd. Atare

legatura organich s-a dovedit deosebit de accentuata Intre

cele dou ocupatii de seam ale poporului roman: agricultura i pastoritul, ele existInd impreun i dezvoltindu-se
intr-o strinsa interdependenta. Legatura lor (dovedita de
studiul aprofundat al tuturor formelor pastoritului la romani) infirma categoric pdrerea eronata despre nomadism

la poporul roman, infirmind prin aceasta asa-zisa tea a

.admigratiei de peste Dunare In secolele XXIII" 12.
La aceasta trebuie sa mai adaugam constatarea faeuta
de P.P. Panaitescu, dup care o transhumanta a oilor din
sudul Dunarii si al Carpatilor spre Transilvania nu e pomenita
niciodat ; ea este o imposibilitate naturala, pentru c Transilvania, fiind asezata pe fata nordica i apuseana a mull-0lor, nu are pdsuni bune. Nici un pastor din sud nu s-ar gIndi

sa-si duca turmele in Transilvania, 4ar Cu pasuni srace.

Aceste Imprejurari economice naturale infirma parerea istoricilor care-si lnchipuie c neamul romanesc din Ardeal s-a
format prin venirea In masa a pastorilor romani cu oile lor
din Balcani si din Muntenia" la.
O importanta contributie la lamurirea problemei pastoritului romanesc In evul mediu timpuriu a adus I. Donat 14.
El a aratat ca la originea teoriei despre pstoritul itinerant
al protoromanilor stau cloud fapte indiscutabile, dar gresit
lntelese, i anurne: existenta In Peninsula Balcanied, In
Muntii Pindului, a unei populatii aromanesti care a practicat
un pstorit mai mult sau mai putin nomad si existenta la
nordul Dunarii a pastorilor transhumanti. Dup opinia sa,
teoria nomadismului are un viciu de logica ; ea ne obliga
sa accept:dui, ca dovedit, urmatoarea evolutie In istoria
popoarelor din sud-estul Europei: pe de o parte, protoromanii, popor nseut din cloud neamuri sedentare si agricole
dacii i romanii si-ar fi prsit satele i viala asezat
din cauza migratiunilor ; pe de alta parte, In acelasi spatiu

dunrean, populatii stravechi nomade, venite din stepa

rdsariteana, si-ar fi schimbat la rIndul lor felul de viata,
www.dacoromanica.ro

287

dar de data aceasta In sens centrar, spre a trece la agricultura. Ceva mai mult ; se accepta implicit ca migratiunile
au determinat numai pe urmasii daco-romanilor sa adopte
viata nomad a, In vreme ce toate celelalte populatii sedentare

din vecinfitate si-au putut pastra felul de viat. In plus,.

trebuie subliniat imprejurarea ca poporul care, potrivit
acestei teorii, a devenit nomad, din sedentar cum fusese
Inainte, si ca atare a trait mai multe secole fara un spatiu
national propriu, era tocmai poporul cel mai numeros si,

cu exceptia grecilor a si albanezilor, cel mai vechi (deci cu

cele mai adInci radlicini In propriul au pamint) din sud-estuI
Europei" 15. Se intelege ca. asemenea fenomene nu au fost
posibile.

In dell de aceasta, pe baza unor date statistice, acelasi_

autor a dovedit ea transhumanta a fost un fenomen limitat din punct de vedere economic si exceptional din punct
de vedere etnografic", deoarece populatia romneasca a
practicat mai ales pastoritul agricol 16, bazat pe miscari

de mica amploare 17
La o concluzie asemanatoare a ajuns si R. Vuia, potrivit
cAreia tipul cel mai raspindit era pastoritul agricol local, iar

al doilea ca frecventa si distributie teritoriala pastoritul

agricol cu stina la munte. Teoria nomadismului la poporui
roman apare astfel In toata absurditatea ei, caci atit dovezile
istorice, eft, si cele etnografice, pledeaza si pentru trecut
pentru o viatA agricola-pastorala, chiar dad(' uneori a existat
o mai ridicata proportie in favoarea celei din urma". R. Vuia

a precizat di nici la sudul Dunarii nu se poate vorbi de

nomadism 7 ci de o transhumaryta complexa", cu o,
pendulare intre cele doua pasuni: vara la munte si iarna la
ses 18.

Problema a fost reluata recent de Corneriu Bucur, care a

aratat ca exista o deosebire neta intre transhumanta practicata la nordul Dunarii si aceea de la sudul fluviului: prima
este o deplasare a turmelor, Inscitite doar de un numar rectosde pastori specializati", pe cind cealalta consta In deplasarea
In masa a turmelor si populatiei satelor de munte din toamna
ping in primavara 19
Pentru transhumanta vlahilor sud-dunreni se poate cita
afirmatia lui Kekaumenos, potrivit careia acestia aveau
obiceiul ca dobitoacele si familiile lor sa stea din luna aprilie

ping In luna septembrie In munti inalti si In locuri foarte

288

www.dacoromanica.ro

reci", Referindu-se la acesti vlahi balcanici, locuitori ai muntilor, Ana Comnena sustinea ea acestia due o viat nomada",

adica se deplaseaza cu turmele de la munte la ses 20 Nici

unul din aceste izvoare nu vorbeste Insa de trecerea pstorilor de la sudul Dunarii la nordul fluviului.
Nu trebuie sa uitni apoi nici constatarea foarte intere-

santa pe care o face acad. David Prodan: toata discutia

In jurul pastoritului, seminomadismului romn In emigratie,

s-ar putea incheia mai curind cu o alt. concluzie : dintre

toate popoarele Transilvaniei, singuri rom Anil locuiesc in
toate tinuturile si In toate zonele ei, singuri ei exercitind,
In masuri corespunztoare, toate activittile economice indicate de solul sau, ei sint mai adaptati la natura si la toate
variatiile ei fizice, ceea ce inseamna ea dintre toate (popoarele)

ei Oa cei mai putin indicati de a fi socotiti populatia imigrata. Nici calificativul de oameni de munte, pstori, cu
care li Inzestreaza teoria (adversarilor continuitatii N.S.)
nu indica altceva cleat ca Transilvania, cu conformatia ei
fizica, trebuie sa fi constituit lnssi vatra lor biologica" 21.
Asemenea constatri nu au nevoie de nici un comentariu I
Sedentarismul populatiei daco-romane a fost dovedit
cu prisosinta si pe cale arheologica. Sintetizlnd rezultatele
cercetarilor arheologice din ultimele decenii, Ligia Barzu
afirm'd di nicaieri, din observatiile arheologice inregistrate
In asezari situate pe ambele maluri ale Dunarii, nu se constata

predominarea unei economii pastorale. Descoperirea unor

asezari cu mai multe niveluri apartinInd unor faze evolutive
ale aceleiasi culturi (Hlincea jud. Iasi, Spinoasa jud. Iasi,
Brateiu jud. Sibiu) dovedeste permanenta locuirii pe acelasi
teritoriu si transformarile gradate lnregistrate. Aceasta constatare nu face decit sa Intareasca observatia ... ca nu exista
nici o dovada serioas In favoarea ideii ca. romnii au facia
din pstorit o ocupatie permanent" 22 (subl. ns.).
*

Ca stravechi popor sedentar, romnii au mostenit si ocupatiile stramosilor lor, in primul rind agricultura, practicata
pe un sol atit de bogat ca cel al Daciei. Deosebit de semnificative pentru vechimea cultivarii cerealelor si bogatia recoltelor pe teritoriul Daciei Ant informatiile date de Arrian
despre expeditia lui Alexandru cel Mare Impotriva getilor
In anul 335 1.14r. Griul prin care treceau ostenii era atit de
inalt, Incit Alexandru a poruncit pedestrimii sa inainteze
www.dacoromanica.ro

289

culcInd griul cu sulitele aplecate ; iar calaretii urmau indatgi

prin partea de lanuri unde lnaintase falanga 23. Lanurile

Intinse de gnu ne aratgi cti agricultura era una dintre Indeletnicirile de baza ale geto-dacilor.
De mult interes s-au bucurat apoi versurile lui Horatiu,
in care se facea deosebirea Intre scitii nomazi si geto-dacii
sedentari, care se ocupau cu agricultura: mai fericiti traiesc

scitii tarani, ale caror care trag, dupa un vechi obicei, casele
lor mutatoare. (Mai fericiti) traiesc si getii, cei deprinsi cu
greutatile, ale caror cImpuri, nedespartite prin hotare, produc

o recolta pentru toti (comuna). Ei nu cultiva' decit un an

acelasi pamint ; misiunea lor sfIrsita, un alt (pamint) li ia
locul la aceeasi muncA si li face sa se bucure de munca lor" 23bis.

Este vorba aici de o agricultura rudimentargt, In care acelasi

agricultor schimba periodic pamIntul, deoarece populatia

era rara, iar pamintul virgin era infinit de mult. Aceasta
tehnic (asa-numita moind salbatica") a fost folosita ping
tirziu In evul mediu.
0 alta informatie pretioasa pentru importanta pe care
dacii o acordau agriculturii ne-o ofera lexicograful Suidas de
la care aflam ca, In timpul razboiului cu romanii, Decebal a
insarcinat pe o parte dintre nobilii sai sti Ea& grija de bunul
mers al agriculturii. De aceea, pe 'Duna dreptate, scriitorul
roman Columella, In opera sa Da re rustica, ii considera pe
geto-daci printre popoarele experte In lucrarea pamIntului"24.

Tinind seama de aceste dovezi

ca si de rezultatele

silptiturilor arheologice 25
nu este de crezut cd urmasii
unor agricultori atit de priceputi sgi fi devenit pastori nomazi.

Dimpotriv, concluzia arheologilor este aceea ea: le fondement de la vie rurale romaine en Dacie est reprsent par
les tablissements d'agriculteurs et p'lveurs de 'Alai],
lesquels sont d'ailleurs les plus nombreux et qui de ce fait
se retrouvent d'un bout it l'autre de la province, aussi bien
dans les rgions de plaine ou de collines, que le long de
cours d'eaux, en somme partout o la natura permettait
une bonne agriculture et des riches paturages" 26.
In Dacia romana, o parte din teritoriul devenit ager
publicus lndeosebi suprafetele din jurul castrelor militare
a fost cultivat de dacii autohtoni, care erau obligati &A
predea cereale si alte produse garnizoanei de care depindeau.

Date concrete despre modul cum erau cultivate aceste terenuri s-au descoperit in numeroase regiuni, Intre care si In
290

www.dacoromanica.ro

depresiunea Cimpulung 27 Cultivarea cerealelor, reclamatii

cu necesitate pentru brana, este o certitudine pentru ca

romanii aduceau aci unelte i metode tehnice mai perfectionate. Plugul roman, cu brzdarul triunghiular, ce avea
o suprafata mai mare fata de cel dacio, dadea un randament
comparativ mai ridicat" 28, ceea ce a determinat adoptarea

sa. Dupa cum a aratat D. Protase, in a doua jumatate a

secolului II repertoriul ustensilelor din diferite domenii de

activitate este in intregime roman".
O alt dovada important a continuitatii agriculturii pe
teritoriul Daciei o constituie terminologia folosita, care este
In cea mai mare parte (Indeosebi pentru operatiile i cerealele

mai importante) de origine latina: a ara (arare), a semana

(seminare), a treiera (tribulare), a secera (sicilare), a culege
(colligere), gnu (granum), secara (secale), mei (milium),
orz (hordeum), alac (auca)
termen folosit numai la
nordul Dunrii
spic (spicum), paie (palea), neghina
(nigellina), apoi pamint (pavimentum), cimp (campus),
arie (area), falce (falx) etc. 29.
Le maintien, dans le trsor de la langue roumaine, de
I ermes agricoles d'origine gto-dadique, mais spcialement
le fait que la terrninologie agricole fondamentale est d'ori-

gine latine, prouvent que, dans ces rgions, les lments

essentiels de la technique agricole Wont pu se perptuer
que par la population daco-romaine", arata V. Neamtu3.
Continuitatea practicarii agriculturii pe teritoriul Daciei
este dovedita de izvoare demne de incredere din secolele
IVVI. Intr-o scrisoare din secolul al IV-lea, adresata de
comunitatea cretina din Dacia celei din Cappadocia, referitoare la Patimirea sfintului Saya" ce trise intr-un sat
din nordul Dunarii, se gasesc informatii cu privire la existenta unor sate stabile, cu o populatie sedentarti, indeletnicindu-se cu agricultura si cu un inceput de diferentiere
intre sraci i bogati.
Un alt izvor de epoca, Strategikon-ul, redactat de imparatul bizantin Mauricius pomeneste de populatia romanica
din nordul Dunarii, vorbind latineste, cu sate asezate de-a
lungul riurilor, avind ea ocupatie agricultura si cresterea
vitelor, iar ca mod de organizare obtile agricole.
In afara de aceasta, caracterul agricol-pastoral al vechilor obsti satesti reiese si din Imprtirea traditionala a teritoriului in dou unitti: cimpul i psunea (cuprinzind
pdurea); in timp ce majoritatea membrilor se ocupa de
www.dacoromanica.ro

291

agricultura, numai un grup restrins are in seama ingrijirea

turmelor" 31.

Pe ling& terminologia de baza, continuitatea practicarii

agriculturii pe teritoriul Daciei mai este dovedita de utilizarea in cursul evului mediu a unor instrumente agricole mostenite de la geto-daci sau de la romani 32, ca s'i de pastrarea

unor practici si obiceiuri mostenite si ele de la daci sau de

la romani 33.

Dupa cum arata etnograful R. Vuia, credintele, legendele si practicile in legatur cu aceasta indeletnicire (agricultura
N.S.) sint atit de numeroase, incit tratarea lor
ar reclama volume intregi. Bogtia lor se poate explica numai
considerind agricultura ca una din cele mai vechi si de baza
indeletniciri ale poporului nostru... Daca romanii ar fi fost
numai un popor de pastori, ar fi cu neputinta stk. gasim multimea obiceiurilor agrare conservate intr-o forma arhaica,
ce denota vechimea si importanta ce le-a acordat poporul
nostru prin pastrarea lor" 34.
Nu trebuie sa uitam nici multimea asa-numitelor gropi
de bucate, nelipsite din toate asezarile dacilor si care au fost
utilizate de taranii rom'ani pina tirziu in evul mediu. Exis-

tenta, capacitatea diferita si numarul lor mare in multe

din asezarile rurale cercetate arheologic arata caracterul
agricol al asezarilor respective" 35, afirmatie valabila atilt

pentru daci, cit si pentru urmasii lor, romanii. Daca ar fi

fost pastori nomazi, la ce le-ar mai fi folosit gropile de
bucate ?

Cercetarile lui L. Somesan au dovedit di romiinii din

Transilvania au practicat agricultura si in regiunile muntoase unde s-au refugiat ; dovadd sint ogoarele amenajate

sub forma de terase succesive, cu razoare inalte si stravechi,

care se intilnesc ping la 1200-1300 m inaltime, atit In Muntii Apuseni, cit si In Muntii Banatului, In Carpatii Meridionali, In Muntii Rodnei si Cgliman, in apropierea a numeroase
sate 36. Prezenta araturilor In terase In aceste regiuni inalte,
mai potrivite cresterii vitelor cleat agriculturii, se poate explica numai prin retragerea unei populatii agricole din zone
mai joase in aceste regiuni mai inalte de refugiu" 37
Practicarea agriculturii In regiunile de munte este dove-

dita, de asemenea, si de toponimie. Dupa cum a aratat

C.C. Giurescu, exista numeroase urme de locuri, sate, coline

ti versante in Carpali care amintesc de cultivarea cerealelor,
292

www.dacoromanica.ro

in special a meiului (numit in vechime mglai) si a secarei,

plante care au nevoie de o perioada de vegetatie mai scurta,
cu puling cldurg, si care pot fi cultivate si In regiunile muntoase ; dintre acestea amintim: satul Malaia pe Valea Lotrului, valea Malaele si muntele Fetele Malaii In Muntii Buzaului, valea Mlaiului in Subcarpatii Buzaului, culmea Malaestea In judetul Neamt, sau satul Secaria, in judetul Prahova".
Din aceeasi categorie face parte si numele muntelui Paringul,
care vine de la numele popular de cereala, paring, ce desemneaza cloud plante: dughia si meiul. Este foarte probabil ea

s-a dat acest nume muntelui Paring datorit ogoarelor de

mei si de dughie de la poalele de pe versantele sale. Topicui

Paring ilustreaza limpede o paging din agricultura romaneasc In munti, In evul mediu timpuriu, in timpul popoarelor migratoare" 39.

0 situatie asemngtoare a fost semnalata si In regiunea

Muntilor Apuseni, unde se intilnesc toponime de genul:

Mgzriste (de la mazare), Parinciste (de la pgrinc = mei) sau

Valea Agrilor (de la agru = ogor), care constituie dovezi de
netaggduit ca Indeletnicirea statornicg a locuitorilor a fost
agricultura 49.

In domeniul viticulturii 41, pe lingg numerosi termeni fie

de origine dacica (strugure), sau romana (vita, vie, coardg,

calcatoare etc.), continuitatea este dovedita de folosirea

acelorasi instrumente Incepind din vremea daco-romanilor
pin &are zilele noastre. Astfel, tipul de tease cu bIrna orizontalg, de factura greco-romana, a fost introdus de colonistii romani si folosit mai ales In Transilvania, ca si bota sau
botul, vas de lemn tronconic, de aceeasi origine ; calcatoarea
tronconica de tip mediteranean s-a impus tot In Transilvania, impreung cu celelalte cloud piese aduse tot de romani.
In sfIrsit, tipurile de cosoare curbate dacice, calcatorile scobite rudimentar intr-un trunchi de copac, teascurile etc.,
toate au o mare vechime si dovedesc continuitatea practicgrii viticulturii pe teritoriul tarii noastre incepind din vremea dacilor 42.

La fel de veche este si apicultura, In care cei mai importanti termeni sint tot de origine latin: albing (albina), miere
(rnele, mel), ceara (cera), fagure (favus, favulus), pgstura
(pastura) etc. 43.
De multimea albinelor din regiunea de l& nord de Istru
vorbeste istoricul grec Herodot (secolut V 1. Hr.) ; ceara
si mierea geto-dacilor, care erau apicultori de seam, eran
www.dacoromanica.ro

2g3.

mrfuri cautate de colonistii greci de pe coasta dobrogeana

IncepInd din secolul al VI-lea 1.11r.
La rindul lor, romanii au fost cei mai vestiti apicultori
din antichitate. Dupti anul 106 d.Hr., Dacia devenind provincie romanti, Vranii localnici au inceput sa practice si ei
albinaritul dupa metode 1nvtitate de la colonistii romani.
Mestesugul s-a perpetuat apoi In cursul 1ntregii or1nduiri feudale, ping In timpurile noastre, transmitIndu-se cu cea mai
mare fidelitate, In toate lucrarile legate de apicultura, tra-

ditia romana", arata G. Bartos, specialist In problema ".

Tog termenii invocati mai sus, ca fi vechimea uneltelor

utilizate In agricultura' $i viticultura, constituie dovezi signre
despre caracterul sedentar al populatiei daco-romane. Daca

ar fi niste pastori nomazi, umblind cu turmele prin toata

Peninsula Balcanic si Invatind tirziu agricultura de la sIavi,

asa cum vor sa-i prezinte adversarii unii interesati ai
continuitatii In Dacia Traiana si unii istorici neinformati, o
asemenea terminologie agricola, viticola si pomicola, nu s-ar

putea explica. Ea este, dimpotriv, foarte naturala daca

admitem ca daco-romanii si-au vazut Inainte de agricultur

sub toate formele, platind lima dijma noilor ocupanti ai

tarii", strata C.C. Giurescu 45.

Ca popor sedentar, romanii au utilizat o serie de instrumente de lucru mostenite de la romani. Printre acestea, un
loe important 11 ocupa morile de apa, cunoscute Inca' din
epoca daco-romana. Exista un argument foarte puternie
In sensul continuittii morii de apa, si anume terminologia
ei esentiala care e de origine latina". Daca moara de apa ar
fi fost introdusti mai tIrziu (cum sustine etnograful Kos
K&roly), fiind 1mprumutata de la popoarele vecine, cum se
explica cti (romnii) n-au imprumutat si terminologia esentialti aferenta a poporului vecin respectiv ?", se Intreba, pe
bunti dreptate, C.C. Giurescu ".
Vechimea neIntrerupta a utilizrii morii de ETA, Incepind
din secolele II-111 d.Hr., este dovedit si de toponimul Riu
de Moare din Tara Hategului care deriva din latinul vulgar
ri (v )u de molae 47.

Alte doua instalatii hidrotehnice cu nume latin care, ca

si moara de /IA au fost utilizate far lntrerupere, slnt piva
si vIltoarea, care serveau la Implslitul sau Ingrosatul si batutul testiturilor de Ilna ; primul deriva din. pilla, iar ce! de-al
294

www.dacoromanica.ro

doilea din voltoria. In Vrancea se Intilnete i denumirea de

vistiere data instalatiilor hidrotehnice In care se prelucrau

tesaturile: acest termen, avind ca etimon cuvintul vestis,
care Inseamna vemInt, este o dovad a In plus a continuittii

Indeletnicirii in legatur cu lucrul tesaturilor" 48.

Un alt aspect important al continuittii vietii pe teritoriul Daciei, pus in lumina de descoperirile arheologice, este
valorificarea rezervelor miniere, indeosebi a metalelor de
baza: fierul arama. Dupa cum a aratat Stefan Olteanu,
specialist in problema, vestigiile activitatii de extragere,
reducere i prelucrare a metalelor atesta o neintrerupta valorificare a acestora, din epoca dacica pina tirziu In evul

nu numai a rezervelor miniere organice primare, bogate In

minereuri metalifere (precum cele din Transilvania sau Dobro-

gea), ci i a depozitelor secundare, a mineralizatiilor sedi-

mentar-aluvionare, atit de raspindite pe intreg teritoriul

%aril. Cercetarile din ultimele decenii au demonstrat ca aceasta

Indeletnicire a continuat i dupa secolul al IV-lea, in aceleai

centre de exploatare miniere din etapa precedenta, In aceleai maniere tehnice i chiar In conditiile descoperirii de
noi rezerve miniere. Din totalul de 60 localitti In care au
ieit la iveala vestigii ale reducerii minereurilor i prelucrarii metalului obtinut, datind din secolele IVXI, 20 dintre
ele apartin secolelor IVVII, iar restul secolelor VIIIXI".
Se intelege ea o asemenea activitate nu este compatibilii
cu nomadismul; populatiile nomade nu s-au indeletnicit cu
exploatarea minereurilor i nici cu prelucrarea acestora.
Faptul ca poporul roman a fost un popor sedentar este
dovedit nu numai de imprejurarea ea a practicat fara Intrerupere agricultura, dar i de cltiva termeni moteniti din

limba latin, printre care Ord (de la terra) 50, sat (de la
fossatum) 51, pmint (de la pavimentuni) etc.

Inca din 1939, N. Iorga cerea sa se acorde o mi mare

atentie obiceiurilor poporului nostru, felului sail de a se
imbraca foarte deosebit de felul de peste Dunare, ceea ce
inseamna ea n-au putut veni de acolo ; sa studiem o arta
popularli care nu este cu totul aceeai ca la slrbi, bulgari,
albanezi i greci" : din acest studiu, considera marele istoric, se pot trage concluzii care sa reduca la tacere pe adversarii continuitatii 52.
www.dacoromanica.ro

295

Una dintre cele mai insemnate contributii la lmurirea

problemei a adus etnograful Romulus 1, uia. El a artat ea
in Transilvania stilt dou feluri de asezari: satele vechi de
forma neregulata (cu case izolate, rasfirate, satele de vale si
satele ingrmadite) si satele mai noi, create prin colonizare,
dupa un plan stabilit, fie de-a lungul drumului (cum sint
satele sasesti), fie de forma patrulaterd (cum sint satele mai
noi din Banat si Arad, din secolele XVIIIXIX).
Satele ingramdite, rasfirate, cu case izolate si cele de
vale sint cele mai vechi, fiind specific romnesti. Satul cu
case izolate de tip arhaic se intilneste indeosebi In regiunile
muntoase, unde se stie c'd populaia romaneasca a fost foarte
numeroas. intrucit romnii sint singurii care locuiesc in
sate de tip arhaic, putem afirma in baza studiului asezdrilor
cel mai important factor cu privire la ocuparea unui tinut

di In Transilvania si Banat elementul cel mai vechi si deci

autohton nu poate fi decit elementul romanesc". Se intelege
ca daca romnii ar fi venit in Transilvania In secolele XII
XIII, in calitate de colonisti, satele lor ar fi trebuit sd ai-

ba o forma sistematizata, asa cum au satele colonistilor

sasi 53i

Existenta unor asezari risipite sau dispersate, in locuri

izolate pe Inaltimi sau in paduri, constituie o imposibilitate
la o populatie venita din alte part intr-o lard deja populat,
deoarece, daca noua populatie vine in masa, ea trebuie s
fie colonizatd dup anumite reguli, Cu aszri de tip compact". In plus, o popula0e imigrant nu ar alege pentru a
se stabili locuri greu accesibile, in munti si pduri, deoarece
acestea Oa bine cunoscute, de regul, tocmai de locuitorii
cei mai vechi".
Cit priveste satele de vale, care formeaza tipul caracteristic romlinesc pentru regiunea subcarpatica, trebuie sa mai
amintim aici si constatarile lui Radu Popa, referitoare la
gruparea acestor date in asa-numitele cnezate de vale constatate pe Valle Viseului, Cozaului, Izei, Marei etc. din Maramures in secolul al XIV-lea, dar avind o vechime mult mai
mare 54.

Dar nu numai forma satelor, ci fi aceea a curfilor atest

vechimea elementului romeinesc: pe cind colonistii au introdus in Transilvania curtea francona, popu/atia romneasca a

folosit curtea de forma neregulata, Indeosebi de forme arhaice, cum sint curtea dubla si ocolul ptrat. in consecint',
si curtea Ia romni prezinta, In toate privintele, forme arwww.dacoromanica.ro
296

haice ale populatiei autohtone... care lipsesc la celelalte doua

grupuri etnice din Transilvania" ce folosesc in marea lor ma-

joritate curtea francona, introdusa de sai in secolele XII

XIII 55.

Un alt cunoscut etnograf, Nicolae Dunare, studiind gospodariile cu curte inchisa i Intarit sau cu ocol, existente
In diverse zone din Transilvania i Banat, a aratat ca acestea 1i au originea In gospodriile cu curti
a
asemntoare celor descoperite in Muntii Orbitiei, regiune
dacice'Invecinata
cu zonele unde existau pin de curind asemenea gospodrii 56.

Pe ling forma, i terminologia curtii este deosebit de

graitoare: partea consacrata locuintei i agriculturii
treazd termeni de origine latina: poarta, casa, curte, arie
etc., pe cind pentru cea rezervat creterii vitelor se folosesc
denumiri de origine slav: ocol, ograda, grajd, poiata,
vranit etc. Peste vechiul fond latin i agricol se suprapune
deci influenta slav, legat de creterea vitelor.
Dup cum rezulta din spaturile arheologice, forma cea

mai freevent de locuint a dacilor a fost semibordeiul,

locuinta putin adIncita in pamint i de obicei cu o singura

camera 57, forma de locuinta utilizat Indeosebi In regiunile

de clmpie ping In secolul trecut datorit continuitAtii de viata

a autohtonilor.
Casa pstreaza nu numai numele latin, dar i o seam de
elemente arhaice. S-a remarcat astfel ea planul casei preistorice de la Ariud (jud. Covasna) corespunde tipului arhaic
de cas, cu tirnatul in coltul casei, din Tara Hategului 58.
Un alt element arhaic este acoperiul tuguiat i extrem de
inalt pe care-I au casele din Tara Hategului i Muntii Apuseni, dou din vechile regiuni locuite de daci.

Un alt element stravechi al casei este vatra liber cu

coul piramidal denumit caloni" In Tara Hategului, care
pastreaz numele latin, aa cum latine sint i caldare, cuptor si test, accesorii folosite la &it.
Marturiile etnografice invocate de R. Vuia sint confirmate de rezultatele cercetarilor lingvistice i istorice, conform carora Banatul, Oltenia i Transilvania de vest (Tara
Hategului, Muntii Apuseni) trebuie considerate ca vatra
strveche a romanilor, aici s-a pstrat aria palatizarii dentalelor, fapt ce dovedete o veche influent:a* slava, ce nu s-a

putut exercita asupra romanilor decit in aceste regiuni de

la nordul Dun'rii.
www.dacoromanica.ro

297

In numeroase wzdri dacice s-au descoperit euptoare de

pline, care, ca forma si dimensiuni, se aseamAnd cu cuptoa-

toarele de pline ce se mai IntlInesc qi astazi In unele sate

romaneti" 59, ceea ce dovedete continuitatea folosirii aces-

tora din vremea strdmosilor nostri.

*

Nu numai etnografia ci i. arta popular* en Techimea ei

milenar, vine In sprijinul continuittii. Dup cum au dovedit specialitii, arta noastra populard este grefatd pe un fond
strdvechi, atestat In supravietuirea unor elemente de culturd materiald, ca i In organizarea sociald 6.
S-a demonstrat, de asemenea, elementul de continuitate
din ceramica populard romneascA, cu forme, decoruri si
tehnici Intilnite Inch' din neolitic 61 Ceramica neagra, asemdnatoare ca tehnicd i forma cu ceramica geto-dacied, s-a
mentinut pe ambele versante ale Carpatilor estici, ca i In
vestul Olteniei. Persistenta elementelor preistorice a fost
depistat mai ales In regiunile addpostite si ferite de influente
din afard 62.

In domeniul ornamenticii s-a constatat, de asemenea, o

continuitate elocvent. Un motiv vechi din arta popular
este pomul vietii" ; dupd cum au artat specialiSii, existd
un tipar local, traco-dacic, care este cel mai vechi til cu cea
mai larg eirculatie In arta populard romneascil 63

0 alt grupare Insemnatd de motive ornamentale o formeazti motivele sau semnele solare, utilizate IncepInd din
neolitic pind In vremea noastr 64.
SA' mai amintim apoi cd numeroase elemente de port
popular (cojocul, cdciula, gluga, sarica, opincile etc.) Isi
au originea in portul dacilor, ilustrat pe Columna lui Tratan
i pe monumentul Tropaeum Traiani ". Aa cum spunea
N. Iorga
citat i mai sus felul deosebit de a se Imbraca
al romnilor, fatd de locuitorii de la sudul Dundrii, constitine Ina o dovad cd ei nu au venit de acolo ".
Dar nu numai arta populard, ci i unele productii literar-folclorice pdstreaz amintirea persistentei elementulni
daco-roman In Dacia. Dintre acestea amintim legenda atilt
de cunoscutd a Dochiei i a lui Traian 67, sau doina specific
romneascd, al cdrui nume trebuie legat de latinescul dolor (= durere) i care e cu totul diferit de epicu/ balcanic
i slay 68.
298

www.dacoromanica.ro

Putem spune in concluzie

impreuna cu R. Vuia

ca civilizatia noastril popularil este marturia cea mai sigurd

a vechimii poporului nostru pe acestelocuri, dovada mai sigura
decit documenteie scrise ale cancelarii/or curti/or straine, ce
inregistrau numai evenimentele zgomotoase, de la suprafata,
si nu luau la cunostinta viata adinc inradacinata E,3i perma-

nenta, dar lard istorie, a marilor mase de la tara, care In

tacere au urzit temelia neclintita a neamului" 69.
Forta de transmitere a unor elemente de cultura' mate-

riala demonstreaza astfel trainicia firului neintrerupt al con-

tinuitii spirituale pe teritoriul Romniei i ea nu poate

fi explicata decit printr-o continuitate de vietuire, dovedita
cu argumente de necontestat 70
NOTE
B. Hciman, Gli Angioini in Ungheria, Roma, 1938, p. 560;
L. 'Palmas (Treml), Romains, Romans et Roumains, p. 47, 51, care
afirma: le sens de patre du nom vlach est done un prcieux tamoignage,

prouvant que l'occupation primitive des Roumains est chercher

dans la vie nomade pastorale qui, sur certains points et a certains
moments, pouvait rev6tir la forme de transhumance"; M. GyOni,
La tran,shumance des Vlaques balhaniques du Moyen Age (Byzantinoslavica", 12, 1951, p. 29-42) ; idem, Le nom de Vla.hoi dans l'Alexiade

d' Anne Comnene (Byzantinische Zeitschrift", 1951, p. 258).

Dupa cum a aratat P. *t. Ndsturel, aceasta identificare se bazeaza
pe textul Anei Comnena, care vorbete despre cei care practica viaja
nomad& i care In limba vulgara se numesc valahi"; este vorba, In
realitate, de pastori nomazi valahi" din Peninsula Balcanied, unde
existau Insa i numeroi valahi sedentari ( Les Valaques balcaniques
aux X-e XIII-e sicles, in Mouvements de population et colonisation
dans la Romanie grecque et latine, Amsterdam, 1979, p. 99-100).
ca L. Thalloczy urmInd opiniile lui
Alti istorici maghiari
Rethy, dupa care numele roman ar deriva din cuvintul latin rumis=
mamela oilor ( I), au mers pina acolo filet sa afirme: cuvintul rumun
(Illyrisch albanische Forschungen, I,
Inseamna deci mulgator"
Mtinchen-Leipzig, 1916, p. 44; cf. T.B., 1937, p. 314).
A. D. Xenopol, p. 209-210. Despre ideile lui Xenopol In
aceasta problema vezi M. M. Bulgaru, Alexandrescu-Dersca, A. D. Xenopol pi continuitatea poporului rot-am In Dacia pe baza permanensei

www.dacoromanica.ro

299

indeletnicirilor sale agricole, In vol. A. .D. Xenopol. Studii privitoare

la viata pi opera sa, Bucuresti, 1972, p. 47-61.

Vezi i N. Dundre, Interdependenla ocupagilor traditionale la
rorruini, factor de stabilitate i continuitate (Apulum", VII/2, 1969,
p. 529-550), care constata cd asezarea agricold a constituit tipul
de bazd, atit ca forma initiald, cit i prin caracterul de masa al acestui
tip, prin insumarea unui complex de factori de productie caracterizati
prin stabilitate i continuitate".
N. Iorga, Popor de pistori sau de plugari ? (Albina", 1927,
.p. 393-395). De altfel, asa cum a remarcat P. P. Panaitescu, p. 119,
viata pastoreasca p cea agricold sint forme de viatli care nu se schimbd
usor una pentru alta".
Ibidem, p. 115.

Documenta, p. XIII, XVI. Practicarea agriculturii de catre

romni cu mult 1nainte de secolul al XIII-lea al pretinsei lor reintoarceri" este doveditd alit de izvoarele documentare, cit si de cele
arheologice. Din numeroasele studii privind aceasta problemd citdrn:
Stefan Olteanu, Aspecte ale dezvolairii agriculturii pe teritoriul Moldovei

prii Romdnepti in secolele X XIV (T.N., II, 1971, p. 31-43) ;

Dan Gh. Teodor, Descoperiri arheologice in Moldova referitoare la agri-

cultura din secolele XIXVI e.n. (ibidem, III, 1973, p. 223-232) ;

Stefan Olteanu, Agricultura la est pi sud de Carpati In sec. IXXIV
(M.N., 1974, p. 35-55) ; Emil Lazea, Agricultura in Transilvania in
secolele XI XI V (R.Ist., 32, 1979, nr. 3, p. 481-503) ; E. I. Emandi,
Cultura plantelor In nordul Moldovei (secolele IX XV ) in lamina
-cercetarilor paleobotanice (Hierasus", 1979, p. 51-84) ; Stefan Olteanu,

Cultura cerealelor la est pi sud de Carpali in secolele IXXIV (T.D.,

1981, p. 173-184) ; Nina Neagu, Agricultura la sud de Carpaii En

secolele IVXI in lamina cercetr1rilor de la Sirna, jud. Prahova

(T.N., 1981, p. 129-132) ; St. Olteanu, p. 58-77 (prezentare generala); Dan Gh. Teodor, Date noi priyind agricultura la est de Carpaii
in secolele IVXI e.n., In vol. Profesorului Constantin Cihodaru
la a 75-a aniversare, Iasi, 1983, p. 16-24; N. Dundre, Agricultura
tradilionald la roindni, In Materiale de tistorie agrarci a Romdniei, Slobozia, 1983; Ghenutd Coman, Contributii la cunoasterea vigil agrare
din Moldova En perioada secolelor VXII, in Ialomila. Studii ci cercetiri, Slobozia, II, 1984 etc.
Deosebit de importante stilt depozitele de unelte agricole descoperite In sdpAturile arheologice. Vezi: Stefan Dnil, Depozitul de
unelte agricole din secolul al XIII-lea descoperit la Sieu (A.S., I, 1972,
p..1817-199) ; Thomas Nagler, Ein mittelalterlichen Werzeugfund aus
Pretai (FVL, 22, 1979, nr. 2, p. 24-29) ; Mihai Bldjan, Eugen StoicoVici,

300

www.dacoromanica.ro

Atelierul de unelte agricole din secolul XII, descoperit la Hopirta (jud.

Alba) (AMP, 1980, p. 397-401) ; loan Emdi, Un depozit de unelte

medievale descoperit la ySoimi (jud. Bihor) (sec. XIII) (Crisia", 1980,
p. 533-537) etc.
O dovada elocventa despre importanta agriculturii la inceputul
sec. XIV, intr-o straveche regiune romaneasca cum este Tara Hategului, o constituie cele 12 pluguri reprezentate in altarul bisericii din
Streisingeorgiu (Adrian Andrei Rusu, Reprezentdri de pluguri pe
fresca monumentului medieval de la Streisingeorgiu, jud. Hunedoara,
In R.Ist., 29, 1976, nr. 7, p. 1059-1065).
I. Moga, 1944, p. 43, unde se citeaza un document din care
rezulta ca tatarii nu faceau nici o deosebire intre popoarele pe care le
atacau: inter terras Olachorum de Kirch, Saxonum de Barassu et
terras Siculorum de Sebus".
Cu toate acestea, autoriilucrdriiErdly Trtnete afirma mai depar-

te, cu aceeasi seninatate: o urmare directa a invaziei Ware a fost

imigrarea masiva a romanilor" ( !). intructt pasunile bogate din
regiunile muntoase ofereau posibilitate de trai in primul rind pastorilor,

este de inteles cd regii au populat aceste domenii din jurul cetatilor

cu pastori romani, care s-au retras din Bulgaria si Serbia" (vol. I,
par. Invazia tiltard $i consecinfele ei). De unde o fi de inteles" i cuni
i-or fi chemat regii pe acesti pastori, care se aratau gata sa Nina la
aceasta chemare, mister total ! Neoroeslerienii renunta cu greu la
opiniile lor preconcepute !
I. Moga, 1941, p. 12. Vezi si E. Petrovici, Continuitatea dacororncind f i slavii (Transilvania", 1942, nr. 11, p. 870), care remarca

numarul mare de termeni de origine slay& din agricultura, primiti

de romani in timpul convietuirii cu slavii.
Mircea Rusu, in vol. Relations, p. 213. Despre stadiul seminomad la care se gaseau maghiarii vezi mai nou Gy. Gyiirffy, Autour de
l'tat des semi-nomades : le cas de la Hongrie, In Etudes historiques

hongroises, Budapest, 1975, p. 220-238.

Stefan Metes, Pdstori ardeleni in Principatele Ronulne, Cluj,
1266; Andrei Veress, Pdstoritul ardelenilor in Moldova fi Tara Romdneascd, Bucuresti, 1927; Sabin Opreanu, Contributiuni la transhumanja
din Carpatii Orientali, Cluj, 1930; N. Dragomir, Oierii mrgineni
Iranshumanta lor in Dobrogea de sud (Analele Dobrogei", XIX, 1938,
vol. II) ; R. Vuia, Tipuri de pdstorit la romdni, Bucuresti, 1964 (cu
bibliografia mai veche).
Despre vechimea pastoritului vezi: Vasile Tara, Terminologia
mdrturie a unitii imbu ci poporului rorncin (AICED,
pdstoreascd
seria A, 1980, p. 151-161) ; Adrian Riza, Istorie prin fapte de limbd
mo", baci", rdzds" Fi structuri striivechi de organizare sociald (Tran-

www.dacoromanica.ro

301

silvania", 1981, nr. 1, p. 12-16, nr. 2, p. 9-10); C-tin Dominte,

Drom, simbrd (asocialie pelstoreascd). Note de etimologie romanicd

(SCL, 1983, nr. 3, p. 535-539).

I. Moga, 1944, p. 22. In plus, P. P. Panaitescu, p. 119, a mai
remarcat i deosebirea radicaRi dintre transhumanta nord i sud-dundreand: prima este ascendentd, pe cind cea de a doua este descendentd.
I. Moga, 1944, p. 40.
R. Vuia, op. cit., p. 218-219. Vezi si Nicolae Dunare, Interdependenia ocupariilor tradigonale la romzini, factor de stahilitate

continuitate (Apulum", 1969, P. 529-550).

P. P. Panaitescu, p. 146.
Pcistoritul romdnesc fi problemele sale (Studii", 19, 1966,
nr. 2, p. 281-305 + 1 h.); idem, La vie pastorale chez les Roumains et
ses problmes (D.R., 1973, nr. 1, p. 78-103).
I. Donat, Pdstoritul romdnesc, p. 283-284. Pentru Incadrarea
pastoritului romAnesc In eeonomia pastorald europeand vezi N. Dundre,
L'elevage des Pays Carpathiques dans une perspective integraliste et
europenne (terminologie) (Tibiscum", 1986, p. 31-42) precum
Actes du colloque international L'levage et la vie pastorale dans les
rnontagnes de l'Europe au Moyen Age et it l'Epoque Moderne", Universit de Clermont
Ferrand, 1984.
Deosebit de importante OM rezultatele sdpdturilor arheologice
de la Bucov-Prahova, din care rezultd ea' locuitorii din aceastd asezare
erau crescdtori de animale. Vezi Sergiu Haimovici, Fauna din asezdrile
feudale timpurii (secolele VIIIIX) de la Bucov-Ploiesti (SCIV,
1979, nr. 2, p. 163-213).

Pentru o altd regiune a tarii vezi Georgeta El Susi, Materiatul

faunistic din asezarea din secolut al VIII-lea e.n. de la Cornea- Cduniia
de Sus" (com. Sichevila, jud. Caras-Severin (SCIV, 1989, nr. 4, p. 371
375). Vezi i Apulum", 1987, p. 197-209.

Pentru Moldova vezi: Sergiu Haimovici, Studiul materialului faunistic din asezdrile de la Cirligi-Filipesti (sec. IIVI e.n.) f i lzvoare-

Bahna (secolele VIIX e.n.) (Carpica", 1984, p. 95-99);

idern,

Studiul materialului osteologic descoperit In cloud asezdri subcarpatice

datfnd din sec. V VII e.n. : Davideni (jud. Neami) i ,Stefan cel Mare

(jud. Bacdu) (Carpica", 1986-1987, p. 251-260) ; idem, Studiul

resturilor paleo faunistice din asezarea de la Lozna

Strateni, datind

din secolele VII V III e.n. (Hierasus", VI, 1986, p. 83-95) etc.
Cercettitorii au subliniat faptul c numdrul mare de restuii
opsoase studiate (descoperite in sdpdturile arheologice N.S.) argumenteazd o preocupare constantd a populatiei straromAnesti pentru
cresterea i Inmultirea animalelor i, indirect, atestd practicarea unei

302

www.dacoromanica.ro

agriculturi relativ dezvoltate" (Paul Georgescu

Claudia Lisovschi

Mihai BlAjan
Marin Georoceanu, Studiul faunei din locuinfele

prefeudale (secolele VII VIII e.n.) de la Alba Julia, In Apulum",

1986, p. 180).

Deosebit de interesantd este si terminologia, despre care vezi

G. Giuglea, Elemente pentru a cunoafte istoria formrii limbii qi poporului romd n. Problema alimenteirii vitelor fi a omului la doco-romani
(C. Ling., III, 1958, p. 53-59), reprodus In G. Giuglea, Cuvinte romdnefti fi romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, Bucu-

resti, 1983, p. 191-199.

I. Donat, op. cit., p. 294.
R. Vuia, op. cit., p. 218-219. Vezi i idem, Studii de etnografie fi folclor, II, Bucuresti, 1980, p. 217-336.
Corneliu Bucur, Directii ale demografiei istorice romcinefti
transhumanta pastoral (R.Ist., 1978, nr. 12, p. 2285-2304) ; idem,
Zur Problematik der Transhumanz bei der Rumnen (FVL, 1984, nr. 1).
Vezi j idem, Invariant fi variabilit ate in pstoritul tradigonal. Despre
momentul apariliei, cauzele qi caracterul transhumaniei pastorale a
romnilor (AMET, 1978, p. 125-146), unde se aratd cd transhumanta

nord-dunareanA este o form& de cooperare comercial& apdrut In

secolele XIIXIV, produc,erea de lina-marf& pentru industria textill
transilvaneana, practicatd de o populatie sedentara. Intr-un alt articol
al sau, Noi contribugi etnologice la stabilirea pro filului istorico-cultural
al poporului ronuin, In vol, Repere sibiene. Studii j referate susiinute
in cadrul festivalului cultural-artistic Cibinium 76, Sibiu, 1977, p. 75
80, acela.si autor a sustinut In mod logic cd nu este posibil sd se nascl
un popor de pastori din dotta popoare; din agricultori s't mestesugari:
romanii.

Pentru legAtura dihotomicl dintre cele cloud ramuri de bazA ale

economiei vechi romAnesti putem invoca faptul ca, in timp ce Xenophon

li nurnea pe traci minctori de mei", romanul Columella ii descria pe

dad i ca fijad Mutori de lapte" ; aceastA dubld ipostaziere a ocupapilor
apare redat& si pe Columna lui Traian de la Roma. Vezi Corneliu Bucur;
Ciyilizaiia populard romtineascii. (Etape .,si concluzii ale une cercetari
interdisciplinare) (REF, 1987, nr. 4, p. 361-362).

FHDR, III, p. 31-33, 109. Vezi si Th. Capidan, Romani

nomazi. Studiu din alga ronuinilor din sudul Peninsulei Balcanice,
Cluj, 1926, care arat& cd ace.stia au fost agricultori si au devenit pAstori

In vremea dominatiei slavilor. O opinie asemangoare la F. Lot: le

sens de berger adopt par les Byzantine s'explique par la condition
errante oft Goths et Slaves on rduit la population daco-romaine
des Balkans" (RHSEE, 1943, p. 51).

www.dacoromanica.ro

D. Prodan, 1944, p. 153. Vezi 0 A. Sacerdoteanu, 1968, p. 118,

care constata leggura dintre agriculturd 0 cre0erea vitelor, ca 0

Al. Dobo0, Un chapitre de l'histoire conornique des Roumains de Tran-

sylvanie. L'impik roumain de quinquagesima" (R,Trans., III, 1936,

p. 74-84). La opinia unor istorici maghiari dupd care romdnii ar fi
adus acest impozit de la sudul Dundrii, P. P. Panaitescu, p. 239, a

precizat ca nu contribuabilul aduce darea, care este stabilit de

stapInire, nu oferitd de supu0.
L. BArzu, p. 89.
FHDR, I, p. 584-585. Vezi i Cornelia Belcin, Ocupatiile
geto-dacilor in lumina literaturii antice (REF, 1968, nr. 1, p. 63-73) ;
Gh. David, indeletniciri agro-pastorale la geto-daci in opere istorice
antice, In vol. Strdmosii poporului romdn geto-dacii si epoca lor, Bucu-

re0i, 1980, p. 105-109.

23 bis. FHDR, I, p. 21.
C. C. Giurescu, p.41-42. Vezi 0 I. I. Russu, Elemente autohtone
tn terminologia ocupagilor (AMET, 1959-1961, p. 23-27).
A. Bodor, Agricultura in Dacia tnainte de cucerirea romand
(SCIV, 8, 1957, nr. 1-2, p. 145 0 urm.); I. H. Crian, Un depozit de
unelte descoperit la Lechinta de Mures (ibidem, 11, 1960, nr. 2, p. 292
0 urm.); V. Neamtu, La technique de la production craliere en Valachie

et en Moldavie jusqu'au XV II-e sicle, Bucarest, 1975, p. 18-22;

Silvia Teodor, Agricultura la geto-dacii din Moldova inainte de cucerirea

romand (Cercetdri agronomice In Moldova", 1978, nr. 4, p. 147-152).

Despre o scend reprezentind treieratul, aflatd pe Columna lu

Traian, vezi N. Gostar, Une scne agricole de la Colonne Trajanne
(ASUC, 1972, fase. 2, p. 147-152).
D. Protase, Etablissements ruraux de la Dacie romaine (RRH,
1969, nr. 1, p. 5). Aceea0 concluzie 0 In vol. Autohtonii, p. 36.
Flaminiu Mirtu, Agricultura din depresiunea Cimpulung-Muscel

tn secolele III t.e.n. I II e.n. (T.N., I, 1969, p. 53-64). Faptul cd,

romanii aflati In castre erau aprovizionati cu cereale de populatia
dacd de agricultori este ilustrat de multimea rlnitelor aflate In aceste
castre, de pildd ld Pietroasa-Buzdu. Vezi Gh. Diaconu, Asezarea si
necropola de la Gherdseni-Buzdu. (Noi dovezi despre continuitatea
populatiei autohtone de la Dundrea de Jos) (SCIV, 1977, nr. 3, p. 431 456) .

Pentru alte descoperiri din aceastd epocd vezi: Marius Moga,

Doina Benea, Unelte agricole roniane descoperite la Tibiscum (Studii
0 comunicdri", Etnografie-Istorie, Caransebe, II, 1977, p. 321-329);
Nicolae Branga, Aspecte si permanente traco-romane, Timioara, 1978,
p. 115-125) (cap. Continuitatea prin unelte) etc. Un studiu recent
asupra dezvoltdrii agriculturii In Banat sub stdpInirea romana a alcd.-

304

www.dacoromanica.ro

tuit Liviu Marghitan, II, p. 34-67, care subliniaza faptul ca viata

rurala din Banatul epocii romane se dovedeste complexa i In acelasi
timp infloritoare". Vezi i Viorel Popescu, Scurt istoric al practicdrii
agricultura in spagul carpato-danubiano-pontic ca referiri la zona

Cara-Severin (Tibiscum", 1986, p. 43-51).

F. MIrtu, op. cit., p. 61. Despre plantele cultivate de dacoromani vezi amanunte la Marin Orciumaru, Considerata paleoetnobotanice f i contribula la agricultura geto-dacilor (T.D., IV, 1983,
p. 126-134, VI, 1985, p. 182-188, VII, 1986, p. 129-133 si VIII,
1987, p. 171-176).
C. C. Giurescu, p. 96-97; D. Macrea, Originea f structura
limbii rorridne, In Probleme de lingvisticd romdnd, Bucuresti, 1961, p. 12.
Cu toate acestea, In par. Invazia Ward fi consecintele ei, autorii

sintezei Erdly Tdrtnete, vol. I, afirma ca de-abia In secolele XIVXV

cnezii romani au integrat treptat In productia agricola pe supusii

lor romni, care puteau fi retrasi de la pastorit" (sic !), i aceasta numai
dupa ce si-au dat seama de avantajele agriculturii practicate de cine
credeti ?

de agricultorii slavi" I Atunci cum se explica faptul ca

termenii agricoli folositi de romni slut de origine latina? I-or fi Imprumutat tot de la slavi ? Totul e posibil and ai imaginatie !
Despre terminologia straveche a ocupatiilor agricole vezi Al. Bocanett', Terminologia agrard En limba romdnii, Cernauti, 1926.

Despre terminologia agricola latina folosita In partea de apus a

Transilvaniei, dovedind continuitatea populatlei din aceasta regiune,
vezi Pompei Muresan, Contribula etnografice la terminologia unor
elemente de culturd agricold din judepil Satu Mare (AMET, VIII, 1976,
p. 187-228).
O astfel de unealta, denumita coaftii, a fost descoperita la Sarmio
zegetusa i Intr-o locuinta din CaplIna. Vezi Ion Chelcea, Coafta
unealtd agricold strdveche, mrturie etnografico-arheologicd a permanenjei istorice a poporului romdn (REF, 1988, nr. 4, p. 349-350).
V. Neamtu, op. cit., p. 267. Despre vechimea termenilor folositi
In agricultura vezi si Al. Procopovici, Die Rumiinenfrage, Sibiu, 1944,
pp. 47-57, care discuta opiniile gresite ale lui Dumke.
Spre deosebire de romani, la maghiari termenii agricoli slut de
tdrkischen
origine bulgaro-turca (Z. Gombocz, Die bulgarisch
Lehnweirter in der unga.rischen Sprache, Helsinki, 1912, p. 190; Gy.
Gytirffy, Autour de l'tat des semi-nomades : le cas de la Hongrie, In
Etudes historiques hongroises, I, Budapest, 1975, p. 226).
Istoriadreptului romdnesc, I, Bucuresti, 1980, p. 128 (se citeazd
pentru sec. IV Acta Sanctorum, II, 2, si "lauricius, XI, 4, 1).
Despre obligatia autohtonilor de a furniza cereale populatiilor migratoare vezi mai sus cap. III i Mircea Rusu. In AMN, 1978, p. 199, care

www.dacoromanica.ro

305

aratd: produsele agricole erau principalul tribut dat populatiei dominante" de populatia autohtond sedentard. Amintim, de asemenea, ca
ambasada lui Priscus Retor, aflatd In drum spre resedinta lui Attila
din Panonia, a primit de la locuitorii satelor din stinga Dundrii, pe
unde trecea, mei si mied, produse ale unei populatli sedentare de agricultori (G. Popa-Lisseanu, Romdnii in izvoarele istorice medievale, p. 87).

R. Braumgart, Die Urheimat der Landwirtschaft aller indogermanischen V Olker, Heidelberg, 1912; V. Neamtu, op. cit.; Georgeta
Moran', Survivances gto-daces et daco-romaines dans l'agriculture

rournaine, In Actes, III, Bucuresti, 1980, p. 327-332; eadem, Elemente de substrat in tehnica obtinerii terenurilor agricole din regiunea
carpato-danubiano-ponticd (T.D., III, 1982, p. 68-75).

Pdrerea lui B. P. Hasdeu, dupd care agricultura romAnd s-a

ndscut" in Oltenia in sec. VIII d.Hr., este astazi total deptisitd (Originile
agriculturii la romdni, in Scrieri istorice, II, Bucuresti, 1973, p. 56-72).

Vezi si A. Sacerdoteanu, B. P. Hasdeu despre originile viniculturii

la rontdrti (Studii i cercetdri de istorie i etnografie", Golesti, 1974,
p. 269-274).
H. H. Stahl, Comentarii etnografice pe tema plugusorului
(REF, X, 1965, nr. 2, p. 152) ; R. Vulcanescu, Agricultura de munte
din vestul Carpatilor meridionali (ibidem, XII, 1967, nr. 2, p. 98);
Tancred Bitnneanu, Tinjaua". Persistenta unor strdvechi rituri agrare
In cultura populard romdneascd (Marmatia", I, 1969, p. 58-61) ;
Ion Cum, Maria Cuceu, Vechi obiceiuri agrare romdnesti. Tipologie
si corpus de texte, Bucuresti, 1988; Dumitru Pop, Obiceiuri agrare
tu traditia populard romelneascd, Cluj-Napoca, 1989 etc.
R. Vuia, Studii de etnografiei folclor, I, Bucuresti, 1975, p. 92.
D. Protase, 1980, p. 79. Pentru evul media vezi: Cdleitori
strdini, I, p. 99; R. O. Maier, Gropile de pdstrat bucate in Dobrogea
(R.M., V, 1968, nr. 3, p. 278); V. Neamtu, op. cit., p. 258-261; Elena
Maxim, Dovezi de continuitate in cultura popularii traditional& Gropile
de provizii (REF, 1989, nr. 3, p. 221-236), unde se string numeroase
date din descoperirile arheologice; Adrian Bejan, Elemente de continuitate daco-romand in a,sezarea de la Hodoni (jud. Timis), sec. II I I 11'

e.n. Tipologia gropilor de provizii (SIB, 9, 1983, p. 13-22).

Laurian Somesan, Vechimea i evolutia agriculturii romdnesti In
Transilvania, Brasov, 1941, p. 20. Vezi i idem, Alter und Entwicklung
der rumii nischen Landwirtschaft Siebenbdrgen, Bukarest, 1941.
R. Vuia, Dovezile etnografice ale continuitdtii (Transilvania",
1943, nr. 1, p. 24). Vezi i idem, Hautes cultures en terrasses en Tran-

sylvanie, Copenhaga, 1938, si P. P, Panaitescu, p. 150-151, care re306

www.dacoromanica.ro

marca faptul ca regiunea economicd de sub monte era pe vremuri cea

mai dens populatd si mai bogatd a idrii".
Amintirea acestor culturi In locuri inane se mai pZistra la tnceputul
secolului trecut, chid a fost tnregistrata de cronicarul Nicolae Stoica
de Hateg, Cronica Banatului, ed. D. Mioc, Bucuresti, 1969, p. 54; 55.
C. C. Giurescu, p. 8-9.
Idem,

topicului Paring". Date despre agricultura

romaneascd din Carpali in evul media, In vol. Omagiu lui Alexandru

Rosetti, Bucuresti, 1966, p. 303-306. Despre alte opinii vezi Mircea
Homorodean, Toponimul Paring (C. Ling., 1988, nr. 2, p. 137-140),

care sustine c termenul ar deriva din lat. palanca.

G. Giuglea, V. Tire, Toponime romcine,sti din Muniii Apusent

(Bdisoara, &wet, Muntele Sticelului) (Analele Univ. Timisoara",

Filologie, JV, 1966, p. 197-202).
Despre vechimea i continuitatea cultivrii vitei de vie vezi:
I. C. Teodorescu, Pe urntele unor vechi podgorii ale geto-dacilor, Bucuresti, 1964; Maria Coma, Date privind cultivarea vilei de vie la tracodad (sec. VI i.e.n.-sec. I e.n.) in lumina cercetdrilor arheologice (Pon-

tica", XV, 1982, p. 57-79); V. H. Baumann, Cu privire la cultura

vilei de vie in nordul Dobrogei, in antichitatea romand (RMM, 1989,

nr. 3, p. 53-59).
N. Al. Mironescu, Die traditionellen Werkzeuge
Paul Petrescu
des Weinbaurns ( Cibinium", 1966, p. 61-78); Nicolae Alexandru

Mironescu, Cu privire la istoricul viticulturii tradifionale ronuinesti

(Apulum", VII, 1969, p. 491-494); idem, Traditiile milenare ale
viticulturii rometnesti (Arges", 1967, nr. 10); idem, Practici, credinfe
obiceiuri legate de viticulturd (Rev. de horticulturd i viticultur",
1968, nr. 3, p. 55-58); idem, Consideralii privitoare lagenezafi istoricul
rspndirii vi fei de vie pe teritoriul Romciniei (Studii i comunican

de istorie si etnografie", Muzeul Golesti, 1978, p. 287-297; idem,

Cu privire la istoricul rdspindirea tipurilor de cdlcdtori fi teascuri pe
teritorial Romciniei (T.N., 1969, p. 91-101) ; Dorinel Ichim, Dovezi
etnologice fi paleontologice privind vechimea viticulturii in Moldova

centrald (Carpica", 1984, p. 209-218) etc.

Despre diverse obiecte metalice (cosoare etc.) utilizate de daci
ca si de romani vezi: loan Glodariu i Eugen Iaroslavschi,
fierului la dad, Cluj-Napoca, 1979, p. 79; Anton Paragina, Doud
piese de metal din fatclalismul timpuriu descoperite in comuna Jaristea,

jud. Vrancea (Studii i comuniari", Focsani, 1978, p. 81-84)..

Pentru vechimea i continuitatea pomiculturii in Transilvania
unde este atestata documentar Incepind din sec. XII vezi Romulus
Osianu, Citeva probleme referitoare la cultivarea pomilor fructiferi in
Transilvania (AMET, X, 1978, p. 109-123).

www.dacoromanica.ro

307

Despre continuitatea practicarii unei alte ocupatii sedentare,

grAdinAritul, 1ncepind de la daci i romani, vezi Maria Coma, Grdtlindritul in milertiu I e.n. pe teritoriul Romtlniei (Pontica", 1980, p. 164 184).

Pentru un alt aspect important, si anume pastrarea numelor de

plante si buruieni, vezi Al. Borza, Corelatia dintre flora Romtiniei
poporul romdn ( Rev. Institutului Social Banat-Crisana", 1943,
p. 149-172); Valeriu Rusu, Temeiuri etnobotanice ale continuittii
(Cronica", 1987, nr. 22).
Gh. Bartos, Vechimea albindritului la rom4ni (T.N., 1969,
vol. 1, p. 123-131); idem, Vechimea i continuitatea albindritului

In tara noastrd (Apicultura", 1969, nr. 4, p. 34-36); N. Branga,

Originile albindritului romdnesc (Apicultura", 1972, nr. 8, p. 35-39);
idem, Aspecte f i permanente traco-romane, Timisoara, 1978, p. 126-135
(cap. Originile antice ale unei indeletniciri pop ulare rorndnefti).

Importanta albinilritului in Dacia rezult si din faptul cA dacoromanii aveau chiar o zeit protectoare a albinelor: Diana mellefica
(N. Gostar, Cultele autohtone in Dacia romand, in AIIAI, II, 1965,
p. 241-243).
T.N., 1969, p. 124. Vezi si C. Hristea, Apicultura in Dacia
(Apicultura", 1970, nr. 12, p. 30-31). Pentru continuitatea practicarii
albinAritului in Transilvania vezi Emil Lazea, Apicultura in Transilvania in secolele XIXIV (R.Ist., 1979, nr. 3, p. 481-502), care
prezintA in introducere numeroase date despre vechimea acestei
1ndeletniciri.

C. C. Giurescu, p. 98-99.
Ibidem, p. 138. Vezi si P. P. Panaitescu, p. 148-149; Corneliu Ieremie, Cercetdri etnografice privind istoria tehnicii popultwe la
rorndni (Cibinium", 1967-1968) ; Corneliu Bucur, Consideratii istorice
qi etnologice privind aparitia instalatillor hidraulice pe teritoriul Romdniei (Biharea", 1976, p. 7-73 + pl.); idem, Moara de aptl in Dacia
romand in lumina descoperirilor arheologice (Cibinium", 1974-1978,

p. 183-198), unde se arata ca moara de apa a aparut in sec. IIIII

di-Ir.; M. Botezan, Apele in viata poporului romdn, Bucuresti, 1984;
Corneliu Bucur, Cicilizajia populard roindneascd (Etape i concluzii
ale unei cercetdri interdisciplinare) (REF, 1987, nr. 3, p. 243-256).
G. Giuglea, M. Homorodean, I. Stan, Toponimia comunei
RN de Mori ( Tara Hategului) (Fonetica i dialectologie", V, 1963,
p. 42 si urm.) ; Daniel Popescu, De la De architectura" lui V itruviu la
toponimia romtineascd (Tribuna", 9 iulie 1964).
C. C. Giurescu, p. 143. Vezi i Radu O. Maier Lia Stoica
Vasilescu, Meftefugurile ca formd de manifestare a continuitillii poporu-

lui rorndn (M.N., III, 1976, p. 315-320) ; Valeriu ButurS, Contributii

308

www.dacoromanica.ro

la studiul instalagilor traditionale pentru extragerea i prelucrarea metalelor din Muntii Apuseni, in Sesiunea de comunicri stiintifice a muzeelor. Etnografie f i art popular, Bucuresti, 1969, p. 208-222; Octavian
Radu Maier, Vrritul, o sire!: veche ocupatie popular, in acelasi volum.

p. 223-235; I. Iurasciuc, O tehnicd strdveche de viltorit (Cibinium",

1967-1968, p. 179-184); Corneliu Bucur, Evolutie qi tipologie in
sistematica instalatiilor traditionale din Romdnia (Cibinium", 1974
1978, p. 111-182); Cornel Irimie, Unitate, continuitate ci specificatie
in civilizatia f i arta populard rorndneascel (ibidem, p. 9-24) (ambele
lucrari cu bogata bibliografie ; Gh. Iordache, Mrturii etnolingvistice
despre vechimea meseriilor populare romdnesti, Craiova, 1980; A. Bej tn,
Dovezi atestind practicarea mestesugurilor in asezarea prefeudald de la
Remetea Mare
Gomila lui Paul" (jud. Timi ) (SIB, X, 1984) etc.

Mai amintim aci i obiceiul roman de a purta sarcini usoare

vase co ap5. pe cap, pastrat in regiunea cea mai intens romanizata
unde se conserva cele mai multe elemente latine In limba. Vezi
S. Mehedinti, Der Zusammenhang der rumdnischen Land schaft
mit dem rumdnischen Volke i S. Puscariu, Limba romdmi, I, Bucuresti,

1940, harta 30.

Stefan Olteanu, Permanente ale civilizatiei geto-dcwice i dacoromane in structura societdtii romdnesti (Carpica", 1980, p. 15 si urm.).
Vezi i Eugen Iaroslavschi-Richard Petrovszky, Cuptoarele de redus

minereul de fier de la Fizes, jud. Caras-Severin (Tibiscum", 1974,

p. 147-155); Eugen Iaroslavschi, Cuptoarele pentru redus minereal
de fier de la ,Sosdea, jud. Caras-Severin (AMN, 1976, p. 231-237) ;.
Stefan Olteanu, N. Neagu, D. eclaman, Tehnologia obtinerii fierului
din minereu f i problema continuitdtii istorice pe teritoriul Romdniei
in mileniul I e.n. (SCIV, 1981, nr. 2, p. 217-232): Eugen Stoicovici,
Ateliere siderurgice din secolele IV si XIXII in partea de sud a Bona-

tului (Banatica", 1981, p. 173-179) ; St. Olteanu, p. 78-95 (cu

o harta).
A. Balota, Une tmoignage historique : terra = tar (RHSEE,
14, 1937, p. 61-69) ; reprodus in vol. aceluiasi, Le problme de la con.-

tinuit. Contributions linguistiques, Bucarest, 1941, p. 13-25. Dupa

cum arata autorul acestui articol, sensul dat lui terra in limba romna.
dovedeste atasamentul neintrerupt al poporului Mil de pei mintul situ".
Vezi si Magdalena Popescu-Marin, Rom. Tara in con textul romanie
(SCL, 1987, nr. 2, p. 115-119).
Despre sensul diferit dat termenului terra in Apus, vezi: O. Brunner,

Land und Herschaft, Darmstadt, 1973; Stelian Brezeanu, La terra"

dads les Balkans au X III-e sicle. Une institution latine choue (RESEE,

1989, nr. 1-2, p. 3-9).

www.dacoromanica.ro

309

A. Balota, Un hritage aborigne : alb. fshat (shat), roum. sat

(fsat) (RHSEE, 14, 1937, p. 243-250), reprodus In acelasi volum,
p. 29-39. Vezi i Oh. Aldea, Sat"
sensuri etimologice, etnografice
yt sociologice (AICED, seria A, 1979, p. 47-54). Despre un alt termen

stravechi vezi Teodor Dama, Cutintul dacic vatrd", conftiint4

permaneng bimilenard a poporului romhn (M.A., 1980,

nr. 1-3,

p. 59-67).
N. jerga, Romanitatea Zn jurul Bra,sovului (R.I., 1939, p. 366
367). Despre asemdnarea unor obiceiuri din Transilvania cu folclorul
i etnografia din Italia vezi articolul Italia tnainte de domnirea romanitor (FMIL, XVI, 1853, p. 133-135).
.53. R. Vuia, Chronologie des types de villages dans le Banat et la
Transylvanie (R.Trans., III, 1936, nr. 1, p. 33-67); idem, Le village
roumain de Transylvanie et da Banat, In vol. La Transylvanie, Bucarest,
1938, p. 712 si urm.; idem, Dovezile etnografice ale continuittii (Transil-

vania", 74, 1943, nr. 1, p. 21-24); idem, Ethnographische Beweise

[fir das Alter und die Kontinuiteit des rumnischen Volkes in Siebenbargen, In vol. Siebenb rgen, I, Bukarest, 1943, p. 35-36. Dup. opinia

lui R. Vuia, satul Imprastiat (cu case izolate) dateazd din sec. VI,
iar tipurile de sat rdsfirat, sat de vale, sat Ingramadit s-au format

in secolele VIXII. DemonstrInd ca tipurile naturale de asezari

dateazd dinainte de sec. XII, R. Vuia spulberd teoria potrivit careia
romanii au Inceput a-si Mari asezdri de-abia In sec. XIV (REF, 1987,
nr. 1, p. 15). Vezi i idem, Studii de etnografie i folclor, I, Bucuresti,
1975, si II, 1980, p. 9-128; N. Dunare, Aezri omene,sti din spagul
rorndnesc. Consideratii diacronice Fi tipologice (Tibiscum", 1986,

p. 7-21).

Cf. si I. Moga, 1944, p. 117, care constata: les donnes ethnographiques nous montrent que ces regions de montagnes taient les
depositaires des tablissements roumaines disperses et dissocies
ainsi que des villages de la valle", constatare Intarit de documente.
Vezi i Lucia Apolzan, Carpatii tezaur de istorie. Perenitatea afe7Arilor risipite pe ineiltimi, Bucuresti, 1987, care urmareste vechimea
asezarilor IncepInd din epoca geto-dacilor, folosind argumente din
clomeniul arheologiei, istoriei, toponimiei i lingvisticii.
Vezi si Istoria dreptului romemesc, I, Bucuresti, 1980, p. 136, unde

se subliniazd faptul ca modal de formare a asearilor satesti constituie o dovada In plus a dezvoltdrii poporului roman pe teritoriul
ande locuieste si In prezent, modalitatile de formare a satelor corespunzlnd Intru total trecutului Insui al regiunii respective".
Despre asemanarea dintre asezarile dacice, In.sirate pe vdile durilor, si cele vechi romdnesti, vezi loan Glodariu, Arhitectura dacilor.
Cictilf i militar (sec. II I.e.n. sec. I e.n.), Cluj-Napoca, 1983.

310

www.dacoromanica.ro

Radu Popa, Tara Maramuresului in veacul al X IV-lea, Bucn-

resti, 1970, p. 150 si mm.

R. Vuia, Dovezile etnografice, p. 25.
N. Dunare, Contributii la studiul gospoddriei gird nesti cu curte

inchisd ci intdritd la romcini (Cumidava", III, 1969, p. 497-521)

idem, Gospoddrii cu curte inchisd ti intdritd in zona finetelor din Muniii

Apuseni (Apulum", VIII, 1970, p. 525-539). Vezi si V. Buturt,

Etnografia poporului romtin, Cluj-Napoca, 1978, p. 46 si urm., si
. Dunare, Continuitatea etnoculturald romcineascd In PcIdurenii Hune-

doarei (Sargetia", 11-12, 1974-1975, p. 383-389 + 2 h.), wide

se demonstreaza continuitatea Indeosebi In domeniul extragerii
topirii metalelor, dar si In alte domenii (locuintd, port etc.). Pentru
o alta regiune romaneasca veche
Marginimea Sibiului vezi
Corneliu Bucur, Noi dovezi etno-lingvistice ale permanentei populatiei
autohtone In Mdrginimea Sibiului, In Repere sibiene, 1977, P. 69-74.

D. Protase, 1980, p. 78-79.

Vezi: Dinu Antonescu, Casa do,cicd f i influetitele ei (Ariiitectura", 1976, nr. 4, p. 49-55) ; Nicolae Lupu, Contributii la cunoasterea
arhitecturii dacice reprezentata in reliefurile Columnei lui Traian
forme arhitecturale ale locuintelor grdnesti de la inceputul sec. XX pe
teritoriul Daciei (ibidem, 1978, nr. 5-6) ; Dinu Antonescu, Introducere
In arhitectura dacilor, Bucuresti, 1984.

Despre un alt aspect

asezarea centrald a vetrei, mostenitd

de la daci

vezi Enache $tefan, Ilie Sandu, Constructii cu asezarea

centrald a vetrei in nord-vestul Olteniei. Observatii asupra obiceiurilor
i credintelor legate de vatr (R.M., 1972, nr. 2, p. 157-162). Vezi
Georgeta Stoica, Organizarea interiorului locuintei gird nesti romdnesti
(Muzeul Satului. Studii i cercetari", 1971, p. 92).
D. Protase, 1980, p. 79.
Paul Petrescu, Mostenirea artisticd in domeniul artei populare
(SCIA, XI, 1964, nr. 1, p. 35-54) ; Wanda Wolski, Mocteniripreistoricein aria populard romcineascil (Apulum", VII, 1969, p. 445-477).

Vezi si P. P. Panaitescu, p. 169, care aratd: centrul artei populare plastice este casa..., podoaba ei de lemn sculptat, de scoarte,
icoane, cusaturi atIrnate pe pereti i oale" care formeazit un tct,
O dovada In plus cd poporul roman n-a fost niciodatil ratacitor ; el
traieste In case, creatia sa artistica e In legaturgi cu casa". Vezi i Radu
Florescu, Ileana Gaita, Casa o dovadd de continuitate. Mitologia casei

(Muzeul Satului si de Arta. Populara"), 1985, p. 131-135.

Despre vechimea practicarii olaritukti la daci, daco-romani
romani vezi: Sever Dumitrascu, T. Bader, Asezarea dcwilor liberi de la
Mediesul Aura, Satu Mare, 1967, p. 20-31, unde se descriu 13 cuptoa.re
de ars ceramicd ; O. Floca, St. Ferenczi, L. Marghitan, Micia. Grupul

www.dacoromanica.ro

311

de cuptoare romane pentru ars ceramicd, Deva, 1970; Maria Coma,

Cuptoare de ars cale din secolele VIVII descoperite la Radovanu-Dfov
(M.N., 1981, p. 241-248) ; Doina Benea, Atelierele ceramice de la

Tibiscum (Contribuiii la istoria atelierelor de ceramicd din sud-vestul

Daciei) (Potaissa", 1982, p. 22-40) (sec. IIIV e.n.) ; Tudor Papasima, Vasile Oprea, Un cuptor pentru ars cale din epoca feudald
timpurie (Pontica", 1984, p. 237-240) ; Maria Corusa, Cuptoare de
ars oale din secolele I e.n. IV e.n. In regiunile de la est gi sud de
Carpali (M. Ant., 1985, p. 171

184) ; Gh. Bichir, Cuptoare de ars

cerarnicif i figle la Stolniceni-Buridava (SCIV, 1989, nr. 1, p. 45-56);

Olteanu, p. 108-112; Mariana Marcu, Napolion Ungureanu, Cercetdrile

arheologice de la Hulani (jud. Botasani) (Hierasus", 1989, p. 223-233);

Dan Gh. Teodor, Agezarea feudald timpurie de la Epureni-Vaslui

(A.M., XI, 1987, p. 145 149), unde s-au descoperit opt cuptoare
pentru ars ceramica etc.
Despre vechimea foalelor utilizate la arderea ceramicii vezi
M. Brudiu, O strti veche inovalie tehnicit foalele descoperitd la

Crasnaleuca, comuna Colugca, jud. Botagani (Hierasus", VI, 1986,

p. 7-13).
Vezi

Barbu Slatineanu, Ceramica romdneascd, Bucuresti, 1958.

Apulum", IX, 1971, p. 750; Gh. Iordache, Mdrturii etno-

lingvistice despre vechimea olritului In Oltenia, In Contributii istorice,

II, Craiova, 1976, p. 97-118; Ghizela Suliteanu, Elemente de coatinuitate etnologial ale culturii neolitice Cucuteni-Bit iceni la poporul

nostru (REF, 1988, nr. 1, p. 17-38).

Paul Petrescu, Pomul

in arta populard din Romdnia

(SCIA, VIII, 1961, nr. 1, p. 41 si urm.). Vezi i Gheorghe Aldea, Con.tinuitatea poporului romdn in lumina simbolicii populare (RMM, 1978,
nr. 6, p. 13-19): Georgeta Stoica, Argunzentul etnografic al unitdjii
ci continuitgi poporului roman (Oltenia", 1981, p. 227-233) ; Nicolae
Danare, Teoria zonelor etnografice .,si vetrele etno-culturale de continuitale romdneascd (ibidem, p. 243-250).

Paul Petrescu, Imagini ale soarelui in arta populard (SCIA,

X, 1963, nr. 1) ; idem, Semnele solare In arta populard din Romania
(ibdem, XIII, 1966, nr. 2) ; *tefan Enache, Semnificalii ale sernnului
solar In arta populard rorndneascd, In Contribufii istorice, I, Craiova,

1972, p. 255-270.
Florea Bobo Florescu, Interpretarea elementelor etnografice de
nzonumentul de la Adamklissi (Tropaeum Traiani) (SCIA, 1955,

nr. 3-4, p. 29-80): idem, Geneza costumului popular (SCIA, X,

1963, nr. 1, p. 32 si urm.) ; idem, Opincile la romdni, Bucuresti, 1957;
R. Vuia, Studii de etnografie gi folclor etc.
.312

www.dacoromanica.ro

Despre aceastil problema vezi Zamfira Mihail, Terminologia

portului popular romdnesc En perspectivd etnolingvisticd comparatd
sud-est europeand, Bucuresti, 1978, unde se subliniaza vechimea portului popular, unitatea i continuitatea acestuia In evolutia sa pe teritoriul Intregii tari, ca i faptul ca terminologia Tle baza este mostenita
din limba latina, aceasta fiind un argument care se adauga dovezilor
incontestabile despre vietuirea permanent& a romnilor In spatiul
carpato-dunareano-pontic".
Despre vechimea tesutului mestesug casnic deosebit de dezvoltat In trecut vezi Stelian Dumitrascel, O problemd de etnoarheologie : Argeaua de lava in locuinte din secolele IXI de pe teritoriul
Romdniei (REF, 1989, nr. 4, p. 329-359).
Grigore Butureanu, Inca o dovadd la stdruinta romdnaor in

Dacia Traiand (Arhiva", II, 1890, p. 470-485). Vezi si G. PopaLisseanu, Urme de sit rbdtori pgIneti (C.L., 1907, p. 587-606).
P. P. Panaitescu, p. 173. Vezi si B. P. Hasdeu, Doina
toarnd pe Roesler (Columna lui Traian", 1882, nr. 10-12, p. 529-536) ;
Ghizela Suliteanu, Rdcicinile antice ale doinei rorniinesti in lamina
studierii comparative (Transilvania", 1988, nr. 8, p. 48-49) (rezumatul unei comunicari).
Despre mostenirea daco-latin& In folclorul romnesc vezi: Mihai
Pop, Sirbdtoarea Anului Nou in traditia populard, In vol. Striimosii
poporului romdn geto-dacii si epoca lor, Bucuresti, 1980, p. 188-196;
idem, Sdrbdtori rnecti de prima' var.+1 ca substrae geto-dac, In acelasi
volum, p. 196-203; idem, Genuine Ronzanische Elemente in der romd-

nischen Volkstradition (D.R., 1973, p. 255-262) ; Dumitru Pop, La

question de l'hritage latin dans le folklore roumain (ibidem, p. 263-269)

(cu bibliografia mai veche).

Despre originea pagina a colindelor (Calendele romane), aminlite
Inca din secolul al IV-lea In Martiriul Sf. Dasius din Durostor, vezi
G. Dem. Teodorescu, Notiunz despre colindele romcine, Bucuresti,
1879, p. 22; Nicolae Cojocaru, Obiceiurile populare si importanta lor
pentru unitatea istoricd a neamului rorrulnesc (REF, 1988, nr. 4, p. 352).
De curind s-a sustinut c termenii de en& i Sinziene stnt elemente stravechi de substrat traco-dac, eventual cu paralela ilirica.
Vezi Soria Paliga, Zeittiti feminine ale basmelor romdnesti. Zinele
Sinzienele, Originea cuvintelor si a cultului pro fan (L.R., 1989, nr. 2,
p. 141-149). Vezi i Gheorghe Gabriel, Elemente arhaice in spiri.tualitatea 'eche rorruineascd (REF, 1988, nr. 1, p. 46-62) ; Adrian
Fochi, Motive strilvechi in folclorul romdnesc. Problema continuadtii
in lunzina literatura populare (Luceafarul". 25 sept. 1976).
Nu vom putea aborda aci problema mai complex& a unor practici
obiceiuri stravechi, unele mostenite de la daco-romani. Despre aceastd

www.dacoromanica.ro

313

problema vezi mai nou: Mircea Valea, Anghel Nistor, Unele consideragi ca privire la obiceiuri striivechi romdnesti (Sargetia", X,
1973, p. 373-382); Petru Caraman, Sur l'origine thraco-illyrienne
de la fraternisation rivlle chez les Roumains et chez les autres peuples
balkaniques, In ActesrIII, p. 215-237; Mircea Valea, A. Nistor, Elemente ale culturii spirituale dacice In obiceiuri tradilionale ronzcinestt(Sargetia", 1981, p. 407-418); Alexandra Popescu, Mastenirea cutturald. geto-dacet (E.S., 1981, nr. 3, p. 35-37); Alihai Coman, Mitologia
populard romtineasca argument al continuitf ii i dinamicit
tradilionale (REF, 1988, nr. 1, p. 9-16); Ghizela Suliteanu,
Elemente de continuitate etnologicit ale culturii Cucuteni-Biliceni la.

poporul romcin (ibidem, p. 17-38).

R. Vuia, Dovezile etnografiee ale continuitillii, p. 30.
Apulum", IX, 1971, p. 751.

www.dacoromanica.ro

Capitolul IX

CONTINUITATEA ORGANIZARII
SOCIAL-POLITICE

Un alt argument legat de precedentul care pledeaza in favoarea continuitarii populariei daco-romane pe
teritoriul fostei Dacii Traiane este continuitatea organizarii social-politice motenite din timpul dacilor i al stapInirii
romane. Faptul principal al istoriei societarii din rara noastea dupa retragerea stapinirii romane arta P.P. Panaista In aceea ca viara acestei societari a continuat
tescu
timp de mai multe secole sub forma aproape exclusiva a
obtilor teritoriale libere", iar continuitatea obtilor pe teritoriul rarii noastre de la geto-daci pina la fondarea statelor
feudale Inseamna continuitatea poporului roman In Dacia,
ca popor wzat, teritorializat, permanent legat de pamint" 1.
Putem spune deci ca cel mai vechi fi lard 'intrerupere element
de continuitate fi de unitate El ofer obVea" 2.

Dupa cum s-a remarcat de curind Intr-un interesant stu-

diu privind evoluria societarii din Dacia dupa secolul al

111-lea, vitalitatea deosebita a acestei societari nu se explica
numai prin cauze biologice-demografice ci i prin structurile
social-politice", ceea ce ni se pare perfect adevarat 2 bis.

Daco-romanii, dei rupri de imperiu, aveau totu0 o

practica social mai avansata decit a migratorilor cotropitori, preciza A. Sacerdoreanu. Si, cum este i normal, veac
de veac ei au Imbogarit aceasta practica, fie din necesitari
interne, fie prin adaptare la cerinrele succesive ale noilor
stapIni, de origini atit de diferite" 3.
Limba rom 'Ana a pastrat numeroase noriuni de origine
latina sau autohtona privind organizarea social-politica' :
ginta (gens), seminrie, mo, sat (de la fossatum, loc intarit
cu un anr de aparare care aduce aminte de vremea clnd
satele se aparau cu mijloace proprii) 4, jude, judec (judex),
juder (judicium), rinut (tenetnm), lege (lex), domn (domiwww.dacoromanica.ro

315

nus), oaste (hostis)5, ceat (coetus), cetate (civitatern),

spada (spatha), arc (arcus), sageat (sagitta), fust-sulita
(fustis) etc.
Legatura aproape permanenta cu Imperiul RomanoBizantin a facut ca sigiliul Romei, prezent de la inceputurile
procesului de etnogeneza romaneasca, s marcheze puternic

organizarea politica a romanilor, ceea ce a determinat pe

unii istorici ca I. Nestor sa vorbeasca de temeiurile romano-

bizantine ale inceputurilor organizatiei noastre de stat" 6.

Persistenta termenilor privind organizarea social-politica
a daco-romanilor nu se poate explica altfel decit prin existenta unui popor de continuitate, autohton, cit i prin discontinuitatea migratorilor si a sistemului lor de administrare si
de dominare politica 7.
Unul dintre cei mai vechi termeni este acela de jude de

la lat. judex judectitor. Potrivit opiniei lui D. Onciul,

judecia, dupti numele ei latin, este o mostenire romana;

ea ne reaminteste organizatia comunal autonoma a coloniilor i municipiilor romane, conduse de duumviri iuri
dicundo adica judeci (indices). Aceasta institutie a urmat
se pastreze, cum se vede, ca o organizatie autonoma a romani-

lor sub stapiniri strine, adaptindu-se noilor imprejurari"

Dad(' populatia autohtona ar fi trecut la sud de Dunare
ar fi revenit peste citeva secole, ea ar fi cunoscut i aplicat
procedura extraordinara, in care dreptatea era distribuita
nu de jude, ci de dregatori, ca In dreptul feudal scris din
tarile romane dui:4 receptarea dreptului bizantin". In plus,
existenta judeciilor gemelare In Moldova, la inceputurile
statului feudal, poate fi explicata prin extinderea institutiei judeciei, deja existenta in Dacia roman, la dacii liberi
si adaptarea ei la structura duala gentilica" 9.
O institutie legata de prima este judelul; duptt prerea
lui A. Sacerdoteanu, aceasta ar fi cea mai lamuritoare" dintre vechile institutii: a inceput prin a fi institutie jurdica
si, pastrind aceast calitate, devine si institutia administrativa principald din istoria poporului roman. Prin aceasta se
continua' direct inssi ordinea roman" 10.

O alt institutie veche romaneasca a fost cnezul, condu-

ctorul unui cnezat. Originea acestei institutii a format

Cei mai multi istorici plaobiectul a numeroase studii

seaz originea cnezilor In interiorul comunitatilor stesti
libere, existente

cu inuit inainte de formarea statelor

f eud ale.

3L6

www.dacoromanica.ro

Unii istorici admit cbi cnezii ar fi de origine gentilic6 (deci

de la Inceput ereditarg), in timp ce altii (I. Lupas, Stefan

Pascu) ii consider ca decurgind din institutiile administrativ-judeatoresti, la inceput elective, ale comunittii satesti,
functii pe care cnezul le-a preluat de la fostul jude de ori-

gine roman (judex). Spre deosebire de unii istorici maghiari

(Lehoczky, Mliusz etc.), care afirm'a' c cnezatul ar fi fost

creatia elementelor militare ale ultimelor popoare migratoare (pecenegi, cumani, Mari), ce ar fi ajuns conducdtorii

grupurilor romanesti din secolele XIIXIV, toti istoricii

romni au sustinut vechimea institutiei, intilnit pe tot teritoriul locuit de poporul nostru.

Dup cum a artat P.P. Panaitescu, identitatea cnezilor cu nobilimea prestatal rezult din urmgoarele fapte:
cnezii apar in documente atit in Transilvania, eh i in Moldova si in Tara Romneasc6; ei formeaza o institutie general romneasc, deci anterioar separrii poporului nostru
in state diferite. Numele cnezilor, de origine slavon, inseamn

In diferite limbi slave: principe, nobil, sthpin. Din analiza

documentelor din cele trei tri romne rezult ciar CA' ei
formau o pAtur arhaic de stapini de sate" 12.
Cnezatul este, dupa D. Onciul, o institutie veche romneascti, anterioar cuceririi maghiare, chid cnezii se numeau
judeci, iar judecia se prezenta ca o institutie strlibun, mostenit din epoca romang, fapt ce se constat prin numele ei
latin" 13.

opinie asemildtoare a formulat si I. Bogdan, care sus-

tine ca institutia nu poate fi considerat un imprumut de

la vreunul din popoarele slave vecine", fiind continuarea
vechii judecii de origine roman, numele slay cnez suprapu-

nindu-se de la slavii ce trgiau impreun cu romanii" 14.

Dup opinia lui Aurel Cazacu, cnez ar deriva din cuneus

roman, de la care cnezul ar fi mostenit obligatia ostiiseasch

de a servi la oaste cu calul 15.
De altfel, trebuie spus c institutia cnezului a evoluat
altfel decit la slavi: in timp ce la acestia cnezul era domn si
stpin cu drepturi depline (ca la rusi sau la sirbi), iar voievodul numai un conducator secundar, insrcinat cu conducerea ostirii, la romni evolutia a fost invers: voievodul a
devenit domn si stgpin, in timp ce cnezul avea un rol secundar, fiind in subordonare NO de voievod (cazul Maramuresului este clasic: aici existau cnezi de sat si cnezi de vale,
subordonati. voievodului) 16.

www.dacoromanica.ro

317

Indiferent de originea institutiei cnezului, un lucru e sigur: ea este anterioara venirii maghiarilor In Transilvania 17

si reprezinta o forma proprie de organizare a populatiei

autohtone. Pentru atributiile cnezilor, deosebit de interesante skit stirile date de Rogerius In Carmen miserabile;
potrivit acestui izvor, In timpul venirii tatarilor, cnezii jucau rolul de intermedian: procurau pentru acesti stapini

efemeri cai, vite si arme, judecInd In acelasi timp pricinile

dintre locuitori 18 (functie preluath de la juzi).
0 alta veche institutie romneasca pe care maghiarii
au gasit-o la venirea lor in Transilvania este voievodatal,
constituit prin unirea mai multor cnezate 19. Dupa cum a
dovedit I. Bogdan, termenul este slay (Vojevoda) si Inseamna
conducator de oaste ; Inainte de cucerirea maghiara, voievozii erau sefii unor confederatiuni de cnezi". Dei termenul este slay voievodatul la romni s-a nascut In mod cu
totul independent de influentele straine" ; romanii au imprumutat deci numai termenul, nu si continutul notiunii 2.
Termenul de voievod a aprut foarte probabil in vremea
coabitarii romno-slave, chid a fast necesar di se organizeze
cete satesti de lupta lmpotriva incursiunilor barbare de pra&A. Dupa opinia lui A. Sacerdoteanu, acest moment poate
fi stabilit In timpul descompunerii puterii avare si inceputul
organizarii politice a slavilor, implicit si a daco-romanilor".
Dispunind de putere militara, voievodul a cumulat cu
vremea si alte atributii (administrative si judecritoresti),
Intarindu-si astfel puterea.
Chid statul maghiar a Inceput cucerirea Transilvaniei, a

gash aci voievodatele (ducatele) cunoscute ale lui Gel,

Glad si Menumorut, care au opus o rezistentl dIrza. Fa ptul

ca voievodatul este o forma de organizare politica anterioarri
cuceririi maghiare, ca ea era puternic Inradacinata In realitatile politice, explica pstrarea acestei forme de organizare

a Transilvaniei sub noua stapinire. Chid ungurii au vrut

sa impuna romanilor o regalitate pe care nu o cunosteau, ei

au respins-o. Actul de respingere a putut fi posibil, deoarece
atunci ei Isi aveau suficient de dezvoltata propria lor organizare, ajunsa la stadiul de targ. Astfel se explica de ce rega-

litatea maghiara n-a putut desfiinta voievodatul Transilvaniei" 21.

I I

Temeiul argumentarii contra teoriei unui vechi Ardeal

f Ara romani sta. In existenta, aici si nictiieri aiurea, a voie318

www.dacoromanica.ro

vodului, i anume intr-o forma care nu corespunde cuvintului slay intreg, ci prescurtarii i prefacerii lui romnesti...

Nu vom putea explica, fireste, existenta voievodului ardelean, copilreste, prin distanta terrtoriului", afirma N. Iorga22.

Existenta a numerosi voievozi In Transilvania consti-

tuia pentru marele istoric o dovada a continuittii populatdei:

un popor venetic poate pastra clasele lui superioare in orga-

nizatia proprie care i se recunoaste, dar el nu poate da elemente nobiliare care sa ramlie in mijlocul neamului si totusi s figureze alaturi de elemente asemnatoare din mijlocul stapinilor" 23.

La rindul su, I. Lupas sublinia: On ne trouve nulle part,

dans le territoire de l'ancien royaume de l'Hongrie,le souvenir
d'une organisation territoriale et politique identique celle du
voivodat de Transylvanie. Il en resulte qu'elle doit etre condidree comme un ancien produit specifiquenzent roumain que
la pntration hongroise dans cette rgion n'a pu draciner du
sol natal et dont elle n'a pu empcher plus tard le dveloppment,
malgr ses efforts soutenus comnze on le constate dans les nombreux documents de l'epoque 24"

La afirmatia unor istorici maghiari c voievodatul ar fi

o creatie a regilor maghiari, dup.& modelul marcii germane,

I. Moga a aratat: faptul c atit sasii cit i secuii departe

de a avea institutia voievodatului au primit de la rege

autonomia lor administrativa si juridica, dindu-li-se drept
conducator cite un comite, numit direct de rege, i anume
In asa fel cll. numitii colonisti sal nu fie supusi autoritatii
voievodului transilvan, ci numai regelui, constituie dovada
ca pina la 1176 acesta nu dispunea 'Inca de institutia voievo-

datului ca de un organ executiv al puterii regale

si

voievodatul transilvan reprezenta o ordine juridic& deosebita de cea adusa de sasi si de cea mostenit& de secui, deci
ordinea juridica autohtona. Organizarea unei marci dupa
model german in Transilvania s-a lovit de existenta adinc
inrdticinata a voievodatului, care nu a putut fi desfiintat
nici inlocuit" 24.
Dupa opinia lui A. Sacerdoteanu, faptul c ungurii nu au
reusit sa maghiarizeze populatia autohtond din Transilva-

nia se explica prin aceea ca ungurii au pus stapinire pe

aceast& tara destul de tirziu, cind poporul roman era constituit, avea o patura conduatoare capabila sa lupte pentru
sine si o suprastructura In masura sa nu mai primeasca influente noi. Vechile institutii ale romAnilor, care au ramas
www.dacoromanica.ro

319

intacte In Transilvania, si fondul de cuvinte, chiar si slay,

pe care romnii l-au transmis lexicului maghiar, slut o dovadd certd In acest sens. La acestea se adaugd faptul foarte
important ca ungurii n-au putut face o colonizare proprie In
Transilvania, multumindu-se cu o pdturd neinsemnat de
feudali. In aceastd pturd va fi integratd mai tirziu numai
ptura feudald a romnilor, acum numeroasd si foarte puternicd, atrasd prin privilegii, confesiune si functii politice
si administrative" 28.

Dupd opinia unor istorici romani ca: N. Iorga, I. Lupas,

t. Pascu, organizarea romanilor din Transilvania in districte si scaune de judecatd ar fi influentat si organizarea
colonistilor secui si sasi adusi mai tirziu aici de regalitatea
maghiard. Institutiile politice administrative secuiesti si

ssesti au adugat imprumuturilor din scaunele de judecatd

romanesti unele elemente noi, specifice modului de viatd al
acestor populatii, rezultind, astfel, anumite particularitti
deosebitoare, suprapuse peste fondul comun bstinas", arata
de curind t. Pascu.
La toate cele mai de sus se cuvine sd adugdm si asanumita lege romneascd" (jus Valachicum), pe care regalitatea maghiard a aflat-o In Transilvania si pe care a respectat-o si pdstrat-o 27

Trebuie sd subliniem faptul cd institutiile de care am

amintit (voievod, cnez, jude etc.) se Intilnesc numai la romdriii

din nordul Dundrii.

Dupd cum a remarcat Silviu Dragomir, daca ar fi venit

de la sudul fluviului, romanii ar fi adus de acolo o serie de
institutii care nu se gdsesc la nordul fluviului: Si les Roumains etaient venus d'une region quelconque situe au Sud
des Balkans et de la vieille Serbie, ils auraient apport avec
eux l'organisation sociale de leur region, h.. savoir le hameau,
les fraternits, les grandes tribus, les u voinici (les forts) et
peut-tre mme les u voyageurs (cdldtori) ou les bergers (tur-

mari), les celnici (= fruntasi) et les atunari ou les 4 primichiuri 28. Faptul cd aceste institutii se intllnesc numai la
sudul Dunrii este o dovadd cert cd romnii nu au venit
de acolo si cd si-au creat propriile lor institutii pe teritoriul
locuit de ei la nordul fluviului.

La aceste institutii trebuie s addugam ohaba, care,

neexistind la sud de Dunre, ramine caracteristicd numai

teritoriului dacic cel mai intens romanizat si reprezint continuitatea neIntrerupt a statului liber din vremea romana
320

www.dacoromanica.ro

pina In secolul al XIV-lea" 2. Referindu-se la denumirile

de localitati Ohaba i Ohabita, E. Gamillscheg le deriva de
la Intelesul lor, al vechilor stapini slavi, scutiti de once
dari.

S mai adaugm la aceasta prelioasa constatare i o alta

apaqinInd tot lui A. Sacerdoteanu: daca romanii din nordul

Dunarii ar fi venit de undeva din dreapta lui, unde viata

orseneasca nu a fost In general intrerupta, ar fi trebuit
aiba ori polis greco-bizantin, ori grad al slavilor. Ei nu au

adoptat nici unul nici altul, fiindca orasul lor era de fapt
un sat aglomerat, iar o orasul cel nou, de tip apusean, a
trebuit sa fie acceptat cu numele dat de transmitator: varos,
Insa catre 1400 era deja adaptat limbii romane: ora. Vechimea lui antestatala este evidente 30
NOTE
P. P. Panaitescu, Obstea fciratteasal in Tara Romdneascd f
Moldova. OrInduirea feudald, Bucuresti, 1964, p. 19-20.
A. Sacerdoteanu, 1968, P. 113. Pentru situatia din vremea ce
ne preocupa date interesante despra organizarea obstii satesti gasim la:
Maria Coma, Unele consideraiii privind organizarea sociala in regiunile
din nord-vestul Romdniei in secolele IVIX (Crisia", 1975, p. 85-97):
eadem, Considerala ca privire la obstea silteascd locald de pe teritoriul
Romdniei in sec. III V (M.N., III, 1976, p. 215-220) ; Stefan Olteanu,
Structuri social-economice si politico-militare pe teritoriul Romdniei

in secolele IIXI e.n. (File din istoria militara' a poporului roman",

10, 1982, p. 51-64) ; idem, Cu privire la structura sociala a comunitdiaor ste,ti dintre Carpaii ri Duna re In secolul al IV-lea e.n. (R.Ist.,
1984, nr. 4, p. 326-345) ; Bako Geza, Despre organizarea obstilor sdtesti ale epocii feudale timpurii din sud-estul Romdniei (SCIV, 1975,
nr. 3, p. 371-379) ; Adrian Bejan, Aspecte ale organizara economice
sociale si politice de pe teritoriul Banatului In secolele VIII I X e.n.

(SIB, VIVII, 1981) etc.

2 bis. Alex. Diaconescu, Coriolan Opreanu, in AIIC, 1988-1989,
p. 588.

A. Sacerdoteanu, 1970, P.

7.

V. Bogrea, Originea romd nescului sat (D .R., I, 1921, p. 253-257) ;

reprodus i in V. Bogrea, Pagini istorico-filologice, Cluj, 1971, p. 256 259.

Despre vechimea termenului vezi A. Sacerdoteanu, 1968, p. 118

(lucrare fundamental& pentru problema continuitatii reflectata in orga-

www.dacoromanica.ro

321

nizarea soc ial-politicd). Despre vechimea 0 dezvoltarea organizdri

social-politice vezi: Emil Cernea, Le rle del a communaut villageoise
dans la formation des Etats roumains fodaux (AUB, *tiinte juridice,

21, 1972, nr. 1, p. 19-28) ; Vladimir Hanga, Instituiiile politicojuridice autohtone in perioada migraiiilor (sec. JI VIII) Studii
0 cercetdri juridice", 1982, nr. 2, p. 153-158) ; Valeriu otropa,
Argumente juridico-institutionale in sprijinul continuitdiii romdneFti
(ibidem, 1984, nr. 2, p. 159-172).
Este tillul unei lucran i apArutd in AARMSI, 1943.
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 8.
D. Onciul, Scrieri istorice, II, p. 308-309. Despre rdspindirea
institutiei in Imperitil Roman vezi N. Iorga, Istoria ronninilor, II, p. 155,

159-161. De la populatta daco-romand au fmprumutat, desigur, i

gotii in sec. IV Until de judex ; Inainte de a trece Dundrea, Athanarich era numit iudex potentissimus (H. Wolfram, Geschichte der
Got en. Von der Anfingen bis zur Mitte des sechsten Jahrhunderts.
Entwurf einer historischen Ethnographie, Miinchen, 1979, p. 74-76,

83-96).
Istoria dreptului romrinesc, I, p. 146.
A. SacerdotRanu, 1968, p. 123. Vezi 0 P. P. Panaitescu, p. 155,
care constatd formarea acestor unitdti economice 0 politice pe vdile
rfurilor, dovadd numele judetelor dupd aceste ape.
Iosef Kem.iny, Ueber die ehemaligen Knesen und Knesiate der
IV alachen in Siebenbitrgen (Mag azin fiir Geschichte Siebenbiirgens",
II, 1846) ; I. Bogdan, Despre cnezii romdni, Bucureti, 1903; reprodus

I. Bogdan, Scrieri alese, Bucureti, 1968, p. 180-206; Dinu C.

Arion, Cnejii (chinejii) romdni. Contribuiii la studiut tor, Bucureti,
fn

1938 etc.
P. P. Panaitescu, Ob,stea jrdneascd, p. 67. 0 concluzie ase-

mandtoare la loan-Aurel Pop, Un cnezat maramurefan in veacurile

XIV fi XV. Citeva observaiii privind caracterul Fi specificul stdpinirii
cneziale (AMN, 1985-1986, p. 239-249). Vezi i Radu Popa, Tara
MaramureFului in veacul al XI V-lea, Bucureti, 1970, p. 145, care aratd

cele trei acceptiuni acordate cnezului: frunta al satului, cu atributii

administrative i judiciare ; institutie cu caracter politic din epoca primelor cristalizdri statale romdneti 0 TAApin feudal al satului.
13, D. Onciul, Scrieri istorice, I, p. 54. Despre opiniile sale vezi
A. Sacerdoteanu, Les tudes de D. Onciul sur quelques anciennes insti-

tutions roumains (RRH, 1973, nr. 1, p. 23-39).

I. Bogdan, op. cit.
Aurel Cazacu, Vechile organizd ri romclneFti. 0 ipotezd asupra
originii lor, Bucureti, 1947. Vezi 0 I. Minea, Originea romde a insti-

322

www.dacoromanica.ro

tatiunii cnezatului la noi (C.I., I, 1925, nr. 1, p. 412). Dintre lucrarile

mai noi vezi: Maria Holban, Variations historiques sur le problme
de cnizes de Transylvanie (RRH, IV, 1965, nr. 5, p. 901-923); Dragomir Silviu, Sabin Belu, Voievozi, cnezi ci crainci la romcinii din Muniii
Apuseni f i din regiunea Bihorului in evul mediu (AMN, III, 1966,

p. 173-181); Andrei Caciora, Eugen Clack, Cnezate f i

voievodate

arddene, In Studii cu privire la istoria Aradului in perioada feudalismului timpuriu, Arad, 1978, p. 104-137. Vezi i consideratiile
Stefan Pascu, Cnezi i voievozi ai Transilvaniei. 0 impresionanai lume
a obstii romdnesti (MJ., 1986, nr. 5-8).
Radu Popa, op. cit., Despre vechimea cnezilor din Hateg
vezi idem, O spadd medievald din Valea Streiului ci citeva consideraiii
legate de ea (Sargetia", 9, 1972, p. 75-88).
Dupa unele opinii, cnezatele ar fi existat incepind din secolul
al VI-lea. Vezi M. Coma, Les formations politiques (cnzat de vole)
du VI-e sicle sur la territoire de la Roumanie (Prace i Materialy",
Seria Archeologiczna, Lodz, 1979, p. 109-117).
Roland Schilling, Cu privire la cele mai vechi informatii scrise
despre cnezii romdni (Apulum", 1970, P. 41-48).
Despre cnezii i districtele banatene vezi V. Motogna, Contribujii
la istoria romdnilor Inindteni In evul media. Districtele romcinesti (Rev.

Inst. Social Banat-Crisana", 1943, p. 3-30). Despre procesul de decadere a cnezilor vezi Maria Holban, Deposedciri ci jztdeciiii in Banat pe
vremea Angevinilor f i ilustrarea lar prin procesul Yoya (1361-1378)

(Studii si mat. de istorie medie", V, 1962, p. 57-128).

Pentru modu1 clasic de alcatuire a voievodatului din mai
multe cnezate de vale vezi Radu Popa, Maramuresul.
I. Bogdan, Originea voievodatului la romdni, Bucuresti, 1902.
A. Sacerdoteanu, 1968, p. 123.
N. Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 35.
N. Iorga, Istoria romdnilor din Ardeal f i Ungaria, I, p. XII.
I. Lupas, &Tait& historiques dans le voivodat de Transylvanie
du XII-e au XVI-e sicle, Bucarest, 1938, p. 61 (si In limba romana).
Vezi i idem, Voievodatul Transilvaniei in sec. XII si XIII, Bucuresti,
1936).

I. AIoga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte i interpretdri istorice

(AIINC, X, 1945, p. 60, 61, 147).

Dei voievodul nu are niel o legatura cu limba maghiara, iar

slavii disparusera la venirea ungurilor in Transilvania, autorii lui
Erdly T6rtnete afirma In vol. I, cap. III, par. Invazia tiltard i consecinfele ei, c voievodul (vajda) a ajuns la romani de la unguri, care-1
cunosteau de la descalecare" si care 1-au dat functionarilor superiori
romani ce reprezentau autoguvernarea zonelor romane de frontiera,

www.dacoromanica.ro

323

organinte de ciltre autoritatile ungare. Dovada invocatd este zdrobitoare": functia nu apare la romnii din Fialcani" (!), deci
nu au adus-o de acolo. Dar existd dovezi cLI romnii au venit de acolo?

La fel se sustine despre termenul cnez c ar fi fost preluat nu

tn forma originar slavA, knez, ci In forma maghiara, kenez ; i aceVia
erau
bineInteles reprezentantii administratiei ungare. Cum se

explia atunci existenta cnezilor la romanii de dincolo de Muntii

Carpati, unde binefAcatoarea influentd maghiara nu se Intinsese?
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 9.
Valentin Al. Georgescu, Momente principale ale dezvoltdrii
dreptului romdnesc de la tnceputuri pind la constituirea statului national rorndn (R.Ist., 1976, nr. 10, p. 1792-1793). Despre mo*tenirea
veche dace-get& In vechiul drept romanesc vezi V. otropa, Coutumes
pr-romaines dans l'ancien droit roumain (RRH, 1980, nr. 1, p. 3-20).
Silviu Dragomir, La patrie primitive des Rournains et les fron-

fibres historigues (Balcania", VII/1, 1944, p. 98-99).

A. Sacerdoteanu, 1968, p. 114-115.
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 16.

www.dacoromanica.ro

Capitolul X
TOPONIMIA SI CONTINUITATEA

Un alt argument utilizat de unii dintre adversarii continuittii este lipsa unei continuitti corespunzatoare cu legile fonologiei romne in toponimia Daciei, cu deosebire a
numirilor de riuri
Intr-o istorie a Ungariei aparuta In 1975 la Londra, se
sustine din nou: faptul c nici un nume de ora q n-a supravietuit dominatiei romane In Transilvania i c romanii evului mediu au designat cbiar riurile importante prin nume
imprumutate de la slavi i de la unguri pare a dovedi ca.
parasirea Daciei a fost quasi-totala" !2
Cei mai multi dintre Invatatii care s-au ocupat de aceast
problema au sustinut i sustin insa contrariul. Chiar W. To-

maschek, unul dintre adversarii continuitatii, afirma acum

mai bine de un secol ca. pastrarea numelor rIurilor Mure,
Cri, Some, Olt etc. nu se poate explica daca nu admitem
cA unele resturi de populatie daco-romana au ramas In
Dacia 3. La rIndul sau, savantul german W. Meyer-Liibke
era convins ca numai cercetarile In domeniul toponimiei ar
putea rezolva problema continuittii romanilor 4.
Celor ce pretind CA sintem veniti din sudul Dunarii
i-i sprijina teoria lor tocmai pe toponimia noastra, In mare
parte straing, li se poate raspunde mai bine tot cu o Intrebare: cum se face ca nici In sudul Dunarii, in regiunile In
care roeslerienii spun ca s-a nascut poporul romnesc, nu
avem numiri de localitati care sa continue, in consonanta cu
legile fonologice ale limbii noastre, vechile numiri" ?, &Lila
pe blind' dreptate cu ani in urma Sextil PuFariu 5.
Cit privete disparitia toponimelor de origine daco-romana, indeosebi numele orwlor, aceasta se explica prin
incetarea vietii urbane, ceea ce a dus la pierderea i uitarea
vechilor nume de localitati. Pentru a ilustra acest adevr,
semnalam faptul ca, In timp ce macedo-romanii pastreaza
www.dacoromanica.ro

325

cuvIntal latin murus, cu sensul de zidul unui ora, dacoromanii au imprumutat cuvIntul zid de la slavi ; In schimb,
la nord de Dunare se pAstreaza cuvIntul lemn, de origine
latina (lignum), ceea ce dovedeqte a aci constructiile erau
In general din lemn, iar cele de zid disparusera .
In amintirea vie a evului mediu n-a ramas cleat prea
pulin din toponimia daco-romana, aa cum din numeroasele
constructii de mare amploare ale Daciei carpatice s-au pastrat numai ruine i materiale dislocate, risipite, ingropate,
fcute una cu pamIntul..., In urma rzboaielor 0 invaziilor

0 a instabilittii politice 0 culturale. In atare cadru 0

o conjuncturi , populatia daco-romana (ca i cea din dreapta Duntirii de jos) era nevoita sa se deplaseze din vechile-i
aezhi, abandonlnd centrele urbane qi rurale" ; rupindu-se
continuitatea aezarilor, s-au pierdut In chip firesc 0 vechile nume de localitati, crelndu-se altele noi 7.
Dupa C. Daicoviciu, la venirea slavilor, vechile orae
i localitti rurale (aezari deschise) erau unele abandonate,
Inca, sravii nou venili au putut 0( dea numiri slave acestor
localitati, fara nici o rezonanta cu numele original dacoroman nis. Exceptie fac doar riurile mari, la a caror denumire
slavii s-au inspirat din numele curent daco-roman pastrat
desigur In graiul autohtonilor" 8
0 importanta contributie la lmurirea problemei toponimiei Transilvaniei a adus-o Gustav Kisch, care a dovedit
at o serie de numiri topice ungureti din Transilvania au

fost preluate de la populatia romano-slava &it'd aici 9.

Ideea a fost susOnuta de toti Invatatii romani care s-au ocupat de aceasta problema': Nicolae Iorga, Nicolae Draganu,
Emil Petrovici, Ion Moga etc.
Iatti cIteva dintre numeroasele numiri vechi din Transilvania preluate de maghiari prin intermediul romilnilor:
Abrud (ung. Abrud, 1271)
Bistrila (ung. Beszterce, 1264)
Bogata (ung. Marosbogat, 1291)
Buda (ung. Bodonkut, 1283)
Budila (ung. Bodola, 1294)
Clinic (ung. Kelnek, 1269)
Cluj (Clus, 1183, ung. Kolozsvar)
Cricau (ung. Karako, 1205)
Cristis (ung. Keresztes, 1197)
Doblca (ung. Doboka, 1196)
326

www.dacoromanica.ro

Gheria (Gerlahid, 1291, ung. Szamostijvr)

Girbova (ung. Orbe), 1282)
Grind (ung. Gerend, 1268)
Lomnic (ung. Lewenek, 1206)
Poiana (ung. Polyn, 1291)
Sdlicea (ung. Szelicse, 1297)
Sincel (ung. Szancsal, 1252)
Slimnic (ung. Szelindek, 1282)
Stana (ung. Esztna, 1288)
Straja (ung. Oregyhz, 1274)
Venetia (ung. Venecze, 1235) 1

Repartitia geografic a numelor preluate de maghiari

de la populatia autohton se intinde din nord-estul Transilvaniei pin in Carpatii sudici si dovedeste cd in secolul al
XIII-lea data presupusei lor imigrri romnii se gdseau
nu numai in pdrtile sudice ale Transilvaniei cum Bustin
adversarii continuitlii ci erau rdspinditi in toat tara.
Dacti addugni la aceste numiri Blgradul si Tirnavele, de
origine slavd, preluate sigur prin intermediul romnilor 11,
ca si numirile vechi ale principalelor ape ale Transilvaniei
si Banatului: llittrq., Cri$, Olt, Somq, Timif, Ampoi, EVzapa, Cerna etc., movenite de la daco-romani 12, avem o
imagine reald a rspindirii romnilor nu numai In regiunea
muntoasd si pe vdile rlurilor, dar si in cImpia Transilvaniei,
unde ei se gdseau inainte de ptrunderea ungurilor 13.
N. Iorga a ardtat c numai romnii au putut avea rolul
de mijlocitori, de transmitatori ai toponimelor de origine
slav din Transilvania: Argumentul di ungurii si sasii au
trebuit sii dea nume noi localitatilor ardelene, neaflind pe ale
romnilor, nu mai poate fi invocat, pentru cd multe din aceste
nume sint vechi, de la Balgradul slavo-romn, care nu poate
fi o traducere, cdci, atunci, cum romnii nu vorbeau slavoneste In veacurile al XIII-lea si al XIV-lea, ale pretinsei lor
iiintoarceri, ar fi trebuit s-i zicd Cetatea Alba; si aceiasi
e cazul cu Moigrad si Grddiste. Asa si pind la Turda, Cluj si
Dej, fdr a mai pomeni Bistrita si Ziatna..., apoi Risnovul,
cu aceeasi finald slavond, Sebesul, Herina si o sumd de nume
biintene, ca Media, Tpia, Lugojul, care n-au nici un sens
in ungureste, cum Zebin si Brasov n-au nici un sens in sseste, s-au pstrat" 14.

Dad:, dupd asa-zisa teorie a lui Roesler, romanii ar fi

venit abia In secolul al XIII-lea din Peninsula Balcanica,
cum se face c numele de localitAti si de riuri nu le-au luat
www.dacoromanica.ro

327

de la unguri, care erau stapinii tarii, ci de la slavi" ?, se Intreba E. Petrovici. Si tot el arata cA slavii disprusera com-

plet In aceast vreme, astfel Incit singurii care au putut

pastra vechea toponimie au fost romanii, aflati aici la venirea ungurilor 15. Prin urmare, numele slave de riuri i localitti, terminologia agricola de origine slava, precum i palatizarea dentalelor la romanii din Transilvania dovedesc ca
in Ardeal, Banat i Crisana, inainte de venirea ungurilor, a
existat o simbioz romdno-slave16.

Dup cum arata V. Parvan, coabitatea romano-slava

este dovedit i de paralelismul traco-slav al atitor onomastice i toponimice romaneti: lng locul sau accidentul geografic de veche denumire aborigena, o numire nou slava:
Ialomita slava Intre Buzul i Argeul dacic, varsIndu-se In
Dunrea dacica ; Siretul i Prutul scytho-dacice avInd mai
multi afluenti de nume slave" 17.
Pentru a explica multimea toponimelor de origine slava 18, va trebui s aratam ca numeroase astfel de toponime
nu reprezinta cleat traducerea In limba slava a numirii mai
vechi romAneti, preluate de slavi de la populatia autohton
gasit aici. lath' clteva exemple mai semnificative: rlul Bistrite, din partea de nord-est a Transilvaniei, poarta In partea
superioara, spre izvor, numele de Repedele (de la latinescul
rapidus). Bistrita este nume slay, dat de populatia slava ce
s-a aezat In aceast parte a trii; el traduce numele romanesc Repedele, pe care populatia daco-romana, Impins spre
partea superioara a vaii, l-a pstrat 19
O situatie asemntoare prezinta 1.1111 Sebe, In partea
de sud-vest a Transilvaniei: numele e maghiar i Inseamna
repede" ; un afluent al acestui riu poarta numele de Bistra,
care In slava inseamn tot repede" ; In partea sa superioara,
Sebeul se numete Frumoasa, nume romanesc. Prin urmare,

aceeai succesiune: In partea inferioara, un nume dat de

unguri, In partea medie numele slay i sus de tot, In munte,

in regiunea cea mai greu accesibila, numele romanesc" 20
Aceast succesiune de hidronime este deosebit de graitoare pentru felul cum s-au succedat romanii, slavii i maghiarii, acetia veniti ultimii In Transilvania.
Un alt exemplu de data aceasta din Dobrogea este

acela al satului roman Petra, devenit In traducere slav

Camena 21; aceasta numire e desigur traducerea slava a
lui Piatra, din gura romnilor care au continuat sa locuiasca
unde stteau odinioara strmoii lor, vicani Petrensis" 22
www.dacoromanica.ro
328

Acest nume ca ei numeroase altele precum:

Portita, Constantia, Vicina, Peceneaga, Durostorum
etc.
arata clt de nefondata este opinia cercettoarei
Vasilka Tapkova-Zaimova, care sustine ca. In Dobrogea
toponimia n-a pastrat nici o unnti a populaldei romneti" !33.

La aceste exemple trebuie s adugm i constatarea

facut de P.P. Panaitescu, care arata c slavii au aflat de la
populatia daco-romanil din Dacia unele nume antice, pe care
le-au schimbat cu nume asemtinatoare care sunau la fel In
limba lor, dar care aveau alt Inleles; astfel, Berzava, nume
slay care Inseamn repede, a luat locul numelui dacio Berzobis (Berzovia) ; la gura Cernei era orasul daco-roman Tsierna

i, prin asemanarea numelor, slavii au numit rlul Cerna

(neagrd") etc. 24.

Unii InvAtati din trecut au acut mult caz de toponimia

maghiara din Transilvania, afirmind c majoritatea satelor
romneti poarta nume de origine maghiara 25 ei c putine
sate au nume romneti, primul dintre acestea fiind amintit
la 1337 cu numele de Kaprvar (CAprioara) 26
SavanOi romni Silviu Dragomir 27, Nicolae DrAganu 2.8
ei Emil Petrovici 29 au dovedit ins prin studii profunde
cele mai multe dintre numirile vechi de nun ci localit1i romane sau slavo-romdne au fost traduse in limba maghiard ,
acesta fiind un obicei al administratiei qi proprietarilor unguri. In Transilvania, Intllnim astfel un caz asem'ngtor cu
Elvelda, unde aa cum a aratat marele filolog W. MeyerLiibke
toponimia de origine roman& a lost lnlocuit de
cuceritorii germani.

Prin traducere, RIul Alb a devenit Fehrviz; Mu de

Mori
Malomvize; Ru Brbat
Bordatvize; Mrul
Almafalva ; StrImtura
Szurdok; Cimpulung
Hossziimezei ; Valea Porcului
Diszn6pataka; Mesteactin Nyires

sau Masztakon etc.

In unele cazuri documentele mrturisesc ele insele .ca

traduc sau modificA numirile romiineti mai vechi cind
spun: Teglavar vulgariter secundum vero Olachos Charamida" (1371) ; Chirnauoda, villa Feketeviz" (1383), Nogfalu, Magnam Villam Walachikalem" (1354, 1383), numele
satului Sliste, care Inseamn exact sat mare" 30, Tohou
(Tohan) sive 014hteleky" 31 etc.
In alte cazuri, $inInd seama c propriettile de terenuri

trebuiau Inregistrate sub un nume oarecare, noii stpIni

www.dacoromanica.ro

329

dadeetu ei insisi alte numiri unor paminturi locuite din vechime, cautind astfel sa dovedeasca" ca nu exista drepturi
de stapinire mai vechi ; iat citeva cazuri: possessionem
quam idem dominus Thomas woywoda Tagadoteluky vocari
fecisset" (1342) ; terra quam Stephanus dictus Pagan, Banca
nomine vocari fecisset" (1350)32 etc. Modificarea arbitrara
a numelui unui teren sau al unui sat constituia in acea epoca
un mijloc obisnuit de uzurpare a unei proprietati straine.

Pentru a intelege ce valoare aproximativa au toponi-

mele maghiare din Transilvania vom mai cita doua cazuri:

pe teritoriul satului Petrid (nume maghiar) (jud. Cluj) se
gsesc 80 de toponime romanesti, deoarece satul era s'i este
locuit de romAni 33. Numele satului Zalasd considerat de
unii autori drept maghiar
corespunde numelui slavoroman Zlafti, sat intemeiat de cnezul Stroia (roman) si de
un anume Zeic 34. De aici concluzia lui Emil Petrovici:
numele unguresti ale satelor nu Milt o dovada di ungurii
sint mai vechi".
Dupa cum a aratat acelasi E. Petrovici, traducerea numirilor de localitati s-a facut sistematic, ceea ce presupune
existenta unei vointe constiente, a unei organizan; ea nu
poate fi opera unor simpli pastori si agricultori 35. In concluzie:

de cite ori un toponimic se prezintia sub forma romaneasca

si ungureasca, e sigur ea forma din urma e ulterioara si

traduce pe cea dintli sau o inlocuieste cu o formatie ungureasca

independenta. Numele de localitati sint niste etichete. E

natural ca clasa dominantil si administratia care o reprezinta

sa aiba tendinta de a lucra cu etichete cu care este familiarizata si nu cu forme care i se par rebarbative.
Nobilimea uugureascei sau maghiartzatei i culministratia
ungureascei au practicat maghiarizarea toponimiei In tot cursul
evului mediu" 36.

Citeva din aceste traducen i Oa deosebit de semnificative

pentru a dovedi ca numirea romaneascri e cea mai veche.

Intr-un document din 1373 este amintit muntele Wegsaghauasa alio nomine Nedele". Precum se stie, nedeia este
petrecerea pastorilor care se tine vara pe munte ; forma
moderna' a numelui unguresc este Vigsaghavasa (vigsg =
petrecere, hams = munte). Intrucit e sigur ca nu o populatie
de plistori unguri serbau nedei prin muntii Maramuresului",
nu ne rtimlne cleat concluzia CA termenul maghiar traduce
aproximativ pe cel romilnesc 37.
330

www.dacoromanica.ro

Numele unor sate romnesti din Maramures: Drago-

miresti, Nnesti, Budesti, Calinesti etc. au fost maghiarizate

sub forma: Dragomrfalva, Nanfalva, Budfalva, Kilinfalva
etc., dei pe intemeietorii acestor sate i-a chemat: Dragomir,
Nanu, Budu, Galin etc., deci au fost sigur romni 38. Aceste
cazuri 1-au indrepttit pe invt,atul E. Petrovici sa considere
pretinsa toponimie ungureasca din Transilvania drept opera
scribilor de cancelarie39.
0 alta dovad c romanii nu au tradus sau nu au romnizat toponimele vechi este aceea ca ei au pstrat toponimia

slava (BAIgrad, Tirnava, Zlasti, Rachitova etc.), pe cind

ungurii au tradus aceste denumiri. Evident, prin urmare,
c numele unguresti din documentele medievale ale satelor
rom anesti nu pot fi considerate ca o dovada a anterioritatii
unei populatii unguresti in aceste localitti" 40 (subl. ns.
N.S.).
*

Toponimia (Indeosebi numirile de rluri: Duniz're, Olt, Mu-

res, Cris, Tinzis", Ampoi etc.) a fost consideratcl de tori invatarii romdni drept un puternic argument In favoarea continuittii.

Iat citeva din cele mai autorizate opinii in aceast,

privintd: nici toponimia, nici onomastica nu stilt lipsite de

dovezi pentru continuitatea noastra, pe cind In tot nordul
Peninsulei Balcanice nu exista nici un nume de localitate
sau de persoan care s se fi pilstrat, in consonant cu legile
fonologiei romnesti, din epoca latin phial astzi" 42.
Nomenclatura Ardealului si prtilor vecine, Para 0
niai vorbim de Onuturile de la sudul Carpatilor, reprezint
cel mai puternic argument pentru pstrarea, nu numai a
unor resturi de populatie slava, slavo-romaneasca sau
curat rom'neascti, avind si ea ramasiIele unui slavism de

mult disprut ca atare, dar a unei numeroase populatii,

raspindita asupra tuturor acestor tinuturi, spunea N. Iorga.

In adevar, e neindoielnic cd elementele maghiare, samanate
cum slut in oaze, frd a fi urmat linia unui riu sau s fi co-

borit povirnisul unui munte, nu vin dintr-o patrundere

populara, datorit unui prisos de populatie, ca altfel regii

n-ar fi recurs la colonizarea cu nemti, ca la Stmar, cu flandri,

ca in Ardeal, ci sint datorite unei trimiteri de ostasi si de

citiva dregatori. Daca acestia ar fi gsit o tara cu adevrat

pustie, ar fi dat nume ca acelea din partea Americii de Nord

www.dacoromanica.ro

331

si de Sud unde n-au fost gsiti indigeni. Dar numele shit,

dimpotriv, asemenea cu acelea pe care colonii englezi le-au
pAstrat, cu ale apelor si ale muntilor, In locurile unde indigenii existau ca un element Insemnat" 43.
Pstrarea pinti astazi a numelor antice ale principalelor

rluri din Transilvania dovedeste di pe teritoriul ei n-a fost

niciodata un hiat etnic", este concluzia lui E. Petrovici 44.
NOTE

D.R., 1934-1935, p.

326.

R.Ist., 1975, nr. 6, P. 944.

Al. Philippide, 1925, p. 703. Amintim ca si In Grecia numele
entice de rturi au disparut, dupa cum a aratat J. Jung, ROmer und
Romanen in den Donauldndern, Innsbruck, 1887, p. 352.
A. Sacerdoteanu, 1968, p. 210.
Numele satelor noastre (1' .B., VI,. 1934, nr. 5, p. 382). Vezi
C. Daicoviciu, E. Petrovici, Gh. Stefan, La formation du peuple ro u-.
main et de sa langue, Bucarest, 1963, p. 30, care constata ca In Peninsula
Balcanica sint foarte putine hidronime i toponime romanesti, care

nu pot constitui o probe despre asa-zisa patrie ancestrala balcanied

a poporului roman. 0 concluzie asemanatoare la I. Galabov, Contribution au problme des contactes bulgaro-roumains au sud du Danube,
In Actes du premier Congrs international des &rides balkaniques et
sud-est europennes, VI, Sofia, 1968, p. 213-221.
Vezi si D. Scheludko, Lateinische und rumiinische Elemente in

Bulgarischen (B.A., II, 1927, p. 252-289), care considera ca aceste

elemente ar constitui o dovada ca pastorii romani au trait pe aceste
locuri. Autorul nu a tinut seama de faptul ca parte din aceast toponimie romaneasca se datoreste trecerii tirzii (secolele XVIIXVIII)
a unui numar redus de romani la sudul Dunarii. ezi P. Asenov-B.
Simeonov, Observations preliminaires sur le parler d'une population
rournaine isole dans un milieu slavo-bulgare ( Balkansko ezikoznanie",

1969, nr. 1, p. 77-80).

Vezi i E. Petrovici Istoria poporului romcin oglindit in toponirnie,
Bucuresti, 1964, p. 11, care arata ca toponimia minora de origine rom a-

neasca din centrul i vestul Peninsulei Balcanice provine de la o

populatde romaneasca relativ recenta, venita In aceste regiuni dinspre
nord-est". Vezi, de asemenea, Ion Moise, Toponime bulgdresti de origine
romad (Studii i comunicari", Pitesti, 1972, p. 247-250) ; Virgil

Nestorescu, Toponime romdnesti In sudul Dundrii (L.R., 1978, nr. 3,

332

www.dacoromanica.ro

p. 279-285), unde se arata ca cele circa 30 de localitati din regiunea

Vidin poarta denumiri din dialectul vorbit in Oltenia de sud, ceea ce
dovedeste ca. locuitorii respectivi au venit de acolo. Vezi si Maxim
Mladenov, Govordt na Novo-Selo Vidinska [Graiul din Novo-Selo
Vidin], Sofia, 1969.
I. Stan, Contribulii la studiul terminologiei populare romdnesti
privind construgia casei in comparalie cu celelalte limbi romanice (Ana-

lele Universitatii Timisoara", *tiinte filologice, II, 1964, p. 11-17).

I. I. Russu, Elementele traco-getice in Imperial Roman i in.
Byzarttium, Bucuresti, 1976, p. 165. Vezi si Emil Petrovici, Continuitatea daco-romand
slavii, care sustine: disparind vechile sate
orase, disparea In acelasi timp i amintirea acestor asezari, adica.
numele lor". Aceeasi idee in Istoria Romdniei, I, p. 628: and populatia era mereu nevoita
paraseasca asezarile, tot mai modeste
fara indoiala si mai putin durabile, e usor de inteles de ce pe teritoritil fostei Dacii... toate numirile antice de localitati s-au pierdut".
7 bis. Ca exemplu am cita cazul orasului Porolissum, care a existat
pina in secolele VVI, dovada ca este mentionat in Cosmografia geografului anonim de la Ravenna (N. Gudea, Porolissum. Res Publica
Septimii Porolissensium, Bucuresti, 1986).
In vol. Unitate ci continuitate, p. 89. Ve.zi si C. Daicoviciu,
E. Petrovici, Gh. *fan, op. cit., p. 32-33, si E. Lozovan, Le village"
darts la toponymie et l'histoire roumaine (ZRP, 73, 1957, p. 124-144).
Gustav Kisch, Siebenbargen im Lichte der Sprache, ein Beitrag
zur Nulturgeschichte der Karpathenldnder, Leipzig, 1929. Recenzia lui

N. Draganu, in AIINC, V, 1928-1930, p. 561-575.

I. Moga, 1944, p. 138. Dintre lucrarile mai noi relative la aceasta
problemd vezi: G. Giuglea, Nume topice din. bazinul Ampoiului : Ampoi,

Mures, Ciunc(d), Vultori etc. (Apulum", V, 1965, p. 431-437);

reprodus in vol. aceluiasi, Cuvinte rorminefti ci romanice, p. 356-363;
V. Fratila, Vechimea unor toponime din centrul Transilvaniei (L.R.,
1970, nr. 3, p. 229-238); I. Patrut, Vechi toponime romdnesti in Tran-

silvania (C. Ling., 1972, nr. 2, p. 287-294), care discuta vechimea

numirilor: Birsa, Ctrta, Pincota, Mocrea, Gala, Turda ; V. Fratila,
-Originea toponimului romdnesc Ibru (L.R., 072, nr. 3, p. 247-251);
Radu *t. Petrescu, Cu privire la numele topic bihorean Bulz (Crisia",

IV, 1974, p. 349-351); Vasile Dumitru Tara, Illeirturii istorice

toponirnice despre vechimea romdnilor din Transilvania de n6rd-est
(;,Analele Univ. Timisoara", Filologie, 1974, j. 19-26); I. Conea,
L. Ba:dea, D. Oancea, Concluzii istorice in lumina unor toponime din
Tara Kalegului, in vol. Lucrdrile Simpozionului de loponimie, Bucu-

resti, 1975, p. 29-36; . Sacerdoteanu, Toponimia firii, document

important al permanenlei vigii istorice a poporului romein, in acelasi

www.dacoromanica.ro

volum, p. 37-49; Lupu Petrovan, Numele topic Sighetul Marmatiei",

In acelai volum, p. 113-119; Marius Bizerea, Toponime dace f i

romane in sud-estul Banatului, ibidem, p. 121-130; I. Patrut, Alte
vechi toponime ronulne,sti in Transilvania (C. Ling., 22, 1977, nr. 1,
p. 73-76) ; loan Sarba, Permanente autohtone in denominatia bihoream% (Biharea", III, 1975, P. 7-30) ; Vasile Ionita, Mil rturii ale
numelor de locuri (M.B., 1977, nr. 7-9, p. 505-509) ; Octavian Mindrut, Aurel Ardelean, Elena Gramescu, Toponimia geograficd
mirturie a locuirii stravechi fi permanente a teritoriului judelului Arad
(.,Ziridava", 1979, p. 225-241) ; Ilie Dan, Toponimie si continuitate
In Moldova de nord, Iai, 1980, care dovede.5te ca stratificarea topohimica denota stabilitatea, marea raspindire i frecvent,a a termenilor
romane.5ti ; Vasile Ionit.a, Nume de locuri din Banat, Timioara, 1982;
C. Cihodaru, Continuitatea populatiei autohtone din Banat reflectatit
in toponimie (AHAI, 1987, nr. 2, p. 73-87) ; Mircea Homorodean,
Toponimia Prii Ilipu,sului. Originea toponimelor (AIIC, 1987-1988,

p 81-96) ; idem, Toponime latinefti in sudul Olteniei

(C.

Ling.,

1989, nr. 2, p. 147-152) etc.

Despre toponimia de origine romaneasca a vechilor a.5ezari din
nordul Moldovei vezi i considerapile lui Emil loan Emandi, Aspecte
demoeconomice privind zona de nord a Moldovei (din sec. IX pind
In prima jumiltate a sec XIV) in lumina cercetc1rilor istorice, arhc-ologice, paleobotanice fi antropogeografice (Suceava", 1981, p. 211-212).

Despre un alt nume vechi de sat vezi I. Moga, Contributiuni la

istoria colonizirilor din Transtivania. Numirile satului Cristian si
semnificatia lor istoricit, In Scrieri istorice, Cluj, 1973, p. 89-109
M. Homorodean, lntre toponinue, folclor fi arheologie (C. Ling., 1979,
nr. 1, p. 33-38), a semnalat o serie de toponime mitologice, care demonstreaza vechimea lor. Vezi el bibliografia anuala privitoare la Loponimie din L.R.
Nu poate fi desigur, o simpla Intimplare ca tocmai la BalgradAlba Iulia s-au descoperit urme arheologice sigure privind continuitatea i ca aici a existat un voievodat. Vezi K. Horedt, Voievodatul de
Alba Julia (SCIV, V, 1954, nr. 3, p. 494-498). Despre
la Billgrcui
numele Balgrad vezi i Emil Petrovici, Studii de dialectologie fi toponimie, Bucureti, 1970, p. 246-247.
Opinia lui L. Tame,s, op. cit., p. 194, dupa care numirile acestor

rturi ar fi fost pastrate de romanii de la sudul Dunarii, fiind vorba

de o conservare de la distanta" ( I !), nu poste fi luata In serios.
I. Moga, 1944, P. 138-139; E. Petrovici, Continuitatea dacoromand fi slavii (Transilvania", 1942, nr. .11, p. 870).
N. Iorga, Istoria romcinilor, III, p. 49.
334

www.dacoromanica.ro

E. Petrovici, Dovezile filologice ale continuitdjii (Transilvania", 1943, nr. 3, p. 11). Ca dovada ca slavii disparusera in sec. XII
se invoca faptul ca sasii care au venit in acest secol nu au nici
un element primit direct de la slavi, ci doar prin intermediul romnilor sau maghiarilor (E. Petrovici, Continuitatea daco-romand f i slavii,

In Transilvania", 1942, nr. 11, p. 870).

Transilvania", 1943, nr. 3, p. 11.

Vezi i E. Petrovici,
op. cit., p. 871, unde se arata ea pastrarea toponimelor slave constituie
o dovada peremptorie ca romnii au convietuit cu slavii inainte de venirea ungurilor.

V. Parvan, Consideraliuni asupra unor nume de riuri dacoscitice, I3ucure*ti, 1923, p. 26.

Dupd cum a dovedit E. Petrovici, romanii au creat ei

un numar imens de nume de locurr, utilizind elemente slave ale limbii
romAne. Din acest motiv, nu se pot trage din toponimia asa-zisa slava
concluzii cu privire la vechimea populatiei slave din regiunile respective.
E. Petrovici, La population dela Transylvanie au Xl-e sicle,
Bucarest, 1944, p. 29; C. C. Giurescu, p. 110 ; N. Draganu, op. cit., p. 459.

C. C. Giurescu, p. 110.
T. Sauciuc-Saveanu, O inscriplie latind f i alte obiecte antice
f i f tiri din satul roman Petra, Camena de azi, in judelul Tulcea (Analele Dobrogei", 15, 1934, p. 93-112) ; Gr. Florescu, Doud monurnente
epigrafice si problema continuitd tii (RIR, 10, 1940, p. 164-174).
D.R., 1934-1935, p. 349. Vezi i Iorgu Iordan, Nume de locuri

In R.P.R., Bucuresti, 1952, p. VIVII.

Vasilka Tapkova Zaimova, Dolni Dunav. Cranitna zona
na severnite i severozapadnite beflgarski zemli, kraja na XXII v.
[Dunarea de Jos, zona de frontiera a Occidentului bizantin. Contributie la istoria tinuturilor de nord i nord-estice bulgtiresti la sfinitul
sec. X sec. XII], Sofia, 1976, p. 143. Vezi prezentarea lui Petre
Diaconu, Istoria Dobrogei in unele lucrdri strdine recente (R.Ist., 1977,
nr. 10, p. 1898). Vezi i dovezile aduse de C. C. Giurescu, Continuitatea populagei romanice in Dobrogea, in vol. De la Duna' re la Mare,
Galati, 1977, p. 9-15 (topicele: Bisericuta, Portita, Peceneaga, Vicina
etc.).

P. P. Panaitescu, p. 112. Tinind seama de faptul ea limbile

traco-dacica i slava erau inrudite (grupul Satem), unii cercetatori
s-au intrebat in mod firesc daca nu pare mult mai plauzibila i logicd
ipoteza ca o mare parte dintre cuvintele i toponimele considerate
de origine slava sa fie de rapt de origine traco-dacica, ele pastrindu-se
In bimba romana ca o mWenire fireasca, dupa ce au trecut prin toate
etapele i procesele de romanizare?" (M. Rusu, In AIIC, 1978, p. 125,
nota 19).
.

www.dacoromanica.ro

335

Studiind toponimele terminate In d (forma arhaicd maghiard)

(Buzad, imand etc.), Radu St. Popescu a sustinut c Intinderea stdpinirii maghiare In Transilvania rdsariteand este posterioard secolului
al XII-lea (Mdrturii toponimice privind istoria Transilvaniei medievale,

In L.R., 1973, nr. 4, p. 309-314).

Documenta, p. XVIIXVIII, p. 79-80. Pentru a tntelege
pina unde se poate merge cu exagerdrile In acest domeniu, amintim
aci cd, dupd opinia lui Gy. Gdrffy, existenta satului CAIan pe cursul
inferior al Streiului, atestat In documente In secolul al XIV-lea, si a
satului Bar, de la izvoarele aceluiasi rlu, atestat la mijlocul secolului
al XV-lea, ar constitui dovada cA, In secolul X, pdstorii semi-nomazi
din ctmpia Tisei ar fi venit pind aici cu turmele lor mari. Dupd cum
remarca Radu Popa: pentru cine cunoaste regiunea, este evident cd
nu existd la izvoarele Streiului pdsuni unde ar putea sA pascd turme
de animate mari, care ar muri de foame aici" (RRH, 1973, nr. 2, p. 300).
Vechimea elementului ronulnesc i colonizil rile strdine in Banat

(AIINC, VI, 1924-1925, p. 276).

Romdnii in veacurile IXXIV, p. 234-308.
Toponimia ungureased in Transilvania medievald (Transilvania", 1943, nr. 2, P. 113-130). Vezi si Sever Pop, Die Toponymie
Siebenbitrgens, In vol. Siebenbdrgen, I, Bucuresti, 1943, p. 319-348,
si G. Giuglea, Cheie pentru tnielegerea continuitdgi noastre in Dacia,
prin Umbel i toponimie, Bucuresti, 1944 (reprodus In vol. aceluiasi,
Cuvinte romdnefti i romanice, p. 297-355), care
studiind topicele
din 22 de sate din regiunea Ndsdud ajunge la concluzia cd, din cele
3100 de pdrti componente, marea majoritate (2400) stilt romdnesti,
latine, preslave sau strdine romanizate, foarte putine fiind de origine
maghiard.

I. *chiopu, Sdlifte (Dacia istoricd", I, 1937, nr. 2, p

49

urm.).

Emil Petrovici, Toponimia ungureascii, p. 114-115.

I. Moga, 1944, p. 58 i urm.
Ibidem, p. 65.
Ibidem, p. 56.
0 constatare asemandtoare la G. Brdtianu, In RHSEE, 1943,
P. 104.

E. Petrovici, op. cit., p. 118. Un caz similar s-a petrecut In

Tara Romaneascd si Moldova, tnceptnd de la sftrsitulsecolului la XIV-lea,

chid diecii cancelariei doranesti au tradus numele de locuri din romd336

www.dacoromanica.ro

neste in limba slavona. Vezi 1. Donat, Consideragi istorice asupra

toponimiei romdne,sti (L.R., XIII, 1964, nr. 6, p. 619) si Alexandru
Gonta, Rolul cancelariei moldovenesti in slavizarea numelor de Iocuri

In secolele XIVXVI (Originea istoricti a Cobilelor) (AIIAI, XIV,

1977, -p. 261-275).
E. Petrovici, Toponimia ungureasc, p. 121.
Vezi si Radu Popa, Consideraiii istorice pe marginea toponimiei vechi maramurefene (R.Ist., 30, 1977, nr. 8, p. 1447-1464),

care conchide: pentru Maramures, toponimia maghiara din documentele cancelariilor statului medieval maghiar nu are justificari
locale etnice". Vezi i Marmatia", III, 1978, p. 37-54.
Dupa cum a demonstrat Emil Petrovici, Istoria poporului romd n
oglinditcl in toponimie, p. 31, toponimele maramuresene cu terminatia in -eFti slat de origine traca, formatiunile in -efti desemnind
urmasii unui mos. Vezi i idem, Vechimea atestarii sufixului -eso (pl.
-e,sti) (C. Ling., 1968, nr. 1, p. 33-34); I. Patrut Malvina Patrut,
Despre yechimea toponimelor In -esti (SUBB, 1969, fasc. 2, p. 131-133) ;
Die Dan, Vechimea qi raspindirea sufi.zelor
-eni In toponimia ro-

rudneascd (L.R., 1985, nr. 5, p. 390-394).

E. Petrovici, Toponimia ungureasal, p. 124. Cf. si Silviu
Dragomir, op. cit., p. 276, care afirma: Tendinta aceasta de maghiarizare a denumirilor slave si romane se poate recunoaste usor, caci numirile lor variaza de la epoca la epoca, atirna deci de capriciile i cunostintele diecilor, pe end cele romanesti stilt stabile".
E. Petrovici, op. cit., p. 127. Cf. si I. Moga, 1944, p. 63-69:
Les denominations hongroise ou allemande d'un village de Transylvanie
n'ont eu qu'une existence exclusivement officielle, diplo-

matique, perptue pendant des sicles dans les documents, mais

n'ayant aucun lien avec le caractere ethnique de la population qui
conservait la denomination populaire originaire" sau la toponymie
enregistre dans les documents hongrois medievaux... ne pout consti-

tuer un criterium pour la determination ethnique du terrain auquel

elle se rfre. C'est une toponymie artificielle, ne de la traduction
des anciennes denominations autochtones ou de l'adoption... de
denominations nouvelles pour d'anciens territoires ou villages".
(*1. Dupa unii cercetatori, numele slavon al riului Prithova nu
este cleat traducerea autohtonului Timi.s j= namolos, riu cu aluviuni).
Vezi D. Slusanschi, Tisa-Timif-Prahoea (Studia indo-europaea ad
Daooromanos pertinentia. Studii de tracologie", I, 1976, p. 151-165).

www.dacoromanica.ro

337

Sextil Puscariu In D.R., 1934-1935, p. 328.

N. Iorga, Istoria romdnilor, III, p. 46-47.
Emil Petrovici, Continuitatea daco-roman fi slavii (Transilvania",

1942, nr. 11-12, p.

868).

In ultima vreme, s-a sustinut cd si termenul Ardeal ar fi anterior

venirii maghiarilor, care 1-ar fi preluat de la romni. In realitate,

Ardeal (Erdly) nu este cleat traducerea termenului Transilvania,
adicd tara de dincolo de pddure", ambele folosite de cancelaria regatului maghiar. Vezi discutia la Antonie Plamddeald, Romanitote,
continuitate, unitate, Sibiu, 1988, p. 96-100.

www.dacoromanica.ro

Capitolul XI
ARGUMENTE DE LOGICA ISTORICA.
IN FAVOAREA CONTINUITATII

Un argument deosebit de important al sustinatorilor

continuittii

rmas f Ara raspuns din partea adversarilor

i anume: cum a fost posibil ca

este de natur logica

poporul ronidn sei se intoarcet peste un mileniu exact in acelaqi

loc de uncle plecaserd streinzofii sili ?

Iat-1 formulat foarte frumos de V. PArvan: dad.' mai

adugni di ei (romAnii) shrt aezati acum, In veacul al
XIII-lea i al XIV-lea, tocmai acolo si numai acolo unde au
fost aezati strAmosii lor, daco-romanii, te cuprinde mirarea
cum de n-au greit duph zece veacuri de lips de aici ca s'A
se ao eze ceva mai la dreapta ori ceva mai la stinga. Si iarsi,
N.S.) tainic vor fi avut ai nostri
ce zapis (.--- Intelegere

cu barbarii din prtile Daciei lui Traian ca, atunci clnd au

venit iarsi Incoace, aceia s se dea binisor la o parte, ca
oameni bine crescuti, care, intrInd In cas strain In lipsa

proprietarului, plead' indatA, cerIndu-si iertare, la Intoarcerea

lui Inapoi".

Continuind pe acel* ton de ling ironie, V. Parvan

constata ca' Invtatii artilor n-au gsit nimic de mirare In
toate aceste lucruri ciudate, care nu se Intimpl In viata

popoarelor; chi din artile lor ei nu pot afla ca nimio In

istorie nu e ciudtenie sau minune, ci toate faptele si sortii

neamurilor creso dup orInduirile firesti si cu Inteles cuminte ale oricrei vieti lsate In om si fiar' 1 buruian' aici
pe parnInt" 1.

De aceea putem spune 04 fir continuitatea elementului daco-roman nu se poate explica perfecta coincidentA
a frontierelor etnice ale statului romn cu acelea ale Daciei
preromane 2, realitate rernarcat lncii In 1878 de IIeinrich
Kiepert.
www.dacoromanica.ro

3.39

Un puternic argument di daco-romanii nu-i putean

parasi pmintul strabun este bogatia acestui pmint.
cel mai bine formulat la C.C. Giurescu: Bogatia pamintului
carpato-danubian a facut ca el sa fie necontenit locuit din
cele dint:1i timpuri ale preistoriei, din paleolitic pint): astazi.
Un asemenea pamInt care-ti d hrana Imbelugata i variata,
care cuprinde In adlncurile lui sere i aur, spre a nu mai
aminti celelalte bogatii, un asemenea parnInt nu se para..
sete. De aceea sInt naivi sau de rea-credinta cei care-i
inchipuie c, la o porunc a imparatului din Roma lndeplirtata, taranii daco-romani 0-au prasit ogoarele, casele
tot rostul lor ca sa se duca peste Dunre, in linutul mai sarac
al Moesiei, tot atlt de amenintat de altfel. Aveau acasa tot
ce le trebuia ; au famas deci pe loo i au pltit birurile altui
stapin: davalitorul german, slay sau asiatic, care n-avea
interes sA ucida supusii, fiindca aceasta Insemna sa ucida
pe cei ce-1 hraneau, said ucida izvorul de venit, sa-i distrug singur averea. Bogatia pnzintului ronicinesc este o chezeisie a continuiteitii daco-romanilor in Dacia Traiand"3.

Legat de precedentul este un alt argument, i anume

necesitatea existentei unui popor de continuitate pe acest
pmint In timpul trecerii popoarelor migratoare.
Nu Incape nici o indoial ea In Dacia sistemul de sta.pinire practicat de cele mai multe popoare nvlitoare a
fost acela al dominatiei indirecte, exploatarea facindu-se
prin insesi organele de guvernare ale poporului batina,
singurul dator sa munceasca i s produc. Nvlitorii au
fost totdeauna ostavi, fie de tip stationar, fie de tip nomad.
Si unii i alii nu puteau trai numai prin ei, nefiind agricultori, i aveau nevoie de batinai, care sa le procure hrana
pe care nu o puteau produce ei. Din produsele batinailor

ei luau numai o parte, de regula dijma sau zeciuiala...

Avind in vedere succesiunea migratorilor i caracterul d iscontinuu al dominatiei lor, imposibilitatea conceperii unui
gol de populatie In Dacia, inclusiv Moldova, i necesitatea

existentei unui popor de continuitate, care, In conditiile

specifice, cu greu i In timp lndelungat vi-a constituit propriile sale institutii politice i religioase este firesc sa credem

ca acest popor a fost mai Intli i a ajuns sa fie i ultimui

stapin al pmintului sat'. Acest popor a fost poporul roman.
A.se, contesta acest lucru Insemneaz a fi In afara istoriei"i
afirma A. .Sacerdoteanu 4.
340

www.dacoromanica.ro

Comparind situatia din partea apusean a Imperiului

Roman, unde populatia autohtona romanizat a iesit biruitoare si a asimilat pe migratori, cu situatia de la noi, unde

procesul a fost acelasi, A. Sacerdoteanu constata: Este

eft se poate de evident di autohtonii au fost singurul element

de continuitate capabil pentru devenire

erau constienti de originea lor imperial romang si (care)
totdeauna au fost mai numerosi dedt Intimpltorii lor
oaspeti. Nu apare aici nici un semn de lntrebare. Evolutia

este fireasca si permanenta istoric se impune" 5.

Si mai departe: Factorul de seamil al unitdtii ci continuitc4ii poporului romdn in Dacia rezidd in discontinuitatca
stApnilor sai formali sau de fapt. De obicei se vorbeste
de o mie de ani de stapinire barbar. In realitate, in Dacia
a fost un flux barbar cu refluxul corespunztor. Once non
popor venea cu o vigurozitate evidenta, dAdea btlii biruitoare si se declara st'pin al cuceririlor sale. Dar mai repede
sau mai lent venea oboseala, se domolea vigilenta si intervenea moliciunea. Era timp suficient ca productorii directi
supravietuitori s se redreseze, sit' se manifeste In modul lor
propriu de trai i chiar s primeasca In rindurile lor pe acei
istpini care nu mai erau capabili s poarte rzboaie de
cuceriri... Succesiunea popoarelor turcice dominatoare...

a provocat o discontinuitate de stpinire, de dominatie

directA, care a permis autohtonilor BA se redreseze. Aceasta

apare evident In dezvoltarea treptat a vietii sociale

politice a poporului romtm"

6.

Un alt argument furnizat tot de V. "'Aryan este numele

de ronzdn de la romanus, care dovedeste c romnii s-au
dezvoltat In Dacia, unde sub influenta slav a Inainte de

n devine d (lana = lind). Dac romnii s-ar fi dezvoltat

de-a dreapta Dunarii, ar fi captitat un nume provincial, asa
cum au capatat nume provinciale, provenite ori de la ve-

chile provincii ori de a barbarii nvlitori, spaniolii, francezii,

italienii. Dacti s-au numit romani romAnii, motivul e tocmai
c ei s-au dezvoltat In afar de imperiu. i, in adevr, popu-

latia roman rmas in Dacia Traiand dupti anul 270 nu

se mai putea numi daa, precum se numeau inainte provin-

cialii de aici, cci provincia Dacia era acum in sudul Dunrii,

iar pe de aka' parte existan in Carpatii nordici incA daci

liberi i neromanizati. Daco-romanii fur dar

ail se numeasdi romani. i anume, din punct de vedere

juridic, cetateni romani ei nu mai eran, dici se leptidaserti

www.dacoromanica.ro

341

de imperiu, dar erau i ramineati rornani ca o noua natio

barbara" 7.

Un alt argument de logica este acela invocat de geograful

Vintila Mihailescu: cum a fost posibila existenta unei numeroase populatii romaneti In Moldova si Muntenia, regiuni

expuse barbarilor, si a lipsit aceasta populatie tocmai In

cetatea naturala, bine adpostita de munti a Transilvaniei ?
Dupa cum s-a aratat de curind, este greu de crezut ca de., la

Dacia Felix s-a putut ajunge la terra deserta" ! 9.

La aceasta trebuie s adaugam i constatarea lui A. Sacerdateanu, potrivit careia Dacia a fost totdeauna platforma centrala a unei mari unitati economice i In acelai
timp o cetate naturala inexpugnabila", asupra careia
unul din popoarele ce au lncercat sa o stapineasca nu a
putut realiza o cucerire efectiva, fiind obligate sa ajung4
la o intelegere cu populatia autohtona 1.
La argumentul ex silentio, dupa care romnii nu sine
amintiti in Transilvania Oda* In secolul al XIII-lea 11, se
poate raspunde cu un argument de acelai fe!, operind
potriva partizanilor migrrii masive a romtmilor la nordult
Dundrii: aucune sources du lifoyen-Age, une poque ou
ne sont pas rares, ne presente une transmutation des Roumains
de la Pninsule des Balcans au deld du Danube"12.

apoi, aa cum spunea tot N. Iorga, dacti romanii ar

fi venit din Peninsula Balcanica, ar trebui sa se poata constata lipsa lor subita In vechea patrie. Dar, chiar In aceasta
epoca, regii Serbiei le acordti o situatie

Apoi, argumentul ex silentio este la fel de valabil i

pentru celelalte popoare din Transilvania: dupii cum a

aratat I. Moga, aceste documente nu exista pentru romani

cum nu exista nici pentru unguri c nici pentru secuii care
apar documentar simultan cu romanii si cu saifii 13, dupa.
ce maghiarii au luat in stapinire Transilvania.
Referindu-se la aceeasi problema, A.A. Muresianu arata
ca mergind pe aceasta cale (a inexistentei documentelor
N.S.), ar trebui sa ajungem la concluzia ca Transilvania,

n-a avut ping. In a doua jumatate a secoltilui al XII-la

niel un fel de locuitori", ceea ce este, evident, absurd 14.
Tinid seama de aceasta situatie, proba prsirii Daciei
si a revenirii tirzii a romanilor trebuie sa o faca cei caie:
:contesta continuitatea ; ac"etia afirma doar cA cei care sustin.
continuitatea nu au dovezi. Or, o a.gtfel. Giq inversare a pro342

www.dacoromanica.ro

belor este inadmisibilti sub raport logic i juridic, tinind

seama de bineeunoscutul principiu onus probandi incu bit
gui agit 15

Un argument de aceeai natur privete aparitia tirzie

in izvoare a romanitAtii sud-dunrene (sfIrsitul secolului X).

Ce fait a constitu un argument de premier ordre contre

la thorie roeslrienne: en effet, de mme que le silence

des sources 1,gard de la romanit sud-danubienne avant

-976 ne prouve pas rinexistenee de celle-ci, de lame le silence
des sources rgard de la romanit nord danubienne n'exclut
pas l'existence de eette dernire dans l'espace carpato-danubien", emarca Eugen Stnescu 16.
Tot un argument de logica istoric. este i modul cum s-au

format cele dou state romneti: daca romnii ar fi venit

de la sudul Dunrii in secolul al XIII-lea ar fi format o

singurA Tara, nu douti ; aa-numitul descAlecat" din Transilvania pledeaza pentru continuitatea romnilor In aceast
provincie dens populat 17.
In plus, linInd seama de succesiunea capitalelor Trii
Romneti, G. Brtianu observa: Daca romnii ar fi venit
de la .miaztizi de Dunare i dadi ar trebui s cOutilm acolo

.originea statului lor, este evident a Intlia lor capitalti ar

fi trebuit s. fie aezatii pe tOrmul fluviului, iar de acolo s

se urce mai pe alma spre partea mai inaltil a rii. E lug

tocmai contrariul care a avut loe" 18.
La aoeasta trebuie sO adaugam i constatarea lui A. Sa-

cerdoleanu ug numai la nordul DunOrii unde au fost

stpini pe soarta lor romnii i-au putut forma state,
in timp ce la sud, unde existau alte stpiniri politice bine
urganizate, nu s-au putut ridica la stadiul de stat, ci au rOmas
doar popoare. Procesul Indelungat de cristalizare a statelor

romfineti este rezultatul de necontestat al continuit4ii

poporului roman 16.

Traditia clescalecatului" politic, care alaza in Tran-

silvania leagnul formatiunilor politice de la nordul Duniirii,

,constituie i ea un argument in sprijinul continuittii 20.

LegatO de aceasta este i cnnstatarea fcutd de numeroi

istorici i geografi (Em. de Martonne, D. Prodan, I. Conea,

tg.C. Giurescu etc.) ca Transilvania a format tot timpul

un puternic rezervor de populatie romtineasca i ea, In tot

ursul evului mediu, micarile de populatie au avut sensul

invers celui sustinut de adverbarii continuitatii: nu din

www.dacoromanica.ro

'343

Tara Rom Aneascti si Moldova spre Transilvania, ci din aceast6 provincie spre provinciile surori de la sud si est de
Carpati 21.

La opinia unor istorici i etnografi unguri, dupti care

romnii din Transilvania s-ar fi inmultit repede deoarece
erau ciobani, i ar fi ajuns astfel s'a predomine numeric
celelalte populatii de acolo (nu zimbiti pentru c6 argumentul" e considerat de acestia serios !), vom da cuvintul
geografului Vintil Milfailescu, care spunea: Nu simte
nimeni ridicolul si artificialul acestei teme care transforma
neamurile privilegiate ale Transilvaniei (unguri, secui
sasi) in victimile invaziei ciobanilor si iobagilor valahi
disprelmieste cele mai elementare legi demografice, geograf ice, sociale, economice si istorice ? Nu pare nimilnui prea

ieftina usurinta cu care se acorda ciobanilor nostri atit de

mari calitiiti vegetative si o atilt de impresionanta putere
de digerare etnicd ?" 22

In sfirsit, pentru a releva Inca o data absurditatea teoriei

roesleriene, vom da cuvintul istoricului C.C. Giurescu, care

se intreba: I-a trecut cuiva oare prin minte s nege sau

sa conteste continuitatea poporului francez in Galia, a celui
spaniol i portughez in Peninsula Iberia* sau a celui italian
In Italia ? A admis oare vreun istoric ca" galo-romanii si-au

parasit locuintele plecind din Galia, peste Alpi sau peste

Pirinei, pentru a se Intoarce mai tirziu, dupti secole, Indarat
acas4 ? Sau ea spaniolii au trecut peste strlmtoarea Gibraltar,
In Africa, pentru a reveni, dup sute de ani, In vechiuI teritoriu ? Simple formulare a unor asemenea Intrebari arat,
lipsa lor de temei, totala lor inanitate" 23.
Este concluzia la care subscriem cu toat convingerea
aceasta deoarece un popor care sa dispara i s se risipeasca pentru a reaprea, peste multe sute de ani, exact In

locurile pe care le-a parasit ar fi o minune ce nu se poate

intimpla cleat In anumite manuale istorice cu tilc", dupii
cum afirma marele scriitor Liviu Rebreanum. Cine scrie
asemenea manuale" i cu ce scopuri nu mai este neyoie
sa precizam, deoarece a rezultat din aceast lucrare.
344

www.dacoromanica.ro

NOTE
V. P 'Aryan, op. cit., p. 12-13.
Gh. Stefan, Le problme de la continuit sur le territoire de la

Dacie (Dacia", XII, 1968, p. 354).

C. C. Giurescu, p. 17.
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 7, 16. Vezi i M. Constantinescu,
Modul de produclie tributal ci ortnduirea tributald (Probleme economice", 1972, nr. 11, p. 28-44), care sustine ca existenta acestui mod

de produclie In sec. IVXIII dovedeste continuitatea populatiei

bdstinase, Mil de care nu se poate explica prezenta neamurilor In
migratie pe aceste teritorii.
A. Sacerdoteanu, 1968, p. 109.
Ibidem, p. 112. Vezi si P. P. Panaitescu, p. 89-90, care aratd:
Uncle au fost barbari In Dacia trebuie sd fi fost i bastinasi, cdci aici
n-a fost o colonizare masiva germand sau slavd, ci mai mult o pdturd
barbard suprapusd, deznationalizatd cu vremea de catre masa mult

superioard ca numar a bdstinasilor".

V. Parvan, Contributii epigrafice la istoria crestinismului dacoroman, p. 92 si urm. Mentiondm ca poporul nostru este singurul popor
de origine latina care li mdrturiseste originea prin numele ce poartd:
rorndn de la rornanus.

Dup. unele opinii, daco-romanii si-ar fi spus romani" dupd.

edictul Imparatului Caracalla din anul 212

and toti sdtenii
au devenit cetdteni ai Imperiului. Vezi Nicolae Branga, Consideralii
asupra structurilor socio-economice daco-romane (Transilvania", 1989,

nr. 9, p. 48-49).
Transilvania", 1943, nr. 9-10, p. 638-640.
Corneliu Dragoman, De la Dacia Felix". . . la terra deserta" ?
(M.A., 1978, nr. 7-8, p. 612-614).
A. Sacerdoteanu, 1970, p. 4-5.
Un argument de acelasi fel a fost invocat de autorii volumului
Documenta, potrivit cdrora faptul cd termenul Olli a 1nceput a fi
utilizat de maghiari numai catre mijlocul sec. XIII este o dovadd cd
atunci au venit romAnii in Transilvania. La aceasta, I. Moga a rdspuns
cd utilizarea termenului s-a fAcut numai dupti ce maghiarii au luat
In stripinire Transilvania, unde au gasit pe romni (Peireri istorice, p. 28).

Dupd cum s-a ariltat de curind, faptul cil. maghiarii au spus romdnilor olahi, ca i italienilor, este o dovadd cd ei au luat contact
Cu aceste popoare In acelasi timp, cu alte cuvinte c ei i-au gasit pe
romdni In Transilvania In secolul al X-lea, dupd ce prldaserd Italia,
locuitd de o populatie de aceeasi origine latind. Vezi Virgiliu Stefd--

www.dacoromanica.ro

345

rnescu-Draganesti, Implicafii de ordin istoric ale unor schimburi lingvistice

tntre proto-rorndni i unele populafii strdine. Cu care priniii au oenit

In contact in fosta Dacie in primul mileniu al erei noastre (R.Ist., 1986,

nr. 10, p. 1001); si In Contemporanul", 14 martie 1986.

N. Iorga, In RHSEE, VI, 1929, p. 90. Vezi idem, In RHSEE,
IV, 1927, p. 382, unde

raspunzInd lui lanos Szkely

marele istoric
se Intreaba: y a-t-il un seul acte prouvent que les Roumains 4 furenti
appels en ce pays au XIII-e sicle par les rois de Hongrie ?" Aceeasi
-constatare la C. C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului rorndn,
p. 65: nu exista nici un act care sa ateste un curent In sens invers de
trecerea taranilor romani din Tara Romaneasca i Moldova In Transil-

vania In sec. XII si XIII".

I. Moga, 1944, p. 32-33.
T.B., 1937, p. 308.
Observatie facuta si de lingvistul italian Alberti Arnaldo, care
spune: In situatiile de drept (si posesiunea, In timp istoric, ca i cea
actUala, asupra pamIntului este una fundamentala), sarcina probarii
contrariului revine eventualului pretendent, nicicind posesorului"
( Pentru o noud metodologie In cercetdrile istorico-lingvistice de rorneino-

Jogie, In Anale de istorie", 1979, nr. 3, p. 83).

RESEE, VI, 1968, nr. 3, p. 432.
Eugenie Revent, Ipoteza tntemeierii principatelor (Arhiva",
19, 1908, p. 80-85).
G. Bratianu, Tradifia istoricit despre voievodatele romdnesti
Ardeal, Bucuresti, 1945, p. 38. Vezi si CL., 1886, p. 704.
A. Sacerdoteanu, 1968, p. 117.
G. Bratianu, Tradifia istoricti a descdlecatului Tdrii RoradJulti In lamina noilor cercetdri, Bucuresti, 1942.
E. de Martonne, La Y alachie. Essai de monographie gographique,

Paris, 1902, p. 103-104, 233; I. I. Nistor, Emigraliile de peste munfi,

Bucuresti, 1915; C. C. Giurescu, Transilvania in istoria poporului
rontrin, p. 47-67; E. Petrovici, Romdnii venifi recent In Transilvania
.Ce ne spune lingvistica. (,,Transilvania", 1941, nr. 7, p. 467-470),
.care sustine: un curent de migratiune romaneasca din principate in
Transilvania n-a existat niciodata" (sub'. ns.
N.S.).

Transilvania", 1943, nr. 9-10, p. 641.

C. C. Giurescu, p. 6.
Laud& fdranului romda (Viata romaneasca", 1940, ur. 7, p. 5).

www.dacoromanica.ro

N LOC DE INCHEIERE

Autorul nu are pretentia de a fi realizat o opera originala

asupra unei teme alit de disputate ca aceea a continuitalii
romanilor. Intenfia sa a fost de a stringe la un loc si de a sistematiza extrem de bogata literatura apeirtzta pina In acest an,
alclituind astfel dosarul" acestei controversate probleme, dosar,
care cleric' cititorului posibilitatea unei informan i cit mai rapide
si complete.

Studiind probele din acest dosar" (care putea fi inca fi,

mai voluminos ! ), cititorii de buna-credinta vor intelege usor
de partea cui e dreptatea.

Autorul nu-si face iluzia ea lucrarea sa va convinge pe

toti adversarii continuittii ca apara o teza absurda f i ilogica ;
el le adreseaza un apel calduros de a medita atent asupra tutu-

ror dovezilor aduse in sprijin si de a-si verifica apoi poziria

in aceasta problema, fard o porni de la idei preconcepute f i a
Sc lasa mina (i de alte scopuri cleat cele stiinlifice.

Tinind seama de realitarile istorice, toata agitatia intretinuta de adversarii continuititlii apare in fond sterila si inutad : neputind modifica aceste realitali, ea nu poate contribui
deal la inveninarea relatiilor dintre oamenii de qtantii care
au misiunea nobila de a sluji nunzai cauza adevarului.
In aceasta ordine de idei, consideram ca energia risipita
Cu dezbateri sterile pentru a demonstra" o teza fundamental
falsa, si anume aceea a discontinuitatii prezentei romnilor pe
teritoriul vechii Dacii, ar putea fi canalizat spre efortul comun
de elucidare
pe cale strict .,stiintificii si la nivelul actual al
mijloacelor de care dispune istoriografia mondiala a tuturor
acelor eventuale zone de neclaritate din trecutul a dozza popoare

care, cecine fiind, si-au interferat si influenlat, in nzod legic,

evolutia de-a lungul istoriei ion.

www.dacoromanica.ro

347

REZUMAT

Prezenta carte este o noud editie a lucrdrii Continuitatea romcinilor.

Privire istoriografic. Istoricul problemei. Dovezile continuit
publi-

cata In 1980 si epuizatd la scurtd vreme. Ea a fost completatd cu o

bogatd inforrnatie pe clt posibil adusd la zi, alcatuit din circa 300
de studii i monografii, cele mai multe apdrute in perioada 1980-1990.
Am considerat necesard alatuirea acestei noi editii, constient
alit de importanta problemei, eft si tie faptul c sustindtorii teoriei"
roesleriene au devenit deosebit de activi in ultima vreme ; dei apdrd
o tezd absurda i ilogic, ei sperd c vor putea convinge lumea cu privire la drepturile istorice" ale Ungariei asupra Transilvaniei,drepturi"
bazate pe amintita teorie, care sustine discontinuitatea romdnilor
pe teritoriul de la nordul Dundrii, pe care au vietuit dintotdeauna.

Unii dintre acesti savanti" ne-au si sfAtuit" s renuntilm la teza

romanittitii i continuitatii.
I-a trecut cuiva oare prin minte sd nege sau sd conteste coatinuitatea poporului francez in Galia, a celui spaniol i portughez
Peninsula Iberia sau a celui italian In Italia? A admis oare vreun
istoric c galoromanii si-au pdrdsit locuintele plecind din Galia, peste
Alpi sau peste Pirinei, pentru a se Intoarce mai tirziu, dupit secole,
indArdt acasd? Sau cd spaniolii au trecut peste strimtoarea Gibraltar,

In Africa, pentru a reveni, dupd sute de ani, in vechiul teritoriu?

Simple formulare a unor asemenea intrebari aratd lipsa lor de temei,
totala lor inanitate", declara cu ani in urind istoricul C. C. Giurescu.
Lucrarea de fat. fi propune drept scop sd infiltiseze cititorilor
ant de dezbatuta problem& a continuitatii romnilor, modul cum a
apdrut si a fost prezentata aceastd problemd, care au fost argumentele

aduse de adversarii si de sustiatorii continuitritii In lucrdrile lor.

Din lucrare rezultd cu claritate cd problema continuitdpi este
nu numai o problema tiinjMic, ci si una politica; ea nu s-a ndscut
declt in secolul al XVIII-lea, and romnii din Transilvania care
alatuiau majoritatea populatiei au cerut egalitatea in drepturi

www.dacoromanica.ro

349

cu celelalte nanonalitdti ale pig; li s-a raspuns atunci ca nu pot fi

egali cu ceilalti locuitori privilegian (unguri, sasi si secui) deoarece
ar fi venit mai tlrziu in tard, din care pricind ar fi fost consideran
tolerati". In aceasta. calitate", romdnii au Indurat suferinte far&
Rama", In timp ce ungurii au provocat aceste suferinte pentru a-si
asigura dominatia asupra populatiei majoritare.
In partea a doua a lucrdrii slut prezentate pe larg dovezile continuitatii. care arata cft de lipsite de temei logic si istoric stilt argumentele color ce sustin discontinuitatea poporului romAn.
Adversarii continuitatii Wei nu s-au hotdrft, de altfel, dud sd-i
aduca" pe romni de la sudul Dundrii, oscilad hare secolele V si
XVIII; unii dintre ace.ti mari savanti fi aduc" pe romni pe teritoriul stra'bun in grupuri mari, In timp ce altii fi furiseaza" acolo pe
neobservate, pentru a explica de ce emigrar a lor nu este amintit In nici
un document istoric.

Dar ceea ce merita subliniat este faptul ea, In timp ce coi mai
multi dintre acestd savann" neagdprezenta romanilor la nordul Dunarii
pin& In secolul al XIII-lea, altdi sustin ca nu au existat nici la sudul

marelui fluviu, ceea ce fl fndreptatea pe istoricul francez F. Lot s

afirme cd romnii au iesit din infern sau au cazut din cer".
Autorul nu-si face iluzia ca lucrarea sa va convinge pe ton adver-

sarii continuitdtii c apard o tea absurda si ilogicd; el le adreseaza

un apel cdlduros de a medita asupra tuturor dovezilor aduse si de a-si
verifica apoi pozitia In aceasta problemd, WA a porni de la idei preeoncepute si a se lasa minati de alte scopuri decft cele stiintifice.
Tinind seama de realitatile istorice, toatd agitatia Intretinutd
de adversarii continuitatii apare In fond sterild si mutila; nepu find
modifica aceste realitati, ea nu poate contribui dean la inveninarea
relatiilor dintre oamenii de stiintd, care au misiunea de a sluji numai
.catiza adevarului.

www.dacoromanica.ro

ABSTRACT

The present work is a new edition of the work "The Continuity

of the Romanian People. A Historiographical View. Historical Presentation. The Proofs of Continuity", published in 1980 and exhausted

in a short time. It has been completed with a rich and up-to-date

additional information, consisting of about 300 studies and monographs, most of them issued since 1890 to 1990.
I thought over this new edition as necessary taking into account

both the importance of the topic and the fact that the supporters
of the Roesler's "theory" became extremely active in the last time;
in spite of the absurd and illogical character of their thesis, these"historians" hope that they will succed to persuade people about
the so called "historical rights" of Hungary in Transylvania, right
devolving frow the above-mentioned "theory" which tries to deny
the continuity of the Romanian people on its native soil. Some of
such "scientis" "suggested" us to renounce to the thesis of Romanity
and continuity.
"Has it ever occurred to anyone to deny or to doubt the continuity of the French people in Gaul or that of the Spanish or Portuguese people in the lberic Peninsula, or of the Italians in Italy? Has
any historian ever admitted that the Gallo-Romans left their homes
and crossed the Alps or the Pyrenees only to come back cenluries
later? Or that the Spaniards crossed the straits of Gibraltar into

Africa to return to their native country after hundreds of years?

The simple formulation of such questions evinces their groundlessness,

their total lack of logic", wrote, many years ago, the historian C. C.
Giurescu.

The purpose of the present work is to acquaint the readers with

the much debated problem of the Romanians continuity, with the
way in which such a problem appeared and was put forward, what
arguments were brought by the adversaries and the supporters of
the continuity in their respective works.

www.dacoromanica.ro

351

This work shows with clarity that the problem of continuity is

not only a matter of scientific interest, but also a political problem!
it appeared as late as the 18t11 century when the Romanians of Transylvania, who formed the majority of the country's population, demanded equal rights with the other co-inhabiting nationalities ; they
were answered then that they could not be on equal footing with the
privileged inhabitants (Hungarians, Saxons, Szeklers) because they
has come later into that country and were therefore to be considered
merely "tolerated". In such a "quality", Romanians have suffered
numberless injustices, while Hungarians have brought about these
sufferings in order to keep the majoritarian population under their rule.
The second part of the work is extensively dealing with the proofs
of the continuity showing haw logically and historically unfounded
are the arguments of those who advocate the discontinuity of the
Romanian people.
Othewise, the adversaries of the continuity are not able to elucidate themselves when the Romanians had come in, oscillating between
Vth and XIIth centuries; for some of these "big scientists" Romanians

had come in large groups while according to others Romanians had

discietely slinked in a way to avoid to explain why any historical
source does not speak about their migration.
But what really worth to be underlined is the fact that while the

most of these "scientists" are rejecting the Romanians' presence

Korth of the Danube, some of them sustain that Romanians did not
exist not even south of the great river; how entitled was the French
historian F. Lot to assert that Romanians "have emerged from the
hell or dropped from the sky".
The author does not cherish the illusion that his work will convince all the adversaries of continuity that they defend an absurd and
illogical thesis, but he warmly appeals to them to ponder over all the
proofs and to verify their attitude towards the matter without preconceived ideas or with aims other than strictly scientific ones.
Taking into account the historical realities, all the propaganda
fostered by the adversaries of the continuity appears sterile and useless
since it cannot modify those realities; it can only poison the relations
among the scientists whose sole mission is that of serving the truth_

www.dacoromanica.ro

ABREVIERILE UTILIZATE

AARMSI = Analele Academiei RomAxle. Memoriile Sectiei Istorice

Actes --= Actes du The Congrs international de Thracologie (Buca-

rest, 4-10 septembre 1976), Buc., 1980.

AECO = Archivum Europae Centro-Orientalis
A.H. = Archaeologia Hungarica
AICED = Anuarul Institutului de cercet&ri etnologice i dialectologice

AIIAI = Anuarul Institutului de istorie

arheologie .,A. D.

Xenopol"

AIIC Anuarul Institutului de istorie i arheologie Cluj-Napoca

AIINC = Anuarul Institutului de istorie national& din Cluj
AISC Anuarul Institutului de studii clasice.
ALIL = Anuar de lingvistic& i istorie literar&
A.M.

Arheologia Moldovei

AMET = Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei

AMM = Acta Moldaviae Meridionalis
Acta Musei Napocensis
AMN
AMP --= Acta Musei Porolissensis
Armbruster, 1972= A. Armbruster, Romanitatea romtinilor. Istoria
unei: idei, Buc., 1972; ed. si In limba francez', 1975.
Armbruster, 1980= A. Armbruster, Dacoromano-Saxonica. Cronicari
ronulni despre sasi. Ronuinii in cronica silseasc, Buc., 1980.
A.S. = Arhiva Somesan5.
ASUC = Analele stiintifice ale Universitdtii Al. 1. Cuza"
Istorie
AUB Analele Universitatii Bucuresti
AVSL = Archiv des Vereines fr siebenbrgische Landeskunde
B.A..= Balkan Archiv
BArzu = Ligia Barzu, Continuitatea creafiei materiale i spirituale
a poporului rom4n pe teritoriul fostei Dacii, Buc., 1979; i In limba
maghiar, Bnc., Ed. Kriterion.

www.dacoromanica.ro

353

BMI = Buletinul Monumentelor istorice

BOR = Biserica Ortodoxa Romana
Citleitori = CdMaori strdini despre Idrile romdne, vol. IVIII, Buc.,
1968-1983.
C.I. = Cercetari istorice
C.L.
Convorbiri literare
C. Ling. = Cercetari de lingvistica
Documenta Documenta historiam valachorum in Hungaria illus-

trantia, ed. E. Lukinich, L. Gldi, A. Fekete-Nagy, L. Makkai,

Budapest, 1941.
D.R. = Dacoromania
E.D. = Etudes balkaniques

E.S. = Era Socialista

FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, vol.
1964-1982.
FMIL = Foaie pentru minte, inima si literatura
FVL = Forschungen zur Volks-und Landeskunde
G.B. = Glasul Bisericii

IIV,

Buc.,

Giurescu = C. C. Giurescu, Formarea poporului romcin, Craiova,

1973.

Gymnt = Ladislau Gymant, Migarea nalionald a ronufinilor

din Transilvania tntre anii 1790 f i 1848, Buc., 1986
Hitchins
Keith Ilitchins, Con,stiinid nationald f i aciiune poli-

tied la romdnii din Transilvania (1700-1868), introd. de Pompiliu Teodor, trad. Sever si Codruta Trifu, Cluj-Napoca, 1987.
Hurdubetiu = I. Hurdubetiu, Die D'utschen dber die Herkunft
der Rurnitnen., Buc., 1977.
KVL = Korrespondenzblatt ftir Volks-und Landeskunde

L.L. = Limba si literatura

L.R. = Limba romana
M.A. = Mitropolia Ardealului
Macrea = M. Macrea, Viala In Dacia romand, Buc., 1969.
M.Ant. = Memoria Antiquitatis
M.B. = Mitropolia Banatului
M.C.A. = Materiale i cercetari arheologice
M.I. = Magazin istoric
M.M. = Mitropolia Moldovei
M.N. = Muzeul National
M.O. = Mitropolia Olteniei
Ion Moga, Pdreri istorice unguregi privitoare la
Moga, 1941
romdnii din Transilvania medivald, Sibiu, 1941.
Moga, 1944 = Ion Moga, Les Rounvains de Transylvania* au Moyen
Age, Sibiu, 1944.

354

www.dacoromanica.ro

Memoriile Sectiei de *Mule Istorice, Academia Roman&

Musat-Ardeleanu = Mircea Musat, Ion Ardeleanu, De la statul
geto-dac la statul romdn unitar, I, Buc., 1983.
MSI

NEH = Nouvelles etudes d'histoire

NRH = Nouvelle Revue de Hongrie

Olteanu = Stefan Olteanu, Societatea romaneascd la cumpdnd
de milena (secolele V IIIXI ), Buc., 1983 (Cu o bogata bibliograf je).

Panaitescu = P. P. Panaitescu, Introducere la istoria cultura ronulnefti, Buc., 1969

Philippide, 1925 = Alex. Philippide, Originea roramilor. I. Ce spun
izvoarele sirine, Buc., 1925

Prodan, 1944 = David Prodan, Teoria imigragei romdnilor din

Principatele romane in Transilvania in veacul al XVIII-lea. Studiu
critic, Sibiu, 1944.
Prodan, 1967 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum,
Bue., 1967.
Protase, 1966 = Dumitru Protase, Problema continuitiiiii in Dacia
in lamina arheologiei f i numismaticii, Buc., 1966.
Protase, 1980= Dumitru Protase, Autohtonii In Dacia, I, Buc., 1980.
R.A. = Revista Arhivelor

REF = Revista de etnografie i folclor

REH = Revue des tudes hongroises
Relations -= Relations between the Autochtonous Population and

che Migratory Populations, Bucuresti, 1975.

RER --- Revue des tudes roumaines
RESEE = Revue des nudes sud-est europennes

RH SEE = Revue historique du sud-est europenn

R.I..= Revista istorica
RIAF = Revista pentru istorie, arheologie i filologie
R.Ist. = Revista de istorie
RIR Revista istorica romana
RMM = Revista Muzeelor i Monumentelor. Seria Muzee
RMMI = Revista Muzeelor si Monumentelor. Seria Monumente
istorice

i de arta

RPH = Roumanie. Pages d'histoire

RRH Revue roumaine d'histoire
RRL -- Revue roumaine de linguistique
R. Trans. = Revue de Transylvanie
Ftoesler = R. Roesler, Romdnische Studien, Leipzig, 1871.
Russu = I. I. Russu, Etnogeneza romdnilor. Fondul autohton tracoBuc., 1981.
dacic i componenta

www.dacoromanica.ro

355

Sacerdoteanu, 1936 = A. Sacerdot.eanu, Consideragi asupra istoriei

romdnilor in evul mediu. Dovezile continuitgi

drepturile romdnilor

asupra teritoriilor lor actuale, Buc., 1936.

A. Sacerdoteanu, Elemente de continuitate
Sacerdoteanu, 1968
,si unitate in istoria medievald a romdnilor, In vol. Unitate fi continuitate in istoria poporului rowin, Buc., 1968, p. 105-134.
Sacerdoteanu, 1970 A. Sacerdoteanu, Problema continuitgi

poporului romn (Studii", 1970, nr.

SAI = Studii i articole de istorie

1,

p. 3-16).

Studia Balkanica
S.C. = Studii clasice
SCIA = Studii i cercetdri de istoria artei
SCIV = Studii i cercetdri de istorie veche
SCL = Studii i cercetAri lingvistice
Studii i comunicAri. Arheologie-istorie, Muzeul BruSCMB
kenthal, Sibiu
SCN = Studii i cercetari de numismatica
S.F. = Stidostforschungen
S.B.

SIB = Studii de istorie a Banatului

SRIR = Studii i referate privind istoria RomAniei
S.T. = Studii teologice
BUBB = Studia Universitatis Babes-Bolyai
T.D. = Thraco-Dacica
T.N. = Terra Nostra
T.S. = Tiirtnelmi Szemle
T.T. = T6rtnelmi Tr
T.B. = Tara Birsei
Xenopol = A. D. Xenopol, Teoria lui Rsler. Studii asupra struinfei romilnilor in Dacia Traiancl, Iasi, 1884.
ZOG = Zeitschrift ftir die oesterreichischer Gymnazium
ZRP = Zeitschrift fiir romanische Philologie

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Coytilt Snainte

Partea I ISTORICUL PROBLEMEI

Partea a II-a DOVEZILE CONTINUITATII

Cap. I
Dacii nu au fost distrusi
Romanizarea Daciei
Cap. II
Cap. III Abandonarea si evacuarea Daciei de administratia
romana
Cap. IV
Unde s-au format limba si poporul romin. Influentele strAine. Argumentele filologice ale continuitdtii
Crestinarea daco-romanilor
Cap. V
Mdrturiile arheologice, numismatice si epigrafice ale
Cap. VI
continuitatii
Cap. VII Romilnii In izvoarele istorice narative si documen-

tare medievale (sec. IXXIII)

Cap. VIII Rornnii, popor sedentar. Argumentele etnograf ice
ale continuitAtii
Cap. IX Continuitatea organizarii social-politice
Toponimia si continuitatea
Cap. X
Cap. XI Argumente de logid. istorica In favoarea continuitatii

103
105

124
146

171
201

219

253
285
315
325

339

In loe de Incheiere

347

Rezuma t

349

Abstract

351

Abrevierile utilizate

353

www.dacoromanica.ro

357

Colectia ARGUMENTE

Colectie cuprinzlnd argumente esentiale ale

existentei romanesti de-a lungul veacurilor
In spa-0u' carpato-danubiano-pontic, studii

asupra specificului national menite a sublinia

profilul poporului nostru In context european, ca si interferentele

national-universal.
Volumele de eseuri, meditatii sau lucrAri

s tiintifice apartinind sferei umanistice Milt

semnate de autori de incontestabil

n otorietate.

www.dacoromanica.ro

I11
Autorul nu-0 face iluzia ca lucrarea sa va
convinge pe toti adversarii continuittii

apr o tez absurd

ilogic;

el

le

adreseaz5 un apel clduros de a medita atent

asupra tuturor dovezilor aduse in sprijin i de
a-0 verifica apoi pozitia in aceast problem,
fr a porni de la idei preconcepute 3i a se
lsa minati de alte scopuri debit cafe tiintifice
Tinind seama de realrtile istorice, toat
agitatia intretinut de adversarii cotinuittii
apare in fond steril i inutil; neputind
modifica aceste realitti, ea nu poate contribui
decit la inveninarea relatiilor dintre oamenii de

tiintd, care au misiunea nobil de a sluji

numai cauza adevrului.

ISBN 973-9132-82-0

www.dacoromanica.ro

Lei 680