Sunteți pe pagina 1din 266

Protocoale

'~i arhitecturi pentru


retele
de senzori wireless
,

Holger Karl
University of Paderbom, GERMANY

Andreas Willig
Hasso-Plattner-Institute at the University of Potsdam, GERMANY

MATRIX ROM
Bucure~ti 2012

MATRIX ROM
C.P.16 -162
062510 - BUCURE1>TI
tel. 021.4113617, 031.4012438, 0372743840
fax 021.4114280
email: office@matrixrom.ro
www.matrixrom.ro
Edltura MATRIX ROM este acredltata de
CONSILIUL NATIONAL AL CERCETARII $TIINTIFICE DIN iNViqAMANTUL SUPERIOR

Cuprins

Traducere autorizata din IImba engleza a lucrarll

Protocols and Architectures for Wireless Sensor Networks


All Rights Reserved. Authorised translation from the English language edition
published by John Wiley & Sons Limited. Responsibility for the accuracy of the
translation rests solely with MATRIX ROM and is not the responsibility of John Wiley &
Sons Limited. No part of this book may be reproduced In any form without the written
permission of the original copyright holder, John Wiley & Sons Limited.

Drepturile pentru verslunea in Iimba romani sunt rezervate


edlturii MATRIX ROM

Prefatii la edipa originaIii


Prefatli la editia in limba romana
Lista de abrevieri
Un ghid de abordare a carPi

prof.dr.lng. Radu Varbinescu

Traducere:

Referent de speclalitate
pentru editla in Iimba romani: prof.dr.lng. Radu Dobrescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Romaniei


BOLGER, KARL
Protocoale ~i arhitecturi pentru retele de senzori wireless / Holger
Karl, Andreas Willig. - Bucure~ti : Matrix Rom, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-973-755-802-2

Introducere

1.1
1.2
1.3
1.4

Privire asupra inteligentei mediului ambiant


Exemple de aplicat ii
Tipuri de aplicat ii
. .
provociiri pentrU retelele de senzon Wireless (WSN)
1.4.1 Cerin{e impuse caracteristicilor
. 1.4.2 Mecanisme necesare
De ce sunt altfel rete1e1e de senzori?
1.5.1 Re{ele ad-hoc mobile ~i refele de senzo:i ~ireless
1.5.2 Magistrale de camp ~i re{ele de senzorl Wireless
Tehnologii de irnplementare pentru WSN

1.5

1.6

PARTEA I

ARHITECTURI

I. Andreas, Willig

Arhitectura unui nod

681.586.5:621.396

2.1

..
.
Componente hardware
2.1.1 Privire generala asupra structum hardware a unUl nod-senzor
2.1.2 Controler
2.1.3 Memorie
2.1.4 Dispozitive de comunica{ie
2.1.5 Senzori ~i elemente de execu{ie
2.1.6 Surse de alimentare ale nodurilor-senzor
Consumul de energie al nodurilor-senzor

ISBN 9789737558022
2.2

xiii
xvii
xix

xxv

1
1
3
8
9

10
11
14
14
17
17

19
19
20
20
21
23
23
35
36
40

I
[I

VI

Cuprins

2.2.1 Stiiri jllnefionale ell cerinle diferite de putere


2.2.2 Consumul de energie al microeontrolerului
-. 2.2.3 Memoria
2.2.4 Transeeiver-e radio
2.2.5 Relafii fntre preluerare ~i eomunieape
2.2.6 Neeesarul de putere al senzorilor ~i elementelor de exeeufie
2.3
Sisteme de operare ~i medii de execulie
2.3.1 Sisteme de operare incluse (embedded)
2.3.2 Paradigme de programare ~i interfete pentru programarea apliea{iilor
2.3.3 Structura sistemului de operare $i a stivei de protoeoale
2.3.4 Administrarea dinamica a energiei ~i a puterii
2.3.5 Studiu de caz: TinyOS ~i nesC
2.3.6 Alte exemple
2.4
Cateva exemple de noduri-senzor
2.4.1 Familia "Mica Mote"
2.4.2 Noduri EYES
2.4.3 BTnodes
2.4.4 Seatterweb
2.4.5 Solu{ii eomerciale
2.5
Concluzii

40
42
44
45
49
50
51
51
51
53
54
56
60
60
60
60
61
62
62
62

Arhitectura relelei

65

3.1

Scenarii pentru retele de senzori


3.1.1 Tipuri de surse $i destina(ii
3.1.2 Retele cu un singur salt sau multi-salt
3.1.3 Surse ~i destina{ii multiple
3.1.4 Trei tipuri de mobilitate
Tinte pentru optimizare ~i valori ale performante1or
3.2.1 Calitatea servieiului
3.2.2 Eficienfa energetidi
3.2.3 Sealabilitate
3.2.4 Robuste{e
Principii de proiectare pentru WSN
3.3.1 Organizarea distribuitii
3.3.2 Prelucrarea In re{ea
3.3.3 Fidelitate adaptivii ~i precizie
3.3.4 Centrarea pe date
3.3.5 Exploatarea informafiei de loealizare
3.3.6 Exploatarea modelelor de aetivitate
3.3.7 Exploatarea eterogenitii(ii
3.3.8 Stive de protocol bazate pe eomponente $i optimizare inter - nivel
Interfete ale serviciilor in WSN
3.4.1 Structurarea apliea(ieiJinterfe{elor stivei de protoeoale
3.4.2 Cerinte de expresivitate pentru interfe{e de serviciu ale WSN
3.4.3 Diseufie
Conceptul de dispozitiv gateway
3.5.1 Necesitatea dispozitivelor gateway
3.5.2 Comunieapa WSN - Internet

66
66

VII
suprins
3.5.3 Comunica(ia Internet - WSN
3.5.4 Conexiune virtuaLG tip tunel fntre mai multe WSN
3.6

pARTEA

3.2

Nivelul fizie

4.1
4.2

Introducere
Canal wireless ~i fundamentele comunicaliei
4.2.1 Aloearea freevenlelor
4.2.2 Modulare ~i demodulare
4.2.3 Ejeete ale propagiirii undelor ~i zgomot
4.2.4 Modele de canal
4.2.5 Comunica(iijolosind spectru dispersat
4.2.6 Transmisia ~i sincronizarea pachetelor
4.2.7 Calitatea canalelor wireless ~i miisuri de fmbuniitii(ire
Nivelul fizic ~i consideralii de proiectare a transceiver-elor in WSN
4.3.1 Profilul de utilizare a energiei
4.3.2 Alegerea schemei de modulare
4.3.3 Scalarea dinamicii a moduliirii
4.3.4 Considera(ii legate de antenii
De citit in continuare

4.3

3.3

3.4

3.5

86
87

91
92
92
93
97

102
104

106
108
110
110
III
115
115
116

117

Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)


.
5.1.1 Cerinte ~i restric(ii de proiectare ale protoeoalelor MAC wireless
5.1.2 Clase importante de protocoale MAC
5.1.3 Protocoale MAC pentru relele de senzori wireless
Protocoale cu ciclu redus de lucru ~i concepte de activare
5.2.1 Topologie cu pu{ine noduri ~i gestionarea energiei
(STEM = Sparse Topology and Energy Management)

118
118

5.2.2 S-MAC
5.2.3 Protoeolul cu dispozitiv de mediere
5.2.4 Concepte de activare radio
5.2.5 De citit fn continuare
Protocoale bazate pe competilie
5.3.1 Protoeoale CSMA
5.3.2 PAMAS
5.3.3 Alte solu(ii
Protocoale bazate pe planificare
5.4.1 LEACH
5.4.2 SMACS
5.4.3 Protocol de acces la mediu adaptiv fnjunc{ie de traftc (TRAMA)
5.4.4 Alte solu{ii
Protocolul MAC IEEE 802.15.4
5.5.1 Arhitectura de relea ~i tipuriJroluri de noduri
5.5.2 Structura super-cadrului

134

5.2

5.3

5.4

82
82
83
85
86

85

5.1

80
80
81
81

83

MAC protocols

74
74

77
77

89
89

66
68
70
70
71
73
73
73

n PROTOCOALE DE COMUNICATIE

4.4

68

Conc1uzii

87

5.5

120
126

128
129
131
136
137

137
138
139

141
141
142
144
146

148
149
149
150

VIII

Cuprins

IX
Suprins

209

151
151
153
154
154
155
156
156

7.6

Rezumat

Sincronizarea in timp

8.1

5.6
5.7
5.8

5.5.3 Administrarea GTS


5.5.4 Proceduri pentru transferul datelor
5.5.5 Protocolul "slotted" CSMA-CA
5.5.6 Moduljdrd semnalizare
5.5.7 De citit in continuare
Ce ~tim despre IEEE 802.11 ~i Bluetooth?
De citit in continuare
Concluzii

Protocoalele nivelului legaturS de date

159

8.2

6.1
6.2

6.5

Nopuni fundamentale: sarcini ~i cerinte


Controlul erorilor
6.2.1 Cauzele ~i caracteristicile erorilor de transmisie
6.2.2 Tehnici ARQ
6.2.3 Tehnici FEC
6.2.4 Scheme hibride
6.2.5 Controlul puterii
6.2.6 Alte mecanisme de combaterea erorilor
6.2.7 Controlul erorilor: rezumat
Construirea cadrelor
6.3.1 Scheme adaptive
6.3.2 Scheme cu sume de control intermediare
6.3.3 Combinarea optimizdrii dimensiunii pachetului cu FEC
6.3.4 Tratarea antetelor cadrelor
6.3.5 Construirea cadrelor: rezumat
Administrarea legaturii
6.4.1 Caracteristicile calitapi legaturii
6.4.2 Estimarea calitdfii legaturii
Rezumat

160
161
161
163
169
174
176
177
178
179
181
183
184
186
186
186
187
188
190

. .
Introducere in problematica sincroniziirii in timp
8.1.1 Nevoia de sincronizare in timp in re(ele/e de senzon wireless
8.1.2 Ceasurile nodurilor ~i problem~ p~eciZiei .
.
8.1.3 Proprietdfile ~i structura algontmllor de sl.nc~Olllzare III tlmp
8.1.4 Sincronizarea in timp in re(elele de senzon wireless
Protocoale bazate pe sincronizarea transrnitator/receptor.
.
.
8.2.1 Protocol de sincronizare relaxatd in timp (LTS = Lightweight Time
Synchronization) (LTS)
.
_
.
.
8.2.2 Cum se cre~te precizia ~i cum se estlmeaza denva
Protocol
de
sincronizare
cu
ordonare
in
timp
pentru
re(ele
de
senzon
8.2.3
Protocoale bazate pe sincronizarea receptor/receptor
8.3.1 Sincronizare cu dijuzarea rejerinlei (RBS)
8.3.2 Sincronizarea in timp care fine seama de ierarhie (HRTS)
De citit in continuare

Atribuirea numelor ~i adresarea

191

7.1

Nopuni fundamentale
7.1.1 Utilizarea adreselor ~i a numelor tn relele (de senzori)
7.1.2 Sarcinile de administrare a adreselor
7.1.3 Unicitatea adreselor
7.1.4 Alocarea ~i atribuirea adreselor
7.1.5 Ejortul suplimentar pentru adresare
Administrarea adreselor ~i numelor in reteIe de senzori wireless
Atribuirea adreselor MAC
7.3.1 Atribuirea distribuitii a adreselor de relea
Atribuirea distribuita a adreselor unice local
7.4.1 Algoritm de atribuire a adreselor
7.4.2 Selectarea ~i reprezentarea adreselor
7.4.3 Alte scheme
Adresarea bazatii pe continut ~i adresarea geografica
7.5.1 Adresare bazatd pe continut
7.5.2 Adresarea geograjicii

192
192
193
194
194
195
196
197
197
199
200
201
204
204
205
208

6.3

6.4

7.2
7.3
7.4

7.5

211

A'

8.3

8.4

Localizare ~i pozitionare

9
9.1
9.2

9.3

9.4

9.5

9.6
9.7
9.8

Proprietatile procedurilor de localizare ~i pozitionare


Abordari posibile
9.2.1 Proximitate
9.2.2 Trilateralizare ~i triangularizare
9.2.3 Analiza decorului
Bazele matematice ale problemei lateralizarii
9.3.1 Solutia cu trei repere ~i valori corecte ale distanfelor
9.3.2 Rezolvare in cazul existenlei erorilor de distan
Localizarea pentru un singur salt
9.4.1 1nsignd activd
9.4.2 Birou activ
9.4.3 RADAR
9.4.4 Cricket
9.4.5 Suprapunerea conectivitdfii
9.4.6 Aproximarea prezenfei unui punet in triunghi
9.4.7 Folosirea injormapilor de sosire
Pozitionarea in medii multi-salt
9.5.1 Conectivitatea intr-o relea multi-salt
9.5.2 Estimarea distanfei multi-salt
9.5.3 Multilateralizare iterativd ~i prin colaborare
9.5.4 Descrierea pozitiondrii probabilistice ~i propagarea
Irnpactul amplasiirii reperelor
De citit in continuare
Concluzii

10

Controlul topologiei

10.1

Motivatia ~i ideile de baza

211
211
212
214
216
217
217
222
224
228
228
234
237

241
241
243
243
243
247
248
248
248
250
250
250
251
251
251
252
253
254
254
255
256
258
258
259
260
261
261

x
10.2

10.3

lOA

10.5

10.6

10.7

Cuprins

10.1.1 0p/iuni pentru controlul topologiei


10.1.2 Aspecte ale algoritmilor de control al topologiei
ControIuI topologiei In retele plate - controIuI puterii
10.2.1 Rezultate ale analizei complexita/ii
10.2.2 Exista numere magice? -limitele parametrilor critici
10.2.3 Unele exemple de construc/ii ofi protocoale
10.2.4 De citit In continuare despre controlul topologiei plate
Retele ierarhice folosind seturi dominante
10.3.1 Motivape ofi definipe
10.3.2 Un rezultat al conceptului de NP-tare
10.3.3 Unele idei preluate de la algoritmii centraliza/i
10.3.4 Unele aproximdri distribuite
10.3.5 De citit In continuare
Retele ierarhice folosind clustere
10.4.1 Definipa clusterelor
10.4.2 0 idee de baza pentru construirea seturilor independente
10.4.3 0 generalizare ofi aprecieri asupra peiforman{elor
10.4.4 Conectarea clusterelor
10.4.5 Rotirea liderilor de cluster
10.4.6 $i alte exemple de algoritmi
10.4.7 Clustere multi-salt
10.4.8 Mai multe niveluri de clustere
10.4.9 fmparprea pasiva In. clustere
10.4.10 De citit In continuare
Combinarea topoiogtilor ierarhice ~i a controIuIui puterii
10.5.1 Controlul puterii bazat pe pilot
10.5.2 Algoritm pentru proiectarea refelelor ad-hoc
10.5.3 CLUSTERPOW
Activitatea adaptiva a nodului
10.6.1 Fidelitatea adaptiwi geografic
10.6.2 Topologii adaptive auto-configurabile pentru refele de senzori
10.6.3 Oprirea nodurilor pe baza acoperirii de detecpe
Concluzii

11

Protocoale de mtare

II.1
11.2

Directiile de abordare ale operatiilor de rutare ~i retransmitere


Transmiterea "bfufei" (gossiping) ~i retransmiterea uni-destinatie bazata pe agent
11.2.1 Ideea de baza
11.2.2 Retransmiterea aleatoare
11.2.3 Trasee aleatoare
11.2.4 De citit In continuare
Transmisia uni-destinatie eficienta energetic
1l.3.1 Prezentare generala
11.3.2 Exemple de protocoale uni-destinape
1l.3.3 De citit In continuare
11.3.4 Rutarea uni-destinape multi-cale
1l.3.5 De citit In continuare
Difuzare ~i transmisie multi-destinatie

11.3

11.4

321
324

11.7

11.4.1 Prezentare generald


11.4.2 Protocoale cu arbori cu baza (riidacina) la sursa
11.4.3 Protocoale partajate cu arbori baza(i pe nudeu
11.4.4 Protocoale bazate pe plasa
11.4.5 De citit In continuare despre difuzare ofi transmisie multi-destina(ie
Rutare geografica
11.5.1 Bazele rutarii bazate pe pozi(ie
11.5.2 Transmisia geografica (geocasting)
/1.5.3 De citit In continuare despre rutarea geograficii
Noduri mobile
11.6./ Destina(ii mobile
11.6.2 Colectoare mobile de date
11.6.3 Regiuni mobile
Concluzii

12

Retele centrate pe date ~i bazate pe continut

347

262
263

266
266
267
269
275
276

11.5

276
277
277
281
284
285
285
288
289
290
290
292
293
295

296
297
297
297
298
298
298
298

300
300
301
303

303
306
306
307
307
309
309
309
312
316
316
319
321

XI

cuprins

11.6

12.1

Introducere
12.1.1 Paradigma interac(iunii de tip publicare/abonare
12.1.2 Adresarea datelor
12.1.3 Op(iuni de implementare
12.1.4 Distribu/ie sau colectare de date - prelucrare In refea
12.2 Rutare centrata pe date
12.2.1 1nteracpuni singulare
12.2.2 1nteracpuni repetate
12.2.3 De citit In continuare
12.3 Agregarea datelor
12.3.1 Prezentare generald
12.3.2 1nteifa(a unei baze de date pentru descrierea operapilor de agregare
12.3.3 Categorii de operapi de agregare
12.3.4 Amplasarea punctelor de agregare
12.3.5 Cand Inceteaza aofteptarea pentru mai multe date
12.3.6 Agregarea ca 0 problema de optimizare
12.3.7 Dijuzarea unei valori agregate
12.3.8 Rutarea orientatii pe informape ofi agregarea
12.3.9 $i alte exemple
12.3.10 De citit In continuare despre agregarea datelor
1204 Memorare centrata pe date
12.5 Concluzii

::no
330
331
332
333
339
343

344
345
346
346
346

347
347
348
349
350
351
351
353
357
358
358
359
360

362
362
364

364
367
370

372
373
375

13

Nivelul transport ~i calitatea serviciului

377

13.1

Nivelul transport ~i QoS In retele de senzori wireless


13.1.1 Calitatea serviciului/siguran(a
13.1.2 Protocoale de transport
Acoperire ~i desf1i~urare
13.2.1 Modele pentru detecpe
13.2.2 Masuri ale acoperirii
13.2.3 Desfii,furari aleatoare unifonne: procese Poisson cu puncte izolate

377
378
379
380
380
382
383

13.2

XII

133
13.4

13.5

13.6

14
14.1

14.2

14.3

13.2.4 Aeoper~rea ~n eazul desj~uriirilor aleatoare: model booleean al detec(iei 184


13.2.5 ADcopen!'ea In cazul d~st.~uriirilor aleatoare: model general al deteefi'ei '386
13.2.6 etermlnarea acopenm
.
7
13'22'8 AC0p'e:i~ea pen.tru desj~uriiri de tip re{ea de piitrate (grid)
;~~
13"
De Cltlt In contlnuare
Transportul date10r in siguranfa
394
1~.3.1 Cerin{e de siguran{ii in re{ele de senzori
395
Llvrarea pachetelor singulare
396
13.4.1 Folosirea unei singure eiii
398
13.4.2 Folosirea ciii/or multiple
398
13.4.3 Receptoare multiple
402
13.4.4 Rezumat
407
Livrarea blocurilor
408

13.5.1 PSFQ: l~vrarea blocurilor in sensul destina{ie ciitre senzori


13'55'32 RMS!: lIvrarea bloeurilor in cazul senzori ciitre destina{ie
13"
Ce ~tlm despre TCP?
13.5.4 De citit In continuare
Controlul congestiei ~i controlul ratei
13.6.1 Situa{ii.le In care apare eongestia In retelele de senzori
13.6.2 Mecamsme pentru detectarea ~i gestionarea congestiei
13.6.3 Protocoale cu controlul ratei
13.6.4 Cadrul CODA pentru controlul eongestiei
13.6.5 De citit in continuare
Suport pentm aplicafii avansate
Prelucrare avansata in retea
14.1.1 Trecerea dineolo doar de agregarea datelor
14.1.2 Preluerarea distribuitii a semnalului
14.1.3 Codarea surselor distribuite
14.1.4 Codarea re{elei
14.1.5 Alte probleme
Securitate
14.2.1 No{iunijundamentale
14.2.2 Consid~ra{i~ privind securitatea In retele de senzori wireless
14.2.3 Atacun de tiP rejuzul serviciului
14.2.4 De citit in continuare
Suport specific aplicatiilor
14.3.1 Detec{ia # urmiirirea {intei
14.3.2 Detec{ia eonturului/marginilor
14.3.3 E~antionarea "eampului"

:g:

414
416
418

1i~
421
423
427

430
433
433

433
434
436
440
441

442
442
443

444

446
446
446
449
453

Bibliografie
457

Prefa!a la edipa originala

Integrarea senzorilor cu capabilitati de prelucrare, memorare ~i comunicare in


dispozitive ieftine ~i de dimensiuni reduse, dar ~i conectarea acestora in a~-numitele retele de
senzori wireless aduee 0 multime de oportunitati - sau eel putin ~a ar trebui. in fapt, gasirea
unui model de afacere care poate transforma aceste inovatii tehnologice intr-un domeniu
prosper si cu adevarat util este 0 lupta cu adevarat dificila. a astfel de lupta poate fi c1i.!itigata
prin adaugarea de idei creative la solutiile tehnologiee de baza, presupunand ca tehnologia, eu
toate avantajele si problemele ei, este bine cunoscuta si inteleasa. Am scris aceasta carte in
speranta de a incuraja aceasta cuno~tere ~i de a avansa in domeniu.
Intelegerea ~i prezentarea acestui nou tip de reteIe este 0 provocare extraordinara. a
prima problema importanta este nevoia de a intelege eoncepte din multe domenii extrem de
variate, pornind de la aspecte hardware de nivel sclizut si comunicatie radio, pana la concepte
de nivel inalt, ~a cum sunt bazele de date ~i "middleware", ~i chiar aplicatiile in sine. Apoi,
trebuie incercat un proces de optimizare comuna, in care se ajusteaza toate componentele
sistemului, folosindu-se cuno~tinte din domenii precum electronica, ~tiinta ~i ingineria
calculatoarelor ~i matematica. Acest proces de optirnizare trebuie sa tina cont de resursele
foarte limitate - in special energia - pe care aceste retele Ie au la dispozitie. In consecinfa, 0
explicatie limitata la modelul ISOIOSI sau la orice alt model similar pe niveluri, va e~ua.
Totu~i, am incercat sa indrumlim cititorul folosind conceptele fundamentale ale unui astfel de
model ~i ne-am straduit sa scoatem in evidentli punctele de interactiune ~i interdependenta
dintre diversele niveluri.
In structurarea materialului ~i in scrierea cartii seopul nostru principal a fost sa
explicam probl~mele uzuale principale, precum ~i ideile de baza ~i principiile necesare pentru
rezolvarea lor. In general, am evitat sa dam prea multe detalii despre fiecare dintre (de obicei
multele) solutii posibile; totu~i, am furnizat de fiecare data referintele necesare pentru cititorii
care doresc sa verifice sursele (sa pomeasca 0 ealatorie spre izvoare) pe cont propriu. Nici nu
am incercat sa discutam in prea multe detalii performantele vreuneia dintre solutiile descrise.
Dificultatea majora intr-un astfel de scenariu este in a prezenta rezultatele intr-un format care
sa permita comparatiile imediate - in fapt, in publicatiile ~tiintifice din domeniul retelelor de
senzori wireless, rezultate privind performantele, care sa poatli fi direct comparate sunt
aproape imposibil de glisit. Ceea ce lipse~te, probabil, este 0 suita de aplicatii de testare ~i
evaluare, cu reguli ~i ipoteze clar defmite (folosirea unui simulator ,,atotputernic/magic" nu
este 0 solutie corecta). Urmlirirea unei tinte este un exemplu de astfel de aplicatie, dar cu
sigurantii nu este singura clasa de aplicatii importantelinteresante in care retelele de senzori
wireless se pot aplica.
De multe ori a trebuit sa alegem daea sa includem 0 anumita idee, publicatie sau un
anumit concept. Dat fiind spatiul limitat al unei asemenea carti, am preferat originalitatea ~i
abordiirile neuzuale dar promitiitoare in locul publicatiilor care prezentau solutii mature, dar

xv
XIV

Prefatli la editia originala

prea tehnice, de~i de multe ori acestea sunt abordlirile care demonstreazli daca 0 anumitli
solutie functioneaza sau nu.
. De asemenea, am incercat sa evitam, ~i uneori chiar sa militlim impotriva solutiilor
standard, deja cristalizate ~i invechite; in schimb, am incercat sa mentinem ~i sli promovam 0
atitudine deschisa fatii de ceea ce reprezintli in prezent retelele de senzori wireless, ~i falli de
directiile esentiale de cercetare pe care ele Ie genereaza. Noi credem cli acesta este in
continuare un domeniu relativ nou ~i imatur, care este uneori limitat in prea mare masura la
diteva cuvinte cheie - eficienta energeticli fiind exemplul predominant - care la randul lor,
de~i tara indoiala importante, pot sa impiedice sa se formeze ~ilsau sli devina publice idei cu
adevarat interesante. In cuprinsul clirtii am incercat sa Ie oferim mlicar 0 ~ansa ~i sli includem
referintele catre unele abordliri ie~ite din comun.
Chiar ~i in aceste conditii, a trebuit sa renuntiim la mult material; domenii precum
"middleware", securitate, administrare, des~urare sau modelare au fost reduse considerabil
sau, in cele din urmli, excluse cu totul. In plus, la un anumit moment in timp, a trebuit sli ne
oprim din a adliuga material nou - altfel, dat fiind numarul mare de publicatii care apar in
acest domeniu, aceasta carte nu ar fi putut fi terminata (dacli vi se pare ca am omis din
gre~ala un subiect important sau am interpretat gre~it anumite aspecte, vli rugam sa ne
contactati!). Speram in continuare ca aceasta carte poate servi cititorului ca 0 prima lectie de
orientare in acest domeniu nou de cercetare, semnificativ ~i fascinant. Vizitati site-ul acestei
clirti, www.wiley.comlgo/wsn. pentru 0 colectie in continua cre~tere de lectii (~i fi~e de
prezentare (slide-uri) despre retele ad-hoc de senzori wireless.

Cui se adreseaza cartea ~i

cun~tinte

preliminare

Cartea este scrisa pentru studentii din anii terminali ai cursurilor universitare sau cei
inscri~i la cursuri post-universitare (master, doctorat), pentru cercetatorii din universitliti sau
companii care lucreaza in acest domeniu, dar ~i pentru inginerii care implementeaza solutii
reale bazate pe retele de senzori wireless. Considerlim aceasta carte ca fiind un bun punct de
pomire pentru a preda un curs de retele de senzori wireless (de exemplu, pentru un curs
echivalent cu 3 ECfS (credite in sistem european)).
Aceastli carte nu este scrisa ca un prim manual de retele wireless. De~i incercam sa
introducem rnajoritatea notiunilor de baza necesare, este cu siguranlli util pentru cititor sli aibli
deja unele cuno~tinte in domeniul comunicatiei wireless; cuno~tintele preliminare in
domeniile retelelor mobile ~i ad-hoc pot fi utile pentru a intelege anumite diferente mai
subtile, dar nu sunt esentiale. In orice caz, pomim de la premiza ca notiunile de baza in
domeniul retelelor sunt cunoscute.
In plus, in anumite plirti ale clirtii, sunt folosite concepte ~i rezultate din matematica
discreta. Va fi cu sigurantii util pentru cititor sa aibli cuno~tinte primare despre probleme de
optirnizare, NP-completitudine ~i subiecte sirnilare.

Multumiri
Suntem datori multor oarneni care ne-au ajutat sa intelegem acest domeniu de
cercetare ~i sa scriem aceasta carte. Un loc important ~i multurniri din inimli sunt datorate
colegilor nO$tri din "Telecommunication Networks Group", Technical University of Berlin, ~i
in special profesorilor Adam Wolisz, Vlado Handziski, Jan-Hinrich Hauer, Andreas Kopke,
Martin Kubisch, ~i Gunther Schafer. De asemenea, suntem recunosclitori multor colegi cu
care am avut placerea ~i privilegiul de a discuta subiecte de cercetare legate de WSN - colegii
din diverse proiecte europene, precum proiectul EYES (un proiect EU 1ST) ~i proiectul AVM
(finantat de Germania), care merita aici 0 mentiune specialli. Robert Mitschke de la Hasso

Prefa@ la editia originala


, _
".
I ft te care a citit corectat si criticat 0 versiune intermedlara a acestel clirtl, a ~c~t
Plattner ns 1 u '_ R f
~.
ni~i ne-au fumizat multe comentarii utile. Ajutorul prmut
~e~:a~:it~~t~~~~~ /d:r~an~~h~~~ de la Wiley - mai ales Birgit Gruber, Julie Ward si Joanna

Ut1\

Tootill- a fost extrem de


primlim recuno~tinta ratii de toti cercetAtorii din domeniu,
"
med' I W ld Wide Web
Vrem de asemenea, s ne ex
care ne-au p~s la diS~ozitiedrezulctoa~~~~~:~t~~~:~I~~rl:~t:t: ace~~ta c~e ar fi fost 0
(online). Flirli acest aJutor, oar ,
pro vocare mult prea mare pentru nOlo

In cele din urmli dar ~i cel mai important, suntem amandoi cu adevlirat re~unoscato~i

'"
ut rabdare cu noi in anul acesta lung de scns, moftun,
farniliilor noastre pentru Cll au av
speranta ~i munca.
Berlin & Paderbom
Aprilie 2005

Prefati la edipa in limba romani


Despre importanta ~i actualitatea retelelor de senzori wireless in tehnicii ~i tehnologie,
ca ~i despre structura ciirtii au scris deja autorii. Mi-am propus ca in prefata la editia in limba
romanii sii riispund la douii intrebiiri, care mi-au fost puse frecvent: de ce aceasta carte ~i de ce
tradusii in limba romana.
Riispunsul la prima intrebare a venit intr-o perioadii in care eram in cautarea unui
suport de curs pentru reteIe de senzori wireless, ca disciplinii de studiu. Am "frunziirit" mai
multe astfel de cArli, iar dintre toate aceasta lucrare mi-a atras atentia ~i mi s-a piirut cea mai
potrivita. Cartea acopera toate aspectele functionale, constructive ~i de performantii legate de
retelele de senzori wireless. Este scrisa ordonat (a~ zice "nemte~te"), pe baza unei
documentari ample ~i temeinice; bibliografia numiira aproape 1000 de titluri. Este 0
combinatie reu~iHi intre prezentm teoretice ~i solutii practice. Poate reprezenta un punct de
referintii pentru studiu ~i cercetare. ~i nu in ultimul rand, am regasit-o in laboratoarele multor
universitiiti din Europa.
Pentru a riispunde la a doua intrebare m-am gandit la contextul in care ea a fost
formulata, ~i anume eel al folosirii limbii engleze ca limba "oficiala" in domeniul tehnic.
Altfel spus, trebuia sa optez intre un suport de curs imediat (in limba englezii) ~i unul obtinut
cu mult efort, dar in limba romana. Am ales a doua varianta din doua motive. Mai intai m-am
gandit sa existe 0 unitate intre prelegeri ~i documentatia pentru studiu. Apoi, in al doilea rand,
poate ~i dintr-un oarecare spirit de fronda, m-am striiduit sa exprim coerent, in Iimba romana,
conceptele tehnice caracteristice prelucriirii datelor ~i ~tiintei calculatoarelor. M-am confruntat
prea des, de-a lungul timpului, cu exprirniiri in limba romana cel putin eterogene, greu de
inteles ~i de urmiirit, in care buna parte dintre cuvinte erau engleze~ti. Nu mi-am propus,
desigur, sa traduc controler, gateway, mouse, dar am folosit mereu tendintii, tintii, intri'iri,
ie~iri ~i a~a mai departe. Mai mull, cred ca am reu~it sa Inlocuiesc, ~i pe aloeuri sa explic mai
elar, multe dintre exprimarile ambigue si neclare din cartea in limba engleza prin simpla
folosire a expresiilor adecvate din limba romana.
Sper ca prin accasta traducere am reu~it sa mcntin audienta larga pc care au avut-o in
minte autorii: studenti din anii terminali ai studiilor universitare ~i post-universitare, profesori
in cautare de materiale (suplimentarc) de curs, cercetatori din domenii conexe cu ~tiinta
calculatoarelor ~i ingineri care lucreaza direct la implementarea de solutii bazate pe retele de
senzori wireless.
In fmal imi face pliicere sa spun ca Ie sunt recunoscator celor care m-au ajutat ~i m-au
sustinut in perioada in care am scris cartea. Mai intai multumesc Editurii MatrixRom care a
f"acut toate demersurile pentru obtinerea Iicentei de traducere ~i care va publica lucrarea.
Le sunt pe deplin recunoscator mai tinerilor mei colegi de catedra de la universitate,
Loretta Ichim, Claudia Tataru ~i ~tefan Mocanu, fiirii ajutorul carora aparitia cArlii ar fi fost
aproape imposibila.
Ii multumesc mult profesorului Radu Dobrescu care a citit cu atentie ~i rabdare cartea
~i ale clirui observatii au fost esentiale de fiecare data cand am avut mdoieli. Mai mult,
discutiile despre cum s-ar spune romane~te unii termeni tehnici "au netezit" mult exprimarea
din carte.
In ultimul rand, dar eel mai important pentru mine, Ie sunt recunoscator celor douii
Ane ale mele, care mi-au fost alaturi cu gandul ~i cu sufletul in tot acest timp. Le multumesc
pentru ca m-au.suportat ~i de fiecare data, in momentele grele, au readus speranta cu 0 vorba
sau cu un zambet, a~ incat am ajuns impreuna pana aieL
Radu Varbi'inescu

Lista de abrevieri
ABR Associativity-Based Routing
ACPI Advanced Configuration and Power Interface
ACQUIRE ACtive QUery forwarding In sensoR nEtworks
ADC AnaloglDigital Converter
AIDA Application-Independent Data Aggregation
ANDA Ad hoc Network Design Algorithm
AODV Ad hoc On-demand Distance Vector
APIT Approximate Point in Triangle
API Application Programming Interface
ARQ Automatic Repeat Request

ASCENT Adaptive Self-Configuring sEnsor Networks Topologies


ASIC Application-Specific Integrated Circuit
ASK Amplitude Shift Keying
AVO Attribute Value Operation
AWGN Additive White Gaussian Noise
BCD Bose-Chaudhuri-Hocquenghem

BER Bit-Error Rate


BIP Broadcast Incremental Power

BPSK Binary Phase Shift Keying


BSC Binary Symmetric Channel

CADR Constrained Anisotropic Diffusion Routing


CAMP Core-Assisted Mesh Protocol

CAP Contention Access Period


CCA Clear Channel Assessment
CCK Complementary Code Keying
CDMA Code Division Multiple Access

xx
CDS Connected Dominating Set
CGSR Clusterhead Gateway Switch Routing
CIR Carrier to Interference Ratio

XXI
Lista de abrevieri

Lista de abrevieri

WMA Frequency Division Multiple Access


FEC Forward Error Correction
FFD Full Function Device

CODA COngestion Detection and Avoidance

FFf Fast Fourier Transform


FUSS Frequency Hopping Spread Spectrum

CPU Central Processing Unit

FIFO First In First Out

CRC Cyclic Redundancy Check

FPGA Field-Prograrrunable Gate Array

CSD Cumulative Sensing Degree

FSK Frequency Shift Keying

CSIP Collaborative Signal and Information Processing


CSMA Carrier Sense Multiple Access

GAF Geographic Adaptive Fidelity


GAMER Geocast Adaptive Mesh Environment for Routing

CTS Clear To Send

GEAR Geographic and Energy Aware Routing

DAC DigitaVAnalog Converter

GEM Graph EMbedding

DAD Duplicate Address Detection


DAG Directed Acyclic Graph

GHT Geographic Hash Table


GOAFR Greedy and (Other Adaptive) Face Routing

DAML DARPA Agent Markup Language

GPSR Greedy Perimeter Stateless Routing

DBPSK Differential Binary Phase Shift Keying

GPS Global Positioning System

DCF Distributed Coordination Function

GRAB GRAdient Broadcast

DHT Distributed Hash Table

GTS Guaranteed Time Slot

DISCUS Distributed Source Coding Using Syndromes

HBBA Hop-by-Hop Broadcast with Acknowledgments

DLL Data Link Layer

HBB Hop-by-Hop Broadcast

DMCS Dynamic Modulation-Code Scaling

HHRA Hop-by-Hop Reliability with Acknowledgments

DMS Dynamic Modulation Scaling

HHR Hop-by-Hop Reliability

DPM Dynamic Power Management

HMM Hidden Markov Model

DQPSK Differential Quaternary Phase Shift Keying

HVAC Humidity, Ventilation, Air Conditioning

DREAM Distance Routing Effect Algorithm for Mobility

IDSQ Information-Driven Sensor Querying

DSDV Destination-Sequenced Distance Vector

IEEE Institute of Electrical and Electronics Engineers

DSP Digital Signal Processor

IFS InterFrame Space

DSR Dynamic Source Routing

IF Intermediate Frequency

DSSS Direct Sequence Spread Spectrum

lSI InterSymbol Interference

DVS Dynamic Voltage Scaling

ISM Industrial, Scientific, and Medical

EEPROM Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory

LAR Location-Aided Routing

EHF Extremely High Frequency

LBM Location-Based Multicast

ESRT Event-to-Sink Reliable Transport

LEACH Low-Energy Adaptive Clustering Hierarchy

CMMBCR Conditional Max-Min Battery Capacity Routing-

xxm
LED Light-Emitting Diode

LNA, Low Noise Amplifier

yrAS Polynomial Time Approximation Scheme

LOS Line Of Sight

QAM Quadrature Amplitude Modulation

MAC Medium Access Control

QpSI{ Quaternary Phase Shift Keying

MANET Mobile Ad Hoc Network

QoS Quality of Service

MBCR Minimum Battery Cost Routing


MCDS Minimum Connected Dominating Set

RAM Random Access Memory


RFD Reduced Function Device

MDS Minimum Dominating Set

RF ID Radio Frequency Identifier

MDS MultiDimensional Scaling

RF Radio Frequency

MEMS MicroElectroMechanical System

RlSC Reduced Instruction Set Computer

MIP Multicast Incremental Power

RMST Reliable Multisegment Transport

MLE Maximum Likelihood Estimation

RNG Relative Neighborhood Graph

MMBCR Min-Max Battery Cost Routing

ROBC RObust Header Compression

MPDU MAC-layer Protocol Data Unit

ROM Read-Only Memory

MSE Mean Squared Error

RSSI Received Signal Strength Indicator

MST Minimum Spanning Tree

RS Reed-Solomon

MTPR Minimum Total Transmission Power Routing

RTS Request To Send

MULE Mobile Ubiquitous LAN extension

SAR Sequential Assignment Routing

MWIS Maximum Weight Independent Set

SDMA Space Division Multiple Access

NAT Network Address Translation

SFD Start Frame Delimiter

NAV Network Allocation Vector

SINR Signal to Interference and Noise Ratio

NLOS Non Line Of Sight

SMACS Self-Organizing Medium Access Control for Sensor Networks

OOK On-Off-Keying

SNR Signal-to-Noise Ratio

PAN Personal Area Network

SPIN Sensor Protocol for Information via Negotiation

PA Power Amplifier

SPT Shortest Path Tree

PCF Point Coordination Function

SQL Standard Query Language

PDA Personal Digital Assistant

SRM Scalable Reliable Multicast

PEGASIS Power-Efficient GAthering in Sensor Information Systems

SSR Signal Stability Routing

PHY Physical Layer

STEM Sparse Topology and Energy Management

PPDU Physical-layer Protocol Data Unit

TAG Tiny Aggregation

PPM Pulse Position Modulation

TBF Trajectory-Based Forwarding

PSD Power Spectral Density

TCP Transmission Control protocol

PSFQ Pump Slowly Fetch Quickly

TDMA Time Division Multiple Access

XXII

Lisla de abrevieri

Lista de abrevieri

p SI{ Phase Shift Keying

XXN

Lista de abrevieri

TDoA Time Difference of Arrival

Un ghid de abordare a eartii

TO~ Temporally Ordered Routing Algorithm


TRAMA Traffic-Adaptive Medium Access
TTDD Two-Tier Data Dissemination
TTL Time To Live
ToA Time of Arrival
UML Unified Modeling Language
UTM Universal Transverse Mercator
UWB UltraWideBand
VCO Voltage-Controlled Oscillator
VLF Very Low Frequency
VOR VHF Orrmidirectional Ranging
VPCR Virtual Polar Coordinate Routing
VPCS Virtual Polar Coordinate Space
WLAN Wireless Local Area Network
WPAN Wireless Personal Area Network
WRP Wireless Routing Protocol
WSDL Web Service Description Language
WSN Wireless Sensor Network

Nota traducitorului: Am pastrat abrevierile din limba en I ~


~
marea majoritate a pUblicatiiIor de specialitate ch' d li g eza pe~t~ ~li ~~~ se gasesc in
limba romana ale semnificatiilor lor.
,lar ac m text vetl mtiill1l ~l exprimliri in
A

Proiectarea si optirnizarea unei retele de senzori wireless se bazeazli pe cuno~tinte mai


roult sau mai putin avansate din diverse domenii: tipul ~i proprietlitile transmisiei radio
detennina ce tip de protocoale MAC pot fi folosite, tipul de aplicatii limiteazli opliunile de
alegere a protocoalelor de rutare, iar bateriile auto-reinclircabile influenleazli comportamentul
de ,,soron"(modelul de activare si dezactivare) al unui nod. Pe de alta parte, 0 carte este 0
entitate liniara. Suntem deci obligali sa gasim un mod de a prezenta in succesiune liniara un
domeniu cu multe subiecte non-secvenliale, dar corelate.
Pentru a rezolva aceasta problema, am structurat cartea in doua piirti (fig. 1). Cele trei
capitoIe ale primei plirti oferli 0 privire de ansamblu asupra aplicatiilor ~i problemelor, asupra
caracteristicilor componentelor hardware ~i asupra arhitecturii de baza a acestor retele. Aceste
prime trei capitole furnizeazli cuno~tintele de baza care ne sunt necesare pentru a putea
prezenta in rood detaliat diverseIe protocoale de comunicatie din partea a doua a ciirtii.
Partea a doua este organizata pe baza nivelurilor modelului standard ISO/OSI, dar,
desigur, trateaza mai ales algoritmii si protocoalele relevante pentru retelele de senzori
wireless. Astfel, incepem prin a discuta protocoalele necesare intre doua noduri vecine pe
nivelurile fizic, legatura de date ~i acces la mediu. Urmeaza apoi 0 discutie despre nume ~i
adrese in reteIe de senzori wireless. Urmatoarele trei capitole - despre sincronizare in timp,
localizare ~i pozitionare ~i control al topologiei - descriu aspecte functionale irnportante
pentru functionarea corecta ~i eficienta a unei retele de senzori, dar care nu sunt implicate
direct in schimbul de pachete intre noduri vecine. Intr-un anume sens, acestea sunt
"protocoale ajutatoare".
Odata intelese atat comunicatia de baza intre vecini, cat ~i aspectele ajutatoare
esenliale, urmatoarele trei capitole discuta aspecte functionale referitoare la protocoale de
rutare in diverse forme, aspecte functionale ale nivelului transport ~i notiuni necesare pentru
evaluarea calitatii serviciilor (QoS). Cartea se incheie cu un capitol care discuta despre
suportul pentru aplicatii avansate. Pentru materiale suplimentare in format de lectii ~i/sau
cursuri, vizitati site-uJ clirtii, www.wiley.com/go/wsn (valabil numai in lirnba engleza), care
este in continua dezvoltare ~i actualizare.

Un curs complet
Selectarea materialului pentru un curs complet, bazat pe aceasta carte ar trebui sa fie
relativ u~oara. In esenfii, toate subiectele trebuie tratate, unele mai in detaliu decat altele,
folosind cat mai multe dintre exemplele de protocoale discutate in aceasta carte.

Un curs redus
Daca timpul nu va permite sa acoperiti toate subiectele, va trebui sa faceti 0 selectie.
Consideram ca urmatoarea listii de capitole ~i paragrafe contine aspectele cele mai importante,
~i va recomandam ca toate aceste subiecte sa fie pe cat posibil discutate.
Capitolul!: Introducere. Complet.
Capitolul 2: Arhiteetura unui nod. Prezentati eel pUlin paragrafele 2.1 ~i 2.2, alegand
nivelul potrivit de detaliu. Paragraful 2.3, despre sisteme de operare poate fi discutat foarte
sumar (in functie ~i de obiectivele cursului, acest material poate fi considerat ca fiind
neimportant.)

XXVI

Un ghid de abordare a cart ii

Arhitecturii

1: Introducere

'-yn ghid de abordare a carpi

XXVII

Capitolul 7: Atribuirea numelor ~i adresarea. Acest capitol trebuie prezentat cat mai
detaliat. Paragrafele 7.3 ~i 7.4 pot fi ornise.

2: Arhitectura unui nod

3: Arhitectura relelei

Punct Ja
punct

Capitolul9: Loca6zare si poziponare. Acest capitol poate fi omis.


Capitolull0: Controlul topologiei. De~i ~i acest capitol poate fi, in principiu, ornis, unele
dintre ideile de baza ar trebui totu~i mentionate chiar ~i intr-un curs redus. Sugeram sa
discutati paragraful 10.1 ~i cate un exemplu din fiecare dintre paragrafele de la 10.2 paoa la
10.6.

4: Nivelul fizic

5: Protocoale MAC
.

Capitolul 8: Sincronizarea in timp. Acest capitol poate fi arnis.

6: Protocoalele nivelului

legatura de date

7: Atribuirea
numelor ~i adresarea

Legare
in refea

8:

9: Localizare

Sincronizarea
in timp

1I: Protocoaie

1
10: Controlul

~i

topologiei

pozilionare

14: Supon pentru

aplicapi avansate

~i

11.6 pot fi

Capitolul12: Retele centrate pe date si bazate pe continut. Destul de important ~i specific


pentru retelele de senzori wireless. AT trebui sa fie prezentat in detaliu intr-un astfel de curs.
~i

acest capitol ar trebui

Capitolul 14: Suport pentru aplicapi aV8nsate. 0 mare parte din acest capitol poate fi
otnisa, dar sunt cateva exemple in paragraful 14.3 care pot fi folosite ca 0 concluzie
interesanta pentru intregul curs.

con~inut

prezentat in detaliu.

12: Relele centrate


pe date ~i bazate pe

13: Nivelul transpon


si calitatea serviciului

Capitolul 13: Nivelul transport si calitatea serviciului (QoS).

de rutare

Capitolul 11: Protocoale de rutare. Un capitol important. Paragrafele 11.2


OIDlse.

In mod evident, nivelul de detaliu ~i scopul unui curs pot fi controlate prin numiirul
exemplelor alese spre a fi discutate in clasa. Este putin probabil ca 0 prezentare a intregii clirti
sa poata fi inclusa intr-un singur curs.

I
Figura 1 Structura carpi

Capitolul 3: Arhitectura retelei Discutati ara afi 1

interfet~le de .serviciu ~i dispoziti~e gateway Ppot ~ O';;s;'I~ ~'p2~i~/'~t"


~u.. CI

curs mal concIS.

rd'

Parai/grafele despre
rre ~ sau pentru un

Capitolul 4: Nivelul fmc In fu


fi sarit in totalitate. Daca ~te pos~~~ep~cunfu~ltm4t3eleanten?are e~is.tente, acest capitol poate
,

gra

. ar trebul

tOtU~1

dlscutat.

Capitolul 5: Protocoale MAC. Acesta este un ca' l'


.
pe cat posibil in totalitate Daca tim 1 t
pltO rrnportant, care ar trebUi sa fie discutat,
clasele de pro~ocoale pot fieliminate. pu es e prea scurt, unele exemple pentru fiecare dintre
Capitolul 6: Protocoalele nivelului legiiturii de date 0 .

d'

6.3 sau 6.4 poate fi selectat pentru 0 discutie mai detali~ta. ncare lOtre cele trei paragrafe 6.2,

Am vrea sa-I facem alent pe cititor la problema arborilor Steiner, prezentata in paragraful 11.4.2. In decursui
documenthii pentru carte am fost surprin~ de cat de multe ori aceastil problema a fast .,redescoperita" in literatura
despre relele de senzori wireless, de multe ori chiar l1ira a fi corect recunoscutil.

Capitolull
Introducere
Obiectivele capitolului
Aplicatiile ar trebui sa tina cont de tehnologia pentru care au fost giindite. Afrrmatia
este adevarata in special pentru retelele de senzori wireless, a caror dezvoltare a fost
determinatii, in buna masura, de tehnologie. CapitoluI incepe prin plasarea ideii de retea de
senzori wireless intr-o perspectiva mai larga ~i fumizeaza un numar de scenarii de aplicatie
care vor fi folosite mai tarziu pentru a motiva cerintele tehnologice speciale. Capitolul va face
o generalizare, pomind de la exemple specifice catre tipuri sau clase de aplicatii. Apoi vor fi
discutate provocarile specifice, generate de aceste tipuri de aplicatii ~i se va argumenta de ce
tehnologia curenta nu face falii acestor provocari.
La sf'ar~itul capitolului, cititorul ar trebui sa poata face 0 evaluare asupra tipurilor de
aplicatii pentru care au fost giindite retelele de senzori wireless. Ar trebui, totodata, sa aiba 0
imagine intuitiva despre tipurile de solutii tehnice care sunt necesare, avand in vedere atat
tehnologia hardware, cat ~i tehnologia de retea.

Continutul capitolului
1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
1.5.
1.6.

Privire asupra inteligentei mediului ambiant


Exemple de aplicatii
Tipuri de aplicatii
Provocliri pentru retelele de senzori wireless (WSN)
De ce sunt altfel retelele de senzori?
Tehnologii de implementare pentru WSN

1
3
8
9
14
17

1.1 Privire asupra inteiigentei mediului ambiant


Prelucrarea informatiei, in forma cea mai des intalnitii, se realizeaza cu dispozitive de
calcul mari, de uz general, pomind de la rninicalculatoarele de moda veche ~i terminiind cu
laptop-urile sau palmtop-urile modeme. In multe aplicatii, a~ cum sunt aplicatiile de birou,
dispozitivele de calcul sunt folosite mai ales pentru a prelucra informatia de interes pentru
utilizatorul uman al sistemului, informatie care este, in cel mai bun caz, legata indirect de
realitatea inconjuratoare.
Intr-o alta clasa de aplicatii realitatea inconjuratoare este in centrul atentiei. Informatia
este prelucrata pentru a permite controlul proceselor fizice. Un exemplu ar putea fi
conducerea unor procese chimice prin controlul temperaturii ~i presiunii. In aceasta situatie
prelucrarea este integrata in actiunea de conducere; se spune ca prelucrarea este inclusa

Introdueere

(embedded) in sistemul fizic. Diferenta fata de clasa precedentA de sisteme este data de faptul
ea sistemele cu prelucrare inclusa (embedded systems) nu se bazeaza, de obicei, pe
intetacliunea cu operatorul uman, ba mai mult este de dorit ca ele sa lucreze tara aceasta
interacliune; ele sunt dedicate, prin construclie, sarcinii lor de controlm contextul unui sistem
maimare.
Astfel de sisteme cu inteligenta inclusli reprezintli un concept bine cunoscut ~i mult
utilizat m ~tiintele inginere~ti (m fapt, se estimeaza ca aproape 98% din totalul dispozitivelor
de calcul sunt folosite intr-un context de inteligenlli inclusa [91 Impactullor asupra vielii de
zi cu zi cre~te m continuare mtr-un ritm alert. Sunt rare gospodliriile in care inteligenta inclusli
~a nu fie prezenta pentru a comanda 0 ma~ina de spalat, un video-player sau un telefon mobil.
In astfel de aplicapi sistemele cu inteligenta inclusa interaclioneaza cu sisternele bazate pe
intervenlia operatorului uman.
Progresul tehnologic este pe cale sa determine avansarea cu mca un pas a implicani
controlului inteligent m vielile noastre. Tendinta actuala este de a echipa nu doar
electrocasnicele mari, cum ar fi ma~ina de spalat, cu funclionalitali de calcul ~i comanda, ci ~i
produsele mici, uneori chiar consumabile, cum ar fi produsele alimentare; in plus, spaliile de
locuit ~i locurile de munca pot fi dotate cu astfel de facilitali. Se poate spune ca prelucrarea
datelor va fi din ce m ce mai prezentii in vielile noastre cotidiene, generand un context de
"inteligenta a mediului ambiant" in care multe ~i diverse dispozitive vor strange ~i prelucra
informalii de la multe surse diferite, atat pentru a controla sistemele fizice, cat ~i pentru a
interacliona cu utilizatorii. Aceste tehnologii ar trebui sa fie ieftine ~i disponibile - Marc
Weiser, socotit pe buna dreptate "plirintele procesarii omniprezente", le-a nurnit tehnologii
invizibile [867, 868]. Prin integrarea prelucrarii ~i a controlului in mediul nostru inconjurator,
la binecunoscutele paradigme de interacliune om - om, om -ma~ina ~i m~ina - ma~ina poate
fi adaugata, in final. noliunea om - mediu inconjurator [783]; interacliunea cu mediul real
devine mai importanta decat simpla manipulare a datelor simbolice.
Pentru a intelege aceasta viziune este necesar sa se adauge, pe langa prelucrare ~i
control, 0 componenta esenliala ~i anume comunicalia. Toate sursele trebuie sa fie capabile sa
transfere informalia catre locul in care este nevoie de ea - un element de execulie sau un
utilizator. Pe baza acestor informalii se realizeaza 0 imagine, caracterizata de 0 anumita
precizie, a lurnii reale. Pentru unele scenarii de aplicape astfel de retele de senzori ~i elemente
de t:xeculie sunt u~or de construit folosind tehnologiile existente ale retelelor cu fir. Pentru
multe alte tipuri de aplicalii necesitatea de a lega impreuna toate aceste entitali constituie un
obstacol considerabil in calea reu~itei: cablarea este costisitoare (m literatura pot fi intalnite
valori de pana la 200 $ pentru un senzor [667]), in special daca se are in vedere numarul mare
de senzori ce pot fi imaginali in mediul ce ne inconjoara; cablurile de legatura constituie 0
problema de intrelinere; cablurile impiedica dispozitivele sa se mi~te (sa fie mobile); cablurile
pot impiedica senzorii ~i elementele de execulie sa fie aproape de fenornenul pe care se
presupune ca il controleaza. Prin urmare comunicalia wireless intre astfel de dispozitive este,
in multe scenarii de aplicalie, 0 cerinlli inevitabila.
In consecinti, 0 noua clasa de reteIe a aparut in ultimii caliva ani: a~a numitele reteIe
de senzori wireless (Wireless Sensor Network =WSN) (vezi, de exemplu [17, 648]). Aceste

n.

3
Exemple de aplicalii
;ele sunt alcatuite din noduri, capabile ~a. interacli~m:ze cu. me~iul lor inconjurator p~
~ urarea sau controlul parametrilor fiZlCl; nodunle trebUie sa colaboreze pentru a-~l
mas
.
li
indeplini sarcina, pentru ca, de obicei, un singur nod n~ este capabll sa ~ f~ca; pentru a rea za
laborarea, nodurile vor folosi comunicalie wireless. In esenlli, nodunle lzolate (neconectate
cO
d
.., I
d
intr-O astfel de retea) cuprind funclionalitali de prelucrare, e comumcalle wrre ess, e
masurare ~i de control. in ciuda faptului ca astfel de retele includ adesea ~i elem~nte de
execulie, terrnenul relele de senzori wireless a devenit un nume acceptat. Uneon pot fi
intaInite ~i nume ca ,,retea de senzori ~i elemente de execulie wireless".
. ..
WSN au calitali deosebite pentru ca sunt capabile sa implementeze multe aphcalll
fuarte diferite din lumea reala; ele reprezintA, in acela~i timp, 0 provocare pentru cercetare ~i
in inerie tocmai datorita acestei flexibilitali. in consecinti, nu exista un set unic de criterii
ge sa determine clasificarea precisa a tuturor WSN ~i, de asemenea, nu exista 0 solulie
r .. 1
car
hnica unica care sa acopere tot spaliul de proiectare. De exemplu, in multe ap lcalll a e
te
WSN, nodurile individuale din relea sunt greu de legat la 0 sursa de alimentare conectata cu

fir ~i de aceea ele trebuie sa se bazeze pe bateriile proprii.

. _."
.
Intr-o astfel de aplicalie eficienta energetica a oncarel solulU propuse este, pnn
urmare 0 caracteristica foarte importanta, in condiliile in care se dore~te 0 durata lunga de
activit~te. In alte aplicalii s-ar putea ca sursa de alimentare sa nu fie 0 problema ~i, prin
urmare, alte metrici aplicate caracteristicilor vor deveni mai importante, de exemplu, precizia
rezultatelor transrnise. De asemenea, dimensiunile ~i costul acceptabile, pentru un nod
individual, pot fi relevante in unele aplicalii. Dimensiunile nodului condilioneaza ade~ea
capacitatea bateriei proprii de alimentare; pretul, aflat in relape directa cu calitatea senzorilor
nodului, influente aza precizia rezultatelor ce pot fi oblinute de la un singur ~od ..De altfel:
numarul, prelU l ~i precizia relativ scazuta a nodurilor individuale sunt. semn~cauve a~un:l
cand se compara un sistem distribuit, cu multe noduri-senzor, cu 0 verslUne mal centrahzata,
care are noduri mai pUline, mai scumpe ~i de precizie mai mare. Senzori mai numero~i, dar
mai simpli, plasali aproape de fenornenul studiat pot face arhitectura unui sistem mal simpla ~i
mai eficienta energetic, pentru ca ei permit preluarea distribuita a mlirimilor; detectarea
obiectelor, de exemplu, necesita un sistem distribuit [17. 648].
Intelegerea WSN este un pas important in clarificarea conceptului de "inteligenlii a
mediului ambiant", pentru ca relelele reprezinta, figurat vorbind, "ultima suta de metri" pentru
controlul modem. Pentru a intelege cum funclioneaza WSN este necesara 0 mai buna
cuno~tere a aplicaliilor lor potenpale ~i a cerinlelor rezultate, pentru ca ele pot da 0 idee
despre tehnologiile de implementare. Raspunsurile la aceste intrebiiri ~e afla in urml'lto:rr~le
paragrafe; m cele ce urmeaza va fi prezentata ~i 0 paralela intre WSN ~l alte concepte pnvmd
legarea in retea, cum ar fi magistralele de camp sau rete lele ad-hoc mobile.

1.2 Exemple de aplicatii


Pretenpa suslinatorilor WSN este ca aceasta abordare tehnologica va facilita multe
domenii de aplicalii existente ~i va determina aparilia unora total noi. Aceasta pretenlie
depinde de mulli factori ~i, prin urmare, vor fi subliniate mai multe scenarii de aplicalii
imaginate.

Introducere

Pe laoga nevoia de a construi noduri-senzor ieftine, simplu de prograrnat ~i legat in


retea, care sa poata functiona mult timp, 0 conditie primm ~i foarte importanta pentru
dezvoltarea aplicatiilor este data de capacitatea de a mlisura ~i actiona, cu care este dotat un
nod-senzor. Pentru multi parametri fizici exista tehnologii dedicate senzorilor corespunzatori,
a~ incat sa poata fi integrati intr-un nod al unei WSN. Unii dintre cei rnai populari sunt
senzorii de temperatura, de umiditate, de lumina in spectru vizibil sau in zona de infraro~u (de
la luminantll simpla pana la camere de luat vederi), acustici, de vibratii (de exemplu, pentru
detectarea ~anlor seismice), de presiune, chimici (pentru diferite tipuri de gaze sau pentru
determinarea compozitiei solului), de efort mecanic, rnagnetici (pentru detectarea trecerii
vehiculelor), radar (pentru exemple vezi [245, 246]). Dar au fost concepute ~i functii de
mlisurare rnai sofisticate; un exemplu sunt jucariile dintr-o grlidinitll care ar putea avea senzori
tactili sau de mi~care, ori care pot sa-~i determine propriile viteze sau locatii [783].
Elementele de executie controlate de un nod al unei WSN nu sunt, probabil, la fel de
diverse. In mod obi~nuit, sunt controlate dispozitive mecanice, cum ar fi servomotoarele, sau
pot fi comutate dispozitive electrice prin intermediul unor relee, cum ar fi 0 lampa, 0
portavoce sau un dispozitiv similar.
Pe baza nodurilor care au astfel de aptitudini de mlisurare ~i1sau comanda, in
combinatie cu abilitati de prelucrare ~i comunicatie, se pot realiza multe tipuri diferite de
aplicatii; aplicatiile pot cuprinde tipuri foarte diverse de noduri, apartiniind chiar ~i unor clase
diferite. 0 lista sumara a scenariilor ar trebui sa evidentieze cat de larg este domeniul de
proiectare ~i cat de diverse sunt cerintele aplicatiilor. Prezentliri generale ale aplicatiilor sunt
cuprinse in [17, 26,88,91, 1I0, 126, 134,245,246,351,367,392,534,648,667,783,788,
803,923].
Aplicatii pentro asistenta in caz de dezastro
Unul dintre cel mai des mentionate tipuri de aplicatii pentru WSN sunt actiunile de
asistentll in caz de dezastru. Un scenariu tipic este detectarea unui incendiu care se extinde:
nodurile-senzor sunt echipate cu termometre ~i pot sa-~i precizeze locatia (fie in coordonate
relative, unul falii de celiUalt, fie in coordonate absolute). Senzorii sunt impr~tiati pe
suprafata incendiata; un exemplu poate fi impr~tierea senzorilor din avion intr-o piidure.
Multimea de senzori realizeaza, impreuna, 0 "hartli de temperatura" a zonei sau determina
perimetrele zonelor cu temperatura ridicata la care se poate ajunge din exterior, de exemplu,
de catre pompieri echipati cu PDA-uri (Personal Digital Assistants). Scenarii similare sunt
posibile ~i pentru rezolvarea accidentelor in combinate chimice, de exemplu.
Unele dintre aceste aplicatii de asistentll in caz de dezastru au caracteristici comune cu
aplicatiile militare, in care senzorii ar trebui sa detecteze, de exemplu, trupele inarnice ~i nu
incendii. Intr-o astfel de aplicatie senzorii ar trebui sa fie suficient de ieftini pentru a putea fi
folositi in numlir mare; cerintele legate de durata de viatll nu sunt pretentioase.
Controlul mediului ~i cartografierea biodiversitiitii
WSN pot fi folosite in supravegherea mediului, de exemplu, in raport cu poluantii
chimici; 0 aplicatie posibila este supravegherea locurilor in care se arunca gunoiul. Un alt

yxemple de aplicatii

exemplu este supravegherea zonelor de pe fundul mlirilor ~i oceanelor; intelegerea procesului


lor de eroziune este importanta pentru construirea in mare a turbinelor eoliene. Strans legata
de controlul mediului este utilizarea WSN in dobandirea unor cuno~tinte legate de 0 serie de
specii de plante ~i anirnale care traiesc intr-un ecosistem dat (cartografierea biodiversitatii).
Principalele avantaje ale WSN, in toate aceste exemple, sunt activitatea de lunga durata,
independenta falii de operator, lipsa cablurilor de conexiune care Ie permite senzorilor sa fie
amplasat i cat rnai aproape de obiectele ce trebuie observate; animalele ~i plantele observate
vor fi putin (neglijabil) deranjate de prezenta senzorilor intruciit ace~tia pot fi suficient de
mici. Adesea, un numlir mare dintre ace~ti senzori trebuie sa satisfaca cerinte severe legate de
durata lunga de vialii
Cliidiri inteligente
Cladirile risipesc muM energie prin utilizarea ineficienta a sistemelor de umidificare,
ventilat ie , aer conditionat (HVAC = Humidity, Ventilation, Air Conditioning). 0 monitorizare
mai buna, in timp real ~i de rezolutie ridicata a temperaturii, circulatiei aerului, umiditatii ~i a
altor parametri fizici dintr-o cliidire, prin intermediul unei WSN, poate cre~te considerabil
15
nivelul de confort al personalului ~i poate reduce consumul de energie (reduceri de 2'10
unitliti terrnice britanice sunt considerate posibile doar in Statele Unite [667]). Eficienta
energetica manta ~i confortul crescut sunt unele dintre dezideratele "cladirilor inteligente"
[415], pentru care sunt deja desfli~urate sau sunt in stadiu de dezvoltare sisteme obi~nuite cu
fir, cum sunt BACnet, LonWorks sau K.NX [776]; aceste standarde includ ~i dezvoltarea
componentelor wireless, pe care uneori Ie-au ~i incorporat in standard.
In plus, astfel de noduri-senzor pot fi folosite pentru a monitoriza nivelurile de efort mecanic
la care sunt supuse cladirile in zone active seismic. Prin mlisurarea parametrilor mecanici,
cum este efortul de incovoiere al grinzilor, este posibil sa se stabileasca rapid, prin
intermediul unei WSN, daca este sigura patrunderea intr-o cladire dupa un cutremur sau daca
nu cumva cladirea este in pragul prabu~irii; solutia reprezintli un avantaj considerabil pentru
actiunile de salvare a personalului. Sisteme similare pot fi utilizate ~i pentru poduri. AIte
tipuri de senzori, capabili sa transmita informatii catre echipele de salvare, ar putea fi folosite
pentru detectarea persoanelor rlirnase in cllidirile prabu~ite.
Principalul avantaj evidentiat in aceste exemple este folosirea in mod constructiv a rnai multor
parametri fizici. In functie de aplicatie, senzorii pot fi amplasati in cliidiri deja existente
(pentru aplicatii de tip HVAC) sau pot fi incorporati in cllidirile aflate in constructie. In cazul
in care nu sunt disponibile surse de alimentare cerintele legate de durata de vialii pot fi foarte
ridicate - paoa la cativa zeci de ani; cu toate acestea pentru numlirul necesar de senzori costul
este relativ modest in comparatie cu costul intregii cllidiri.
Gestiunea cliidirilor (instituponale sau comerciale)
Pentru gestiunea activitatilor care sunt functionale in spatii ce cuprind rnai mult decat
o singura cladire, WSN au, de asemenea, 0 garnli larga de aplicatii posibile. Exemple simple
includ aplicatii de acces tara cheie, in care oamenii poarta ecusoane care permit unei WSN sa
verifice daca persoana poate patrunde intr-o anumita zona apartinand unei mari companii.

Introducere

Acest exemplu poate fi extins la detectarea intru~ilor, ca in cazul detectarii vehiculelor care
trec pe strada in afara orelor de program normal. 0 WSN desta~uratll pe 0 arie mare poate
urniari pozip.a unui astfel de vehicul ~i poate alerta personaluI de securitate; aplicatia are
multe preocupllri comune cu aplicatii corespondente din domeniul militar. Intr-o altii zona de
interes, 0 WSN poate fi folosita pentru supravegherea scurgerilor de produse chirnice intr-o
uzinii chimica.
Aplicatiile prezentate combinii cerintele legate de colaborare intre noduri, mnd vorha de un
numllr mare de senzori (ca in exemplul cu urmiirirea vehiculelor), ~i de durata lunga de viatii a
bateriilor pentru noduri functionale.

Supravegherea ma~innor ~i intretinere preventivii

o idee este plasarea nodurilor-senzor in zoneIe greu accesibile ale utilajelor, ~a incat
ele sii poata detecta forme ~i valori ale vibratiilor care sa indice necesitatea unor interventii de
intretinere. Exemple pentru astfel de utilaje pot fi robotii sau osiile trenurilor. Sunt u~or de
imaginat ~i alte aplicatii utile in procese de fabricatie.
Principalul avantaj al WSN in astfel de aplicatii este independenta de cabluri (nodurile
lucreaza tarii conexiuni cu fir), evitand astfel 0 problema de intretinere; lipsa cablurilor
permite 0 instalare ieftinii a nodurilor, care poate fi realizatii ~i dupa ce utilajul a fost dat in
folosintll. in functie de scenariu, poate fi folositii, sau nu, 0 sursii de alimentare legatii cu fir;
daca 0 astfel de sursa nu poate fi folositii, senzorii trebuie sa lucreze pentru 0 perioada lunga
de timp doar cu sursa localli de energie (care este finita), intrucat schimbarea bateriilor este,
de obicei, imposibil de Iacut sau prea costisitoare. Pe de alta parte, miirimea nodurilor nu este
intotdeauna 0 problemii cruciala, ~a cum nici pretul nu reprezinta 0 constrangere importanta.
Agriculturii de precizie
Utilizarea WSN in agriculturii permite irigarea ~i fertilizarea precisa, prin plasarea
unor senzori de umiditate/compozitie a solului in zonele cultivate. Un numllr relativ mic de
senzori este considerat suficient, frind yorba de un senzor pe hectar. In mod similar, poate fi
profitabila supravegherea de mare rezolup.e a suprafetelor in vederea indepiirtarii daunatorilor.
in zootehnie poate fi utila at~area cate unui senzor fieclirei vaci sau fiecami porc,
monitorizand astfel starea de sanatate a animalului (prin verificarea temperaturii, contorizarea
p~ilor sau alti parametri similari); daca anumite praguri ale unor parametri de sanatate sunt
dep~ite, senzorii vor declan~ proceduri de alarmare.

Medicinii ~i intrepnerea siiniitiipi


Oarecum in acela~i sens, utilizarea WSN in aplicatii legate de ingrijirea sanatatii este 0
solutie beneficii, controversata insa din punct de vedere etic. Gama de posibilitiiti, de la
ingrijirea postoperatorie ~i de terapie intensiva, unde senzorii sunt at~ap. direct pacientilor
(avantajul indepartlirii cablurilor este considerabil in acest caz), la supravegherea pacientilor
(de obicei varstnici) ~i administrarea automata a medicamentelor (incorporarea senzorilor in
ambalajele medicamentelor ~i generarea de alarme atunci cand ele sunt administrate gre~it

yxemple de aplicat ii

unor pacienti sunt de imaginat). La fel, urmlirirea personalului medical ~i a pacientilor in


interiorul spitalelor poate fi

solutie salvatoare de vieti.

Logisticii
In diverse aplicap.i de logisticii, poate fi imaginata echiparea bunurilor (pachete
individuale, de exemplu) cu senzori simpli care sa perrnita urmllrirea acestor obiecte pe timpul
transportului sau sa u~ureze inventarierea in magazine sau magazii.
in astfel de aplicatii nu este totdeauna nevoie ca un senzor sa comunice activ; adesea,
posibilitatea de a-i citi datele este suficienta; un exemplu este 0 valiza care, transportata ~e
catre 0 banda rulantll destinata bagajelor intr-un aeroport, este identificata la trecerea pnn
dreptul unor puncte de verificare. 0 citire pasiva de acest tip este mult mai simpla ~i mai
ieftina decat un proces de comunicare activa ~i prelucrare de informatie, ca cele discutate in
alte exemple; implementarea unei astfel de citiri pasive se face cu ~a numitele etiehete de
identificare in radiofrecventii (RFID =Radio Frequency Identifier).
Pe de alta parte etichetele RFID simple nu pot executa aplicatii mai complicate. Este ~oarte
greu de imaginat modul in care un sistem pasiv poate fi utilizat pentru a localiza un obiect
intr-o magazie; pe etichetele pasive sunt greu de memorat date despre istoria obiectelor de
care sunt at~ate. Inforrnatii de genul "Iocul de unde vine un anumit pachet" sunt interesante
pentru multe aplicatii, dar pentru ele e nevoie de 0 participare activa a nodului-senzor [246,
392].

Telematicii
Inrudite cu aplicatiile de logisticll sunt aplicatiile din gama telematicii, pentru care
senzorii sunt incorporati in drumuri sau in margini de drum pentru a strange informatii despre
conditiile de trafic, cu 0 rezolutie mult mai fma decat cea posibilii astllzi [296]. 0 astfel de
solup.e, numita "margine inteligentii de drum" ar putea sa interactioneze ~i cu automobilele
pentru a transmitelreceptiona avertiziiri de perieol sau informatii despre blocaje in trafic.
Exista ~i alte tipuri de aplicatii ale WSN, pe Ianga cele prezentate, care sunt
mentionate in literatura ~i care includ aripi de avion ~i asistentii pentru spatii inteligente [245],
uzinele de tratare a apelor uzate (367], instrumentap.a din camerele de prelucrare a
semiconductoarelor ~i din tunelele de vant (392], "gradinitele inteligente", in care juciiriile
interactioneaza cu copiii [783], detectarea de inundatii [88], muzee interactive [667],
monitorizare a habitatului pasllrilor de pe 0 insula indeplirtata [534], implantare de senzori in
corpul uman (pentru monitorizarea glucozei sau ca proteze de retinii) [745].
in timp ce majoritatea acestor aplicatii sunt, intr-o forma sau alta, posibile chiar cu
tehnologia actuala ~i tara retele de senzori wireless, toate solutiile curente au nevoie de mai
multi senzori [667]. Majoritatea aplicatiilor ar functiona mult mai bine cu informatii despre
obiectele de interes, preluate cu rezolutie mai mare atat spatial, cat ~i temporal, decat in cazul
inforrnap.ilor preluate cu structuri traditionale de senzori. WSN sunt, in mare miisura, gata sa
furnizeze la timp informap.i cu precizia cerutii , consumand cat de putine resurse se poate.

Introducere

1.3 Tipuri de aplicapi


Multe dintre aceste aplicatii au in comun diteva caracteristici de bazlt Pentru cea mai
mare parte dintre ele exista 0 diferenta clara intre sursele de date - nodurile care masoara - ~i
destinafille datelor - nodurile la care ar trebui sa fie livrate datele. Uneori, destinatiile fac
parte chiar din reteaua de senzori; alteori, ele sunt sisteme aflate in mod evident in afara
rete Jei (de exemplu, PDA-ul unui pompier care comunica cu WSN). De asemenea, sunt
situatii in care (nu mereu) exista mai multe surse decat destinatii, iar destinatia fie nu tine
seama, fie este neinteresata de identitatea sursei; dateJe in sine sunt mult mai importante.
Modelele de interactiune intre surse ~i destinatii se incadreaza in cateva tipare. Cele
mai relevante sunt:
Detectare de evenimente
Nodurile-senzor ar trebui sa raporteze destinatiei (destinatiilor) de indatii ce au detectat
aparitia unui anumit eveniment. Cele mai simple evenimente pot fi detectate local de catre
un nod-senzor iwIat (de exemplu, pragul de temperatura a fost dep~it); tipurile mai
complicate de evenimente necesita colaborarea unor senwri din apropiere sau chiar a unor
senzori aflati la distant/i pentru a decide daca a aparut un eveniment complex (gradientul de
temperatura a devenit prea abrupt, de exemplu). In cazul in care pot sa apara mai multe
evenimente diferite, se poate lua in considerare 0 clasificare a evenimentelor.
Mlisuriri periodice
Senzorii pot avea ca sarcina comunicarea periodica a valorilor masurate. Adesea, aceste
comunicliri pot fi declan~ate de detectarea unui eveniment; perioada la care se face
comunicarea este aleasa in functie de aplicatie.
Aproximarea funcpilor ~i detecfia marginilor
Modul in care 0 marime fizica (temperatura, de exemplu) i~i modifica valorile de la un loc
la altul poate fi privit ca 0 functie de locatie. 0 WSN poate fi folosita pentru a aproxima 0
astfel de functie necunoscuta (sa extraga caracteristicile spatiale), folosind un numar limitat
de e~tioane preluate de la fiecare nod-senwr in parte. Aceasta aproximare a functiei de
locatie ar trebui sa fie transmisa destinatiei. Cum ~i cand se actualizeaza aproximarea,
precizia aproximarii ~i natura compromisului inerent performante!consum energetic depind
de nevoile aplicatiei.
In mod similar, 0 problema importanta poate fi gasirea suprafetelor ale caror puncte sunt
caracterizate de aceea~i valoare a unei mlirimi flZice. Un exemplu poate fi gasirea
punctelor izotermice intr-un incendiu de padure pentru a detecta marginile reale ale
focului. Acest exemplu poate fi generalizat la "identificarea marginilor" in astfel de
aplicat ii sau la transmiterea de mesaje in spatiu ~ilsau timp de-a lungul granitelor ariilor
[274].
Urmirire
Sursa unui eveniment poate fi mobila (un intrus in scenarii de supraveghere, de exemplu).
WSN poate fi utilizata pentru detectarea pozitiei actualizate a sursei evenimentului ~i
transmiterea ei la destinatie, insotita pe cat se poate de viteza ~i de direcpa de deplasare.

Provocliri pentru WSN

Pentru a face acest lucru noduriIe trebuie sa coopereze inainte de a transmite destinatiei
actualizarile.
Aceste interactiuni pot fi investigate atat in timp cat ~1 In spatiu (raportarea
evenimentelor doar la intervale date de timp, doar de pe anumite suprafete ~i ~a mai departe).
Cerintele impuse detectiei pot sa se schimbe ~i ele dinamic in timp; destinatiile trebuie sa aiM
mijloace de a informa senzorii despre cerintele lor in timpul functionarii. De altfel, aceste
interactiuni pot avea loc fie pentru 0 cerere precizata formulata de destinatie (~a numitele
interogari singulare), fie pentru reIatii de lunga durata intre multi senwri ~i multe destinapi.
Exemplele au aratat, de asemenea, 0 mare diversitate a oppunilor de desfli~urare.
Gama de optiuni se intinde de la desr~urarile fixe, bine planificate ale nodurilor-senwr (in
aplicatii pentru intretinerea utilajelor, de exemplu), pana Ia desfli~urari aleatoare prin aruncare
din avion a unui mare numlir de noduri peste un incendiu de padure. In plus, nodurile-senzor
pot fi mobile prin construcpe ~i pot compensa prin deplasare, in cadrul unui proces postdesfli~urare, deficientele aparute in procesul de desfii~urare; deplasarea se face catre pozitii
care sa permita realizarea mai buna a sarcinilor de mlisurare [17]. Nodurile pot fi mobile ~i
pentru ca ele sunt at~ate altor obiecte (in aplicatii de logistica, de exemplu), iar reteaua
trebuie sa se adapteze singura la variatiile de locatie a nodurilor.
Aplicatiile influenteaza, in acel~i timp, oPtiunile pentru mentenanta: este posibil ~i
practic sa executi activitati de mentenant/i pentru astfel de senzori? Poate fi necesara 0
activitate pe durata mentenantei utilajelor asociate? Este rnentenanta irelevanta pentru ca
retelele de senzori sunt desr~urate doar ca retele ad-hoc pe termen scurt, avand 0 limitare
clara a duratei maxime de functionare (in care sunt in ,,misiune") (ca in cazul operatiunilor de
salvare de dupa dezastre)? Sau, ace~ti senzori trebuie sa functioneze nesupravegheati, pentru
o perioada lunga de timp, rara nici 0 posibilitate de mentenant/i?
Strans legate de oppunile de mentenant/i sunt oppunile pentru sursa de energie. In
unele aplicatii este posibila folosirea surselor de alimentare conectate cu cablu ~i, prin urmare,
problema este rezolvata. Pentru nodurile-senzor cu alimentare proprie, in functie de durata de
functionare necesara, problema sursei de energie poate fi triviala (aplicatii cu durata de
funcponare de doar cateva zile) sau poate fi 0 tema pentru cercetare, mai ales in cazurile in
care nu sunt posibile activitap de mentenanta, iar nodurile trebuie sa functioneze ani. Este
evident ca pretul ~i gabaritul acceptabile joaca un rol important in proiectarea sursei de
energie.

1.4 Provocari pentru WSN


Rezolvarea unei game atat Ie largi de tipuri de aplicatii va fi greu de realizat cu orice
tip unic de WSN. Cu toate acestea, exista anumite aspecte comune, in special in ceea ce
prive~te caracteristicile ~i mecanismele necesare pentru astfel de sisterne. Obtinerea
caracteristicilor cerute, folosind mecanisme noi, reprezinta marea provocare pentru evolutia
retelelor de senzori wireless.

10

Introducere

1.4.1 Cerinte impuse caracteristicilor


UrmAtoarele caracteristici sunt defmite la fel pentru majoritatea exemplelor de
aplicatii discutate mai sus:
Tipul de serviciu
Tipul de serviciu furnizat de 0 retea conventionala de comunicatie este evident - ea
transporta biti dintr-un loc in altul. Pentru 0 WSN transportul biti10r este pana la urma doar
un mijloc, nefiind scopul final. in schimb, de la 0 WSN se ~teapta sa furnizeze informatii
semnificative ~i1sau comenzi in functie de sarcina funqionala data: "Oamenii vor
raspunsuri, nu numere" (Steven Glaser, UC Berkley, in [367]). in plus vor deveni
importante concepte ca observarea interactiunilor in anumite regiuni geografice sau in
intervale de timp. Prin urmare sunt necesare paradigme noi de utilizare a unei astfel de
rete1e, impreuna cu interfete noi ~i cu modalitati noi de abordare a serviciilor unei retele.
Calitatea serviciului
Strans legata de tipul de serviciu al retelei este calitatea acelui serviciu. Cerintele
traditionale pentru calitatea serviciului, care provin de obicei din aplicatiile multimedia, ca
intlirziere limitata sau largime de banda minima sunt irelevante atunci cand aplicatiile sunt
tolerante la intarzieri [26], sau atunci cand liirgimea de banda pentru datele transmise este
din start foarte mica. In unele cazuri doar livrarea ocazionala a unui pachet poate fi mai
mult decat suficienta; in alte cazuri exista cerinte de sigurantii foarte mare a datelor. Mai
sunt ~i alte cazuri in care intarzierea este importanta, atunci cand elementele de executie
trebuie comandate in timp real de catre reteaua de senwri. Rata de livrare a pachetului
este 0 metrica insuficienta pentru calitate; ceea ce este relevant este cantitatea de informatii
~i calitatea lor, care poate fi extrasa la destinatiile precizate, privind wna sau obiectele
observate.
Pentru aceasta sunt importante concepte de calitate adaptate, cum ar fi siguranta in .
detectarea evenimentelor, sau aproximarea calitatii hiirtii de temperatura, de exemplu.
Toleranta Ia defect
intrucat nodurile pot ramane tara energie, se pot defecta sau comunicatia wireless intre
doua noduri poate fi intrerupta permanent, este important ca reteaua, ca un ansamblu, sa
tolereze astfel de defecte. Pentru a putea tolera caderea unui nod este necesara 0
desfii~urare redundanta, folosind mai multe noduri decat ar fi fost strict necesar daca toate
nodurile ar fi functionat corect.
Durata de viata
in multe scenarii, nodurile trebuie sa se bazeze pe resurse limitate de energie (folosind
baterii). inlocuirea acestor surse de energie ,,in camp" este, de obicei, greu de realizat (daca
nu imposibil) ~i, in acela~i timp, 0 WSN trebuie sa lucreze cel putin pe durata unei
,,misiuni" date sau cat de mult timp posibil. Deci, durata de viata devine 0 caracteristica
foarte importanta pentru 0 WSN. in mod evident, este necesar un mod de lucru eficient
energetic pentru WSN.
Ca 0 altemativa la sursele clasice de alimentare sau ca 0 sursa suplimentara lor, ar putea fi
disponibila, pentru unele noduri, 0 sursa limitata de energie (celule solare, de exemplu). De
obicei, aceste surse nu sunt suficient de putemice pentru a asigura functionarea continua, .

Provociiri pentru WSN

II

dar pot furniza energie pentru reincarcarea bateriilor. In astfel de conditii , durata de viatA a
rete lei ar putea fi, ideal vorbind, nelimitata.
Durata de viatA a unei retele reprezinta un compromis prin raportare la calitatea serviciului:
folosirea unei cantitati mai mari de energie va determina cre~terea calitatii serviciului, dar
va scurta durata de viatA. Pentru armonizarea acestor caracteristici ~i pentru realizarea unor
compromisuri "corecte" sunt necesare anumite concepte. Definirea precisa a duratei de
viatA depinde de aplicatia in discutie. 0 optiune simpla este folosirea intervalului de timp
pana cand se defecteaza (sau ramane rara energie) primul nod, ca durata de viatii a retelei.
Alte optiuni sunt: tirnpul pana cand reteaua se divizeaza in doua sau mai multe partitii,
timpul pana cand 50% (sau alt raport precizat) dintre noduri s-au defectat, timpul pana
cand, pentru prima data, un punct din regiunea observata nu mai este acoperit de nici un
senzor (atunci cand se folose~te des~urarea redundanta, este posibil ~i folositor ca fiecare
punct al spatiului sa fie acoperit initial de mai multe noduri).
Scalabilitate
Deoarece 0 WSN poate cuprinde un numar mare de noduri, protocoalele ~i arhitecturile
folosite trebuie sa se poata adapta la numaml de noduri.
GamA larga de densitAti
intr-o WSN, numaml de noduri pe unitatea de suprafatA - densitatea retelei - poate varia
considerabil. Diverse aplicatii vor avea densitiiti de noduri diferite. Chiar ~i in cadrul unei
aplicatii date, densitatea poate sa varieze in timp ~i spatiu, pentru ca nodurile se defecteaza
sau se deplaseaza; de asemenea, densitatea nu trebuie sa fie omogena in toata reteaua (din
cauza desr~urarii imperfecte, de exemplu), iar reteaua trebuie sa se adapteze la astfel de
variatii.
Programabilitate
Nodurile au ca principal obiectiv prelucrarea de informatii, dar in acela~i timp, ele trebuie
sa reactioneze flexibilla schimbarea sarcinilor functionale. Prin urmare, nodurile trebuie sa
fie programabile, iar prograrnarea lor trebuie sa poata fi schimbata in timpul functioniirii,
atunci cand noile sarcini devin importante. 0 modalitate rigida de prelucrare a informatiei
este insuficienta.
Menpnerea in stare de funcponare
Ca raspuns la faptul ca atat WSN, cat ~i mediul in care functioneazA WSN, se schimba
(baterii desciircate, noduri defecte, sarcini noi), sistemul este obligat sa se adapteze. EI
trebuie sa-~i supravegheze propria stare de functionare (,,sanatate") ~i modul in care se
schimba parametrii functionali, sau sa aleaga diverse compromisuri (reducerea calitatii
atunci cand resursele de energie sunt pe terminate, de exemplu). in acest sens, rete aua
trebuie sa-~i conserve singura starea de functionare; ea ar putea capabila ~i sa
interactioneze cu mecanisme exteme de mentenantA, pentru a-~i asigura functionarea
corecta la calitatea ceruta [534].
1.4.2 Mecanisme necesare
Pentru a satisface cerintele deja prezentate este nevoie sa se gaseasca mecanisme
inovative pentru 0 retea de comunicatie, la fel ca ~i arhitecturi noi ~i concepte de protocoale.

12

Introducere

o provocare speciala, in acest caz, este nevoia de a gasi mecanisme care sa fie suficient de
adaptate la imposibilitatea unei aplicatii date de a realiza anumite cerinte de tipul calitate a
serviciului, durata de viatli, mentinerea functionalitatii [246]. Pe de alta parte, este necesar ca
aceste mecanisme sa poata fi ~i generalizate la 0 gamli cat mai larga de aplicatii, pentm ca nu
cumva sa devina necesar ca proiectarea ~i implementarea sa fie reluate de la inceput pentru 0
WSN destinata fieclirei aplicatii individuale; aceasta din urma situatie ar face din WSN un
concept tehnologic irealizabil economic.
Cateva mecanisme care vor fi paTti componente tipice ale WSN sunt:
Comunicatie wireless multi-salt
in timp ce comunicatia wireless este considerata 0 tehnica de haza, 0 comunicatie directli
intre un transmitlitor ~i un receptor este supusa unor limitliri. in particular, comunicatia la
distante mari este posihila doar prin folosirea unor puteri de transmisie atilt de mari, incat
devin prohibitive. Utilizarea nodurilor intermediare, pe post de relee, poate reduce puterea
totala necesara. Prin urmare, pentru multe forme de WSN a~ numita comunicatie multisalt (multihop) va fi un mecanism necesar.
Functionarea eficienti energetic
Functionarea eficienta energetic este 0 tehnica de baza in obtinerea unor durate lungi de
viatli. OPtiunile avute in vedere sunt transportul de date eficient energetic intre doua noduri
(consumul este masurat in Jlbit) sau, mai important, determinarea eficienta energetic a
informatiei solicitate. Consumul de energie neomogen, adica formarea de "zone fierbinti"
(hotspots), este ~i el 0 problema.
Auto-configurarea
o WSN va trebui sa-~i configureze in mod autonom majoritatea parametrilor, independent
de configurarea extema; numlirul real de noduri ~i des~urarea simplificata cer aceastli
functionalitate in majoritatea aplicatiilor.
Ca un exemplu, nodurile trebuie sa poata sa-~i determine pozitiile geografice folosind doar
celelalte noduri din retea, a~a numita "auto-Iocalizare". De asemenea, reteaua ar trebui sa
fie capabila sa tolereze defectarea nodurilor (din cauza epuizlirii bateriei, de exemplu) sau
sa integreze noduri noi (datorita des~urlirii incrementale dupa defectare, de exemplu).
Colaborare ~i prelucrare in retea
In unele aplicatii. un singur senzor nu poate decide daca s-a intamplat un eveniment; in
astfel de cazuri e nevoie de mai multi senzori care sa colaboreze pentru detectarea unui
eveniment ~i doar cumularea datelor de la mai multi senzori fumizeaza suficienta
informatie. Informatia este prelucrata ,,in retea" (folosind procesoarele nodurilor din retea)
in diverse forme, pentru a realiza colaborarea; solutia este opusa celei in care fiecare nod
trimite toate datele unei retele exteme ~i Ie prelucreaza la periferia retelei.
Un exemplu este determinarea temperaturii maxime sau a temperaturii medii de pe
cuprinsul unei suprafete ~i transmiterea valorii catre 0 destinatie. Pentru a rezolva eficient
astfel de sarcini, citirile de la senzorii individuali pot fi "agregate", intrucat ele se propaga
prin retea, reduciind volumul de dat~ de transmis ~i, prin urmare, mlirind eficienta
energeticli. Modul in care se realizeaza 0 astfel de agregare rlirniine 0 problema deschisa.

Provocliri pentm WSN

13

Centrarea pe date
Rete lele traditionale de comunicatie au, de obicei, ca obiectiv principal transferul de date
intre doua dispozitive precizate, fiecare dintre ele fiind dotat cu 0 adresa de retea (cel
putin); functionarea unor astfel de retele este centrati pe adresi. Intr-o WSN in care
nodurile sunt des~urate, de cele mai multe ori, redundant, pentm a proteja reteaua
impotriva defectarii nodurilor sau pentru a compensa calitatea slaba a dispozitivului de
masurare al unui nod, identitatea unui anumit nod care fumizeaza date devine irelevanta.
Ceea ce este important sunt raspunsurile ~i valorile vehiculate ~i nu nodul care Ie
fumizeaza. Prin urmare, comutarea de la 0 paradigma centrata pe adresa la 0 paradigmli
centrati pe date in cadrul proiectlirii arhitecturii ~i protocoalelor de comunicatie este
promitlitoare .
Caracterizare Iocala
Principiul caracterizlirii locale va trebui folosit in mod extensiv pentru a asigura, in special,
scalabilitatea, fiind mai degraba un ghid de proiectare decat un mecanism propriu-zis.
Nodurile, care au resurse limitate de memorie, de exemplu, ar trebui sa se ~tepte sa
acumuleze un volum limitat de date despre stare in timpul derullirii protocolului,
prelucriind doar informatia despre vecinii lor directi. Speranta este ca acest lucru ii va
permite retelei sa functioneze (sa fie scalabila) ~i pentru numlir mare de noduri, tara sa fie
nevoie sa se bazeze pe puteri mari de prelucrare in cazul fieclirui nod. Cum sa se combine
principiul caracterizlirii locale cu solutiile eficiente de protocoale ramiine, totu~i, 0
problema deschisa de cercetare.
Folosirea compromisurilor
Ca ~i in cazul principiului caracterizlirii locale, WSN va trebui sa se bazeze, in mare
masura, pe exploatarea diverselor compromisuri inerente intre deziderate mutual
contradictorii, atilt in timpul proiectlirii ansamblului sistemlprotocol, cat ~i in timpul
functionlirii. Exemple de astfel de compromisuri au fost mentionate deja: consumul mare
de energie permite precizie ridicata a rezultatelor, durata de viatli mai lunga a intregii retele
este determinata de durata de viatli a nodurilor. Un alt compromis important este densitatea
nodurilor: in functie de aplicatie, desta~urare ~i defectlirile de noduri, in timpul functionarii
densitatea retelei se poate schimba considerabil; protocoalele vor trebui sa gestioneze
situatii foarte diferite, care pot sa apara in diverse zone ale aceleia~i retele. Nici in acest caz
nu sunt rezolvate, inca, toate problemele aflate in cercetare.
Punerea la treaba a acestor mecanisme ca ni~te unelte u~or de folosit, pastriind totu~i
un nivel ridicat de generalitate, reprezinta 0 provocare majora pentru un prograrnator de
aplicatii. Pomirea de la 0 viziune centrata pe adresa a retelei impune noilor interfete de
programare sa coboare sub semantica simpla a conversatiei dintre aplicatie ~i sistemul de
operare (socket interface) ~i sa permitli concepte ca precizie impusa, compromis
energielprecizie sau observare.

14

Introducere

1.5 De ce suot diferite retelele de senzori?


Pe baza acestor exemple de aplicatii ~i a principalelor provociiri, pot fi evidentiate
doua clase de retele asemiinatoare WSN: retele ad-hoc mobile (Mobile Ad Hoc Networks
MANET), pe de 0 parte, ~i magistralele de camp, pe de alta parte.

1.5.1 Retele ad-hoc mobile ~i retele de senzori wireless


o retea ad-hoc este 0 retea configurata efectiv pentru un scop precizat, pentru a
satisface 0 nevoie urgenta de comunicatie. Cel mai simplu exemplu pentru 0 retea ad-hoc este,
probabil, un set de calculatoare interconectate prin cabluri pentru a forma 0 mica retea, cum ar
putea fi cateva laptop-uri intr-o sala de ~edinte. In acest exemplu aspectul legat de autoconfigurare este crucial, pentru ca este de ~teptat ca reteaua sa functioneze tara gestiune sau
configurare manuala.
Cu toate acestea, notiunea de MANET este asociata, de obicei, comunicatiei wireless,
in special comunicatiei wireless multi-salt; in acel~i timp, numele indica mobilitatea
nodurilor ca ~i caracteristica tipica. Exemple pentru astfel de reteIe sunt operatiunile de
salvare in urma dezastrelor (pompierii comunica intre ei) sau retele amplasate In locatii
pretenpoase, cum ar fi ansamblurile mari de constructii, unde des~urarea infrastructurii
wireless (access points etc.), tara a mai considera ~i cablurile, este practic de nerealizat. In
astfel de retele, nodurile individuale formeaza impreuna 0 retea care transporta pachete intre
noduri (inclusiv retransmiteri) ~a incat sa extinda ,,zona de receptie" a fieciirui nod,
permitnd retelei sa acopere arii geografice mai mari decat cele posibiJe cu 0 comunicape
directa transmitiitor - receptor. Cele doua provociiri de baza intr-o MANET sunt
reorganizarea retelei atunci cand noduriIe se deplaseazii ~i gestionarea problemelor de
,,receptie Iimitatii" ale comunicatiei wireless. Studii despre MANET, care prezinta aceste
probleme ~i solup.ile lor se gasesc din plin, pentru ca aceste retele raman in continuare un
domeniu foarte activ de cercetare; ciirtile mai cunoscute sunt [635, 793, 827].
Aceste probleme generale apar ~i in carol WSN. Cu toate acestea, exista ~i cateva
diferente esentiale intre cele doua concepte, care Ie fac sa fie distincte ~i sa necesite eforturi
separate de cercetare pentru fiecare in parte.
Aplicapi ~i echipament
MANET sunt asociate cu apIicatii oarecum diferite decat cele ale WSN; in acela~i timp,
echipamentele utilizatorului pentru aplicatii MANET sunt diferite in raport cu WSN. Intr-o
MANET terrninalul poate fi destul de putemic (un laptop sau un PDA), avand 0 baterie la
fel de putemicii. Acest echipament este necesar pentru ca in aplicatiile MANET tipice se
afla, de obicei, ~i un operator uman in "bucla": MANET este utilizata pentru comunicatia
prin voce intre doi parteneri aflati la distanlii, sau este folosita pentru accesul la 0
infrastructura aflata la distantii (un sever WEB, de exemplu). Prin urmare, echipamentul
trebuie sa fie suficient de putemic pentru a suporta aceste aplicatii.
Specificul aplicapei
Datorita numiirului mare de combinatii masurare, prelucrare ~i tehnologie de comunicape
ce pot fi imaginate, exista multe scenarii de aplicatii care devin posibile pentru WSN. Este

De ce sunt diferite retelele de senzori?

15

pupn probabil sa existe 0 singura solutie "buna la toate" pentru aceste probleme, care pot fi
chiar foarte diferite. Ca exemplu, sunt imaginate WSN cu diverse densitati ale retelei, de la
desfA~uriiri foarte rare pana la cele foarte dense, care vor necesita protocoale diferite, sau
cel putin protocoale adaptive. Aceastii diversitate, de~i existenta, nu este atm de mare in
cazul MANET.
Interactiunea co mediul
Deoarece, prin natura lor, WSN trebuie sa interactioneze cu mediul, este de ~teptat ca ele
sa aiba caracteristici de trafic mult diferite falii de alte forme de retele gestionate de
operatorul uman. 0 consecintii tipica este probabilitatea ca WSN sa funcponeze la rate
foarte mici ale datelor, pe durata unei perioade lungi de timp, dar ~i cu un trafic foarte
intens atunci cand se intampla ceva (un fenomen cunoscut de la sistemele In timp real ca
"du~uri de evenimente" sau ,,furtuni de alarme"). Perioadele lungi de inactivitate (luni) pot
sa altemeze cu perioade scurte (secunde sau minute) de activitate foarte intensa,
determinand reteaua sa se apropie de Iimita functionala. Pe de alta parte, MANET sunt
folosite pentru a realiza aplicatii mai conventionale (Web, voce etc.) cu caracteristici de
trafic corespunziitoare.
Scala
In unele situatii, WSN trebuie sa-~i adapteze functionaIitatea la numere mult mai mari (mii
sau poate sute de mii) de entitiiti decat retelele ad-hoc uzuale, necesitand solutii diferite,
mai scalabile. Un caz concret in acest sens: dotarea nodurilor-senzor cu un identificator
unic (la producerea lor sau in exploatare) este costisitoare ~i ar putea fi un efort
suplimentar ce poate fi evitat; prin urmare, protocoalele care lucreaza tara astfel de
identificatori ar putea deveni importante pentru WSN, in timp ce existenta lor pentru
nodurile MANET este 0 situatie favorabila.
Energie
Atat pentru WSN, cat ~i pentru MANET energia este 0 resursa care creeazii multe
probleme. WSN au, insa, cerinte mai severe pentru durata de viatii a retelei, iar
reinciircarea sau inlocuirea bateriilor noduriIor este 0 oppune mult mai pupn acceptabila
decat in cazul MANET. Datorita acestor aspecte, impactul considerentelor legate de
energie asupra intregii arhitecturi a sistemului este mult mai puternic in cazul WSN decat
in cazul MANET.
Auto-configurabilitate
Ca ~i in cazul retelelor ad-hoc, WSN Ii se cere, in majoritatea cazurilor, sa se autoconfigureze in retele conectate, dar diferenta de trafic, compromisurile legate de energie ~i
allele ar putea necesita solutii noL Cu toate acestea, in privinta auto-configurarii MANET
~i WSN sunt aproape similare.
Fiabilitatea ~i calitatea serviciului
Cerintele legate de fiabilitate ~i de calitatea serviciului sunt total diferite. In cazul MANET,
fiecare nod ar trebui sa fie suficient de sigur in functionare; in cazul WSN un nod este
aproape nesernnificativ. Problemele legate de calitatea serviciului, in cazul MANET, sunt
dictate de aplicatii traditionale (deriva in timp redusa pentru aplicatii de voce, de exemplu);

16

Introducere

in cazul WSN sunt necesare concepte de calitate a serviciului noi in totalitate, care sa tina
cont, in mod explicit, de problemele cu energia.
Centrare pe date
DesI~urarea redundanta face, in cazul WSN, ca protocoalele centrate pe date sa fie
atractive. Acest concept nu exista pentru MANET. In afara de cazul aplicatiilor de tipul
partajarii de fi~iere, folosite de MANET, care seamiina intrucatva cu abordarile centrate pe
date, protocoalele centrate pe date sunt irelevante pentru MANET (dar aceste aplicatii nu
reprezinta cazul tipic de utilizare avut in vedere).
Simplitate ~i insuficienta resurselor
Intrucat nodurile-senzor sunt simple ~i au resurse limitate de energie, software-ul pentru
operare ~i legare in retea trebuie sa fie cu ordine de miirime mai simplu decat cel pentru
calculatoarele de birou de astlizi. Simplitatea poate determina incalcarea regulilor legate de
elaborarea software-ului pe niveluri din retea, pentru ca formalismul nivelurilor costa, de
obicei, timp ~i spatiu. De asemenea, resurse, ca memoria de exemplu, care sunt relevante
pentru protocoale de rutare care lucreaza in conditii la fel de grele ca cele folosite de
MANET, nu sunt disponibile nelimitat, solicitand solutii noi, scalabile ~i eficiente din
punct de vedere al resurselor.
Mobilitate
Problema mobilitatii la MANET este determinata de nodurile care se deplaseaza,
modificiind rutele multi-salt din retea care trebuie gestionate. Pentru 0 WSN problema
poate sa apara daca nodurile-senzor sunt mobile in aplicatia data. Exista doua aspecte
suplimentare legate de mobilitate care trebuie avute in vedere in cazul WSN.
Mai intai, retelele de senzori pot fi fulosite pentru a detecta ~i observa fenomene fizice (in
aplicatii de detectare a efractiei, de exemplu). Fenomenul de observat este cauza
evenimentelor care se petrec in retea (declan~area alarmelor, de exemplu); fenomenul
poate genera necesitatea unor prelucrari locale (identificarea prezentei reale a intrusului, de
exemplu). Ce se intampla dacli acest ,,fenomen" este mobil? Ideal vorbind, datele care au
fost stranse intr-un loc ar trebui sa fie disponibile ~i pentru urmiitorul. De asemenea, in
aplicatii de urmlirire, una dintre sarcinile explicite ale retelei este sa se asigure ca in
nodurile dedicate fenomenului sub observatie exista 0 forma de activitate.
in al doilea rand, destinatiile informatiilor din retea (noduri carora ar trebui sa Ie fie livrata
informatia) pot fi ~i ele mobile. In principiu nu exista nici 0 diferenlii falii de mobilitatea
generala in sens MANET, dar in acest caz pot aparea dificultati pentru protocoale care
lucreaza eficient in scenarii complet statice. In situatia aceasta este necesara
observarealabordarea atenta a compromisurilor.
Pentru ambele clase de retele, MANET ~i WSN, mobilitatea poate fi corelatii in sensul ca
un grup de noduri se pot deplasa impreuna, in acela~i fel. Aceasta corelatie poate fi
determinata, intr-o MANET, de apartenenta la un grup de oameni care callitoresc
impreuna, de exemplu. Intr-o WSN mi~carea nodurilor poate fi corelata pentru ca nodurile
sunt deplasate impreuna (de 0 furtunli, un rau sau orice alt fluid).

.-IehnolOgii de implementare a retelelor de senzori wirelcss

17

Pe scurt, exista aspecte comune, dar faptul ea WSN trehuie sa sustina aplicat ii foarte
duerite, in care este nevoie sa interactioneze eu mediul fizic, ~i ca trebuie sa trateze cu atentie
diverse compromisuri justifidi defmirea WSN ca un concept de sistem distinct falii de

MANET.
1.5.2 Magistrale de camp ~i retele de senzori wireless
Magistralele de camp sunt retele proiectate special pentru functionarea in conditii
fuarte severe de timp real, eu un mecanism de toleranlii la defect incorporat; ele sunt dedicate
mai ales aplicatiilor de control, ca partc a unor bucle de control. Exemple pot fi retelel e
Profibus ~i IEEE 802.4 Token Bus [372] folosite in fabricatia automobilelor sau CANbus
pentru retelele din structura automobilelor; cateva exemple, pe scurt, despre aceastli tema se
g1isesc in [532, 644, 881]. Din cauza cerintelor foarte severe de timp real, retelele sunt
construite, de obicei, cablat (cu fir) ~i folosesc doar nivelurile 1 (fizic), 2 (legatura de date) ~i
7 (aplicatie) ale modelului de referinlii OSI, evitand comunicatia peste mai multe salturi ~i
intiirzierile generate de a~teptarea la coada in nodurile intermediare. Cu toate acestea, existli
preocupliri de cercetare pentru realizarea unei semantici de magistraUi de camp pe nivelul
superior al comunicatiei wireless, in ciuda limitlirilor ei inerente in privinta ratelor de eroare
care pun ,,in primejdie" garantiile de timp real [200, 687, 878] .
Intrudit magistralele de camp trebuie sa se ocupe ~i de mediul fizic pentru care
masoara ~i comunica date masurate ~i pe care intentioneaza sa-l controleze, ele sunt, in acest
sens, similare cu WSN. Cu anumite argumente suplimentare WSN pot fi considerate
magistrale de camp wireless. Exista, totu~i, ~i unele diferente: de la WSN nu se a~teapta
garantii de timp real pentru gama de milisecunde (zeci de milisecunde), ele ftind dedicate
aplicatiilor care pot tolera intiirzieri mai mari ~i variatia intiirzierilor (jitter). De asemenea,
compromisurile flexibile pe care WSN Ie pot face (precizie in raport cu eficientli energetica,
de exemplu) reprezinta un concept rar intalnit in literatura despre magistrale de camp; mai
precis, magistralele de camp nu incearca in nici un fel sa conserve energie ~i nici protocoalele
pe care Ie folosesc nu sunt gandite pentru acest lucru.
Aceste diferente reprezinta mai degrabli 0 caracterizare rudimentarii; granita dintre
aceste doua domenii de cercetare este, cu siguranlii, una cu multe intrepatrunderi.

1.6 Tehnologii de implementare a retelelor de senzori wireless


Construirea unor astfel de retele de senzori wireless devine posibilli numai datorita
progreselor semnificative in tehnologiile de implementare. Inainte de toate, dintre aceste
tehnologii se evidentiaza miniaturizarea structurilor hardware. Implementarea la dimensiuni
mai mici ale cip-urilor a condus la reducerea puterii consumate de catre componentele de bazii
ale unui nod-senzor la un nivel atat de sclizut incat constructia de WSN poate fi admirata.
Reducerea dimensionala este relevanta, in special, in cazul microcontrolerelor ~i cip-urilor de
memorie; modem-urile radio, responsabile cu comunicatia wireless, au devenit mult mai
eficiente energetic. Cip-urile de dimensiuni reduse ~i eficienta energetica miirita sunt insotite
de un cost redus, necesar pentru a permite desf1i~urarea redundanta de noduri.

18

Introducere

Pe langa prelucrare ~i comunicatie, dispozitivul real de masurare este rezultatul celei


de-a treia tehnologii relevante. De data aceasta. totu~i. generalizarea este dificila din cauza
gamei vaste de senzori posibili; cap. 2 se va ocupa mai detaliat de acest aspect.
Cele trei Parti de bazA ale unui nod-senzor sunt insotite de 0 sursa de alimentare. Sursa
poate fi, in functie de aplicatie, alcatuita din baterii de capacitate mare care functioneaza
perioade mari de timp, adica au 0 viteza proprie de descarcare redusa ~i pot furniza in mod
eficient curenti mici. Ideal vorbind, un nod-senzor are ~i un dispozitiv pentru energie
regenerabil8. care reincarca bateria cu energie preluata din mediul inconjurator; optiuni de
luat in seama sunt celulele solare sau generarea de energie pe baza vibratiilor. Un astfel de
concept impune ca bateria sa poata fi inc8rcata eficient la curenti mici, care nu este chiar 0
abilitate la indemana. Atat bateriile, cat ~i energia regenerabila sunt in continuare domenii de
studiu.
Pentru ca nodurile-senzor sa fie functionale, tehnologia hardware de baza este insotita
de software. Prima problema care se pune este impaqirea principiala a sarcinilor ~i
functionalitatilor pentru un singur nod, adica arhitectura sistemului de operare sau mediul de
executie. Acest mediu trebuie sa admita redefmirea simpla a task-urilor, schimbul de
informatii intre niveluri ~i modularitate, pentru a permite 0 intretinere u~ara. Arhitectura
software a unui singur nod trebuie extinsa la arhitectura retelei, unde impartirea sarcinilor
intre noduri, nu numai pe un singur nod, devine problema importanta (cum sa fie structurate
interfetele pentru prograrnatorii de aplicatii, de exemplu). Cea de-a treia problema de rezolvat
este proiectarea protocoalelor eorespunzatoare de comunicatie.
Cartea trateaza doar sumar aspectele hardware ale WSN. Nu se acorda prea mult
spatiu nici problemelor legate de mediile corespunzatoare de executie. Mai degraba, cartea se
concentreaza pe arhitectura WSN ~i protocoalele care rezolva problemele de comunicatie.

Partea I
Arbitecturi
Capitolul 2
Arbitectura nnui nod
Obiectivele capitolului
Acest capitol, suficient de lung, prezinta componenta de baza a unei rete le de senzori
wireless: nodurile. Sunt discutate sarcinile principale ale unui nod - preluerare, memorare,
comunicatie ~i masurarelactionare - ~i ce componente sunt neeesare pentru realizarea acestor
sarcini. In continuare este prezentat consumul de energie al acestor componente: cum poate fi
stocata energia, preluarea ei din mediul inconjurator ~i economisirea prin gestionarea
inteligenta a modului de lucru al compo~entelor nod~ui. Aeeasta gestio~a:e tre~uie exercitata
de catre un sistem de operare, ea medlU de executle, care este descns m ultlffiul paragraf
. _.
.
major al capitolului. In fmal sunt prezentate cateva exemple de ~oduri-senzor.
La sfar~itul capitolului, cititorul ar trebui sa fi dobandlt intelegerea capacltatllor ~l a
lirnitarilor nodurilor dintr-o retea de senzori. Capitolul va constitui baza capitolului unnator,
in care sunt discutate principalele optiuni de conectare a nodurilor-senzor individuale intr-o
retea de senzori wireless.
Continutul capitolului
2.1 Componente hardware
2.2 Consumul de energie al nodurilor-senzor
2.3 Sisteme de operare ~i medii de executie
2.4 Cateva exemple de noduri-senzor
2.5 Concluzii

20
40
51

60
62

Construirea unei retele de senzori wireless necesita, inainte de toate, stabilirea


nodurilor care trebuie construite ~i puse la dispozitie. Nodurile trebuie sa indeplineasca acele
cerinte care provin din necesitatile specifiee ale unei aplicatii ~ate: soar putea s.~ fie n~~o.ie sa
fie mici ieftine sau eficiente energetic, trebuie sa fie echlpate cu senzon! potrlVlt1, eu
resursel~ neces~ pentru preluerare ~i memorare ~i. trebuie sa fie Adotate ~u function~litati
adecvate de comunicatie. Componentele hardware ~l ponderea lor m functlOnarea unUl n~
sunt prezentate in paragraful 2.1; necesarul de putere al acestor ~ompo~ente ~l
compromisurile care rezultii sunt prezentate in paragraful 2.2. I~trueat. capItolui s~
concentreaza doar asupra unui nod individual, consecintele alegerii unel anuffilte tehnologu
de comunicatie asupra arhitecturii de ansamblu a unei retele de senzori wireless sunt descrise
in cap. 3.

20

Arhitectura unui nod

Pe Hinga structura hardware a nodurilor-senzor, trebuie avute in vedere sistemul de


operare ~i modelul de programare, care reprezinta aspecte importante in functionare.
Panigraful 2.3 descrie sarcinile unui astfel de sistem de operare impreuna cu diteva exemple
insotite de interfetele de programare corespunzatoare.
'

2.1 Componente hardware


2.1.1 Privire geoeralii asupra structurii hardware a uoui nod-senzor
Atunci dind se aleg componentele hardware ale unui nod-senzor wireless, cerintele
aplicatiei joaca, in mod evident, un rol decisiv cu privire mai ales la gabarit, costuri ~i consum
de energie ale nodurilor; capacitiitile de comunicatie ~i prelucrare pot fi, in acest context, de 0
calitate acceptabilli, dar compromisurile intre caracteristici ~i costuri sunt cruciale. in anumite
cazuri extreme, un nod senzor trebuie sa fie mai mic de I cc, sa dintiireasca (considerabil) mai
putin de 100 g, sa fie semnificativ mai ieftin de 1 $ ~i sa disipeze mai putin de 100 /-lW [667].
in viziuni extreme se pretinde nodurilor sa aiba dimensiunea unor fire de praf. in aplicatii mai
realiste, dimensiunile unui nod nu sunt chiar atat de importante; tn schimb, utilitatea, sursa de
alimentare simpla ~i costul sunt mai importante [126].
Cu toata diversitatea lor, in literatura se observa 0 tendintii comuna atunci cand se
discuta despre platforme hardware specifice pentru noduri-senzor wireless. Pentru ca nu
exista, cu certitudine, un standard unic disponibil ~i pentru ca niciun astfel de standard n-ar
putea sa sust~a toate tipprile de aplicatii, paragraful va trece in revista aceste arhitecturi tipice
pentru nodurile-senzor. In plus, exista un numar de proiecte de cercetare care se concentreazii
pe reducerea dimensiunilor unor componente, a consumului de energie sau a costurilor,
plecand de la faptul cli, in general, componentele uzuale de ,,consum" nu fac fatii unora dintre
cerintele mai stricte ale aplicatiilor. Cartea aceasta se concentreazii asupra aspectelor legate de
retea ale WSN ~i de aceea aceste eforturi nu sunt discutate aicL
Structura de baza a unui nod-senzor cuprinde 5 componente importante (fig. 2.1).
Memorie

componente hardware

Comuoicape - legarea nodurilor in retea impune existenta unui dispozitiv pentru transmiterea
~i receptionarea informatiilor prin canalul wireless.
Sursa de alimeotare - este, de obicei, 0 sursa f3ra legaturi cu cablu, ~a incat energia
necesara este fumizata dintr-un anumit tip de baterii.
Fiecare dintre aceste componente trebuie sa functioneze pastrand un echilibru tnlre
energia consumata (cat de putina posibil), pe de 0 parte, ~i nevoia de a-~i rea1iza sarcinile, pe
de alta parte. De exemplu, atat dispozitivul de comunicatie, cat ~i controler-ul trebuie scoase
din functiune pentru cat mai mult timp posibil. Pentru a redeveni activ controlerul ar putea, de
exemplu. sa foloseasca un ceas pre-programat care sa-l reactiveze dupa un anumit timp. Pe de
alta parte, senzorii ar putea fi prograrnati a~a incat sa genereze intreruperi daca se intlimp1a un
anumit eveniment - valoarea temperaturii depll~e~te un anumit prag dat sau dispozitivul de
comunicatie detecteaza un mesaj care sose~te, de exemplu.
Posibilitatea de a utiliza astfel de functii de alarmare impune interconectarea
corespunzlltoare a componentelor individuale ale nodului. De altfel, datele ~i comenzile
trebuie vehiculate folosind aceste interconectiiri. 0 astfel de interconectare ar putea fi foarte
simpla (un senzor poate sa comunice 0 valoare analogica controlerului, de exemplu) sau ar
putea fi dotata cu functii proprii de inteligentii de tipul: pre-procesarea informatiilor de
masurare sau doar reactivarea controlerului principal daca s-a intamplat un eveniment real (de
exemplu detectarea dep~irii unui prag de elltre un senzor simplu de temperatura). Astfel de
pre-procesiiri pot fi adaptate unui anumit senzor, ele ramanand suficient de simple, tn
continuare, pentru a rula continuu, determinand 0 eficientii energetica tmbunatlltita [26].
2.1.2 Cootroler
Microcootrolere sau microprocesoare, FPGA-uri ~i ASIC-uri
Controlerul este nueleul unui nod-senzor wireless. El colecteaza date de la senzori, Ie
prelucreazli, decide dind ~i unde sa Ie trimitll, receptioneazll date de la aite noduri-senzor ~i
decide comportarea elementelor de executie. El trebuie sa execute diverse programe dintr-o
gama variatii, de la prelucrare de semnal in timp critic ~i protocoale de comunicatie, pana la
programe de aplicatie; este considerat unitatea centralli de prelucrare (Central Processing Unit
CPU) a nodului.
o astfel de varietate de sarcini de prelucrare poate fi realizata cu diverse arhitecturi de
controlere, reprezentand compromisuri intre flexibilitate, performante, eficienta energetica ~i
costuri.
o solutie este utilizarea procesoarelor de uz general, cum sunt cele folosite tn
calculatoarele stationare. Aceste procesoare sunt mult "supra-alimentate", consumul lor de
energie fiind excesiv. Dar exista ~i procesoare mai simple, special gandite pentru utilizare tn
sisteme cu inteligentii inelusa. Procesoarele de acest tip sunt cunoscute sub numele de
microcootrolere. Unele dintre caracteristicile cheie pentru care microcontrolerele sunt
adecvate pentru sistemele cu inteligentii inclusa sunt flexibilitatea in conectarea cu alte
dispozitive (senzori, de exemplu), setul de instructiuni potrivit pentru prelucrare de semnal tn
limp critic ~i necesarul lor redus (de obicei) de putere; ele sunt convenabile ~i pentru ca
adesea au ineluse in structura blocuri de memorie. In plus, ele pot fi prograrnate liber ~i, prin
urmare, sunt foarte flexibile. Microcontrolerele sunt potrivite pentru WSN ~i pentru cli, in cele
mai multe cazuri, au posibilitatea de a-~i reduce necesarul de putere prin trecerea tn ,,stare
sorno", stare in care doar anumite piirti ale controler-ului sunt active; detaliile variaza
semnificativ intre diverse controlere. Detalii privind necesarul de putere ~i eficienta energetica
sunt discutate in paragraful 2.2. Una dintre principalele diferente falii de sistemele de uz

Figura 2.1 Schema bloc hardware a unui nod-senzor


Controler - destinat prelucrarii tuturor datelor relevante, capabil sa execute un anumit tip de
cod.
Memorie - destinatii stociirii programelor ~i datelor intermediare; de obicei, pentru programe
~i date se folosesc tipuri diferite de memorie.
S~DZOri ~i elemeote de execupe - reprezinta interfata reala cu lumea fizica; dispozitivele pot
sa observe sau sa comande parametri fizici ai mediului.

21

22

Arhitectura unui nod

general este aceea ca sistemele bazate pe microcontrolere nu contin, de obicei, un modul de


gestionare a memoriei, care uneori limiteaza functionarea memoriei (memorie protejata sau
virtqala este greu, daca nu imposibil, de realizat).
o clasa specializata de procesoare prograrnabile sunt procesoarele numerice de semnal
(Digital Signal Processors =DSP). Ele sunt giindite special, in privinta arhitecturii ~i a setului
lor de instructiuni, pentru prelucrarea unor volume mari de date vectoriale, caz tipic iD
aplicatiile de prelucrare de semnal. Intr-un nod-senzor wireless, un astfel de DSP ar putea fi
folosit pentru prelucrarea datelor ce yin de la un dispozitiv de comunicatie wireless analogic,
din care sa extraga un ~ir de date numerice. In comunicatia wireless de banda larga, DSP-urile
reprezinta 0 platformli adecvata ~i de succes mult folosita. In retelele de senzori wireless, ins!,
cerintele comunicatiei wireless sunt, mai mereu, mult mai modeste (de exemplu, se folosesc
. modulatii mai simple ~i mai u~or de prelucrat, care pot fi gestionate eficient hardware chiar de
catre dispozitivul de comunicatie), iar sarcinile de prelucrare de semnal privind datele reale
masurate nu sunt nici ele prea complicate. Prin urmare, avantajele unui DSP nu sunt, in mare
masura, folosite intr-un nod WSN ~i de aceea nu sunt folosite decat destul de rar.
o alta optiune pentru controler este sa ne indepartlim de flexibilitatea ridicata oferita
de un microcontroler (aproape de uz general) ~i sa folosirn, m locul lui, un dispozitiv de tip
Field-Programmable Gate Array (FPGA) sau Application-Specific Integrated Circuit (ASIC).
Un FPGA poate fi reprograrnat (sau mai degrabli reconfigurat) "in camp" pentru a se adapta la
schimbarea unui set de cerinte; oricuID, aceasta operatie poate lua timp ~i energie - nu este
convenabil sa se reprogrameze un FPGA cu acee~i frecventli cu care un microcontroler ar
putea comuta intre diferite programe. Un ASIC este un procesor specializat, proiectat la
comanda pentru 0 aplicatie data, ~a cum sunt, spre exemplu, ruterele ~i switch-urile de mare
viteza. Compromisul tipic, m acest caz, este pierderea flexibilitatii m schimbul eficientei
energetice ~i a performantelor considerabil mai bune. Pe de aIm parte, acolo unde un
microcontroler necesita dezvoltare de software, un ASIC furnizeaza aceea~i functionalitate
prin hardware, rezultiind, probabil, un cost mai mare pentru dezvoltarea structurii hardware.
Pentru 0 aplicatie WSN dedicata, in care sarcinile nodurilor-senzor nu se schimba pe
toata durata de viat! ~i unde numarul de noduri este suficient de mare pentru a garanta
investitia m dezvoltarea ASIC, aceasta poate fi 0 solutie mai buna. In stadiul actual al
tehnologiei WSN, totu~i, flexibilitatea mai mare ~i utilizarea mai simpla a microcontrolerelor
fac din ele solutia, in general, preferam. Dar aceasta nu este in mod obligatoriu solutia fmala,
pentru ca "programabilitatea comoda in schirnbul catorva ordine de mlirime ale consumului
energe~c ~i cerintele de prelucrare a datelor reprezinta 0 problema care merita cercetatli"
[648]. In plus, implirtirea sarcinilor de prelucrare intre mai multe ASIC-uri de complexitate
redus!, cu functionalitate fixa, foarte eficiente energetic ~i un microcontroler de nivel malt,
flexibil, la a clirui prelucrare se apeleazli relativ rar reprezinta un proiect ~i 0 optiune de
cercetare atractive [26, 648].
Pentro restul acestei cirti se au in vedere doar arhitecturi bazate pe
microcontrolere.

Exemple de microcontrolere
Microcontrolerele care sunt folosite in cateva prototipuri de noduri-senzor wireless
sunt din gama procesoarelor Atmel sau MSP 430 de la Texas Instruments. In prototipuri mai
vechi au fost folosite ~i procesoare Intel StrongArm, dar in acest moment aceasta nu mai este
o optiune practica de luat in seamli; ea este introdusll aici doar pentru ca prezentarea sa fie
completll. Cu toate acestea, deoarece proprietlltile principale ale acestor procesoare ~i
controlere sunt cat se poate de asemlinlltoare, coneluziile desprinse din rezultatele cercetlirilor
de inceput se plistreazli incll in mare mllsura.

s.0mponente hardware

23

Intel StrongArm
Intel StrongArm [379] este, in termeni WSN, un procesor de nivel relativ inalt, intrucat a
fast giindit mai ales pentru dispozitive portabile (handheld), cum ar fi PDA-urile. Modelul
SA-IIOO are un nucleu cu un set redus de instructiuni (Reduced Instruction Set Computer
=RlSC) pe 32 de biti, care functioneazll piina la 206MHz.
Texas Instroments MSP 430
Texas Instruments furnizeazli 0 intreaga familie de microcontrolere, cu denumirea familiei
MSP 430 [814]. Diferit fatli de StrongArm, el este dedicat explicit aplicatiilor cu
inteligent! inelusa. Prin urmare, microcontrolerul are un nucleu RISC de 16 biti, care
lucreazli la frecvente de ceas semnificativ mai joase (piina la 4 MHz), 0 garnli largll de
posibilitllti de interconectare ~i un set de instructiuni potrivit ~entru gestionarea
perifericelor de diferite tipuri. Microcon~olerul are un bloc de memone ~~, plasat pe
cip, de mlirime variabila (2 - 10 kB), mal multe convertoare analog/numence ~1 un ceas de
timp real. Controlerul este, cu sigurantii, suficient de putemic pentru a gestiona sarcinile de
prelucrare tipice unui nod-senzor wireless (cu exceptia, probabil, a comenzii interfetei
radio, in functie de cum este conectatilia controler - interfatli de bit sau de octet (byte.
Atmel Atmega
Atmel Atmega 128L [28] este un microcontroler de 8 biti gandit, de asemenea, pentru
utilizare in aplicatii cu inteligentli inelusli; microcontrolerul este dotat cu interfete exteme
dedicate perifericelor obi~nuite.
2.1.3 Memorie
Componenta de memorie este relativ simpla. In mod evident este nevoie de memorie
cu acces aleator (Random Access Memory =RAM) pentru a memora rezultatele interrnediare
de la senzori, pachetele primite de la alte noduri etc. RAM este rapida, dar are ca principal
dezavantaj faptul cll i~i pierde continutul daca ramane nealimentatll (se intrerupe sursa de
alimentare). Codul program poate fi stocat m memorie de tip ROM (Read-Only Memory), sau
mai uzual, in EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only Memory) sau in
memorie flash (aceasta din urma fiind sirnilara cu EEPROM, cu diferenta eli permite datelor
sA fie scrise sau ~terse m blocuri in locul acelora~i operatii efectuate octet cu octet). Memoria
flash poate servi ~i pentru stocarea interrnediara a datelor in cazul m care RAM nu este
suficientll sau atunci cand sursa de energie a RAM trebuie oprita pentru 0 perioada de timp.
Intarzierile mari de acces, la scriere ~i la citire, ale memoriei flash trebuie avute in vedere, la
fel ca ~i cantitatea mare de energie necesarll.
Alegerea corectll a dimensiunilor memoriei, in special pentru RAM, poate fi decisiva
pentru costurile de fabricatie ~i pentru necesarul de putere. Cu toate acestea sunt greu de
formulat chiar ~i reguli empirice, intrucat cerinte1e de memorie sunt foarte mult dependente de
aplicape.
2.1.4 Dispozitive de comunicape
Dispozitivele de comunicape sunt folosite pentru a trartsfera date intre nodurile
individuale. In unele cazuri, comunicatia cu fir poate fi, intr-adevar, metoda de ales ~i este
aplicatll frecvent m multe retele similare retelelor de senzori (folosirea magistralelor de camp
Profibus, LON, CAN sau altele). Dispozitivele de comunicatie pentru aceste rete le sunt
componente comune, disponibile pe piatli
Cazul comunicatiei wireless este cu sigurantli mai interesant. Prima alegere de racut
este cea a rnediului de comunicatie - optiunile uzuale inelud frecvente radio, comunicatie
optica ~i ultrasunete; alte medii, cum ar fi inductanta magnetica, sunt folosite doar in cazuri
foarte speciale. Dintre aceste oppuni, comunicatia radio bazata pe frecvent! radio (Radio

24

Arhitectura unui nod

Frequency = RF) este de departe cea mai oportuna pentru ca se potrive~te cel mai bine
cerintelor majoritatii aplicatiilor WSN. RF se caracterizeaza prin bataie la distante mari ~i rate
ridicate ale datelor, rate de eroare acceptabile la un consum energetic rezonabil ~i nu necesita
linie directa "de vedere" intre transmitAtor ~i receptor. Astfel, comunicatia bazata pe RF ~i
transceiver-ul au partea leului de atentie 'in aceasta prezentare; alte medii sunt tratate doar pe
scurt Ia sfar~itul acestui paragraf.
Pentru un sistem wireless practic, bazat pe RF, frecventa purtatoare trebuie aleasa cu
atentie. CapitoluI 4 contine 0 discutie detaliata; pentru moment, este de ajuns sa se spuna ca
retelele de senzori wireless folosesc, de obicei, frecvente de comunicatie in jurul a 433 MHz
~i 2,4 GHz.
Autorii se ~teapta ca cititorii sa fie familiarizati cu bazele comunicatiei wireless; 0
prezentare generala este inc1usa in cap. 4.
Transceiver-e
Pentru comunicatii efective un nod trebuie sa fie dotat cu un transmitfitor ~i cu un
receptor. Sarcina esentiala este preluarealtrirniterea unei succesiuni de biti de lalcatre
microcontroler (sau 0 succesiune de octeti sau de cadre) ~i convertirea 'in/din unde radio.
Pentru solutii practice, este convenabil, de cele mai multe ori, sa se foloseasca un dispozitiv
care combina cele doua sarcini intr-una singura. Astfel de dispozitive combinate poarta
numele de transceiver-e. Modul de lucru este, in mod uzual, half-duplex, pentru ca transmisia
~i receptia simultana pe un mediu wireless nu poate fi aplicata in majoritatea cazurilor
(receptorull-ar asculta oricum doar pe transmitAtorul aceluia~i dispozitiv).
o gama de transceiver-e ieftine este disponibila pe piatfi. Ele cuprind toate circuitele
necesare pentru transmisie ~i receptie: modulator, demodulator, amplificatoare, rnixere etc.
Pentru a face 0 alegere judicioasa, trebuie bine intelese sarcinile ~i principalele caracteristici
ale transceiver-ului.
Sarcinile ~i caracteristicile transceiver-ului
Pentru a selecta transceiver-ele potrivite, ar trebui luate in considerare nu numiir de
caracteristici. Cele mai importante dintre ele sunt:
Serviciu dtre nivelul superior
Un receptor trebuie sa ofere anumite servicii nivelurilor superioare, mai ales nivelului de
acces la mediu (Medium Access Control = MAC). Uneori acest serviciu este orientat pe
pachet; sunt situatii 'in care un transceiver fumizeaza numai 0 interfata pe octet, sau chiar
numai 0 interfatii pe bit microcontrolerului.
In oricare caz, transceiverul trebuie sa puna la dispozitie 0 interfatfi care sa-i permita, intrun fel, nivelului MAC sa initieze transmisiile de cadre ~i sa transfere pachetul din memoria
principala, de exemplu, a nodului-senzor 'in transceiver (sau un octet sau 0 succesiune de
biti, prelucrati suplimentar conform unor cerinte de catre microcontroler). In sens invers,
pachetele care sosesc trebuie introduse in buffere accesibile protocolului MAC.
Necesarul de putere ~i eficienta energetici
Cea mai simpla interpretare a eficientei energetice este data de energia necesara pentru a
transmite ~i a receptiona un singur bit. De asemenea, pentru a putea fi folosite in WSN,
transceiver-ele trebuie sa poata fi comutate intre diverse stan, de exemplu, activ sau somn.
Necesarul de putere in fiecare dintre aceste stan ~i pe durata comutarii dintre ele este foarte
important; in paragraful 2.2 sunt prezentate detalii.
Frecventa purtiitoare ~i canale multiple
Transceiver-ele sunt disponibile pentru diferite frecvente purtatoare; aceste frecvente
trebuie sa corespunda cerintelor aplicatiilor ~i sa respecte reglementiirile in vigoare. Adesea

25

componente hardware

este util ca transceiverul sa fumizeze mai multe frecvente purtatoare (canale) dintre care sa
se poata a1ege, ajutiind, in acest fel, la evitarea unor congestii de trafic in r~telele dense.
Astfel de canale. sau ,,sub-benzin sunt oportune, de exemplu, pentru anumlte protocoale
MAC (FDMA sau CSMAIALOHA multicanal, vezi cap. 5)
Durate ~i energie pentru schimbarea stiirii
Un transceiver poate functiona 'in diverse moduri: transmisie sau receptie, utilizar~a
diverselor canale sau se poate afIa 'in diferite stiiri in care se economise~te energie. In
oricare dintre cazuri timpul ~i energia necesare pentru a comuta intre doua astfel de stiiri
sunt caracteristici importante. Timpul de trecere de la transmisie la receptie , de exemplu,
este important pentru diverse protocoale de acces la mediu (vezi cap. 5).
Rate de transfer date
Frecventa purtatoare ~i liirgimea de banda folosita, 'impreuna cu modularea ~i codificarea,
deterrnina valoarea ratei de transfer a datelor. Valorile tipice sunt de cativa kilobiti pe
secunda - considerabil mai putin decat in comunicatia wireless de banda larga, dar, de cele
mai multe ori, suficient pentru WSN. Valori diferite ale ratelor de transfer pot fi obtinute,
de exemplu, prin utilizarea diverselor tipuri de modulatie sau prin schimbarea ratei
simbolurilor.
Modulat ie
Transceiver-ele accepta, de obicei, una dintre tehnicile de modulare ASK, FSK sau alte
solutii de modulare similare. Daca sunt disponibile mai multe tipuri de modulatie, pentru
experimente ar fi convenabil ca ele sa poata fi selectabile in timpul functionarii, chiar ~aca,
pentru 0 des~urare reala, comutarea dinamica intre tipuri de modulatie nu este una dmtre
cele mai bune optiuni.
Codare
Unele transceiver-e permit alegerea intre mai multe tipuri de codare.
Controlul puterii de transmisie
Unele transceiver-e pot controla direct puterea de transmisie de utilizat; altele necesita
circuite exteme pentru a realiza acest lucru. In mod obi~nuit, sunt disponibile doar un
numiir limitat de niveluri de putere, dintre care se alege puterea reala de transmisie. Puterea
maxima de ie~ire este, in cele mai multe cazuri, reglementata.
Caracteristica de zgomot
Caracteristica de zgomot (noise figure = NF) a unui element este defmita ca raportul dintr~
rapoartele semnaVzgomot (Signal-to-Noise Ratio = SNR) la intrarea in element, SNR/, ~l
SNRo la ie~irea din element:
SNR/

NF

= SNRo

El descrie degradarea SNR datorita functioniirii elementului ~i este dat, de obicei, in dB:
NF dB

= SNR/ dB -

SNR o dB

Amplificare
.
Amplificarea este raportul dintre puterea semnalului la ie~ire, fatA de puterea semnalulUl la
intrare ~i este data, de obicei, in dB. Sunt de dorit arnplificatoare cu amplificare mare
pentru ca realizeaza 0 eficientfi energetica buna.
Eficienta puterii
Eficienta interfetei radio este data ca raport intre puterea radiata ~i puterea totala necesara
interfetei ; pentru un amplificator de putere eficienta reprezinta raportul dintre puterea
semnalului de ie~ire ~i puterea necesara in ansamblu pentru amplificatorul de putere.

26

Arhitectura unui nod


Sensibilitatea receptorolui
8ensibilitatea receptorului (data in dBm) precizeaza puterea minima a sernnalului la
receptor necesara pentru a realiza un raport prescris EtlNo sau 0 rata de eroare de bit/pachet
prescrisa. Niveluri mai bune de sensibilitate permit extinderea domeniului unui sistem.
Domeniu
In timp ce, intuitiv, domeniul unui transrnitator este 0 nopune clara, 0 defmitie formala
necesita ceva atentie. Domeniul se defme~te in absenta interferentelor; el depinde, in mod
evident, de puterea maxima de transrnisie, de caracteristicile antenei, de atenuarea cauzata
de mediu, care la randul ei depinde de frecventa purtatoare utilizata, de schemele folosite
pentru modularelcodificare ~i de rata de eroare de bit care este considerata acceptabila la
receptor. Domeniul mai depinde ~i de calitatea receptorului, reprezentata mai ales de
sensibilitatea lui. Valori tipice sunt greu de prezentat aici, dar prototipuri sau produse cu
domenii cuprinse intre un numiir redus de metri ~i cateva sute de metri sunt disponibile.
Performanta de blocare
Performantele de blocare ale unui receptor sunt date de rata de eroare de bit pe care 0
realizeaza in prezenta unui dispozitiv cu care interfereaza. Mai precis, cu ce nivel de putere
poate sa transrnita un dispozitiv perturbator (aflat la 0 distanta flXa), cu 0 abatere (offset)
de la frecventa purtlitoare, ~a incat BER propusa sa fie inca 'indeplinita. Un dispozitiv
perturb~tor care emite cu abateri mari de frecventa poate fi tolerat la niveluri mari de
putere. In mod evident, performantele de blocare pot fi imbunatatite prin intercalarea unui
fIltru 'intre antena ~i transceiver.
"~i
Un caz special important este un dispozitiv care interfereaza pe un "canal adiacent
care transmite pe frecvente vecine. Suprimarea influentei canalului adiacent reprezinta
capacitatea transceiver-ului de a 'inlatura prin filtrare semnalele din benzile adiacente de
frecventa (reducand astfel interferenta de canal adiacent); acest aspect are un impact direct
asupra raportului semnal/zgomot de interferenta (SINR = Signal to Interference Noise
Ratio) observat.
Emisie in afara benzii
Situapa inversa celei de suprimare a canalului adiacent este emisia transmitatorului 'in afara
benzii. Pentru a limita perturbarea altor sisteme sau chiar a 'intregii WSN, intr-o
configurare multicanal, transmitatorul ar trebui sa ernita cat mai putina putere 'in afara
largimii de banda dedicate, centrata pe frecventa purtatoare.
Detectarea purtitoarei ~i indicarea intensititii semnalului receptionat (RSSI =
Receiver Signal Strength Indicator)
In multe protocoale de acces la mediu detectarea situatiei in care canalul wireless, ~i
implicit purtatoarea, este ocupat (pentru ca un alt nod transrnite) este 0 informatie critica.
Receptorul trebuie sa poata furniza aceasta informatie. Semantica exacta a sernnalului care
marcheaza detectarea purtatoarei depinde de implementare. De exemplu, standardul IEEE
802.15.4 [468] deosebe~te urmiitoarele moduri:
energia recepponatli este sub prag; oricum, semnalul receptionat nu trebuie sa se
conformeze modulatiei ~i caracteristicilor spectrale;
a fost detectata 0 purtatoare, adica un sernnal care corespunde modulatiei;
a fost detectata purtatoarea ~i energia este prezenta.
In acela~i timp, puterea sernnalului la care a fost recePtionat un pachet de intrare poate
furniza informatii utile (estirnarea grosiera a distantei fata de transmitator, presupunand ca
puterea de transrnisie este cunoscuta, de exemplu); un receptor trebuie sa furnizeze aceasta
informatie prin indicatorul de intensitate a sernnalului receptionat (RSSI).

27

componente hardware

Stabilitatea frecventei
Stabilitatea frecventei precizeaza gradul de variatie fata de frecventa centralli nominala in
situatia in care conditiile de mediu ale oscilatoarelor, cum ar fi temperatura sau presiunea,
se schimba. In cazuri extreme, stabilitatea redusa a frecventei poate determina intreruperea
legaturilor de comunicatie (daca un nod este plasat in plin soare, iar vecinul lui este, 'in
acel~i timp, la umbra, de exemplu).
Domeniul tensiunii de alimentare
Transceiver-ele trebuie sa poata functiona corect 'intr-un domeniu larg de tensiuni de
alimentare. In caz contrar, sunt necesare circuite de stabilizare a tensiunii.
Transceiver-e care sa corespunda cerintelor WSN sunt fabricate de multi producatori.
De obicei, exista 0 intreaga familie de dispozitive din care poti sa alegi, adaptate diverselor
reglementari sau frecvente purtatoare in Europa sau Amer~ca de Nord, de ~xemplu. Seriile de
produse populare in acest mom~n.t sunt RPM TR 1001,. Chlp~?n CC 1000 ~t CC 2420 (ca unul
dintre primele modele compattbile IEEE 802.15.4) ~t famllta Infmeon TDA525x, pentru a
numi doar cateva. Ele vor fi prezentate mai detaliat la sf'ar~itul acestui paragraf.
o caracteristica particulara importanta, care Ie diferentiaza de aile dispozitive de
comunicatie este faptul ca aceste transceiver-e simple nu au, adesea, un identificator unic:
fiecare dispozitiv Ethernet, de exemplu, are propria adresa la nivel MAC, prin care poate fi
identificat. Pentru transceiver-ele simple costul suplimentar pentru dotarea cu astfel de
identificatori este relativ mare 'in raport cu costul total ~i, de aceea, identificatorii unici nu sunt
prezenti pe astfel de dispozitive. Existenta unor astfel de indicatori de dis~ozitiv es~e fo~e
utila 'in multe protocoale de comunicatie, iar absenta lor poate avea consecmte constderabtle
atunci cand se proiecteaza protocolul.
Imbunatatirea solutiilor comerciale, pentru a furniza performante mai bune la
consumuri energetice ~i costuri reduse, reprezinta 0 preocupare in derulare pentru toata
comunitatea de cercetatori, nevoita sa faca fata provocarilor de tipul: transconductanta redusa
a tranzistoarelor sau limitari 'in realizarea componentelor pasive RF integrate. Deoarece aceste
probleme legate de structura hardware nu intra 'in preocuplirile acestei cArli, cititorulle poate
gasi'in bibliografie [26, 134,647].
Structura transceiver-ului
o structura relativ comuna de transceiver este aldituita din interfata de radio frecventa
(RF) ~i blocul care lucreaza 'in banda de baza:
interfata de radio frecventa realizeaza prelucrarea sernnalului analogic 'in banda reala de
frecventa radio, 'in timp ce
procesorol din banda de bazi prelucreaza toate sernnalele digitale ~i comunica cu
procesorul nodului-senzor sau cu alte circuite digitale.
Pentru a transfera sernnalul 'intre cele doua blocuri este nevoie de 0 conversie de
frecventa, care se face fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai multor frecvente
intermediare (IF = Intermediate Frequency). Transferul'intre cele doua domenii de procesare,
Digital to Analog
analogic ~i digital, se face prin convertoare numeric-analogice (DAC
Converter) ~i analog-numerice (ADC = Analog to Digital Converter).
o discutie detaliata despre proiectarea, in conditii de putere scazuta, a interfetei RF ~i
a circuitelor din banda de baza nu reprezinta un obiectiv pentru aceasta carte; pentru 0
documentare in acest domeniu vezi [3].
Interfata RF realizeaza prelucrarea sernnalului analogic in banda reala de frecventa
radio, banda industrialli, ~tiintifica ~i medicala (ISM) de 2,4 GHz, de exemplu; ea reprezinta
primul nivel al interfetei 'intre undele electromagnetice ~i prelucrarea digitala a sernnalelor de

28

Arhiteetura unui nod

pe ~rmat~arele. niveluri ale transceiver-ului [46, 470]. Cfiteva dintre blocurile importante de
arhlteetura ale mterfetelor RF sunt schitate in fig. 2.2:
Fr.cventa lntermedlllfa SJ
preluc:rere In banda de baza

Inlerfete t'ldlO

Ampkf CIJ
_ _ _ _ lgomol

reOJs
(lHAl

Interfata
antenel

","~ifIUIOf

SOInponente hardware

29

Myers ~i altii [580] pun in discutie ~i tehnici pentru oprirea unor piirti din modulul de achizitie
in cazul transceiver-elor IEEE 802.11. 0 cauza majora a risipei este transferul nedorit de
energie intre circuite (leakage).
SoDJO - stare in care piirti semnificative ale transceiver-ului sunt oprite. Exista transceiver-e
care ofera mai multe stiiri diferite de ,,Somn"; pentru 0 discutie despre stiirile "somn", in cazul
transceiver-elor IEEE 802.11, vezi [580J. Aceste stiiri difera in functie de numiirul de module
functionale care sunt scoase din functiune ~i in functie de timpii ~i de energia de reactivare
[855]. De exemplu, pentru un transceiver care este integral oprit, costurile de reactivare includ
o initializare completa ~i configurarea modulului radio, in timp ce in starile ,,somn" mai
superficiale ceasul care coordoneaza anumite module ale transceiver-ului este incetinit in timp
ce configurarea ~i starea functionala sunt mentinute.

ct.tloA~

'').

tPA,)

Convers...
f(C'cvEOnteJ

Figura 2.2

Interfa~

RF

Ampli?~atorul de putere (AP) accepta semnale convertite la free vente superioare (in banda
de e~sl~) de la modulele ~e fre~venta intermediara sau de la modulul benzii de baza ~i Ie
amplifica pentru a fi translDlSe prm antena;
~plificatorul de zgomot redus (LNA = Low Noise Amplifier) amplifica semnalele de I~
mtrar~ (re:eptionate) pana la niveluri acceptabile pentru prelucrari ulterioare, tara reducerea
semnlficativa a S~ (S~ =w Signal to Noise Ratio) [470]. Semnalele de intrare, in funcpe
de puter.ea la reee~tle, .varlaza de ~a semnale foarte slabe, venite de la noduri aflate aproape
de gr~lta domemulUl de reeeptle, pana la semnale putemice, venite de la noduri din
apro?~ere; gama de variatie poate fi de pana la 100 dB. Fara actiuni dedicate de
admlnIstrare, LNA este activ tot timpul ~i poate sa consume 0 parte semnificativa din
energia transceiver-ului;
Module l~cale, cum ar fi os~.ilatoare locale sau oscilatoare comandate in tensiune ~i mixere
sunt foloslte pentru conversll de freeventii intre spectrul RF ~i freeventele intermediare sau
banda de baza. Semnalul de intrare de freeventii RF, !RF, este "inmultit" intr-un mixer cu un
~emnal ~e !t"ecventa fixa provenit de la un o~cilator local lfw). Semnalul de frecventii
mterm~(hara rezultat va avea freeventa!w - !RF. In functie de arhiteetura interfetei RF pot sa
apara ~I alte module, cum ar fi filtrele.
Eficienta interfetelor RF in retelele de senzori wireless va fi discutata in paragraful4.3 ."
Moduri funcponale ale transceiver-elor
\entru ~ulte dintre trans:eiver-e pot fi diferentiate 4 stiiri functionale [670]:
TranslDlte - m starea "transrmte" modulul de transmisie al transceiver-ului este activ ~i
antena radiaza energie;
Rec.eptioneazi - in aceasta stare modulul de receptie este activ;
PaslV :- despre ~n .transceiver care este pregatit sa receptioneze, dar la momentul respectiv nu
receptlOn~aza mmIc. se s~un.e ca este in stare pasiva. In aceasta stare multe piirti ale modulului
de receptle sunt active, m tunp ce altele pot fi oprite. De exemplu, in blocul de sincronizare
une.le el~me~te des~inate achiziti~i sunt .active, in timp ce elementele destinate urmiiririi pot fi
opnte ~I activate dm nou numal atunci cand modulul de achizitie a detectat un evenimenl.

Stiva de protocoale a nodului-senzor ~i programul software de operare trebuie sa


decida in ce stare este plasat transceiver-ul in funcpe de cerintele de comunicatie curente ~i
anticipate. 0 problema care complica aceasta decizie este data de faptul ca actiunea de
schimbare a stiirii este consumatoare de energie [670]. De exemplu, un transceiver adormit
care la ,,activare" intra in starea "transmite" necesita un anumit timp ~i 0 anumita energie
pentru repornire (pentru a-~i pune in functiune PLL-urile sau oscilatoarele comandate in
tensiune, de exemplu). Pe durata acestui timp de pomire nu sunt posibile nici transmisii ~i nici
receptii de date [762]. Problema programarii stiirilor nodului (echivalenta cu oprirea ~i
pomirea componentelor nodului/transceiver-ului) ~a incat sa fie minimizat necesarul de
putere (numita ~i administrarea puterii), este relativ complexa; 0 tratare mai atenta poate fi
gasita in (85), in timp ce 0 alta referinta este [741].
Concepte radio avansate
In afara acestor concepte de baza despre transceiver-e, exista un numiir de concepte
avansate legate de comunicatia radio care sunt in atentia cercetiirii actuale. Trei dintre ele sunt
prezentate pe scurt in continuare.
Activarea radio
Privind conceptele de mai sus, referitoare ]a transceiver-e, se constata ca una dintre
operatiile care necesita putere mare este ~teptarea unui mesaj transmis, gata pentru a-I
receptiona. In acest timp circuitul de receptie trebuie sa fie alimentat, ~a incat canalul
wireless sa poata fi observat, cheltuind energie rara nici un beneficiu imedial.
In timp ce pare de neevitat furnizarea de energie unui receptor in tirnpul receptiei
efective a unui pachet, ar fi de dorit sa nu se investeasca energie pe durata in care un nod
~teapta sosirea unui pachel. In acest caz este necesara 0 structura asociata receptorului care
nu necesita putere pentru a detecta aparitia unui pachel. Pentru ca 0 astfel de construcpe
specializata sa ramana simpla este suficient ca ea sa genereze un evenirnent (intrerupere) care
sa atentioneze celelalte componente despre aparitia pachetului; ca urmare a unui astfel de
eveniment modulul principal de receptie poate fi pornit ~i poate realiza receptia efectiva a
pachetului.
Astfel de blocuri ale receptoarelor sunt numite blocuri de activare [312, 667, 752,
931]: singurullor rol este acela de a "activa" receptorul principal rara sa utilizeze (0 cantitate
semnificativa de) energie pentru aceasta operape; long ~i altii [931] stabilesc tinta de necesar
de putere ]a mai putin de 1 f.L W. In cazurile cele mai simple ar trebui ca aceasta ,,activare" sa
se intarople pentru fiecare pachet; 0 versiune mai sofisticata ar fi capabila sa decida, folosind
informatii adecvate despre adresa de start a pachetului, daca pachetul care vine este destinat
intr-adeviir nodului respectiv ~i doar atunci sa reactiveze receptorul principal.

30

Arhitectura unui nod

Astfel de blocuri de activare sunt extraordinar de atractive pentru cit ele ar rezolva una
dintre problemele principale ale WSN: nevoia ca un nod sit fie permanent capabil sit
reeeptioneze intr-o retea cu trafic mediu scazut. Ele ar simplifica semnificativ 0 multime
dintre problemele de proiectare ale WSN, in special controlul accesului la mediu. In
paragrafuI5.2.4 vor fi discutate mai detaliat aceste aspecte ~i unele probleme care rezulta Din
plicate, paoit acum nu a fost construit un astfel de bloc de activare functional ~i sigur.
Transceiver-e co spectru distribuit
Solutiile simple de transceiver-e, bazate pe modulatie in amplitudine (ASK =
Amplitude Shift Keying) sau frecventii (FSK = Frequency Shift Keying) pot avea probleme
din cauza performantelor limitate, in special in scenarii cu 0 multime de interferente. Pentru a
dep~i aceasta limitare mai multi cercetittori [155, 281] au propus utilizarea transceiver-elor
cu spectru distribuit. ~i aceste transceiver-e au 0 problemit majora, datlt de structura hardware
complexa ~i, in consecintii de preturile mai mario Acest neajuns a mcut ca ele sa nu devinit
principala oppune de utilizare, de paoa acum, in WSN. ParagrafuI4.2.5 prezintit detalii.
Comunicatie de banda ultra-Iargii (UWB =U1traWideBand)
Acest tip de comunicatie reprezinta 0 schimbare aproape radicala fatii de comunicatiile
wireless conventionale prezentate paoit acum in locul moduliirii unui semnal digital folosind
o frecventit purtiitoare se folose~te 0 largime de bandit foarte mare pentru a transmite direct
secventa digitalii, ca pe n~te impulsuri foarte scurte (pentru a forma impulsuri aproape
dreptunghiulare este nevoie de 0 liirgime de bandit considerabilit, motiv pentru care aceastit
solupe nu este folositit traditional) [44, 646, 866, 885].1 Prin urmare, aceste impulsuri ocupil
un spectru larg, de la dipva hertzi panit la GHz. Provocarea este sincronizarea suficient de
buna a transmitittorului ~i receptorului (cu 0 precizie de paoa la a 10 12 parte dintr-o secundit),
~ incat impulsurile sit poata fi detectate corect. Un efect colateral al impulsurilor ordonate
precis in timp este acela cit UWB este relativ afectatlt de deriva (fading) multi-cale [181, 472],
aspect care poate fi un obstacol serios pentru comunicatiile radio bazate pe purtatoare.
Folosind 0 astfel de liirgime mare de bandit, comunicapa de banda ultra-largit se va
suprapune partial peste spectrul unui sistem radio conventional. Pentru ca semnalul se
"impr~tie" atat de tare, este suficientit 0 putere de transmisie foarte micit. Puterea poate fi atat
de mica incat, din punctul de v.edere al sistemelor radio tradiponale, poate fi incadrata in gama
zgomotelor.
Ca un exemplu practic se considera 0 modulape prin pozitia impulsurilor (PPM =
Pulse Position Modulation) cu salturi in timp, propusa ca 0 schema combinata de modulare ~i
de acces multiplu de cittre Win ~i Scholtz [885]. Pentru fiecare simbol este transmis un numiir
de impulsuri ordonate aproape periodice. Abaterile de la periodicitate codifica atat modulapa,
cat ~i identitatea transmitatorului.
Rezultatul obtinut, in cazul unui sistem de comunicatie, este realizarea de rate de
transfer foarte mari pe distante scurte; mai mult, comunicatia UWB strabate cu relativA
u~urintii obstacole (cum sunt u~ile, de exemplu) care sunt impenetrabile pentru undele radio
de banda ingustit. Ratele mari de transfer ale datelor nu sunt neapiirat necesare in cazul WSN,
dar ele pot fi folosite pentru a reduce intervalele de timp in care transceiver-ele sunt active.
Natura UWB permite ~i 0 mlisurare precisit a distantelor (cu 0 precizie declarata de
centimetri).
I 0 definipe mai precisil a unui sistem cu banda ultralargll este aceea ell folose~te eel pupn 500 MHz sau 0 fraeliune din
spectrul purt!toarei de eel pupn 20%. Aeeastll definilie ar trebui siI ineludll ~i sistemele eu spectru distribuit eu llirgime de
bandll mare; orieum, majoritatea oarnenilor au in minte imputsuri scurte atunci cfu1d se vorbe~te despre UWB.

Componente hardware

31

Aceste caracteristici favorabile ale comunicatiei UWB trebuie sa echilibreze


dificultatile de construire a unor astfel de transceiver-e la preturi ~i consum de energie
seiZute. Pentru un astfel de transceiver modulul de transmisie UWB este relativ simplu pentru
cli nu contine oscilatoare sau aite circuite din aceastit gamii, cuprinse in structura
transmitlitoarelor bazate pe frecventii purtatoare. Modulul de receptie, in schimb, are nevoie
de 0 sincronizare ~i ordonare in timp complexe. Paoa in acest moment transceiver-ele UWB
nu au fost inca folosite in prototipuri destinate nodurilor-senzor wireless.
Una dintre cele mai bune surse de informatie despre UWB in WSN este data de
documentele grupului de studiu pentru IEEE 802.l5.4a, care prive~te UWB ca 0 altemativa
pentru nivelul fizic al standardului IEEE 802.15.4, gaodit pentru 0 comunicatie wireless cu
domenii de acoperire reduse ~i rate de transfer sclizute. Cateva dintre referinte sunt [82, 187,
566, 603, 884]. 0 comparatie intre tehnologiile UWB ~i spectru distribuit cu succesiune
directlt (DSSS = Direct Sequence Spread Spectrum) destinate retelelor de senzori a fost mcuta
in [939], pomind de la presupunerea cli ambele tipuri de sisteme utilizeazii liirgimi de banda
egale.
Comunicape wireless pe frecvente non-radio
Cu toate ca majoritatea retelelor de senzori wireless utilizeaza ca mediu de
comunicape undele radio, exista ~i alte oppuni. in mod special, comunicapile care folosesc
radiatia luminoasa ~i ultrasunetele trebuie avute in vedere.
Comunicape co radiape luminoasii
Kahn ~i altii [392] ~i alp cercetatori au analizat folosirea legaturilor optice intre
nodurile-senzor. Principalul avantaj al acestor legaturi este cantitatea foarte mica de energie
per bit necesara amt pentru generarea, cat ~i pentru detectarea radiatiei luminoase (simplele
LED-uri sunt exemple bune de transmitiitori de mare eficientli). Structura hardware necesara
pentru un transceiver optic este ~i ea mai simpla, iar dispozitivul in ansamblu poate fi mai mic
decat varianta care folose~te frecventa radio. in acela~i timp, comunicatia se poate desm~ura
in paralel, cu interferente neglijabile. Dezavantajele evidente sunt date de nevoia ca perechile
care comunica sa aiba vizibilitate directa (sa se poata "vedea" unul pe celalalt) intre
dispozitive ~i de influenta mai accentuata a conditiilor climaterice.

Figura 2.3 Exemplul unui dispozitiv cu reflexie in colt de cub pentru comunicatie optica [168].
Reprodusa eu permisiunea IEEE

Arhitectura unui nod

32

Un exemplu sugestiv este Wja numitul ,,dispozitiv eu reflexie in colt de cub", alcatuit
din trei oglinzi plasate In unghiuri drepte una fatA de cealalta, Wja incat fiecare raza de lumina
direl:tionata catre reflector sa se intoarca inapoi la sursa (atata timp cat raza este cuprinsa intrun con centrat pe diagonala principala a cubului); un exemplu de astfel de structura este
prezentat in fig. 2.3 .
Aceasta proprietate de reflexie se pastreaza doar atata timp cat oglinzile sunt plasate
exact In unghiuri drepte. Atunci eand una dintre oglinzi este deplasata putin, un semnal poate
rnodula raza de lumina incidenta, transmitiind astfel efectiv informatia inapoi clitre
transmitator. In practica, rate de transfer de piina la 1 kbitls au fost realizate folosind un astfel
de dispozitiv. Principalul siiu avantaj este ca deplasarea mecanica a unei astfel de oglinzi.
consuma doar foarte putina energie, In comparatie cu generarea unui spot luminos sau a unei
unde radio. Prin urmare, 0 citire pasiva a nodurilor-senzor poate fi Beuta foarte eficient
energetic pe distante mari; distanta depinde de energia pe care 0 poate consuma cititorul
pentru producerea spotului laser (s-a demonstrat ca pentru 0 distanta de pana la 150 de metri
se poate folosi un laser de 5 mW).
A

Ultrasunete
Atat c0!Dunicatia RF, cat ~i cea optica., sunt potrivite pentru aplicatii in medii deschise
(In aer liber). In unele scenarii de aplicatii, totu~i. nodurile-senzor sunt folosite in medii in
care comunicatia radio sau cea optica nu pot fi utilizate, pentru ca aceste tipuri de unde nu pot
penetra obstacolele din mediul inconjurator. Un astfel de mediu este apa, iar un scenariu de.
aplicape este supravegherea eroziunii fundului unei mari in vederea construirii in mare a unei
,,ferme" ~e centrale eoliene. Senzorii sunt amplasap pe fundul miirii ~i trebuie sa comunice
intre ei. Intr-un astfel de mediu subacvatic ultrasunetele reprezinta un mediu atractiv de
comunicatie pentru ca se pot propaga pe distante lungi folosind 0 putere relativ redusa.
Un alt aspect legat de ultrasunete este folosirea lor in sisteme de localizare, ca un al
doilea mijloc de comunicatie, cu viteza diferita de propagare. Detalii vor fi prezentate in
capitolul9.
Exemple de transceiver-e radio
Pentru a completa aceasta discutie despre diferitele dispozitive de comunicatie, trebuie
descrise pe scurt cateva exemple de transceiver-e radio standard, care sunt folosite de obicei
in diverse prototipuri de noduri pentru WSN. Toate aceste transceiver-e sunt produse finite, de
uz general, disponibile prin intermediul distribuitorilor. Ele sunt solutii pe un singur cip, in
care sunt integrate funcponalitatile de transmisie ~i de receptie, necesitand doar un numiir
redus de componente externe ~i avand un necesar relativ redus de putere. In principiu sunt
disponibile echipamente echivalente funcponal de la mai multi fabricanp; a~a cum era de
Wjteptat, nu exista un "cel mai bun produs", fiecare dintre ele aviind avantajele ~i
dezavantajele lui.
Familia RFM TRlOOO
Familia TRlooo de transceiver-e radio, de la firma RF Monolithics2, este disponibila
pentru gamele de frecventii de 916 MHz ~i 868 MHz. Ele lucreaza intr-o banda cu lapmea de
400 kHz, centrata., de exemplu, pe 916,50 MHz. Transceiver-ele sunt destinate comunicapei
radio cu domenii de acoperire reduse, la viteze de piina la 115,2 kbps. Modulatia este fie de
tipul on-off (la 0 rata maxima de piina la 30 kbps), fie de tipul ASK; pot fi produse, de
asemenea, puteri de ie~ire ajustabile dinamic. Puterea radiata maxima este data in foaia de
2

http://www.rfm.com

Componente hardware

33

-:atalog [690] ca 1,5 dBm, -1,4 mW, in timp ce pentru micro-senzorii Mica este data valoarea
de 0,75 mW [351}. Transceiver-ele ofera informatii despre intensitatea semna~ului
recepponat. Sunt atractive datorita necesarului redus de putere in ambele rnodun. d~
funcponare, transmisie ~i receptie, ~i in special in modul somn. Detalii despre parametrl ~I
configuratii pot fi gasite in foaia de catalog [690].
Acceleratoare hardware (micro-senzorii Mica)
Micro-senzorii Mica folosesc transceiver-ul RFM TRlooo ~i contin, in acela~i timp,
un set de acceleratoare hardware. Pe de 0 parte transceiver-ul ofera 0 interfatA de nivel
fuarte jos, atribuindu-i microcontrolerului un control efectiv asupra format~lor de cadre,
protocoalelor ~A~ ~i Wja rnai departe. Pe de ~~ parte, formarea cadrelor ~I MAC_po.t fi
operapi intens~v.~ dm pu.nct ~e v~ere al prelucrarll~ c~lcularea sum~lor de control, alcatUirea
octetilo r din bltll receptlonatl senal, detectarea dehmltatoarelor de mceput de cadru (SFD =
Start Frame Delimiter) dintr-un ~ir de simboluri, fiind doar cateva exemple. Acceleratoarele
hardware implementeaza hardware unele dintre aceste prelucrari primare, punand rezultatele
la dispozitia microcontrolerului.
Chipcon CClOOO ~i familia CC2420
. '
.
Chipeon3 ofera 0 garnll. larga de transcelver-e, atractlVe pentru a fi foloslte m structura
hardware a WSN. Vor fi prezentate doar doua exemple: CClooo functioneazll. intr-o gamli
mai larga de frecvente, intre 300 ~i 1000 MHz, selectabila in pa~i de 250 Hz. Transceiver-ul
fulose~te modulape de tip FSK, furnizeaza informatii despre intensitatea semnalului
recepponat ~i are puterea de ie~ire prograrnabila. 0 caracteristica interesanta este posibilitatea
de a compensa deriva cu temperatura a cristalului de cuart. Transceiver-ul poate fi folosit in
protocoale cu salturi in frecventA (frequency hopping). Detalii se giisesc in foaia de catalog
[157].
CC2420 [158] este un dispozitiv mai complicat. El implementeazli nivelul fizic, Wja
cum este prevazut de standardul IEEE 802.15.4, furnizand suportul necesar pentru protoeolul
MAC al standardului. Compania sustine ca acesta este primul transceiver pe un singur cip
disponibil comercial pentru IEEE 802.15.4. Ca 0 consecintli a implementiirii standardului,
transceiver-ul funcponeaza in banda de 2,4 GHz ~i emuleaza rnodemul DSSS cerut, rezultiind
o rata a datelor de 250kbps. Pentru realizarea acestor caracteristici energia consumata de
transceiver este inca destul de mica, de~i ceva mai mare decat cea consumata de transceiverele mai simple descrise pana acum.
A

Familia Infineon TDA 525x


Familia Infmeon 525x cuprinde transceiver-e pe un singur cip flexibile ~i eficiente
energetic. TDA 5250 [375], ca un exemplu, este un transceiver in gama 868 - 870 MHz,
furnizand semnale modulate ASK sau FSK; transceiver-ul furnizeaza informatie despre
intensitatea semnalului receptionat (RSSI) ~i are un amplificator de putere foarte eficient, un
oscilator (eu frecventli reglabila) cu cristal de cuart un filtru pentru date indus ~i 0 procedura
inteligenta de reducere a puterii. Una dintre caracteristicile interesante este mecanismul de
,,auto-interogare" care poate determina foarte repede viteza datelor. Fatli de alte transceiver-e,
TDA 5250 are ~i perforrnante de blocare excelente, care-l fac foarte rezistent la interferente
Transceiver-ul IEEE 802.15.4/Ember EM2420 RF
Rete lele personale wireless (WPAN = Wireless Personal Area Network) cu rata de
transfer redusa, definite de IEEE 802.15.4, functioneaza in trei benzi diferite de frecventli ~i
3

.
http://www.chipcon.com

34

Arhitectura unui nod

folosesc 0 schema DSSS. Cateva caracteristici de baza sunt prezentate in tabelul 2.1. Pentru
4
proiectarea unei interfete RF dedicate folosind transceiver-ul Ember EM2420 RF [240]. sunt
disponibile cateva valori ale disipatiei de putere. Pentru 0 putere radiata de -0,5 dBm (care
corespunde la - 0,9 mW) ~i cu 0 tensiune de alimentare de 3.3 V, in modul transmisie, se
absoarbe un curent de 22,7 rnA. care corespunde la - 74.9 mW. in timp ce in modul receptie
se absoarbe un curent de 25,2 rnA. care corespunde la - 83,2 mW. In modul ,,somn" se absorb
doar 121J.A.
.
In toate benzile se folose~te DSSS. In banda de 868 MHz este disponibil doar un
smgur canal cu rata de transfer de 20 kbps, in timp ce in banda de 915 MHz sunt disponihile
10 canale qe cate 40 kbps fiecare, iar in banda de 2,4 GHz sunt disponibile 16 canale de cate
250 kbps. In cele doua benzi mai joase cip-urile folosesc modulatia in faza binara (BPSK =
B.inary Phase Shift Keying), iar simbolurile datelor sunt codificate diferential. Pentru fiecare
bit se folose~te 0 secventa de zgomot pseudoaleator de IS impulsuri de tact. Schema de
modula:e pentru b~da de 2,4 GHz este ceva mai complicata. ~a cum se poate observa din
tabel. slffibolul unUI canal este alcatuit din 4 biti ai utilizatorului. Cele 16 simboluri diferite se
diferentiazA prin utilizarea unor see vente pseudoaleatoare de 16 impulsuri de tact, aproape
ortogonale. Seeventa de impulsuri de tact rezultata este apoi modulata cu 0 schema de
modulare numita offset-QPSK (Quaternary Phase Shift Keying = QPSK). Cateva dintre
elementele de baza pentru proieetarea acestei scheme de modulare sunt date in [liS. cap. 3].
Tabelul2.1 Caracteristici ale nivelului fizic din standardul IEEE 802.15.4 [468]. Reprodus cu
perrnisiunea IEEE
Banda

868 MHz

915 MHz

2,4 GHz

Frecventa [MHz]

868868,6

902928

24002483.5

300

600
10
BPSK
40
40
binar

2000
16
O-QPSK
250
62.5
hexazecimal
Ortogonal

Rata fragmente
[kfragmente/s]
Numar de canale
Modulatie
Rata datelor [kb/s]
Rata simbol [ksimbol/s]
Tip simbol

I
BPSK
20
20
binar

National Semiconductor LMX3162


Structura hardware a modulului radio pentru nodul IJ.AMPS-I [563, 762. 872] este
alcatuit~ dintr-un procesor digital pentru banda de bazii. implementat cu FPGA, in timp ce
pen~ru mterfa~ RF se folose~te transceiver-ul (perimat in acest moment) LMX3162, de la
N.atlOn~1 ~e~conductor , [588]. LMX3162 functioneaza in banda de 2,4 GHz ~i ofera 6
mvelun difente de putere radiata. de la 0 dBm piina la 20 dBm. Pentru a transmite date,
procesorul pentru banda de baza poate controla un oscilator comandat in tensiune (VCO =
Voltage C?~tro~ed Osc.ilator) extern. Principalele componente ale interfetei RF (pLL, circuite
de t~ansrm~le ~l r~eptle) pot fi oprite. Procesorul pentru banda de baza comanda VCO ~i
furmzeazA mf~~matla de ordonare in timp unui protocol MAC bazat pe TDMA (vezi cap. 5).
Pentru transrmSla datelor se folose~te modularea in freeventii (FSK) cu 0 rata de transfer de 1
Mbps.

35

componente hardware
Conexant RDSSS9M
. '
- . .
Nodul-senzor WINS de la Rockwe1l5 contme un transceiver RDSSS9M, alcatUlt dmtrdul RF care lucreaza in banda ISM intre 902 ~i 928 MHz. ~i un microcontroler (un
:~) care ~relucreaza semnalele DSSS cu un factor de impr~~iere de 12 biti. P: impuls de
ata de transfer este de 100 kbps. Interfata RF ofera nivelun de putere radlata de I mW,
t R
tac
10 .mW ~i 100 mW. Sunt disponibile 40 de sub-benzI,. care pot fiI se Iectate I'be
I r.
Microcontrolerul implementeaza ~i piirti ale unui protocol MAC.
2.1.5 Semori ~i elemente de execupe
.
. .
Fiira senzorii ~i elementele de exeeutle reale, 0 retea de senzon wlfeless ar fi total
. "ta de interes. Pentru ca prezentarea gamelor posibile de aplicatii a fost deja fiicuta. se
.
.
'b'l" d
IIPSI tata ca gama senzorilor de interes este foarte larga. Dm
acest motlv este POSI I.. oar 0
cons
.le
fi ti I . A
WSN
prezentare sumara a senzorilor ~i a elementelor de execut care pot I 0 oSlte mtr-o
.
Senwri
.
Senzorii pot fi clasificati grosier in trei categorii (in conforrmtate cu [670]):
Senwri pasivi, omnidirecponali
_ Ace~ti senzori pot masura 0 mar~me .fiAzica din punctul in c.:rre se afla no~ul-senzor, rara sa
fie necesare actiuni asupra medlulUi m care se efectueaza masurarea (m aces~ sens su~t
pasivi). De altfel, unii dintre ace~ti senzori se auto-alimenteaza. in sens~l ca prelau energl~
de care au nevoie din mediu (energia este necesara doar pentru arnphficarea semnalulUi
analogic). In cazul acestor masuriiri nu apare in nici un fel nopunea de.."direcp~" ~ E~emp~~
tipice pentru astfel de senzori sunt termometr~le, micro~o.~ele, senz~ru de lumma. VI?r~tu,
umiditate, efort mecanic. tensiune in matenale, senslblh la anurmte substante chlffilce.
detectoare de fum, de presiune atmosferica etc.
Senwri pasivi, direcponali
. ' .
Ace~ti senzori sunt ~i ei pasivi. dar pentru ei se defme~te notIunea de dlfectle de masurare.
Un exemplu tipic este camera foto. care poate "efectua masU:iiri" doar in direetia catre care
este indreptata; pentru a schimba directia camera poate fi routa.
Senwri activi
.
Acest ultim grup cuprinde senzorii care masoara parametri ai mediului pr~ tes.tare dlfeet~
(amplasare in punctul de masurare). Exemple sunt sonarul, radarul. ~nele upun de senzon
seismici, care genereaza unde de ~oc prin mici explozii. Acest Ultlffi ~~empl~ este un~l
le
special pentru ca deelan~area unei explozii trebuie facutA cu responsablhtate ~l cu atent
speciala.
In practica, senzorii din wate categoriile sunt disponibili in multe fo~~ diferit~: ~i au
multe caracteristici specifice. Caracteristicile mai frecvent intalnite sunt prec~Ia, ~ablhta~ea~
consumul de energie, costul. gabaritul ~i altele - toate acestea ar face ca 0 dlscutle detaliata
despre senzori individuali sa fie practic ineficienta.
. A'
..
In general. cele mai multe lucriiri teoretice despre WSN IaU m conslderare se~zo~l1
pasivi. omnidirectionali. Senzorii direetionali, a~a c~m sun~ ~arnere:e foto, sunt foloslte ~
anumite standuri de test dar nu exista 0 investigare Sistematica legata de modul de control ~l
prograrnare a deplasaril~r unor astfel de senzori. Senzorii activi nu sunt tratati in literatura in
contextul WSN.
o ipoteza care apare ocazionalin literatura [128, 129.1 es~e a~eea ca ~n?dul-senzor are 0
anumita arie de acoperire in care poate mlisura preelS ~l Slgur marlmea pe. care 0
supravegheaza. Se poate defini, ceva mai elaborat. un model functional al senzorulUI care sa
5 Vezi http://wins.rsc.rockwell.coml.

4 http://www.ember.com

36

Arhitectura unui nod

precizeze probabilitatea de detectie in functie de distanta dintre senwr ~i evenimentul sau


obiectul de detectat; exemple pentru astfel de modele functionale sunt date in [599, 944].
-,
Aceasta ipoteza legata de aria de acoperire este greu de argumentat in forma ei cea mai
simpla. Totu~i, ea poate fi utila in situatii practice: este posibil, adesea, sa deducem, pe baza
unor cuno~tinte despre aplicatie, anumite proprietati ale marimii fizice de miisurat, in special
modul in care valorile ei se modifica in functie de distantA. De ex.emplu, este putin probabil ca
temperatura sau presiunea atmosferica sa varieze foarte mult pe distante de ordinul metrilor.
Prin urmare, admitAnd ca anumite imprecizii sunt inevitabile in procesul de miisurare,
"viteza" maxima de schimbare in functie de distanfii poate fi folosita pentru a deduce 0 ,.raza
de acoperire", in interiorul careia valorile fumizate de un singur nod-senzor sa fie considerate
"suficient de bune". Instrumentele matematice utile pentru 0 astfel de deducere sunt versiunile
spatiale ale teoremelor de e~tionare.

Componente hardware
-

prezintii eateva valori tipicc de densitati de energie pentru tehnologiile traditionale de


realizat "baterii mari". in acest moment sunt in curs cercetiiri pentru "baterii mici", plasate
direct pe cip.
Capacitatea in sarcina - BateriiIe trebuie sa reziste la diverse forme de utilizare, pentru ca
un nod-senzor poate sa consume, de-a lungul timpului, cantitati foarte diferite de energie,
iar uneori, pe durata anumitor mod uri de functionare, poate sa absoarba curenti mari.
Valorile curente ale necesarului de putere pentru nodurile WSN variaza ~i sunt tratate in
detaliu in paragraful 2.2, ~a incat este dificila fonnularea de recomandari precise. Dar,
pentru majoritatea tehnologiilor, cu cat bateria este mai mare, eu atat poate fumiza
instantaneu mai multa putere. In plus, capacitatea declarata a bateriei, specificata de catre
fabricant, este adevarata atata timp elit nu se depa~e~te curentul maxim de descarcare, altfel
capacitatea seade sau bateria se poate ehiar deteriora [670).6

Elemente de execupe
Elementele de executie sunt aproape la fel de diverse ca ~i senzorii, dar din punct de
vedere al proiectarii WSN sunt ceva mai simplu de abordat: in principiu, tot ceea ce un nodsenzor poate sa execute este sa deschida sau sa inchida un comutator sau un contact de releu
sau sa atribuie, intr-un anumit fel, 0 valoare. Daca acestea, la rfuldul lor, comanda un motor:
un bee sau aile dispozitive nu este problema modului in care au fost proiectate protocoalele de
eomunieatie. Prio urmare, in aceasta carte yom prezenta elementele de executie doar sumar,
tara sa facem distinctie intre tipuri. intr-o retea realii, totu~i, trebuie acordata 0 atentie speciala
intolerantelor fatA de anumite elemente de executie. in acel~i timp, este 0 practica in
proiectarea majoritatii aplicatiiIor ce contin sisteme cu prelucrare incJusa de a asocia unui
element de executie un senzor care sa miisoare efectul, dupa principiul "sa nu ai niciodata
incredere intr-un element de executie" [429J.

Tabelul 2.2 Densitllti de energie pentru diverse tipuri


de baterii primare ~i secundare [703]
Baterii primare
Chimice
Energie [J/em3)

Zinc-aer
3780

Litiu
2880

Alcaline
1200

NiMHd
860

NiCd
650

Baterii secundare
Chimice
Energie [J/cm3]

2.1.6 Surse de aIimentare ale nodurilor-senzor


Pentru nodurile-senzor Iibere (tara conex.iuni prin cabluri) sursele de alimentare
reprezintii 0 problema eruciala. Exista douii aspecte esentiale: primul, stocarea energiei ~i
furnizarea puterii in forma ceruta; al doilea, incercarea de inlocuire a energiei consumate prin
,,recuperarea" ei, de-a lungul timpului, de la surse de putere exteme nodului.
Pentru stocarea energiei solutia conventionala este reprezentata de baterii. Orientativ,
o baterie AA poate stoca 2,2 - 2,5 Ab, la 0 tensiune de 1,5 V. Realizarea bateriilor este 0
~tiintA ~i 0 industrie, iar recuperarea energiei a generat un interes major in eereetare. in
paragraful acesta sunt prezentate sumar doar cateva idei legate de domeniu; lucrarile
~tiintifice care se ocupa cu astfel de probleme ~i care stau la baza acestui paragraf sunt (134,
392, 667, 670] ~i in special [703).

Litiu
1080

Auto-desciircarea - Procesul de auto-descarcare al bateriilor ar trebui sa fie lent; in acest


fel bateriile ar putea sa dureze 0 perioada lunga de timp (datorita utilizarii anumitor
tehnologii, bateriile sunt functionale doar cateva luni, tara sa conteze daca sunt in sarcina
sau nu).
Bateriile zinc - aer, de exemplu, au doar 0 durata de viafii foarte scurta (de ordinul
saptamanilor), aspect care Ie reduce atractivitatea datorata densitatii mari de energie.
Remcarcarea eficienti - reincarcarea ar trebui sa fie eficienta chiar ~i atunci cand puterea
sursei de reincarcare este redusa ~i intermitenta; in consecinfii, bateria n-ar trebui sa
manifeste "un efect de memorie".
Unele dintre tehnicile de recuperare a energiei, descrise mai jos, sunt capabile sa produca
doar curenti aflati in zona !LA (care pot fi de durata) la doar cativa volti, in cel mai bun caz.
Tehnologia actuala a bateriilor nu permite, in principiu, reincarcarea la astfel de valori.
Relaxarea - Efectul de relaxare - auto reincarcarea aparentli a unei baterii goale sau
aproape goale, atunci cand din ea nu se absoarbe niciun curent, bazata pe procesele de
difuzie chimiea din interiorul celulei - ar trebui bine inteles. Durata de viafii a bateriei ~i
capacitatea utila cresc considerabil daca acest efect este bine gestionat. Doar ca exemplu,
este posibila utilizarea mai multor baterii in paralel ~i planificarea descarcarii unei baterii
intr-o alta, in functie de proprietatile de relaxare ~i de cerintele de putere ale operatiilor de
sustinut cu energie (153].

Stocarea energiei - baterii


Baterii tradiponale
Sursa de energie pentru un nod-senzor este 0 baterie, fie ne-reincareabilli ("baterie
primara"), fie reinc.arc~bila ("baterie secundara"), daca nodul contine un dispozitiv de
recuperare de energle. Intr-o forma sau alta, bateriile sunt elemente electrochimice pentru
stocarea energiei, substantele chimice folosite fiind faetorul determinant in tehnologia
bateriilor.
in privinta bateriilor sunt impuse cerinte foarte severe:
Capacitatea - Bateriile trebuie sa aiba capacitate mare de stocare la greutate , volum ~i
pret reduse. Principala unitate de miisura este J/cm3 , exprimand energie/volum. Tabelul 2.2

37

Acest efect se datoreaz4 nevoii ca materialul activ dintr-o baterie sA fie transportat la electrozi. DacA se "extrage" prea
multA putere, acest transpon nu este suficient de rapid ~i bateria se defecteazll chiar dacA mai existA energie stocatA in ea.

38

cornponente hardware

Arhitectura unui nod

Solutii de stocare pentru energie neconventionali'i


In afara bateriilor traditionale exista ~i alte forme de ,,rezervoare de energie" care pot
fi avute In vedere. Intr-un sens mai larg, celulele cu combustibil se califica ~i ele In clasa
elementelor electrochimice care stocheazii energie datoritii producerii directe a energiei
electrice prin oxidarea hidrogenului sau a hidrocarhurilor. Celulele ce utilizeaza combustibil
au m realitate densitati de energie excelente (metanolul, ca ~i combustibil, are 17,6 kJ/cm3, de
exemplu), dar sistemele disponibile In acest moment ar necesita gabarite prohibitiv de mici
pentru pompe, valve ~i alte elemente. 0 abordare cu ceva mai aproape de realitate este
utilizarea energiei stocate m hidrocarburi prin intermediul versiunilor miniaturale ale unor
motoare termice, un exemplu fiind 0 turbinii [243]. Mic~orarea unor astfel de motoare
termice la dimensiunile dorite solicita, mca, un efort considerabil de cercetare m domeniul
microsistemelor electromecanice (MEMS = MicroElectroMechanical Systems); exista
previziuni privind energii cuprinse mtre 0,1 ~i 10 mW la gabarite de circa 1 cm3 [703].
Substantele radioactive au fost ~i ele propuse ca resurse de energie [463]. 0 altii oppune sunt
~a numitele "condensatoare de aur" (gold caps), condensatoare de calitate foarte buna ~i de
capacitate mare, care pot repne cantitiiti relativ importante de energie, care se pot remciirca
u~or ~i repede ~i care nu se uzeaza m timp.

39
2
rezultatii este undeva intre 10 fLW/cm2ln interior ~i 15 mW/cm in exterior. Celulele izolate
genereaza 0 tensiune de ie~ire relativ stabi1a, de circa 0,6 V (~i pot fi legate in serie) atata
timp cat curentul ahsorbit nu depa~e~te un anumit prag critic, care depinde, printre alte1e,
de intensitatea luminoasii. Prin urmare celulele solare sunt folosite, de obicei, pentru
remciircarea bateriilor secundare. Giisirea celor mai bune compromisuri mtre cornp1exitatea
circuitelor de remciircare, eficienta celu1e10r solare ~i durata de viatii a bateriilor reprezinta
inca 0 prohlema deschisa pentru studiu.
Diferente de temperatura
Diferentele de temperaturii pot fi convertite direct m energie e1ectrica. Teoretic, chiar ~i
diferente rnici de temperatura, 5 K de exemplu, pot produce 0 putere considerabila, dar
dispozitivele practice scad foarte repede sub 1imitele teoretice superioare (date de eficienta
Carnot). Generatoarele termoelectrice bazate pe efectu1 Seebeck sunt ~i e1e de luat in
considerare; exemplul este un generator, care va fi m curiind disponibil pe piata. care
realizeaza circa 80 fLW/cm2, 1a 0 tensiune de IV, pentru 0 diferentii de temperatura de 5 K,7
Vibrapi
Una dintre forme1e de energie mecanica din ce In ce mai folosita este reprezentatii de
vibratii : peretii sau ferestrele unei cliidiri intrii m rezonantii cu automobi1ele sau camioanele
care trec pe strada. utilajele ~i ventilatoarele genereaza adesea vibratii de frecventii joasii ~i
~a mai departe. Energia disponibilii depinde de amplitudinea ~i de frecventa vibratiilor ~i
variazii mtre 0,1 fLW/cm3 ~i 10.000 fLW/cm3, pentru unele cazuri extreme (limitele
superioare sunt de obicei mai mici).
Convertirea vibratiilor m energie e1ectrica poate fi tacutii prin diverse mij10ace, bazate pe
principii e1ectromagnetice, e1ectrostatice sau piezoe1ectrice. In fig. 2.4 este prezentat ca
exemplu un generator aviind la baza un condensator variabil [549]. Solutiile practice de 1
cm3 pot produce aproximativ 200 fL W/cm3, fo10sind 0 sursa de vibratii cu acce1eratia de
2,25m/s2 ~i frecventa de 120 Hz, suficienta m realitate pentru a alimenta transmitiitoare1e
wireless simple [702].

Convertoare CC -CC
Din plicate, hateriile (sau alte dispozitive care stocheazii energia) nu sunt suficiente ~a .
sursa de alimentare continua pentru un nod-senzor. 0 problema tipicii este reducerea tensiunii
bateriei pe masura ce capacitatea ei scade. Prin urmare, circuitelor nodului-senzor Ie este
livratii mai putina energie, cu consecinte imediate asupra frecventelor oscilatorului ~i a puterii
de transmisie; un nod cu 0 baterie slaba va avea un domeniu de acoperire mai mic dedit unul
cu hateria "plina", situatie care duce la 0 posibilii invalidare a calihriirii domeniului de
acoperire realizatii cu bateria "plinii".
Un convertor CC-CC poate fi folosit pentru a dep~i aceasta problema prin stabilizarea
tensiunii livrate circuitelor nodului. Pentru a asigura 0 tensiune constanta chiar ~i In cazulm
care tensiunea la bornele bateriei scade, convertorul CC-CC va trebui sa absoarbii din baterie
un curent din ce m ce mai mare pe masurii ce bateria devine tot mai slaba. grabind astfel
"golirea" bateriei (vezi fig. 3 din [670]). In acela~i timp, convertorul CC-CC consuma energie
~i pentru propria functionare, reducand eficienta totala. Cu toate acestea, avantajul
functioniirii predictibile pe durata mtregului ciclu de viatii poate dep~i aceste neajunsuri.

500-l'm adandme

pieptene static

pundfix

5121'm

:0

Recuperarea energiei
Unele dintre ,,rezervoarele" neconventionale de energie prezentate mai sus - celule cu
combustibil, micromotoare termice, radioactivitate - convertesc energia stocata m electricitate
mtr-un mod mai complicat decat ar face-o 0 baterie. Sursa de energie, m totalitate, este plasatii
m interiorul nodului ~i, prin urmare, atunci ciind combustibilul se termina nodul i~i mtrerupe
functionarea.
.
Pentru a asigura 0 functionare de lunga durata a nodului ~i a retelei de senzori
wireless, 0 astfel de sursa de energie limitata este inacceptabila. Prin urmare, energia din
mediulm care functioneaza nodul trebuie captata ~i introdusii m ,,rezervorul" nodului printr-o
acpune de recuperare de energie. Existii cateva abordiiri m [667, 701, 703]:
Celule fotovoltaice
Binecunoscutele celule solare pot fi utilizate pentru alimentarea nodurilor-senzor. Puterea
disponibilii depinde de locul m care lucreaza nodul, m aer liber sau m interiorul unei
cliidiri, ~i de intervalul de timp al zilei, m cazul utiliziirii m aer liber. Exista diverse
tehnologii care sunt bine adaptate ambelor utiliziiri (m exterior ~i m interior). Puterea

o
E
~

C1l

C.

pundfix
pieptene static

Figura 2.4 Un dispozitiv MEMS pentru eonvertirea vibrapjlor In energie electriea, bazat pe un
eondensator variabil [549]. Reprodusa eu perrnisiunea IEEE
Variatii de presiune
Oarecum furudite cu vibratiile, variatiile de presiune pot fi ~i ele folosite ca sursa de
energie. Astfel de generatoare piezoelectrice se folosesc deja. Un exemplu binecunoscut
este introducerea unui generator piezoelectric m tocul unui pantof, pentru a genera energie
atunci cand persoana merge pe jos [759]. Acest dispozitiv poate produce, m medie, 330
I

Comparn cu http://www.adsx.com

40

Arhitectura unui nod


2

!.t W/cm Nu este clar, inca, modul in care aceste tehnologii pot fi aplicate WSN.
Curent de aer/lichid
0: alta sursa de energie, folosita frecvent in mori de vant sau turbine, este curentul de aer
sau de lichid. In acest caz provocarea este miniaturizarea, dar anumite realizari la scara
milimetriCa
din
domeniul
microsistemelor
electromecanice
(MEMS
=
MicroElecttoMechanical Systems) pot fi folosite [243]. Cu toate acestea pana acum nu au
fost realizate rezultate notabile.

Pentru a rezuma, tabelul 2.3 prezinta 0 sinteza a valorilor tipice de putere ~i densitate
de energie pentru diferite surse de energie. Valorile din tabel sunt u~or diferite falii de cele
prezentate mai sus pentru ca a fost presupusa folosirea unor tehnologii ~i medii de lucru
partial diferite; toate valorile sunt doar orientative ~i trebuie avute intotdeauna in vedere cu
oarecare rezerve.
Tabelul2.3 Comparape iotre sursele de energie [667]
Sursa de energie

Densitate de energie

Baterii (zinc-aer)
Baterii (reincarcabile litiu)

1050-1560 mWh/cm3
300 mWh/cm3 (Ia 3-4 V)

Sursa de energie

Densitate de putere

Celule solare (exterior)

15 mW/ cm2 \plin soare)


0,15 mW/ cm (cer noros)
0,006 mW/ cm2 (birou standard)
0,57 mW/ cm2 (cu lampa < 60 W)
0,01-0,1 mW/ cm3
310-6 mW/ cm2 la 75 dB
9,6'10,4 mW/ cm2 1a loodB
1,8 mW (la incaltare)
80 mW/ cm3, 106 mW/ cm3

Celule solare (interior)


Vibratii
Zgomot acustic
Sisteme pasive alimentate de om
Reactie nucleara

Dupa cum arata exemplele, recuperarea energiei este asociatli, de obicei, cu baterii
secundare, pentru ca sursele existente nu pot furniza continuu energie suficienta Ia nivelul
solicitat; mai mult, ele au tendinta sa fluctueze in timp. Pentru reincarcarea bateriilor este
nevoie de circuite suplimentare, care sa creasca nivelul de putere al sernnalului electric, ~i de
tehnologia care sa permita reincarcarea bateriilor la curenti mici. 0 abordare altemativa este
planificarea executiei task-urilor retelei de senzori (ce noduri sunt active ~i ciind) in functie de
caracteristicile actiunii de recuperare a energiei - Kansal ~i Srivastava [399] au introdus
aceasta idee ~i descriu cateva protocoale ~i algoritmi in acest sens; ei arata ca durata de vialii a
retelei cre~te cu piina la 200% daca in alocarea task-urilor se tine seama de caracteristicile
recuperarii.

2.2 Consumul de energie al nodurilor-senzor


2.2.1 Stliri funcponale cu cerinte diferite de putere
A~ cum s-a prezentat in paragraful precedent, sursa de energie pentru un nod-senzor
este la mare pret: bateriile au capacitate redusli, iar reincarcarea prin recuperare de energie
este complicata ~i discontinua. Prin urmare, consumul de energie al unui nod-senzor trebuie

_Consumul de energie al nodurilor-senzor

41

supravegheat foarte atent. Principalii consumatori de energie ai nodului sunt procesorul,


interfetele radio, memoria, intr-o anumita masura, ~i, in functie de tip, senzorii.
Pentru a da un exemplu se considera energia consumata de un microcontroler per
instructiune . 0 valoare aproximativa tipica este de circa I nJ per instructiune [391]. Pentru a
face legatura intre acest consum ~i valorile prezentate in paragraful 2.1.6 pentru capacitatea
bateriei, se propune 0 baterie cu un volum de 1 mm3, ceea ce reprezinta cam tot ceea ce se
poate realiza in miniaturizare (gama de dispozitive realizate astfel poarta numele de "praf
inteligent"). 0 astfel de baterie ar putea stoca aproximativ I J. Pentru a alimenta un nod cu
aceasta baterie, chiar ~i numai pentru 0 singura zi, nodul trebuie sa consume cel mult
1/(24x60x60) Ws/s ~ 11,5 !.t W. Niciunul dintre controlerele existente, considerat singur sau
cu nod cu tot, nu poate lucra la niveluri de putere atat de scazute.
o contributie importanta la reducerea cerintelor de putere ale acestor componente vine
de la tehnologiile de la nivelul cip-ului sau de la niveluri inferioare: proiectarea cip-urilor de
putere redusa reprezinta cel mai bun punct de plecare pentru co.nstructia nodur:Bor-senzo~
eficiente energetic. Aceasta este insa doar 0 jumatate a tabloulU!, pentru ca once avantaJ
obtinut printr-o astfel de proiectare poate fi risipit atunci cand componentele lucreaza in
conditii improprii.
Observatia cruciala, legata de functionarea in conditii bune, este ca in majoritatea
tirnpului un nod-senzor nu are nimic de flicut ~i, prin urmare, cea mai buna solutie ar fi sa fie
opril. Nodul ar trebui, totu~i, sa poata fi repornit in functie de stimuli externi sau in functie de
o diagrama de timp. Prin urmare, oprirea completa a unui nod nu este posibilli, dar este
posibila adaptarea starii functionale .Ia ~ask-u~ile in I~cru. !ntroducerea ~i m~ltor. st~
functionale cu consum redus de energle ~l folosrrea lor, m schrrnbul re~ucern functlOnahtiitn,
este tehnica de baza in realizarea nodurilor-senzor eficiente energetic. In fapt, abordarea este
binecunoscuta inca de la structura hardware standard a calculatorului personal, unde, de
exemplu, ACPI (Advanced Configuration and Power Management) [8] defme~te 0 stare de
functio nare totala a ma~inii ~i 4 stari "sornn", care depind in mod gradat de
functionalitate/cerinte de putere/timp de reactivare (timpul necesar pentru a reveni in starea de
totala functionare). Termenul de gestiune dinamica a puterii (DPM = Dynamic Power
Management) rezuma acest dorneniu de activitate (vezi, de exemplu, [63] pentru 0 prezentare
generala cuprinzatoare, de~i putin mai veche).
Aceste moduri de lucru pot fi defmite pentru toate componentele unui nod-senzor, in
special pentru controler, interfata radio, memorie ~i senzori. Diverse modele suporta, de
obicei, numere diferite de astfel de stan "sornn", care au caracteristici diferite; unele exernple
sunt prezentate in paragrafele urmatoare. Pentru un controler, stiirile tipice sunt: activ, pasi~ ~~
"sornn"; un modem radio poate porni/opri transrniliitorul, receptorul sau amiindoua; senzorn ~l
memoria pot fi ~i ele pornite sau oprite. Terminologia uzuaIa folose~te termenul de "sornn mai
adiinc" pentru 0 stare in care se consumli mai putina energie.
De~i un astfel de model cu stari gradate de "sornn" este suficient de simplu,
complicatia apare din faptul ca tranzitiile intre stan necesita timp ~i energie. Ipoteza ob~nuita
este: cu cat sornnul este mai adanc, cu atat mai mult timp ~i mai multa energie sunt necesare
pentru reactivare la starea de functionare completa (sau la 0 alta stare de sornn mai putin
adiinc). Deci, ar putea sa merite ca nodul sa ramana intr-o stare pasiva, decat sa treaca in stari
de sornn mai adanc, ~i din punctul de vedere al consumului de energie.
Fig. 2.5 ilustreaza aceasta notiune pe baza unui model folosit frecvent (folosit, de
exemplu, in [558, 769]). La timpul tl> decizia daca 0 componenta (sa zicem, rnicrocontrolerul)
trebuie pusa sau nu intr-o stare de sornn trebuie luata pentru a reduce necesarul de putere de la
Paeth la P somn Daca componenta respectiva rlimane activa pana la aparitia urmatorului
eveniment, Ia timpul tev.nimento insearnna ca energia totala Eacliv = Pacliv(teveniment - t1) a fost

42

Arhitectura unui nod


consumata tara rost. Plasarea componentei in stare somn, pe de alta parte, are nevoie de un
timp Tjos pentru a se ajunge in starea somn; ca 0 simplificare se considera ca necesarul mediu
de ptnere pe durata acestei faze este (Pac1h + P SOmIl )l2. In acest caz, PSOmII este necesar pana la
tevenimcnt In total este nevoie de Tjos(Pactiv + Psomn )12 +( tevcniment - tl - Tjos) P somn energie in
stare somn in comparatie cu ( tcvenimcnt - tl) Paetiv atunci cand componenta riunfule activa. In
acest fel energia economisita este
Eeconornislt

= (tevenlrnent -

(2.1)

tl)Pacttv

- (rjOs(Pacttv

+ Psornn )/2 + (teventrnent - t 1 -

'fjDs)Psornn)

Dupa ce evenimentul de prelucrat apare, este necesar oricum ~i un efort suplimentar de


energie
Esuplirnentar

= 'fsus(Pactiv + Psornn)/2

(2.2)

pentru revenirea in stare functionala inainte ca evenimentul sa fie prelucrat, avand in vedere,
din nou, ipoteza simplificatoare despre necesarul mediu de putere pe durata evolutiei. Energia
este intr-adevar un efort suplimentar pentru ca in acest interval de timp nu se poate des~ura
nici 0 alta activitate utila. In mod evident, comutarea in starea somn este benefica doar daca
Esuplimentar < EeeDnamisito sau, echivalent, daca durata de timp pana la urmiitorul eveniment este
suficient de mare:

( tevenlrnent

1(

t 1 ) > 2'

'fjos

+
Psornn)
)
+ (Pacttv
P
_ P.
'fsus
actlv

SDrnn

(2.3)

Pa::lII

P6aIl'

t,

te.!l
tjoG

'tWi

Timp

Figura 2.5 Economii ~i eforturi suplimentare de energie pentru modurile somn


Programarea atenta a unor astfel de tranzitii a fost avuta in vedere din anumite perspective _
[769], de exemplu, prezintli 0 abordare relativ abstracta; in fapt, 0 buna parte din cercetarea
legata de controlul accesului la mediu in retelele de senzori wireless inseamna cautarea
solutiei la intrebarea: cand sa opre~ti receptorul unui nod.
2.2.2 Consumul de energie al microcontrolemlui
Necesaml de bazii de putere in stiri functionale discrete
Controlerele cuprinse in structura nodurilor implementeaza conceptul de stiiri
functionale multiple, ~a cum am vazut mai sus; conceptul este ~i destul de u~r de controlat.
Pentru 0 buna intelegere a ideii iata cateva exemple.

Consumul de energie al nodurilor-senzor

43

Intel StrongARM
Intel StrongARM [379] dispune de trei moduri de lucru:
in modul normal toate componentele procesorului sunt complet alimentate. Necesarul de
.
..
.,
..
putere este de pana la 400 mW;
in modul pasiv ceasurile CPU sunt opnte; ceasurlle dedicate penfencelor sunt actIve. ~Once
intrerupere va determina revenirea la modul normal. Necesarul de putere este de pana la
100mW;
in modul somn doar ceasul de timp real ramane activo Reactivarea se intampla dupa 0
intrerupere de la temporizator ~i dureaza 160 ms. Necesarul de putere este de pana la 50
mW.
Texas Instmments MSP 430
Familia MSP 430 [814] dispune de 0 gamii mai larga de moduri de lucru: un mod de
functionare completa, cu un necesar de circa 1,2 mW (toate valorile de putere sunt date pentru
IMHz ~i 3 V). Exista, in total, 4 moduri de somn. Modul cu "somnu~" cel mai ada?c, LPM4~
consuma doar 0,3 !.tW, iar, din acest mod, controlerul este reactlvat doar de mtrerupen
exteme. In urmatorul mod ceva mai putin ,,somnoros", LPM3, un ceas rlimane inca activ ~i
poate fi utilizat pentru reactiviiri programate ~i necesita doar circa 6 !.tW.
Atmel ATmega
Atmel ATmega 128L [28] dispune de 6 moduri cu cerinte de putere diferite, care sunt,
in principiu, similare cu cele de la MSP 430, diferind doar in unele detalii. Necesarullor ?e
putere variaza intre 6 mW, in mod pasiv, 15 mW, in mod activ, ~i este de 75 !.tW in modunle
cu alimentare minima.
Ajustarea dinamici a tensiunii
.
.
.
o posibilitate mai sofisticata decat defmirea unor stan functlOnale. dls~rete este
utilizarea unei adaptiiri continue a funcponalitatiilputerii prin adaptarea vltezel la care
lucreazli controlerul. Ideea este sa se aleaga viteza posibila cea mai buna cu care sa se execute
un task pentru care exista 0 lirnita de timp pentru executie. 0 solutie .eviden~a este co~ut~e~
controlerului in stare de totala functionare, executarea task-ulUl la vlteza maxlffia ~l
intoarcerea in mod somn cat de repede se poate.
Abordarea altemativa este executarea task-ului doar la viteza necesara fmaliziirii lui
inainte de termenul limita. Ideea este data de faptul ca un controler care lucreaza la 0 viteza
mai mica, adica la 0 frecventa de ceas mai mica, necesita mai putina putere decat la viteza
maxima. Reducerea de putere se datoreazii posibilitatii de a scadea tensiunea de alim~ntare
atunci cand se lucreaza la frecvente de ceas mai mici, in timp ce este garantata in contmuare
functionarea corecta. Aceasta tehnica se nume~te ajustarea dinamica a tensiunii (DVS =
Dynamic Voltage Scaling) [133].
..
~
~
Aceasta tehnica este reabnente benefica pentru clp-urJle CMOS: mtrucat necesarul
real de putere P depinde patratic de tensiunea de alimentare VI?,D [649],. r~ducerea tensiunii
este 0 cale foarte eficienta pentru a reduce necesarul de putere. In acel~l tlffip, necesarul de
putere mai depinde ~i de frecventaf, adica P ex: f .V 6 o . .
.
In consecinta, ajustarea dinamica a tensiunii va reduce ~l consumul de energle.
Frecventa de lucru a procesorului Transmeta Crusoe, de exemplu, poate fi variata de la 700
MHz, la 1,65 V, pana la 200 MHz la 1,1 V [649]. Aceasta ajustare reduce necesarul de puter~
cu un factor de 700'1,65 2/200'1,1 2 =7,875,Ia 0 reducere a vitezei de doar 700/200 = 3,5 on.
Energia necesara per instructiune se reduce cu 3,5n,875 :::: 44%. Alte procesoare ~i
microcontrolere se comporta la fel. Fig. 2.6 prezinta ca exemplu procesorul StrongARM SA-

44

Arhitectura unui nod

1100 [558]. Un ultim motiv al acestei imbunatiitiri este forma convexa a functiei
putere!vitezii, obtinuta prin variatia tensiunii de alimentare.
Daca-se aplica ajustarea dinamica a tensiunii trebuie acordata atentie respectarii conditiilor de
functionare precizate de produclitor. Pentru fiecare dispozitiv exista 0 lirnita maxima ~i una
minima pentru frecventa de ceas, jar pentru fiecare frecventli de ceas exista un prag inferior ~i
unul superior care trebuie respectate. Prin urmare, daca nu are nimic de prelucrat singura
oppune a procesorului este sa treaca intr-unul dintre modurile sornn. In acel~i timp, folosirea
unor tensiuni de alimentare arbitrare impune utilizarea unui convertor CC-CC foarte eficient
[134].
Modul in care se comanda DVS dintr-o aplicatie sau dintr-un sistem de operare este
prezentat in paragrafuI2.3.4 .

08

0.6

0.4

Sonsumul de energie al nodurilor-senzor

45

Prin urmare, scrierea in memoria FLASH poale fi un task consumator de timp ~i


energie, care este de evilat in masura in care se poate. Pentru valori mai precise este necesara
consultarea documentatiei nodului-senzor wireless specificat ~i a memoriei sale FLASH.
2.2.4 Transceiver-e radio
Un transceiver radio are doua sarcini esentiale: transmiterea ~i receptionarea datelor
transferate intre doua noduri. La fel ca ~i rnicrocontrolerele, transceiver-ele radio pot lucra in
diferite moduri, cele mai simple fiind pornit sau oprit. Pentru a se adapta la necesitatea unui
consum total de energie redus, transceiver-ele ar trebui oprite majoritatea tirnpului ~i activate
doar atunci cand este necesar - ele lucreazli cu un ciclu de luem redus. Dar aceasta solutie
atrage 0 complexitate suplimentarii, cre~terea timpului ~i a necesarului de putere, aspecte ce
trebuie luate in seama.
Pentru a intelege evolutia consumului de energie al transceiver-elor radio ~i impactul
lui asupra proiectiirii protocolului, sunt necesare modele ale consumului de energie per bit atat
la transmisie, cat ~i la receptie. Cateva astfel de modele, cu precizii ~i niveluri de detaliu
diferite, exista ~i sunt in majoritate cuno~tinte de manual [14, 661, 682, 938] (pentru un
exemplu dintr-o lucrare de cercetare vezi [762]); prezentarea din acest paragraf urmare~te
lucrarea [559], mai ales in ceea ce prive~te valorile concrete.

02

590~~j~~
1.4
88.5 ......
118.0
147.5

Ceas (MHz)

176~ 4

1.5

1.6

1.2 1.3
1.1

0.9

Tenslunea CPU(V)

Figura 2.6 Energia per operatie, folosind ajustarea dinamicli a puterii, pentru Intel StrongARM SA1100 [558]. Reprodusli cu permisiunea IEEE
2.2.3 Memoria
Din perspectiva energiei, cele mai relevante tipuri de memorie sunt modulele de
memorie plasate pe cip (on-chip memory) ale rnicrocontrolerelor ~i memoria fLASH;
memoria externa este rar folosita. In fapt, puterea necesara pentru functionarea memoriei
interne este inclusii, de obicei, in valorile de necesar de putere date pentru controlere.
Memoria FLASH este cea mai relevanta din punct de vedere al consumului, intrucat
construcpa ~i utilizarea memoriei FLASH pot influenta foarte tare durata de viatli a nodului.
Caracteristicile sernnificative pentru acest tip de memorie sunt tirnpii de citire ~i scriere ~i
consumul de energie. Toate aceste caracteristici sunt disponibile in foile de catalog ale
producatorilor ~i variaza in functie de cativa factori. Tirnpii ~i consumul de energie la citire
sunt relativ sirnilari pentru toate tipurile de memorie FLASH [329]. Scrierea este oarecum mai
complicatii, pentru ca depinde de marirnea pachetelor de date (granularitate) care pot fi
transferate (octep individuali sau doar pagini complete de diverse miirirni). 0 modalitate de
comparare este analiza valorilor pentru rescrierea intregului cip. Se constata ca existli
diferente considerabile in ce prive~te energia consumatli la ~tergere ~i scriere, pana la rapoarte
de 900:1, intre diferite tipuri de memorie [329].
Pentru a da un exemplu concret, se considera consumul de energie pentru citirea ~i
scrierea in memoria fLASH folosita de rnicro-senzorii Mica [534]. Citirea datelor ia 1,111
nAb, iar scrierea ia 83,333 nAb.

Modelarea eonsumului de energie pe durata transmisiei


In principiu, energia consumata de un transrnitlitor are doua destinatii [670]: 0 parte se
duce la generarea sernnalului radio, care depinde, in mare miisurii, de tipul de modulatie ales
~i de distanta pana la tinta, ~i, prin urmare, de puterea de transrnisie PIX' adica puterea radiata
de antena. A doua parte este destinatii componentelor electronice ~i este necesara pentru
sinteza frecventelor, conversia frecventelor, filtrari etc. Acest tip de consum este relativ
constant.
Una dintre deciziile cele mai irnportante, atunci cand se transrnite un pachet, este
alegerea lui PIX' Cap. 4 va pune in discutie cativa factori implicap in luarea unei astfel de
decizii; reglarea puterii de transmisie va fi avota in vedere ~i in alte capitole din partea n.
Pentru aceasta discutie se presupune ca se cuno~te puterea de transrnisie P tx dorita; cap. 4 va
preciza ca Ptx este funqie de anurnite aspecte ale sistemului, ca energia per bitlzgomot EJNo,
eficienta largirnii de banda "low, distanta d ~i coeficientul de pierderi al cliii y.
Puterea transmisa este generata de amplificatorul tTansmitlitorului. Necesarul de putere
propriu Pamp depinde de arhitectura lui, dar pentru majoritatea amplificatoarelor necesarul de
putere depinde de puterea pe care 0 au de generat. In modelele cele mai simpliste aceste doua
valori sunt proportionale, dar aceasta este 0 sirnplificare prea mare. Un model mai realist
presupune ca un anumit nivel constant de putere este intotdeauna necesar, indiferent de
puterea radiata, la care se adauga un offset proportional

Pamp

= aamp + fJamp Ptx

(2.4)

unde aamp ~i Pamp sunt constante ce depind de tehnologia de fabricatie ~i de arhitectura


amplificatorului [559].
Ca exemplu, Min ~i Chandrakasan [563] prezintli, pentru nodurile ""AMPS-I, aamp =
174 mW ~i Pamp 5,0. In consecintft, eficienta amplificatomlui de putere "IPA pentru P u = 0
dBm = I mW putere radiata este data de

46

Arhitectura unui nod


77PA

Ptx
= Pamp

1mW
= 174 mV + 5.0 . 1 mW ~ 0.55%

Ac~st. model. presupune ca efieienta amplificatorului PIx/Pomp este maxima pentru


putere de le~Jre maxlm~. Puterea maxima nu este, totu~i, necesara in cazuri obi~nuite ~i, prin
urmare, 0 astfel de prOiectare nu este neaparat cea mai favorabila - in sisteme celulare de
exemplu, amplificatoarele nu lucreaza mereu la putere maxima de ie~ire. De~i nu este fo:me
clar cum s-ar putea transpune aceasta observatie in cazul WSN, pare promitatoare, mai ales in
retele dense, folosirea amplificatoarelor cu caracteristici diferite de eficienta [447]. Cu toate
acestea'A in eontinuare, ne yom concentra atentia asupra modelului dat de ecuatia (2.4).
.I~ .afara ampli~catorului exista ~i alte circuite care trebuie alimentate pe durata
transnnslel, exemplu fimd procesoarele din banda de bazii. Aceasta putere va fi notata cu
PtxEec
Energ~ necesara pentru a transmite un pachet cu lungimea de n biti (inclusiv toate
antetele) depmde de durata trimiterii pachetului, determinata pe baza vitezei nominale de
transfe~ .a. bitilor R, a. vitezei de codare Rcode ~i a necesarului total de putere pe durata
transnnSlel. Daca, suphmentar, transceiver-ul trebuie reaetivat inainte de transmisie costurile
de pornire sunt ~i ele avute in vedere (mai ales pentru a permite oscilatoarelor co~trolate in
tensiune ~i PLL-urilor sa se stabilizeze). Ecuatia (2.5) rezuma aceste efecte.

(2.5)
.~rebuie subliniat ca aceasta ecuatie nu depinde de tipul de modulatie ales pentru
transnnsle (paragrafuI4.3 va prezenta in detaliu un exemplu in care sunt folosite mai multe
ti~uri de Amodu~atie). Miisurarile av.and ca baza structura hardware IEEE 802.11 [221] au
aratat ca m reahtate dependenta de tlpul de modulatie este redusii, iar diferenta intre I Mbit/s
~i IIA~it/~ rep~ezinta mai putin de 10% din valorile considerate pentru puterea de transmisie,
a~ mcat slffiplifi~area este ac~eptabila. De altfel, se presupune ca necesarul suplimentar
pentru codare depmde doar de vlteza de codare, ceea ce reprezintii 0 presupunere acceptabila.
In acest model nu este luata in consideratie eficienta antenei, adica se considera ca antena este
perfe<:ta. Altfel, ar .exist~ ~i alt: p~erderi de putere intre ie~irea amplificatorului de putere ~i
antena (puterea radmta fimd mal mica).
.. Modelul.~oate fi imbunatatit cu u~urinta prin folosirea efectelor codarii eu corectie
antlClp~ta a eroru (FEC = Forward Error Correction), pentru ca atunci cand se transmite, FEC
de~enruna c~e~terea ~umarului de biti printr-un factor de aproximativ unu impiirtit la viteza de
codare (vezl cap. 6), lar energia de eodare este neglijabila [563J.
.
Neh:area in seama a termenilor independenti de distantii din aceste costuri energetice
~l pr~supunan~ doar un cost energetic simplificat proportional cu 0 putere a distantei a fost
numlt ..un~l dmtr: principalele ~turi" referitoare la consumul de energie in comunicatii radio
[560J. EVI~ent ca alege~ea ~~.Ul. astfel d~ mode.l simp~ificat nepotrivit ar avea consecinte
conslderabile asupra prOiectam slstemulUl, favonzarea mcorecta a abordiirii multi-salt fiind
un exemplu (vezi cap.3).
Modelarea consumului de energie pe durata receppei
La f~l ca ~i .?"ansmitat~rul, receptorul poate fi pornit sau oprit. Atunci cand este pornit,
poate fi aetlv~ adlca sa. re::eptlOneze u~ pachet, sau poate fi pasiv, observand canalul pregatit
pentru receptle. AtunCI cand este opnt, necesarul de putere este, in mod evident, neglijabil.

Consumul de energie al nodurilor-senzor

47

chiar ~i diferenta intre ~teptare pasiva ~i receptie activa este foarte mica ~i poate, in
majoritatea cazurilor, sa fie considerata zero.
Explicatia eonsta in faptul ca energia En;vd necesara pentru a receptiona un pachet are 0
componenta de start TS18rt PSlarh similarii cu eea de la transmisie, necesara atunci cand
receptorul a fost oprit (timpii de activare sunt considerati egali pentru transmisie ~i receptie);
energia are ~i 0 componenta proportionalii cu durata pachetului ll/RR cooe Pe durata acestui
interval de receptie efectiva eircuitele receptorului trebuie sa fie alimentate, avand un necesar
de putere (mai mult sau mai putin constant) P rxElec - pentru comanda amplificatorului de
zgomot redus (LNA = Low Noise Amplifier) din interfata RF. Ultima componenta este
energia necesara decodiirii, care este evaluata per bit - energia necesara decodiirii poate
depinde semnificativ de tipul concret de FEC folosit (paragraful 6.2.3 prezinta detalii).
Ecuatia (2.6) euprinde aceste componente.
n

E rcvd

= TstartPstart + ~
PrxElect + nEdecBlt
code

(2.6)

Energia necesara decodiirii este destul de greu de modelat pentru ca depinde de 0 serie de
parametri ai structurii hardware ~i ai sistemului, cum ar fi, de exemplu, daca decodarea se face
cu un hardware dedicat (un decodor Viterbi dedicat pentru coduri convolutionale, de
exemplu) sau cu un software pentru microcontroler; ea depinde ~i de tensiunea de alimentare,
timpul de decodare per bit (care la randullui depinde de viteza de prelucrare, influentata de
tehnici ca DVS), lungimea limitata K a codului folosit ~i de alti parametri. Min ~i
Chandrakasan [563] prezinta mai multe detalii.
Merita subliniat, din nou, ca diferitele scheme de modulare afecteaza doar implicit
acest rezultat prin cre~terea timpului de transmisie a unui pachet.
Valori efective
Furnizarea de valori concrete pentru transceiver-ele radio este chiar mai greu de fiicut
decat in cazul microcontrolerelor: gama de transceiver-e disponibile comercial este foarte
mare, cu multe caracteristici diferite. Transceiver-ele care par sa aiba caracteristici energetice
excelente ar putea avea alte dezavantaje, ca stabilitatea scazuta a frecventei la variatii de
temperatura (situatie care conduce la partitionarea retelei atunci cand unele piirti ale unui nod
sunt plasate la soare ~i celelalte la umbra), performante de blocare slabe, sensibilitate mare la
interferente eu canalele de frecvente vecine sau caracteristici de eroare inacceptabile; in
acela~i timp, pot exista caracteristici functionale pe care nu Ie au in comparatie cu aIte
transceiver-e, cum ar fi posibilitatea de ajustare a mai multe frecvente. Prin urmare, valorile
prezentate ar trebui privite cu muM precautie, ~i chiar mai mult, pentru ca ele au fost preluate
din surse diferite ~i au fost, probabil, determinate in conditii de mediu necomparabile (~i nu
exista toate valorile pentru toate exemplele). Ele sunt prezentate, totu~i, pentru a furniza unele
impresii despre performante1e actuale ale dispozitivelor hardware.
Tabelul 2.4 rezuma parametrii discutati in acest paragraf pentru mai multe noduri
diferite. Valorile au fost preluate din lucriirile [670] ~i [563];8 foile de catalog [588, 690] oferii
~i alte informatii. De notat ca modul de prezentare a acestor valori in literatura nu este nici pe
departe uniform ~i de aceea multe dintre valorile prezentate aici a trebuit sa fie calculate sau
estimate. Cititorul este indemnat sa consulte ~i publicatiile originale pentru detalii complete.
Datele despre nodurile WINS ~i MEDUSA-IT, in special, nu au permis diferentierea intre aamp
~i P txE1ec , jar Pamp este estimat prin raportare la curba. Stemm ~i Katz [789] prezinta date
8 intrudit aceste valori sunt obpnute, probabil, prin metode diferite de milsurare, ele nu sunt direct comparabile, iar
cititorul trebuie sil fie prudent Oricum, ele dau cel pu\in 0 estimare aproximativil

Arhitectura unui nod

48

suplimentare pentru diteva structuri mai vechi, dedicate dispozitivelor portabile (handheld).
Lueriirile [351, 353, 725, 769] contin ~i ele alte exemple de noduri-senzor; Feeney ~i Nilsson
[254] ~i Ebert ~i altii [221] prezinta rezultate reaIe ale miisuriirilor efectuate pe struetura
hardware bazatii pe IEEE 802.11. Valori de referintii utile pentru estimarile empirice ar putea
fi 1 f.l.J, pentru a transmite un bit, ~i 0,5 f.l.J, pentru a receptiona un bit, determinate pentru
transceiver-ul RFM TR1000 [353].
Tabelul 2.4 Parametri ai consumului de energie al transceiver-elor
Simbol

Descriere

Exemplu de transceiver
~S-I[559]

Relatia (2.4)
Relatia (2.4)
Putere amplif.
Putere receptie
Receptie pasiva
Putere pomire
Putere transm.
Ralli transm.

r.tart

Timp pomire

aamp
P.mp
p.mp
PrxElec
POddle

Pswt
PuE_c

WINS[670j

MEDUSA II[670]

N/A

N/A

8,9

7,43

N/A

N/A

N/A

368,3 mW
344,2mW

12,48 mW
12,34mW

58,7 mW
lSI mW
I Mbps

N/A

N/A

::::386mW
100 kbps

11,61 mW
OOK 30 kbps
ASK 115,2 kbps

466 JlS

N/A

N/A

174mW
5,0
179-674 mW
279mW

Privind timpii de activare din tabelul 2.4 se constatli eli pentru a act iva un transceiveJ:
pot fi consumate timp ~i energie realmente considerabile. Chandrakasan ~i altii [134] arata,
prin urmare, cli arhitecturile cu timpi redu~i pentru activare sunt preferabile ~i atrag atentia cu
privire la impactul timpului de activare asupra energiei per bit, atunci dind se folosesc diverse
tipuri de modulatie; ei propun ~i 0 arhitectura corespunzatoare de transceiver cu timp redus de
activare. Wang ~i altii [855] semnaleaza ~i ei aceste aspecte ~i furnizeaza valori legate de
modul in care timpul de activare influenteazli selectarea tipului de modulatie.
Costurile de activare sunt cauza unor consideratii privind arhitectura intregului sistem
o idee posibila este aceea de a avea numai functionalitiiti foarte simple active, care s1i poata
gestiona eea mai mare parte a prelucriirii, de exemplu sli decidii dacli un pachet este destinat
unui anumit nod ~i sa activeze alte componente doar dacli este necesar (controlerul, de
exemplu) [648]. In mod evident, activarile radio reprezintli cea mai avansata versiune a
conceptului. Costurile de activate trebuie avute ~i ele in vedere atunci cand se proiecteazli
protocolul.
o altli observatie des intlilnitli, bazata pe aceste valori, este ca transmisia ~i receptia au
cerinte de putere comparabile, cel putin pentru comunicatii pe distante scurte [648]. Detaliile
difera. desigur, dar presupunerea cli P lxElec = P rxE1ec reprezinta 0 aproximare acceptabilli ~i,
daca neglijlim ~i blocul de amplificare, poate fi admisibilii atata timp cat sunt folosite puteri de
transmisie mici. Exista ~i arhitecturi pentru care receptia necesita mai multa putere decat
transmisia.
Chandrakasan ~i altii [132] prezintii aceste valori mtr-un grafic al energiei per bit
functie de rata de bit, precizand ca eficienta energeticii se mlire~te mtrucat rata de transmisie
cre~te dacii ciclul de lucru este folosit pentru comunicatia radio.

Consumul de energie al nodurilor-senzor

49

Ajusta rea dinamica a ~ecesamlui de pute~ ~~~o . .


...
.
Aplicarea, folosmd un controler, a aJustarll dmalTIlce a tenslUnu (DVS) la transcelverele radio este tentanta dar nu simplii. Reducerea tensiunii de alimentare sau a frecventei,
pentru a obtine un necesar mai mic de putere in schimbul unei intarzieri mai mari, este
aplicabilli doar un?ra dintre blocurile electron~ce ale unu~ ~ans:eiver; rest~l blocurilor
electronice - amphficatorul de exemplu, a Clirul putere radl8ta, prm urmare ~l necesar de
putere, depinde m mare parte de distanta la care se comunica - functioneaza in continuare la
putere ridicatii pentru perioade lungi de timp [670].
Totu~i, compromisul dintre frecventii sau tensiune ~i performante, exploatat de DVS,
nu este singurul compromis de luat in seam1i. Orice astfel de compromis mtre un parametru ~i
performante, a carui caracteristicii este convexa, ar trebui sa fie convenabil pentru 0 astfel de
tehnicli de optimizare. Pentru comunicatia radio, in special, clasa acestor parametri include
alegerea tipului de modulatie ~i1sau codul, dand na~tere la tehnicile de optimizare, ~a cum
sunt: ajustarea dinamicli a modulatiei (DMS = Dynamic Modulation Scaling), ajustarea
Dynamic Code Scaling) ~i ajustarea dinamieli a modulatiei ~i
dinamica a codului (DCS
codului (DMCS = Dynamic Modulation-Code Scaling) [449, 559, 650,735, 738]. Parerea cii
astfel de compromisuri nu sunt aplicabile comunicatiei este un aIt ,,mit" legat de consumul de
energie in comunicatii [560].
Ideea acestor abordiiri este adaptarea dinamicli a modulatiei, codarii sau a altor
parametri pentru a maximiza performantele sistemului, cum ar fi viteza tolala de lucru sau, in
mod special aici, eficienta energetiea. Actiunea depinde de posibilitlitile structurii hardware de
a realiza efectiv aStfel de adaptliri de modulatie, dar aceastii abilitate este deja 0 caracteristicii
de bazli a transceiver-elor modeme. In plus, trebuie avute in vedere constrangerile legate de
inrarzieri ~i variatia cu timpul a proprietlitilor canalului radio.
Detaliile acestor abordliri sunt oarecum complexe ~i, in buna miisurli, problemele
complicate de optimizare pot fi rezolvate doar partial. Efortul necesar de prelucrare ar trebui
avut in vedere ~i ar fi bine de Iacut 0 analiza a modului in care se distribuie cel mai bine
consumul de energie. Oricum, abordlirile sunt cat se poate de benefice in termeni de eficientii
energeticli.

2.2.5 Relatii intre prelucrare ~i comunicatie

Privind valorile de consum de energie alat pentru microcontrolere, cat ~i pentru


transceiver-e radio, apar douli intrebari evidente legate de modul cel mai eficient de a folosi
resursele energetice ale unui nod-senzor: Este mai bine sli transmiti date sau este mai bine sa
prelucrezi? Care este relatia dintre consumul energetic al transmisiei de date ~i cel al
prelucrarii?
Detaliile despre aceasta relatie depind in mare miisura de specificul structuril?r
hardware folosite, dar existli cateva evaluari empirice care vor fi prezentate in continuare. In
mod obi~nuit, executarea unei singure instructiuni de catre microcontroler necesita circa I nJ.
La fel, preluarea unei singure entitati de clitre transceiver-ul radio necesitii tot I nJ; pentru
transceiver-ul Bluetooth sunt de ~teptat valori de 100 nJ pentru transmiterea unui singur bit
(neluand in seamii costurile de activare ~i lungimea pachetului) [391]. Pentru alte structuri
hardware raportul dintre energia consumatli pentru transmiterea unui singur bit ~i cea
consumatii pentru executarea unei singure instructiuni este intre 1500 ~i 2700 pentru nodurile
Rockwell WINS, mtre 220 ~i 2900 pentru nodurile MEDUSA II ~i in jur de 1400 pentru
nodurile WINS NG2.0 [670]. Hill ~i altii [353] precizeaza, pentru transceiver-ul radio RFM
TRlooO valori de I f.l.J pentru transmisia unui singur bit ~i 0,5 f.l.J pentru receptia unui bit;
procesorul lor necesita aproximativ 8 nJ per instructiune. Aceasta inseamna un ~aport
(realmente foarte bun) m jur de 190 mtre costurile de comunicatie ~i cele de prelucrare. Intr-o

50

Arhitectura unui nod

perspectiva u~r diferita, transmisia a I kB de dale, pe 0 distanlii de 100m, consuma oarecum


ac~i cantitate de energie ca ~i executarea a trei milioane de instructiuni [648]. Hill ~i Culler
[351] dau mai multe valori pentru aplicapi efective.
Rira a intra in detalii, este evidenta diferenta, comunicatia fiind mult mai costisitoare
(energetic) decat prelucrarea. Dar nici energia necesara prelucriirii nu poate fi ignorata pur ~i
simplu; in functie de task-ul de prelucrare, energia necesara este, de obicei, mai mica dedit
cea necesara comunicatiei, dar, in continuare, de luat in considerare. Aceasta observatie
importanta este cauza unui numlir de abordliri ~i decizii de proiectare pentru arhitectura de
retea a retelelor de senzori wireless. Ideea de baza care rezulta este de a investi in prelucrarea
efectuata in retea ori de cate ori se poate in scopul reducerii costurilor de comunicatie, actiune
care se defme~te prin notiunea prelucrare in re/ea (in-network processing) sau agregare.
Aceste idei vor fi discutate in cap. 3.

2.2.6 Necesarol de putere al senzorilor ~i elementelor de executie


Furnizarea oricliror recomandliri privind necesarul de putere al senzorilor ~i
elementelor de executie este aproape imposibila din cauza marii diversitati a acestor
dispozitive. Pentru unii dintre ei, senzorii pasivi de lumina sau temperatura, de exemplu,
necesarul de putere poate fi, probabil, ignorat in comparatie cu celelalte dispozitive ale
nodului wireless (de~i Hill ~i alpi [353] specifica un necesar de pUlere echivalent cu 0,6 pana
la 1 rnA pentru un senzor de temperatura). Pentru alti senzori, in special dispozitive active,
~a cum este sonarul, necesarul de putere poate fi mult mai mare ~i trebuie luat in considerare
in proiectarea surselor de alimentare ale nodului-senzor, pentru a nu forta bateriile, spre
exemplu. Obtinerea unor valori semnificative impune 0 privire asupra scenariilor dedicate
aplicatiilor ~i asupra senzorilor ce se intenponeaza a fi fo10siti. Cateva sugestii privind
necesarul de putere al interfetelor senzor-controler, ~i anume convertoarele analog digitale pot
fi gasite in [26].
Viteza de e~tionare este ~i ea, in mod evident, foarte importanta. Acest lucru se
intampla nu doar pentru ca e~tioane mai "dese" cer mai multa energie pentru senzori, ci ~i
pentru ca mai multe e~antioane inseamna mai multe date de prelucrat ~i, probabil, de transmis
undeva.
Pentru a avea cateva repere cantitative, in tabelul 2.5 sunt prezentate exemple de
caracteristici ale diver~i10r senzori.
Tabelul2.5 Exemple de caracteristici ale senzorilor. Reprodus din [534] eu permisiunea ACM
Senzor
[rnA]

Precizie

Interschimbabilitate

Fotorezistentli
N/A
Temperatura I2C
1K
Presiune atmosferica 1,5 mbar
Presiune atmosf. temp.
0,8K
Umiditate
2%
Termocuplu
3K
Termistor
5K

Rata
e~antionare

10%
0,2K
0,5%

2000
2
10
0,24K

3%
5%
10%

[Hz]

Pornire
[ms]

10
500
500
10

500
2000
2000

Curent

1,235
0,15
O,QI
500

500-3000
200
10

0,01
0,775
0,17
0,126

Sisteme de operare

~i

medii de executie

51

2.3 Sisteme de operare ~i medii de execupe


2.3.1 Sisteme de operare incluse (embedded)
Sarcinile traditionale ale unui sistem de operare sunt controlul ~i protecpa accesului la
resurse (inelusiv suportul pentru intrlirilie~iri) ~i administrarea aloclirii lor catre diferiti
utilizatori, la fel ca ~i suportul pentru executia concurenta a mai multor procese ~i a
comunicatiei intre aceste procese [807]. Oricum, aceste sarcini sunt doar partial necesare intrun sistem cu inteligentli inclusa intrucat codul de executat este mult mai restrictional ~i, de
obicei, mult mai bine armonizal dedit in cazul sistemelor de calcul de uz general. De
asemenea, intrucat microcontrolerele au fost deja descrise, aceste sisteme simple nu au, in
mod evident, resursele necesare pentru a suporta un sistem de operare putemic.
Mai curand, un sistem de operare sau un mediu de executie pentru WSN - termenul
mai putin pretentios este, probabil, ~i cel mai potrivit - ar trebui sa satisfaca nevoile specifice
ale acestor sisteme. In particular, nevoia unei executii eficiente energetic necesita suport
pentru administrarea energiei, exemple fiind oprire~ controlata a unor componente interne sau
tehnici de ajustare dinamica a tensiunii (DVS). In acela~i timp, componentele externe senzori, modem radio sau temporizatoare - ar trebui gestionate u~r ~i eficient ~i, in special,
informatia care devine disponibila asincron (in orice moment de timp) trebuie gestionata.
Toate acestea determina folosirea unui model de programare corespunzator, a unui
mod elar de a structura 0 stiva de protocoale ~i a unui suport explicit pentru administrarea
energiei - rara sa se impuna 0 povara prea grea asupra resurselor limitate ale sistemului, cum
ar fi memoria sau timpul de executie. Aceste trei subiecte sunt tratate in paragrafele
urrnatoare, impreuna cu un studiu de caz care sa completeze consideratiile despre sistemele de
operare.
2.3.2 Paradigme de programare ~i interfete pentru programarea aplicatiilor
Programare concurenta
Una dintre primeIe probleme ale unei paradigme de programare este modul in care
suporta concurenta. Un astfel de suport pentru executie concurentli este crucial in cazul
nodurilor WSN, pentru ca ele trebuie sa gestioneze date care yin din surse arbitrare - mai
multi senzori sau transceiver-e radio, de exemplu - la momente arbitrare de timp. De
exemplu, un sistem interogheaza un senzor pentru a decide daca datele sunt disponibile ~i Ie
poate prelucra imediat, apoi, interogheaza transceiver-ul ca sa verifice daca este disponibil un
pachet, iar daca da, il prelucreaza imediat ~i ~ mai departe (fig. 2.7). Un astfel de model
secvenpal simplu este expus riscului de a pierde datele, in timp ce pachetul este prelucrat sau
de a pierde pachetu1 atunci cand informatia de la senzor este pre1ucrata. Acest risc este mare,
mai ales, daca pre1ucrarea datelor de la un senzor sau sosirea pachetelor au durate de timp
semnificative, situatie care poate interveni adesea. Prin urmare, un model de programare
secvential simplu este, evident, insuficient.
Concurentii bazatii pe procese
Majoritatea sisteme10r de operare de uz general moderne permit executarea concurenta
(aparent in para1el) a mai multor procese de catre 0 singura unitate de procesare (CPU =
Central Processing Unit). Prin urmare, 0 astfel de abordare bazata pe procese ar putea fi 0
prima solutie de implementare a concurentei pe un nod senzor, ~ cum este ilustrat in fig.
2.7(b). De~i solutia funcponeaza in principiu, asoeierea unui astfel de model de executie
folosind procese concurente cu un nod-senzor arata ca exista, totu~i, une1e nepotriviri de
granu1aritate [491]: echivalarea functiilor individua1e de protocol sau a nive1urilor de protocol

52

Arhitectura unui nod

cu procese individuale ar determina un efort suplimentar important in trecerea de la un proces


la altul..Problema este seri~asa, in special, dacli task-urile de executat sunt simple in
cOIllpar~tl~ cu ef?rtul suph~ntar ne~e~ar pentru comutarea intre task-uri, situatie
caracte~tl~~ retelel d~ senzon. In acela~l limp, fiecare proces are nevoie de propriul spapu
pentru stlva m memone, aspect ce este in contradictie cu restrictiile severe impuse memoriei
de pe nodurile-senzor.
Proces de
gesllune
senzor

Proces de
gesllUne
pachet

Prelucrare
date de la
senzor

Cornutare procese
mediata e1e SO

Model prograrJlllre secvenbala

Model de programare bazata pe procese

Figura 2.7 Doull modele de programare nepotrivite ca sisteme de operare pentru WSN: (a) execupe
secvenpalll, ~i (b) executie bazatll pe procese.

Programare bazatii pe evenimente


Din aceste motive pare preferabil un model de programare intrucatva diferit. Ideea este
d.e a lua ~ consideratie natura reactivii a unui nod WSN ~i de a tine cont de ea in proiectarea
slste~ulUl de operare. Sistemul, in principiu, ~teaptii producerea unui eveniment, unde un
evemm~nt inse~~ de obicei, .disponibilitatea datelor de la un senzor, sosirea unui pachet
sau exprrarea unUl mterval de lImp. Un astfel de eveniment este apoi gestionat de clitre 0
~ecventii. ~curtii de instructiuni care memoreazii doar faptul cli evenimentul a apiirut ~i retine
mformatllie necesare - de exemplu, sosirea unui octet dintr-un pachet sau sosirea unei valori
de la senzor. Prelucrarea efectiva a acestei informatii nu se face in cadrul acestor rutine de
gestionare a evenimentului, ci separat, independent de aparipa efectivli a evenimentelor.
Modelul prograrniirii bazate pe evenimente [353J este schitat in fig. 2.8 .
Eveniment
senzor

Figura 2.8 Model de programare bazatll pe evenimente

astfel ~e rutinii care gestioneazii evenimentele poate intrerupe rularea oriciirui cod
normal m executle, dar pentru ca este foarte simpla ~i scurtii poate fi fortatii sii-~i fmalizeze

Sisteme de operare

~i

medii de executie

53

acpunea in toate circumstantele, Tara perturbarea semnificativii a altui cod. Accste rutine nu se
pot intrerupe una pe alta (pentru ca 0 astfel de actiune ar necesita, la randul ei, proceduri
complicate de gestionare a stivei), dar sunt simplu de executat una dupii alta.
In consecintfi, madelul de programare bazat pe evenimente face diferenta intre douii
contexte diferite: unul in cazul rutinelor de timp critic, unde executia nu poate fi intreruptli, ~i
un al doilea context in cazul executarii unui cod normal, care este daar declan~at de rutinele
de gestiune a evenimentelor.
Modelul de programare bazat pe evenimente este u~or diferit de modul de lucru al
majoritiitii programatorilor ~i de aceea vor trebui sli se obi~nuiasdi cu el. Modelul este
realmente comparabil, pe unele niveluri, cu comunicarea, pentru ca ma~ini extinse cu stari
finite sunt folosite atat in formalismul de proiectare al protocolului, cat ~i in unele paradigme
de programare paralelii. Solutia conferii avantaje considerabile. Li ~i altii [491] au cornparat
modelul de programare bazat pe procese cu cel bazat pe evenimente (folosind TinyOS [353J
descris mai jos) pe aceea~i structurii hardware ~i au constatat cli performantele au crescut de 8
ori, numiirul de instructiuni s-a redus de 2 ori, necesarul de memorie s-a redus de 30 de ori, iar
necesarul de putere a fost redus de 12 ori.

Interfete citre sistemul de operare


Pe laogii modelul de programare care este prevazut, daca acest lucru nu este impus
explicit de sistemul de operare, este necesare ~i specificarea unor interfete prin intermediul
carora stiirile interne ale sistemului pot fi interogate ~i, probabil configurate. Pentru cii
diferenta evidentli dintre stiva de protocoale ~i programele de aplicatie dispare oarecum in
cazul WSN, 0 astfel de interfatii ar trebui sli fie accesibilii din implementiirile protocoalelor ~i
ar trebui sa perrnitii acestor implementiiri sli se apeleze una pe alta. Interfata este, de
asemenea, bine adaptatii structurii stivei de protocoale din paragraful care urmeazli.
o astfel de interfatli pentru programarea aplicapilor (API = Application Programming
Interface) cuprinde, in general, 0 interfatfi functionalli, abstractizarile obiectelor ~i semantica
comportamentala detaliatii [558J. Abstractizlirile reprezintli conexiuni wireless, noduri ~i ~a
mai departe; funcpile posibile inseamnli interogarea ~i manipularea stmi, transrnisia ~i
receptia datelor, accesulla structura hardware (senzori, elemente de executie, transceiver-e) ~i
fuarea politicilor, cu privire la comprornisurile energielcalitate, spre exemplu.
In timp ce 0 astfel de API ar putea fi extrem de folositoare, existii un standard incli
insuficient de elar - sau chiar aflat in discutii serioase - care rezulta din literaturli. Unii dintre
primii pa~i in aceastli directie se ocupii de arhitectura de retea [751J mai mult decat de
functionalitatea de apelare a unui singur nod. Paoii se vor face aceste schimbiiri, standardele
existente vor continua sli fie folosite ~i, cu mare probabilitate, vor fi suficient de utile.
ParagrafuI2.3.5 descrie un astfel de standard existent.
2.3.3 Structura sistemului de operare ~i a stivei de protocoale
Abordarea traditionalii in structurarea protocolului de comunicatie este utilizarea
separarii pe niveluri: protocoalele individuale sunt stivuite unul peste cellilalt, fiecare nivel
folosind doar functii de pe nivelul imediat inferior. Aceastli abordare pe bazii de niveluri are
numeroase avantaje: administrarea u~oarii a intregii stive de protocoale, piistrarea
complexitatii modelului ~i promovarea modularitlitii ~i a refolosirii. Oricum, pentru scopurile
unei WSN nu este elar dacii 0 astfel de abordare cu niveluri stricte va fi suficientii
(prezentarea aceasta urmiire~te intr-o bunli masum lucrarea [431]).
Ca exemplu, se considerii folosirea informatiei despre intensitatea semnalului
receptionat de la un partener de comunicatie. Aceastli informatie provenitli de pe nivelul fizic
poate fi folosita pentru a ajuta protocoalele din retea sa decida schimbarile in rutare (un

54

Arhitectura unui nod

senmal devine mai slab dadi nodul corespondent se indeparteaza ~i ar trebui, probabil, sa nu
mai fie folosit pentru saltul urmator), sa determine informatia de localizare prin estimarea
distantei din intensitatea semnalului receptionat sau sa ajute protocoalele de la nivelul
legaturii de date in schemele FEC/ARQ cu canal adaptiv sau hibride. Prin urmare, 0 singura
sursa de informatie poate fi folosita in avantajul multor altor protocoale, care nu sunt asociate
direct cu sursa acestei informatii.
Un astfel de schimb incruci~at de informatii intre niveluri este doar una dintre caile
de a slabi limitiirile abordarii cu niveluri. De asemenea, WSN nu reprezinta singurul motiv
pentru care se cauta astfel de .Jiberalizari". Chiar ~i in scenarii cu reteIe traditionale
considerentele de eficientA [170], nevoia de a aceepta protocoale ale retelelor cu fir in sisteme
wireless (de exemplu, TCP in retea wireless [42]), nevoia de a migra functionalitati in
structura de baza, in eiuda modelului "capat la capat" al Intemet-ului [97] sau dorinta de a
suporta schirnbari de canal in retele celulare [257], au creat 0 presiune considerabila pentru
modalitatea de structurare ~i implementare flexibila. u~r de administrat ~i eficienta a
protocoalelor de comunicatie. Hill ~i Culler [351] prezinta mai multe exemple in care
optirnizarea inter-nivel este, in mod special, folositoare in WSN.
Daca se dore~te 0 solutie diferita de arhitectura bazata pe niveluri, tendinta principala
este folosirea modelului pe componente. Niveluri monolitice, relativ mari sunt divizate in
entitati miei, de sine statatoare, numite "componente", "blocuri funetionale" sau ,,module"
(terminologia variaza). Fiecare dintre aceste componente realizeaza doar cate 0 singura
funetie, bine defmita - calculul CRC (Cyclic Redundancy Check), de exemplu - ~i
interactioneaza cu celelalte componente prin intermediul unor interfete simple. Prineipala
diferentl fatA de arhitectura cu niveluri este ca aceste interactiuni nu sunt limitate doar la
vecinii cei mai apropiati printr-o relatie de tip sus/jos, ci se pot produce in raport cu oricare
dintre componente.
Modelul pe componente nu rezolva doar unele probleme de structurare a stivelor de
protocoale; el se potrive~te mai bine cu solutia de programare bazata pe evenimente a
nodurilor-senzor wireless. Blocurile functionale ale structurii hardware, prirnitivele de
comunicatie, functionalitatile de prelucrare in retea pot fi proiectate ~i implementate in mod
convenabil ca ~i componente.
Un exemplu binecunoscut de sistem de operare care lucreaza conform acestui model
este TinyOS [353], descris in detaliu ceva mai tarziu. El folose~te notiunea de cablare
expticita a componentelor pentru a permite ca schimbul de evenimente sa aiba 10c intre ele.
Sistemul este avantajos pentru interactiuni de tip "distribuie" (push) (evenimentele sunt
distribuite imediat, sau aproape imediat componentelor receptoare ), dar nu lucreaza la fel de
bine in cazul in care este necesar un schimb de informatii de tip "extrage" (pull). Privind cazul
informatiei despre intensitatea senmalului receptionat, descris mai sus, componenta care face
receptia ar putea sa nu fie interesata in receptionarea tuturor evenimentelor de acest fel; mai
curaod, ar putea sa-i fie suficienta informarea asincrona. 0 solutie buna, in acest caz, este un
mediu de invatare bazat pe prineipiile publicare/abonare [251], in care informatia poate fi
stocata ~i vehiculata anonim, admitdnd 0 legaturii mai relaxata intre componente. Acest
concept a fost propus in [431] ~i pare a fi 0 extensie promitAtoare.
2.3.4 Administrarea dinamica a energiei ~i a puterii
Comutarea componentelor individuale in diverse stan de sonm sau diminuarea
performantelor lor prin reducerea frecventei ~i a tensiunii de alimentare ~i selectarea unor
anumite tipuri de modulatie ~i codare sunt principalele exemple de cre~tere a efieientei
energetice discutate in paragraful 2.2. Pentru a gestiona aceste posibilitati este nevoie ca
sistemul de operare'sa ia decizii folosind stiva de protocoale, sau poate printr-o aplicatie care

Sisteme de operare ~i medii de executie

55

~ecida eand se comuta intr-una dintre aceste stiiri. Administrarea dinamica a puterii (DPM
::: Dynamic Power Management) la nivelul unui sistem este solutia la in~e~n~.
Unii dintre factorii care complica utilizarea DPM sunt energJa ~l tlmpul necesare
entrU tranzitia unei componente intre doua stan. Daca ace~ti factori ar fi neglijabili, in mod
pvident, solutia optima ar fi ca intotdeauna ~i imediat sa se treaca in modul cu cel mai scazut
~ecesar de putere posibil. Dar pentru ca acest lucru nu se inta~pla, este ~e~oie de ~lg,orit~
roai avansati, care sa tina cont de costurile date de rata de actuahzare a declznlor admmlstrarn
de putere, de distributia de pro~~bil~ta!e a timpului paoa lao aparitia ~~enimentelor viitoare ~~
de proprietatile algoritmilor utlhzatt. In fapt, acest domemu de actlVltate este foarte ,l~g ~l
doar putine exemple pot fi discutate aici - pentru 0 prezentare generala este de Cltlt, de
exemplu, lucrarea [304] (mai ales piirtile ill, V ~i VI in aceasta privintA) sau lucrarea [62].
Politici probabiliste de tranzipe a stirilor
Sinha ~i Chandrakasan [769] pun in diseutie problema politicilor care reglementeaza
tranzitia intre diverse stan de sorno. Ei pleaca de la premiza ca senzorii sunt distribuiti aleator
pe 0 suprafatl preeizata ~i presupun ca ev~nimentele ~par cu anumite distrib~~ii temporale
(proces poisson) ~i spatiale. Aceste preffilze Ie permit sa .calculeze probablhtatea p,en~
timpul pana la evenimentul urmlitor, de indata ce un even~ent a fost prelucrat (chlar ~l
pentrU evenimente in mi~care). Ei folosesc aceasta probablhtate pentru .a alege starea ~u
,,somnul eel mai adanc" dintre cateva stiiri posibile care satisfac inca cermtele de prag dm
ecuatia (2.3).
In plus, ei tin cont de posibilitatea de ratare de evenimente atunci caod ~i senzorul ca
atare este plasat in mod sorno. Acest lucru poate fi acceptabil pentru unele aplicatii, iar Sinha
~i Chandrakasan dau unele reguli probabilistice legate de felul in care se decide comutarea
intr-o stare de ,,sorno atar de adaoc".
Alte exemple legate de politieile de tranzitie a stani sunt discutate in [611,767, 784].
Controlul ajustiirii dinamice a tensiunii
Transformarea posibilitatilor DVS intr-o solutie tehnica necesita ~i alte cateva
consideratii. De exemplu, 0 excePtie care apare rar este aceea in care sistemul de operare
ruleaza un singur task; prin urmare, este nevoie de un programator inteligent care sa decida
frecventa de ceas de folosit in fiecare situatie, ~a indit sa fie respectate toate termenele finale.
Aceasta abordare poate avea nevoie de reactie din partea aplicatiilor; ea a fost studiata de cele
mai multe ori in legatura cu aplicatiile "traditionale", redare video in lucrarea [649], de
exemplu. 0 alta abordare [259] include controlul ajustarii dinamice a tensiunii in nucleul
sistemului de operare ~i realizeaza cre~teri de efieientA energetica prin sarcini de lucru
combinate, tara modificiiri ale programului utilizator. Multe alte lucrari au avut in vedere
administrarea puterii bazata pe DVS in diverse circurnstante, adesea in contextul unor sisteme
de timp real critic, exemple fiind lucriirile [109, 302, 307, 445, 537, 763, 869, 906] ~i citarile
din [669]. Aplicarea acestor rezultate la configuratii speeifice WSN este, totu~i, un domeniu
de cercetare inca, pentru ca WSN nu lucreaza, de obicei, intr-un regim de timp atat de sever ~i
niei profilele aplicatiilor nu sunt comparabile.
Compromisulintre fidelitate ~i consumul de energie
Majoritatea lucriirilor legate de controlul DVS, mentionate paoa acum, presupun
termene finale severe pentru fiecare task (task-ul trebuie finalizat paoa la un anumit moment
de timp, altfel rezultatele vor fi inutile). 0 asemenea presupunere, in WSN, este adesea
neadecvata. Adesea exista task-uri care pot fi executate cu un grad mai ridicat sau mai scazut
de precizie. Fidelitatea realizata de astfel de task-uri poate fi un termen al compromisului cu

56

Arhiteetura unui nod

alte resurse. Atunei eand timpul este eel de-al doilea termen rezulta conceptul de "preluerare
impreeisa" [SIS J. Intr-o WSN eompromisul frresc este eu energia necesara exeeutArii taskulni. Problema irnportanta care se pune, din nou, este cum sa utilizezi eel mai bine 0 cantitate
data de energie pentru executarea unui anumit task [515]. Acceptarea deliberatii a unor astfel
de imprecizii In schimbul unui consum mai redus de energie este 0 triisiiturii caracteristicii a
WSN; eateva exemple vor fi discutate in diverse paragrafe ale eartii.
Unele abordAri care exploateaza astfel de eompromisuri au fost descrise m literaturii,
de exemplu m lucrArile [260, 669], dar majoritatea in contextul sistemelor multimedia. Sinha
~i altii [770] prezinta utilizarea compromisului energie - calitate pentru proiectarea
algoritmului, m special pentru scopuri legate de prelucrarea semnalelor (filtrare,.
transformarea domeniului de frecventii ~i clasificare). Ideea este de a transforrna un algoritm
m ~ fel mcat sa aproximeze repede rezultatul final ~i sa continue prelucrarea doar atata timp
cat este disponibila energie, realizand iterativ imbunatatiri ale rezultatului (fiind 0 solutie
similara prelucmii imprecise [5151, in care prelucrarea putea continua pana la terminarea
timpului disponibil). Ca un exemplu simplu se considera ealcularea unui polinom f(x)
k i Xi: in functie de valoarea lui x, x < 1 sau x ~ I, calculul ar trebui sa mceapa fie cu
termenii de rang inferior, fie cu cei de rang superior, pentru a obtine aproximarea posibila cea
mai buna m cazul in care prelucrarea este intrerupta pentru ca s-a terminat energia alocatA.
Performantele unor astfel de algoritmi (originali sau transformati) sunt studiate folosind 0
metrica E - Q, indicand calitatea rezultatului (norrnalizat) ce se poate obtine folosind 0
cantitate (norrnalizatii) de energie.

rr=o

2.3.5 Studiu de caz: TinyOS ~i nesC


Paragraful 2.3.2 a pledat pentru folosirea unui model de prograrnare bazat pe
evenimente, ca singura modalitate posibila de realizare a concurentei necesare pentru
software-ul nodului-senzor, piistriind, m acela~i timp, resursele limitate ale nodului ~i ruland
pe nivelul superior al structurii hardware simple proprii acestor noduri. Problema care riimiine
este cum se utilizeaza puterea acestui model de programare tara sa se piardii complexitatea
multor ~ini cu stAri fmite care-~i transmit una alteia evenimente. Sistemul de operare
TinyOS [353], impreuna cu limbajul de programare nesC [285], raspunde acestor provociiri
(prezentarea se bazeaza mai ales pe aceste doua lucrAri).
TinyOS accepta modularitatea ~i programarea bazata pe evenimente folosind
conceptul de componente. 0 cornponenta cuprinde functionalitatea exprimata semantic, de
exemplu pentru gestionarea unei interfete radio sau pentru calcularea unor rute. 0 astfel de
cornponenta contine un cadru cu inforrnatia de stare necesara, codul de program pentru taskuri normale ~i rutine de gestionare a evenimentelor ~i comenzilor. Diferite componente
schimba mtre ele atat evenimente, cat ~i comenzi. Cornponentele sunt aranjate ierarhic,
mcepand cu cornponentele de nivel jos, apropiate de structura hardware, piina la
cornponentele de nivel malt care alcatuiesc aplicatia reala. Evenimentele i~i au originea in
structura hardware ~i sunt transferate m sus, de la cornponente de niveluri joase catre
cornponente de niveluri inalte; comenzile, pe de alta parte, sunt transferate de la componente
de niveluri malte catre cele de niveluri joase.
Fig. 2.9 prezinta 0 componenta de tip temporizator care fumizeazii 0 versiune mai
abstracta a unui temporizator hardware simplu. Ea mtelege trei comenzi ("init", ,,start" ~i
"stop") ~i poate gestiona un eveniment ("frre") provenit de la 0 alta componentii, de exemplu,
o cornponenta apelanta aflata m zona unui temporizator hardware. Ea fumizeaza comenzi
"setRate" acestei componente ~i poate emite un evenirnent "fired" catre ea ins~i.
Aspectul important de notat este ca pentru piistrarea paradigmei bazata pe evenimente,
atiit comenzile, cat ~i rutinele de gestiune trebuie finalizate; se presupune ca ele realizeaza

Sisteme de operare ~i medii de execulie

57

-;ar actiuni de declan~are foarte simple. Cornenzile, in special, nu tre?uie sa se blochez~ sau
sa ~tepte durate nelimitate de timp; ele reprezinta simple ceren pe. c~e task-~n_ ale
componentelor de pe niveluri ierarhic inferio~e trebu~e ~a Ie execute. S~rr.lIlar, 0 rutma d~
gestiune a evenimentelor ~i plasea~a d~ar mfonnatla m cadrul p:op~lel. compone~te ~l
dispune ca un task sa fie executat ~l tarzlU~ ea p~ate, d~ asem~nea, sa trnrnta comenZl altor
componente sau sa raporteze un evemment drrect mvelulUl supenor.
A

Inll

t?

start

~ OestlUne

comenzi

stop

fired

Cedru

TimerComponent

setRale

lire

Figura 2.9 Ellemplul unei componente de tip temporizator (adaptat din lucrll.rile [285, 353]

Activitatea de prelucrare efectiva este realizata de dl.tre aceste task-uri. In TinyOS ele
trebuie sa ~i fmalizeze actiunile, dar pot fi intrerupte de rutinele de gestiune. Avantajul este
dublu: nu este nevoie de administrarea stivei, iar task-utile sunt independente intre ele. Cu
toate acestea, pentru ca sunt declan~ate de rutinele de gestiune, task-urile sunt aparent
concurente.
Arbitrajul intre task-uri - multe dintre ele pot fi declan~ate de rnai multe evenimente ~i
sunt pregatite sa execute - este realizat de catre un planificat~r ~implu c~e c~n~roleaza
puterea, de tip FIFO (First In First Out), care opre~te nodul atuncl cand nu eXlsta mcmn task
in executie sau in a~teptare.
Pentru ca toate rutinele de gestiune ~i task-urile trebuie sa fmalizeze actiunile, nu este
clar modul m care 0 componenta ar putea obtine 0 reactie despre cornanda executata de la 0
alta componenta - de exemplu, cum ar putea un protocol ARQ (Automatic Repeat Request) sa
afle de la un protocol MAC daca pachetul a fost trimis cu succes sau nu. Ideea este de a
impart i invocarea unei astfel de cereri ~i a informatiilor despre riispunsuri in doua faze: prima
fazii este trimiterea comenzii, iar a doua este preluarea inforrnatiilor explicite despre realizarea
operatiei, livrate de catre un eveniment separat. Aceasta abordare de programare co divizare
de fazii necesitii un eveniment corespondent pentru fiecare comanda, dar permite concurenta,
cu limitArile impuse de semantica finaliziirii actiunilor - daca nu se cere nici 0 confirmare
legatii de executia comenzii, nu este necesar un eveniment care sa marcheze fmalizarea.
Pentru ca evenimentele ~i comenzile reprezinta singura cale de interactiune mtre
componente (cadreIe componentelor sunt structuri de date private), atunci cand se folos~~t~
programarea cu divizare de fazii, in special, se aduna un numAr mare de comenzl ~l
evenimente, chiar ~i pentru un program nu foarte mare. Prin urmare, este necesarii 0
modalitate de abstractizare a lor. De fapt, setul de cornenzi pe care 0 componentii Ie "intelege "
~i setul de evenimente pe care 0 componenta Ie poate emite reprezintii interfata cu
cornponentele de pe nivelul ierarhic superior; privind situatia. din pun~tul ~e ~edere ~~
nivelului ierarhic superior, 0 componenta poate cere componentel de myel mfenor informatll
despre starea comenzilor trirnise ~i poate receptiona evenimente de la ea. ~adar, setul de
comenzi ~i evenimente care sunt "proprietate comuna" formeaza interfata dintre douA
componente.

58

Arhitectura unui nod

Limbajul nesC formalizeazii aceasta abordare intuitivii prin aceea ca Ii permite


utilizatorului sii defmeascii "tipuri de interfatii" care reprezinta comenzile ~i evenimentele
"pl"oprietate comunii". In acest fel, este pus cu u~urintii in valoare stilul de programare Cll
divizare de faza prin plasarea in aceea~i interfatii a comenzilor ~i evenimentelor
corespondente care confrrmii executarea. Componentele pun la dispozitie anumite interfete .
destinate componentelor utilizatoare ~i, invers, folosesc interfete ale componentelor pe care se
bazeaza.
Fig. 2.10 prezintii modul in care componenta "timer" din exemplul precedent poate fi
restructuratii prin utilizarea unei interfete "clock" ~i punerea la dispozitie a douii interfete
StdCtrl ~i timer. Codul corespunzator, scris in limbajul nesC, este prezentat in listingul 2.1 .
De remarcat componenta TimerComponent care este definitii, in acest caz, ca modul, pentru
cii este 0 componenta primarii, ce contine doar task-uri ~i rutine de gestiune.
Inn

start

stop

fired

Sisteme de operare ~i medii de executie

59

cornponentele care au tipurile corecte de interfatii pot ti puse laolaltii (compilatorul verificii
acest lucru). Fig. 2.11 prezintii modul in care componenta TimerComponent ~i 0 componentii
suplimentarii, HWclock pot fi cablate impreunii pentru a forma 0 componentii nouii
CompleteTimer, punand la dispozitie inspre exterior doar interfetele StdCtrl ~i Timer;
listingul 2.2 prezintii codul program corespunzator, scris in nesC. De retinut cii ambele
IJX)dule ~i configuratii sunt componente.
Folosind conceptele de defmire a componentelor, implementare ~i conectare, TinyOS
~i nesC, formeaza, impreuna, 0 bazii solidii ~i relativ u~or de folosit pentru implementarea atat
a functionalitiitilor de bazii ale sistemului de operare, cat ~i a stivei de protocoale de
comunicatie ~i a functiilor aplicatiilor. Experienta a aratat [285] ca, in realitate, prograrnatorii
folosesc aceste paradigme ~i ajung la componente foarte specializate, relativ mici, care sunt
apoi combinate dacii este nevoie, rezolvand cerinta de rnodularitate. De asemenea,
dimensiunea codului program ~i cerinte1e de memorie sunt destul de reduse.
Una peste alta, TinyOS poate fi privit, in acest moment, ca 0 platformii de
implementare standard pentru WSN. Ea a devenit disponibilii ~i pentru un numiir tot rnai mare
de alte platforme, diferite de micro-senzorii originali. Pentru activitatea practica, pagina web a
proiectului [820] furnizeazii 0 multime de informatii valoroase, impreunii cu 0 prezentare
generalii bunii [821].
Inn

start

stop

ft rOO

Figura 2.10 Organizarea componentei Timer folosind interfete [285. 353J


Listingul 2.1 Definirea modulelor ~i interfetelor [285J
interface StdCtrl {
command result t init ();

setRale ftre

Figura 2.11 Construirea unei configuratii mai mari din doua componente [285, 353]

interface Timer {
command result_t start (char type,
command result t stop ();
event result_t fired(};

interface Clock {
command result_t setRate
event resul t t
fire ();

(char

Listingul 2.2 Legarea componentelor pentru a forma 0 configuratie [285]


uint32 t

interval);

interval, char scale);

module TimerComponent {
provides {
interface StdCtrl;
interface Timer;
}
uses interface Clock as Clk;

Astfel de componente primare sau module pot fi combinate in configurafii mai mari
prin "cablarea" impreunii a interfelelor corespunzatoare. Pentru realizarea cabliirii, doar

configuration CompleteTimer {
provides {
interface StdCtrl;
interface Timer;
}
implementation {
components TimerComponent, HWClock;
StdCtrl ~ TimerComponent.HWClock;
Timer = TimerComponent.Timer;
TimerComponent.Clk = HWClock.Clock;

La nivelul superior al sistemului de operare TinyOS au fost dezvoltate 0 gamii larga de


extensii, protocoale ~i aplicatii. Cateva exemple scurte ar trebui sii fie suficiente in acest caz. 9
Levis ~i Culler [481] descriu un concept de rna~inii virtualii pe nivelul superior al TinyOS,
care fumizeazii 0 interfatii de nivel inalt pentru reprezentarea concisii a prograrnelor; ea este
beneficii, in special, pentru reprograrnarea ~i reorganizarea task-urilor unei retele existente.
Conceperea unei retele de senzori ca 0 baza de date relationalii este posibilii prin proiectul
TinyDB.
9 in februarie 2004 Google a gllsil circa 15.800 de rezullate atunci cand a c4ulal "TinyOS"; in noiembrie 2004 erau deja
123.000.

60

Arhitectura unui nod

.~a~te~v~a~e~x~e~m~p~l~e~d~e:2n~o~d~u~n~-~se~n~z~o~r

2.3.6 Alte exemple


In afara de TinyOS, rnai exista putine alte medii de executie sau sisteme de operare
pefilru nodurile WSN. Un exernplu este ContikiJC) [216], care a fost portat pe diverse
platforme hardware ~i, in realitate, implementeaza 0 stiva TCPIIP pe nivelul superior al unei
platforme eu limitari severe de resurse [215]. Alte exemple sunt ecos [224) ~i proiectul Mantis
[4].

6.:...1,-

AT""I_~~

Hhll dAU to.u

2.4 Cateva exemple de noduri-senzor


Exista un numar mare de noduri reale disponibile penlru utilizare In cercetarea ~i
dezvoltarea retelelor de senzori wireless. in functie de scenariile de aplicatie carora Ie sunt
dedicate, ele trebuie sa satisfaca unele cerinte relativ diferite privind viata bateriei, robustetea
mecanica a carcasei nodului, dimensiuni ~i a~a mai departe. Cateva exemple vor evidenpa
abordarile tipice; 0 prezentare generala a dezvoltarilor actuale poate fi gasita, de exemplu, in
[352].

IBRUO>t

2.4.1 Familia "Mica Mote"

Incepand cu sfiir~itul anilor 1990, de-a lungul anilor, a rezultat 0 Intreaga familie de
noduri din proiectele de cercetare ale Universitatii California, din Berkeley, parte dintre ele in
colaborare cu Intel. Ele sunt cunoscute de toata lumea ca "Mica motes"" (micro-senzori
Mica), cu diferite versiuni rezultate din proiectare (Mica, Mica2, Mica2Dot) [351, 353, 354];
lucrarile [285, 481) contin tabele cu prezentarea generala a membrilor familiei; descrieri
schematice ale unora dintre aceste proiecte sunt disponibile in [822]. Ele sunt disponibile pe
piatli prin intermediul cornpaniei Crossbowl 2, in versiuni ~i kit-uri diferite. Sistemul de
operare folosit, de obicei, pentru aceste noduri este TinyOS.
Un exemplu de descriere a unui astfel de nod este prezentat in fig. 2.12 [353].
Fiecare dintre aceste slructuri hardware contine un microcontroler din familia Atmel,
un modem radio simplu (de obicei un TRI000 de la RFM) ~i diverse conexiuni catre exterior.
In plus, la nod se pot conecta module suplimentare cu senzori, care au, spre exemplu, senzori
de presiune atmosferica sau de umiditate, permitand astfel 0 gamii mai larga de aplicapi ~i
experimente. In acel~i timp, au fost conslruite carcase specializate penlru utilizare in medii
grete, cum ar fi monitorizarea habitatului pasarilor [534]. Senzorii sunt conectap la controler
printr-o magistrala 12C sau prin SPI, in functie de versiune.
Nodurne MEDUSA II [670] folosesc acelea~i cornponente de bazli ~i sunt relativ
similare ca ~i proiectare.

UJ>.

'MH,
l

Rdcn~rM.....

.1

,,~...

cit''''

l.:! 7o.tl-M.1I
dock

Figura 2.12 Schema bloc ~i fotografia unui micro-senzor Mica [353]. Reprodusa cu permisiunea
ACM

Inlerfata senzor
si element de

execube

Contetor
USB

Antena

-----

e.tema
Mlena Interna

2.4.2 NOOori EYES


Nodurne dezvoltate de Infineon, in contextul Uniunii Europene - proiect sponsorizat
"Energy Efficient Sensor Network" (EYES)13 este un alt exemplu de model de nod-senzor
(fig. 2.13). Nodul este echipat cu un microcontroler Texas Inslrument MSP 430, un modem
radio TDA 5250 de la Infmeon Impreuna cu un fillru SAW ~i controlul puterii de transmisie;
modemul radio masoara intensitatea semnalului ~i comunica rezultatele controlerului. Nodul
are 0 interfatli USB penlru PC ~i i se pot adauga senzori ~i elemente de executie.
10

http://www.sics.sel-adamlcontildl

II mote

=particul! mic!. a~ ca un fir de praf

12 http://www.xbow.com
13 http://eyes.eu.org

Senzor de

temperatura

5enzor de
lumIna
LED-<.ln

Figura 2.13 Nodul-senzor EYES. Reprodusa cu permisiunea lui Thomas Lentsch, lnfineon

2.4.3 BTnOOes
Btnodes [103] au fost dezvoltate la ETH Zurich in cadrul unor proiecte de .cercetare
(fig. 2.14). Ele contin microcontrolere Atmel ATmega 128L, ~ + 180 kB~ ~1 128 kB
memorie FLASH. Spre deosebire de majoritatea celorlalte nodun-senzor (dar s1ffillar cu unele

62

Arhileclura unui nod

noduri dezvollale de Intel) nodurile Btnodes folosesc Bluelooth ca tehnologie radio in


combinatie cu un Chipcon CC 1000, care lucreaza intre 433 ~i 915 MHz.

Figura 2.14 BTnode. Reprodusll cu permisiunea lui Jan Beutel, ETH Zurich
2.4.4 ScatterWeb
Platforma ScatterWeb [694] a fost dezvoltata in cadrul grupului Computer Systems &
Telematics de la Freie Universitat Berlin (fig. 2.15). ScatterWeb este 0 intreaga familie de
noduri, incepand cu noduri relativ standard (bazate pe rnicrocontroleruI MSP 430) ~i
terrninand cu noduri ce au incluse servere de web, care Yin echipate cu 0 gamii larga de
posibilitati de interconectare; in afara de Bluetooth ~i un mod radio de putere redusa, sunt
disponibile conexiuni pentru I2C sau CAN, de exemplu.
2.4.5 Solupi comerciale
in afara acestor prototipuri rezultate din cercetarea academica, exista deja 0 serie de
dispozitive, de tip nod-senzor, disponibile comercial, care includ carcase corespunzatoare,
certificliri ~i a~a mai departe. Printre companiile fumizoare sunt "Ember" (www.ember.com)
sau Millenial (www.rnillenial.com) . In acest domeniu piata este mai dinamica decat poate fi
reflectat intr-un manual, iar utilizatorul este incurajat sa urmiireasca actualizlirile solutiilor.

Figura 2.15 Un nod ScatterWeb cu un server web inclus. Reprodusli cu permisiunea Prof. dr. Ing. 1.
Schiller, FU Berlin

2.5 Concluzii
Capitolul a introdus cuno~tintele prealabile despre hardware necesare pentru
construirea retelelor de senzori wireless ~i a nodurilor. Au fost prezentate principalele
modalitati de construire a unor astfel de noduri ~i valori ale performantelor ~i a consumului de

63
Concluzii
~rgie pentru componentele principale - in special, controlerul, dispozitivul de comunicatie
~i senzorii. Pe baza Ilcestor valori, ar Ii adesea comod sa ~r~sup~nem .ca un nod-senzor
wireless cuprinde doua parti separate [778]: 0 parte care este vlgllenta contmuu, poate detecta
~i comunica evenimente ~i are un neces~ de ~utere mic sau chi~ wnelijabil. ~c~asta parte
este insotita de partea a doua, care reahzeaza prelucrarea efectlva ~I comumcatla, are un
necesar de putere ridicat (ne-negIijabil) ~i care trebuie sa functioneze, prin urmare, in cicluri
de lucru scurte. Separarea functionalitatilor este justificata de proprietatile structurii hardware,
~a cum sunt ele acceptate de catre sisteme de operare ca TinyOS.
Privind la varietatea mare de componente dintre care se poate alege, fiecare cu
propriile avantaje ~i dezavantaje caracteristi~e, ~u e~te ?eloc surpr~~ator faptul ca nu e~ist~
doar un singur nod-senzor "perfect" - necesltatile difentelor aphcatn vor cere comprOiDlsun
diferite ~i utilizarea de arhitecturi diferite. Ca 0 consecintli, vor exista retele de senzori care sa
foloseasca un amestec eterogen alcatuit din diverse tipuri de noduri pentru indeplinirea taskurilor; exemple sunt nodurile cu mai multa sau mai putina putere de prelucrare, cu tipuri
diferite ce comunicatie wireless sau avand capacitati diferite ale bateriei. Acest aspect poate
avea consecinte asupra modului de proiectare a retelei de senzori wireless prin folosirea
eterogenitatii structurii hardware pentru a atribui task-uri diverse nodurilor care Ii se potrivesc
cel mai bine.
In timp ce 0 buna parte din activitatea descrisa aici este, in continuare, deschisa pentru
cercetare sau este in fazli de prototip, noile capabilitati ale viitoarelor noduri-senzor, privind
comunicatia, prelucrarea ~i rnemorarea, la fel ca ~i comprornisurile legate de consumul de
energie sunt gata sa apara deja. Valorile absolute se pot inca schimba, dar este putin probabil
sa existe comprornisuri, de exemplu, intre energia necesara pentru prelucrare ~i cea pentru
comunicatie , care sa se schimbe dramatic in viitorul ce poate fi intrevlizut. Aceste
comprornisuri formeaza baza pentru constructia functionalitatilor in retea, adaptate la
necesitatile specifice ale apIicatiilor retelei de senzori wireless.

Capitolul 3
Arhitectura retelei
Obiectivele capitolului
Capitolul prezinHi principiile de baza pentru asamblarea nodurilor-senzor intr-o retea
de senzori wireless. Pe baza scenariilor de aplicatii de nivel inalt din cap. 1 sunt discutate
scenarii mai concrete ~i tintele de optimizare rezultate din rnodul in care reteaua ar trebui sa
lucreze. Folosind scenariile ~i dezideratele de optimizare ca baza, au rezultat cateva principii
de proiectare a protocoalelor in retele de senzori wireless - aceste principii ~i mecanismele
protocoalelor rezultate constituie principalele diferente intre WSN ~i alte tipuri de retele.
Pentru a face utile functionalitatile unei WSN este necesara 0 interfatii adecvata, care sa
permita integrarea WSN in contextul unor retele mai mario
La SIar~itul capitolului, cititorul ar trebui sa poata intelege filosotia de baza a legiirii
in retea, urmata de 0 instruire in reteIe de senzori wireless. Plecand de aici, in partea a doua a
ciirtii vor fi discutate in detaliu, individual, functionalitatile legiirii in retea.
Conpnutul capitolului

3.1
3.2
3.3
3.4
3.5
3.6

Scenarii pentru retele de senzori


Tinte pentru optimizare ~i valori ale performantelor
Principii de proiectare pentru WSN
Interfete ale serviciilor in WSN
Conceptul de dispozitiv gateway
Concluzii

66
70
73
82

86
89

Arhitectura retelelor de senzori wireless este discutata intr-o multime de lucriiri.


Istoric vorbind, 0 buna parte din munca de dezvoltare a fost f"acuta in contextul retelelor
mobile ad-hoc auto-configurabile (lucriirile [635, 793, 827J furnizeaza prezentiiri generale).
De~i aceste retele au scopuri diferite, ele au in comun nevoia unei forme de organizare
descentralizate, distribuite. Dintr-o alta perspectiva, retelele de senzori sunt legate de
prelucrarea in timp real [429, 5141 ~i chiar de unele concepte ale prelucriirii cu parteneri egali
[55, 480, 574, 608, 842J, de retelele active [IlIJ ~i de inteligenta agentilor mobililroiurilor
mobile [86, 98, 176, 220, 892J.
in consecintii, numarol ideilor ~i al publicatiilor despre arhitecturi de legare in retea
pentru retele de senzori wireless este foarte mare ~i, adesea, este dificil de atribuit elar
patemitatea unei anumite idei, mai ales ca multe dintre ele sunt, in buna masura, extrapoliiri
ale ideilor din domeniile de interes tocmai mentionate; de asemenea, concepte sirnilare au
fast adesea propuse, mai mult sau mai putin in acel~i timp, de autori diferiti. Cu toate
acestea, acolo unde este posibil este precizata paternitatea corecta. a colectie (nu neapiirat
completa) de lucriiri importante despre arhitectura retelelor de senzori wireless este [26,
88,126, 134,233,245,246,274,342,344,351,353,392,433,500,534,648,653,667, 758,

66

Arhitectura reteleL

778, 788, 798, 92 I, 923]; precizari ~i discutii pe probleme de arhitectura sunt incluse, practic
~i in toate lucrarile de prezentare generala [17, 367, 670, 699J.
'

3.1 Scenarii pentru rete1e de senzori


3.1.1 Tipuri de surse ~i destinapi
Paragraful 1.3 a introdus diteva modele de interactiune prezente in WSN - detectarea
evenimentelor, miisurari periodice, aproximarea functiilor ~i detectarea marginilor sau
urmiirire; paragraful a defmit, in treacat, ~i notiunile de surse ~i destinatii. Sursa este orice
entitate din retea care poate furniza informatii, adica, de obicei, un nod-senzor; sursa ar putea
fi ~i un nod-element de executie care furnizeaza reactia legata de 0 anumitli actiune.
Destinatia, pe de alta parte, este 0 entitate care solicita informatii. Pentru 0 destinatie
exista trei optiuni importante: ar putea apartine retelei de senzori ~i, in acest caz, ar fi un alt
nod-senzor/element de executie sau ar putea fi 0 entitate din afara retelei. In acest al doilea
caz, destinatia ar putea fi un dispozitiv real, de exemplu, un dispozitiv "handheld" sau un
~DA, folosi~ pen~ a interactiona cu reteaua de senzori; ar putea fi, de asemenea, pur ~i
sunplu un dlSPOZltlV gateway catre 0 alta retea mai mare, cum este Internet-ul, unde cererea
reala de informatii vine de la noduri indepartate sau doar indirect conectate la 0 astfel de retea
de senzori. Tipurile principale de destinatii sunt iIustrate in fig. 3. I, prezentand surse ~i
destinatii in comunicatie directa.
("'~Iil

r(~~fil

Sursa

Sursa

Destinalle

Figura 3.1 Trei tipuri de destinapi intr-o retea de senzori eu un singur salt foarte simpHI.
Pentru bunli parte din discutia ce va urma, deosebirea dintre diversele tipuri de
destinatii este realmente putin relevanta. Aspectul important este, ~a cum este discutat in
paragraful 3.1.4, daca sursele sau destinatiiIe se deplaseazli, dar modul in care utilizeaza
informatiile nu este preocuparea primara a arhitecturii retelei. Exista unele consecinte atunci
cand 0 destinatie este un nod gateway; ele vor fi prezentate in paragraful 3.5 .

3.1.2 Retele cu un singur salt sau multi-salt


Pornind de la teoria comunicatiei radio ~i de la limitarea inerentli a puterii in
comunieatiiIe radio rezultli 0 lirnitare a distantei posibile intre un transmitator ~i un receptor.
Din cauza acestei distante limitate, comunicarea directa intre sursa ~i destinatie nu este
intotdeauna posibiIa, mai ales in WSN, care sunt acute sa acopere 0 suprafata mare de teren
(de exemplu, in aplicatii de mediu sau din agricultura) sau sli lucreze in medii radio dificiIe,
cu atenuare puternieli (de exemplu, in cllidiri).

2,cenarii pentru retele de senzori

67

o modalitate evidenta de a dep~i astfel de Iimitari de distanta este folosirea unor


statii releu, pachetele de date efectuand mai multe salturi de la sursa la destinatie. Conceptul
unei retele multi-salt (ilustrat in fig. 3.2) este atractiv in special in cazul WSN, unde noduriIesenzor pot activa ca astfel de noduri releu, anticipand necesitatea unui echipament
suplimentar. In functie de aplicatia in cauza, probabilitatea de a avea noduri-senzor
intermediare "Ia locurile potrivite" poate fi realmente ridicata - de exemplu, atunci cand 0
suprafatli data trebuie echipata uniform cu noduri-senzor - dar,cu toate acestea, nu exista
intotdeauna 0 garantie ca astfel de rute multi-salt, de la sursa la destinatie, exista ~i nici ca 0
astfel de ruta este cea mai scurta.

Sursa

Obstacol

Figura 3.2 Retele multi-salt: pentru eli 0 eomunieatie direetli este irnposibilli din cauza distantei
obstacolelor, comunieatia multi-salt poate rezolva problema

~ilsau

Pe langa faptul ca strategia multi-salt este 0 solutie directa ~i functionala pentru


rezolvarea problemelor determinate de distantele mari sau de prezenta obstacolelor, are ~i
calitatea de a cre~te efieienta energetica a comunicatiei. Imaginea intuitiva din spatele aeestei
afirmatii este aceea cli, de~i atenuarea semnalelor radio este cel putin patratica eu distanta in
majoritatea mediiIor (~i de obicei mai mare), se consuma mai putina energie daca se folosesc
relee in locul comunicatiei directe: atunci cand se dore~te un raport semnal zgomot (SNR =
Signal to Noise Ratio) constant pentru toate receptoarele (presupunand, pentru sirnplifieare,
rate de eroare negIijabiIe la aeest SNR), energia radiata necesara pentru comunieatia directa
pe distanta d este err (e este 0 constanta, a 2: 2 este coeficientul de pierderi al caii); folosirea
unui releu la jurniitatea distantei (plasat Ia d/2) reduce energia la 2e(d/2)D..
Calculatia considera, insa, doar energia radiata, nu energia eonsumata in mod real,
neluand in seama mai ales energia consumata de nodul releu intermediar. Chiar presupunand
cli releul apartine WSN ~i ca este dispus sa coopereze, atunci cand se calculeaza energia
totaIa necesara este nevoie sa se tina cont de necesarul eomplet de putere prezentat in
paragraful 2.2.4. A arata ca energia este realmente risipita daca se folosesc relee intermediare
pe distante d scurte, este un exercitiu sirnplu. Doar pentru distante mari energia radiata este
mult mai mare decat energia consumatli de "electronica" transmitlitorului ~i a receptorului;
distanta eoncreta pentru care comunieatia direeta ~i cea multi-salt au consumuri relativ egale
depinde de 0 multime de parametri specifici dispozitivului ~i mediului. Cu toate acestea,
adesea relatia nu este luata in considerare. Min ~i Chandrakasan [560] considera gre~itli
conceptia ca strategia multi-salt economise~te energie pentru eli tin eont de ,,mitul numiirul 1"
legat de eonsumul de energie in comunieatia wireless. Este nevoie de multa atentie in cazul in
care se folose~te strategia multi-salt pentru a cre~te eficienta energetica.
Ar trebui precizat cli, in continuare, sunt considerate doar retelele multi-salt care
functioneaza pe principiul memoreazi ~i dA mai departe. Intr-o astfel de retea un nod
trebuie sa receptioneze coreet un pachet, inainte de a-I transmite mai departe. Abordiiri
inovative, alternative, incearca sa exploateze chiar ~i receptia eronatli a pachetelor, de

68

Arhitectura retelei

exemplu, atunci cand mai multe noduri transmit acel~i pachet, iar fiecare transmisie
individualii nu poate fi receptionatii integral, dar pe ansamblu nodul poate reconstrui intregul
pachet. Astfel de tehnici de transmitere prin cooperare nu sunt tratate in carte.

3.1.3 Surse ~i destinapi multiple


Paoii acum au fost ilustrate doar retelele cu 0 singurii sursa ~i 0 singurii destinatie. In
multe cazuri, in retea exista mai multe surse ~ilsau mai multe destinatii. In cazul eel mai
complicat mai multe surse trebuie sa trimita informatii ciitre mai multe destinatii, iar toate
informatiile sau 0 parte dintre ele trebuie sa ajungii la toate destinatiile sau la 0 parte dintre
ele. Fig. 3.3 ilustreazii aceste combinatii.

Scenarii pentru reteIe de senzori

69

destinatii care nu face parte din reteaua de senzori, de exemplu, un operator uman solicita
informatii prin intermediul unui PDA, in timp ce se deplaseaza printr-o cladire inteligentii.
Intr-un caz simplu, un astfel de solicitant poate interactiona cu WSN intr-un singur loc fix,
fmalizand intemctiunea inainte de a pomi din nou. In multe cazuri, interactiunile pot fi tratate
ca solicitiiri separate, tara relatii intre ele. Faptul ca un solicitant poate interactiona cu orice
nod, sau doar cu noduri precizate este 0 optiune de pmiectare pentru nivelurile de protocol
corespunzatoare.
Un solicitant mobil este ~i mai interesant daca informatia solicitata nu este disponibila local ~i
trebuie adusa dintr-o parte indepl!.rtata a retelei. Prin urmare, de~i solicitantul comunicii doar
cu nodurile din veciniitatea sa, el se poate deplasa intr-un alt loc (poate schimba vecinatatea).
Reteaua, cu 0 posibila asistentii din partea solicitantului, trebuie sa faca in ~a fel incat datele
solicitate sa urmareasca realmente solicitantul ~i sa ajungii la el, in ciuda deplasarilor [758].

~p"",,,,,

~
I ,

O,l<~

(.~

F~gura ~.3 .~'1ai ~ul~e surse ~i1s~u mai multe ~estinapi. De notat modul in care, in jumMatea de jos,

atat desuna~l1le, cat ~I sursele active sunt foloslte pentru retransmiterea datelor catre destinapile de la
extremitaple stangli ~i dreaptli ale re~elei

Directia de

(~~I.il
~

raspunsurilor

1~~1iI
~

miscare

Figura 3.4 0

destina~ie

mobilll se deplaseazll prin re~eaua de senzori intrucat informa~ia solicitatll 0


urmM~te

3.1.4 Trei tipuri de mobilitate


In scenariile discutate paoa acum toti participantii erau stationari. Dar una dintre
calitatile importante ale comunicatiei wireless este abilitatea de a accepta participanti mobili.
In retelele de senzori wireless mobilitatea poate apiirea in trei forme mai semnificative:
Mobilitatea nodului
. Nodurile-senzor wireless pot fi mobile. Semnificatia unei astfel de mobilitiiti este
putemlc dependenta de aplicatie. In supravegherea mediului, de exemplu, nodurile ar trebui
sa fie fixe; in schimb, in supravegherea unei cirezi (nodurile-senzor sunt at~te vitelor, de
exemplu) mobilitatea este 0 situatie obi~nuita.
Pentru a face fatA mobilitatii nodurilor, reteaua trebuie sa se reorganizeze singura suficient
de frecvent pentru a putea sa functioneze corect. Este limpede ca exista compromisuri intre
frecventa de reorganizare ~i viteza de deplasare a nodurilor, pe de 0 parte, ~i energia solicitatl!.
pentru a mentine nivelul dorit de functionalitate, pe de alta parte.
Mobilitatea destinapei
Destinatiile informatiilor pot fi mobile (fig. 3.4). In timp ce acesta ar putea fi doar un
caz special al mobilitatii nodurilor, 0 situatie importanta este data de mobilitatea unei

Mobilitatea evenimentelor
In aplicatiile in care se detecteaza evenimente ~i mai ales in aplicatii de urmarire,
cauza evenimentelor sau obiectele care Ie produc pot fi mobile.
In astfel de scenarii este (de obicei) important ca evenimentul observat sa fie tot
timpul in raza de acoperire a unui numiir suficient de senzori. Prin urmare, senzorii din jurul
obiectului se vor reactiva, vor fi activi pentru a observa obiectul in cauza ~i apoi se vor
intoarce in starea somn. Deoarece sursa evenimentului se deplaseaza prin retea, ea va fi
insotita de 0 arie de activitate in retea - efectul a prirnit numele de modeL frisbee ~i a fost
introdus in lucrarea [126] (care descrie ~i algoritmi pentru gestionarea ,,frontului de unda de
reactivare"). Notiunea este ilustrata in fig. 3.5, unde obiectivul este detectarea unui elefant
care se deplaseaza ~i observarea mi~carilor lui. Nodurile care nu participa la detectare au
tendinta sa comute in stari somn, in afara cazului in care sunt solicitate sa transfere informatia
din zona de activitate catre 0 destinatie indepiirtata (care nu apare in fig. 3.5).
Protocoalele de comunicatie pentru WSN vor trebui sii asigure suport pentru aceste forme de
mobilitate. In particular, mobilitatea evenimentelor este relativ rar intalnitii in comparatie cu
formele anterioare de retele mobile ~i wireless.

..

70

Arhileclura retel~

("~)l

,'

((~,'

"

,'(I~1

,
,
I

""t"-~

,,
: It'tj I

,,

1I

IClr~_. ~11i1

~
,

.lil

,,
,

,iii

: '.;.1'
,

(tel

Figura 3.5 Domeniul unor noduri-senzor care detecteazll un eveniment - un elefant [378] - care se
deplaseazll. prin retea impreuna cu sursa evenimentului (linia intreruptll. indicll. traiectoria elefantului;
elipsa umbritll. reprezintll. zona de activitate care urmll.re~te. sau chiar precede elefantul)

3.2 Tiote peotm optimizare ~i valori ale performaotelor


Pentru toate aceste scenarii ~i tipuri de aplicatii exista diverse solutii de legare in
retea. Intrebarile importante sunt: cum sa optirnizezi reteaua, cum sa compari solutiile, cum
sa decizi asupra abordarii care satisface mai bine 0 aplicatie data ~i cum sa transformi tintele
relativ imprecise ale optirnizarii in valori de performantA masurabile. Intrucat un raspuns
general este practic imposibil de dat, datorita varietatii mari de aplicatii posibile, exista totu~i
cateva aspecte aproape evidente.

3.2.1 Calitatea serviciului


WSN difera de alte retele conventionale de comunicatie mai ales prin tipul de serviciu
pe care il ofera. Retelele conventionale au ca functie esentiala transferul bitilor dintr-un loc in
altul. Este posibil sa existe cerinte suplimentare legate de calitatea serviciului (QoS = Quality
of Service) oferit, mai ales in contextul aplicatiilor multimedia. 0 astfel de QoS poate fi
asociata unui nivel inferior, ca un atribut observabil al dispozitivelor din retea (liirgime de
banda, intarziere, jitter, rata de pierdere pachete) sau unui nivel superior, observabila de catre
utilizator, numita atribut subiectiv, ca in cazul calitatii percepute in transmisiile de voce sau
video. in timp ce prima clasa de atribute este aplicabilA, intr-o anumita masura, ~i WSN
(Iiirgimea de banda, de exemplu, este chiar neimportanta), cea de-a doua nu intereseazii de
loc, de~i este, intr-adevar, cea mai importanta de avut in vedere! Prin urrnare, atributele de
nivel inalt ale QoS, corespunzand atributelor subiective ale QoS din retelele conventionale,
sunt necesare.
La fel ca ~i in retelele traditionale, atributele QoS pentru WSN depind de aplicatie.
Cateva dintre posibilitatile tipice sunt:
Probabilitatea de detectarelcomuoicare a unui evenimeot
Care este probabilitatea ca un eveniment care a apiirut sa nu fie detectat sau, mai precis sa
nu fie comunicat unei destinatii a informatiei care este interesata de un astfel de
eveniment? De exemplu, ne-comunicarea unei alarme de incendiu ditre 0 statie de
supraveghere ar fi 0 eroare grava.
tn mod evident, aceasta probabilitate poate sa depinda, sau poate fi negociata in functie de
efortul suplimentar necesar pentru configurarea structurilor de retea care sa faca posibila
comunicarea unui astfel de eveniment (tabele de rutare, de exemplu) sau de surplusul de
timp de executie (frecvente de e~antionare, de exemplu).

~te pentru optimizare ~i valori ale perforrnantelor

71

Eroarea de clasificare a evenimentelor


..
.
Daca evenimentele trebuie nu doar detectate, ci ~i clasificate, eroarea de claslflcare trebUie
sa fie midi.
intiirzierea detecpei unni eveoimeot
. . '
.
Care este intarzierea dintre detectia unui evenirnent ~l comumcarea lUi catre anumlteltoate
destinatiile interesate?
Lipsa comunicarii
..
. '
in aplicatiile care cer comuniciiri periodice, probablhtatea rapoartelor nehvrate trebUie sa
fie mica.
precizia de aproximare
. "
Pentru aplicatiile in care se aproximeaza functii (de exemplu, apro~~ea temperatum ~a
funct ie de locatie, pentru 0 suprafatii data)~ care este. e~area relatlVa s~u ~?sol~tA, medle
sau maxima raportata la functia reala?1 In mod slIDllar, pentru aphcatllie m c~e. se
detecteazii rnargini, care este precizia de descriere a rnarginii? Pot fi ratate unele rnargml?
precizia de urmarire
Aplicati ile de urmiirire nu trebuie sa piarda obiectul de urmiirit; poziti~ comuni.c~ta ar
trebui sa fie cat mai apropiata posibil de pozitia reala, iar eroarea ar trebUi sa fie rntca. A.lt
aspect legat de precizia de urmarire este, de exemplu~ sensibilitatea la golurile de detectle
(zone/intervale de timp in care nu se poate face detecpa)[923].
3.2.2 Eficienta eoergetici
.
.
Activitatile de cercetare au aratat deja ca energla este 0 resursa pretloas.a m ret~lele de
senzori wireless ~i ca eficienta energetica ar trebui, prin urmare, sa reprez~te 0 Jm~a de
optirnizare evidenta. Este clar ca, ~olosind o. cantitate arb~trar~ de energle, maJ~r~tatea
metricilor QoS definite deja pot fi 1mbunatapte aproape atat ~at s~ dore~te. (preclZla ~e
aproximare ~i de urmarire sunt exceptii notabile, pentru ca ele depmd ~l de.densltatea retelel).
Prin urmare, punerea in balantA a QoS obtinute ~i a cantitatii. ~e energle ne~esara p~n~
obtinerea lor ar trebui sa determine 0 prima intelegere rewnabda a termenulUl de eficlenta
energetica.
Terrnenul "eficientA energetica" reprezinta mai degraba un termen umbrela pen~
multe aspecte diferite ale unui sistem, care trebuie diferentiate cu grija pentru a genera valon
efectiv masurabile ale performantelor. Cele mai des intalnite astfel de aspecte sunt:
Eoergia oecesari peotm receppooarea corecta a uoui bit
.
Cata energie, considerand toti consumatorii de pe parcurs, de la toate nodurile de salt, est~
folosita in medie pentru transportul unui bit de informatie (unitate d~ in~arcare) de.la ~ursa
la destinatie ? Aceasta este, adesea, 0 metrica utila pentru momtorlZarea penodlca a
aplicatiilor.
Eoergia oecesari peotm comuoicarea uoui evenimeot (unic) .
.,
In mod similar, care este energia medie folositll. pentru comumcarea unUi ev~nlII~ent?
Intrucat acel~i eveniment este comunicat, uneori, de mai mult~ surse, se o.bl~nUle~~e
normalizarea acestei masuri prin raportare doar la evenimente umc raportate (mformapa
redundanta despre evenimente deja cunoscute nu fumizeaza informatie suplimentara).
Compromisuri iotarziereleoergie
. .
Unele aplicatii detecteaza evenimente defini~e. ~~ "~rge~te", pentru care. se Justifica
sporirea investitiei de energie, in scopul comumcarll mal raplde a ~cestor evemment~. Intro astfel de situatie compromisul dintre intarziere ~i efortul suphmentar de energle este
interesant.
A

I in mod evident. aceasta necesitA ipoteze legate de funcpa de aproximat; funcpile discontinue sau funcliile a cAror prima
deli vatA este nelimitatA sunt imposibil de aproximat cu un numilr finit de senzoli.

72

Arhitectura retelei

2*

Durata de viatA reprezinta intervalul de timp pentru care reteaua este operationala sau
aJtf~1 spus, in~ervalul de tpnp in care i~i poate indeplini sarcinile (considerand 0 cantita~
data de energle stocatli). Inca nu este foarte cIar ciind se termina acest interval. Defmitii
posibile sunt:
Timpul pans Ia i~irea din functiune a unui prim nod
Cand i~i terrnina energia un prim nod din retea sau ciind se defecteaza ~i nu mai poate
functiona?

u;"O

~~

"0>
"'w
w"O

E!s

= '"
.B:S

"''0

~i!! a -1-------==-

c..::>

Jumitatea vietii unel retele


Ciind i~i termina energia sau nu mai functioneaza 50% dintre noduri? Orice alt procent

fIxat este Ia fel de aplicabil.

Timpul pans la divizare


Cand apare prima divizare a retelei in doua sau mai multe paqi care nu comunica intre
ele? Acest timp poate fI acel~i cu cel de oprire a unui prim nod (daca acesta era intr-o
pozitie de "pivot", sau poate fi mult mai indeplirtat daca topologia retelei este robusta.

Tlmpul pans la pierderea acoperirii


De obicei, daca desfii~urarea retelei este redundantii, iar senzorii care pot observa 0
r~giune .nu sunt strict focalizati pe locatia in care sunt plasati, inseamna ca fiecare punct
dm reglUnea de des~urare este observat de mai multe noduri-senzor. 0 posibila
caracteristica, in acest caz, este timpul la care, pentru prima data, orice zona din aria de
desta~urare nu mai este acoperita de observatiile niciunui nod.
Dacii. ~unt necesare k observatii redundante (in aplicatii de urmlirire, de exemplu),
defmltl~ cores~u~atoa:e a pierderii acoperirii ar fi data de primul moment de timp la
care once zona dm arIa de desfii~urare nu mai este acoperita de cel putin k nodurisenzor diferite.
Timpul pini Ia ratarea primei notificiri de eveniment
Divizarea unei retele poate fi considerata irelevanta daca partea "inaccesibila" a retelei
?u dor~te sa ~~mu?ice niciun eveniment celeilalte piirti. Prin urmare, 0 posibilli
mterpretare a dlVlzani, mai specifIca aplicatiei, este imposibilitatea comuniciirii unui
eveniment. Acest lucru se poate intampla fie pentru ca senzorul responsabil cu
detectarea s-a defectat, fie pentru ca a aparut 0 divizare care plaseaza sursa ~i destinapa
in douii partitii disjuncte.
Trebuie remarcat cli simularea duratelor de viatA a unei retele poate fi
difIcila de statistica.

problema

In mod evident, cu cat vor fi mai lungi aceste durate, cu atat reteaua va lucra mai bine.
Mai gene~al, este posibilli ~i 0 ??vire (complementara) asupra distributiei duratelor de viatii
ale noduriIo.r (c~e este .P~obablhtate~ c~ un nod s~ supravietuiascii 0 durata data de timp?)
sau asup~ tlffipilor reiativi de supravlelUrre a reteleI (Ia ce moment de timp mai functioneazli
un .anurrut procent de noduri?). Aceastii ultimli functie permite 0 apreciere intuitiva asupra
ma~ multor prot~coale specifice WSN, care tind sa sacrifice duratele maxime de viatA in
schimbul cre~teru duratelor scurte de viatii - este ,,accentuata caderea" (fig. 3.6).
.
Toate aceste mlisuri pot fi, desigur, evaluate doar prin considerarea unui set clar de
Ipoteze legate de caracteristicile consumului de energie ale unui nod dat, despre ,,inclircarea"
realii a retelei (cand ~i unde se intampla evenimente, de exemplu) ~i, de asemenea, despre
comportarea canalului radio.

73

JPncipii de proiectare a WSN

Durata de viati a retelei

Ourata de Vlata

Figura 3.6 Daua. curbe de probabilitate pentru un nod care dep~e~te 0 durata. de via~ data. - curba
punctata. arata. un compromis rnai bun intre durata minima de viata. ~i valoarea redusa. a duratei
rnaxime de via~

3.2.3 Scalabilitate
Scalabilitatea reprezintli abilitatea de a pastra caracteristicile de performanta
indiferent de mlirimea retelei. Atunci cand 0 WSN poate contine mii de noduri, scalabilitatea
este 0 cerintii, evident, indispensabila. Scalabilitatea este afectata de orice construcpe care
impune stliri defmite global, a~a cum sunt adresele sau tabelele de rutare care trebuie pastrate.
Prin urmare, nevoia de a limita aceasta informatie este impusii ~i merge miina in mana cu
limitlirile resurselor nodurilor-senzor, mai ales in ceea ce prive~te memoria.
Necesitatea unei scalabilitiiti extreme are consecinte directe asupra proiectiirii
protocolului. In cazul retelelor mici, a~ cum se va discuta in paragrafuI3.3.1, apare, adesea,
o sciidere a performantelor sau a complexitatii. Arhitecturile ~i protocoalele trebuie sli
implementeze suportul adecvat pentru scalabilitate, mai degraba decat sa fIe cat se poate de
scalabile. Aplicatiile care contin cateva zeci de noduri ar putea admite solutii mai efIciente
decat aplicapile cu mii de noduri; aceste aplicapi mai mici ar putea fi, in primul rand, mai
frecvente. Cu toate acestea, un volum considerabil de activitate de cercetare a fost investit in
arhitecturi ~i protocoale scalabile.

3.2.4 Robustete
Legat de QoS ~i, intr-o oarecare masura, de cerintele de scalabilitate, retelele de
senzori wireless trebuie sa aiba 0 robustete adecvata. Ele nu trebuie sa devina nefuncponale
doar pentru ca un numlir limitat de noduri au rlimas tara energie sau pentru cli s-au schimbat
cOnditiile de mediu ~i legaturile radio existente dintre douli noduri s-au inrliutiitit - dacli se
. poate, aceste defectiuni trebuie compensate, de exemplu, prin giisirea altor rute. 0 evaluare
precisa a robustepi este difIciIli in practicii ~i depinde, mai ales, de modelele de defectare ale
nodurilor ~i ale legaturilor de comunicatie.

3.3 Principii de proiectare a WSN


Suportul corespunzator pentru QoS, eficienta energetica ~i scaiabilitate sunt
deziderate de proiectare ~i optimizare pentru retelele de senzori wireless. Din pacate, din
formularea dezideratelor nu rezulta ~i ideile despre cum se structureazii 0 retea care sa Ie
satisfacli. Cateva principii de bazli, care pot fI utile in proiectarea protocoalelor de retea, au
fost elaborate; descrierea din acest paragraf urmiire~te, Partial, lucrliriIe [246, 699]. Cu wate
acestea, recomandarea generala de a avea in vedere intotdeauna nevoile concrete ale
aplicatiei este valabilli ~i in acest caz; pentru fiecare dintre aceste principii de baza existii
exemple in care utilizarea lor ar genera solutii mai putin performante.

74

Arhitectura retelei

3.3.1 Organizarea distribuiti


Scalabilitatea, robustetea ~i, intr-o oarecare masura, celelalte tinte de optimizare
impun organizarea distribuita a retelei. Aceasta inseamna eli nu exista 0 entitate centralizata
de serviciu - 0 astfel de entitate ar putea, de exemplu, controla accesulla mediu sau ar putea
decide rutarea, ~a cum lucreaza task-uriIe unei statii de baza din retelele celulare mobile.
Dezavantajele unei astfel de abordari centralizate sunt evidente, pentm ca ea contine puncte
centrale, sensibile la riscul de defectare, ~i pentru ca este greu de implementat intr-o retea
radio, in care participantii au doar domenii limitate de comunicatie. Mai degraba, nodurile
unei WSN organizeaza prin cooperare reteaua, folosind algoritmi ~i protocoale distribuite.
Auto-organizarea este un termen folosit free vent pentru acest principiu.
Atunci cand 0 retea este organizata distribuit, este important de ~tiut ca abordarea are
~i inconveniente. In multe situatii, 0 abordare centralizata poate genera soluW care sa lucreze
mai bine sau sa necesite mai putine resurse (energie, in special). 0 posibilitate de a combina
avantajele celor doua alternative este folosirea localizata a principiilor abordarii centralizate,
pentru selectarea dinarnica, din setul de noduri "egale", a unor anumite noduri care sa-~i
asume responsabilitatile unor agenti centralizati, spre exemplu, sa organizeze accesul la
mediu. Astfel de alegeri genereaza 0 ierarhie, care trebuie sa fie dinamica: procesul de
alegere ar trebui repetat continuu ca nu cumva sa fie supraincarcate resursele nodurilor
selectate sau nodurile selectate sa rarnana rna energie, iar dezavantajele privind robustetea chiar ~i numai locale - ale unor astfel de ierarhii se manifesta implicit. Regulile specifice de
alegere ~i conditiile de declan~are a actualizarii selectiei variazii considerabil, in functie de
scopul in care sunt folosite astfel de ierarhii. CapitoluI 10 va trata pe larg problema
structuriirii unor astfel de ierarhii intr-o maniera distribuita.
3.3.2 Prelucrarea in retea
Atunci cand reteaua este organizata distribuit, nodurile din retea transfera pachete sau
executa programe de aplicatie, dar sunt implicate activ ~i in luarea deciziilor legate de modul
de functionare a retelei. Aceasta este 0 forma specifica de prelucrare a informatiei in retea ~i
este limitata doar la informatia proprie retelei. Conceptul poate fi extins prin includerea in
procesul de prelucrare a informatiilor ~i a datelor care sunt vehiculate in retea, transformand
astfel prelucrarea in retea intr-un principiu de proiectare de prima importanta.
In acest moment exista diteva tehnici de prelucrare in retea ~i, prin definitie,
abordarea este deschisa oricarei extensii - este utila orice forma de prelucrare a datelor care
spore~te performantele unei aplicatii. In continuare sunt prezentate exemple ale unor astfel de
tehnici; ele vor aparea ~i in alte capitole ale ciirlii, in special in capitolul 12.
Agregarea
Cea mai simpla, probabil, tehnica de prelucrare in retea este agregarea. Se presupune
ca 0 destinatie este interesata sa obtina rezultatele unor masurari periodice de la toti senzorii;
in acel~i timp, nodul destinatie verifica doar daca valoarea medie s-a modificat sau daca
diferenta dintre valorile minima ~i maxima este prea mare. In acest caz, in mod evident, nu
este necesar transportul prin retea, catre destinatie, a citirilor de la toti senzorii, flind
suficienta, in schimb, doar transmiterea valorii medii sau a valorilor maxima ~i minima.
Tinand cont de concluzia paragrafului 2.3, cum ca transmiterea datelor este mult mai
costisitoare chiar decat prelucrarile complexe, se constata beneficiile sernnificative, in
privinta eficientei energetice, ale abordiirii. Numele agregare rezulta din faptul ca in nodurile
intermediare, dintre surse ~i destinatii, informatia este agregata intr-o forma condensata din
informatiile venite de la nodurile indepartate de destinatie (~i, probabil, din propriile citiri ale
nodului care face agregarea).

J'rincipii de proiectare a WSN

75

In mod evident, functia de agregare utilizata in nodurile intermediare trebuie sa


indeplineasca anumite conditii, ~a incat rezultatul sa fie sernniticativ; foarte important este
faptul ca aceasta functie trebuie sa fie compozabila. 0 clasificare mai detaliata [528] a
functiilor de agregare introduce criterii in baza carora functiile sunt: sensibile la duplicate sau
insensibile, de comprimare sau de selectare de valori, monotone sau ne-monotone, algebrice
sau holistice (0 discutie mai detaliata poate fi gasita in paragraful 12.3). Functii ca medie,
numarare sau minim pot profita din plin de agregare; functiile holistice, mediana de exemplu,
nu se preteaza de loc la agregare.
Fig. 3.7 ilustreaza ideea de agregare. In partea stanga mai multi senzori transmit
rezultate unei destinatii, folosind comunicatia multi-salt. In total, sunt necesare 13 mesaje
(numerele din figura indica numarul de mesaje care circula printr-o legatura data). Atunci
cand nodurile marcate realizeaza agregarea - de exemplu, prin calcularea valorilor medii
(prezentata in partea dreapta a figurii) - sunt necesare doar 6 mesaje.

I'~

Figura 3.7 Exemplu de agregare


Provocllrile, in acest context, includ raspunsuri la cum se determina locatia in care se
face agregarea rezultatelor ~i de la care noduri, cat de mult se a~teapta aceste rezultate, care
este impactul pachetelor pierdute.
Codarea surselor distribuite ~i compresia distribuita
Agregarea comprima ~i sacrifica, in acela~i timp, informatiile legate de valorile
masurate, cu scopul de a nu trebui sa transmita toti bitii de date de la surse catre destinatie .
Este posibila reducerea numarului de biti transmi~i (in comparatie cu transmiterea simpla a
tuturor bitilor) ~i transmiterea, in acel~i timp, a informatiilor complete legate de rezultatele
date de senzori, la destinatie?
De~i intrebarea suna surprinzator la inceput, ea poate avea, intr-adevar, un riispuns
pozitiv. Riispunsul este determinat de actiunile de codare ~i compresie, cunoscute de la
retelele conventionale, in care este investit mult efort pentru codarea, de e~emplu, a unei
secvente video ~a incat sa fie redusa largimea de banda necesara [901]. In cazul WSN
problema este u~or diferita prin aceea ca exista interesul codllrii informatiei furnizate de mai
multi senzori, nu doar de 0 singura camera video; pe de alta parte, schemele de codare
traditionale au tendinta sa depuna mult efort in codare, efort ce ar putea fi prea mare, din
punct de vedere al puterii de calcul, pentm nodurile-senzor simple.

76

Arhitectura rete1eL

Cum poate fi exploatat faptul ca informatia este fumizata de mai multi senzori pentru.
a u~ura codarea? Dad senzorii sunt interconectati ~i pot schimba date intre ei. atunci acest
lucm poate fi imaginat (folosind algoritmi de compresie relativ standard), dar desigur este
lipsit de sens. Prin urmare. este necesar un rezultat implicit al imbinlirii informatiilor celor doi
senzori. Trebuie reamintit ca senzorii sunt plasati intr-un mediu fizic (real) ~i. deci. este foarte
probabil ca rezultatele de la senzori adiacenti sa fie foarte asemanatoare; ele sunt corelate.
Intr-adevm-,o astfel de corelatie poate fi exploatatii, ~a incat sa nu fie nevoie sa se transmita
pur ~i simplu "suma" datelor. renuntiindu-se la surplusul rezultat prin corelare. Baza teoretica .
este data de teorema enuntata de Slepian ~i Wolf [774], care Ie poarta numele. Lucrari
interesante care cuprind prezentari generale sunt [653. 90]].
Activitatea bazata pe teorema Slepian-Wolf este un exemplu de exploatare a corelarii
spatiale. care apare frecvent intre rezultatele senzorilor. atata timp cat reteaua este suficient
de densa. in comparatie cu derivata functiei observate ~i cu gradul de corelare dintre citirile
din cele doua locuri. Corelatia temporala poate fi folosita in protocoaleIe retelelor de senzori
in acel~i feI.
Prelucrarea distribuiti ~i prin colaborare a semnalelor
Abordarile legate de prelucrarea in retea discutate piina acum n-au folosit de loc
abilitatile de prelucrare ale nodurilor-senzor sau Ie-au folosit doar pentru operatii triviale.
cum ar fi medierea sau gasirea unui maxim. Atunci cand sunt de Iacut prelucrm-i complexe
asupra unui anumit volum de date, ar putea fi. in continuare. mai eficient energetic sa se
calculeze aceste functii in nodurile-senzor. in ciuda puterii lor limitate de prelucrare. daca, in
sehirnb. poate fi redus volumul de date care este de comunicat.
Un exemplu privind acest concept este calculul distribuit al Transformarii Fourier
Rapide (FFT = Fast Fourier Transform) []52]. In functie de locul in care se afla datele de
intrare. sunt disponibili algoritmi diferiti pentru calculul FFT intr-o maniera distribuita,
algoritmi care apeleaza la diverse forme de compromis intre complexitatea prelucrm-ii locale
~i nevoia de comunicatie. In principiu, solutia este similara proiectlirii unui algoritm pentru
prelucrare paralelii. Oricum, in situatia de fata, nu doar intiirzierea in comunicatie, ci ~i
consumul de energie pentru comunicatie ~i prelucrare sunt parametri relevanti. de care
depinde alegerea algoritmului.
Astfel de prelucrliri distribuite sunt aplicabile la rnajoritatea tipurilor de algoritmi
dedicati prelucrlirii semnalelor; exemple tipice sunt aplicatiile de asigurarea selectivitatii
spatiale (beamforming) ~i cele de urmlirirea unei tinte. Zhao ~i Gubias [924] au realizat 0
buna prezentare generalii a domeniului.
Cod mobil/retea bazati pe agenti
Aviind posibilitatea de a executa programe in retea. pot fi folosite ~i alte paradigme de
programare sau modele de prelucrare. Un astfel de model este dat de ideea de cod mobil sau
retea bazati pe agenp. Ideea este de a avea 0 reprezentare mica ~i compacta a codului
program, care sa fie suficient de mica pentru a putea fi transrnisa de la un nod la altuI. Codul
este executat local, de exemplu pentru coleetarea rezultatelor masurlirilor, ~i apoi este trimis
mai departe catre alt nod. Ideea a fost folosita in medii diverse; un exemplu clasic este acela
al unui agent software care. pentru a determina cel mai bun traseu de calatorie posibil. este
trirnis sa sara succesiv dintr-un calculator al unui agent de turism in altul ~i, eventual. este
~teptat sa se intoarca la utilizatorul care a lansat cererea Exista un volum foarte mare de
lucrliri disponibile despre cod mobil/agenti software in general; lucrlirile [98. 176, 892] sunt
de vAzut. 0 abordare rnai noua a acestui concept este considerarea solutiilor inspirate din

..frincipii de proiectare a WSN

77

sisteme biologice, in special inteligenta roiului pentru grupuri de entitati simple care
lucreazii impreuna pentru a realiza un deziderat eomun [86. 220].
In retelele de senzori wireless agentii mobili ~i conceptele legate de ei au fost avuti in
vedere in diverse contexte, mai ales cand a fost yorba de rutarea unor cereri sau de fuziunea
datelor; vezi, de exemplu [96. 99, 207, 663, 664, 665, 829]. De asemenea. pentru WSN. au
fost propuse ~ini virtuale. care au un Iimbaj nativ ee admite 0 reprezentare compacta a
majoritatii operatiilor uzuale ce pot fi executate de catre un cod mobil in WSN, perrnitiindu-i
codului sa fie rnic [481].
3.3.3 Fidelitate adaptivi ~i precizie
Paragraful 2.3.4 a prezentat deja, in cazul unui singur nod, notiunea de dependentii a
fidelitiit ii rezultatelor prelucrarii de cantitatea de energie disponibila pentru prelucrarea
respectiva. Notiunea poate ~i trebuie extinsa de la un singur nod la toata retea~a [246].
Ca exemplu, se considera 0 aplicatie de tip aproximare de functie. In mod evident,
atunci cand la aproximare participa mai multi senzori, functia este evaluata in mai multe
puncte, iar aproximarea este mai buna. In schimb, operatia cere mai multa energie. Exemplul
poate fi extins la aplicatii pentru detectarea de evenimente sau la aplicatii de urmlirire. ~i in
general la WSN.
Prin urmare. aplicatia decide gradul de precizie al rezultatelor (presupuniind ca
aplicatia suportii rezultate aproximative) ~i este datoria protocoalelor de comunicatie sa
mcerce sa realizeze cel putin aceasta precizie, cat de eficient energetic este posibiI. De altfel,
aplicati a trebuie sa poata sa-~i adapteze cerintele la starea curenta a retelei, data de numarul
de noduri care s-au defectat deja, de cantitatea de energie care poate fi recuperata din mediu,
de eonditiile de functionare (daca s-au intiirnplat evenimente critice de curand) ~i ~a mai
departe. A~dar aplicatia are nevoie de 0 reactie din partea retelei, care sa contina starea
curenta a retelei, pe baza clireia poate lua decizii de adaptare.
Dar, ~a cum a fost discutat deja in contextul metricilor de evaluare a QoS specifice
WSN, varietatea mare de aplicatii WSN face ca aparitia unei interfete universale pentru
formularea acestor cerinte sa reprezinte realmente 0 provocare, liisand deoparte protocoalele
de eomunicatie care implementeaza aceste decizii. Aceasta este, in continuare, una dintre
problemele importante de cercetat in domeniul WSN.
3.3.4 Centrarea pe date
. Adresarea datelor, nu a nodurilor
In retelele traditionale eomunicatia este concentrata asupra relatiei dintre cele doua
elemente care comunica intre ele - transrnitatorul ~i receptorul de date. Intr-o retea de senzori
wireless, pe de alta parte, 0 aplicatie nu este interesata atat de mult de identitatea unui anumit
nod-senzor, fiind mai mult interesata de informatia reala despre mediul fizic pe care 0
comunica. Acest caz apare, in special, atunci eand reteaua este desta~urata redundant, ~a
meat oricare dintre evenimente poate fi detectat ~i comunicat de mai multe noduri - nu este
treaba aplicatiei sa ~tie precis care dintre noduri furnizeaza datele. Aceasta solutie, in care nu
este importanta identitatea nodurilor, datele fiind in centrul atentiei. se nume~te retea
centrati pe date. In cazul unei aplicatii, aceasta inseamna ea este nevoie de 0 interfatii in
care cererile de informatie sa adreseze datele, nu nodurile. Setul de noduri implicat intr-o
adresare centratii pe date are implicit proprietatea ca un nod poate raspunde cu date la 0
astfel de adresare.
Pentru ilustrarea conceptului se considera exemplul cu urmlirirea elefantului din fig.
3.5. Intr-o structura centrata pe date tot ceea ce trebuie sa faca aplicatia este sa-~i formuleze

78

Arhitectura retelel

dorinta de a fi informata despre evenimente de un anumit tip - "prezenta elefantului'"


noduril~ din retea care poseda "detectoare de elefant" sunt informate implicit despre aceast~
cerere. Intr-o retea centrata pe identitate, nodul solicitant va trebui sa giiseasca, intr-un anumit
fel, toate nodurile dotate cu functia de detectie respectiva ~i sa Ie adreseze explicit. Un alt
exemplu pome~te de la faptul ca este utilii considerarea localiei nodurilor ca 0 proprietate ce
define~te apartenenta la un anumit grup. in acest caz, exemplul tipic este dorinta de a
comunica cu toate nodurile de pe 0 suprafalii data pentru a determina, sa zicem, temperatura
(medie) masurata de toate nodurile din camera de zi a unui apartament.
Structurile de retea centrate pe date permit arhitecturi de retea mult diferite falii de
retelele traditionale centrate pe identitate. Mai intai, acesta este argumentul suprem in'
favoarea unor tehnici de prelucrare in retea, cum sunt fuziunea datelor ~i agregarea
Adresarea centrata pe date permite ~i expresii simple pentru relatiile de comunicatie - nu mai
este necesara diferentierea relatiilor unu la unu, unu la multi, multi la unu sau multi la multi,
pentru ca setul de noduri participante este definit implicit. In plus falii de aceasta decuplare in
raport cu identitatile, adresarea centrata pe date permite ~i 0 decuplare in timp, pentru cli
cererea de fumizare de date nu precizeaza intervalul de timp pentru raspuns, proprietate care
este utila in aplicatii pentru detectare de evenimente, de exemplu.
Pe Ianga furnizarea unui mod mai natural de exprimare a cererilor de catre 0 aplicalie,
structura de retea ~i adresarea centrate pe date constituie 0 solutie care imbunatate~e
performantele, in special eficienta energeticii, in WSN. Un motiv este speranta ca soluliile
centrate pe date pot fi extinse mai u~r, implementiirile fiind posibile prin folosirea doar a
informatiei locale despre vecinii directi. Un alt motiv ar putea fi integrarea mai u~oara a
notiunii de precizie adaptiva intr-un ansamblu centrat pe date, pentru ca datele ~i precizia
dorita pentru ele pot fi exprimate explicit; nu este suficient de clar modul in care se
formuleazii cerintele de precizie intr-o retea centrata pe identitate, ca sa nu mai vorbim de
implementare. Acesta este, in continuare, un obiectiv al cercetiirii actuale.
Oppuni de implementare pentro strocturi de retea centrate pe date
Exista cateva modalitali de a face din notiunea abstracta ,,retea centrata pe date" 0
solutie concreta. Fiecare dintre modalitati implica un anumit set de interfete care sa fie
utilizate de aplicatie. Cele mai importante trei solutii sunt schitate pe scurt aici ~i, apoi,
discutate mai detaliat in capitolele urrniitoare.
Retele suprapuse ~i tabele hash distribuite
Exista unele asemaniiri evidente intre binecunoscutele aplicatii cu parteneri egali [55,
480, 574, 608, 842], ~a cum este partajarea fi~ierelor, ~i WSN: in ambele cazuri
utilizatoruVsolicitantul este interesat doar de cautarea ~i obtinerea datelor, nu ~i de sursa lor;
cererea de date ~i disponibilitatea lor pot fi decuplate in timp; ambele tipuri de retele pot fi
extinse la numere mari de statii.
in structurile cu parteneri egali, 0 solutie de cautare ~i preluare a datelor de la 0 sursa
necunoscutii este aldl.tuirea unei retele suprapuse prin implementarea unui tabel hash
distribuit (DHT = Distributed Hash Table) [686, 704, 792, 922]. Datele solicitate pot fi
identificate printr-o cheie data (hash), iar DHT va fumiza una sau mai multe surse pentru
datele asociate cu cheia respectiva. Caracteristica esentiala a solutiei este data de faptul ca 0
cautare eficienta a sursei de date se realizeaza in O(1og n) p~i, unde n este numiirul de
noduri, chiar ~i numai cu informatia de localizare distribuita despre locul in care este
memor~ta informatia intr-o retea cu legaturi pe perechi (peer to peer) intre parteneri egali.
In ciuda acestor asemaniiri, exista ~i unele diferente semnificative. Mai intai nu este
elar modul in care 0 cheie pentru DHT, mai degraba statica, ar putea sa corespunda cererilor

Principii de proiectare a WSN

79

;ametrizate, mai dinamice, din WSN. In al. doil:a. rand, ~i. chiar mai i~portant, D~ ,care
pro vin din structura de baza a retelelor IP, tmd sa Ignore dlst~ta!num~.ul de sal~un dmtre
doua noduri ~i sa considere nodurile adiacente doar pe baza mformat1el semantlce despre
cheile lor memorate. Aceasta comportare care nu tine cont de numiirul de salturi esle
inacceptabila pentru WSN, unde fiecare salt adauga un efort suplimentar de comunicatie.
Exista activitati de cercetare in desr~urare legate de luarea in considerare ~i a topologiei
rete lei de baza [460, 683, 846], sau a pozitiilor nodurilor [685, 760], atunci cand se
construie~te reteaua suprapusa, dar aplicabilitatea cercetiirii la WSN este, in continuare,
deschisa. Capitolul 12 va trala mai detaliat aceste abordiiri.
Publicarelabonare (publish/subscribe)
Separarea necesarii, atat in timp, cat ~i ca identitate, a unui nod destinatie care solicita
informat ie in raport cu actiunea de fumizare a acestei informatii nu se potrive~te tocmai bine
cu caracteristicile sincrone ale unui protocol cerere/riispuns. Ceea ce este necesar, mai
degrabii, este 0 modalitate de a exprima nevoia de anumite date ~i livrarea lor, situatie in care
datele sunt cele specificate ~i nu entitatile care Ie fumizeaza.
Aceasta comportare este realizatii printr-o aOOrdare publicarelabonare [251]: orice
nod interesat de un anumit tip de date se poate abona la el, iar orice nod poate publica date,
impreunii cu informatia despre tipullor. Dupa 0 publicare, toti abonalii la acel tip de date sunt
atentionali cu privire la noile date. Exemplul cu elefantul este, in acest caz, u~r de aOOrdat
datoritii nodurilor destinatie care se aOOneaza la evenimentul "elefant detectat"; orice nod
care detecteaza elefantul poate publica acest eveniment la orice moment de timp ulterior.
Daca un aOOnat nu mai este interesat, el poate renunfa La abonare pentru orice tip de
evenimente ~i, prin urmare, nu va mai fi atentionat pentru acele evenimente. Este evident ca
aOOnarea ~i publicarea se pot intampla la momente diferite de timp, iar aOOnatii ~i cei care
publica nu trebuie sii-~i cunoasca unii altora identitatile .
Implementarea conceptului abstract de publicare/abonare della informatie se poate
face in diverse moduri. 0 posibilitate este utilizarea unei entitiili centrale in care sa fie
corelate publiciirile ~i aOOniirile, dar, in mod evident, solutia este necorespunzatoare pentru
WSN. 0 solutie distribuita, de~i mult mai complicatli, este preferabila.
Expresivitatea descrierilor datelor (numele lor) folosite pentru corelarea publiciirilor ~i
aboniirilor, este ~i ea relevantii. 0 prima idee este folosirea de ,,subiecte explicit~". sau de
cuvinte cheie ca nume, care trebuie defmite in avans - datele publicate sunt acceslbile doar
aOOniirilor care au acel~i cuvant cheie (ca in exemplul cu "elefant detectat" de mai sus).
Aceastii aOOrdare bazata pe subiect poate fi extinsa la scheme ierarhizate, caz in care
subiectele sunt aranjate intr-un arOOre; 0 aOOnare la un anumit subiect inseamna ~i interes falii
de toate subiectele descendente. 0 schema mai generala de atribuire de nume permite
formularea unor conditii de potrivire, intre abonari ~i publiciiri, ca predicate generale despre
continutul publiciirii; schema poarta numele de publicare/abonare bazati pe conpnut
(pentru introducere ~i prezentare generala vezi lucrarea [123] ~i referintele pe care Ie contine).
in practica, predicatele generale referitoare la continut sunt destul de greu de
gestionat, fiind de preferat expresii limitate (numite ~i fiLtre) de forma (atribut, valoare,
operator), unde atribut corespunde subiectului, prezentat mai sus, (temperatura, de
exemplu) care poate lua valori; valoare este 0 valoare concreta, 2S"C, de exemplu, sau 0
variabila formala (ALL sau ANY), iar operator este un operator relational de tipul ,,=", ,~",
,,~'. De altfel, acest formalism este foarte comod de aplicat la exprimarea cerinte lor de
precizie sau ca suport al masuriirilor periodice.

80

Arhitectura retelei

Intrebarea care mmane este unde se trimit mesajele de publicare sau de abonare dacli
s-a optat pentru 0 abordare descentralizata, pentru ca simpla inundare a retelei cu tOate
mesajele face practic imposibila atingerea scopului. Muhl ~i altH [576] au elaborat 0
prezentare generala a diferitelor abordliri, de exemplu, inundarea cu abonari sau exploatarea
informatiei cuprinse in fIltrele bazate pe continut, pentru limitarea propagarH mesajelor [121,
122,575].
Structura de retea de tip publicarelahonare este 0 abordare foarte populara pentru
WSN. In fapt, unele dintre cele mai populare protocoale sunt implementari ale acestui
principiu ~i sunt diseutate detaliat in partea a II-a, mai ales in capitolul12.

Baze de date

o abordare oarecum diferitl!. a WSN este considerarea lor ca baze de date (dinamice)
[269, 303, 374, 887]. Aceasta abordare se potrive~te foarte bine cu ideea de utilizare a
organizarii centrate pe date a protocoalelor de retea. Interesul pentru anumite aspecte din
mediul fizic, supravegheat de 0 WSN, este echivalent eu formularea unor interogliri intr-o
baza de date.
Cuprinderea retelelor de senzori in cadrul mai general al bazelor de date relationale se
poate face prin considerarea ~enzorilor ca elemente ale unui tabel virtual asupra cl!.ruia pot fi
aplicati operatori relationali. In acest caz, extragerea valorii medii a temperaturii, calculatl!. pe
baza valorilor date de toti senzorii dintr-o anumitl!. camerl!., poate fi scrisa simplu, a~a cum se
vede in listing-ul 3.1 [528]; solutia ar trebui sa nu surprinda pe niciunul dintre cunoscl!.torii
limbajului SQL (Standard Query Language).

Listingul 3.1 Exemplu de cerere a unor citiri de la senzori bazatA pe SQL


SELECT AVG(temperature)
FROM sensors
WHERE location = "Room 123"

o astfel de procedura de interogare bazatl!. pe SQL, aplicata unei WSN, poate fi


extinsl!. la 0 interfatii (u~or de inteles) cu reteaua de senzori, care sl!. fie capabila sa exprime
modelele de interactiune cele mai reprezentative cu 0 WSN. Oricum, nu este suficient de dar
modul in care este transpusa interfata in protocoalele reale de retea care 0 implementeazli ~i
care pot furniza rezultatele unor astfel de interogari. intr-o bazl!. de date relaponalii
traditionall!. implementarea unei interogliri este realizatli prin alclituirea unui plan de execupe;
acel~i lucru este necesar ~i aici. In acest caz, insli, planul de executie trebuie sl!. fie distribuit
~i trebuie sli tinli seama, in mod explicit, de costurile de comunicape.
3.3.5 Exploatarea infonnatiei de localizare

o altl!. tehnicl!. utill!. este exploatarea informatiei de localizare de clitre protocoalele de


comunicatie, atunci cand ea exista. intrucat localizarea unui eveniment este 0 informape
cruciall!. pentru multe aplicatii, trebuie sli existe mecanisme de determinare a locatiilor
nodurilor-senzor (~i a evenimentelor observate, daca se poate); ele sunt discutate in detaliu in
capitolul 9. in cazul in care este disponibila 0 astfel de informatie, proiectarea ~i functionarea
protocoalelor ~ de cOlnunicatie se simplificii, iar eficienta lor energeticli se mare~te
considerabil. In partea a II-a vor fi prezentate diverse exemple pentru protocoale diferite.
3.3.6 Exploatarea modelelor de activitate
Modelele de activitate intr-o WSN se diferentiazl!. tot mai mult fatl!. de cele din retelele
traditionale. Chiar dacl!. este adevarat ca rata medie a datelor, pentru un interval lung de timp,

Principii de proiectare a WSN

81

poate fi foarte micl!. atunci eand evenimentele de comunicat apar foarte rar, situatia se
schimba dramatic atunci dind se intampla ceva. Din mornentul in care a aparut un eveniment,
el poate fi detectat de un numar mare de senzori, determinand 0 activitate intensa ~i cauzand
binecunoscutul efect de "du~ de evenimente". Prin urmare, proiectarea protocolului trebuie sa
poata gestiona astfel de intensificliri rapide de trafic prin comutarea intre modul de activitate
redusli ~i cel de activitate intensli.

3.3.7 Exploatarea eterogenitiitii


Exploatarea eterogenitl!.tii intr-o retea este legata de exploatarea modelelor de
activitate. Nodurile-senzor pot fi eterogene ca ~i constructie, adica existl!. noduri care pot avea
baterii mai puternice, dispozitive de comunicatie cu bataie mai lunga sau putere rnai mare de
prelucrare. Ele pot fi eterogene ~i dupli cum evolueazl!., adicl!., de~i toate nodurile pornesc din
stan "egale", existl!. noduri care trebuie sl!. execute mai multe task-uri in timpul functionarii
rete lei ~i, prin urmare, i~i epuizeaza resursele de energie, in timp ce alte noduri au oportunitati
mai bune de a recupera energie din mediu (nodurile plasate la umbrl!. sunt dezavantajate
atunci cand se folosesc celule solare, de exemplu).
Eterogenitatea in retea, fie ca se datoreazl!. constructiei, fie modului in care evolueazii,
este, in acel~i timp, 0 povara ~i 0 oportunitate. Oportunitatea se manifesta prin atribuirea
asimetrica a task-urilor, nodurile cu mai multe resurse sau functionalitati primind spre
executie task-urile mai pretentioase. Spre exemplu, nodurile cu mai multli memorie sau cu
procesoare rnai rapide sunt mai potrivite pentru agregare, nodurile cu rezerve mai mari de
energie pentru coordonare ierarhicl!. sau nodurile care au dispozitive cu hataie radio mai lunga
ar trebui sl!.-~i foloseasca energia pentru comunicatii pe distante mari, caz in care
comunicapile pe distante mai scurte sunt preluate de alte noduri. Povara este datli de faptul cli
atribuirile asimetrice de task-uri nu pot fi, de obicei, statice, ci trebuie reevaluate pe miisura
ce timpul trece ~i starea nodului/retelei evolueazli. Reatribuirea task-urilor, in schimb, este 0
activitate care cere resurse ~i se efectueaza doar daca beneficiile sunt pe ml!.surli.

3.3.8 Stive de protocol bazate pe componente ~i optimizare inter - nivel

In final, este necesara abordarea aspectelor de implementare a protocoalelor de


comunicatie in WSN. Paragraful 2.3.3 a prezentat deja cele douli alternative pentru modelele
de implementare a protocoalelor in WSN, ~i anume modelul bazat pe componente ~i modelul
bazat pe niveluri. Ceea ce ramane de defmit este, in principal, 0 colectie implicitl!. de
componente, dintre care nu toate trebuie sli fie mereu disponibile la orice moment de timp pe
toate nodurile, dar care pot forma "un set de unelte" de baza cu care sa se construiascl!.
protocoale ~i algoritmi.
In fapt, majoritatea capitolelor din partea a II-a se ocupli de astfel de blocuri
functionale. Toate retelele de senzori wireless - chiar dacli sunt simple - au nevoie de forme
de protocoale pe nivelurile2 fizic, MAC ~i legatura de date; vor exista retele de senzori
wireless care au nevoie ~i de functionalitl!.tile nivelurilor rutare ~i transport. De altfel,
"modulele de supon", ~a cum sunt sincronizarea in timp, comanda topologiei sau
localizarea, pot fi utile. Peste aceste componente "de bazli" pot fi construite functionalitl!.t i
mai abstracte. Ca 0 consecintii, setul de componente care sunt active pe un nod poate fi
complex, ~i se va schimba de la aplicatie la aplicatie.
Componentele protocolului vor interactiona ~i intre ele in doua moduri esential
diferite [330]. Un mod este schimbul simplu de pachete de date, care sunt transferate de la 0
componenta la alta, dupa ce sunt prelucrate de diferite protocoale. Cel de-al doilea tip de
2 ~i aceste componente nu fonneazA un nivel in sensul strict al cuviintului. va fi util in continuare sli ne referim la
funcponalitatea respectivli ca $i la. s4 zicem. un nivel fizic.

82

Arhitectura retelei

83

jnterfete ale serviciilor in WSN

interactiune este schimbul de inforrnatie intre niveluri.


Posibilitatea de a schimba informatie intre niveluri reprezinta un avantaj important
pentru optimizarea protocolului, cu toate cli exista ~i unele riscuri. Kawadia ~i Kumar [412],
de exemplu, precizeaza ca proiectarea imprudenta a schimburilor inter-nivel poate conduce la
bucle de reactie, punand in pericol functionalitatea ~i performantele intregului sistem Aceste
aspecte vor fi avute in vedere la proiectare, ~a incat sa fie evitate buclele de reactie nedorite.

3.4 Interfete ale serviciilor in WSN


3.4.1 Structurarea aplicapeilinterfetelor stivei de protocoale
Luand in considerare 2.3, discutia despre un sistem de operare bazat pe componente ~i
stiva de protocoale ofera deja 0 posibilitate de abordare a unei aplicatii: este doar 0 alta
componenta care poate interactiona direct cu celelalte componente, folosind orice specificatie
de interfatli existenta intre ele (structura comandii/eveniment a TinyOS, de exemplu).
Aplicatia ar putea contine chiar ~i cateva componente, integrate in diverse pozitii in stiva de
protocoale. Abordarea are unele avantaje: evolueaza in sensu1 dat de structura generala a
protocolului, perrnite introducerea simpla a codului specific aplicatiei pe diverse niveluri in
WSN ~i nu are nevoie de definirea unei interfete de serviciu specifice, abstracte. Mai mult, 0
astfel de integrare precisa ii perrnite programatorului aplicatiei un control foarte fm asupra
tipurilor de protocoale (componente) de ales pentru un anumit task; de exemplu, este posibilii
alegerea dintre rnai multe protocoale de rutare a celui care se potrive~te cel rnai bine pentru 0
aplicatie data, prin apelarea serviciilor acestei componente.
Generalitatea ~i flexibilitatea sunt, in acel~i timp, ~i potentiale dezavantaje ale
abordarii. Perrnisiunea acordata programatorului aplicatiei de a interveni in stivele de
protocoale ~i in structura interna a sistemului de operare trebuie avuta in vedere cu multa
atentie. In retelele traditionale, ~a cum este Internet-ul, programatorul aplicatiei poate apela
serviciile retelei prin intermediul unei interfete general acceptate: sockets [791]. Interfata
contine solutii clare pentru gestionarea conexiunilor, transrniterea ~i receptionarea pachetelor
~i solicitarea inforrnatiilor de stare ale retelei? Claritatea se datoreaza task-urilor evidente pe
care Ie deserve~te interfata - schimbul de pachete cu unlmai multi partener/parteneri de
comunicatie.
De aceea, in proiectare trebuie optat pentru tratarea aplicatiei ca pe orice alta
componenta sau pentru realizarea unei interfete de serviciu care sa faca toate componentele,
in integritatea lor, accesibile intr-un mod standard. Aceste doua optiuni sunt schitate in fig.
3.8. 0 interfalli de serviciu ar trebui sa perrnita cre~terea nivelului de abstraetizare la care
poate interactiona 0 aplicatie cu 0 WSN - in loc sa fie necesara specificarea valorii care se
cite~te de la un anurnit senzor, este de dorit dotarea unei aplicatii cu posibilitatea de a
exprima task-urile de rnlisurare in termeni rnai apropiati de semantica aplicatiei. In acest sens,
o astfel de interfalli de serviciu poate ascunde 0 complexitate considerabila ~i poate fi
realmente imaginata 0 solutie middleware in adevaratul sens al cuvllntului.
Este u~r de inteles ca 0 integrare rnai buna a aplicatiei in stiva de protocoale llirge~te
spectrul de optimizari pentru programatorul aplicatiei. Partea mai neplacuta este nevoia de
muM experienlli pentru a utiliza 0 interfalli de serviciu standardizata. Problema este, prin
urmare, pe de 0 parte pretul standardizarii raportat la pierderea posibila de perforrnante ~i, pe
de alta parte, complexitatea interfetei de serviciu.
3 Este intr-adevlir coreetli suspnerea eli 0 interfalli socket are neajunsurile ei ~i probleme rlimase nerezolvate, mai ales
referitoare la comunicapa wireless. Dar aceste probleme SUn! legate mai ales de dorinta de a apela informapi de pe nivel
inferior, de exemplu, informalia despre intensitatea semnalului recepponat, care nu este expusli direct de interfa\li. ci doar
prin divellie operapi indirecte ne-standard.

----------Figura 3.8 Dou~ oppuni pentru interfatarea unei aplica~ii cu sti~a .de pr~tocoale: in~ocmai ca 0 alt~
component!\, sau printr-o interfa~~ general~ de servlclu pr01ectat~ special

In realitate, complexitatea mult mai mare ~i varietatea modelelo~ de c0.municati~ ~n


retelele de senzori wireless, prin cornparatie cu retel~le. Internet, cer 0 mt~rfata de servl:1U
mai expresiva ~i mai complexa. Pentru a intelege rnal bme ac~st comprorms este necesara 0
lamurire mai clara a cerintelor de expresivitate a unei astfel de mterfete .
3.4.2 Cerinte de expresivitate pentru interfete de serviciu ale WSN .. .
Cele rnai importante functionalitati cu care este dotata 0 interfalli de servlcIU mclud:
Sa adrnita interactiuni simple de tip cerere/riispuns: sa preia 0 valoare masurat~ de la un
senzor sau sa configureze un parametru al unui nod. Acesta este un model .smcr~n ~e
interactiune, in sensu1 ca rezultatul (sau, uneori, conf~m~ea) su~~ a~tept~te .~e.dIat. In
plus, se poate cere ca raspunsurile sa fie furnizate penodlc, adrmtllnd aphcat l1 dm clasa
celor care executa rnasurari periodice.
Sa perrnita sernnalizarea asincrona a aparit~ei eve~i~ente:or: ~n nod care solicita
inforrnat ie poate cere retelei sa-l informeze daca 0 condltle data devme .adevar~ta, daca, de
exemplu, s-a intarnplat un anurnit eveniment. Acesta este un model asmcron, ~ se~sul ca
nu exista nici 0 relatie apriorica intre momentul in care este lansata cererea ~l cel m care
este furnizata informatia.
Cererilor asincrone de acest tip trebuie sa Ii se asocieze optiunea de a anula cererea de
inforrnatie. Modalitatile de raspuns in cazul in care .c~nditia dev~~ adevarata (se int~pl~
evenimentul) pot fi perfectionate; un exemplu tlplC este solicltarea unor comumcan
periodice ale valorilor rnasurate, dupa aparitia unui eveniment.
.
Pentru ambele tipuri de interactiune este necesar sa existe rnai multe modaIitat l de ~efinlfe
a adreselor. Optiunea cea rnai simpla este enumerarea explicita a partenerulUl sau a
partenerilor de comunicatie carora Ie este adresata (sincron sau asincron) cererea - aceasta
corespunde adresei partenerului intr-o comunicatie socket.
..
Problema modului in care se evidentiaza centrarea pe date este rnal mteresanta. 0 OP1J~ne,
strllns legata de abordarea publicare/abonare discutata in paragraful 3..3.4, este definrrea
implicita a partenerilor sub forma unei functii de apartenentli a unUl grup abstract de
noduri. Exemple posibile pentru astfel de functii de apartenenlli sunt:
Locat ia - toate nodurile care se afla intr-o zona data a spatiului apartin unui gru~;
.
Valoare observata - toate nodurile care au observat valori ce corespund unUl anurmt
predicat aparfin unui grup. Un exemplu ar fi cererea ca valorile de temperatura miisurate
sa fie rnai mari decat 20C.
w

84

Arhitectura re~i

impreuna cu grupurile trebuie incluse in interfata de serviciu ~i operatiile de baza ~


mulpmi, precum intersectia, reuniunea sau diferenta, aplicabile grupurilor.
-Din cauza necesitatii naturale ca semantica unei interfete de serviciu sa corespund!
conceptului publicarelabonare, abordarea este 0 solutie destul de naturala pentru WSN
de~i nu este singura.
'
Functionalitatea de prelucrare in retea trebuie sa fie accesibila. Pentru 0 operatie care
apeleazli un intreg grup de noduri, in special atunci dind se efectueaza citiri de la acest
grup (sincron sau asincron), trebuie sa fie posibila precizarea tipului de prelucrare in retea
care i se aplica. Atunci dind prelucrarea modificli natura rezultatelor (fuziunea datelor, de
~xemplu), ea trebuie sa fie autorizata explicit de clitre aplicatia solicitantli.
In plus, poate fi de dorit ca aplicatia sli poatli sli-~i introduca in retea propriile functii de
prelucrare in retea. Spre exemplu, ar putea fi defmitli 0 functie noua de agregare sau ar
putea fi scris, de clitre programatorul aplicatiei, un agent mobil specific.
Prelucrarea in retea ~i codul specific aplicatiei pot fi ~i ele utile pentru detectarea
evenimentelor complexe: evenimente care nu pot fi detectate local, de un singur seOlor, ~i
pentru care senzorii trebuie sa schimbe date intre ei.
Legata de specificarea functiilor de agregare este specificarea preciziei cerute pentru
rezultate. Acest lucru se poate face prin precizarea limitiirilor impuse numlirului de
membri ai grupului care contribuie la rezultat, sau a nivelului de compresie care trebuie
aplicat. Precizia cerutli merge mana in mana cu consumul acceptabil de energie necesar
pentru a produce 0 informatie.
Cerintele de e~alonare in timp a livriirii datelor constituie un aspect similar. De exemplu,
un rezultat poate fi furnizat repede, dar cu costuri de energie mai mari (de exemplu, prin
fortarea nodurilor sa se reactiveze mai devreme decat ar fi fiicut-o in mod normal), sau
poate fi furnizat mai tarziu, dar cu costuri de energie mai reduse (de exemplu, prin
~liugarea informatiei la alte pachete de date care trebuiau transferate oricum).
In general, orice compromisuri privind consumul de energie posibil pentru transfer de
pachete de date trebuie flicute cat se poate de explicit.
Nevoia de a avea acces la informatia despre locatie, diagramli de timp sau starea retelei (de
exemplu, rezervele de energie disponibile ale nodurilor sau viteza cu care se recupereazil
energia in momentul respectiv) prin intermediul interfetei de serviciu.
Concentrarea informatiei de localizare in abstractiziirile de nivel inalt, a~a incat sli se poati
vorbi despre obiecte care core~pun~ modului uman de a vedea lucrurile, de exemplu
"camera 123", ar putea fi utili. In mod similar, apartenenta retelei la 0 entitate
administrativa poate fi practic importantli [751].
Pentru a sustine 0 interconectare flirli intreruperi intre diverse noduri sau reteIe intregi, ca
~i simplul acces la servicii intr-o retea ,,necunoscutlf', este nevoie de 0 descriere explicita a
setului de functionalitliti ale nodului/retelei - de exemplu, ce parametri fizici pot fi
observati sau ce entitati pot fi comandate. Sgroi ~i altii [751] propun un ,,depozit de
concepte" in acest scop.
Pentru cerintele de securitate, la fel ca ~i pentru proprietiiti, trebuie sa existe 0 modalitate
de exprimare.
Chiar daca nu este 0 parte componenta efectiva a interfetei reale de serviciu, prezenta unei
functionalitati suplimentare de administrare in interfatii, de exemplu, pentru actualizarea
componentelor, poate fi utila.
Pentru a evita confuzia, merita precizat ca proiectarea semanticii unei interfete,
sincrone sau asincrone, are foarte putin de-a face cu proiectarea blocantiilneblocantli a

Interfele ale serviciilor in WSN

85

:-vociirii efective a serviciului. Este u~or de implementat, de exemplu, 0 semanticli asincrona


: invociiri blocante, alma timp cat sistemul de operare furnizeaza fire de executie. Acestea
sunt realmente probleme separate.

3.4.3 Diseut ie
in mod evident, multimea de optiuni pe care Ie are de oferit 0 interfatii de uz general
unei WSN este vasta. Privind tabloul in ansamblu, exista trei aspecte cheie - centrarea pe
date, compromisurile in raport cu energia ~i precizia - care fac aceste retele cat se poate de
diferite fatA de tipurile existente de retele; modalitatea in care ele sunt incIuse intr-o interfatli
de serviciu convenabila nu este inca suficient de Iimpede pentru programatorii de aplicatii.
Acesta este motivul, probabil, pentru care a existat doar 0 activitate relativ redusa legata de
abordarea sistematica a interfetelor de serviciu pentru WSN.
o incercare a fost realizata de Sgroi ~i altii [751J, care au pornit de la 0 paradigmli
relativ conservatoare legatli de interfata client/server ~i au folosit-o pentru a construi un
,administrator de interogari" ~i 0 "interfatii de comanda", imbogatite cu seturi suplimentare
de parametri. in timp ce seturile lor de parametri sunt relativ extensive ~i pot cuprinde
majoritatea problemelor de mai sus, nu este dar d~ca acest API poate admite, intr-ade~iir,
toate tipurile de modele de programare din WSN. In acest caz, nu este clar cum se extmd
functionalitatile de prelucrare in retea (de exemplu, scrierea unor noi functii de agregare) pe
baza interfetei lor API, cum se adopta compromisurile in raport cu energia sau cum se
selecteaza, dintre mai multe componente ale aplicatiei, aceea care este potrivita pentru un
task dat (de exemplu, selectarea unuia dintre protocoaIele de rutare).
Unele dintre solutiile aplicabile in cazul centriirii pe date, mai ales publicarelabonare
~i baze de date, satisfac aproape in totalitate cerintele pentru 0 interfatA de serviciu, dar
fiecare dintre eIe mai are nevoie de extinderi. Interfata publicarelabonare, de exemplu, poate
fi extinsa prin aboniiri care tin cont de precizie ~i de organizarea task-urilor. Inrudita cu
publicare/abonare este notiunea de evenimente, in care 0 aplicatie i~i poate exprima interesul
pentru un singur eveniment sau pentru anumite evenimente complexe. Un exemplu este
sistemul DSWare [490]. In acel~i timp, ~i abordarea cu baze de date pare a fi promitiitoare.
Pe baza ideii de agenti mobili, sistemul SensorWare [96] furnizeaza un set de comenzi
simple, in particular query, send, wait, value ~i replicate. Comenzile Ii permit codului mobil
sil se "auto-trimitli" la un aIt nod, sa se multiplice in retea prin "auto-trimitere"catre "copiii"
unui nod sau sa ~tepte riispunsurile cu rezultate ale acestor copii. Solutia determina 0
flexibilitate semnificativli, dar programarea este, in continuare, de nivel destul de jos.
Un exemplu de modalitate, cat se poate de specifica aplicatiei, de definire a cererilor
de serviciu este EnviroTrack [2], care este specializat in urmlirirea obiectelor mobile. EI
permite defmirea "contextelor" pentru anumite task-uri de urmiirire, care au functii de
activare ~i obiecte "care comunica", rezultand 0 expresie extrem de compacta a cererii de
serviciu, care trebuie transformatii, in continuare, in interactiuni concrete ale nodurilorsenzor.
Un exemplu al unei alte abordiiri a cercetiirii are in vedere incercarea de a modela
comportarea ~i caracteristicile unei retele de senzori ca un set de scheme UML (Unified
Modeling Language), rezultatul fiind SensorML (Sensor Modeling Language) [749].
Deoarece efortul a fost determinat de cerintele unei aplicatii speciale (~tiinta parnantului ~i
observarea plimantului din sateliti), el este concentrat mai ales asupra descrierii
functionalitatilor senzorilor individuali, avand grija sli exprime, de exemplu, precizia ~i
prelucrarea datelor. Principalul avantaj, in acest caz, este posibilitatea de a descrie explicit
semnificatia parametrilor miisurati. Un alt exemplu pentru 0 astfel de abordare este utilizarea
DAML (DARPA Agent Markup Language) ca un limbaj de descriere explicita pentru

86

Arhitectura retelti.

functionalitatile senzorilor eterogeni [384]. Modul in care astfel de coneepte bazate pe UML
ar putea fi aplicate intregii retele este, in eontinuare complet deschis cercetlirii.
Privind complexitatea mare a interfetelor de serviciu necesara pentru a cuprinde toate
optiunile ~i cerintele posibile despre cum ar vrea sa interactioneze 0 aplicatie cu 0 stiva de
protocoale, se pune mai degraba intrebarea daca propunerile existente, de categorie grea, dar
limitate deocamdatli, pentru interfete de serviciu au ultimul cuvant in domeniu. 0 intelegere
mai buna a structuraru acestei interactiuni este, in continuare. necesara. De altfel, pretul pllitit
pentru optimizarea perforrnantelor, atunci cand se folose~te 0 interfatli de serviciu predefinitli
trebuie, in continuare. ponderat cu pericolul pe care il reprezinta programatorii
neexperimentati de apticatii, care intervin in structura interna a stivei de protocoale.

3.5 Conceptul de dispozitiv gateway


3.5.1 Necesitatea dispozitivelor gateway

in cazul desm~urlirilor practice, 0 retea de senzori izolata este insuficienta. Reteaua


trebuie sa fie capabilli, rnai degrabli, sa interactioneze cu alte dispozitive care detin inforrnatti,
de exemplu, cu un utilizator care are un PDA ~i se deplaseaza in interiorul ariei de acoperire Ii
retelei, sau cu un utilizator afIat la distantli care incearca sa interactioneze cu reteaua de
senzori prin Internet (exernplul standard este citirea senzorilor de temperatura din locuinta
unui individ care calatore~te ~i apeleaza Internet-un printr-o conexiune wireless). Acest
scenariu de legare in retea este ilustrat in fig. 3.9.
,----------- ---

Conceptul de dispozitiv gateway

87

-;eral cum cii WSN necesitii protocoale dedicate, optimizate cat se poate de mult. in acest
~ns, un ruter simplu nu est~ de ajuns ca ~i ~ispozitiv ga.tev:ay . ..
.
Alternativa este, pOll urmare, prOlectarea unUl dlSpoZltlV gateway ca 0 solutle pe
nivelul aplicatie: pe baza informapei de pe nivelul aplieape, dispozitivul gateway i~i ~a
concretiza actiunile. 0 diferentiere aproximativa a problemelor enuntate poate fi mcuta m
funct ie de locul din care a fost initiata comunieatia.

3.5.2 Comunicatia WSN - Internet

..

Se presupune ea initiatorul comunicatiei WSN - Internet este un dlSPOZltlv dm WSN


(fig. 3.10) - de exemplu, un nod senzor care intention~a sa trimita un ~saj de alarmare
unei gazde de Internet. Prima problemii de rezolvat, siml1arli problemelor dm retelel e ad-ho~,
este depistarea dispozitivului gateway, privind dinspre retea. Aceasta insearnna cii trebUle
rezolvatii 0 problema de rutare eatre un nod, care ofera un anumit serviciu, integrand rutarea
~i descoperirea serviciului [139, 420, 435, 696, 799].
A1arma Alice

."\

Internet

), Utilizatori de
Ie distanta

Figura 3.10 Notificarea evenimentului c~tre "Alice" necesit~ decizii desp~e, printre altele, ale.gerea .
dispozitivului gateway, echivalarea lui "Alice" Cll 0 adresa concret~ de IP ~I transformarea unul mesa]
de notificare despre un eveniment din interiorul retelei intr-un mesaj de aplicatie Internet

Retea de senzori wireless

Figura 3.9 0 retea de senzori wireless cu nod gateway, care pemJite accesul clientilor aflati la
distanlA prin Internet

in aceasta situape, este nevoie ca inainte de toate WSN sa poata schimba date cu
astfel de dispozitive mohile sau cu un anurnit tip de dispozitiv gateway, care furnizeazli.
conexiunea flZica la Internet. Aceasta actiune este relativ simplii la nivelurile fizic, MAC,
legaturii de date - fie ca dispozitivul mohil/gateway este echipat cu un transceiver radio, ~
cum se utilizeaza in WSN, fie cii unele noduri (probabil nu toate) din WSN accepta tehnologii
standard de comunicatie wireless, ~a cum este IEEE 802.11. Fiecare dintre optiuni poate fi
avantajoasli, in functie de aplicatie ~i de cazul specific in care este utilizat. Comprornisurile
posibile includ un procent de noduri-senzor cu tehnologii multiple care ar putea fi necesare
pentru a deservi utilizatorii mobili, prin comparatie cu plusul de efoft ~i inconvenientele
dotlirii dispozitivelor mobile, ~a cum este PDA, cu transceiver-e WSN.
.
Proiectarea dispozitivelor gateway devine mult mai provocatoare atunci cand se
considera proiectarea logica. 0 optiune abordabila este considerarea unui dispozitiv gateway
ca un ruter simplu intre Internet ~i reteaua de senzori. Solutia ar putea atrage dupa ea
utilizarea protocoalelor din Internet ~i in interiorul retelei de senzori. De~i optiunea a fost
consideratii valida [215] ~i s-a renuntat cu greu la ea, exista, in acest moment, un consens

Daca sunt disponibile mai multe astfel de dispozitive gateway, cum se face alegerea
unuia dintre ele? Ce se intampla daca nu se poate ajunge la toate gazdele de Internet prin
intermediul oricarui dispozitiv gateway, sau daca, in cel mai rau caz, un dispozitiv gateway
este de preferat pentru 0 gazda-destinatie data? Cum se gestioneaza rnai multe dispozitive
. gateway, fiecare dintre ele fiind dotat pentru legare in retea IP, ~i comunicatia dintre ele? 0
oppune este construirea unei retele IP suprapusii peste reteaua de senzori [946].
.
Cum ~tie un nod-senzor clirei gazde de Internet sii-i adreseze un astfel de mesa]? Sau
~i mai riiu, cum se suprapune 0 notiune sernanticli (alarmii Alice) peste 0 adresa concret~ d:
IP? Chiar daca nu e necesar ca nodul-senzor sa poatii rula protocolul IP, el va trebUl sa
includa inforrnatie suficienta (adresa de IP ~i numarul portului, de exemplu) in propriile
pachete; in acest caz, dispozitivul gateway trebuie sa extraga aceastii informatie ~i sa 0
transforme in pachete IP. intrebarea care rezulta este legaHi de adresa sursei care se folose~te
aici - dispozitivul gateway trebuie sa realizeze, intr-un anurnit sens, task-uri similare cu ~ele
ale dispozitivului de translatare a adreselor de retea (NAT = Network Address TranslatIon)
[225].

3.5.3 Comunicatia Internet - WSN


Cazul unei entitap ,,dotatii" cu Internet, care incearca sa apeleze serviciile unei WSN
este chiar rnai provocator (fig. 3.11). Situapa este simpla, in buna miisurli, daca terminalul

88

Arhitectura retelei

solicitant poate comunica direct cu WSN, de exemplu, un solicitant mobil echipat cu un


transceiver WSN ~i, in acel~i timp, are la dispozitie toate componentele de Protoool
necesare. In acest caz, terminalul solicitant poate fi parte din WSN ~i nu are nevoie de niciun
tratament special.
Solicitant de la d/stante

.-~o~nc~lu!!z~i~i

--=-8"---9

Language) (166), in special, poate constitui un inceput prornitiitor pentru e~ti?derea c~


atributele necesare pentru apelarea serviciil~r .WSN .- .. de exemplu, preclzla ceruta,
comprornisurile in raport cu energia sau descnenle servlclll~r cen~ate pe date. ~e altfel,
blemele care se pun sunt cum se integreazli WSN cu arhltectunle generale mlddleware
f~~9) sau cum pot fi aecesibile serviciile WSN pentru, sa zicem, un browser standard de We~
(care ar trebui sa fie oarecum dotat prin constructie cu abil~tatea de a fol?si WSP~ ~l
tandardele aferente pentru dispozitivul gateway). Cercetarea dm acest domemu este mea la
~ceput [384, 508, 656]. De asemenea, de indata ce 0 inter:atJi de ~erviciu d~ uz general
dedicatii WSN este unanim acceptata (~a ca (751)), va eXlsta un lffipact eVident asupra
l1lOdului de apelare a serviciilor WSN de la distanta.

3.5.4 Conexiune virtuali tip tunel intre mai multe WSN

Figura 3.11 Solicitarea de inforrnapi din reteaua de senzori de clitre un terminal indepartat impune .
alegeri privind reteaua d\reia sli i se adreseze, care dintre nodurile gateway ale unei retele date ~i cum
~i unde sa adapteze protocolul de pe nivelul aplicape din Internet la protocoalele specifice WSN
Cazul mai general este, totu~i, un terminal indepiirtat care solicitA serviciul ~i care nu
poate comunica direct cu nici un nod-senzor, fiind nevoit sa ceara asistentii unui nod gateway.
Inainte de toate apare din nou problema descoperirii serviciului - cum sa afli dacA exista, intradeviir, AO retea de senzori in locul dorit ~i cum sA afli despre existenta unui nod gateway?
In miisura in care terminalul solicitant a obtinut aceste informapi, cum se apeleazA
serviciile reale? In mod evident, adresarea unui senzar individual (similara cu adresarea unui
partener de comunicape intr-o aplicatie Internet traditionala) merge impotriva spiritului
fllosofiei retelei de senzori, in care un nod senzor individual este irelevant in comparatie cu
datele pe care Ie fumizeaza, ~i este imposibilA, daca un nod-senzor nu are 0 adresa de IP.
Terminalul solicitant poate, in schirnb, sA trimita 0 solicitare formulata corespunzlitor
catre acest dispozitiv gateway, care actio~eazA ca un dispozitiv gateway pe nivelul aplicatie,
sau cAtre un dispozitiv proxy pentru nodul-senzor/nodurile-senzor care pot rAspunde la
solicitare; dispozitivul gateway transforma aceasta cerere in interactiunile corespunzlitoare
intre senzori, conform protocolului retelei. Aceasta presupune ca exista un protocol la nivel
de aplicape pe care un solicitant de la distantii sau un dispozitiv gateway il pot folosi, cA este
mai convenabilA comunicatla prin Internet decat folosirea protocoalelor retelei de senzori ~i
ca este mai comod de folosit pentru un terminal aflat la distantii. Astfel, dispozitivul gateway
poate sa mascheze, de exemplu, un schimb de informatii centrat pe date din interiorul retelei
cu un schimb centrat pe identitate folosit in Internet.
Nu este nicidecum clar dacA un astfel de protocol la nivel de aplicatie existii ~i
reprezintA 0 realA simplificare in raport cu extinderea protocoalelor retelei de senzori la
terminalul aflat la distantA, dar exista cateva indicatii in aceasta directie. De exemplu, nu este
necesar ca terminalul aflat la distant!i sa aiM in vedere rnentinerea rutelor multi-salt din retea
~i nici nu trebuie sa fie considerat ca "un alt salt", intrudit caracteristicile conexiunii Internet
sunt total diferite de un salt wireless.
In plus, existii cateva paralele evidente intre astfel de protocoale la nivel de aplicatie ~i
a~ numitele protocoale pentru servicii Web (Web Service Protocols), care pot descrie
explicit serviciile ~i modul in care pot fi apelate. Limbajul WSDL (Web Service Description

.,
Pe langa aceste scenarii care descriu interacpunile reale intre WSN ~l termmalele
Internet, dispozitivele gateway pot acpona ~i ca simple extin~eri ale un~i WS:,r int~-o alt~
WSN. Ideea este eonstruirea, din strueturi separate, a unel WSN "vtrtuale mal marl,
realizand astfel un "tune\" pentru toate mesajele de protocol intre cele doua reteIe ~i utilizand
Internet-ul ca retea de transport (fig. 3.12) [751]. Solutia este atractivA, dar trebuie tratata cu
atenpe pentru a nu confunda legAtura virtualA dintre cele douA noduri gate~ay cu 0 leg.at~a
rea!ii; altfel, protocoalele care se bazeazA pe proprietatile fizice ale legAturu de comumcatle
pot avea parte de confuzii (de exemplu, protocoalele pentru sincronizarea in timp sau pentru
localizare).
Pentru tunelurile de acest tip nu este neapiirat necesar ca ele sa ia forma unor
conexiuni fixe din retea; chiar ~i nodurile mobile, purtate de oameni, pot fi avute in vedere ca
mijloace pentru interrnedierea interconectiirilor intre douA sau mai multe WSN [292]. Fall
[252) studiaza ~i 0 problema similarA, intr-o configurare mai generala.

Figura 3.12 Conectarea a douli WSN printr-un tunel realizat in Internet

3.6 Concluzii
Concluzia irnportanta care rezulta din acest capitol este. fa~tul ca rete lele de s~nzo.~
wireless ~i arhitecturile lor de conectare vor avea multe forme dlfente.. Pen~ m~lte ~pl~catll,
dar in nici un caz pentru toate, comunicatia multi-salt este tehnologla chele ~l maJontatea
cercetlirilor asupra WSN, la fel ca ~i urmatoarele capitole ale acestei ciirti, se concentreaza
asupra aeestei forme particulare de legare in retea wireless.
.
Patru tinte importante de optimizare - suportul pentru forme ~p~lfi~e WSN ale
ealitatii serviciilor, eficienta energetica, scalabilitatea, robustete a - domma ce~mtele pentru
WSN ~i trebuie sA fie echilibrate cu grijA intre ele. Pentru a face acest lucru, prOlectarea WSN

90

Arhitectura retelei

va ince?e cu aspectele c~~iale din rete~ele traditionale, .rezuItand astfel un numar de princi;ll"
de pro~e~~a:e. Cele mal 1ffiportante dmtre ele, organlZarea distribuita a retelei, utilizarea
prelucraru m r~tea, abordarea centrata pe date a retelei ~i adaptarea fidelitatii ~i preciziei
rezultatelor la ctrcumstantele date, sunt tehnicile principale de utilizat.
. . Diversitatea ~e a WSN face dificila proiectarea uniforma a unei interfete de
servlclU g~neral valablle;. m. cons~inta, nu exista, in mod obi~nuit, soutii fmale disponibile
ale acestel probleme. Smular, mtegrarea WSN in structurile unor reteIe mai mari, de
exe~plu, pentru a permite gazdelor de Internet un acces simplu la serviciile WSN, este in
contmuare 0 problema deschisa studiului.
A

PARTEA a II-a
Protocoale de comunicafie
Capitolul4
Nivelul tizie
Obiectivele capitolului
Capitolul este dedicat nivelului fizic, adica acelor functii ~i componente ale unui nodsenzor care fac legatura intre transrnisia ~i receptia undelor intr-o comunicatie f"ara fir ~i
prelucrarea datelor digitale, efectuata de restul nodului, inclusiv prelucrarea realizata de
protocoalele de pe niveluri mai inalte.
Faptul ca proprietatile canalului de transrnisie ~i nivelul fizic reprezinta piirti
semnificative ale stivei de protocoale este un adeviir unanim acceptat. Primul deziderat al
capitolului este, prin urmare, sa-i permita cititorului intelegerea unor concepte fundamentale
despre comunicatiile digitale pe canale wireless.
Cel de-al doilea deziderat important este sa explice rnodul in care restrictiile specifice
retelelor de senzori wireless (privind, de exemplu, costurile cu nodurile ~i energia)
influenteaza, la randul lor, proiectarea schemelor de modulare ~i a transceiver-elor. Cititorul
va trebui sa inteleaga nevoia unor comprornisuri fundamentale, privind robustetea transmisiei
~i consumul de energie, ~i modul in care acestea sunt afectate de caracteristicile necesarului de
putere al componentelor transceiver-ului.
Continutul capitolului
4.1 Introducere
4.2 Canal wireless ~i fundamentele comunicatiei
4.3 Nivelul fizic ~i consideratii de proiectare a transceiver-elor in WSN
4.4 De citit in continuare

91

92
110
116

4.1 Introducere
Nivelul fizic are ca principala sarcina modularea ~i dernodularea datelor digitale;
aceasta sarcina este indeplinita de ~a nurnitele transceiver-e. In retelele de senzori
provocarea este giisirea schemelor de modulare ~i a arhitecturilor de transceiver care sa fie
simple, ieftine, dar ~i suficient de robuste pentru a oferi serviciul dorit.
Prima parte a capitolului explica rnajoritatea conceptelor importante privind canalele
wireless ~i comunicatiile digitale (prin canale wireless); scopul principal este sa fumizeze
notiunile corespunzatoare ~i sa asigure intelegerea task-urilor implicate in transrnisia ~i
receptia pe canale wireless. Vor fi discutate ~i unele scheme simple de modulare.
In partea a doua se discuta implicatiile cerintelor specifice ale retelelor de senzori
wireless, rnai ales lirnitarea resurselor de energie, pentru proiectarea transceiver-elor ~i a
schemelor de transrnisie.

Nivelul flZic

92

4.2 Canal wireless ~i fundamentele comunicapei


Paragraful furnizeazli cuno~tintele de bazli necesare despre canale wireless ~i
comunicatia digitalli prin ele. Discutia nu este nici pe departe exhaustivli; ea trebuie sa
furnizeze doar suficiente cuno~tinte de bazli ~i cele mai importante notiuni destinate
intelegerii problemelor care privesc energia. CanaleIe wireless sunt discutate mai detaliat In
lucrlirile [124, 335, 620, 682, 744]; clirti introductive bune despre comunicatiile digitale In
general sunt [772], [661], iar lucrliri specializate despre sisteme ~i comunicatii wireless sunt
[682,848].
In canale wireless undele electromagnetice se propaga intr-un spatiu (aproape) liber,
intre emitlitor ~i receptor. Canalele wireless constituie, prin urmare, un mediu neghidat,
insemnand ca propagarea semnalului nu este limitatli la locatii bine definite, ~a cum este
cazul transmisiilor cu fir cu ecranare adecvatli.

4.2.1 Alocarea frecventelor


Pentru implementarea unui sistem wireless, bazat pe RF, frecventa purtlitoare trebuie
aleasa cu grijli. Frecventa purtlitoare determinli caracteristicile propaglirii - de exemelu, dit de
u~or sunt penetrate obstacole, ~a cum sunt peretti - ~i capacitatea disponibila. Intrucat 0
singurli frecventli nu ofera nici 0 capacitate, pentru scopuri de comunicatie este folosita
intotdeauna 0 portiune fin ita din spectrul electromagnetic, numitli banda de frecventa. In
comunicatiile pe frecvente radio (RF = Radio Frequency) domeniul util de frecvente incepe
din zona frecventelor foarte joase (VLF = Very Low Frequency) ~i se termina in zona
frecventelor extrem de inalte (EHF = Extremely High Frequency) (fig. 4.1). Exista ~i opfiunea
comunicatiilor in infraro~ sau optice folosite, de exemplu, in sistemul "Smart Dust" [392].
Spectrul infraro~u este cuprins intre lungimile de unda de 1 mm (corespunzand unei frecvente
de 300 GHz 1) ~i 2,5 /-lm (120 THz), in timp ce domeniul optic se termina la 780 om (::; 385
THz).
30 kHz

3 kHz

L~--~F

VLF
lOOk",

300 kHz

10 km

1 km

-I

3 MHz

30 MH7

HF

100m

300 MH7

VHF
10 rn

30H7

UHF
1 m

30 OHz

SHF
10

rn

300 OHZ

EHF
1 em

1mm

VLF- Frecventa toart. joe. .


LF F,ecvent8

;0."

MF Frecvente ~..
HF F,~v.nte inatte
VHF- Fr.cvena foerte malta

UHF- Fr.cvente uttra in.he


SHF- Fr.cvente aUP'er in.lta
EHF- Frecvente extrem de Inatt.

Figura 4.1 Spectrul electromagnetic - frecvente1e radio


Alegerea unei benzi de frecventli constituie un factor important in proiectarea
sistemului. Cu exceptia tehnologiilor care folosesc benzi ultra-largi (vezi paragraful 2.1.4),
majoritatea sistemelor de astlizi, bazate pe RF, lucreaza la frecvente mai mici de 6 GHz.
Domeniul de frecvente radio este reglementat pentru a evita interferente nedorite intre
sisteme ~i utilizatori diferiti. Unele sisteme au licente speciale pentru benzi rezervate; de
exemplu, in Europa, sistemul GSM poate folosi exc1usiv benzile GSM 900 (880 - 915 MHz)
~i GSM 1800 (1710 - 1785 MHd. Existli ~i benzi care pot fi folosite rarli licentli, cele mai
Presupunand ell viteza Iuminii este de 300.000 km/s
2 http://www.gsmworld.eomltechnology/spectrumlfrequencies.shtmi

~al

wireless i fundamentele comunicatiei

93

se[lll1ificative fiind benzile industriale, ~tiintifice ~i medicale (ISM = Industrial, Scientific,


Medical) care sunt oferite de lTV pentru utilizare in regim privat ~i nelicentiat; oricum,
acestea sunt supuse unor restrictii privind puterea de transmisie, densitatea de putere spectralli
sau cic1urile de lucru. Tabelul 4.1 listeaza cateva dintre benzile de frecventli ISM. Operarea
intr-O bandli nelicentiatli inseamnli cli oricine se poate duce la un magazin, poate cumplira
echipamente ~i poate transmite date rarli sli cearli permisiunea de la guvern/comisia de alocare
a frecvente lor. Nu este deloc 0 surprizli faptul ca aceste benzi sunt populare, nu doar pentru
retelele de senzori, ci ~i pentrurm alte tehnologii wireless. De exemplu, banda de 2,4 GHz este
utilizatli pentru IEEE 802.11, Bluetooth ~i IEEE 802.15.4.
Comentarii

Frecventli
13,553 - 13,567 MHz
26,957 - 27,283 MHz
40,66 - 40,70 MHz
433-464MHz
902- 928 MHz
2,4 -2,5 GHz
5,725 - 5,875 GHz
24 -24,25 GHz

Europa
Doar in America
Folosita de tehnologiile WLANIWPAN
Folosita de tehnologiile WLAN

Tabelul 4.1 Cateva benzi ISM

In continuare sunt prezentate cateva consideratii privind alegerea frecventei:


In benzile publice ISM, orice sistem trebuie sa lucreze in prezenta interferentelor create de
alte sisteme (care folosesc fie aceea~i, fie alte tehnologii), care lucreaza in aceea~i banda de
frecventa, pentru simplul fapt cli nu exista nici 0 restrictie de utilizare. De exemplu, multe
sisteme partajeaza banda ISM de 2,4 GHz, inc1uzand IEEE 802.11b [466, 467], Bluetooth
[318, 319] ~i IEEE 802.15.4 WPAN [468]; toate acestea coexistli in aceea~i banda. Prin
urmare, toate sistemele din aceste benzi trebuie sa fie robuste in raport cu interferentele
generate de alte sisteme, cu care nu-~i pot coordona explicit functionarea. Coexistenta
impune abordliri atat pe nivelul fizic, cat ~i pe nivelul MAC [154, 359, 360, 469]. Pe de
alta parte, solicitarea aloclirii unui spectru exc1usiv, pentru 0 anumitli aplicatie a retelei de
senzori, de la organizatiile competente de reglementare este consumatoare de timp ~i,
probabil, 0 stradanie zadarnicli.
Un parametru important al unui sistem de transmisie este eficienta antenei, defmita ca
raport intre puterea radiati ~i puterea totala de intrare in antena; puterea ramasa este
disipatli sub forma de clildurli. Dimensiunile reduse ale nodurilor-senzor wireless permit
doar antene mici. De exemplu, undele radio din banda de 2,4 GHz au 0 lungime de unda de
12,5 cm, mult mai mare decat dimensiunile dorite pentru nodurile-senzor. In general,
devine tot mai dificila construirea de antene eficiente, pe mlisura ce raportul dintre
dimensiunea antenei ~i lungimea de unda descre~te. Intrucat eficienta scade, cantitatea de
energie necesarli pentru realizarea unei puteri radiate fixe cre~te. Aceste probleme sunt
discutate detaliat in lucrarea [115, cap. 8].

4.2.2. Modulare ~i demodulare


Atunci dind calculatoarele comunica, ele schimba intre ele date digitale, care sunt, in
principiu, secvente de simboluri, fiecare simbol apartinand unui alfabet fmit, alfabetul
canalului. In procesul de modulare, simboluri (sau grupuri de simboluri) apartinand
alfabetului canalului sunt asociate cu anumite forme de undii, dintr-un numlir finit de astfel

94

Nivelul fizic

de forme, care au acee~i lungime de unda fmita; aceasta lungime poarta numele de durata a
simbolului. Cu doua forme de unda diferite se poate construi 0 modulare binari; dai:A
nnmarul de forme de unda este mEN, cu m > 2, se vorbe~te despre 0 modulatie m-arl
Alfabete de simboluri, relativ obi~nuite, sunt datele binare (aifabetul fiind [0, I}) sau datele
bipolare ({ - 1, I }) in sistemele cu speetru distribuit.
Atunci cand se vorbe~te despre viteza de transmitere/modulare a datelor este neeesari
diferentierea urmatorilor parametri:
Rata de simbol - este inversul duratei simbolului; in cazul modulatiei binare se rnai
nume~te ~i rata de bit.
Rata datelor - este rata, in biti pe secunda, pe care modulatorul 0 poate accepta in vederea
transmisiei; ea reprezinta, astfel, rata cu care un utilizator poate transmite date binare. tn
cazul modulatiei binare, rata de bit ~i rata datelor sunt identice ~i, adesea, termenul rata de
bit este folosit (u~r nepotrivit) pentru a preeiza rata datelor,

In cazul modulatiei m-are, rata datelor este data de rata de simbol inmultita cu numarul
de biti codati de catre 0 singura forma de unda. De exemplu, daca se folose~te 0 modulatie 8ara, fieeiirei forme de unda i se poate asocia unul dintre cele 8 grupuri posibile de 3 biti ~i, in
acest fel, rata de bit este de trei ori rnai mare decat rata de simbol. Fundamentele moduJarii ~i
cateva scheme de modulare sunt discutate in manualele de comunicatii digitale, de exemplu
lucrarile [78, 661, 772].
Modularea se realizeaza la transmitator. Receptorul dore~te ca, in cele din urma, si
refaca simbolurile din formele de unda receptionate. Asocierea dintre formele de undi
reeeptionate ~i simboluri se nume~te demodulare. Din cauza zgomotului, a atenuarii sau a
interferentei, formele de unda reeeptionate sunt versiuni distorsionate ale formelor de uodi
transmise ~i, in consecintii, reeeptorul nu poate determina cu certitudine simbolurile
transmise. In schimb, receptorul va deeide probabilitatea cu care un simbol este deelarat
gre~it, notiune care poarta numele de rata de eroare de simbol. In cazul datelor digitale
reprezentate de biti, notiunea de rata de eroare de bit (BER Bit Error Rate) este chiar mai
importanta: ea descrie probabilitatea cu care un bit livrat unui nivel superior este eronat. Daci
se folose~te modulatia binara, probabilitatea de eroare de bit ~i probabilitatea de eroare de
simbol sunt identice; in cazul modulatiei m-are ele pot diferi: chiar daca un simbol este
demodulat gre~it, unele Parti ale grupului de biti livrat ar putea fi coreete (atata timp dit SNR
nu este prea mic, este acceptabila, adesea, presupunerea ca un simbol incoreet este asocial
doar unui singur bit incoreet). Toate nivelurile superioare sunt interesate, in primul rand, de
probabilitatea de eroare de bit.
Cea mai folosita forma de modulare este ~a-numita modulare trece-bandA, in care
semnalul care contine informatia este modulat sub forma unor unde purtatoare periodice, de
frecvente ridicate comparabile [772, cap. 3]. Spectrul folosh de catre schemele de modulare
treee banda este descris, de obicei, de 0 frecventA centraIifc ~i de 0 latime de banda B, iar
majoritatea energiei semnalului se afla in banda de frecventii [fc - B/2,fc + B/2].J Purtatoarea
este reprezentata, de obicei, de 0 unda de tip cosinus, care este unic determinata de
amplitudine, frecventii ~i defazaj.4 In acest caz, semnalul modulat set) poate fi, in general,

95

Canal wireless i fundamentele comunica iei


reprezentat ca:

= A(t) . cos( wet) + ep(t)),

set)

de A(t) este amplitudinea dependenta de timp, wet) este freeventa depend.enra de t~ !i

~t) este defazajul. In conseeintii, exista ~ei tipuri fun~a~enta~e de modulatle: m~dulatl~

In

lit dine (ASK = Amplitude Shift Keymg), modulatle m faza (pSK = Phase Shift Keymg)
~~ulatie in frecventa (FSK = Frequency Shift Keying), Modulatia in fau (PSK) ~i
~I dulatia in frecventii (FSK) pot fi folosite individual sau in combinatie.
IIlO
In ASK undele sj(-), pentru simboluri diferite, se aleg ca:

are w este frecventa centrala, ep este 0 faza initiala arbitrara, constanta, iar Ej(t) este
mC
O .
' d'fi'
constanta
pe durata simbolului
[0, 71 ~i poate lua una dmtre ceIe m vaIon
I ente. Forma

particulara a amplitudinii

J2E~(t)

este

conventie; ea precizeaza explicit ,,energia

simbolului" E. Un exemplu de modulatie ASK este ilustrat in fig. 4.2, in ~are e~te mo~ulat
~I de date binare, folosind Eo(t) = I ~i E 1(t) = 2 pentru a reprezenta valonle logIce 0 ~I I la
toate momentele de timp.
.
Un caz special de modulatie ASK este schema cu alfabet bmar de ca~al, m care 0 logiC
este asociat cu lipsa totala a semnalului, Eo(t) = 0 ~i Et(t) = I pentru once t. Deoarece ea
corespunde opririi transmitfitorului, se nume~te modulatie pomit-oprit (OOK
On-OffKeying).
Pentru cazul PSK:
A

3 Din motive teoretice nu este posibil sA avem semnale digitale de bandA perfect IimitalA; exista intotdeauna scurgeti
minore de energie de semnal in benzile vecine de frecvenlA. De exemplu, spectrul ocupat de un impuls dreptunghiular
poate fi descris printr-{) funclie similm funcpei sin xix, care are valori nenule aproape peste tot.
4 Exist4 trei avantaje importante ale modulapei trece bandA in rapon cu modulalia digitala in banda de baz4, lI!ia cum este
de exemplu modulalia in impulsuri: din punct de vedere tehnic este cam la fel de ~r de generat sinusoide; nu este nevoie
sA se COllstruiascA antene foane marl pentru a transmite eficient un semnal de date de 5 kHz, iar prin a1egerea unor beIlzi
care nu se suprapun, mai mulp utilimtori pet transmite in paralel, aCliune care nu ar fi posibila in cazuI modulapei in
banda de bazA.

3.------,------,---,----r----,---i
2

1\

An

1\ n

...

:6

0-

:::J

Q.

v ~

< -1

v
-

-2

-3 OL-------:-1l::-0----2:::!O;;-----:3;f,o~-----:4.;O)---<5tcOl---6610
Tlmp

Figura 4.2 Exemplu de modulatie in amplitudine (ASK)

96

NiveluI fizic
1.5 .-------,.-------,------~__,.---~----~---~

canal wireless

~i

Pentru cazul FS K:

Stet)

97

fundamentele comunicatiei

[2E

= ~T . cos[Wt(t)

.t

+ cpl,

unde Wt(t) este una dintre cele n frecvente diferite, E este energia simbolului ~i cP este faza
inipala ~onstanta. Fig. 4.4 repeta e~emplul ~~ mai s~s, folosin~ modulatia F~~..
_
In mod evident, se pot reahza sOlutll combmate folosmd aceste trel tlpun de baza de
modulatie. De exemplu, modulatia in amplitudine in cuadratura (QAM = Quadrature
Amplitude Modulation) combina modulatiile in amplitudine ~i faza, folosind doua amplitudini
diferite ~i doua faze diferite pentru a reprezenta simboluri alcatuite din cate doi biti.

-1.50:--------:l10=-------:2:l:0:-----::l30'::-----4..L0:-------:5LO------ISO
Timp

4.2.3 Efecte ale propagarii undelor ~i zgomot


Formele de undii transrnise prin canale wireless sunt supuse unor fenomene fizice care
distorsioneaza formele de undii originale transmise ciitre receptor. Distorsiunile introduc 0
incertitudine la receptor, legata de datele codate ~i modulate la transrnitator, deterrninand in
final erori ale bitilor.

Figura 4.3 Exemplu de modulare in falA (PSK)


unde Wo este frecventa centraHi, E este energia simbolului, iar CPt (t) este una dintre cele m
valori constante, diferite care descriu defazajul. Acele~i date binare din exemplul cu ASK,
modulate cu PSK, sunt prezentate in fig. 4.3. Doua scheme de PSK, BPSK ~i QPSK, sunt mai
populare; ele sunt folosite, de exemplu, pentru modulatiile de 1 Mbps ~i 2 Mbps folosite
pentru IEEE 802.11 [467].
In cazul BPSK sunt folosite valori de defazaj de 0 ~i 1r, iar pentru QPSK se folosesc 4
valori de defazaj: 0, 1rI2, 1r, 31d2. 5
15

r-----,----r----,-------.----,..-----,

0.5
Ql

II::

'C
~

Q.

-0.5

Reflexie, difracpe, imprii~tiere,deviape Doppler


Fenomenele de baza in propagarea undelor [682, cap. 3] sunt:
Reflexia
Atunci cand 0 forma de unda, care se propaga in mediul A, intalne~te granita cu un alt
mediu B, iar granita dintre ele este neteda, 0 parte din forma de unda este reflectatii inapoi
in mediul A, 0 alta parte este transrnisa in mediul B, iar partea care ramane este absorbita
(fig. 4.5(a. Cantitatea de energie reflectatiiltransmisiilabsorbita depinde de materialele ~i
de frecventele implicate.
Difracpa
Conform principiului lui Huygens, toate punctele de pe un front de undii pot fi considerate
surse ale unor noi fronturi de undii. Dacii 0 forma de unda intalne~te 0 muchie ascutitii, ea
se poate propaga intr-o regiune ascunsa (tara vedere directa), datorita acestui eveniment
(fig.4.5(b.
imprii~tierea
Atunci cand 0 forma de unda intiilne~te 0 suprafata accidentata (care nu este neteda), ea se
poate reflecta de rnai multe ori ~i poate difuza in multe directii (fig. 4.5(c.
Deviapa Doppler
Atunci cand transrnitiitorul ~i receptorul se deplaseaza unul fatii de celalalt, frecventa
formelor de unda se modifica in conforrnitate cu efectul Doppler. 0 abatere prea mare
poate face ca receptorul sa preia sernnale de frecvente gre~ite.

-f-

a)

(b)

-1

-1.5

~----..L--------l----~------l...----L----..-J

10

20

30

40

50

60

....

..~' ,

- .J.. _

(e)

Tlmp

Figura 4.4 Exemplu de modulare in frecvent~ (FSK)

Figura 4.5 llustrarea fenomenelor de propagare a undelor

3 Mai precis, IEEE 802.11 folose~te modulape in faza binarl diferenpaUI (DBPSK = Differential Binary Phase Shift
Keying). tn aceste versiuni diferenliale, informapa nu este codatA direct in faza formei de undd a unui simbol, ci in diferenlB
dintre fazele formelor de undd a doW! simboluri consecutive.

Antenele radio radiaza sernnalulin toate directiile la (aproape) acee~i intensitate, sau
intr-o directie preferatii sub forma unui spot. Primul caz define~te antene omnidirecponale,
iar cel de-al doilea defme~te antene directionale. In ambele cazuri este probabil ca la

98

Nivelul fIzic

receptor sll. ajunga pe cll.i diferite, cu lungimi ~i atenuari diferite, mai multe copii ale acelui~i
semnal; in fig. 4.6 sunt prezentate calea directa, sau calea ce desemneaza linia de vedere
(LOS = Line Of Sight) ~i 0 cale reflectatll. sau tarll. vedere (NLOS = Non Line Of Sight).
Semnalul de la receptor este, prin urmare, 0 superpozitie de mai multe copii, cu
intarzieri diferite, ale aceluia~i semnal. Un semnal ocupa in realitate un anumit spectru, care
poate fi reprezentat prin tehnici Fourier. Copiile diferite ale semnalului au intarzieri diferite,
ceea ce se traduce prin faptul ca fiecare componentll. (in frecvenlii) a semnalului ajunge la'
receptor cu defazaje relative diferite. In functie de defazajul relativ al componentelor
semnalului poate sa apara 0 interferentll. constructivii sau una distructivii. In cazul in care
canalul trateazll. toate componentele de frecventJi ale unui semnal in ,.aproape acel~i fel" (de
exemplu, arnplitudinile lor la receptor sunt semnificativ corelate [682, paragraf 5.4J) avem
derivA (fading) neselectivA in frecventa, denumitll. adesea ~i deriva plata; altfel, avem un
canal selectiv in frecventa. Selectivitatealneselectivitatea in frecventll. a unui canal este strans
legats de dispersia in timp sau impri~tierea intirzierii, mai exact de valoarea RMS a
6
impri~tierii intiirzierii. Liitimea de banda de coerentA cuprinde, pentru un anumit mediu
de propagare, domeniul de frecvente pentru care canalul poate fI considerat plat; ea este
defmitll. ca inversa valorii RMS a impr~tierii intarzierii inmultitll. cu un factor constant. Un
canal este cu deriva plata daca toatll. Ill.timea de banda a semnalului este mai micll. decal
Ill.timea de bandll. de coerenta

.-/

.,.~<
-._--.....:--"

'-

'

Ax

-. ~L' a:

Figura 4.6 Propagarea multi-cale


Pentru retelele de senzori wireless, cu domeniile lor reduse de acoperire (care conduc
la valori mici ale RMS a impr~tierii intarzierii) ~i cu rate de simbol mici, considerarea unor
canale cu derivs plata este rezonabila
Atunci cand transmitll.torul ~i receptorul se deplaseazll. unul falii de altul, numll.rul ~i
valorile abaterilor relative de faza ale cailor multiple se schimba in timp ~i intensitatea
semnalului receptionat poate sa varieze de ordinul a 30 - 40 dB, in perioade scurte de timp;
aceasta se nume~te derivA rapidA sau derivi multi-cale. in functie de viteza relativa,
fluctuatille apar in intervale de nivelul a zeci pana la sute de milisecunde. 7
Importanta derivei este data de impactul ei asupra receptorului. Intrucat un receptor
are nevoie de 0 intensitate minirnll. de semnal pentru a avea ~ansa unei demodulari corecte, 0
deriva, cu reducerea corespunzll.toare a intensitatii semnalului receptionat, este 0 sursa de
6 Pentru a caracteriza dispersia in limp a unui canal mulli-ol1e se peate folosi rnspunsul la impuls al canalului:
transmil4torul emite un impuls foarte scurt, iar receptorul inregislreaza impulsurile care sosesc ~i iniensitlllile semnalelor
lor. Primul impuIs receplionat corespunde celei mai scurte clli, iar toate impulsurile care urmeaza vin de pe clli mai lungi
~i sunt, probabil, atenuate. Diferenlele de limp dintre impulsurile intfuziate ~i impulsul de referinta se numesc intinieri
in exees, media intirzierilor in exces fiind definitll ca 0 medie ponderatll a intfuzierilor in exces (folosind amplitudinile
impulsurilor ca ponderi), iar valoarea RMS a imprAtierii intinierilor este devialia standard a intfuzierilor in exces
ponderate [682, cap. 5].
7

Exemplu: pentru 2,4 GHz, lungimea de undll este de 12,5 em ~i, in consecinta, 0 schimbare de 6,25 em a diferentei
dintre douA. lungimi de cale este sufieientll pentru a trece de la amplificare (interferenta construcliYli) la anulare
(interferenta distruetiYll) sau inyers.

J?Dal wireless

~i

fundamentele comunicatiei

99

erori. Atunci cand intensitatea semnalului scade sub acest prag din cauza derivei rapide avem
de-a face cu derivii senri. Atunci cand se apreciaza canalele cu derivll. rapida, specificarea
vitezei cu care semnalul scade sub prag (viteza de traversare a nivelului) ~i durata derivei
severe sunt importante. Calitativ, deriva canalelor tinde sa genereze erori in rafali, adica
erorile de simbol tind sa apara in grupuri, separate de perioade tara erori.
o alta sursa de erori cauzata (predominant) de propagarea pe cai multiple este
interferenta inter-simbol (lSI = InterSymbol Interference): atunci cand un transmitator i~i
trimite simbolurile in ordine directa receptorului, prezenta cailor multiple, cu intarzieri
diferite, poate conduce la 0 situatie in care forma de unda a unui simbol Sh care ajunge la
receptor pe linia de vedere (LOS), sa se suprapuna peste copii intarziate ale sirnbolurilor
tranSmise anterior SI-1, SI-2, ... Severitatea lSI depinde de relatia dintre durata simbolului ~i
valoarea RMS a impra~tierii intarzierii.
Pierderile ~i atenuarea clili
Propagarea undelor prin spatiu liber duce la 0 pierdere de putere dependenta de
distanlii, numita pierdere de cale. Puterea recePtionata la 0 distanlii d ~ do [m], intre
transmitAtor ~i receptor, este descrisa de ecuatia Friis pentru spatiu liber (compara cu lucrarea
[682, pag. 107] (nu sunt luate in considerare reflexiile):

unde PIX este puterea de transmisie, GI ~i Gr sunt ci~tigurile antenelor8 de la transmiliitor ~i


9
receptor, do este ~ numita distants a cimpului indepartat, care este 0 distanta de referintll.
ce depinde de tehnologia antenelor, d ~ do este distanta dintre transmiliitor ~i receptor, A este
lungimea de unda ~i L ~ I cuprinde pierderile pe circuitul transmiliitor/receptor. De retinut ca
aceasta relatie este valida numai pentru d ~ do. Pentru alte medii, diferite de spatiul liber,
modelul este ceva mai generalizat:

do Y

Prcvd(d)

= Prcvd(d o) . (d)

(4.2)

unde y este exponentul de pierderi ale cili, care variazli, de obicei, intre 2 (pierderi ale caii
in spatiu tiber) ~i 5 pana la 6 (suprafete ascunse ~i scene cu obstacole in c1adiri [682, tabelul
4.2]). Cu toate acestea, sunt posibile ~i valori y < 2 in cazul interferentei constructive.
Pierderea caii este defmitli ca raport intre puterea radiatli ~i puterea receptionatll. Ptx(d) ~i,
Prcpd

pornind de la relatia (4.2) poate fi exprimata in dB ca:

PL(d)[dB]

PL(do)[dB]

+ 10YIOglo(:J

(4.3)

Acesta este ~a numitul model log-distance pentru pierderile caii. PL(do) [dB] este pierderea
cunoscuta a cali pentru distanta de referintA.
Din aceasta relatie se pot trage primele conc1uzii. Mai intai, puterea receptionata
depinde de frecventll.: cu cat este mai mare frecventa, cu atat este mai mica puterea
8 ~tigul antenei: pentru antenele direclionale, acesta dll raponul dintre puterea receplionatll din direclia principalli ~
rterea care ar Ii fost receptionatli de 0 anlenli izotropl1lomnidireclionalll (folosind ace~i putere de transmisie).
do este, pentru sistemele celulare cu acoperire mare, in jurul a I kIn; pentru sistemele cu domenii reduse, ~ cum sunt
WLAN -urile, este in jurul aim [682, pag. 139].

Nivelul fizic

100

receptionatli. In al doilea rand, puterea receptionatA depinde de distantli in conformitate cu 0


lege a puterii. De exemplu, presupunand un exponent al pierderii de cale egal cu 2, un nod
aflUt la 0 distantli 2d de un receptor trebuie sa consume de patru ori mai multli energie decftt
un nod aflat la distanta d fatli de acela~i receptor, pentru a atinge acel~i nivel de putere
receptionatli Prcvd. Deoarece, in general, rata de eroare de bitlsimbolla receptor este 0 functie
monotona de puterea receptionata P rcvd , frecventele mai mari sau distantele mai lungi trebuie
compensate printr-o cre~ere corespunzlitoare a puterii transmise pentru a mentine valoarea
flxatli pentru Prcvd. Acest aspect va fi abordat in urmlitoarele paragrafe ale capitolului.
extipdere a modelului log-distance pentru pierderile de cale tine cont de prezenta
obstacolelor. In ~a numita derivi lognormal abaterile de la modelele log-distance, datorate
obstacolelor, sunt modelate ca 0 variabilli aleatoare multiplicativli lognormal. In mod
echivalent, puterea recepponatA poate fi exprimatli in dB ca:

Canal wireless ~i fundamentele comunicatiei

= PL(do)[dB] + 10yloglo

(:J +

X".[dB],

(4.4)

unde Xo este 0 variabilli aleatoare gaussianli de medie nula, cu varianta cl-, numitli ~i variants
umbririi.
Variatii semnillcative ale distantei intre transmitlitor ~i receptor sau deplasari dincolo
de obstacole conduc la variatii ale mediei pe termen lung a intensitlitii semnalului la receptor.
Deplasarile ~i "variatiile in salturi ale distantei" se intamplli la nivel de secunde (zeci de
secunde) pana la minute, iar variatiile sunt cunoscute, in consecintli, ca derivi lenti.
In afara pierderilor de cale, apare adesea ~i atenuarea. Majoritatea semnalelor nU soot
!Tansmise in vid, ci in medii diferite. ~a cum sunt aerul, cablurile, lichidele ~i a~ mai departe.
In cazul scenariilor pentru exterior, mai poate exista ~i ceatli sau ploaie. Aceste tipuri de medii
introduc, suplimentar, 0 atenuare a semnalului dependenta de frecventli. eu toate acestea, de~i
atenuarea respectli 0 lege a puterii dependentli de distantli, este doar rar modelatli explicit, dar
in modeluI log-distance se tine cont de ea prin intermediul exponentului de pierdere de cale.
Zgomot ~i interferenti
In general, interferenta se refera la orice semnal nedorit provenit de la surse exteme
(transmitlitor ~i receptor wireless) care perturba sau mascheaza semnalul. Aceste semnale pot
proveni de la alte transmitlitoare care transmit in aceea~i banda ~i in ace~i timp
(interferenti de acces multiplu) sau de la alte dispozitive, ~a cum sunt cuptoarele cu
microunde, care radiaza in acee~i ba,ndli de frecventli. In interferenta de canal comun
sursele de interferentli radiazii in aceea~i bandli sau intr-o bandli suprapusli de frecventli, ca ~i
nodul transmitlitor sau receptor de interes. In interferenta de canal adiacent dispozitivul care
genereazli interferenta lucreaza intr-o banda vecinli. In acest caz, dispozitivul care produce
interferenta fle transmite 0 cantitate mica de energie in banda folosita de transmitlitorul sau
receptorul de interes, fie receptorul are filtre imperfecte ~i preia semnale din benzile vecine.
Un alt fenomen important este zgomotul termic sau simplu zgomotul. EI este
determinat de agitatia termica a electronilor din orice mediu conductor, de exemplu. circuitele
arnplillcatoare sau cele receptoare/transmitlitoare. In contextul receptoarelor digitale.
zgomotul este masurat, de obicei, prin densitatea spectraIa de putere JU (pSD =Power Spectral
Density) unilaterala a zgomotului No, data de [772, paragraf 4J:
10 Teh'
me. PSD pentru un proces aleatoriu n(r), slab stalionar, este transformata Fourier a funC\iei de autocorelalie a
procesuJui; intuitiv, PSD deserie distribulia puterii semnalului in domeniuJ freeven\A.

[watts]

N =K'T-o
Hertz

IK) ~l. T este a~a numlta


. temperatura a
de K este constanta lui Boltzmann (~ 1,38 . 10 23 J
U:temului exprimata in grade Kelvin. Zgomotul termic este aditiv, adicli, semnalul
~eceptionat r(t) poate fl reprezentat ca 0 sum~ intre ~emn~lul tran~mis set) (~a cum ajunge el
]a receptor, dupa pierderea de cale, atenuare, lmpra~tJere ~l ~a mal departe) ~l zgomot:

PL(d)[dB]

101

ret)

= set) + net)

(4.5)

~~ mai mult, acest zgomot este gaussian, adicli n(t). are 0 distribut.ie gaussianiil~ormalli, este
de medie nuUi ~i de variantli rI finitli, pentru once t. 0 propnetate foarte lIDportantA a
zgomotului gaussian este faptul cli PSD poate fl presupusa constantli (avand valoarea NoI2
peDtrU toata garna de frecventli de interes ~ractic). Un ~emnal cu PSD .constant se nume~te
zgomot alb. Prin urmare, zgomotul terlIUc este conslderat adesea ~l ca un zgomot alb
gaussian aditiv (AWGN = Additive White Gaussian Noise).

Erori de bit ~i de simbol


.
Probabilitatea de eroare de simboVbit depinde de schema reala de modulare ~l de
raportul dintre puterea semnalului recePtionat (Prcvd) ~i puterea zgomotului (inclusiv a celui de
interferentli). Atunci cand este considerat doar AWGN, raportul se nume~te raport semnalzgomot (SNR Signal-ta-Noise Ratio) ~i este dat, in dB, de formula:

PrCVd )
SNR = 1010g 1o ( Ii;
unde No este puterea zgomotului, iar Prcvd este puterea medie a semnalului receptionat. A~unci
cand sunt considerate ~i alte surse de interferenta, adesea devine important raportul dmtre
semnal ~i zgomot (inclusiv cel de interferentli) (SINR = Signal to Interference and Noise
Ratio):

SINR

Prevd
)
= 10 IOg10 ( N0+.01=1
~!' J.
1

unde No este puterea zgomotului ~i h este puterea receptionatli de la dispozitivul numaml i


care produce interferentli
.
.
SINR descrie puterea care ajunge la receptor ~i, in acest fel este legata de slmboluril~
trimise prin canal. In fmal nu simbolurile sunt relevante, ci bitii de date. Pentru a demodula ~l
decoda corect un bit sosit este relevantli energia E b pentru un astfel de bit raportata la energia
No a zgomotului. Raportul Et/No este intr-o relatie stransa cu SNR (sau cu SINR, atunci cand
interferenta este tratata ca zgomot) [772, paragraf 3.7]:

Eb
1 P rcvd 1
- = SNR-=--No
R
No R

(4.6)

unde R este rata de bit. Mai tarziu, in acest capitol, se va dovedi utila ~i 0 privire asupra
liirgimii de banda W ocupata de selIUlalul modulat, ca ~i utilizarea eficientei lirgimii de
banda TJBW

= ~w

102

Nivclul flzic

(in bitJslHz) ca 0 masura a eflcientei schemei de modulare. Aceasta poate fi folosita pentru a
rescrie relatia (4.6) ca:
Eb Prcvd
1
(4.7)
No
No 1'/BW' W

-=-_._--

o diferen~

importanta, care nu prive~te direct mo~uiatia, ci mai degraba receptoruI,


este cea dintre detecfia coerenti ~i detecfia necoerenta. In detectia coerenta receptorul are
informatii precise despre fazii ~i frecventii, dobandite, de exemplu, din antete sau din
secventele de sincronizare (vezi ~i paragraful 4.2.6). In general, receptoarele coerente sunt
mult mai complexe decat cele necoerente, dar acceptli rapoarte senmal-zgomot mai mici
pentru realizarea unei tinte precizate de rata a eroriJor de bit (BER = Bit Error Rate).
Daca se prescrie 0 valoare maxima pentru BER, se poate determina, pentru unefe
scheme de modulare, 0 valoare minima a SNR necesara pentru realizarea acestei BER pe un .
canal AWGN. Pentru a ilustra acest lucru, in fig. 4.7 este prezentata dependenta BER de
raportul Or/No, dat in dB, pentru detecpa coerenta a PSK ~i FSK binare. Comportarea
calitativa a unei astfel de BER, in functie de EJNo este aceea~i pentru toate tipurile populare
de moduiatie. De exemplu, pentru BPSK, raportul EtlN.o trebuie sa fle mai mare de 4 dB
pentru a obtine 0 BER de eel putin 10'3. Puterea zgomotului este f!Xa ~i, prin urmare, trebuie
ajustatli puterea recepponata P rcvd pentru obtinerea SNR dorit. Daca antenele sunt date,
singura modalitate de ajustare este cre~terea puterii radiate PIX. la transmi~tor (a se compara
cu relatia (4.1. 0 varianta este, desigur, utilizarea unor scheme de modulare mai bune.
Alegerea schemelor de modulare pentru retele de senzori wireless este discutata in
paragrafuI4.3.2.
4.2.4 Modele de canal
Modele ale canalelor wireless sunt necesare pentru studierea modulatiei sau a
schemelor de control al erorilor [36]. Datorita complexitatii aparente a canalelor wireless
reale, majoritatea modelelor utilizate sunt stocastice, inlocuind modelarea complexa ~i greoaie
a mediilor de propagare prin folosirea variabilelor aleatoare. Pe nivelul eel mai jos, astfel de
modele lucreaza la nivel de forme de unda, descriind semnalul receptionat. Modele mai
abstracte, aflate pe niveluri superioare, descriu statistici ale erorilor de simbol ~i de bit, sau
chiar ale eroriJor de pachete. Aceste modele sunt mai convenabile pentru investigarea
protocoalelor retelei, prin intermediul carora se transmit adesea mii sau milioane de pachete.
1

=------r-----.----.------r.---.----=
Detaetie coerenta BPSK
DetacH coerenta BFSK

01=-

0.01 =-

0.001 _

cc
w

co
0.0001
la,05

18-06 _

1e-07 .
-10

-5

10

E b N[dB

Figura 4.7 Rata erorilor de bit pentru modulapa binara coerenta PSK ~i FSK

Canal wireless i fundamentele comunicatiei

103

Modele de semnal
A fost prezentat deja un model de forma de unda. modelul AWGN, care are un SNR
constant. ~a cum s-a discutat mai sus, modelul exprima semnalul receptionat r(t) ca

ret)

= set) + net)

unde s(t) este semnalul transmis ~i n(t) este zgomot alb gaussian. 0 proprietate importanta a
acestui model este aceea ca SNR este constant peste tot. Simplitatea modelului u~ureaza
analiza teoretica; cu toate acestea, modelul nu este potrivit pentru canalele care se modifica in
timp, ~a cum sunt canalele cu deriva.
Pentru canalele cu deriva neselectiva in frecventii exista alte modele dedicate suficient
de popuIare [80]. Aceste modele presupun ca SNR este 0 variabila aleatoare, care variaza de
la simbolla simbol, sau de la bloc la bloc [79]. Modelul de deriva Rayleigh presupune ca nu
exista 0 cale cu vedere directa (LOS). In schimb, un numar mare de copii ale semnalului, cu
amplitudini de semnal independente stocastic, care au acee~i valoare medie, se suprapun la
receptor. Folosind teorema limitei centrale se poate arata ca amplitudinea semnalului rezultat
are 0 distributie Rayleigh, intrudit faza este uniform distribuita in intervalul [0, 2n:]. Un al
doilea model popular este modelul de denva Rice, care face acelea~i presupuneri ca ~i
modelul Rayleigh pentru deriva, dar considera prezenta, in plus, 0 componenta puternica
LOS. Un astfel de canal, impreuna cu AWGN, poate fi reprezentat ca:

ret)

= R . e i9 . set) + net)

unde n(t) este zgomot alb gaussian ~i R . e i9 este 0 variabila aleatoare gaussiana, ~a incat R
are 0 functie de densitate de probabilitate Rice sau Rayleigh.
Modele digitale
In cazul canalului AWGN fiecare simbol transmis este eronat cu 0 anumita
probabilitate de eroare fixata, iar erorile simbolurilor care urmeaza sunt independente. Daca
aceste doua conditii sunt adevarate ~i daca, in plus, probabilitatea de eroare nu depinde de
valoarea simbolului, avem un canal binar simetric (BSC =Binary Symmetric Channel) [180].
In timp s-au Iacut ceva eforturi pentru gasirea unor modele stocastice bune, la nivel de
bit/simbol, pentru canale cu deriva (Rayleigh). Aceste modele incearca sa prinda tendinta
canalelor cu deriva de a genera erori in rafala. Adesea, astfel de canale sunt modelate ca
lanturi Markov, in care starile lantului corespund diferitelor niveluri de calitate a canalului.
Spre exemplu, modelul cu doua stan Gilbert-Elliot [231, 290], suflcient de popular, descrie
alternarea derivelor severe cu perioade bune, intr-un canal cu deriva. Wang ~i Moayeri [858]
discuta modul in care pot fi dedu~i parametrii unui lant Markov cu N stan, care descrie nivelul
semnalului receptionat, in condipile derivei Rayleigh, folosind pararnetri fizici simpli ca
lungime de unda, viteza relativa a nodurilor ~i altii. 0 clasa mai generala de modele, care au
fost folosite adesea, este reprezentata de modelele Markov ascunse (HMM = Hidden Markov
Models); a se vedea pentru moment lucrarile [241, 834].
Modelele canalelor specifice WSN
In cazul retelelor de senzori wireless, una dintre restrictiile de proiectare este intentia
de a folosi puteri de transmisie reduse (~i in consecintii puteri radiate reduse) - de ordinul a 1
dBm [855] - cu speranta de a economisi energie prin gestionarea comunicatiei multi-salt.
Optiunea pentru 0 putere redusa de transmisie are unele consecinte asupra caracteristicilor
canalului:

104

Nivelul flZic

din ecuatia Friis (4.1),


acoperire;

putere redusii de transmisie determina un domeniu redus de

un domeniu redus de transmisie determina valori rms ale impra~tierii intarzieriJor in gama
nanosecundelor [682, tabelul 5.1], care este mica in eornparatie cu duratele simboJurilor
(de ordinul mili- sau microsecundelor). In plus, pentru ca ratele datelor sunt moderate, este
rezonabil sa ne ~teptam la canale cu deriva neselectiva cu frecventa, cu zgomot [762] ~i cu
un grad aproape neglijabil de lSI. Prin urmare, nu sunt necesare masuri speciale, cum ar fi
egalizoarele, impotriva lSI.
Sohrabi ~i altii [779] prezintii miisurarile efectuate asupra conditiilor de propagare la
nivelul solului pentru 0 banda de 200 MHz, cuprinsa intre 800 MHz ~i 1000 MHz, in diferite
medii. Parametrii masurati sunt exponentii de pierderi ale caii y. varianta umbririi rl
pierderile diii la distanta de referintii PL(do) [dB] pentru d u = 1 m ~i largimea de banda d~
coerentii Loc~~. in care ~-au ~cut acest~ m~urari indud parciiri, coridoare, laboratoare ~
zone cu gardun Vll, acopennd dlstante cuprmse mtre 1 m ~i 30 m. Mobilitatea n-a fost luata in
considerare. Exponentii medii ai pierderilor de cale (medierea se face pe domeniul de
frecventii), media variantei de umbrire ~i pierderile de cale pentru distanta de referintii PL(do)
[dB] sunt precizate in tabeluI4.2. Este interesant de notat ca mediile exponentilor pierderilor
de cale pot varia intre y = 1,9 ~i y = 5. Este, de asemenea, de notat ca pe 0 distantA de 1 m
semnalul a pierdut deja intre 30 ~i 50 dB. Largimea de banda de coerentii depinde
semnificativ de mediu, la fel ca ~i de distantii; cu cre~terea distantei, largimea de banda de
coeren!ii descre~te, dar acest lucru se intampla pentru multe scenarii in gama 50 MHz ~i mai
sus. Prin urmare, canalele cu largimi de banda mici, aflate in acest domeniu de frecventii, pot
fi cons~derate ca neselective ~in frecventA. Alte lucriiri propun valori ale pierderilor de cale in
domemul y = 4 [245, 648]. In lucrarea [563] parametrii PL(l m) [dB] = -30 ~i y = 3,5 sunt
folosit i pentru a modela transmisia folosind noduri !LAMPS-l (transceiver de 2,4 GHz, cu
FSK de 1 Mbps).
Tabelul 4.2 Exponentii medii de pierdere de eale, varianta umbririi ~i gama pierderilor de eale la
distante de referinta, pentru mW;urlki la nivelul pWniintului in gama 800 - 1000 MHz [779]
Locatie
Laborator
Coridor de apartament
Structurii de parcare
Coridor aliniat pe 0 parte
Terasa aliniata pe 0 parte
Canion din beton
Gard
Zona cu bolovani mici
Plaja plata cu nisip
Desi~ de bambus
Liistaris

Media
oentru y
1,9
2,0
3,0
1,9
3,2
2,7
4,9
3,5
4,2
5,0
3,6

Media pentru Gama pentru PL(l m) [dB]

if [dB]

5,7
8,0
7,9
8,0
3,7
10,2
9,4
12,8
4,0
11,6
8,4

[- 50,5, - 39,0]
[- 38,2, - 35,01
[- 36,0, - 32,71
[- 44,2, - 33,5]
[- 39,0, - 34,2]
[- 48,7, - 44,0]
[- 38,2, - 34,51
[- 41,5, - 37,2]
[- 40,8, - 37,5]
[- 38,2, - 35,21
[- 36,4, - 33,2]

4.2.5 Comunicafii folosind spectro dispersat


In sistemele cu spectru dispersat [293, 297, 557] latimea de banda ocupata de formele
de unda transmise este mult mai mare decat ar fi necesar in realitate pentru transmiterea
11
datelor furnizate de utilizator. Semnalul generat de utilizator este dispersat la transmitiitor ~i

Sanal wireless

~i

fundamentele comunieatiei

105

apoi restrans la receptor. Prin utilizarea unui semnal de banda largii, efectele
zgomotuluilinterferentei de banda ingusta sunt diminuate. Sistemele cu spectru dispersat ofera
o robustete creseuta in raport eu efectele cailor multiple, platind, in schimb, pretul unei
functionari mai complicate a receplorului, in raport cu schemele eonventionale de modulatie.
Cele doua tipuri populare de comunicatii ce folosesc spectru dispersat sunt spectru
dispersat eu succesiune directa (DSSS = Direct Sequence Spread Spectrum) ~i spectru
dispersat cu salturi in frecventii (FHSS =Frequency Hopping Spread Spectrum).
Spectro dispersat co succesiune directii
Pentru DSSS transmiterea bitilor de date de durata tb este inlocuita de transmiterea
unor succesiuni fmite de fragmente c C1C2 C o, cu ci E {O, 1} , daca bitul de transmis este
"1" logic sau C1C2 .. cn daca bitul de transmis este "0" logic ( Ci este inversullogic allui Cj).
Fiecare impuls Cj are durata tc t"Jn, unde n se nume~te factor de dispersare sau ~tig.
Fiecare impuls este apoi modulat cu 0 schema digitala de modulare, cum ar fi BPSK sau
QPSK. Deoarece spectrul ocupat de un semnal digital este dat, aproximativ vorbind, de
inversul duratei simbolului, spectrul unei secvente de impulsuri este muIt mai larg decat
spectrul de care ar avea nevoie semnalul de date furnizat de utilizator in cazul modulatiei
directe. Intentia este ea durata unui fragment sa devina mai mica decat valoarea medie sau
RMS a impra~tierii intarzierilor, ~i astfel canalul sa devina selectiv in frecventii. Prin urmare,
atunci cand exista 0 deriva multi-cale, 0 secventii de fragmente c care vine de pe calea LOS ~i
o copie intilrziata (a aceleia~i secvente de fragmente) se suprapun ~i diferenta de intarziere
(decalajul) dintre cele doua secvente este mai mare decat durata unui fragment. Aceasta
situatie este exploatata prin proiectarea adecvata a secventelor de fragmente: acestea sunt
secvente pseudoaleatoare alese astfel incat autocorelatia dintre 0 secventii de fragmente ~i 0
versiune decalata a ei are un van pentru decalaj zero ~i este aproape nula pentru toate
decalajele diferite de zero.
Pentru a ilustra acest lucru, se considera exemplul prezentat in fig. 4.8. Se constata ca
exista atat cale directa LOS, cat ~i calea cu reflexie, iar decalajul dintre ele corespunde duratei
a trei fragmente. Secventa de fragmente de pe calea directa LOS este data de c CIC2 Co,
urmata de c- 1 C1C2 cn' in timp ce secventa de fragmente de pe calea cu reflexie apare cu
un decalaj de trei fragmente. Oarecum simplificat, functionarea receptorului poate fi descrisa
astfel (receptor cu ftltre adecvate): se presupune ca receptorul este sincronizat cu calea directa
LOS. El compara secventa de impulsuri care vine cu secventa deja cunoscuta c prin calcularea
produsului intern (folosind operatii de inmultire pe perechi ~i la fmal adunari modulo 2). Daca
secventa receptionata este acee~i cu c, atunci operatia furnizeazii ca rezultat valoarea n, iar
daca secventa care vine este c- 1 , atunci rezultatul este -no Prin alegerea adecvata a secventei
de fragmente, se poate ajunge ca produsul intern dintre 0 secventii de fragmente ~i 0 versiune
deplasatiVdecalata sa ia valori absolute mai mici decat n. De exemplu, cele II fragmente ale
secventei Barker, folosite de IEEE 802.11 [467] vor determina doar rezultate de -1, 0, 1
pentru toate versiunile deplasate. 12 Copiile intarziate distorsioneaza semnalul direct in acela~i
fel in care 0 face ~i AWGN. In acest fel, DSSS cre~te robustetea in raport cu efectele multicale.
Cu toate acestea, exista ~i doua dezavantaje. Mai intai, receptoarele trebuie sa fie
corect sincronizate cu transmitiitorul ~i, al doilea, exista problema administriirii secventelor de

11 Teoreticienii In domeniul infonnaliei ar spune eli llirgimea de bandli Fourier (care descrie spectrul ocupat) este mull
mai mare deem llirgimea de bandll Shannon (care descrie numW de dimensiuni ale spaliului semnalului folosil intr-o
secundll).

12 Alunci dind produsul intern al unei seevenle de fragmenle cu 0 versiune deplasat4 a ei are ca rezultat valori mari doar
pentnl decalaj zero ~i valori cam la fel de mici pentru leate celelalle decalaje. se spune eli este aproape ortogonal.

106

Nivelul fizic

fragmente. In sisteme ca IEEE 802.1 lcu DSSS pe nivelul fizic, sau IEEE 802.15.4 existi
doar 0 singurii secventA de fragmente folosita de toate nodurile. La nivelul MAC trebuie luate
rfilisuri adecvate pentru evitarea coliziunilor. Este posibila ~i alocarea unor secvente diferite de
fragmente (sau coduri) diferitilor utilizatori, care sa poata fi apoi trans mise in paralel ~i sa-~i
provoace una alteia doar distorsiuni minore. 0 astfel de abordare este numitii ,,acces multiplu
cu divizare de ,:od" (CDMA = Code Division Multiple Access) ~i este folosita, de exemplu, in
UMTS [847]. Intrebarea care apare imediat, in acest caz, este cum sunt atribuite codurile
nodurilor (administrarea codurilor).
.
Cal. LOS

I---

1 logic

-----1---

0 logiC

---l

Cala cu reflex.e

Figura 4.8 Exemplu de spectru dispersat cu succesiune direct a

Spectro dispersat cu saltori in frecventi


In sisteme FHSS, ~a cum sunt Bluetooth [418, 419] sau versiuni FlISS (dep~ite) ale
IEEE 802.11, spectrul disponibil este divizat intr-un numar de sub-benzi de marimi egale sau
canale (a nu fi confundate cu canalele fizice discutate mai sus); Bluetooth ~i IEEE 802.11
divizeazii spectrul aferent gamei de 2,4 GHz in 78 de sub-benzi cu latimi de 1 MHz. Datele
furnizate de utilizator sunt transmise intotdeauna pe un singur canal la un moment dat;
liirgimea lor de banda este astfellimitata. Toate nodurile din retea sar sincron pe alte canale in
conformitate cu 0 planificare prestabilitii. In acest feI, un canal cu derivii severa curenta este
piirllsit Ia un moment dat ~i nodurile comuHi pe un alt canal, despre care se sperii ca este mai
bun. Retele diferite pot Iucra pe aceea~i arie geografica folosind (in buna miisura) planificllri
de salturi care sa nu se suprapuna.
Ca exemplu, versiunea FHSS a IEEE 802.11 sare cu 0 frecventii de 2,5 Hz, insemnand
cii in intervalul dintre salturi pot fi transmise multe pachete. Pentru Bluetooth, frecventa cu
care se fac salturi este de 1,6 kHz, insemnand ca in intervalul dintre salturi poate fi transmis,
in eel mai bun caz, un singur pachet. Pachetele pot avea Iungimi care sa corespundii la I, 3 sau
5 salturi. Pe durata transmiterii unui pachet mai lung procedura de salt este opritii, pachetul
frind transmis pe aceea~i frecventii. La terminarea transmiterii pachetului sistemul sare Ia
frecventa Ia care s-ar fi aflat daca pachetullung n-ar fi existat.
4.2.6 Transmisia ~i sincronizarea pachetelor
Nivelul MAC, plasat deasupra nivelului fizic, folose~te pachete sau cadre ca unitllp
13
de baza pentru transrnisie Din perspectiva nivelului MAC un astfel de cadru are 0 anumita
structura; din punctul de vedere al transceiver-ului cadrul reprezintii doar un bloc de bip.
Transceiver-ele realizeaza, de obicei prin structura hardware, funcpile de modulare ~i
demodulare, impreuna cu prelucrarea asociatii aferentii frecventelor inalte ~i intermediare, ~i
furnizeazii 0 interfatA pentru nivelul fizic. Aceste aspecte au fost discutate in paragraful 2.2.4.
13 tn tenninologia OSI acestea ar putea fi PDU-uri ale MAC. De fapt, pachetele ~i cadrele sunt douli cuvinte pentIu acela
Iucru; oricum. cadrele de cuvinte tind sli fie folosite mai des atunci cfutd discutlim despre niveluri inferioare.

Canal wireless

~i

fundamentele comunicatiei

107

Receptorul trebuie sa cunoasca anumite proprietap ale formei de unda care vine,
pentrU a 0 ,,intelege" ~i pentru a detecta cadrul; astfel de proprietiiti sunt frecventa, faza,
inceputul ~i sfiir~itul bitilorlsimbolurilor, inceputul ~i sfiir~itul cadrelor [772, cap. 8], [286].
Care este cauza problemei sincronizarii? Generarea purtatoarelor sinusoidale ~i a semnalelor
de ceas locale (in raport cu care sunt exprimate caracteristicile de timp ale simbolurilor)
iropun existenta unor oscilatoare cu anumite frecvente nominale. Din pacate, din cauza
iroperfectiunilor de fabricatie, a diferentelor de temperaturii, a efectelor imbatranirii sau a
oriciiror alte motive, frecventa reala a oscilatoarelor deviazii de la frecventa nominala. Adesea,
deriva este exprimata in parti pe milion (ppm = parts per million), reprezentfuld numiirul de
oscilatii pe care un ceas Ie face in plus sau in minus in timpul neeesar efectuiirii unui milion
de oscilatii la frecventa nominala. 0 regula empiricii spune ca pentru un oscilator mai ieftin
probabilitatea unor derive mai mari cre~te.
Pentru a compensa deriva, receptorul trebuie sii afle frecventa sau baza de timp a
transmitAtorului. Receptorul va trebui sa-~i extraga informatia de sincronizare din forma de
unda care vine. 0 temii intalnitii frecvent in cazul unor astfel de abordiiri este diferenperea
intre faza de antrenare (sau achizitie) ~i cea de urmirire. Cadrele au in componentA
secvente de antrenare bine cunoscute, care ii permit receptorului sa afle parametrii detaliati ai
semnalului de la transmitiitor (de exemplu, frecventa de ceas) la care receptia sa-~i adapteze
pararnetrii proprii. Secventa de antrenare este plasatii adesea la inceputul cadrelor (de
exemplu, la IEEE 802.11 [467] sau IEEE 802.15.4 [468]), dar uneori poate fi plasatii in mijloc
(de exemplu, la GSM [848]). In primul caz se vorbe~te despre un preambul, iar in al doilea
despre 0 zonii de mijloc. In ambele cazuri, secventa de antrenare impune 0 extindere a
cadrului. De exemplu, pentru IEEE 802.15.4 preambulul contine 32 de biti de valoare zero.
Dupa realizarea cu succes a sincroniziirii initiale, folosind secventa de antrenare,
receptorul intra in modul de urmarire, reajustandu-~i continuu oscilatorullocal.
Problemele semnificative ale sincroniziirii sunt:
Sincronizarea purtatoarei
Receptorul trebuie sa afle frecventa ~i, pentru schemele de detectie coerenta, faza
semnalului. Deriva frecventei poate fi cauzata de oscilatoare sau de deplasarea Doppler, in
cazul nodurilor mobile. 0 modalitate de rezolvare a sincroniziirii in frecventii este de a-i
permite transmitiitorului sii trimitii din cand in cand pachete cu forma spectralii cunoscutii,
astfel incat receptorul sa poata explora unele portiuni ale spectrului din jurul benzii
frecventei nominale; de exemplu, in sistemele GSM se folosesc, in acest scop, rafale
speciale de corectie a frecventei (848, cap.3]. Faza variazll, de obicei, mult mai rapid decat
frecventa; de aceea sincronizarea in fazii trebuie t'acutii mult mai des decat sincronizarea in
frecventii [286]. Sincronizarea in faza poate fi evitatii in cazul schemelor de detectie
necoerentii, dar cu pretul unei BER mai mari la acee~i putere de transmisie.
Sincronizarea pe bitlsimbol
Dupa ce s-a t'acut sincronizarea purtatoarei, receptorul trebuie sa determine atat durata
simbolului, cat ~i inceputul ~i sfiir~itul simbolului, pentru a-I demodula cu succes.
Reajustarea continua in faza de urmarire impune existenta unui numiir suficient de
elemente de marcare a limitelor unui simbol. Aceasta situatie poate fi explicata folosind
exemplul OOK, in care valorile logice "0" sunt modulate prin absenta purtatoarei. Dacii
datele contin 0 succesiune lunga de valori "0", atunci ceasul receptorului nu prime~te nici
un element de marcare pentru reajustare ~i, in acest fel, se poate indepiirta de frecventa de
ceas a transmitlltorului, determinand adiiugarea unor simboluri false sau pierderea unor
simboluri. De exemplu, pentru transceiver-ul RF Monolithics TRlOOO, folosit in microsenzorii Mica, trebuie evitate succesiuni mai lungi de patru valori "0" sau "1" consecutive
[351]. Situatia poate fi evitata prin alegerea schemelor de codare cu un numiir suficient de

108

Nivelul fizie

"1" logic, prin tehnici de adaugare de biti sau prin amestecare , la care fluxul de date este
deplasat intr-un registru de deplasare eu reactie liniara. Tehnica de amestecare este
-, aplicatA. de exemplu, pentru IEEE 802.11, tara sa mai fie necesara transmiterea unal
simboluri suplimentare. Celelalte scheme adauga simboluri suplimentare.
Sincronizarea cadrelor
Receptorul trebuie sa poata determina inceputul ~i staqitul, adica limitele, unui cadru.
Sincronizarea cadrelor presupune ca sincronizarea bitilor/simbolurilor a fost deja rezolvati.
Exista diteva tehnici cunoscute de formare a cadrelor [327]: includerea unor intervale de
timp flira date, campuri de lungime, utilizarea unor secvente de semnalizare impreuna ell
tehnici de adaugare de biti pentru a evita aparitia acelor~i secvente in pachetul de date ~i
altele. 0 tehnica de a marca inceputul unui cadru este abordarea folosita de IEEE 802.15.4,
unde preambulul este urmat imediat de un delimitator de inceput de cadru (SFD = Start
Frame Delimiter) bine cunoscut. Acest SFD este parte din antetul format pe nivelul flZie,
neiacand parte din blocul de date, ~i astfel nu sunt necesare masuri pentru evitarea
prezentei formatului SFD in blocul de date.

Fig. 4.9 prezinta un exemplu simplu. In cazul micro-senzorilor Mica [351] una dintre
oppunile pentru modulare este OOK. Prin urmare, bitii sunt reprezentati prin doua niveluri de
putere de transmisie: un nivel de putere egal cu zero pentru valorile logice "0" ~i un nivel de
putere diferit de zero pentru valorile logice "1" (se ignora in totalitate zgomotul). Un pachet
contine un preambul, un delimitator de inceput de cadru ~i un bloc de date. 0 perioada lunga
de inactivitate a mediului de comunicatie este interpretata ca ~i granitii intre pachete. Pe durata
acestei perioade lungi de inactivitate receptorul unui pachet va interoga mediul doar
ocazional. Intervalul de timp dintre interogan trebuie sa fie rnai mic decat lungimea
preambulului, pentru a nu-I rata, dar suficient de mare pentru a limita energia consurnata
pentru interogare. Atunci cand prin interogare se descopera activitate pe canal, frecventa de
interogare cre~te pentru a determina sfar~itul preambulului ~i pentru a determina lungimea
unui bit transmis din SFD. Dupa ce a fost obtinuta aceastii informape, receptorul interogheaza .
mediulla jumatatea duratei fieciirui bit de date. Pentru a evita prezenla unor perioade lungi de
inactivitate in blocul de date ~i interpretarea gre~ita a Iimitelor pachetului, lungimea
secventelor de "0" sau "1" trebuie limitata, de exemplu, la patru. Acest lucru trebuie realizat
prin transformarea adecvata a datelor furnizate de utilizator.
_

Intal'ZJere lICee.

8iti informetie

BIb trIInamls
AelMtal8 88antioanlre
receptor

...

EBentione,.. rara.
samn.l inexistent

Inc.

..

-'LSU'L~' - - -

...
I

iiiiiii11i

GesireSFD
Acnlzibe
aincronizlll"B

ii

--....- Esantlonare brtl mfonnalJe

Figura 4.9 Exernplu de ~ntionare ~i sincronizare (adaptat dupa lucrarea [351, fig. 5]
4.2.7 Calitatea canalelor wireless ~i masuri de imbuniitiitire
Spre deosebire de canalele cu fir, canalele wireless au adesea 0 calitate rnai slaba din
punctul de vedere al ratei erorilor de bit/simbol. Calitatea reala a canalului depinde de multi
factori, printre care frecventa. distanta dintre transmitiitor ~i receptor ~i, eventual, viteza lor

canal wireless

~i

fundamentele comunicaliei

109

relativa, mediul de propagare (numiirul de cai ~i atenuarea fiecareia din~re ele), tehnologia ~i
IIlUlte altele. In consecintii, nu exista un astfel de canal wireless perfect. In literatura au apiirut
rezultatele multor masurari efectuate asupra ratelor de eroare: doua dintre lucrnri sunt [13,

223].
De-a lungul timpului s-a muncit mult pentru cre~terea calitatii transmisiei pe canale
wireless, lucrandu-se atat pe nivelul fizic, cat ~i pe nivelurile superioare; in multe cazuri nu sa pout cant de aspectele energetice sau de alte restrictii specifice retelelor de senzori wireless.
Cateva dintre mecanismele dezvoltate sunt:
Optimizarea parametrilor transmisiei
Alegerea schemei de modulare ~i a puterii radiate (in cadrul limitelor legale) poate
influenta semnificativ BER. 0 alta actiune care poate influenta este alegerea dimensiunii ~i
structurii pachetelor. Acest aspect va fi discutat in cap. 6.
Mecanisme folosind diversitatea
Toate tehnicile care folosesc diversitatea [682, cap. 7], [625] cauta sa obtina ~i sa
exploateze replici statistic independente (sau cel putin necorelate) ale acelui~i semnal.
Mai simplu spus, se spera ca, daca una dintre replici este afectata de deriva severa ~i
genereaza erori de simbol, va exista 0 alta buna la Amomentul respectiv. Receptorul va
incerca sa aleaga cea mai buna replica dintre toate. In scheme cu diversitate explicitii,
copiile multiple sunt create explicit de transmitiitor, prin transmiterea aceluia~i pachet pe 0
alta frecventii, pe durata unui alt slot de timp sau prin transmiterea lui intr-o alta directie
spatiala. In schemele cu diversitate implicitii semnalul este tran~mis 0 singura data, iar
copiile multiple sunt create in canal prin propagare multi-cale. In oricare dintre cazuri
receptorul are nevoie de mecanisme cu care sa exploateze avantajele cailor multiple. Un
exemplu simplu este a~a numita diversitate a recePtiei, caz in care receptorul, dotat cu
doua sau mai multe antene amplasate corespunzator, eombina diferitele semnale (de
exemplu, prin ~a numita combinare a selectiei: alege semnalul cu cea mai buna calitate,
sau prin combinarea cu raport maxim: pondereaza toate semnalele in functie de calitatea
lor ~i apoi Ie sumeaza). Diversitatea receptiei lucreaza cel mai bine atunci cand semnalele
de la cele doua antene sunt independente sau cel putin necorelate. 0 regula empirica spune
ea acest lucru poate fi realizat daca distanta dintre antene este de cel putin 40 - 50% din
lungimea de unda [682, cap. 5]
Egalizarea
Tehnicile de egalizare [682, cap. 7], [660] sunt utile pentru eliminarea interferentei intersimbol (lSI). Egalizarea lucreaza astfel: transmitiitorul trimite secventa de antrenare
constituita dintr-un simbol al eiirui format sau forma de unda este bine cunoscut/cunoscuta.
Egalizorul de la receptor lucreaza in doua moduri: antrenare ~i urmarire. Pe durata etapei
de antrenare egalizorul analizeaza versiunea receptionata a formatului cunoscut, ~onstata
cauzele distorsioniirii ~i elaboreaza un algoritm pentru compensarea distorsiunii. In etapa
de urmiirire, restul pachetului este prelucrat prin aplicarea algoritmului de compensare,
care, la randullui va fi reajustat continuu in timp. Egalizarea necesita prelucrare de semnal
la receptor, iar canalul este presupus stationar pe durata transmiterii pachetului. Ca efect
secundar, secventa de antrenare paate fi utilizata ~i pentru sincronizare pe bit.
Corectia in avans a erorilor (FEC =Forward Error Correction)
Transmitatorul preia un flux sau un bloc de biti de date de la utilizator sau de la 0 alta
sursa, ii adauga bitii ce genereaza redundanta necesara ~i transmite rezultatulla receptor. Yn
functie de miirirnea ~i structura blocului generator de redundantii, reeeptorul poate sa
corecteze unele erori de bit/simbol. Canalele AWGN, dupa cum se ~tie, au 0 capacitate rnai
mare decat canalele cu deriva Rayleigh ~i multe scheme de codare realizeaza performante

110

Nivelul fizic

de BER mai bune pe canale AWON dedit pe canalele cu deriva, care genereaza erori in
rafala [79]. Operatia de intretesere realizeaza 0 permutare intr-un bloc de biti, sperand Sa
aistribuie mai uniform eroriJe in rafala ~i perrnitftndu-i canalului sa arate ca un canal
AWON. FEC este discutata mai detaliat in paragraful 6.2.2.
ARQ
Ideea de baza a protocoalelor ARQ [322, 511] poate fi descrisa astfel: transmitiitoru}
adauga in fata blocului de date un antet ~i la sfar~it 0 suma de control. Pachetul rezultat
este apoi transmis. Receptorul verifica integritatea pachetului cu ajutorul sumei de control
~i ii trimite' transmitatorului un pachet de raspuns privind succesul transmisiei pachetului
initial. Daca raspunsul este negativ (erori la receptie) transmitiitorul retrimite pachetul
Protocoalele ARQ vor fi discutate in paragraful 6.2.2.

4.3 Consideratii despre proiectarea nivelului fizic ~i a transceiver-elor in


cazul WSN
Pana acum am discutat despre nivelul fizic fara vreo referire precisa la retelele de
senzori wireless. Unele dintre cele mai semnificative aspecte care influenteaza proiectarea
nivelului fizic in cazul retelelor de senzori wireless sunt:
necesar redus de putere;
ca 0 prima consecintii: putere mica de transmisie ~i, prin urmare, domeniu redus de
acoperire;
ca 0 a doua consecinta: cicluri reduse de lucru; majoritatea structurilor hardware trebuie sa
poata fi oprite sau sa poata lucra majoritatea timpului cu necesar redus de putere, in regim
de ~teptare;
cerinte de viteza a datelor relativ reduse, de ordinul zecilor pana la sute de kilobiti pe
secunda;
complexitatea ~i costurile implement1irii reduse;
grad redus de rnobilitate;
dimensiuni reduse pentru noduri.
In acest paragraf vor fi discutate unele implicatii ale acestor cerinte.
In general, provocarea, in cazul retelelor de senzori, este gasirea schemelor de
rnodulare ~i a arhitecturii transceiver-elor care sa fie simple, ieftine, dar ~i suficient de robuste
pentru a furniza serviciul doriL

4.3.1 Promul de utilizare a energiei


Optiunea pentru 0 putere redusa de transmisie conduce la un prom al consumului de
energie diferit de cel al altor dispozitive wireless, ~a cum sunt telefoanele mobile. Diferente1e
semnificative au fost deja discutate in alte paragrafe, dar meritii 0 recapitulare sumara ~i aicL
Mai intai. energia radiata este micii, de obicei de ordinul a 0 dBm (care corespunde la
I mW). Pe de alta parte, transceiver-ul in totalitate (interfata RF ~i modulul pentru banda de
baza) consuma mult mai multa energie decat cea realrnente radiata. Wang ~i a1tii [855]
estimeaza ca un transceiver, care lucreaza la frecvente peste 10Hz are nevoie de 10 pana III
100 mW pentru a radia 0 putere de I mW. In lucrarea [115 cap. 3] sunt date valori sirnilare
pentru transceiver-e CMOS din banda de 2,4 OHz: pentru 0 putere radiata de 0 dBm,
transmitiitorul are nevoie, in realitate, de 32 mW, in timp ce receptorul are nevoie de chiar mai
mult, 38 mW. Pentru rnicro-senzorii Mica sunt necesari 21 mW in mod transmisie ~i 15 mW
in mod receptie [351]. Valorile sunt apropiate, cu observatia ca multe solutii practice de
transinitiitoare au eficiente de sub 10% [46 ] la putere radiatii redusii.

Consideralii despre proiectarea nivelului fizic

~i

a transceiver-elor in cazul WSN

III

A doua observatie importanta este aceea ca pentru puteri mici de transmisie modurile
transmisie ~i receptie au necesita\i de putere relativ egale; e~te posib~l, uneori, ca re.ceptia s~
mai multa putere dedit transmisia [670, 762]. In functle de arhltectura transcelver-uIUl,
eecesarul de putere in modul pasiv poate fi mai rnic sau in aceea~i gama cu necesarul de
nutere al recepliei [670]. Pentru a reduce necesarul mediu de putere in retele de senzori
~ireless cu trafic redus, mentinerea transceiver-ului in stare pasiva tot tirnpul, care ar duce la
eonsumuri de energie semnificative, nu este 0 solutie. Este importantii, prin urmare, plasarea
transceiver-ului in stare somn ~i nu in stare pasiva. Este, de asemenea, importanta includerea
puterii recepti?~ate in m~~el~le de disipare a energiei, intrucat presupunerea traditionala ca
energia receptlel este negbJablla nu este deloc adeviirata.
Cu toate acestea, exista problema energieiltimpului de pomire, pe care transceiver-ul
Ie eonsuma la reactivarea lui din modul sorno, de exemplu pentru a porni PLL sau
oscilatoarele comandate in tensiune. Pe durata timpului de activare nu sunt posibile transmisii
sau recep}ii de date [762]. De exemplu, transceiver-ul J.lAMPS-1 are nevoie de un timp de
reactivare de 466 J.ls ~i disipa 0 putere de 58 mW [561, 563]. Din acest motiv nu este
avantajoasa trecerea in modul somn atunci cand urmatoarea reactivare vine la scurt timp. Ea
depinde de modelele de trafic ~i de cornportarea protocolului.MAC, dator sa ordo~ez~.corect
stiirile functionale ale transceiver-ului. Daca s-ar putea, ar fi bme ca pe durata reactlvaru sa ~e
transmise mai multe pachete pentru a distribui costurile de reactivare pe mai multe pachete. In
mod evident, problema poate fi abordatii ~i prin inventarea unor arhitecturi de transmitiitoare
eu tirnpi de reactivare mai mici. 0 astfel de arhitectura este prezentata in lucrarea [855].
A treia observalie importanta este legata de costurile relative ale comunicatiei in raport
cu prelucrarea pentru un nod-senzor. In mod evident, 0 comparatie a acestor costuri depinde,
in cazul comunicatiei, de cerintele de BER, domeniul de acoperire, ti~ de transceiver etc., iar
in cazul prelucrarii, de tipul procesorului, de setul de instructiuni etc. In [670] este prezentata
gama consumurilor de energie pentru podurile WIN.de la Rockwell, n~durile ~~ NO.2.?
de la UCLA ~i nodurile MEDUSA II. In cazul nodurilor WIN, cu energla transIDlteru unUi bit
pot fi executate 1500 p1ina la 2700 de instruc}iuni, ~entru nodurile MEDUSA II ra?ortul
variaza de la 220: I pana la 2900: I, iar pentru nodurile WINS NO raportul este m Jur de
1400:1. Concluzia este ca prelucrarea este mai ieftina decat transmisia!

earn

4.3.2 Alegerea schemei de modulare

o acliune foarte importanta este alegerea schemei de modulare. Este necesara


pastrarea unui echilibru intre mai multi factori, printre care ratele de ~ate ~~ s~boluri cerute ~~
de dorit, cornplexitatea implementlirii, relatia dintre puterea radlata ~I tmta de BER ~I
earacteristicile de ~teptat ale canalului.
Pentru a maximiza timpul pe care un transceiver il petrece in mod somn, duratele
transmisiilor trebuie minimizate. Cu cat este mai mare rata datelor oferita de un transceiver/o
schema de rnodulare, cu atat este mai mica durata transmiterii unui volum dat de date ~i, in
consecintii, cu atat este mai redus consumul de energie.
A doua observa}ie importanta este aceea ca necesarul de putere al schemei de
modulare depinde mult mai mult de rata de simbol decat de rata de date [115, cap. 3]. De
exemplu, miisurari ale necesarului de putere efectuate asupra rnodulului IEEE 802.11 WLAN
(Wireless Local Area Network) au aratat ca necesarul de putere depinde de schema de
modulare, cu modurile mai rapide ale moduliirii in cod complementar. (CCK =
Complementary Code Keying) consumand mai multa energie decat DBPSK ~I DQPSK;
diferentele relative sunt, totu~i, sub 10% ~i toate schemele acestea au acee~i rata de simbol.
S-a constatat ~i ca pentru nodurile J.lAMPS-l necesarul de putere este insensibilla rata datelor
[762].

Nivelul flZic

112

Este evident ca dezideratul unor rate mari de date, la rate reduse de simbol, reclama
scheme de modulare m-are. Exist~ totu~i, compromisuri:
'. Modulatia m-ara necesita cireuite analogice ~i digitale mai complexe decat modulapa
binara [762], de exemplu, pentru paralelizarea bitilor in simbolurile m-are;
Multe scheme de modulare m-ara reclama cre~terea raportului Et:lNo odata cu cre~terea lui
m ~i, in consecintii, 0 putere radiata mii.rita pentru realizarea obiectivului de BER; altele
devin din ce in ce mai putin eficiente din punctul de vedere allargimii de banda. Valori ale
acestor parametri, pentru detec(ie coerenta cu modulatie m-ara FSK ~i PSK sunt prezentate
in labelul 4.3, in care, pentru diferite valori ale lui m sunt afi~ate eficientele largimii de
banda realizate ~i valorile E.,jNo necesare pentru obtinerea unor (inte de BER de 1O~. en
toate acestea, in aplicatiile retelelor de senzori wireless care au nevoie doar de largimi de
banda miei pana la moderate, 0 pierdere a efieientei largimii de banda poate fi mai u~r
acceptata in comparatie eu 0 cre~tere a puterii radiate care sa compenseze pierderile E.,jNo;
Este de a~eptat ca, in multe aplieatii ale retelelor de senzori wireless, majoritatea
pachetelor sa fie scurte, de ordinul a zeci sau sute de biti. Pentru astfel de pachete timpul
de activare este preponderent (ca importantli) in raport cu consumul total de energie,
anuland orice efort de reducere a duratei de transmisie prin alegerea unor scheme de
modulare m-ara.
Tabelul4.3 Eficienta Illrgimii de bamilll1Bw ~i a Et/No [dB] necesarilia receplor pentru a
ajunge la 0 BER de 10-6 printr-un canal AWGN pentru modulapa m-arll Orlogonalll FSK ~
PSK (adaptatll din lucrarea [682, cap. 6])
m
m-ara PSK: l1BW
m-ara PSK: E.,jNo
m-ara FSK: l1BW
m-ara FSK: Et:lNo

2
0,5
10,5
0,4
13,5

4
1,0
10,5
0,57
10,8

8
1,5
14,0
0,55
9,3

16
2,0
18,5
0,42
8,2

32
2,5
23,4
0,29
7,5

64
3,0
28,5
0,18
6,9

Consideratii despre proieclarea nivelului fizic

~i

rata datelor R = I Mbps ~i nivelul de zgomot No = -180 dB, va rezulta 0 valoare P tx (18,5dB,
R)::::2,26 mW.
In continuare se va utiliza modelul penlru consumul de energie al transceiver-ului dezvoltat in
lucrlirile [762, 855], care cuprinde energia de activare ~i energia pentru transmisie. In acest
model se presupune ca pe durala timpului de pomire este activ, in primul rand, un sintetizator
de frecventii, care consuma energia PI'S, in limp ce pe durata transmisiei efective a formei de
unda energia consumata cuprinde consumul sintetizatorului de frecventii ~i al modulatorului
(care consurnii PMOD) ~i energia radiata P 1X(', '). Amplificatorul de putere nu este luat in
considerare explicit. Folosind lucrarea [855] se presupune PI'S = 10 mW, P Mon = 2 mW ~i 0
rata de simbol B = 1 MsymboVs. Timpul de activare este Tstart. In cazul modulatiei binare, se
propune urrnlitorul model de energie:
Ebinary

(~. B) = PFS ' T

start

+ (PMOD + PFS + Poe.

(~:' B))' i .

unde n este numarul de biti de date (ai unui pachet) care se transmit. In cazul modulatiei m-are
se presupune ca necesarul de putere al modulatorului ~i al sintetizatorului de frecventii cresc
de a ~ 1, fJ ~ lori, astfel ineal consumul total de energie este:
Em- ary

(~: B . logz m)
= {3 . PFS . Tstart + ( a . PMOD + {3 . PFS + Ptx (~: B . log2 m))

Dacli se accepta valoarea fJ = 1,75 din lucrarea [855] pentru ambele tipuri de modulatie, PSK
~i FSK, atunci se poate evalua raporlul Em-ary C,,) care sa evalueze avantajele/dezavantajele
Eblnary

113

n
B log 2(m) .

Exemplul care urmeazii. permite explorarea compromisurilor implicate.


Exemplul4.1 (Eficienta energetici a schemelor de modulare m-are)
Exemplul propune transmiterea datelor pe 0 distantii de 10 m cu 0 tinta de BER de 1O~, pe un
canal AWGN care are exponentul de pierderi de cale y = 3,5 (care corespunde valorii
determinate in lucrarea [563]). Se vor compara doua familii de modulatii: modula(ia PSK mara detectata coerent ~i modulatia FSK m-ara ortogonalii. detectata coerent. Pentru aceste doui
familii, tabelul 4.3 prezinta eficientele largimilor de banda l1BW ~i Et:lNo in dB, necesare
pentru ca receptorul sli realizeze 0 BER de I O~ pe un canal AWGN.
Din discutia din paragraful 4.2.3 rezulta cli relatia dintre E.,jNo ~i puterea receptionata la
distanta d este data de

E = SNR'': = Prcvd(d) . .: = _1_. Poe. . Gt . Gr . .:1.


No
R
No
R No' R (4rr)2. d~ . L

a transceiver-elor in cazul WSN

(dO)Y

(4.8)

care poate fi rezolvata u~r in raport cu PIX, daca se dau E.,jNo ~i rata datelor R. Solutia va fi
notata ca Poe. (~:' R). Exemplu: din tabelul4.3 se vede ca 16-PSK necesita un E.,jNo de 18,5
dB pentru a realiza tinta de BER. Dacli se dau parametrii G1 = Gr = L = 1, A. =12,5 em (care
corespunde unui transceiver de 2,4 GHz), distanta de referintii do = 1 m, distanta d 10 m,

C',)

modulatiei m-are in raport cu modulatia binara. Ca exemplu, in fig. 4.10 este prezentat acest
mport pentru mE {4, 8,16,32, 64}, cu a = 2,0, un timp de activare de 466 fA.S ~i doua
diroensiuni diferite de pachete, 100 biti ~i 2000 biti. Cele doua curbe din partea superioara a
figurii corespund pachetelor de 100 de biti; curbele din partea de jos corespund pachetelor de
2000 de biti. Rezultatele obtinute pentru 0 durata de activare mai scurta, de 100 fA.s, sau pentru
a =3,0 arata aproape la fel. Se poate constata ca pentru dimensiuni mai mari ale pachetelor,
modulatia FSK m-ara este avantajoasa, intrucat timpii efectivi de transmisie a pachetelor se
reduc ~i, mai mult, rapoartele Et/No necesare scad odata cu cre~terea lui m, in contul scaderii
eficientei largimii de banda, care se traduce printr-o largire a spectrului necesar (scheme FSK
este ortogonalii). Pentru PSK m-ara doar anumite valori ale lui m determina un avantaj
energetic; pentru valori mai marl ale lui m valorile E.,jNo necesare compenseaza c~tigurile
datorate timpilor de transmisie redu~i. Pentru pachete cu dimensiuni reduse, schemele de
IOOdulare binara sunt mai eficiente energetic, atat pentru PSK, cat ~i pentru FSK, din cauza
timpului de activare, care este predominant (ca importantii) in raport cu costurile cu energia.
Daca se reduce valoarea lui fJ la fJ = 1 (presupuniind ca nu exista un consum suplimentar de
energie al sintetizatorului de frecventa datorat modulatiei m-are) atunei modulatia m-arli ar
putea fi, pentru toti parametrii considerati, superioara modulatiei binare. Rezultatele
prezentate in lucrarea [855] arata ca avantajul modulatiei m-are este mai mare daca timpul de

114

Nivelul fizic

activare scade. Pentru valori mai mici ale timpilor de activare, lungimile necesare de pachet
care fac modulalia m-ara sa merite sunt mai mici.
Din toate acestea putem trage concluzia ca este mai avantajoasa utilizarea pachetelor rnari?
Din pacate riispunsul este: depinde. A~a cum se va vedea in cap. 6, pachetelemailungi.la
acee~i rata a erorilor de bit ~i tara folosirea mecanismelor de corectare a erorilor conduc la
rate mai mari de eroare de pachet, care, la randul lor conduc la retransmiterea pachetelor,
anuland cu u~urinlli c~tigurile de energie oblinute prin alegerea modulaliei m-are. 0 abordare
atenta comuna modulaliei ~i a altor scheme pentru cr~terea robustelll transmisiei (scheme
FEC sau ARQ) este necesara.
Ar putea fi avantajoasa transmiterea mai multor pachete scurte pe durata unui singur interval
de reactivare, realizand astfel 0 influenlli relativa mai mica a costurilor de activare pe pachet
[562].

115

De citit in continuare
cu puterea totala disipata de transceiver
mai eficient. 14

~i

in plus, in acest fel, PA lucreaza intr-un regim

In lucrarea [670] este realizata 0 analiza, similara cu cea din exemplul de mai sus
pentrU QAM m-arli. Analiza investigheaza, in special, consumul de energie pe bit (definit ea ~i
eonsumul total de energie pentru transrniterea unui pachet de n biti imPiirtit la n) al diferitelor
scheme de modulare QAM m-are, pentru dimensiuni diferite de pachet, pnand cont in mod
explicit de energia de activare ~i de costurile cu energia ale amplificatorului de putere, ca ~i de
cre~terea dimensiunii paehetului pe nivelurile fizic ~i MAC. Pentru eonfigurarea particularii
folosita in aceastii investigalie, 16-QAM pare sa fie schema optimii de modulare pentru toate
dimensiunile diferite ale datelor fumizate de utilizator.

4.3.3 Scalarea dinamid a modullirii


mFSK~
!T PSK .,

....
......

'-..''L

0.8

06

---............... ' .,

.....

'-------

, .....

-----.-

0.4 0=--~10~--2~0----,J30:----4-0---5-0---60---70

Figura 4.10 Comparape intte consumurile de energie ale modulapilor m-are FSKIPSK ~i a celor
binare PSKIFSK pentru a =2 ~i timpul de pomire de 466 I!S
Este u~or de constatat ca exemplul evidenliazli doar un singur aspect din tot spaliul de
proiectare. Concluzia este ca alegerea schemei de modulare depinde de mai multe aspecte,
care interaclioneaza intre ele, printre care factori tehnologici (in acest exemplu a, fJ), miirimea
pachetului, linta pentru rata de eroare ~i modelul de eroare al canalului (in lucrarea [855] este
prezentat un exemplu similar pentru cazul derivei Rayleigh). Decizia optima ar trebui sa
stabileasca un echilibru intre schema de modulare ~i alte masuri destinate cre~terii robustelii
transmisiei, intrucat aduc ~i ele costuri energetice:
cu retransrnisiile - pachete intregi trebuind sa fie transmise din nou;
cu codarea FEC - sunt de trans~s mai mulli bili ~i pentru codarea ~i decodarea lor se
consuma suplimentar energie. In timp ce energia pentru codare poate fi neglijatli,
reeeptorul are nevoie de 0 eantitate semnificativa de energie pentru proeesul de decodare
[563]. Aceasta situalie devine complieatii in special daca receptorul este un nod cu putere
limitata. Sehemele de codare ~i retransmisie vor fi discutate mai detaliat in cap.6;
costul determinat de cre~terea puterii radiate [855] depinde de eficienla arnplificatorului de
putere (compara cu paragraful 2.2.4), dar puterea radiata este, adesea, mica in comparape

Chiar dacii este posibila determinarea unei scheme optimale pentru 0 combinalie data
de parametri: linta de BER, dorneniu de acoperire, dimensiune a pachetului etc., un astfel de
optim va fi valabil doar pentru timp scurt; de indatii ce una dintre restrielii se schimbii, se
sehimba ~i optimul. In plus, alte restriclii, cum ar fi intarzierea sau dorinta de a obline 0 viteza
de lucru mai mare, pot impune alegerea unor scheme de modulare de nivel mai inalt (cu m
mai mare).
Prin urmare, este interesanta abordarea unor rnetode care sa adapteze schemele de
modulare la situalia eurentii. 0 astfel de abordare, numitii scalarea dinamica a moduliirii, este
discutata in lucrarea [738]. In particular, pentru cazul QAM m-ara ~i 0 linta de BER de 10-5, a
fast dezvoltat un model care folose~te rata de simbol B ~i numiirul m de niveluri per simbol ca
pararnetri. Modelul exprima energia necesarli pe bit ~i, totodata, intiirzierea realizata pe bit
(inversa ratei datelor) linand cont ca modulaliile eu m mai mare au nevoie de mai multa
energie radiata. Costurile suplimentare pentru activare nu sunt luate in considerare. Este u~or
de inteles ca intarzierea pe bit seade odata eu cre~terea valorilor B ~i m. Energia pe bit depinde
mult mai mult de m decat de B. In fapt, in cazul alegerii unor pararnetri particulari, se aratii cii
atat energia pe bit, cat ~i intarzierea pe bit sunt minime pentru rata maxima de simbol. Pentru
sealarea moduliirii, un pachet este supus unei restriclii de intiirziere, din care poate fi dedusa
rata de date minima necesara . Deoareee rata de simbol este linutii fixii, abordarea inseamna
alegerea celui mai mic m care satisfaee rata de date neeesara ~i care minimizeaza, astfel,
energia neeesara pe bit. Astfel de restrictii de intarziere pot fi atribuite explicit sau implicit. 0
abordare explorata in lucrare este dependenta restrictiei de intarziere de pachetele restante
(numiirul de pachete care stau la eoada) pentru un nod-senzor: atunci eiind nu sunt pachete la
eoada se poate folosi 0 valoare mica pentru m, datorita consumului redus de energie. Pe
mlisurli ee pachetele restante se inmultesc, m este majorat pentru a reduce repede numlirul de
paehete de la coada ~i pentru a reveni la valori mai mici ale lui m. Scalarea modullirii are
unele asemaniiri cu conceptul de scalare dinamiea a tensiunii, discutata in paragraful 2.2.2.

4.3.4 Coosiderafii legate de aoteol


Faptul ea pentru toate nodurile-senzor se doresc dimensiuni mici reprezintii 0 restrielie
in privinta numiirului ~i anvergurii antenelor. ~a cum a fost explicat mai sus, daca antena
este mult mai mica decat lungimea de unda a purtatoarei, este greu de realizat 0 efieienlli buna
14 Un dezavantaj al folosirii puterii crescute de transmisie este marirea interferenlei pentru alte uansmisii ~i. astfel. scaderea
capacitlilii totale a relelei. Oricum, acest aspect nu joacll nici un rol pe durata situaliilor cu incllrcare redusll, care sunt
preponderente in relelele de senzori wireless - in afara cazului in care apar furtuni de evenimente sau alte modele corelate de
trafic.

Nivelul fizic

116

a antenei, adica pentru antene subdimensionate este nccesarli 0 cantitate mai mare de ener -:pentru a obtine
energie radiata.
gIe
~.
In ~l doilea rand, in cazul nodurilor-senwr mici, vor fi greu de plasat doua antene
aflate la dlstante corecte penlru a valorifica diversitatea receptiei. ~a cum s-a discutat
antenele
sa fie distantate intre ele la cel putin 40-50% din lungim:
d~ unda f~loslta pentru a valo~if~ca efectele poziti~e ale diversitatii. Pentru banda de 2,4 GHz,
d~t~ta dmtre antene ar trebUl sa fie de 5-6 cm, dlstantli greu de realizat in cazul unor carcase

transmi~a

aceea~i

paragr~1 4.~.?,

treb~ie

IDlCI.

. .!n

plus. undele radio emise de 0 antena in apropierea solului - tipica pentru unele
aplicat11 - se conf~nt.~ ~u coe~cie.nti mai mari de pierdere de cale fatli de valoarea obi~nuita a
= 2 pe~tru comu~lcat~ ~ spatlUlliber. Valori tipice de atenuare pentru astfel de medii, in care
se afla m mod ob~nult ~I ?bstacol~ (c~lidiri, pereti etc.) sunt in jurullui a =4 [245, 648].
De altfel, m fu.nct1e de aphcatle. antenele trebuie sa fie plasate in interiorul carcaselor
pentru ~ ?~ fi detenorate. Aceste restrictii, in general. limiteaza calitatea realizabila i
caractenstlclle antenelor plasate pe noduri-senzor.
.
~odurile impr~tia~e aleator pe 0 suprafatli de pamant, de exemplu din avion, vor avea
?nen.tliri aleatoar~ la ,~tenzare" (cu antenele in jos, pe pamant, sau cu antenele obstructionate
m on~e alt. fel). S~tuatIa. po~te determina 0 propagare ne-izotropa a undelor radio, cu diferente
semn~catIve ale mte?Sltatn semnalului emis in directii diferite. Acest efect poate fi cauzat ~i
de prolectarea .antenel, care genereaza, adesea, diferente considerabile ale caracteristicilor de
propagare spatIala (~a numitii lobi ai antenei).
~.
~iectarea . ante~~i este. 0 problema in sine ~i se afla in afara preocuparilor acestei
C~I. Cateva ~onslder~tn speclfice legate pe proiectarea antenelor pentru nodurile-senwr
wIreless sunt dlScutate m [115, cap. 8].

4.4 De citit in continuare


Abordarea comuna a optimizirii codarii ~i modulapei
Biglieri ~i alyii [79] considera codarea ~i modulatia din perspectiva teoriei informatiei
pentru modele dif~nte de canale, cum sunt AWGN, canale cu deriva plata ~i canale cu deriv!
de blo.c. Este discutata, in special. influenta controlului puterti simbol cu simbot" la
u:.ansffiltlitor, in prezenta informatiei despre starea canalului, ~a incat derivelor severe Ii se
~aspunde .~u puteri mai mari de ie~ire ("inversarea canalului") a diversitatii receptiei ~i a
mtretesem: a.sc~emelor de codare cu protectie inegala (de exemplu, biti cu importante diferite
sunt codap dlfer~t)~ asupra .capa~itaFi canalului. Un rezultat interesant in special este faptul eli
un canal cu denva RayleIgh ~l control al puterii are 0 capacitate mai mare decat un canal
AWGN cu acee~i putere radiata medie.
DSSSin WSN
in lucr~il~ [155, 2~0: 281] sunt descrise eforturi pentru constructia de transceiver-e
DSSS, C? re~~ctllie lo~ pn':,md spatiul ~i pu~erea, pentru retele de senzori wireless. in plus.
My~rs ~l alt11 [580] dlscuta despre transcelver-e cu spectru dispersat, de putere redusa,
destmate IEEE802.ll.

Eficienta energetici in GSM


.
Red?c~rea consumului de energie este 0 problema nu doar pentru retelele de senwri
~Ireless,.
~l pentru alte tipuri de sisteme, de exemplu sistemele celulare. Pentru cei
mteresatl, m lucrarea. [525] sunt discutati algoritmi avansati de prelucrarea semnalelor pentru
reducerea necesarulUl de putere al transceiver-elor GSM.

:1

Capitolul5
Protocoale MAC
Protocoalele MAC (MAC = Medium Access Control) rezolva 0 sarcina aparent
simpla: ele coordoneaza intervalele de timp in care mai multe noduri au acces la un mediu de
comunicatie partajat. in mai mult de 30 de ani de cercetare in domeniu a apiirut un numiir
fuarte mare de astfel de protocoale. Ele difera, printre altele, prin tipurile de mediu pe care Ie
fulosesc ~i prin cerintele de performantli pentru care sunt optimizate.
Capitolul prezinta aspectele fundamentale legate de protocoalele MAC ~i descrie
cerintele specifice, ca ~i problemele cu care acestea se confrunta in retelele de senzori
wireless. Cerinta cea mai importanta este eficienta energetica, pentru ca exista diverse
posibilitati, specifice MAC, de risipire a energiei care trebuie avute in vedere: supra-ascultare,
coliziuni, efort suplimentar ~i ascultare pasiva. Se vor discuta protocoale care abordeaza una
sau mai multe dintre aceste probleme. 0 abordare importanta este comutarea transceiver-ului
wireless intr-un mod somn. Prin urmare, exista compromisuri intre consumul de energie al
retelei de senzori ~i valorile traditionale de performantli, ~a cum sunt intarzierea ~i viteza
totalli de lucru.

Conpnutul capitolului
5.1
5.2
5.3
5.4
5.5
5.6
5.7
5.8

Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)


Protocoale cu ciclu redus de lucru ~i concepte de activare
Protocoale bazate pe competitie
Protocoale bazate pe planificare
Protocolul MAC IEEE 802.15.4
Ce ~tim despre IEEE 802.11 ~i Bluetooth?
De citit in continuare
Concluzii

118
128
137
141
149
155
156
156

Protocoalele MAC constituie primul nivel de protocoale aflat peste nivelul fizic
(pRY) ~i, in consecintli, protocoalele MAC sunt puternic influentate de proprietatile mediului
de transmisie. Sarcina fundamentala a oricarui protocol MAC este de a regiementa accesul
unui numiir de noduri la un mediu partajat ~a incat sa fie satisfiicute anumite cerinte de
performantli dependente de aplicatie. Unele dintre criteriile traditionale de performantli sunt
intarzierea, viteza totala de lucru ~i egaIitatea de ~se, in timp ce in cazul WSN problema
conservarii energiei devine importanta.
in cadrul modelului de referintli OSI, nivelul MAC este considerat ca parte a nivelului
legatura de date (DLL = Data Link Layer), dar exista 0 impiirtire clara a operatiilor de efectuat
intre MAC ~i restul componentelor DLL. Protocolul MAC precizeaza, pentru fiecare nod,
momentele de timp in care poate avea acces la mediu pentru a incerca sa transmita date,
comenzi sau pachete de administrare ale unui alt nod (uni-destinatie) sau unui set de noduri
(multi-destinatie, difuzare). Doua responsabilitati importante ale celorlalte componente ale
DLL sunt controlul erorilor ~i comanda fluxului. Controlul erorilor este folosit pentru a

118

Protocoale MAC

asigura corectitudinea transmisiei ~i pentru a efectua operatiile necesare atunci cand apar erori
de transmisie; comanda fluxului ajusteaza rata de transmisie a~a ineat sa protejeze un receptor
fent impotriva inundiirii cu date. Nivelullegatura de date este discutat in cap. 6.
Capitolul va prezenta, pentru inceput, 0 scurta introdueere legata de protocoale MAC
in general, de cerintele specifice ~i de provociirile aparute in cazul retelelor de senzori
wireless (paragrafuI5.l). Important de notat este faptul ea problema eficientei energetice este
prima cerintii de avut in vedere pentru protocoalele MAC din WSN ~i, prin urrnare,
prezentarea se va concentra asupra schemelor care incearca explicit sa scada consumul total
de energie. Una dintre abordiirile sernnificative privind conservarea energiei este plasarea
nodurilor in stare sornn ori de cate ori este posibil. Protocoalele care-~i propun sa utilizeze
cicluri de lucru scurte sau conceptul de reactivare (paragraful 5.2) sunt proiectate in acest
sens. Alte clase de protocoale MAC utile sunt protocoalele bazate pe competitie (paragraful
5.3) ~i cele bazate pe planificare (paragrafuI5.4). Protocolul IEEE 802.15.4 combina elemente
ale protocoalelor bazate pe competitie ~i planificare ~i este de a~teptat sa aiba un impact
comercial sernnificativ; el este discutat in paragraful 5.5. Intrebarea de ce alte protocoale de
succes, a~ cum sunt IEEE 802.11 ~i Bluetooth, nu reprezinta prima optiune pentru retelele de
senzori wireless este comentatii in paragraful 5.6. Paragraful fmal (5.8) contine cateva
concluzii ~i 0 comparatie intre diferitele protocoale prezentate in capitol.

5.1 Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)


Paragraful pune in discutie cateva aspecte fundamentale ~i exemple importante legate
de protocoalele MAC wireless, in ideea ca protocoalele folosite in retelele de senzori wireless
mo~tenesc multe dintre problemele ~i abordiirile deja existente in acest domeniu, privit in
ansamblu.
Protocoalele MAC reprezinta un domeniu de cercetare deschis de mai mult de 30 de
ani incoace [5] ~i exista un volum uria~ de literaturii. Cateva lucrari care fac prezentiiri
generale ale protocoalelor MAC ~i ale protocoalelor MAC wireless sunt [7, 18,23, 143, 311,
390, 579]. Introduceri in domeniul protocoalelor MAC pot fi giisite in [6, 68, 709, 808].
Aspectele energetice n-au reprezentat prioritati in cercetarea timpurie privind protocoalele
MAC (aceasta neinsernniind cii nu au fost abordate [886]), dar odata cu aparitia retelelor de
senzori wireless energia a fost desernnata ca una dintre principalele preocupiiri ale proiectiirii.
5.1.1 Cerinte ~i restrictii de proiectare ale protocoalelor MAC wireless
In mod tradiponal, cerintele de perfonnanti cele mai importante ale protocoalelor
MAC sunteficienta totala, stabilitatea, egalitatea de ~anse , intiirzierea redusa de acces
(intervalul de timp dintre sosirea pachetului ~i prima incercare de a-I transmite), intiirzierea
redusa la transmisie (intervalul de timp dintre sosirea pachetului ~i livrarea lui cu succes), ca
~i efortul suplimentar redus. In cazul protocoalelor MAC efortul suplimentar poate proveni 'de
la lungirea suplimentarii a pachetului (antete sau grupuri de bip plasate la sfiir~it), de la
coliziuni sau de la schimbul de pachete suplimentare de control. Coliziunile pot sa apara in
cazul in care protocolul MAC permite ca doua sau mai multe noduri sii trirnita pachete in
acela~i timp. Coliziunile pot fi efectul inabilitiitii receptorului de a decoda corect pachetul,
determiniind astfel nivelurile superioare sa retransmitii. Pentru aplicatiile critice in timp este .
importanta furnizarea unor garantii, deterministe sau stocastice, pentru timpul de livrare sau
pentru rata de date minima disponibilii. Uneori este necesara tratarea preferentialii a
pachetelor importante, rezultiind astfel conceptul de prioritate.

~specte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)

119

Functionarea ~i performantele protocoalelor MAC sunt puternic influentate de


proprietiitile nivelului fizic pe care se bazeazii. Intrucat WSN folosesc un mediu wireless, ele
I1lO~tenesc toate problemele deja cunoscute ale transmisiei wireless. Una dintre probleme este
creatii de ratele erorilor care sunt variabile in timp ~i, uneori, foarte mari; astfel de erori sunt
cauzate de fenomene fizice, a~a cum sunt deriva lenta sau rapida, pierderile de cale, atenuarea
~i zgomotul provocat de om sau cel termic (vezi cap. 4 ~i [682 cap. 4 ~i 5]). In functie de
schemeIe de modulare, frecvente, distanta dintre transmitiitor ~i receptor ~i mediu de
3
propagare pot fi observate cu u~urintii rate instantanee ale erorilor de bit in gama 10- - 10'2
[213,223, 594, 882].
A~a cum am constatat in capitolui 4, puterea receptionatii Prcvd scade cu distanta dintre
nodurile transmitiitor ~i receptor. Aceastii pierdere de cale, impreuna cu faptul cii orice
transceiver are nevoie de 0 anumitii intensitate minima de sernnal pentru a demodula cu
succes, conduce la un domeniu de acoperire maxim pe care sii-l poata realiza un nod care
folose~te 0 putere de transmisie data. Dacii doua noduri se afla in afara unui astfel de domeniu
de acoperire, ele nu pot comunica intre ele (nu se pot ,,auzi" unul pe celalalt). Situatia
genereazii problemele deja cunoscute terminal ascuns/terminal expus [823]. Problema
terminalului ascuns apare mai ales pentru clasa de protocoale CSMA (CSMA = Carrier Sense
Multiple Access) in care un nod testeaza mediul inainte de a incepe sii transmita un pachet.
Daca mediul este ocupat, amana transmiterea pachetului pentru a evita 0 coliziune ~i, prin
urmare, 0 retransmisie. Se considera exemplul din fig. 5.1, care cuprinde trei noduri A, B, ~i
C, care sunt aranjate a~ incat A ~i B se afla in acela~i domeniu de acoperire, B ~i C se afla in
acela~i domeniu de acoperire, iar A ~i C nu se pot auzi unul pe celalalt. Se presupune ca A
initiazii transmiterea unui pachet catre B ~i, la ceva timp dupa aceea, nodul C decide ~i el sa
inceapa transmiterea unui pachet. Operapa de detectie a purtatoarei executata de C arata un
mediu pasiv, intrucat C nu poate auzi semnalul fumizat de A. Atunci cand C incepe
transmiterea pachetului sernnalele se vor intra in coliziune la B ~i ambele pachete vor fi de
nefolosit. Folosirea CSMA simpla intr-un scenariu cu terminal ascuns conduce la astfel de
coliziuni inutile.

Figura 5.1 Scenariu cu terminal ascuns (cercurile indicli domeniile de transmisie ~i de interferentli
Intr-un scenariu cu terminal expus, B II transmite un pachet lui A ~i, la ceva timp dupa
aceea, C intentioneaza sa transmita un pachet lui D. De~i aetiunea ar putea fi posibila din
punet de vedere teoretic, pentru ca atat A, cat ~i D ar receptiona pachete nedistorsionate,
operapa de detectare a purtatoarei realizatii de C suprima transmisia initiata de C ~i, astfel,
este risipita liirgime de banda. Folosirea CSMA simpla intr-un scenariu cu terminal expus
conduce, astfel, la a~teptiirilintiirzieri inutile.

120

Protocoale MAc

Doua solutii pentru problemele de mai sus sunt utilizarea tonului de ocupat [823] fi
protocolul RTS/CTS, folosit de standardul IEEE 802.11 WLAN [815], prezentat pentru prima
data de protocoalele MACA [407]~ACAW [75]. Acestea vor ti descrise in paragrafuI5.1.2.
in contextul protocoalelor CSMA. In cazul mediilor cu fir sunt situapi in care transmitiitoru!
poate detecta imediat coliziunea la receptor ~i poate intrerupe transmiterea pachetului.
Aceasta caracteristica se nume~te detectarea coliziunii (CD = Collision Detection) ~i este
folosita de protocolul CSMNCD al Ethernet pentru a cre~te eticienta totala. 0 astfel de
detecpe a coliziunilor functioneaza datorita atenuiirii reduse a mediilor cu fir, care determini
acel~i SNR ~i la transmitiitor ~i la receptor. In consecintii, atunci ciind transmitiitorul cite~
sernnalul de pe canal, pe durata transmisiei, ~i observa 0 coliziune, poate deduce ea a existat 0
coliziune ~i la receptor. Mai important, absenta unei coliziuni la transmitiitor ii permite si
!I"aga concluzia ca nu a existat nici 0 coliziune la receptor pe durata transmiterii paehetului1
Intr-un mediu wireless nici una dintre aceste concluzii nu mai este adeviirata - interferenta lao
transmitiitor nu ne spune prea multe despre interferenta de la receptor. Mai mult, transceiverele wireless simple lucreaza doar in mod semi-duplex, insemnand ca la orice moment de timp
dat este activ fie circuitul de transmisie, fie cel de receptie, dar niciodata arnandoua2 Prin
urmare, protocoalele cu detectia coliziunilor nu sunt aplicabile in mod obi~nuit mediilor
wireless.
o alta problema importanta apare atunci ciind nu exista nici 0 banda dedicat! de
frecventii alocata unei reteIe de senzori wireless, iar WSN trebuie sa partajeze spectrul cu alte
sisteme. Multe sisteme wireless lucreaza in a~a numitele benzi ISM, intre care banda de 2,4
GHz este un prim exemplu, pentru ca in aceasta garna de frecvente nu este necesari
licentierea. Banda de 2,4 GHz este folosita de mai multe sisteme, ~a cum sunt IEEE
802.111IEEE 802.11b WLAN [466, 815], Bluetooth [318) ~i IEEE 802.15.4 WPAN. Prin
urmare, se pune problema coexistentei acestor sisteme [154, 359, 360,469].
In final, proiectarea protocoalelor MAC depinde de modurile a~teptate de inciircare a
traficului. Daca 0 WSN este des~urata cu scopul de a observa continuu un fenomen fizic, de
exemplu distributia in timp a temperaturii intr-o piidure, este de ~teptat 0 inciircare redusa ~i
continua, pentru un trafic oarecum periodic. Pe de aM parte, daca scopul este ~teptarea
aparitiei unui eveniment important, urmata de obtinerea a cat mai multe date, reteaua este
aproape pasiva pentru 0 perioada lunga de timp, fiind apoi confruntati cu un numiir mare de
paehete care trebuie livrate repede. Pe durata acestor faze de suprainciircare este de dorit 0
eficientii buna a MAC. Un exemplu pentru aceasta clasa de aplicatii este observarea unui
incendiu.
5.1.2 Clase importante de protocoale MAC
Pe durata ultimilor 30 de ani a fost inventat un numiir uria~ de protocoale MAC
(wireless). Ele pot fi clasificate, in mare, in urmatoarele clase [311]: protocoale cu alocare
fIXa, protocoale cu alocare la cerere ~i protocoale cu acces aleator.
Protocoale cu alocare fixli
In cazul acestei clase de protocoale resursele disponibile sunt impiirtite intre noduri in
~ tel incat alocarea sa fie de lunga durata ~i fiecare nod sa poata folosi exclusiv resursele
Atunci cftnd doull noduri A ~ B. aflate la distanlll, transmit pachete foarte scurte in acel~i timp. se peale intfunpla ca A sa
lermine de trimis pachetullui inainte ca semnalul pachetului lui B sll ajungll efectiv (din cauza intfuzierii de propagare). In
acesl caz. nici A nici B n-ar vedea nici 0 coliziune, dar nOOurile aflate la jUm!lalea drumului dinlre A ~i B ar vedea Dcar
alUoci cand pachelele sunl suficienl de lungi. sau distanla dintre noduri eSle limilalll corespunzl1lor. nodurile A ~i B au ~ansa
de a deteela coliziuni ~i de a reacpona la ele.

2 fn acesl fel. circuilele de transmisie ~ receppe pot folosi


a transceiver-ului.

acel~i componente. ceea ce conduce la 0 complexilale redusl

Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)

121

sale, tara riscul unor coliziuni. Alocare pe durata lunga inseamna 0 alocare pentru intervale de
minute, ore sau chiar mai mult. diferita de cazul duratelor scurte in care alociirile au drept
SCOP 0 rafala de date, corespunzand unui orizont de timp de (zeci de) milisecunde. Pentru a
tine cont de schimbiirile de topologie datorate, de exemplu, nodurilor care ies din functiune
sau nodurilor noi desr~urate, mobilitatii sau schimbarii modului de inciircare, in cazul
protocoalelor cu alocare flXa sunt necesare mecanisme de semnalizare destinate negocierii
unei noi alociiri a resurselor la noduri. Acest mod de lucru genereaza intrebiiri legate de
scalabilitatea acestor protocoale.
Protoeoale tipice acestei clase sunt TDMA, FDMA, COMA, SOMA. Schema de acces
IIlultiplu cu divizare in timp (TDMA = Time Division Multiple Access) [708] imparte axa
tilDpului in super-cadre de lungime tid ~i apoi imparte din nou fiecare super-cadru intr-un
numar fIX de sloturi de timp. Sloturile de timp sunt alocate univoc nodurilor, iar fiecare nod
poate transmite periodic pe durata slotului alocat, in tiecare super-cadru. TDMA necesita 0
sincronizare precisa in timp intre noduri pentru a evita suprapunerea semnalelor din sloturi de
tilDp adiacente. In cazul schemei cu acces multiplu cu divizare in frecventii (FDMA =
Frequency Division Multiple Access) banda de frecventii disponibila este impiirtita intr-un
numar de sub-benzi (sub-canale) ~i acestea sunt alocate nodurilor, care transmit tiecare pe
canalul lui. Schema necesita sincronizare in frecventii, filtre de banda relativ ingusta ~i
abilitatea receptorului de a se "pozitiona" pe canalul folosit de transmitiitor. In consecintii, un
transceiver FDMA tinde sa fie mai complex decat un transceiver TDMA. In schema cu acces
IIlultiplu cu divizare in cod (COMA = Code Division Multiple Access) [293, 297, 700]
nodurile i~i disperseaza semnalele pe 0 liirgime de bandA mult mai mare decat ar fi necesar,
folosind coduri diferite care sA Ie partieularizeze transmisiile. Receptorul trebuie sa ~tie codul
folosit de transmitiitor; toate transmisiile paralele, care folosesc alte coduri, sunt considerate
zgomot. In sflir~it, in schema cu acces multiplu cu divizarea spapului (SOMA = Space
Division Multiple Access) se folose~te separarea spatiala a nodurilor pentru a Ie diferentia
transmisiile. SOMA necesita combinatii de antene ~i proceduri sofisticate de prelucrare de
semnal [476] ~i nu poate fi 0 tehnologie eligibila pentru WSN.
Protocoale en alocare Ia cerere
In cazul protocoalelor cu aloeare la eerere alocarea dedicata a resurselor la noduri se
face pentru intervale scurte de timp, de obicei pentru durata unei rafale de date. Aeeasta clasA
de protocoale poate fi impArtita, la randul ei, in douA sub-clase marl: protoeoale centralizate ~i
protocoale descentralizate. In cazul protocoalelor cu coordonare centrala (exemple sunt
HIPERLANI2 [209, 247, 248, 249, 250], DQRUMA [408] sau protocolul MASCARA [621];
schemele cu interogare [757, 805, 824] pot fi ~i ele incadrate in aceasta sub-clasa) nodurile
trimit cereri pentru alocare de liirgime de banda unui nod central, care poate sa Ie accepte sau
poate sa Ie respinga. Daca se accepta cererea ~i se face alocarea, atunci nodul central trimite
inapoi, nodului solicitant, 0 confrrmare insotita de descrierea resursei alocate. de exemplu,
numerele ~i pozitiile sloturilor de timp alocate, in cazul unui sistem TDMA, ~i durata pentru
care se face alocarea. Nodul solicitant va folosi resursele in mod exclusiv. Transmiterea
cererilor nodurilor catre statia centralii se bazeaza adesea pe competitie, folosind un protocol
cu acces aleator la un canal de semnalizare dedicat. 0 alta optiune poate fi interogarea
nodurilor asociate de catre statia centrala. In plus. nodurile incIud adesea cererile in pachetele
de date transmise pe durata sloturilor alocate exclusiv, evitand astfel transmiterea separata a
pachetelor cu cereri. Nodul central trebuie sa fie functional tot timpul ~i este responsabil de
alocarea resurselor. Anularea alociirii resurselor se face adesea implicit: atunci cand un nod
nu-~i mai folose~te deloc sloturile de timp, nodul central Ie poate aloca altor noduri. In acest
fel nu mai este nevoie ca nodurile sa trimita pachete suplimentare pentru anularea alociirii.

122

Protocoale MAC

Rezumiind, nodul central executa 0 multime de actiuni, trebuie sa fie activ tot timpul ~i, prin
urmare, necesita muIta energie. Protocoalele din aceasta clasa reprezinta 0 buna alegere dacl
iIrretea exista un numar suficient de noduri nerestrictionate energetic ~i daca sarcinile statiei
centrale pot fi transferate acestor noduri. Un exemplu este protocolullEEE 802.15.4, discutat
in paragrafuI5.5. Daca nu exista niciun nod nerestrictionat energetic, 0 abordare posibila este
rotirea indatoririlor statiei centrale pe la toate nodurile, a~a cum se intampla, de exemplu,
pentru protocolul LEACH, prezentat in paragraful 5.4.1.
o sub-clasa de protocoale cu alocare la cerere distribuita este constituita de
protocoalele cu transfer de jeton (token), ~a cum este IEEE 802.4 Token Bus [372]. Dreptul
de a initia transmisii este conditionat de receptionarea unui cadru special, de dimensiune
redusa, nurnit cadro jeton (token frame). Cadrul jeton este transrnis succesiv nodurilor
organizate intr-un inel logic pe nivelu1 superior al unui mediu de difuzare. 0 astfel d~
structura de inel are nevoie de proceduri speciale pentru includerea ~i excluderea nodurilor din
inel sau pentru a corecta defectiuni. ~a cum este pierderea jetonului. Protocoale cu transferul
jetonului au fost avute in vedere ~i pentru medii wireless sau predispuse la erori [387, 535,
883], dar s-a constatat tendinta de a aparea probleme legate de mentinerea inelului logic in
prezenta unor erori semnificative pe canal [883]. In plus, pentru eli intervaleIe de timp in care
circula jetonul sunt variabile, un nod trebuie sa fie intotdeauna capabil sa receptioneze jetonul
pentru a evita intreruperea inelului logic. Prin urmare, transceiver-ul unui astfel de nod va fi
functional in majoritatea timpului. In plus, mentinerea inelului logic in conditiile schimbiirilor
frecvente de topologie nu este 0 sarcina u~oara ~i implica un trafic semnificativ de
semnalizare care se adauga cadrelor jeton.
Protocoale co acces aleator
Nodurile nu sunt coordonate in niciun fel, iar protocoalele functioneaza de 0 manierii
complet distribuita. Protocoalele cu acces aleator folosesc adesea un element aleator, de
exemplu, prin exploatarea momentelor de timp aleatoare de sosire a pachetelor, configurarea
temporizatoarelor cu valori aleatoare ~i ~a mai departe. Unul dintre primele ~i, in continuare,
foarte important protocol cu acces aleator este ALOHA sau ,,slotted ALOHA", dezvoltat de
universitatea din Hawaii[5]. In cazul protocolului ALOHA, daca un nod dore~te sa transmitii
un pachet, poate sa-l transrnita imediat. Nu exista niciun fel de coordonare cu alte noduri ~i, in
acest fel, protocolui accepta riscul aparitiei coliziunilor la receptor. Pentru a detecta eventuale
conflicte receptorul este obligat sa raspunda imediat cu un cadru de confirmare
(acknowledgment) daca pachetul a fost recePtionat corect. Transrnitlitorul interpreteaza lipsa
confrrmarii ca semn al unei coliziuni ~i, in consecintii, se retrage pentru un interval de timp
aleator, dupa care incearca din nou. ALOHA determina intarzieri de acces ~i de transmisie
mici pentru incarcari reduse; pentru incarcan mai mari, numaml de coliziuni cre~te, fapt care
duce la scaderea eficientei totale ~i la cre~terea intarzierilor de transmisie. In cazul "slotted
ALOHA" timpul este impiirtit in sloturi, iar unui nod ii este permis sa declan~eze transmiterea
unui pachet doar la inceputul unui slot. Un slot este suficient de lung pentru a permite
transferul unui pachet de lungime maxima. Ca atare, doar competitorii care-~i incep
transmisiile de pachete in acela~i slot pot distruge pachetul unui nod. Orice nod care
intentioneaza sa inceapa mai tmiu va trebui sa ~tepte inceputul urmatorului slot de timp ~i,
in acest fel, nu are nici 0 ~ansa sa distruga pachetul nodului. Pe scurt, sincronizarea reduce
probabilitatea coliziunilor, iar "slotted ALOHA" are 0 viteza totala de lucru mai mare decat
ALOHA.
In clasa protocoalelor CSMA [422], un nod care intentioneazii sa transmita incearcii
sa fie atent la transmisille in derulare. Mai intai nodul trebuie sa asculte mediul; operatia se
nume~te detectarea purtitoarei. Daca mediul este gasit pasiv, atunci nodul declan~eazii

~ecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)

123

ans misia . Daca mediul este giisit ocupat, nodul amana transmisia pentru un interval de timp

~eterminat printr-unul e:lintre numero~ii algoritmi existenti. De exemplu, in algoritrnii CSMA

nepersistenp nodul se retrage ~i ~teapta ~ durata de timp aleatoa:e, ~upa care ~sc~lta din, nou
mediul. Pe durata ~teptiirii nodul nu este mteresat de starea medlUlUl. Pentru difente vana~te
de CSMA persistent, dupa ce nodul detecteaza ca mediul este ocupat, va a~tepta sfiir~ltul
transmisiei in curs ~i, apoi, se comporta conform algoritmului de retragere (backoft'). Pentru
multi dintre ace~ti algoritmi de retragere, timpul care urmeaza sf'ar~itului cadrului precedent
este imp!irtit in sloturi. Pentru CSMA p-persistent, probabilitatea ca un nod sa declan~eze
tranS misia intr-un slot de timp este p, iar 1-p este probabilitatea de a ~tepta un alt slot de
tiIIlp.3 Daca un alt nod incepe s~ transmita intre tim~, nodul. amana ~i r~p~ta. intrea~a
procedurii dupa terminarea noulUl cadru. 0 valoare mICa a lUI p face cohzlUmle put m
probabile, in schimbul unor intarzieri mari de acces. Daca p are valori mari se intampla
invers.
In cazul algoritmului de retragere executat de functia de coordonare distribuita (DCF =
Distributed Coordination Function) a IEEE 802.11, un nod care transmite un cadru nou preia
o valoare aleatoare de timp din fereastra de competitie ~i declan~ea:m un temporizator cu
aceasta valoare. Temporizatorul este decrementat dupa fiecare slot. Dad!. un alt nod incepe sa
transmitii intre timp, temporizatorul este oprit ~i este repornit dupii terminarea urmatorului
cadru ~i competitia continua. Daca temporizatorul ajunge la zero, nodul i~i transmite cadrul.
Atunci cand apare 0 eroare de transmisie (indicata, de exemplu, prin lipsa confirmarii)
dimensiunea ferestrei de competitie este mlirita conform unei proceduri de retragere
4
exponentiala binara modificata.
De~i protocoalele CSMA sunt in continuare predispuse la coliziuni, ele au 0 eficientii totala
mai mare decat protocoalele ALOHA pentru ca pachetele curente nu sunt distruse atunci dind
potentialii competitori Ie aud pe mediu.
A~ cum a fost explicat mai sus, protocoale1e cu detectie de purtatoare sunt predispuse
la aparitia problemei terminalului ascuns, pentru ca transmitiitorul nu poate detecta
interferenta de la receptor. Aceasta problema poate cauza coliziuni ale pachetelor. Energia
consumata cu pachetele in conflict este risipita, iar pachetele trebuie retransmise. Pentru
rezolvarea sau macar pentru reducerea problemei terminalului ascuns au apiirut mai multe
abordari [268]; doua dintre cele mai importante sunt prezentate in continuare: solutia cu ton
de ocupat ~i protocolul RTS/CTS.
In so1utia originala cu ton de ocupat [823] se folosesc doua canale cu frecvente
diferite, unul pentru pachetele de date ~i cel de-al doilea ca ~i canal de control. Imediat ce un
nod incepe receptia unui pachet care ii este destinat, el emite un semnal nemodulat pe canalul
de control; semnalul este oprit atunci cand se termina receptia. Un nod care dore~te sa
transrnita un pachet va interoga mai intai canalul de control in legatura cu prezenta tonului de
ocupat. Daca aude ceva, nodul se retrage conform unuia dintre algoritmi, unul similar cu
CSMA nepersistent, de exemplu. In cazul in care nu detecteaza nimic, nodul declan~eaza
transmiterea pachetului pe canalul de date. Protocolul rezolva atat problema terminalului
ascuns, cat ~i pe cea a terminalului expus, pomind de la premiza ca semnalul "ton de ocupat"
poate fi auzit la aceea~i depiirtare ca ~i semnalul de date. Daca tonul de ocupat este prea slab,
un nod din interiorul domeniului de acoperire radio al nodului receptor ar putea declan~a 0
transmisie de date, distrugiind astfel semnalul la receptor. Daca tonul de ocupat este prea
3 Cazul special P =I se reduce la un nod care i~i incepe intotdeauna transmisia dupA terminarea pachetului precedent,
determinand cu sigurantA co!iziuni atunci cand doud sau mai multe noduri doresc sd transmitll Opliunea este de preferat sd
fie insopld de 0 delecpe a coliziunilor ~i de 0 funcpe de decizie. ~a cum este. de exemplu. la Ethernet
4 in procedura de reuagere exponenliald binarll fereastra de competipe este dublatd dupa fiecare coliziuneJeroare de
transmisie indieatd de !ipsa confirmdrii imediate. In procedura de retragere exponenpald binarll trunchiatd, fereastra de
competipe este dublatd plind cand se ajunge la 0 !imild superioara. DupA aceea ea rdmane constanlll

124

Protocoale MAC

putemic, mai multe noduri dedit este necesar i~i vor suprima transmisiile. Canalul de control
nu are nevoie de 0 llirgime de banda prea mare, de~i un canal cu banda ingusta necesita 0 bun~
sirrcronizare in frecventii. 0 solutie cu doua tonuri de ocupat, unul emis de receptor ~i cel deal doilea emis de transmitiitor, este discutata in [203, 321]. 0 alta varianta a abordiirii cu ton
de ocupat este folosita de PAMAS ~i este discutata in paragrafuI5.3.2.
Protocolul RTS/CTS, folosit de IEEE 802.11 [815], se bazeaza pe protocolul
MACAW [75] ~i este ilustrat in fig. 5.2. Protocolul folose~te un singur canal ~i doua pachete
speciale de control. Sa presupunem ca nodul B intentioneaza sa transmita un pachet noduIui
C. Dupa ce B a obtinut acces la canal (dupa ce a detectat canalul ca fiind pasiv, de exemplu),
el trimite un pachet "cerere de transmisie" (RTS = Request To Send) nodului C, in care este
inelus un camp pentru duratii, care indica lungimea rlimasa a tranzactiei totale (adicl
momentul in care Bar urma sa receptioneze confrrmarea pentru pachetullui de date). Daca C
a receptionat corect pachetul RTS, va riispunde cu un pachet "liber la transmisie" (CTS
Clear To Send), care contine ~i el un camp pentru durata. Dupa ce B receptioneaza pachetul
CTS, el va declan~a transmiterea pachetului de date ~i, in fmal, C va riispunde cu pachetul
confrrmare. Confrrmarea este folosita pentm a-i comunica lui B ca transmisia a fost reu~itii;
lipsa confrrmlirii este interpretata ca 0 coliziune (protocolul mai vechi MACA [407] nu
folose~te confrrmarea). Oricare alta statie, A sau D, care aude unul dintre pachetele RTS, CTS,
date, confirmare, va configura un temporizator local numit "vector de alocare in retea" (NAV
= Network Allocation Vector) cu durata rlimasa indicata de cadrul respectiv, ~i va evita
trimiterea oricarui pachet atata timp cat temporizatorul nu a expirat (nu a ajuns la zero). De
notat ~a nodurile A ~i D nu riispund cu pachete CTS chiar daca au receptionat corect pachetul
RTS. In acest fel nu este perturbata transmisia in curs.

,.
A

o
~(.

Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)

125

Va elimina complet coliziunile schema prezentata? NU, raman in continuare cateva


scenarii in care apar coliziuni. Mai intai, in scenariul prezentat mai sus, nodurile A ~i C ii pot
[urniza simultan lui B pachete RTS. in acest caz, totu~i, se pierd doar pachetele RTS ~i nu se
null transmite niciun cadru lung de date. Urmatoarele doua probleme sunt ilustrate in fig. 5.3
[668]: in partea stanga a fig~ii no~urile A ~i B executa ~ecventa .R!S-CTS-date:~n.fir~e,
iar pachetul CTS al lui B a aJuns ~l la nodul C. Aproape m acela~l tImp nodul ~ 11 trlmlte un
pachet RTS lui C, care intra in co~flict la nodul C cu yachetul CTS.trimis ~e~. ~n acest fel C
nu are nici 0 ~ansa sa decodeze campul pentru durata al pachetulUl CTS ~l sa-~l configureze
NAV in consecintii. Dupa ce i-a fost respins pachetul RTS, D va trimite din nou un pachet
RTS lui C, iar C Ii va riispunde cu un pachet CTS. Nodul C procedeaza astfel pentru ca el nu
poate auzi transmisia in curs a lui A ~i nu are 0 variabila NAV c~nfigurata corect. Pachetul
CTS al lui C ~i pachetul de date al lui A intra in conflict la B. In partea dreapta a figurii
problema este creata de C, care incepe transmiterea unui pachet RTS catre D cu putin timp
inainte de a detecta pachetul CTS de la B pe care, in consecinta, C nu il poate decoda corect.
o solutie [668J este ca pachetele CTS sa fie mai lungi decat pachetele RTS. Pentru a avea 0
explicatie se considera partea dreapta a fig. 5.3. in acest caz, chiar daca pachetul CTS de la B
ajunge la C cu putin timp dupa ce acesta a inceput sa transmita RTS, el dureaza suficient de
mult pentru ca C sa aiba 0 ~ansa sa-~i comute transceiver-ul in mod receptie ~i sa detecteze
semnalul de la B. 0 regula suplimentara a protocolului precizeaza ca intr-un astfel de caz
nodul C trebuie sa amane orice transmisie ulterioara pentru un timp suficient de lung pentru a
permite finalizarea transferului unui pachet de lungime maxima. ~adar, pachetul de date
dintre A ~i B poate fi transmis lara distorsiuni. Oricine poate fi u~or convins acum ca ~i
problema din partea stanga a figurii a fost eliminata.
BCD

ABC
.~

.~

~
Date

NAVmdca
mediu oc pat
NAVindica
medu ocupat

Figura 5.3 Doua probleme ale protocolului RTS/CfS [668]

Figura 5.2 Protocolul RTS/CTS folosit de IEEE 802.11

o alta problema a protocolului RTS/CTS este inclircarea suplimentara a pachetului de


date cu cele doua pachete de control, lara a mai tine seama ~i de confrrmare. Daca pachetul de
date este mic, efortul suplimentar ar putea fi prea costisitor ~i ar fi mai u~or de folosit 0
varianta simpla a CSMA. Pentru pachete lungi efortul suplimentar generat de protocolul
RTS/CTS poate fi neglijat; dar pachetele lungi pot fi afectate cu probabilitate mai mare de

126

Protocoale MAC

erori de canal, caz in care trehuie retransmise integral, risipind energie pretioasa (erorile lle
canal afecteaza, adesea, doar ditiva biti). Un compromis bun este fragmentarea unui pachet
mare, ~a cum se intilmplii, de exemplu, in cazul IEEE 802.11 sau in cazul protocolului S.
MAC, discutat in paragraful 5.2.2, ~i utilizarea perechii RTS/CTS doar 0 singura data pentru
tot setul de fragmente.
5.1.3 Protocoale MAC pentru reteIe de senzori wireless
Discutia din acest paragraf se concentreaza asupra cerintelor speciflce
consideratiilor de proiectare pentru protocoale MAC in retele de senzori wireless.

~i

Bilantul cerintelor
Pentru cazul WSN bilantul cerintelor este diferit de eel al retelelor (wireless)
traditionale. Pentru WSN apar cerinte noi, prima ~i cea mai importanta fiind conservarea
energiei. Importanta eflcientei energetice pentru proiectarea protocoalelor MAC este
evidentiata relativ recent ~i de aceea ca multe dintre protocoalele clasice, a~a cum sunt
ALOHA ~i CSMA, nu au resurse pentru implementarea restrictiilor energetice. Cateva lucrari
care se refera la aspectele energetice incluse in protocoalele MAC sunt [143, 299, 886]. AIte
performante tipice, a~a cum sunt egalitatea de ~nse, viteza totala de lucru sau intiirzierea tind
sa joace un rol minor in retelele de senzori. Egalitatea de ~se nu este importanta pentru c!
nodurile unei WSN nu sunt entitati individuale care lupta pentru largime de banda, ci mai
degrabii, coopereaza pentru realizarea unui deziderat comun. Intiirzierea de accesltransmisie,
ca ~i performanfli, este negociatii la schimb cu conservarea energiei, in timp ce viteza tolala de
lucru nu este nici ea 0 problema.
Cerintele importante pentru protocoalele MAC sunt scalabilitatea ~i robustetea in
raport cu schimbarile frecvente de topologie, cauzate de exemplu, de intreruperea temporara a
alimentiirii nodurilor care i~i reincarca baterille cu energie recuperata, de mobilitate, de
desIa~urarea unor noduri noi sau de ie~irea din functiune a nodurilor existente. Nevoia de
scalabilitate este evidenta daca se considera retele de senzori foarte dense, cu zeci sau sute de
noduri in zona mutuala de interactiune.
Problemele cu energia ale nivelului MAC
A~ cum s-a discutat in capitolele 2 ~i 4, transceiver-ele nodurilor consuma 0 parte
importanta de energie. Ne reamintim ca un transceiver poate fi intr-una dintre cele patru stan
functionale principale (paragraful 2.1.4): transrnisie, receptie, pasiv sau somn. In paragraful
2.2.4 au fost discutate caracteristicile consumului energetic pentru unele solutii de transceivere aflate in diferite stari functionale. Pe scurt, invaflimintele sunt: transmisia este costisitoare,
costurile de recePtie sunt, adesea, de acel~i ordin de marime ca ~i cele de transmisie,
pasivitatea poate fi semnificativ mai ieftina, de~i uneori poate fI la fel de costisitoare ca ~i
receptia, iar costurile in starea somn sunt aproape nule (in conditiile in care nodul este
"surd"). Aplicand aceste invatiiminte la functionarea protocolului MAC putem deduce
urmiitoarele probleme cu energia ~i deziderate de proiectare [915].
Coliziuni - Coliziunile determina costuri inutile la recePtie pentru nodul destinatar, costuri
inutile de transrnisie la nodul sursa ~i perspectiva de a consuma suplimentar energie pentru
retransmiterea pachetului. Prin urmare, coliziunile trebuie evitate fie prin proiectare
(folosind protocoale cu alocare fixiilTDMA sau protocoale cu alocare la cerere), fie prin
operatii adecvate de evitare a coliziunilor/proceduri cu terminal ascuns in cazul
protocoalelor CSMA. Cu toate acestea, daca pentru 0 anumita aplicatie particulara a retelei

Aspecte fundamentale legate de protocoalele MAC (wireless)

127

- - ; senzori S-ar putea garanta ca incarcarea este mereu suficient de mica, atunci coliziunile
n-ar mai fi 0 problema.
Supra-ascultarea - Cadrele uni-destinatie au un nod sursii ~i un nod destinatie. Mediul
wireless este, insii, un mediu de difuzare ~i toti vecinii sursei, care se afla in stare de
receptie , asculta un pachet ~i il abandoneaza daca nu Ie este destinat; aceste noduri supra8SCultA pachetul. Lucriirile [668, 915] arata ca pentru densitati mai mari de noduri se pot
economisi cantitati semniflcative de energie prin evitarea supra-ascultiirii. Pe de alta parte,
supra-ascultarea este de dorit uneori, de exemplu, atunci cand se colecteaza informatii din
vecinatate sau se estimeaza inciircarea curenta a traficului, in scopuri de administrare.
Efortul suplimentar (overhead) generat de protocol - Acest efort este determinat de
cadrele de control folosite de protocolul MAC, ~a cum sunt, de exemplu, pachetele RTS ~i
CTS sau pachetele ce contin cereri in protocoalele cu alocare la cerere; mai mult, exista ~i
o incarcare suplimentara pe pachet, determinata de antete ~i bitii adaugap la sfiir~itul
datelor.
Ascultare pasivA - Un nod care se afla in stare pasiva este gata sa receptioneze un pachet,
tara a receptiona efectiv ceva. Starea de pregatit pentru receptie este costisitoare ~i inutila
in cazul in care inciircarea retelei este redusa; pentru multe modem-uri radio starea pasiva
consumii, totu~i, 0 cantitate semnificativa de energie. Oprirea transceiver-ului este 0
solutie; cu toate acestea, pentru ca schimbarea modului de lucru costa ~i ea energie,
frecventa schimbarilor trebuie tinuta la niveluri rezonabile. Protocoalele bazate pe TDMA
ofera 0 solutie implicitii pentru aceasta problema pentru ca un nod are alocat un slot de
limp, iar schimbul (transmisie Ireceptie) de date se face numai in acest interval, ceea ce
inseamna ca pe durata celorlalte sloturi transceiver-ul poate fi oprit.
Majoritatea protocoalelor MAC dezvoltate pentru retele de senzori wireless abordeaza una sau
mai multe dintre aceste probleme pentru a reduce consumul de energie, a~a cum se poate
vedea in paragrafele urmiitoare.
o restrictie de proiectare, legata oarecum de energie, prive~te cerinta unei complexitati
reduse in functionare. Nodurile-senzor vor fi simple ~i ieftine lara sa poata oferi 0 abundent a
de resurse in termeni de putere de prelucrare, memorie sau energie. Prin urmare, operatii1e
care cer 0 prelucrare costisitoare, ~a cum sunt algoritmii compleqi de planificare, trebuie
evitate. Dorinta de a folosi structuri hardware ieftine pentru noduri implica ~i oscilatoare ~i
generatoare de ceas ieftine. In consecinfli, proiectantul protocoalelor MAC trebuie sa tina
seama ca sincronizan foarte precise in timp (ca ~i cele necesare pentru TDMA cu sloturi mici
de timp) ar putea necesita resincroniziiri frecvente ale nodurilor vecine, actiune ce ar putea
consuma multa energie. Problemele sincroniziirii in timp sunt discutate in cap. 8.
Ce urmeazii in continuare
In urmatoarele paragrafe se va discuta despre mai multe protocoale MAC propuse
pentru retelele de senzori wireless datorita abilitatilor lor de a conserva energia. Prezenta.r:ea
din paragrafele urmiitoare nu este structurata in ordinea claselor de protocoale MAC descnse
mai sus (alocare fixa, alocare la cerere, acces aleator), ci in functie de modul in care
abordeazii una sau mai multe dintre problemele cu energia.
In paragraful 5.2 sunt discutate protocoalele care abordeaza explicit problema
ascultiirii pasive, folosind stiiri somn periodice sau chiar concepte de reactivare radio.
Unele dintre celelalte protocoale sunt clasificate in protocoale bazate pe competitie sau
bazate pe planificare. Diferenta dintre ele este datii de numlirul de posibili competitori pentru
o oportunitate de transmisie catre un nod receptor:

128

Protocoale MAC

in protocoalele bazate pe competitie (paragraful 5}) oricare dintre vecinii receptorului ifi
poate incerca norocul, cu riscul unor coliziuni. In consecinta, aceste protocoale contin
~ mecanisme pentru evitarea coliziunilor sau pentru reducerea probabilitatii lor;
in protocoalele bazate pe planificare (paragraful 5.4) doar un singur vecin are oportunitatea
~i, astfel, coliziunile sunt evitate. Aceste protocoale au 0 componenta TDMA, care
furnizeaza ~i un mecanism implicit de evitare a ascultarii pasive: atunci cand un nod ~tie
care ii sunt sloturile alocate ~i poate fi sigur ca doar el comunica (transmitelreceptioneaza)
in aceste sloturi, ~i va putea opri receptorul in restul timpului.
In paragraful 5.5 se discuta protocolul IEEE 802.15.4, care combina elemente ale
protocoalelor bazate pe competitie ~i pe planificare ~i de la care se a~teapta sa aiba un
oarecare impact comercial.

5.2 Protocoale cu ciclu redus de lucru ~i concepte de activare


Protocoalele cu ciclu redus de lucru incearca sa evite ramanerea unui limp
(indelun~at) in stare pasiva ~i sa reduca la minim activitatile de comunicatie ale unui nod-

senzor. Intr-un caz ideal starea sornn este piirasitii doar atunci cand nodul este gata sa
transmitalreceptioneze pachete. Un concept care realizeaza acest lucru, activarea radio, este
discutat in paragraful 5.2.4. Cu toate acestea, un astfel de sistem nu a fost construit inca ~~
astfel, exista un interes sernnificativ in a gasi abordari alternative.
Penaada ascultare
. ~ Periaada actrvare

~L....

-1
O_penaada sam"

-L

Figura 5.4 SchemA de activare periodicll


Unele protocoale folosesc scheme de aetivare periodieA. Astfel de scheme exista sub
diferite forme. Una dintre ele este abordarea cu receptie ciclica [503], ilustrata in fig. 5.4. fu
aceasta abordare nodurile petrec majoritatea timpului in modul sarnn ~i se reactiveaza
periodic pentru a primi pachete de la alte noduri. Spre exemplu, un nod A asculta canalul pe
durata perioadei lui de ascultare ~i revine in modul sornn daca nici un alt nod nu folose~te
oportunitatea de a-I trimite un pachet lui A. Un transmitiitor potential, B, trebuie sa invete
cand sunt perioadele de ascultare ale lui A pentru a-I trimite pachetulla timpul potrivit - un
astfel de task este echivalentul unei "intalniri" (rendez-vous) [503]. Aceasta intalnire poate fi
realizatii, spre exemplu, daca A trimite 0 sernnalizare scurta la inceputul perioadei de receppe
pentru a-~i manifesta disponibilitatea de a receptiona pachete. 0 alta solutie este ca nodul B sa
trimiHi frecvent pachete cu cereri pana cand nimere~te intr-o perioada de ascultare a lui A, iar
A ii raspunde. Oricum, in ambele cazuri, in perioadele de ascultare nodul A doar
receptioneaza. Dadi nodul A vrea sa ~i trimita pachete, atunci va trebui sa afle informapi
despre perioada de ascultare a destinatarului. Un ciclu complet, alcatuit din perioada de somn
~i perioada de ascultare se mai nume~te ~i perioadii de activare. Raportul dintre durata
perioadei de ascultare ~i durata perioadei de activare se nilme~te cielu de luem. Pornind de la
cele prezentate se pot face deja unele observatii importante:

Protocoale cu ciclu redus de lucru

~i

concepte de activare

129

prin alegerea unui ciclu mic de lucru, transceiver-ul va sta In mod sornn majoritatea
timpului, evitand ascultarea pasiva ~i conservand energia;
prin alegerea unui ciclu mic de lucru traficul de la nodurile vecine catre un nod dat se
concentreaza intr-o fereastra scurta de timp (perioada de ascultare), iar in situatiile cu
incarcare mare poate sa apara 0 competitie sernnificativa;
alegerea unei perioade lungi de sornn induce 0 Intarziere per-salt importanta, deoarece un
potential nod transmitiitor trebuie sa ~te.pte in medie 0 jumatate de perioada de sornn pana
cand receptorul poate accepta pachete. In cazul multi-salt intarzierile per-salt se aduna ~i
creeaza intarzieri sernnificative pe calea transmitiitor - receptor;
Duratele de sornn nu trebuie sa fie prea scurte, ca nu cumva costurile de reactivare sa fie
mai mari decat beneficiile.

In cazul altor protocoale, ~a cum este de exemplu S-MAC (paragraful 5.2.2) exista ~i
o activare periodica, in urma ciireia nodurile pot sa transmita ~i sa receptioneze pe durata
perioadelor active. Atunci cand nodurile au perioade active in acela~i timp, nu este nevoie ca
nodul care vrea sa transmita un pachet sa fie activ in afara acestor perioade, pentru a se intalni
cu receptorul.
In continuare sunt prezentate cateva variante ale acestei abordiiri. Ele difera prin
diverse aspecte, de exemplu, prin numarul neCesar de canale sau prin metodele pe care Ie
folosesc potentialele transmitatoare pentru a invala despre perioadele de ascultare ale
receptoarelor tinta.
5.2.1 Topologie co pupne noduri ~i gestionarea energiei (STEM = Sparse Topology and
Energy Management)
STEM nu acopera toate aspectele unui protocol MAC, dar furnizeaza 0 solutie la
problema ascultarii pasive [742]. STEM are in vedere relele care sunt desfii~urate pentru a
~tepta aparipa unui anumit eveniment ~i a fumiza informalii despre el, a~a cum este cazul
studierii deplasiirilor elefanli10r intr-un habitat. Din perspectiva unui singur senzor, in
majoritatea timpului nu apar elefanli ~i, prin urmare, senzorul nu are nimic de comunicat.
Oricum, de indatii ce elefantul apare, senzorul comunica periodic citirile. Mai abstract, reteaua
are 0 stare de supraveghere, in care nodurile sunt pasive ~i nu fac nimic, ~i 0 stare de
transfer in care nodurile au activitali de detectie ~i comunicare. STEM incearca sa elirnine
ascultarea pasiva in starea de supraveghere ~i sa determine 0 tranzipe rapida in starea de
transfer, daca este necesar. Termenul "topologie" din numele STEM vine de la observatia ca
prin intrarea/ie~irea nodurilor inldin starea sornn topologia retelei se schimba. 0 cerinta
important! pentru astfel de scheme de administrare a topologiei este nevoia ca releaua sa
ramana conectata (sau bi-conectata sau sa realizeze chiar cerinte mai mari de conectivitate)
chiar daca un subset de noduri este in modul sornn.
r-Perioad8 actovare
Canal
actrvare

Canal date

~L

-1

-I r-

Penoada ascunare

[J=--penoada s o m n - L

...L-

Figura 5.5 Ciclu de lucru STEM pentru un singur nod [742, fig. 3]

130

Protocoale MAC

Pentru mai multe explicatii despre STEM priviti fig. 5.5. In figura sunt folosite dOUii
canale diferite, necesitand doua transceiver-e pentru fiecare nod: canalul de activare ~i canaIul
de date. Canalul de date este mai tot timpul in mod somn, exceptia fiind intervaleIe de timp in
care receptioneaza sau transmite pachete de date. Protocolul MAC este executat exclusiv pe
canalul de date, pe durata stiirilor de transfer. Pentru canalul de activare timpul este imparpt in
perioade de activare de lungime fixa T. La randul ei, 0 perioada de activare este impaqita in
perioada de ascultare de lungime TRx T ~i 0 perioada de somn, in care transceiver-uI
canalului de activare intra ~i el in mod somn. Atunci cand nodul intra in perioada de ascultare
i~i va pomi pur ~i simplu receptorul de pe canalul de activare ~i va a~tepta sa vina semnale.
Daca nu receptioneaza nimic pe durata TR.. nodul se intoarce in mod somn. Altfe~
transmitiitorul ~i receptorul declan~eaza un transfer pe canalul de date. Exista doua variante
diferite de atentionare a receptorului de catre transmitiitor:
In STEM-B transmitiitorul genereaza periodic ~i rara a detecta in prealabil purtatoarea,
mesaje de semnalizare pe canalul de activare. Un astfel de mesaj precizeaza adresele MAC
ale transmitiitorului ~i receptorului. De indata ce receptorul detecteaza semnalizarea va
trimite inapoi un cadru de confrrmare pe canalul de activare, ca ~i in cazul protocolului
RTS/CTS, de exemplu. Orice alt nod care receptioneaza semnalizarea pe canalul de
activare constata ca pachetul nu Ii este adresat ~i se intoarce in mod somn. Semnaliziirile
trimise au 0 lungime cel putin egala cu perioada de activare pentru ca transmitiitorul sa fie
sigur ca nimere~te perioada de ascuItare a receptoarelor.
In STEM-T transmitiitorul trimite un simplu ton de ocupat pe canalul de control (T din
STEM-T vine de la ton), ton care are 0 durata suficient de lunga pentru a nimeri perioada
de ascultare a receptorului. Deoarece tonul de ocupat nu contine nici 0 informatie despre
adrese, toti vecinii transmitiitorului (receptorul, ca ~i aIte noduri) vor detecta tonul de
ocupat ~i i~i vor pomi canaleIe de date, rara sa trimita pachete de confrrmare. Nodurile (in
afara receptorului) pot trece din nou in mod somn atunci cand pot deduce, din schimbul de
pachete de pe canalul de date, ca nu sunt implicate in transferul de date. Un transceiver
capabil sa genereze ~i sa detecteze tonuri de ocupat poate fi semnificativ mai ieftin ~i mai
economic (energetic) decat un transceiver folosit pentru transmiterea datelor, dar necesita 0
sincronizare corespunzatoare in frecventii.

In STEM-B mai muIte transmitiitoare ~i pot trimite mesajele de semnalizare simultan, fapt ce
poate duce la coliziuni. Un nod care se activeaza, dar prime~te putina energie pe canalul de
activare, tara sa fie capabil sa decodeze semnalizarea, se comporta exact ca in STEM-T: el nu
trimite mesaj de confrrmare, ~i pome~te canalul de date ~i a~teapta sa se intarnple ceva. In
acest caz transmitatorul trimite mesaje de semnalizare de durata maxima (pentru ca nu
prime~te mesaj de confrrmare), apoi comuta pe canalul de date ~i incearca sa inceapii
conversatia cu nodul receptor.
Este limpede cli, in cazul STEM, un nod care intra in perioada de ascultare ramane
"tacut", adica nu trimite niciun pachel. 0 abordare opusa a fost aleasa, de exemplu, pentru
protocolul cu dispozitiv mediator, discutat in paragraful 5.2.3 sau de sistemul Piconet [64], in
care imediat dupa activare nodul i~i anuntii disponibilitatea de a receptiona un pachet prin
trimiterea unui pachet-cerere de semnalizare. In abordarea STEM transmitiitorul trebuie sa
trimita mesaje de semnalizare sau ton de ocupat pentru durate medii de timp de:::: T/2 ~i, in cel
mai rau caz, pentru durate maxime :::: T. Daca transmisiile de pachete sunt evenimente rare
merita sa fie evitate mesajele-cerere de semnalizare frecvente (~i de cele mai muIte ori inutile)
~i sa fie solicitat suplimentar transmitiitorul pentru a trimite spre receptor. A~adar, in conditii
de inciircare redusli, STEM-T este preferabillui STEM-B.

Protocoale cu ciclu rectus de lucru ~i concepte de activare

131

Intarzierea de activare realizabila cu STEM-T sau STEM-B este strans legata de


rioada T. Intr-adeviir, rezultatele prezentate de Schurgers ~i altii [742] confirma
~esupunerea unei dependente liniare a valorii medii a intarzierii de activare de perioada de
~ctivare. STEM-B poate realizajumatate din intarzierea de activare realizata de STEM-T daca
ou apar coliziuni pe canalul de activare. Motivul acestui avantaj al STEM-B, in ipoteza ca nu
exista coliziuni, este ca pentm STEM-T (la fel ca ~i pentru STEM-B cu coliziuni) tonul de
ocupatlmesajele de semnalizare au durate maxime, in timp ce pentru STEM-B este probabil
ca un cadru de confrrmare sa fie recepp.onat mult mai devreme. Legat de consumul de energie,
STEM-T poate avea avantaje pentru ca nu este folosit pachetul de confrrmare, iar lungimea
perioadei de ascultare TRx poate fi semnificativ mai scurta la STEM-T decat la STEM-B,
pentrU ca este ~e ajuns sa detecteze energie, ~ timp ce la STEM-B acest timp trebuie sa
cuprinda cel putrn un pachet complet de semnahzare.

r-

Perioada ascultare
Perioade activere

Perroada somn

FOrSYNCH!

ForRTS

ForCTS

Figura 5.6 Principiul S-MAC

5.2.2 S-MAC
Protocolul S-MAC (Sensor-MAC) fumizeaza mecanisme pentru blocarea ascultiirii
pasive, coliziunilor ~i supra-ascultiirii. Diferit fatii de STEM, el nu are nevoie de doua canale.
S-MAC adopta 0 schema de activare periodicli, adica fiecare nod aItemeaza intre 0
perioada de ascultare de durata fixa ~i 0 perioada de somn de durata fuli, conform planificiirii
proprii (vezi fig. 5.6). Totodatli, diferit fatii de STEM, perioada de ascultare as-MAC poate fi
folosita pentru receptia ~i transmisia de pachete. S-MAC incearca sa coordoneze planificiirile
nodurilor vecine a~a incat perioadele lor de ascultare sa inceapa in acel~i timp. Perioada de
ascultare a unui nod x este, la randul ei, impiirtita in trei faze diferite:
In prima faza (faza SYNCH) nodul x accepta pachete SYNCH de la vecinii lui. In aceste
pachete vecinii i~i descriu propriile planificiiri, iar x Ie memoreaza intr-un tabel (tabel de
planificare). Faza SYNCH a nodului x este, la randul ei, impiirtita in sloturi de timp; vecinii
lui x concureaza conform unei scheme CSMA cu retragere suplimentarli, adica, fiecare
vecin y care dore~te sa trimita un pachet SYNCH alege la intamplare unul dintre sloturile
de timp ~i incepe sa transmita, daca in niciunul dintre sloturile precedente nu a fost
receptio nat semnal. Altfel, y se intoarce in mod somn ~i ~teapta urmiitoarea activare a lui
x. De partea cealaIta, deoarece nodul x cuno~te planificarea vecinului y ~i se poate activa
la momentele de timp adecvate, x ii poate trimite pachetele SYNCH proprii lui y (in mod
difuzare). Nu este nevoie ca x sa-~i difuzeze planificarea ori de cate ori se activeaza y.
Totu~i, din motive de sincronizare in timp ~i pentru a permite nodurilor noi sa invete
topologia retelei locale, x ar trebui sa trirnita pachete SYNCH periodic.
In faza a doua (faza RTS) x asculta pachete RTS de la noduri vecine. In cazul S-MAC
protocolul RTS/CTS, descris in paragraful 5.1.2, este folosit pentru a reduce coliziunile

132

Protocoale MAC

pachetelor de date din cauza situatiilor de tenninal ascuns. Din nou, in aceasta faza
nodurile eoncureaza conform unei scheme CSMA eu retragere suplimentara.
In faza a treia (faza CTS) codul x transmile un pachet CTS, dacii a fOSI receptionat un
pachet RTS in faza precedenta. Dupii aceea, schimbul de pachele continua, extinzandu-se
in intervalul nominal de somn allui x.
In general, atunci cand se coneureaza pentru un mediu, nodurile folosesc protocolul
RTS/CTS, inclusiv un mecanism virtual de detectare a purtiitoarei, prin care un nod piislreaza
variabila NAV. Mecanismul NAV este simplu de folosit penlru a opri nodul pe durata
transmisiilor in curs, pentru a evita supra-ascultarea. Atunci cand se transmite in mod difuzare
(pachete SYNCH, de exemplu) se renunfA la pachetele RTS ~i CTS, iar nodurile folosesc
CSMA cu retragere.
Dacii se poate aranja ca planificiirile nodului x ~i ale vecinilor sa fie sincronizate
atunci nodurile x ~i vecinii se activeazii in acela~i timp, iar x ii poale trimite cu succes u~
singur pachet SYNCH oricaruia dintre vecini. Protocolul S-MAC permite nodurilor vecine sA
accepte acee~i planificare ~i sa formeze clustere virtuale. Structurarea in clustere se referA
numai la schimbul de planificiiri; transferul pachetelor de date nu este influentat de formarea
clusterelor virtuale.
Protocolul S-MAC construie~le clusterele virtuale in felul urmator: nodul x, pornit de
curand, asculta un timp (de obicei cunoscul) cel putin egal cu perioada de sineronizare. Daciix
receptioneazli orice pachet SYNCH de la un vecin, va retine planificarea comunicatii ~i 0 va
difuza intr-una dintre perioadele de ascultare ale vecinilor. Altfel, nodul x alege 0 planificare
~i 0 difuzeaza. Dacii x receptioneaza planificarea unui alt nod pe durata perioadei de
competipe pentru difuzarea unui pachet, va renunta la planificarea proprie ~i 0 va adopta pc
cea nou receptionatii. S-ar putea intampla, de asemenea, ca un nod x sa receptioneze 0
planificare diferitii, dupa ce a ales deja una, de exemplu, pentru cii erori de bit au distrus
pachetele precedente SYNCH. Dacii nodul x ~tie deja ca existii vecini care i-au adoptat
planificarea, 0 va piistra, iar in viitor va trebui sii-~i transmitii pachetele SYNCH ~i pe cele de
date in conformitate cu ambele planificiiri. Pe de aM parte, dacii x nu are niciun vecin cu
ac~i planificare, va renunta la propria planificare ~i 0 va adopta pe cea noua. Pentru c1i,
intotdeauna, existii 0 ~ansii de a receptiona pachete SYNCH eronate, nodul x asculta periodic,
pe toata durata perioadei de sincronizare, pentru a redescoperi veciniitatea. Din aceste motive
formarea clusterelor virtuale este suficient de robusta
Prin aceasta abordare, 0 retea mare, multi-salt, este partitionatii in "insule de
sincronizare planificatii". Nodurile de granifA trebuie sa accepte doua sau mai multe
planificiiri diferite pentru difuzarea proprillor pachete SYNCH ~i pentru retransmiterea
pachetelor de date. In acest fel, ele consumii mai muM energie decat nodurile care au numai
vecini in acel~i ,,regim de planificare".
Schema de activare periodica adoptatii de S-MAC permite nodurilor sii stea mai mult
timp in mod somn, in schimbul unor intarzieri mai mari. Fiira modificiiri ulterioare, intarzierea
per salt a S-MAC va fi aproximativ egalii cu media perioadei de samn, atunci cand nodurile
au ac~i planificare. Ye ~i altii [915] descriu 0 schema de ascultare adaptiva, care
injum1itate~te oarecum intarzierea per salt. Se considera urmatoarea situatie: Nodul x
receptioneazli, pe durata perioadei de ascultare, un pachet RTS sau CTS care face parte din
schimbul de pachete dintre nodurile y ~i z. Din campul de durata aI acestor pachete x paate
deduce timpul to la care se termina schimbul. Deoarece se paate inrnmpla ca x sii fie tinta
pentru urmatorul salt al pachetului lui z, nodul x va planifica 0 perioada suplimentarii de
ascultare in jurul momentului to, iar z va incerca sii trimita un pachet suplimentar RTS la

~tocoale cu ciclu redus de lucru ~i concepte de activare

133

DlOmentul to, ignorand ciclul normal de activare a lui x. In conditii ideale, x este activ atunci
cand z trimite RTS ~i pachetul poate efectua urmiitorul salt repede.
S-MAC are, de asemenea, 0 ahordare legata de transferul mesajelor (ilustrata in fig.
5.7), in care un mesaj este 0 secventa mai lunga de date, cu 0 anumitii semnificatie pentru
aplicatie . Prelucrarea in retea cere, de obicei, nodului care face agregarea sa receptioneze tot
mesajul. Pe de alta parte, pe mediile wireless, este recomandabila fragmentarea unui pachet
mai lung in cateva pachete mai scurte (pentru fragmentare vezi ~i cap. 6). S-MAC are 0
schema de fragment are, care lucreaza dupii cum urmeaza. 0 serie de fragmente este transmisa
folosind doar un singur schimb RTS/CTS intre nodul transmifAtor A ~i nodul receptor B. Dupa
fiecare fragment, nodul B trebuie sa raspundii cu un pachet de confrrmare. Toate pachetele
(date, confirmare, RTS, CTS) contin cate u~ camp de duratii, iar nodului C i se solicita sa-~i
configureze campul NAVin consecinfA. In cazul S-MAC campul de duratii al tuturor
pachetelor contine durata riimasli din intreaga tranzactie, incluzand toate fragmentele ~i
confirmiirile lor. Prin urmare, tot mesajul ar trebui transferat odata. Dacii este nevoie ca un
fragment sii fie retransmis, durata riimasli este suplimentatii cu lu~gimile pachetelor de date ~i
confirmare, iar mediul rlimane rezervat pentru durata prelungitli. In acest caz apare problema
modului in care un nod ce nu participa la transfer va afla despre prelungirea tranzactiei, dacli a
ascultat doar pachetele initiale RTS sau CTS.

t'

Figura 5.7 Fragrnentarea S-MAC ~i stabilirea NAV


Aceastli schemii are unele asemiiniiri cu schema de fragmentare folosita in IEEE
802.11, dar exista ~i diferente importante. In cazul IEEE 802.11 cadrele RTS ~i CTS rezervii
mediul doar pentru durata primului fragment, iar oricare fragment face rezervarea doar pentru
urmlitorul fragment. Dacii este necesara retransmiterea unui pachet, nodul initiator trebuie sii
cedeze canalul ~i sa concureze din nou pentru el ca ~i cand ar fi un pachet nou. Aceasta
abordare a S-MAC reduce inwzierea mesajelor complete prin suprimarea transmiterii
intretesute a altor pachete. Intr-un anumit sens, acest protocol nu este tocmai neplirtinitor
pentru ca permite unor noduri singulare sa blocheze mediul pentru durate lungi de timp.
Totu~i, a~a cum s-a vazut in paragraful 5.1.3, cerinta privind egalitatea de ~anse are 0 pondere
diferita intr-o retea de senzori wireless in raport cu ponderea dintr-o retea in care utilizatorii
doresc un acces egalla mediu.
S-MAC are un dezavantaj major: este greu de adaptat durata perioadei de activare la
schimbiirile de inciircare a retelei, pentru ca durata este fixa, prin defmitie, fiind durata
perioadei de ascultare.

134

Protocoale MAC

Protocolul T-MAC, prezentat de van Dam ~i Langendoen [838], este similar cu S.


MAC, mai putin faptul ca T-MAC scurteaza adaptiv perioada de ascultare. Oaca nodul x nu
detecteaza activitate pe mediu pentru 0 durata precizata se poate intoarce mai devreme in mod
somn. Prin urmare, daca niciun nod nu dore~te sa-i transmita lui x, perioada de ascultare poate
fi incheiata repede, in timp ce la S-MAC perioada de ascultare are 0 durata fixa.
5.2.3 Protocolul co dispozitiv de mediere
Protocolul cu dispozitiv de mediere [115, cap. 4] este compatibil cu modul de
comunicatie pe perechi cu parteneri egali (peer to peer) al standardului IEEE 802.15.4 WPAN
de viteza redusa [114, 115, 468, 521]. El ii permite fieciirui nod din WSN sa treaca periodic in
mod somn ~i sa se reactiveze doar pentru intervale scurte de timp, in care sa receptioneze
pachete de la vecini. Nu exista nici 0 referintii globala de timp, fiecare nod avand propria
planificare pentru somn, care nu tine cont de planificiirile pentru somn ale vecinilor.
'
Dupa fiecare activare (periodica) un nod transmite un mesaj-cerere de semnalizare in
care indica propria adresa de nod ~i disponibilitatea de a accepta pachete de la alte noduri.'
Dupa transmiterea mesajului-cerere nodul mai ramane activ pentru un interval scurt de timp,
pentru a deschide 0 fereastra destinata pachetelor care yin. Daca pe durata ferestrei nu Se
receptioneaza niciun pachet nodul se intoarce in mod somn.
Atunci cand un nod dore~te sa transmita un pachet unui vecin, va trebui sa se
sincronizeze cu el. 0 optiune ar putea fi mentinerea activa a transmitatorului in ~teptarea
mesajului-cerere, dar solutia risipe~te multa energie doar in scopul sincronizarii. Abordarea cu
sincronizare dinamicii face sincronizarea tara sa-i ceara transmitiitorului sa fie permanent
activ pentru a detecta mesajele-cerere ale destinatarilor. Pentru a realiza acest lucru se
folose~te un dispozitiv de mediere (MD = Mediation Device). Sa discutam mai intai cazul in
care dispozitivul de mediere nu este restrictionat energetic ~i poate fi activ tot timpul;
scenariul este ilustrat in fig. 5.8. Datorita ciclului complet de lucru dispozitivul poate
receptiona mesajele-cerere de semnalizare de la toate nodurile din vecinatatea lui ~i poate afla,
astfel, perioadele lor de activare.

''''''~.J----I---j'''--'''I--~ t - - - ; . - - - {

1 - - -.....
Intrebare

Intre ba,..

'q~.I----

CTS

."

o
---

... Mod transmiaie

ICI:

Mod receptie

&:II

Mod samn

~u5teri diagrams

Ack

de timp

Figura 5.8 Protocol cu dispozitiv de mediere cu mediatori nerestrictionati energetic [115, capA, fig. 3]
Sa presupunem ca nodul A intentioneaza sa-i trimita un pachet nodului B. Nodul A
anuntii disoozitivul de mediere despre intentia sa prin trimiterea periodica de pachete RTS, pe
care MD Ie receptioneaza. Nodul A trimite pachete RTS in locul mesajelor-cerere de
semnalizare ~i astfel ele au toate aceea~i perioada. Dupa pachetele RTS exista ferestre scurte

Protocoale cu ciclu redus de lucru

~i

concepte de activare

135

pentru raspuns, in care A asculta raspunsurile. Dupa ce MO a receptionat pachetul RTS de la


~tepta mesajul-cerere de semnalizare de la B. MD Ii raspunde lui B cu un pachet
rispuns la cerere, indicand adresa lui A ~i decalajul de ordonare in timp, date care ii permit
lui B sa ~tie cand sa-i raspunda lui A cu CTS, a~ incat pachetul CTS sa nimereasca in
fereastra scurta de timp care vine dupa urmatorul pachet RTS allui A. Acum B ~tie perioada
lui A. Dupa ce A a receptionat pachetul CTS va putea trimite pachetul de date ~i va a~tepta
roesajul imediat de confrrmare al lui B. Dupa ce s-a terminat tranzactia, A i~i reface ciclul
periodic de activare ~i incepe sa emita din nou mesaje-cerere de semnalizare. Nodul B i~i
reface ~i el ciclul periodic, decuplandu-se astfel de perioada lui A.
Protocolul are unele avantaje. Mai intai, nu are nevoie de timpi de sincronizare intre
noduri; doar dispozitivul de mediere trebuie sa afle perioadele nodurilor. In al doilea rand,
protocolul este asimetric in sensu1ca cea mai mare parte a consumului energetic este alocata
dispozitivului de mediere care, pana acum a fost considerat nerestrictionat energetic. Nodurile
pot sta in stare somn majoritatea timpului ~i vor trebui sa consume energie doar pentru
roesajele periodice de semnalizare. Chiar ~i atunci cand un transmitiitor dore~te sa se
sincronizeze cu receptorul, el nu trebuie sa ~tepte in stare activa mesajul-cerere de
semnalizare, ci se poate intoarce in stare somn ~teptiind ca dispozitivul de mediere sa execute
actiunea de sincronizare. In acest fel pot fi acceptate cicluri de lucru foarte scurte. Protocolul
are, insa, ~i dezavantaje: nodurile i~i transmit mesajele-cerere de semnalizare tara sa verifice
daca sunt transmisii in curs ~i astfel, semnaliziirile de la noduri diferite pot intra in conflict in
rood repetat atunci cand nodurile au aceea~i perioada ~i perioadele lor de activare se suprapun.
Oaca perioadele de activare sunt ,,suficient de aleatoare" ~i densitatea nodurilor este destul de
mica, atunci probabilitatea unor coliziuni va fi ~i ea mica. Totu~i, in cazul unor densitati mari
de noduri sau a unor sincroniziiri nedorite intre noduri, numiirul coliziunilor poate fi
semnificativ. 0 solutie posibila la aceasta problema este urmatoarea: atunci ciind MD
inregistreaza cOliziuni, el poate sa inceapa sa emita un cadru de control pentru replanificare.
Toate nodurile care intra in conflict pot auzi acest cadru, atata timp cat MD il repeta suficient
de des. Receptia cadrului determina fiecare nod sa aleaga la intamplare 0 noua perioada dintrun anumit interval [a, b] precizat in cadrul de replanificare. Daca MD continua sa detecteze
coliziuni, va putea miiri intervalul in consecintii.
Principalele dezavantaje sunt date de urmatoarele ipoteze: (i) dispozitivul de mediere
este nerestrictionat energetic, care nu poate fi acceptata in ideea desf'~uriirii prin impra~tiere a
retelei de senzori wireless ~i (ii) exista suficiente dispozitive de mediere pentru a acoperi toate
nodurile. Protocolul cu dispozitiv de mediere distribuit abordeaza aceste probleme intr-o
maniera probabilista. Elle permite nodurilor sa se activeze in mod aleator ~i sa functioneze in
calitate de MD pentru un anumit timp, dupa care se pot intoarce la comportarea obi~nuita de
activare periodica regulata. Intervalul de timp de serviciu (in care sunt active) trebuie ales a~a
incat sa aiM 0 durata cel putin egala cu perioada maxima a tuturor vecinilor plus durata unui
mesaj-cerere de semnalizare. Chiar ~i cu aceste presupuneri, este putin probabil ca un MD
temporar sa ~tie toate perioadele ~i momentele de activare ale vecinilor. Daca se presupune ca
toti vecinii au aceea~i perioada, atunci este suficient ca MD temporar sa auda un RTS de la
nodul transmitator A ~i un mesaj-cerere de semnalizare de la nodul B pentru a calcula
decalajele lor in timp ~i pentru a-I instrui pe B in privinta raspunsului la cerere al MD. Una
dintre problemele acestei abordiiri este faptul ca nodurile A ~i B pot avea in vecinatatea lor
unul sau mai multe dispozitive MD, care cauzeaza coliziuni ale raspunsurilor la cereri. Printro distribuire aleatoare adecvata a timpilor in care nodurile decid sa functioneze ca MD,
probabilitatea unor astfel de situatii poate fi tinuta la valori mici.

A, va

136

5.2.4 Concepte de activare radio

Protocoale MAC

Situatia ideala ar fi cea fu care un nod este intotdeauna in stare de receptie atunci cfuJd
?i este trirnis un pachet, in stare de transmisie atunci cand intentioneaza sa trimita un pachet ,i
fu stare de somn fu restul timpului: starea pasiva ar trebui evitatll.. Conceptul de activare
radio se straduie~te sa realizeze acest deziderat folosind un receptor ,,aproape nealimentat"
simplu, care sa poata declan~a receptorul principal atunci cand este nevoie (vezi paragraful
2.1.4 pentru detalii). Un protocol MAC cu reactivare, propus fu [931), presupune prezenta mai
multor canale paralele de date, separate fie fu frecventA (FDMA), fie prin alegerea de coduri
diferite fu scheme CDMA. Un nod care dore~te sa transmita un pachet de date alege la
futamplare unul dintre canale ~i executa 0 operape de detectie de purtatoare. Daca acel Canal
este ocupat, nodul opteazii din nou la futamplare pentru un alt canal ~i repeta operatia de
detecpe de purtatoare. Dupa un anumit numiir de fucercliri nereu~ite nodul se retrage pentru
un interval aleator de timp, dupa care fucearca din nou. In situatia fu care canalul este pasiv
nodul ii trimite un pachet de semnalizare de activare receptorului tinta, fu care precizeazA
identificatorul receptorului ~i canalul folosit. Receptorul i~i activeaza transceiver-ul de date
se plaseaza pe canalul precizat ~i se poate executa transferul de date. Dupa aceea receptorul ~i
poate comuta transceiver-ul de date fuapoi fu stare somn. Acest concept de activare radio are
avantajul semnificativ ca doar transceiver-ul de activare (de putere redusa) trebuie sa fie
pornit tot timpul, fu timp ce transceiver-ul de date, care consuma mult mai multa energie,
plirlise~te starea somn daca ~i numai daca este implicat in transferuri de date. Mai mull,
aceastii schernli este fu mod natural adaptiva din punct de vedere al traficului, adica MAC
devine din ce fu ce mai activ pe mlisura ce fuclircarea traficului cre~te. Schemele cu activare
periodica nu au aceasta proprietate.
Existii, totu~i. ~i unele dezavantaje. Mai mtai, dupa ~tiinta noastrii, nu exista inca 0
structura hardware pentru un astfel de transceiver de putere foarte mica. in al doilea rand,
domeniul de acoperire radio al activlirii trebuie sa fie acela~i cu domeniul de acoperire radio al
datelor. Dacii domeniul radio al activiirii este mai mic decat domeniul radio al datelor, este
posibil ca nu toate nodurile sii fie activate. Pe de altii parte, dacii domeniul radio al activlirii
este semnificativ mai mare, atunci pot sa aparii probleme cu schemele de adresare localii (vezi
~i cap. 7): schemele nu folosesc adrese globale sau adrese unice fu retea, ci folosesc doar
adrese unice local, a~a mcat niciun nod sa nu aiba vecini cu acee~i adresii pe distanta a unul
sau doua salturi. Altfel spus, adresa MAC a unui nod trebuie sii fie unica futr-o vecinatate de
panii la doua salturi. Deoarece pachetele schimbate fu faza de descoperire a vecinilor trebuie
sii utilizeze canalul de date, veciniitatea de "douii salturi" vlizutii de pe canalul de date ar putea
diferi de vecinatatea de "doua salturi" viizuta de pe canalul de activare. In al treilea rand,
aceastii schema se bazeazii strict pe abilitatea canalului de activare de a transporta informape
utilii, ~a cum sunt adresele nodurilor sau identificatorii de canal; acest lucru nu este
futotdeauna posibil de realizat din motive de complexitate a transceiver-ului ~i, fu plus,
!!ecesitii metode de gestionare a coliziunilor sau a erorilor de transmisie pe canalul de activare.
In cazul in care canalul de activare nu acceptii aceasta functionalitate, transmitiitorul i~i va
activa top vecinii atunci cand emite un pachet de semnalizare pentru activare, generand 0
stare de supra-ascultare pentru majoritatea dintre ei. Daca nodul transmitiitor se pregate~e sa
transmitii un pachet lung de date ar putea merita sa puna in fata pachetului de date un pachet
mtro [552) scurt, care sii anunte adresa nodului receptor. Toate celelalte noduri se pot
intoarce in mod somn dupii recepponarea pachetului filtru. in locul folosirii unui pachet
suplimentar, toate nodurile pot citi bitii de pana la adresa destinatiei (inclusiv) din pachetul de
date. Daca adresa conpnutii fu pachet nu este ~i adresa lui, atunci nodul se poate intoarce in
mod somn.

protocoale bazate pe competitie

137

S.z.5 De citit in continuare

protocolul descris de Miller ~i Vaidya [552J are unele asemanarl cu STEM. EI


folose~te douii canale~ unul pentru. activare ~i c~l de-al d~ile~ .pentru transmisii de date:
Nodurile incearca sa-~I adapteze penoadele de actlvare la penodlcltatea observata a ~aficulu~
e Ie este destinat. Fiecare nod are un buffer pentru L pachete. Dacii buffer-ul este plm, atunci
codul activeazii toata vecinatatea ~i transmite toate pachetele ("activare completa"). Daca
~cul este suficient de regulat, nodurile sursa ~i destinatie se pun de acord asupra timpului la
care doar destinatia se activeazii, urmand ca nodurile sa poata transfera pachetul futre ele
(,,activare declan~ata"). ~~ acest caz, tr~smitiitorul i~i poate goli buffer-ul, situatie in care
activiirile complete (Costlsltoare) apar mal rar.
In protocolul DMAC propus de Lu ~i altii [520) se abordeaza urmatoarea problema.
Daca toate nodurile aflate pe calea de la mai multe noduri sursa pana la un nod destinatie au
propriile planificiiri individuale ~e activare, ~nta:.zierea acu~ulat~ de la sur~a pa~a la
destinape poate fi semnificativii. In cazul special m care plamficlirI1e sunt nesmcromzate,
intarzierea per salt poate fi enorrnli. DMAC abordeaza aceasta problema p~in aranjarea atenta
a planificlirilor de activare fu ac?rd cu distanta u~ui nod fa~ de destinatie. In cel mai b.un c~,
imediat dupa ce nodul a receptlOnat un pachet, mcepe penoada de ascultare a nodurilor dm
amante.
In lucrlirile [226, 227, 228] se folose~te 0 tehnica de testare cu preambul pentru
protocoalele ALOHA ~i CSMA. Un nod se activeazii pe~iodic ~i ascul~a m~iul pentru.o
perioada scurta de timp, pentru a verifica prezenta vreunUI semnal. Daca medlUl este actIv,
nodul va fucerca sa receptioneze pachetul. Daca nodul dore~te sa transmitli, va pIasa fu fata
pachetului un preambul, suficient de lung pentru a-i permite receptorului tintli sa-l preia.
Restul pachetului este transmis dupa preambu!. Una dintre problemele acestui protocol ar
putea fi energia de pornire necesarli pentru comutarea transceiver-ului din mod somn in mod
pasiv sau fu mod receptie (vezi paragraful 4.3.1). EI-Hoiydi ~i altii [226] permit unui nod sa
incerce sa invete perioadele ~i fazele de activare ale vecinilor lui ~i sa declan~eze preambulul
doar cu pupn timp fuainte ca nodul receptor sli se activeze, cu scopul de a reduce la minim
lungimea preambulului.
Lin ~i altii [503) au fu vedere diferite variante ale schemelor cu receptor ciclic, fu care
nodurile se activeazii periodic pentru a receptiona pachete. Ei ~i pun problema modului in
care transmitiitorul ~i receptorul se gasesc unul pe altu!. 0 oppune este ca transmitiitorul sa
trimitli frecvent pachete scurte panli cand nimere~te perioada de ascultare a receptorului ~i
declan~eazli un raspuns din partea lui; 0 alta oppune ar fi ca receptorul sii trimitii un pachet
scurt de semnalizare la inceputul perioadei de ascultare. Compromisurile sunt investigate pe
un model de canal Gilbert-Elliot.

5.3 Protocoale bazate pe competipe


In protocoalele bazate pe competitie oricare dintre vecini poate folosi 0 oportunitate
de transmisie catre un nod receptor dat. In cazul in care doar un singur vecin i~i incearcli
norocul, pachetul are acces la canal. Dacii doi sau mai multi vecini i~i fucearca norocul, ei
trebuie sa concureze intre ei, iar fu cazurile nenorocoase, de exemplu, cauzate de situatiile cu
terminal ascuns, poate sa aparli 0 coliziune, risipind astfel energie ~i la transmitiitor ~i la
receptor. Paragraful 5.1.2 a prezentat pe scurt doua dintre protocoalele bazate pe competitie:
(slotted) ALOHA ~i CSMA, impreuna cu _mecani~mele de. rezolvare ale problemel
terminalului ascuns. In paragrafele care urmeaza vom dlscuta varIante ale acestor protocoale,
elaborate cu scopul de a economisi energie.

138

Protocoale MAC

Total diferit fata de unele protocoale bazate pe competitie care folosesc scheme de
act.ivare periodica (de exemplu S-MAC, vezi paragraful 5.2.2), protocoalele descrise in acest
paragraf nu au mecanisme de evitare a ascultarii pasive ~i nu impun nici 0 restrictie asupra
momentului in care un nod poate receptiona un pachet.

5.3.1 Protocoale CSMA


Woo ~i Culler [888] investigheaza costurile energetice inerente ~i egalitatea de ~anse a
nodurilor pentru unele variante de CSMA, tara sa precizeze rn!suri pentru evitarea ascultarii
pasive sau a supra-ascultArii. "Costul inerent" cuprinde mai ales energia consumata pentru
transmisie ~i receptie.
Autorii considera 0 retea multi-salt cu 0 singura destinatie sau doar cu putine destinalii
~i cu modelul de trafic prezentat deja pentru STEM (paragraful 5.2.1): 0 retea care este pasivli
mult timp ~i devine activa atunci caod este stimulata de un eveniment extern important. La
detectarea evenimentului toate ,nodurile doresc sa transmita simultan, fiind posibila aparitia
unui mare numar de coliziuni. In cazul in care nodurile doresc sa-~i trimita pachete periodic,
pericolul coliziunilor apare din nou daca nu se iau masuri speciale de evitare. Se presupune ca
nodurile cunosc un vecin din arnonte catre care sa retransmita pachetele ce trebuie sa ajungli
la destinatie. Vecinul din arnonte se mai nume~te ~i nod piirinte. Fiecare nod genereaza trafic
local, in zona senzorului, ~i, in plus, actioneaza ca retransmititor pentru nodurile din aval.
Este necesar doar un singur canal.
Vom discuta pe scurt structurile de baza ale diferitelor protocoale CSMA. Fig. 5.9
prezinta cei cativa pa~i pe care Ii are de racut un nod in cazul unei transmisii, definita ca un
automat cu stiiri finite. Dupa ce un nod prime~te pentru transmisie un pachet nou de Ia
nivelurile superioare, va incepe cu 0 intarziere aleatoare ~i cu initializarea numAratorului
incercAri num_ hcerdiri la zero. Scopul intarzierii aleatoare este desincronizarea nodurilor
care au fost sincronizate initial de un eveniment extern. Pe durata intarzierii aleatoare
transceiver-ul nodului poate fi plasat in mod sornn. Pe durata urmatoarei perioade d~
ascultare, nodul efectueaza detectarea purtitoarei. Dadi mediul esfe giisit ocupat ~i numiirul
de incerca,:i de pana acum este rnai mic decat numm-ul maxim, nodul se retrage in mod
~teptare. In acest mod nodul a~teapta un interval aleator de timp, care poate sa depinda de
numm-ul de incerciiri, ~i pe durata camia nodul poate fi in mod somn (protocolul este astfel in
varianta CSMA nepersistenta). Modul de retragere poate fi folosit ~i de nivelul aplicatie
pentru a initia 0 ,,schimbare de faza" pentru traficul lui periodic, generat local. Aceastii
schimbare de faza are drept scop desincronizarea traficului corelat sau periodic al diferitelor
noduri. Dupa ce modul retragere se termina, nodul asculta din nou. Daca mediul este ocupat,
iar nodul a depa~it numm-ul maxim de incercari, pachetul este abandonat. Daca mediul este
pasiv, nodul transmite un pachet RTS ~i intra in starea ,,a~teptare CTS", in care ~teaptii
pachetul CTS corespon~ent (acest pas poate fi sarit daca nodul ~tie ca in situatia curentii
incArcarea este redusa). In cazul in care pachetul CTS nu vine, sau este receptionat un pachet
CTS al altei tranzactii, nodul intra in mod retragere sau abandoneaza pachetul, in functie de
valoarea num_ hcercari. Dacli pachetul CTS sose~te, nodul i~i trimite pachetul de date ~i
a~teapta 0 conftrmare. Aceasta poate fi un pachet explicit de conftrmare, sau nodul pArinte
include conftrmarea intr-un pachet pe care .il retransmite nodului bunie. Oricurn, pentru 0
astfel de conftrmare inclusa, determinarea unui timp adecvat de ~teptare paoli cand
confirmarea ajunge la nodul copil este 0 sarcina grea.
Unele variante ale acestei structuri de bazli (f'arli intarziere aleatoare/cu intarziere
aleatoare, timp aleator de citire/timp constant de citire, fereastra de ~teptare fixli/~teptare
care cre~te exponentiaVa~teptare care descre~te exponentiaVtara ~teptare) au fost investigate
intr-un scenariu cu un singur salt, cu eveniment declan~ator ~i s-a constatat cli protocoalele cu

Protocoale bazate pe competilie

139

intarz iere aleatoare, timp de ascultare fix ~i un algoritm de retragere in care transceiver-ul
radio este in mod somn dau cele mai bune viteze totale de lucru ~i cele mai mici consumuri
totale de energie, atunci cand sunt comparate cu alte variante de CSMA, inclusiv IEEE
802.11.

Figura 5.9 Schema functionala a protocolului CSMA, prezentatll in [888]

5.3.2 PAMAS
Protocolul PAMAS (Power Aware Multiaccess with Signaling) prezentat de
Raghavendra ~i Singh [668] este proiectat din start pentru retele ad-hoc. EI furnizeaza un
mecanism detaliat pentru evitarea supra-ascultarii, in timp ce nu ia in considerare problema
ascultarii pasive. Protocolul combina solutia cu ton de ocupat ~i protocol RTS/CTS, la fel ca
in cazul protocolului MACA [407] (MACA nu folose~te pachet fmal de confrrmare). 0
caracteristica distinctivli a PAMAS este aceea ca folose~te doua canale: un canal de date ~i un
canal de control. Toate pachetele de sernnalizare (RTS, CTS, tonuri de ocupat) sunt transmise
pe canalul de control, in timp ce canalul de date este rezervat pentru pachete de date.
Descrierea modului de functionare a protocolului va urmAri Raghavendra ~i Singh [668] ~i va
fi urmata de discutarea imbunatitirilor privind conservarea energiei.
Sa consideram un nod pasiv x, la care ajunge un pachet destinat nodului vecin y. Mai
intai, x trimite un pachet RTS pe canalul de control tara sa execute 0 detectare a purtatoarei.
Pachetul contine adresele MAC ale lui x ~i y. Dacli y receptioneaza pachetul, va raspunde cu
un pachet CTS doar daca nu are cuno~tinta despre transmisii in curs in vecinatatea lui. Dupa
receptionarea CTS, x incepe transmiterea pachetului catre y pe canalul de date. In momentul
in care incepe receptionarea pachetului, y trirnite un pachet ton de ocupat pe canalul de

140

Protocoale MAC

control. Daca x nu reu~e~te sa receptioneze pachetul CTS in interiorul unei ferestre de timp, el
intra In mod retragere, fund folosita 0 schema de retragere exponentiala binara (adica timpul
-de retragere este ales uniform, pomind de la un interval care se dubleaza apoi la fiecare
nereu~itii in receptionarea lui crS).
Sa privim acum la nodurile care receptioneaza pachetul RTS de la x, pe canalul de
control. y este receptorul tintii, dar mai sunt ~i alte noduri; fie z unul dintre ele. Daca z este
ocupat cu receptia unui pachet, el reactioneaza prin trimiterea unui pachet ton de ocupat, care
se suprapune, la nodul x, peste pachetul CTS de la y ~i, prin urmare, pachetul crs este
distrus. In acest fel x nu poate Incepe sa transmita ~i, in consecintii, receptia pachetului la z nu
este perturbata. Deoarece pachetul ton de ocupat este mai lung decth CTS, putem fi siguri ca
pachetul CTS este efectiv distrus. Sa consideram, in continuare, ca y este receptorul tint!.
Daca y ~tie ca in vecinatate este In curs 0 transmisie va opri transmiterea lui CTS,
determinandu-l pe x sa se retraga. Nodul y poate obtine aceste cuno~tinte fie prin detectie pe
canalul de date, fie prin verificarea existentei unui zgomot pe canalul de control, imediat dupa
receptionarea pachetului RTS. Zgomotul poate reprezenta un RTS sau un CTS al altui nod
aflat in conflict cu y. In celalalt caz, y raspunde cu un pachet CTS ~i declan~eazii trimiterea
unui paehet ton de ocupat imediat dupa ce transmisia lui x a Inceput. Mai mult, y trimite
pachete ton de ocupat de fiecare data cand receptioneaza zgomot sau un pachet valid pe
canalul de control pentru a preveni orice activitati in vecinatatea lui.
Un nod care receptioneaza un pachet RTS in timp ce se afla In stare de retragere va
Incepe procedura de receptie a pachetului, adica verifica Indeplinirea conditiilor pentru
trimiterea crS.
Cand poate un nod sa-~i plaseze transceiver-ele (date ~i control) In mod somn? In mare
vorbind, ori de cate ori nodul ~tie ca nu poate transmite sau receptiona pachete pentru ca sunt
alte noduri in vecinatatea lui care fae deja acest lucru. Oricum, decizia de a intra in mod soom
pune 0 mare problema: cand sa se activeze din nou? Decizia este simpla daca nodul x
cuno~te durata transmisiei in curs, de exemplu prin supra-ascultarea pachetelor RTS ~i CTS
sau a antetelor pachetelor de date de pe canalul de date. Dar aceasta durata este adesea
necunoscuta pentru x pentru ca. de exemplu, pachetele sunt deteriorate sau un ciclu strain de
transmisie date incepe atunci cand x tocmai a trecut in mod somn. Pentru a rezolva aceste
probleme este nevoie de proceduri suplimentare.
Sa presupunem ca x se activeazii ~i gase~te canalul de date ocupat. Exista doua cazuri
diferite: sau x nu are un pachet propriu de trimis sau x dore~te sa transmita. In primul caz, x
dore~te sa se Intoarca in mod somn ~i sa se reactiveze atunci cand se termina transmisia in
curs pentru a fi capabil sa recePtioneze pachetul imediat urmator. Activarea la un moment dit
de timpuriu posibil are avantajul evitiirii intarzierilor nedorite. Totu~i, pentru ca s-ar putea ca
x sa nu fi supra-ascultat RTS, crs sau antetul pachetului de date care fac parte din transmisia
in curs, el va executa un protocol de testare pe canalul de control pentru a se informa despre
lungimea pachetului in derulare. Protocolul de testare lucreaza la fel ca ~i un algoritm binar de
cautare. Fie 1 lungimea maxima a pachetului, In secunde. Pentru Inceput, x trimite un pachet
t-probe(lI2, I), iar orice nod transmitiitor care incheie transmisia in intervalul de timp [l/2, 1]
raspunde cu un pachet t-probeJesponse(t), care precizeazii momentul t la care ~i-a incheiat
transmisia. Daca x reu~~te sa receptioneze paehetul t-probeJesponse(t), ~tie exact momentul
in care se termina aceasta singura transmisie in derulare ~i, prin urmare, ~tie cand sa se
activeze data urmlltoare. Daca x receptioneaza doar zgomot ca ~i raspuns, se poate ca mai
multe pachete t-probeJesponse(t) sa fi intrat In conflict la x, caz in care x incepe sa caute in
subintervalul [3l14, I], sperand din nou doar la un singur raspuns. Daell nu sose~te niciun
raspuns la pachetul t-probe(3114, I), x testeaza din nou intervalul [lI2, 3l14] ~i ~a mai departe.

bazate pe planificare
-Protocoale
In eel de-al doilea caz, x se activeaza In timpul unei transmisii In derulare

141

~i dore~te sa
transmita un pachet. A~dar, x va trebui sa tina cont nu doar de transmisiile In derulare, ci ~i
de receptiile in derulare in vecinatatea lui. Pentru a afla timpul urmatoarei activari, x va
executa protocolul de testare descris pentru un set de transpitiitoare, din care rezulta timpul t
la care se termina cea mai lunga transmisie in derulare. In plus, x executa un protocol de
testare similar pentru un set de receptoare din vecinatatea lui, din care rezulta timpul r la care
se termina cea mai lunga receptie in derulare. In final, x i~i planifica activarea la momentul de
timp min {r, t}. Justificarea acestei alegeri este: daca t < r, activarea la t II poate da 0 ~sa
unui alt nod y sa-i transmita un pachet lui x [lira nici 0 intarziere suplimentarii. Pe de alta
parte, daca r < t, exista ~se ca x sa-~i poata incepe transmisia.
Raghavendra ~i Singh [668] compara performantele privind economiile de energie ale
PAMAS cu supra-ascultare cu cele ale PAMAS rara aceasta caracteristicii. Rezultatele
analitice ~i din simulare prezentate sunt obtinute pentru mai multe topologii de retea, densitiit i
de noduri, scenarii de incarcare a rete1ei. In cazul retelelor alealoare, economiile de energie
pentru situatii de Inciircare redusa depind de gradul mediu al nodului, adica de numiirul mediu
de vecini pe care ii are un nod. In mod evident, cu dit un nod are mai multi vecini, cu atat mai
multi W vor opri transceiver-ele atunci dind x transmite efectiv. De asemenea, pentru
inciircari reduse numiirul de pachete de control este mai mic decat pentru inciircarl mario Acest
lucru este adevarat in special pentru pachetele ton de ocupat. PAMAS economise~te panii la
60% din energie pentru Incarcari reduse ~i un grad mare de nod ~i 20 - 30% pentru inciirciiri
reduse ~i grade mici de nod. In situatiile de Inciircare mare pot fi realizate economii de energie
Intre 10% ~i 40%, cu economii mai mari pentru grade de nod mai mari.

5.3.3 Alte solutii


Adireddy ~i Tong [9] au 0 abordare a retelelor de senzori wireless legata mai mult de
teoria informatiei ~i investigheazii viteza totalA de luem stabilA asimptoticii, care este
definita ca viteza maxima de lucru ce poate fi realizata In retele de senwri wireless de mare
densitate, atunci cand numlirul nodurilor tinde la infmit, mentinand tot timpulincarcarea fid.
In particular, ei studiaza 0 varianta de slotted ALOHA, care tine cont ~i de informatia de stare
a canalului.
Tseng ~i altii [832] propun trei mecanisme diferite pentru imbunatatirea capacitatii de
a economisi energie a IEEE 802.11 prin acordarea permisiunii nodurilor de a trece periodic in
mod somn. Se presupune ca nodurile au ceasuri independente ~i planificari independente
pentru somn. Prin alegerea In mod diferit a perioadelor de activitate a nodurilor, se poate
garanta ca doua noduri pot fi, candva, conectate Intre ele. Sunt propuse alte schimbarl (in
privinta economisirii de energie) ale protocolului original IEEE 802.11, de exemplu
permisiunea ca fiecare nod sa trimita 0 semnalizare rara sa-i pese daca vreunul dintre vecinii
lui a trimis una mai inainte; acest lucru ii permite nodului sa afle mai repede informatii despre
vecinatatea lui. Trei scheme diferite de activare (interval dominant de activare, interval de
activare total periodica, interval bazat pe cvorum) sunt propuse ~i investigate. Aceste
protocoale ofera diferite particularitati privind consumul de energieldomeniul de adaptare a
retelei, unde adaptarea retelei se refera la abilitatea retelei de a se adapta la schimbiirile de
topologie.

5.4 Protocoale bazate pe planificare


Am discutat cateva protocoale bazate pe planificare care nu abordeaza explicit evitarea
ascultiirii pasive; ele fac acest lucru implicit, de exemplu prin folosirea schemelor TDMA,
care atribuie In mod explicit oportunitati de transmisie ~i receptie nodurilor, lasandu-Ie In mod

142

Protocoale MAC

somn tot restul timpului. Un al doilea avantaj fundamental al protocoalelor hazate pe


planificare este acela cA planificarile transmisiilor pot fi flicute ~ Indit sA nu apara coliziuni
'Ia receptoare ~i deci, nu sunt necesare mecanisme pentru evitarea situatiilor de terminal
ascuns.
Cu toate acestea, schemele au ~i dezavantaje. Mai Intai, configurarea ~i mentinerea
planificarilor necesitA trafic de semnalizare, mai ales atunci cand topologiile sunt variabile. in
al doilea rand, dacA se folose~te 0 varianta de TDMA, timpul este impiirtit in sloturi
comparabil de mici, iar transmitAtorul ~i receptorul trebuie sa recunoasca marginile siotului
pentru a se intalni efectiv ~i pentru a evita suprapunerile cu alte sloturi, care ar putea genera
coliziuni. Prin urmare, mentinerea sincronizarii in timp implica un trafic de semnalizare
suplimentar. In cazul nodurilor-senzor ieftine, cu oscilatoare ieftine, se poate intampla ca
ceasurile diferitelor noduri sa-~i modifice frecventele oarecum In acela~i ritm ~i sincronizarea
sa fie necesara suficient de des (vezi cap. 8). AI treilea dezavantaj este acela cA astfel de
planificari se adapteaza greu la situapile in care incarcarea se modifica repede in timp. in
particular, la TDMA este dificil pentru un nod sa renunte la sloturile de timp nefolosite in
favoarea vecinilor lui. Al patrulea dezavantaj este acela ca planificarea unui nod (posibil ~i a
unora dintre vecini) necesita un volum semnificativ de memorie, care este 0 resursA prepoasli
pentru multe solutii de noduri-senzor. In sfiir~it, alocarea distribuita a planificarilor TDMA
rara conflicte, este, in sine, 0 problemA dificila (de exemplu [169].

5.4.1 LEACH
Protocolul LEACH (Low-energy Adaptive Clustering Hierarchy) prezentat de
Heinzelman ~i alpi [344] presupune 0 retea de senzori densa de noduri omogene, cu restrictii
de energie, care comunica datele unui nod destinape. In LEACH un protocol MAC bazat pe
TDMA este integrat cu 0 structura de clustere ~i cu un protocol simplu de rutare.
LEACH imparte nodurile in clustere, iar In fiecare cluster desemneaza un anumit nod
ca Iider de cluster, acesta fiind responsabil cu crearea ~i mentinerea planificarii TDMA; toate
celelalte noduri sunt considerate membri ai cluster-ului. Tuturor nodurilor membre Ie sunt
alocate sloturi de timp, care pot fi folosite pentru schimbul de date intre oricare dintre membri
~i liderul de cluster; nu exista nici un fel de comunicatie pe perechi cu parteneri egali (intre
membri). Cu exceptia sloturilor de timp proprii, membrii l~i pot petrece timpul in stare somn.
Liderul de cluster realizeaza agregarea datele membrilor ~i Ie transmite nodului destinatie, sau
altor noduri pentru 0 retransmisie ulterioara. Deoarece destinatia este adesea indepiirtata,
liderul de cluster trebuie sa consume multa energie pentru aceasta transmisie. Pentru un
membru este, de obicei, mult mai ieftin sa ajunga Ia liderul de cluster decat sa transmita direct
destinatiei. Activitatea liderilor de cluster este consumatoare de energie deoarece sunt in
functiune tot timpul ~i sunt responsabili de transmisii pe distante lungi. Daca un singur nod
are rolul de lider, el i~i va consuma repede energia ~i, dupA ce va ie~i din funcpune toti
membrii lui ar ramane tara lider ~i, prin urmare, ar fi nefolositori. De aceea aceasta functie
este transferata ~i la celelalte noduri. In particular, fiecare nod decide, independent de celelalte
noduri, daca devine lider de cluster ~i, astfel, nu exista trafic de semnalizare pentru alegerea
liderului de cluster (de~i este nevoie de trafic de semnalizare pentru aderarea ulterioara a
nodurilor la anumiti lideri de cluster). Aceasta decizie tine cont de perioada de timp in care
nodul a fost lider de cluster ultima oara, ~a incat este mai probabil sa devina lider de cluster
un nod care nu a fost lider de mult timp, decat unul care a indeplinit functia de curand [346].
Protocolul este bazat pe runde, adica toate nodurile iau propriile decizii privind desemnarea
liderului de cluster in acel~i timp, iar nodurile care raman membri trebuie, in consecintA, sa
adere la un lider de cluster. Membrii adera la un anumit lider de cluster in funcpe de

143

Protocoale bazate pe planificare

~ensitatea semnalului receptionat. Partitionarea retelei in clustere este variabila In timp ~i


IIlrotocolul presupune sincronizare globala In timp.
P
Dupa ce clusterele au fost formate, fiecare lider de cluster ale.~e la Intam~lare u~ c~d
CDMA pentru clusterul lui, pe care 11 difuzeaza ~i pe care membrn clusteru~~l trebu~e: In
onsecinta. sa-l foloseasca. Prin aceasta se evita situatia in care un no~ de granlFl, apartmand
~derului de cluster A, distorsioneaza transmisiile directionate catre hderul de cluster B, ~a
cum este ilustrat in fig. 5.10.

Lidsr de eluster B

L der de cluBter A

Figura 5.10 Interferenta inter-cluster


Un parametru critic al retelei este procentajul nodurilor care sunt lideri .d~ cluster:
Daca exista doar pupru lideri de cluster, distanta de ~teptat intre un ~o~ membru ~l hd~rullu!
de cluster va fi mai mare ~i, prin urmare, nodul membru va trebUl sa consume mal mUlt~
energie pentru a ajunge la lider, In conditiile ~.nt~erii ~nei .t~te ~te ~e BER. Pe de alt~
parte, daca exista multi lideri de cluster, transffilsnle mtre liden ~l ?estmatle vor co?su~a mal
muIta energie, iar datele vor fi mai putin agregate. De aceea eXIsta un procenta~ OP~lID de
lideri de cluster, care, in cazul scenariului investigat in [344, 346] este de aproXlIDatlv
Daca se folose~te aceasta valoare optima, LEACH poate realiza 0 reducere a consumulUl de
energie de 7 pana la 8 ori in comparatie cu situatia in care fiecare nod l~i transmite dat~le
direct la destinatie , ~i de 4 pana la 5 ori decat in scenariul in care pachetele sunt retransffilse
intr-o maniera multi-salt. In plus, deoarece LEACH distribuie rolul de lider de cluster in mod
egal tuturor nodurilor, ele tind sa devina nefuncponale cam in acela~i timp.

?%.

!.

..

Rur>de da lung'.... fix.


Feu configu,...

Feu _ . Btal>lla

/
Faza onuntar.

Faza conflgu -

elu.'"

1----------+

Auto-....ctare t:KJ.ri

Lode" de cl..-'
eonc:ureau c.u CSMA

lDtfUZllre pillooficllre

i
Membn concureaz.o
cuCSMA

de elu""

Figura 5.11 Organizarea rundelor LEACH

1
SIol ......

SIol bmp

144

Protocoale MAC

Protocolul este organizat in mnde ~i fiecare runda este impiirtita intr-o faza de
configurare ~i 0 faza cu stare stabila (fig. 5.11). Faza de configurare incepe cu "autode;emnarea" unor noduri ca lideri de cluster. In urmatoarea fm de anuntare, liderii de
cluster trimit in vecinatatea lor un pachet-anunt. Liderii de cluster concureazli pentru mediu
folosind un protocol CSMA, care nu tine cont in nid un fel de problema terminalului asCUDS.
Nodurile care nu sunt lideri preiau pachetul-anunt care are cea mai mare intensitate a
semnalului receptionat. In urmatoarea fazli de configurare a clusterului membrii ~i
informeaza liderul (adera) folosind din nou un protocol CSMA. Dupa faza de configurare a
clusterului, liderul de cluster ~tie numarul de membri ~i identificatoarele lor. El construie~te 0
planificare TDMA, alege la intamplare codul pentru CDMA ~i difuzeazli aceste informatii in
sub-faza de difuzare planificare. Dupa aceasta incepe faza TDMA cu stare stabila.
Din cauza coliziunilor pachetelor-anunt sau a celor de aderare, protocolul nu poate
garanta ca fiecare nod care nu e lider apartine unui cluster. Oricum, el poate garanta ca fiecare
nod apartine cel mult unui cluster.
Liderul de cluster este functional pe toata durata rundei, iar nodurile membre trebuie
pomite pe durata fazei de configurare ~i, ocazional, in faza cu stare stabila, conform pozitiei
pe care 0 ocupa in planificarea TDMA a clusterului.
Cu protocolul descris pana acum, LEACH n-ar putea sa acopere arii geografice IDaIi,'
de cativa kilometri patrati sau chiar mai mult, pentru ca un lider de cluster aflat la mai mult de
3 km de destinatie nu va avea (aproape sigur) destula energie pentru a ajunge la destinatie,
rara a mai tine cont de BER redusa realizatli. Daca se poate aranja ca un lider de cluster sa
poata folosi alti lideri de cluster pentru retransmisie, aceasta limitare poate fi atenuata.
5.4.2 SMACS
Protocolul SMACS (Self-Organizing Medium Access Control for Sensor Networks)
descris de Sohrabi ~i altii [778] ~i Sohrabi ~i Pottie [780] este parte a unui ~ir de protocoale
pentru retele de senzori wireless care se refera la MAC, descoperirea de vecini, adaugarea de
noduri mobile, un protocol de rutare multi-salt ~i un protocol local de rutare destinat
prelucriirii prin cooperare a semnalelor.
SMACS combina, in primul rand, descoperirea vecinatatii ~i alocarea planificarilor
TDMA nodurilor. SMACS se bazeaza pe urmatoarele presupuneri:
Spectrul disponibil este impartit in multe canale ~i fiecare nod i~i poate regla propriul
transceiver pentru unul dintre ele; intr-o alta varianta, se presupune ca exista multe coduri
CDMA.
Cele mai multe noduri din reteaua de senzori sunt stationare ~i, in acest fel, 0 alocare este
valida pentru intervale de timp suficient de lungi.
Fiecare nod i~i imparte local timpul in super-cadre de lungime fixa (cu durata Tframe
secunde), care nu se afla in mod obligatoriu in acee~i faza cu super-cadreIe vecinilor.
Oricum, toate super-cadrele au aceea~i lungime ~i, prin urmare, este nevoie de sincronizare
in timp. Super-cadrele sunt, la randullor, impartite in sloturi de timp, dar aceasta este doar
orientativa, deoarece transmisiile nu sunt limitate sa incapa doar in interiorul unui slot de
timp.
Scopul SMACS este detectarea nodurilor vecine ~i configurarea de legaturi exclusive
sau canale pentru acestea. 0 legatura este directionala, adica pe 0 legatura data toate
pachetele sunt trimise intr-o singura directie. Mai mult, 0 leglitura ocupa un slot TDMA la
oricare dintre nodurile aflate in legiitura. Atunci cand doua noduri doresc 0 functionare
bidirectionala este nevoie de doua astfel de legiituri; din perspectiva unui nod exista un slot'
pentru receptie ~i un slot pentru transmisie la celalalt nod. Alocarea legaturilor se va face in

..!J'Otocoale bazate pe planificare

145

~ fel indit sa nu existe coliziuni la receptoare. Pentru a realiza acest lucru, SMACS tine cont
de faptul ca, pentru un'singur nod, sloturile de timp ale diverselor legaturi nu se suprapun
(folosind un algoritm greedy simplu) ~i, mai mult, pentru fiecare legatura se alege ~i se aloca
la intamplare, dintr-un numar mare de variante, un canal in frecvenWun cod CD~A. Nu este
necesar ca un nod ~i vecinii lui sa transmita la momente de timp total diferite. In acest caz,
totu~i, ei trebuie sa transmita unor receptoare diferite ~i trebuie sa foloseasca frecventelcoduri
diferite. Dupa configurarea legaturii, nodurile se activeaza periodic (0 data pe cadru) in
sloturile dedicate lor pentru receptie, cu receptorul reglat pe frecventa corespunzatoare sau
pentru codul COMA corect; sloturile de timp pentru transmisie sunt folosite doar atunci cand
este nevoie.
Prin utilizarea unei scheme locale in locul unei alocliri globale, sarcina transmiterii
informatiei din vecinatate catre un nod central ~i a returniirii rezultatelor prelucriirii este
evitata.
Legat de descoperirea vecinilor ~i de configurarea legaturilor, yom considera patru
cazuri diferite. Sa presupunem ca nodurile x ~i y intentioneaza sa stabileasca 0 legatura intre
ele, x fiind pornit primul. In primul caz presupunem ca nici x ~i nici y nu au niciun vecin pana
la momentul respectiv, a~a cum este ilustrat in fig. 5.12. Nodul x asculta intr-o banda fixa de
frecventli, pentru 0 perioada aleatoare de timp. Daca nu receptioneaza nimic pe durata acestei
perioade, nodul x trirnite un mesaj-invitatie, mai precis un mesaj TYPE1(x, nea~at) in care
precizeaza indicatorul de nod ~i numaml de vecini a~ati, care este zero in acest caz. Atunci
cand oricare vecin z al lui x receptioneaza acest mesaj, a~teapta 0 perioada aleatoare (dar
limitata) de timp, dupa care raspunde cu mesajul TYPE2(x, z, n), in care precizeaza propria
adresa, adresa lui x ~i numaml de vecini n (ata~ati la ell. in continuare, sa presupunem ca
nodul y, neconectat pana acum, raspunde primul - cu TYPE2(x, y, neat~at) - iar x
receptioneaza corect mesajul. Deoarece y este primul care a raspuns, x il invita sa construiasca
o legiitura prin trimiterea unui mesaj TYPE3(y, -), care cuprinde doar identificatorul nodului
c~tigator y (lara alti parametri). Mesajul este trimis atunci cand se incheie perioada de
eompetitie pentru mesajul de raspuns TYPE2(', ., '). in acest moment nodul y ~tie ca (i) a fost
selectat, (ii) poate alege orice slot de timp dore~te, pentru ca nici x ~i nici y nu au inca legaturi
alocate. Nodul y Ii raspunde nodului x cu specificatia legaturii, care cuprinde specificatiile a
doua sloturi de timp ~i 0 frecvenWun cod, folosind mesajul TYPE2(x, y, LinkSpec).
Specificatiile privind sloturile de timp au 0 baza de timp comuna, deoarece dupa primirea
mesajului TYPE3(y, -) nodul y adopta faza super-cadrului lui x. In consecintii, nodurile vecine
care se descopera prirnele unul pe altul au 0 faza comuna (~i 0 perioada comuna).
Orice alt nod z, care a pierdut in favoarea lui y, se intoarce in mod somn ~i incearca
din nou ceva mai tlirziu. Nodurile repeta periodic invitatiile, folosind mesaje TYPE1(', ').
Al doilea caz este acela in care nodul x are deja caliva vecini (ata~ati), iar nodul y nu
are inca niciunul. Prin urmare, x trimite mesajul TYPE1(x, at~at), iar y va raspunde mai intai
eu mesajul TYPE2(x, y, nea~at). in continuare, nodul x ~tie eli pOate planifica necondilionat
legatura cu y, pentru ca y nu are inca nici 0 obligalie. Nodul x alege doua sloturi de timp
convenabile ~i 0 frecventli ~i trimite mesajul TYPE3(y, LinkSpec) lui y. y va adopta faza supercadrului lui x, pentru ca nu are inca vecini. In fmal, nodul y raspunde cu mesajul TYPE2(x, y,-),
care este gol in zona de specificare a legliturii (insemnand cli a fost adoptatli specificatia
legaturii data de x).
In al treilea caz, nodul x nu are inca niciun vecin, iar y are. A~adar y raspunde la
mesajul TYPE1(x, neat~at), trimis de x, cu mesajul TYPE2(x, y, a~t). Nodul x continua prin
trirniterea mesajului TYPE3(y, -), lara nici 0 specificalie de leglitura, lui y, ~i in acest caz este

~14~6~

--.:Pro:....:..=.:.:IO=co.:::al=e:..cMA~...

randul lui y sa aleaga sloturile de timp ~i frecventa. In consecinta, y ii trimite inapoi lui ~
n:tesajul TYPE2(x, y, LinkSpec).

'11.1

'1E.1
Type1 (X. 0)

Type2

(x. Y.

neconectat)

Type3 (Y. --)

l
Type4 (LinkSpec)

1
Figura 5.12 SMACS: stabilirea iegaturii pentru doua nOOuri izoiate
In sfar~it, in ultimul caz, x ~i y sunt deja at~ate altor noduri, iar super-cadrele lor sunt.
de obicei, nealiniate. In consecintli, x trimite mesajul TYPE1(x, at~at), iar y raspunde en
mesajul TYPE2(x, y, at~t). Nodul x raspunde cu mesajul TYPE3(y, planificare), ce cuprinde
toata planificarea lui ~i informatii despre ordonarea in limp, care sa-i permita lui y sl
detennine decalajul de fan dintre super-cadrele lui x ~i y. Dupa receptionarea acestei
informatii, nodul y cauta sloturile de timp libere in ambele planificari, care nu sunt neapirat
aliniate cu marginile vreunui slot de timp din ambele planificari.
Protocolul permite configurarea unor conexiuni slatice intre noduri stationare.
Deoarece procesul de descoperire a vecinatatii se repetii din timp in timp, protocolui se poate
adapta la schimbari de topologie. In lucrarea [778] este descrisa 0 extensie (algoritmul "trage
cu urechea ~i inregistreaza"), care-i permite unui nod mobil sa configureze, sa mentina ~i sl
intrerupa conexiuni cu noduri stationare, atunci can.d se mi~ca prin retea.
o problema critica a acestui protocol este alegerea lungimii super-cadrului. Ar trebui
sa fie suficient de lung pentru a fi adaptat la gradul de nod cel mai inalt din retea, care este 0
variabiHi aleatoare pentru des~urari aleatoare. Daca lungimea super-cadrului este prea micl,
unii dintre vecinii nodului ar putea, pur ~i simplu, sa nu fie vizibili pentru el. A doua problem!
apare in retelele de senzori dens populate cu incarcare redusa a traficului, unde planificlirile
sunt foarte populate ~i nodurile se activeaza foarte des doar pentru a constata ca nu Ie este
adresat nieiun pachet. Numlirul de sloturi de activare depinde, in cazul acestui protoco~ .de
densitatea nodurilor.
5.4.3 Protocol de aeees la mediu adaptiv in funetie de trafie (TRAMA)
Protocolul (TRAMA = Traffic-Adaptive Medium Access Protocol) prezentat de
Rajendran ~i altii [672] creeazli planificliri in a~a fel incat nodurile pot apela un singur canal,
rara sa apara coliziuni. Planificarile sunt construite in mod distribuit ~i pe baza de cerere.

Protocoale bazate pe planificare

J47

;;-ocolUI presupune ca toate nodurile sunt sincronizate in timp ~i imparte timpul in perioade
acces aleator ~i perioade cu acces planificat. 0 perioada cu acces aleator urmata de 0
;:noada cu acces planificat alcatuiesc un cielu. Noduril~ ~ifuzeazli infor~tie in v~~inatatea
lor ~i, prin captarea pachetelor re~pecti~e de la Vecl~ll ~o.r, ?or afla .mforma~l1 despre
vecinatatea de pana la doua salturl. Mal mult, nodunle I~I difuzeaza mformatla despre
)anificare, adidi furnizeaza vecinilor lor lista actualizata a receptoarelor pachetelor curente
~ate intr-o coada de noduri. Pe baza acestei informatii nodurile executa un algoritm de
lanificare distribuita, pentru a determina nodurile transmitlitoare ~i receptoare alocate
~ecarui slot de timp din perioada de acces planificat ~i nodurile care pot trece in starea somn.
Protocolul in sine cuprinde trei componente diferite: protocolul veeiniitiitii,
protocolul pentro schimb ~eA pl~ificiiri ~i algoritmul de alege~ ~d~~tivii.AProtoc?I~1
vecinatatii este executat numal m penoada de acces aleator, care este 1ffiPart1ta, la randul el, m
sloturi mici de timp. Un nod alege la intamplare un numar de sloturi de timp ~i transmite in
ele pachete scurte de control, lara sa incerce sa detecteze purtato~ea. Pach~tele. precizeaza
identificatorul nodului ~i contin informatii actualizate despre vecmatate, adlca melud doar
acei identificatori care apartin vecinilor noi sau ai vecinilor care nu au fost activi pe durata
ultimului cielu. Atunei cand un nod nu transmite, inseamna eli asculta pentru a capta pachetele
de control ale vecinilor. Lungimea perioadei cu acces aleator ar trebui aleasa a~ indtt un nod
sa receptioneze cu probabilitate mare pachetele vecinilor, pentru a-~i asigura 0 informatie
cuprinzlitoare despre topologie. Ea depinde, in acest fel, de gradul nodului. Toate transceiverele noduriJor trebuie sa fie active pe durata perioadei cu acces aleator.
Prin intermediul protocolului pentru schimb de planificari, un nod i~i transmite propria
planificare curenta a transmisiilor (indicand sloturile in care ii transmite fieclirui vecin) ~i
preia planificarile vecinilor. Informatia este folosita pen~ru alocarea. efectiva a sl~turilor
transmitlitoarelor ~i receptoarelor. Cum ~tie un nod ce slotun poate folosl? Toate nodunle au 0
functie globala de hash h, iar un nod cu identificatorul x calculeaza, pentru slotul de timp care
apare la momentul t, urmatoarea valoare de prioritate p:
p

= hex E9 t)

unde (x E9 t) reprezinta concatenarea identificatorului de nod x cu valoarea timpului curent t.


Pentru a-~i determina planificarea, un nod prive~te inainte la un anumit numar de slot~i de
timp, numit interval propriu de planificare (sa zicem: 100 de sloturi) ~i pentru fiecare dmtre
ele calculeaza prioritatea lui ~i prioritatile vecinilor de pan.a la doua salturi. Pentru densitati
marl de noduri prelucrarea genereaza costuri semnificative. Sloturile pentru care x are
prioritatea cea mai mare pot fi folosite de x pentru a transmite pachete. Ele se numesc sloturi
c~tigatoare; de dragul exemplului, sa zicem ca aceste sloturi sunt 17, 34, 90 ~i 94. Privind la
propria coada de pachete, x poate afla daca are nevoie de toate aceste sloturi sau poate lasa
altor noduri unele dintre ele. NOOul x aloca fieclirui slot ca~tigator cate un nod receptor sau
cate un grup de receptoare ~i trimite aceasta alocare sub forma unui pachet de planificar~.
Ultimul dintre viitoarele sloturi c~tigatoare (slotul 94 in acest exemplu) este foloSlt
intotdeauna pentru difuzarea urmatoarei planificari a lui x, adica toata prelucrarea care da
planificarea trebuie repetata cu putin timp inainte de slotul 94, parcurgand din nou tot
intervalul de planificare. Prin folosirea ultimului slot ca~tigll.tor, planificarea poate fi transmisa
tara risc de coliziuni.
Vecinii lui x ar trebui sa se activeze la slotul 94 pentru a receptiona urmatoarea
planificare a lui x (ei ar fi trebuit sa se activeze ~i pentru receptionarea planificarii curente!) ~i
teebuie sa decida cand ies din mod somn pentru a receptiona pachete de la x. La randul lui, x
teebuie sa se activeze atunci cand vecinii lui au anuntat ca i~i transmit urmatoarele planificliri.

148

Protocoale MAC

Cu cele prezentate pana acum, nodul x poate sa-~i determine sloturile ca~tiglUoare ~~
prin urmare, oportunitatile de transmisie. Alta intrebare este: cand trebuie sa fie pregatit x
'pentru receppe ~i cand poate trece in mod sornn, pe durata fazei cu acces planificat? Sli
pomim de la un anumit slot. Exista doua cazuri simple: sa presupunem ca y este un vecin de
un salt allui x, care are prioritatea cea mai mare in vecinatatea de doua salturi a lui x, ~i ca y a
anuntat un pachet pentru acest slot. x poate fi receptorul sau poate trece in mod somn. 0
situatie mai complicata este descrisa in fig. 5.13. In figura nodul D are cea mai mare prioritate
in vecinll.tatea de doua salturi a lui B, iar pe de alta parte, A are cea mai mare prioritate In
propria vecinll.tate de doull. salturi. Algoritmul de alegere adaptiva al TRAMA furnizeaza
abordiiri pentru rezolvarea acestei situatii ~i, in acela~i timp, permite nodurilor sa foloseascli
sloturile c~tigatoare nefolosite de vecini.
Rajendran ~i altii [672] compara performantele TRAMA cu S-MAC (avand cicluri de
lucru de 10% ~i respectiv de 50%), cu protocolul IEEE 802.11, cu protocolul CSMA prezentat
in [422] ~i cu NAMA [54], un precursor al lui TRAMA. Performantele investigate sunt
raportul mediu de pachete Iivrate, procentajul realizabil pentru durata de sornn, intervalul
mediu de sornn (care ar trebui sa fie lung, deoarece pornirea ~i oprirea transceiver-elor
consuma energie) ~i intarzierea medie la coada pentru un pachet ce a~teapta sa fie transmis.
Sunt simulate doua scenarii: un scenariu cu un salt ~i un scenariu multi-salt cu 0 singurli
destinatie ~i senzori care-i transmit periodic destinatiei. Nivelul fizic pe care se bazeazli
seamana cu transceiver-ul RF Monolithics TRl000 [690] (vezi ~i paragraful 2.1.4). Diferit
fata de S-MAC, economiile de energie ale TRAMA depind de situatia inciirciirii, in timp ce la
S-MAC depind de ciclul de lucru. Investigatiile confrrma ~i 0 bine cunoscuta proprietate a
protocoalelor TDMA care spune ca acestea au intarzieri mai mari, dar ~i viteze totale de lucru
mai mari decat protocoalele bazate pe competitie.
_.. -----.-.
.------_ .....

/~/~-\'

(\ ~L ...C),I~\)
~4 A \/8

\
;

Y )

"'-"l \.,. 1><./ >(\.. /) /


/ 7--~-:_--\(--- '<

PJio 100

Prio95

Pno79

Pno2oo

Figura 5.13 TRAMA: situatie de conflict

Protocolul TRAMA are nevoie de putere de prelucrare semnificativa ~i de memorie in


rete lele de senzori dense pentru ca vecinatatea de douli salturi a unui nod tinde sa fie mare in
acest caz. De aceea TRAMA este 0 solutie realizabila doar daca nodurile-senzor au destule
resurse.

5.4.4 Alte solupi


Pana aici ne-am concentrat mai ales asupra protocoalelor care nu presupun aproape de
loc infrastructurii, cu exceptia unor noduri destinatie. Dacli presupunem ca exista noduri de
infrastructura, adica noduri care sunt interconectate ~i nerestricponate energetic, yom putea sA
transferam asupra lor mare parte din activitliple din retea. De exemplu, Shih ~i altii [762]

ProtocolulMAC IEEE 802.15.4

149

presupun 0 c?n~gurare a. ~frastructurii (st.a!ii de .baza in apropi~rea. senzorilor) c~ cerinte


precise de intarzlere. Ca ~l m cazul MAC, el mvestlgheazli 0 combmatle de FDMA ~l TDMA
(similara cu GSM [848]) ~i deduc 0 formula pentru numiirul optim de canale FDMA pentru
eficienta energetica cea mai buna in conditiile restrictiilor de intiirziere.
Toate schemele discutate panli acum necesitli reluarea periodica a fazei de descoperire
a vecinilor/configurare a retelei pentru a adapta planificiirile la schimbiirile de topologie a
retelei. Ar fi foarte interesant cazul schemelor cu topologie invarianta, care sa nu aiba nevoie
de aceste faze; un exemplu de schemll. este propus in lucrarea [160], iar un altul poate fi gasit
in [161]. Totu~i, aceste scheme au in continuare nevoie de cuno~tinte despre parametrii retelei
globale (numiir de noduri, gradul maxim de ~od) ~i nu permit nod~ilo~ ~.a treacli in. ~d
soom. a alta schema independenta de topologle pentru generarea planificarn este descnsll. m
lucrarea [386].

5.5 Protocolul MAC IEEE 802.15.4


IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) a fmalizat standardul IEEE
802.15.4 in octombrie 2003 ([468]; vezi ~i [929], [317] ~i [114]). Standardul acopera nivelul
fizic ~i nivelul MAC al retelelor locale personale wireless (WPAN = Wireless Personal Area
Network) de viteza redus!. Uneori, oamenii confunda IEEE 802.15.4 cu ZigBee5 , un standard
in dezvoltare eIaborat de alianta ZigBee. ZigBee folose~te serviciile oferite de IEEE 802.15.4
~i adauga construcpa retelei (retele stea, retele cu parteneri egali/retele pIasa, retele cu arbori
de clustere), securitatea, serviciile pentru aplicatie ~i multe altele.
Aplicatiile tinta pentru IEEE 802.15.4 sunt in zona retelelor de senzori wireless,
automatiziiri casnice, retele intr-o casa, conectarea dispozitivelor la PC, securitatea casei ~i a~a
mai departe. Majoritatea acestor aplicatii necesita doar viteze de bit reduse spre medii (pana la
cateva sute de kbps), intiirzieri medii moderate rara garantii prea severe de intarziere, iar
pentru anumite noduri este foarte tare de dorit reducerea consumului de energie la minim.
Nivelul fizic ofera viteze de bit de 20 kbps (un singur canal in gama de frecventll 868 - 868,6
MHz), 40 kbps (10 canale in gama dintre 905 MHZ ~i 928 MHz) ~i 250 kbps (16 canale in
banda ISM dintre 2,4 ~i 2,485 GHz, cu un ecart de 5 MHz intre frecventele centrale). Exista
un total de 27 de canale disponibile, dar protocolul MAC folose~te doar unul dintre aceste
canale la un moment dat; nu este un protocol multicanal. Mai multe detalii despre nivelul fizic
pot fi giisite in paragraful 2.1.4.
Protocolul combinli schemele bazate pe planificare cu cele bazate pe competitie.
Protocolul este asimetric prin aceea ca se folosesc diferite tipuri de noduri cu diferite roluri,
care sunt descrise in continuare.

5.5.1 Arhitectura de retea ~i tipurilroluri de noduri


Pe nivelul MAC standardul defme~te doua tipuri de noduri:
Dispozitiv cu functionalitate completa (FFD = Full Function Device), care poate lu~ra in
trei roluri diferite: coordonator PAN (PAN =Personal Area Network), coordonator srrnplu
sau dispozitiv simplu.
Dispozitiv cu functionalitate redusa (RFD = Reduced Function Device), care poate lucra
doar ca simplu dispozitiv.
Un dispozitiv trebuie sa fie asociat unui nod coordonator (care trebuie sa fie FFD) ~i
comunica doar cu acesta, formand in acest fel 0 retea stea. Coordonatorii pot lucra intr-o
3 vezi hllp:llwww.zigbee.org; un set (sumar) de foi de prez.entare despre ZigBee. nurnit "prezentare generaHi ZigBee" poote
Ii glisit la http://www.zigbee.orglenlresources.

Protocoale MAC

152

dispozitivul poate proceda astfel doar atunci cand tranzactia completa, care cuprinde pachetul
de date, riispunsul imediat de confirmare trimis de coordonator. ca ~i spatiile specifice intercadre (lFS InterFrame Spaces), incape in sloturile de timp alocate. in caz contrar sau atunci
cand dispozitivul nu are niciun slot alocat, el i~i va trimite pachetul de date pe durata CAP,
folosind un protocol "slotted CSMA", descris mai jos. Coordonatorul trimite 0 confrrmare
imediata, ca riispuns la pachetul de date.
Al doilea caz este reprezentat de transferul de date de la coordonator la un dispozitiv.
Daca dispozitivul are un GTS de receptie alocat ~i daca ciclul pachetlconfrrmare/IFS incape in
sloturile alocate, coordonatorul transmite pur ~i simplu pachetul pe durata sloturilor alocate
rara vroo coordonare ulterioara. Dispozitivul trebuie sa confrrme pachetul de date.
Un caz mai interesant este acela in care coordonatorul nu poate folosi un GTS de
receptie. Schimbul de mesaje dintre dispozitiv ~i coordonator este schitat in fig. 5.15.
Coordonatorul anuntii ca are in buffer un pachet destinat unui dispozitiv prin includerea
adresei dispozitivului in campul pentru adrese in ~teptare al cadrului de semnalizare. in
fapt, adresa dispozitivului este inclusa atata timp cat dispozitivul nu a recuperat pachetul sau
nu a expirat un temporizator. Atunci cand dispozitivul i~i gase~te adresa in campul pentru
adrese in ~teptare, el va trimite, pe durata CAP, un pachet special de cerere de date. La acest
pachet coordonatorul raspunde cu un pachet de confrrmare ~i continua cu trimiterea
pachetului de date. Dupa receptionarea pachetului de confrrmare dispozitivul ~tie ca va trebui
sa mentina transceiver-ul pomit ~i sa se pregateasca pentru pachetul de date care vine, care, la
randullui, va fi confrrmat. Daca nu se intiimpla astfel, dispozitivul incearca din nou sa trimita
un pachet-cerere de date pe durata unuia dintre urmiitoarele super-cadre ~i, optional, ~i
opre~te transceiver-ul pana la urmatoarea semnalizare.

Coordonetor

Protocolul MAC IEEE 802.15.4

153

S.S.S Protocolul "slotted" CSMA-CA


Atunci cand nodurile trebuie sa trimita pachete de date sau administrare/control pe
durata CAP, ele folosesc un protocol slotted CSMA. Protocolul nu prevede miisuri impotriva
situapilor de terminal ascuns, de exemplu, nu exista un schimb de mesaje de tip RTS/CTS.
Pentru a reduce probabilitatea coliziunilor, protocolul folose~te intarzieri aleatoare; este, prin
urmare , yorba de un protocol CSMA-CA (CSMA cu evitare de coliziuni (CA = Collision
Avoidance). Folosirea unor astfel de intarzieri aleatoare poate fi considerata parte ~i din
protocoalele descrise in paragraful 5.3.1. Vom descrie mai detaliat functionarea protocolului
folosind ~i fig. 5.16.

Dispozibv

<-CIlannolo<l"

~._>--y--~

-'--'

Semnslizare

Cerere dele

Confinnere

Dele

Confinnare

...---. .-.........
.fl> MaxCSMAiladlottS

Figura 5.16 Organigrama algoritmului slotted CSMA-CA (versiune simplificatii din [468, fig. 61])
Sloturile de timp care alcatuiesc CAP sunt subdivizate in sloturi mai mici de timp,
numite perioade de retragere. 0 perioada de retragere are 0 lungime care reprezinta durata a
20 de simboluri de canal; sloturile folosite de protocolul CSMA-CA sunt tocmai aceste
perioade de retragere.
Dispozitivul retine trei variabile NB, CW ~i BE. Variabila NB numara perioadele de
retragere, CW precizeaza marimea ferestrei curente de congestie, iar BE este exponentul de
retragere curent. La aparitia unui pachet nou de transmis, variabilele se initializeaza cu NB
0, CW = 2, BE = macMinBE (cu macMillBE ftind un parametru al protocolului). Dispozitivul
~teapta fmalul urmatoarei perioade de retragere ~i extrage un numiir intreg aleator r, cuprins
in intervalul [0, 2BE - 1]. Dispozitivul a~teapta r perioade de retragere dupa care executa 0
operatie de detectare purtatoare (indicata in standard ca evaluarea canalului liber (CCA

Figura 5.15 Dialogul dintre coordonator ~i dispozitiv atunci cand dispozitivul preia un pachet [468.
fig.8]

154

Protocoale MAC

Clear Chanel Assessment. Daca mediul esle pasiv dispozitivul decrementeaza CW, ~teaptl
finalul urmatoarei perioade de retragere ~i tesleazii. din nou canalul. In cazul in care canalul
eSte in continuare pasiv, dispozitivul presupune ca a c~tigat competitia ~i incepe transmisia
propriului pachet de date. Dadi oricare dintre operatiile CCA arata un mediu ocupal, numWu}
de retrageri NB ~i exponentul relragerii BE sunt incrementate, iar CW este readus la CW 2.
Dadl NB dep~e~te un prag, dispozitivul renuntii. la cadru ~i declara 0 ratare. Daca nu s-a
RE
dep~it pragul, dispozitivul extrage din nou un numii.r intreg r din [0, 2 - 11 ~i ~teapta
numii.rul precizat de slotOO de retragere. Toti ceilalti p~i sunt repetap.

5.5.6 Modul lara semnalizare


Protocolul IEEE 802.15.4 ofera, pe langa modul cu semnalizare, ~i un mod lara
semnalizare. Cateva diferente importante intre aceste moduri sunt:
In modul fiirii semnalizare coordonatorul nu trimite semnalizari ale cadrelor ~i nici nu
existii un mecanism GTS. Lipsa pachetelor de semnalizare anuleazii 0 oportunitate bunii de
realizare a sincroniziirii in timp dintre dispozitive ~i coordonator.
.
Toate pachetele dispozitivelor sunt transmise folosind un protocol unslotted CSMA-CA
(din cauza lipsei sincroniziirii in timp). Diferit fatii. de protocolul slotted CSMA-CA, nu
existii nici 0 sincronizare cu marginile perioadei de retragere ~i, in plus, dispozitivul
executa doar 0 singurii operapune CCA. Dacii. aceasta indicii un canal pasiv, dispozitivul
deduce ca are succes.
Coordonatorii trebuie sa fie in functiune in mod constant, dar dispozitivele pot sii-~i
urmeze propriile planificiiri de somn. Dispozitivele au douii motive de reactivare: (i) sa
trimitii pachete de date/control coordonatorilor sau (ii) sii capteze pachetele (destinate lor)
de la coordonatori, folosind mecanismul cerere de date/confirmare/date/confirmare (ciclu
de captare) discutat rnai devreme. Pachetul cerere de date este trimis prin mecanismul
unslotted CSMA-CA, iar confrrmarea care urmeaza este trimisii rara alte forrnalitati. In
cazul in care coordonatorul are un pachet pentru dispozitiv. il va transmite folosind metoda
de acces unslotted CSMA-CA, iar dispozitivul va raspunde imediat cu 0 confrrmare pentru
date. ~adar. dispozitivul trebuie sii riimiina activ incii un anumit timp dupa trimiterea
pachetului cerere de date. Rata eu care un dispozitiv initiaza ciclul de captare depinde de
aplicatie.

5.5.7 De citit in continuare


Evaluiiri de performante pentru diferite aspecte ale IEEE 802.15.4 sunt prezentate in
[521] ~i [880]. Lu ~i altii [521] se concentreazii. asupra retelelor cu semnalizare ~i
investigheazii. cateva compromisuri intre viteza totala de lucrulenergie/intiirziere. Aspectul
sincroniziirii dispozitivelor in functie de semnaliziiri este tratat cu atentie, de exemplu, in
cazul initierii ciclurilor de captare. In modul urmiirire. testeaza canalul in a~teptarea primei
semnaliziiri, invatii. din ea ordonarea in timp ~i incearca sii se activeze cu putin timp inainte de
urmii.toarea semnalizare ~i a~a mai departe. In consecintii., nodurile ~tiu precis cand va sosi
urmiitoarea semnalizare ~i cand pot afla care sunt pachetele destinate lor. In mod tara urmiirire
un nod se activeaza la un anumit moment de timp. cauta urmiitoarea semnalizare ~i se intoarce
in mod somn pentru rnai mult timp daca nu exista pachete memorate la coordonator. Willig
[880] investigheaza limitele teoretice ale vitezei totale de lucru pentru cele douii variante de .
CSMA-CA. Varianta unslotted CSMA-CA are 0 viteza totalii de lucru mai mare datoritll
efortului suplimentar mai mic (nu ~teapta sii se ajungii la marginile perioadei de retragere.
doar 0 singurii operatiune de detectare de purtiitoare). Un pararnetru cheie pentru realizarea
unei anumite viteze totale de lucru este dat de timpii de comutare ai transceiver-ului, deoarece
ace~tia au un impact direct asupra ratei coliziunilor. In versiunea unslotted numii.rul de

~ tim despre IEEE 802.11 ~i Bluetooth?

155

coliziuni poate fi redus alunci cand limpii de comutare scad. Acesl lucru nu este adeviirat
pentrU versiunea slotted din cauza sineronizarii dispozitivelor cu coordonatorul: alunci cand
doua dispozitive retrase aleg acela~i numiir r de perioade de relragere ca intiirziere aleatoare,
ele vor testa canalul in acela~i limp. vor gasi canalul pasiv ~i vor incepe sa transmilii in acela~i

tiInp

5.6 Ce ~tim despre IEEE 802.11 ~i Bluetooth?

o intrebare evidenta este urmiitoarea: daca se ~tie ca exista deja un numiir de


protocoale MAC wireless dovedite ca functionale ~i produsele wireless corespunzaloare. de ce
nu Ie folosim pur ~i simplu? Mai precis: exista doua sisteme populare ~i comerciale
disponibile, Bluetooth ~i IEEE 802.11. Ce nu e in regulii cu ele?
Sistemul Bluetooth esle proiectat ca 0 WPAN cu 0 aplicatie majora, conectarea
dispozitivelor la un calculator personal [318]. EI a fost deja folosit la construirea unor
prototipuri pentru aplicatii ale retelelor de senzori wireless [72]. Nivelul fizic se bazeaza pe 0
schema FHSS. avand frecventa de salt de 1,6 kHz ~i 0 a10care adecvata a secventelor de salt.
Nodurile sunt organizate in retele de foarte mici dimensiuni (piconets), alcatuite dintr-un
master ~i pana la ~apte noduri slave active. Masterul alege secventa de salt pe care trebuie sa 0
urrneze nodurile slave. Mai mult. intr-o "piconet" pot exista ~i mai multe noduri pasive.
Masterul interogheaza continuu nodurile slave. Cele doua dezavantaje majore ale Bluetooth
sunt nevoia de a avea in permanentii. un nod master, care consuma multii energie cu
6
interogarea nodurilor slave, ~i numarul relativ limitat de noduri slave intr-o piconet. Solutia
nu este compatibila cu retelele de senzori wireless dense. in care ar fi necesare un numiir uria~
de noduri master. Un nod slave activ trebuie sa fie pomit tOl timpul deoarece nu poate
prevedea cand va fi interogat de master. Un nod slave pasiv trebuie sa apeleze la master
pentru a deveni activo Actiunea nu va reu~i dacii sunt deja ~apte noduri slave active. Mai mult,
este nevoie ca fiecare nod sii poatii indeplini rolul de master sau slave ~i astfel complexitatea
devine considerabilii. De asemenea. operapile rapide de salt in frecventii. impun 0 sincronizare
precisa intre nodurile din piconet.
In familia de protocoale IEEE 802.11. se ~tie ca rnai multe solutii pentru nivelul fizic
utilizeazii. un singur protocol MAC [284, 8151. ~i anume DCF, iar pe nivelul lui superior
folosesc functia de coordonare centralizatii (PCF = Point Coordination Function). Fiira alte
prevederi. IEEE 802.11 pretinde oricarui nod x sa stea constant in modAascultare intrucat un
alt nod y poate incerca sa-i transmitii un cadru in orice moment de timp. In aI doilea rand, este
necesar ca nodurile sa supra-asculte pachetele RTS ~i CTS pentru a-~i ajusta corect
temporizatoarele NAV. IEEE 802.11 are cateva functionalilati pentru economisirea energiei
[691]. dar, in general. sistemul este destinat aplicatiilor cu viteze de bit mari, iar transceiverele disponibile cer cu cateva ordine de mii.rime mai multii. energie decat cea acceptabila in
aplicatii cu retele de senzori care au viteze de bit reduse. Mai mult. IEEE 802.11 este un
protocol cu un singur salt, destinat atiit unui scenariu cu infrastructurii de retea, cat ~i unuia in
care reteaua este ad-hoc ~i. in general. are drept scop sii perrnita unui numiir de utilizatori
independenti ~i concurenti sii partajeze un canal comun intr-o manierii. corecta. Aceste scopuri
nu se potrivesc cu dezideratelc retelelor de senzori wireless.

6 0 versiune mai noull a Bluetooth remediazll aceastlilimitare.

Protocoale MAC

156

--..:..:..:.=.::..::...:;~..:::..=..~--------------------.....:-

5.7 De citit in continuare


Protocoalele MAC reprezintii 0 problema frecventa in literatura dedicata retelelor de
senzori ~i multe protocoale nu au fost abordate. Urmatoarea !ista de lucrari propune cateva
puncte de plecare pentru continuarea instruirii.
Existii unele propuneri de a adliuga la protocoalele MAC elemente de control al puterii. 0
tema care apare mereu este legata de imbunatatirea protocoalelor care folosesc dialogul
RTS/CTS prin metode de reducere a puterii de transmisie la nivelul minim necesar
transmiterii catre vecinul tinta, eu un nivel dat de BER sau cu 0 probabilitate data de
pierdere de pachete; vezi de exemplu [895] sau schema BASIC discutata in [389]. In
schema BASIC, pachetele RTS ~i CTS sunt transmise la putere maxima, iar pachetele de
date ~i de confirmare la 0 putere normala, dedusa din intensitatile de semnal recepponat ale
RTS sau CTS. Acei~i autori lung ~i Vaidya [389] propun 0 variantii a lui BASIC in care
transmitiitorul i~i cre~te periodic puterea de transmisie pe durata pachetului de date, pentru
a inlatura competitorii. In protocolul PCMA, descris de Monks ~i altii in [572],
transmitatorul furnizeaza un pachet RTS, iar receptorul Ii miisoara intensitatea semnaluIui
Folosind aceasta informatie receptorul poate deduce Iimita interferentei acceptabile,
generatii de noduri ascunse, iar aceasta limita este transmisa impreuna cu raspunsul CTS.
Orice vecin care aude CTS poate transmite amta tirnp cat interferenta pe care 0 creeazli]a
receptor este sub limita data. Alte lucrliri sunt [446], [573J, [48] ~i [577].
Chlamtac ~i alpi [l63] propun diferite protocoale de acces pentru aplicatii RFID. Primul
dintre ele se bazeaza pe TDMA, al doilea este un protocol cu acces aleator, iar al treilea
este un protocol de registru.
Protocolul DE-MAC, prezentat de Kalidindi ~i alpi [393], este 0 schema bazata pe TDMA,
care are drept scop reglarea alociirii sloturilor a~ incat nodurile cu resurse reduse de
energie sa poata trece mai des in mod somn.
Tay ~i altii [813] prezinta 0 varianta de CSMA nepersistent in care timpii de retragere sunt
ale~i cu grija cu scopul realiziirii unor intarzieri mici pentru primele cateva pachete aparute
dupa ce reteaua de senzori a inceput sa comunice date despre evenimentul declan~ator. '
Capacitatea protocoalelor MAC bazate pe abordarea RTSICTS cu detectare virtualii de
purtatoare in retele ad-hoc este discutata in [43].
0 lucrare care sa ocupa de aspectele legate de caiitatea serviciiIor in retele wireless multisalt, mai degraba decat de energie este [398].

5.8 Concluzii
In acest capitol au fost discutate mai multe protocoale MAC diferite, destinate
retelelor de senzori wireless; caracteristicile lor cele mai importante sunt sintetizate in tabelul
5.1. Toate sunt proiectate in seopul conservarii energiei; alte deziderate, ~ cum sunt
intlirzieri mici sau viteza totala de lucru mare sunt adesea moneda de schimb penJ:!:'U
conservarea energiei. Nu exista un cel mai bun protocol MAC generic; alegerea corecti
depinde de apiicatie, de caracteristicile (~teptate) ale incarcarii, de desfii~urare (retele rare
sau retele dense) ~i de specificul eomportiirii structurii hardware, aflate la baza, in raport ell
consumul de energie dat, spre exemplu, de eosturile relative de transmisie, receptie, comutare
intre moduri, timpii de activare ~i energia de activare din mod somn, ca ~i de costurile
specifice ale prelucrlirii dedicate executlirii protocolului MAC.

~
.~
-;

...0
""

,~

<;j

""
"0

';;

0...

""c:
.,E

;:l

'<ij

,5::

'f!

...
0

""
.!::2

-;

:::l

'5 ~ c..
c..; '"
;:l

til

c:

's,

<

-g~

tIl"O

-a""

~ s""

] e~
~ .~u .5 ,::"" til--t3
til
Eoo .,
Eo-

"0

OIl
0

rJi

'"
t:

"0

.,

c..

"0

u Vl
.- Eo-

~
til

'20
<;j
:.aVl
~tJ

""-- c:""

:i

cJ
<

:::l

:5

'"

...G
...

c:""0

;:l
'"
~

:::l

;:l

...

~
N

'0

f!

'3

...

:~

c: u

eli:
~ '2

'"

;:l

t:

-;

~
0
'"0

"0
<;j

c:
U

""

.~

'"c:
g

~]

.~

>

g
'u0

...
'C :;
'15
g
g
u
G

>

Q:

...0

"0

G='2
... ;:l

';;

'C
Q.,

f1'N

;.:::

c:

<

til

"0

E--

.:: U

c..<

c:

Q~

<

c: til
e

::E:B
~ ~

til

g z

;:l

...
c..
'"

<

...G~
~

""&~
;:l

,- u

Q:l

Eo-

>
<
Z

t;

'C
Q.,

c.. 'C

til ...

G~ 0 ~
...
""
> Q
.~ -B';j

,S:!

~]

~ ;E

.,

:.a :.a "" ...


,g ~ '5 ~'~
r558. r55 g r55 Q. tilo U""

c: c:

;E ;E

<

"0

""u
li:
'2
~ ""
E-- -a

<

~~
00)
0""

Q.,

o ._

til

<

&~

""
-;

c:
E

c:

'C
Q.,

<

t3 ~ ~ li:!J
rJig E-- c: '2
g.g '2 ;E-a

...

.::""

.g""

'0

rJi~

fI

...0

;:l

-;

E--

li:

'2'2
.~
Q., Q., c..

"0

-;

..; c:

Z
;:l

""
0

...00

~~

-.,

N
0

~ '"
;:l
'" ~

- -

.Iii
Q.,

B "E

<;j

is:

Ii)

c:

0'1

..;

""

vi

:::.

'r:
~
0

""C

'0

<;j

is:

"" '"
is:-5

III

'3
~-

""
0
o ...

<

""t:.

<;j

<;j

is:

is:

ci.

5'

<"'l

00

r-

0'1

- -

r.:'

\0

~tU

is: is:

00
'""'
00

00
\0

oON
r- rE::~

.f;
'N

'15

:r:

Q.,

Iii...l

~...

~Eotil

0 ~ 0
...e<l
c..'-

<

"" ~
0<
::a E'~~ ~~
o til

til

<

til

U"O

tilE--

~,

","0
;:l

< f!

Q:U

~~
~~

Capitolul6
Protocoalele nivelului legatura de date
Obiectivele capitolului
Cele mai importante sarcini ale nivelului legatura de date sunt formarea ~i mentinerea
asocierilor determinate de comunicarea directii (legaturi) dintre nodurile-senzor vecine ~i
transferul sigur ~i eficient de informatie prin aceste legaturi. Siguranta trebuie realizata in
ciuda conditiilor de eroare variabile in timp, specifice legiiturii wireless; In acest sens au fost
inventate multe mecanisme cu diferite performante ~i caracteristici privind consumul de
energie. Vom discuta unele dintre aceste mecanisme ~i vom accentua relatia simpla dintre
sigurantii. energie ~i ratele de eroare: reducerea ratelor de eroare sau cre~terea sigurantei
determina cre~terea consumului de energie. A~adar dezideratele de sigurant! trebuie formulate
cu grijii, in acord cu nevoile aplicatiei ~i cu conditiile previzibile de eroare.
Conpnutul capitolului
6.1 Notiuni fundamentale: sarcini ~i cerinte
6.2 Controlul erorilor
6.3 Construirea cadrelor
6.4 Administrarea legaturii
6.5 Rezumat

160
161
179

186
190

Nivelul legatura de date (DLL = Data Link Layer) are ca sarcina asigurarea unei
legaturi de comunicatie sigure intre noduri vecine, iar in cazul retelelor (de senzori) wireless,
intre noduri aflate in acela~i domeniu de acoperire. Prin urmare, controlul erorilor este una
dintre celemaiimportantesarcini.de~i mai sunt ~i altele la fel de importante. Tehnicile de
control al erorilor sunt proiectate cu scopul de a realiza un anumit nivel de sigurantli In
transmisia pachetelor. in ciuda erorilor de pe canalul de transmisie. In reteIeIe de senzori
wireless apare ~i cerinta suplimentara de a realiza nivelul de sigurant! folosind 0 cantitate
minima de energie. Cele mai importante parghii de control ~i mecanisme de corectie pe care
Ie folosesc, de obicei, schemele de control al erorilor sunt redundanta, retransmisiile ~i
a1egerea parametrilor de transmisie, a~a cum sunt marimea pachetului de transmis ~i puterea
de transmisie. Parghiile de control sunt discutate in acest capitol. Un aspect cheie al
mecanismelor este acela ca ele nu functioneaza la fel de bine pentru toate modelele erorilor de
canal. Un canal pentru care simplul model BSC (erori de bit independente, cu 0 probabilitate
de eroare p constanta) este dominant, este total diferit de canalele care prezinta erori "in
rafala", iar performantele gen consum de energie depind de tipul canalului.
o lectie cheie, de~i triviala, care rezulta din acest capitol- ilustrata printr-un exemplu
simplu - este aceea ca, in general, siguranta costa energie, iar cre~terea sigurantei costa
(uneori exponential) mai muM energie. Prin urmare, dezideratele de sigurantii trebuie stabilite
cu grijii. Capitolul abordeazii aceste chestiuni din perspectiva comunicatiei cu un singur salt;
problema unei transmisii sigure intre partenerii de la capetele legaturii este tratata in cap. 13.

160

Protocoalele nivelului leglltura de date

tn acela~i timp, nivelul legatura de date are ~i alte sarcini, in afara sigurantei
transmisiei. Capitolui ofera 0 vedere de ansamblu asupra diferitelor functii ale nivelului
'Iegatura de date, concentriindu-se asupra aspectelor importante pentru retelele de senzori
wireless. Abordliri generaIe pot fi glisite in manualele standard, de exemplu lucrllrile [68,458
808].
'

6.1 Nopuni fundamentale: sarcini ~i cerinte


DLL este plasat imediat deasupra serviciului de transmisie ~i receptie de pachete oferit
de nivelul MAC ~i ofera servicii nivelului retea ~i celorlalte niveluri superioare. Mai precis,
nivelul retea poate folosi serviciile de livrare pachete ale nivelului legllturli de date ~i poate
ajuta la operattile de rutare ~i control al topologiei.
Una dintre cele mai importante sarcini ale nivelului legatura de date este crearea unei
legaturi sigure de comunicatie pentru transmiterea pachetelor iotre noduri vecine, adica inlre
noduri aflate in acel~i domeniu de acoperire radio. Actiunea poate fi descompusa in
urmatoarele faze (0 descompunere mai rafinata este discutata in lucrarea [930]):
Coostmirea cadrelor
Datele furnizate de utilizator sunt fragmentate ~i formatate sub forma unor pachete sau
cadre, care incIud datele utilizatorului ~i informatiiIe legate de protocolul de pe nivelul
legaturli de date (~i pentru nivelul MAC pe care se bazeaza). Formatele ~i dimensiunile
pachetelor pot avea un impact seIIUlificativ asupra performantelor, evaluate de exemplu,
prin viteza totala de lucru ~i consumul de energie. Problemele care apar in construirea
cadrelor sunt discutate in paragraful 6.3.
Controlul erorilor
Functia confirmli faptul ca toate mediile de transmisie ~i, in particular mediile wireless,
introduc distorsiuni ale formelor de unda transmise, care pot face inutilizabile pachetele
trimise. Folosind mecanisme de control, efectul erorilor va putea fi compensat. Eficienta ~i
consumul de energie ale diverselor mecanisme de control al erorilor depind de modelele de
eroare ale legaturii. Controlul erorilor este discutat in paragraful 6.2.
Cootrolul fluxului
Receptorul unui pachet (unei serii de pachete) poate fi, temporar, in situatia de a nu dori sa
accepte pachete, de exemplu, din cauza lipsei de spatiu in buffer sau lipsei capacitlitti de
prelucrare. Mecanismele de control al fluxului introduc unele seIIUlalizm care sa-I
determine pe transmitlltor sa incetineasca ritmul transmisiei. Deoarece multe solutii de
noduri-senzor folosesc doar viteze de bit reduse, este rezonabil de presupus ca in cazul
retelelor de senzori controlul fluxului nu reprezintli 0 problema. Acest lucru este adevllrat
mai ales atunci ciind destinatiile sunt noduri mai performante. In consecintli, controlul
fluxului nu a fost investigat in mod explicit in contextul retelelor de senzori wireless; se
pare ca mecanismele existente - unele dintre ele integrate in protocoalele de control al
erorilor (mecanismul ferestrei alunecatoare) - suot suficiente. Prin urmare, il indrumam pe
cititor ciltre literatura standard despre retele.
Admioistrarea legatorii
Mecanismul implica descoperirea, configurarea, mentinerea ~i intreruperea legaturilor cu
vecinii. 0 parte importantli a procesului de mentinere a legliturii este estimarea calitatti
legaturii, care poate fi folosita de protocoalele de nivel mai inaIt in scopul lullrii deciziilor
de rutare sau in scopul controlului topologiei. Estimarea calitatii legaturii este discutatii in
paragraful 6.4.2. Unele proceduri pentm configurarea ~i intreruperea legaturii au fost deja
discutate in contextul protocoalelor MAC, de exemplu, in cazul protocolului SMACS
(cap.5).

Controlul erorilor

161

Uneori, nivelul legatura de date are sarcini suplimentare, de exemplu, implementarea


unor anumite mecanisme de securitate. Problemele de securitate sunt, in general, in afara
preocuplirilor acestei carti; 0 prezentare sumara a chestiunii poate fi gasita in paragraful 14.2.

6.2 Controlul erorilor


Paragraful prezinta diteva metode de control al erorilor, adicii, metode care se ocupa
de erorile de transmisie care apar pe legaturi wireless care furnizeaza un anumit serviciu.
Serviciul de transport date, furnizat de nivelul legatura de date, poate fi caracterizat prin
\lI1IlRtoarele atribute:
Firii erori: Informatia pe care nivelul legaturli de date al nodului receptor 0 livreaza
propriului utilizator nu trebuie sa contina nici 0 eroare, adica bitii transmi~i sunt reprodu~i
exact.
In acee~i succesiune: Daca utilizatorul livreazli DLL al transmitlitorului doua unitliti de
informatie, A ~i B, in aceasta ordine, atunci DLL al receptorului nu va transfera niciodata B
inaintea lui A catre utilizatorul lui; toate celelalte posibilitllti - A inainte de B, doar A, doar
B sau niciun pachet - sunt permise.
Firii duplicate: Utilizatorul DLL al receptorului va trebui sa primeasca aceea~i unitate de
informatie cel mult 0 singura data.
Fin pierderi: Utilizatorul DLL al receptorului va trebui sa primea'lca orice unitate de
informatie cel putin 0 data.

In plus,

pot exista restrictii de intllrziere sau de energie, inseIIUliind fie ca intarzierea suferita
de pachet pe DLL sau pe nivelurile inferioare, fie ca energia consumata de DLL sau de
nivelurile inferioare, ar trebui limitate la valori date explicit.
Cele mai importante tehnici de control al erorilor sunt corectarea anticipata a erorilor
(FEC = Forward Error Correction), cerere automata de repetare (ARQ = Automatic Repeat
Request) ~i combinatii ale lor; acestea sunt prezentate in paragrafele 6.2.2 ~i 6.2.3.
Protocoalele ARQ abordeaza toate atributele serviciilor (f'ara erori, in acee~i succesiune, lara
duplicate, lara pierderi), in timp ce metodele FEC se concentreaza mai ales asupra realizllrii
transmisiilor lara erori.
Exista 0 literatura bogata despre controlul erorilor; cateva lucrllri standard sunt [74,
178,322,504,511,551,661].

6.2.1 Cauzele ~i caracteristicile erorilor de transmisie


Este bine cunoscut faptul ca transmisia pe canale wireless este mult mai predispusll la
erori decat cea prin canale cu fir. Fenomene fizice ca reflexie, difractie ~i impra~tiere a
formelor de unda, impreuna cu mobilitatea nodurilor sau schimblirile de mediu, conduc la
deriva rapida ~i ioterferenta ioter-simbol. Pierderile de cale, atenuarea ~i prezenta
obstaeolelor conduc la derivi leota. In plus, exisHi zgomotul ~i interferenta generate de alte
nodurilsisteme care lucreazli in acee~i banda de frecventli sau in benzi vecine. Toate aceste
neajunsuri sunt discutate in capitolul4 ~i in lucrlirile [124, 592, 682].
Distorsiunile formelor de unda se traduc in erori de bit ~i pierderi de pachete.
Explicam aceasta deosebire folosind un exemplu. In fig. 6.1 este prezentat formatul unei
unitliti de date a protocolului de pe nivelul fizic (PRY) (pPDU = Physical-layer Protocol Data
Unit), definit de standardul IEEE 802.11 WLAN cu DSSS pe nivelul fizic [467]. PPDU este
implirtita, la riindul ei, in preambul, antet PRY ~i blocul de date al unitatii de date a
protocolului de pe nivelul MAC (MPDU =MAC-layer Protocol Data Unit). MPDU transporta
pachetul MAC. Preambulul are un format fix de biti, fiind util in scopuri de egalizare sau

Protocoalele nivelului legatura de date

162

pentru a permite receptorului sa realizeze sincronizarea de bit ~i de cadru. Antetul PRY


descrie, printre altele, lungimea ~i schema de modulare folosita pentru blocul de date; in plus,
-este protejat prin intermediul propriului camp pentru suma de control (checksum). Star~itul
antetului PRY ~i inceputul MPDU sunt precizate printr-un SFD fix. Pierderile de pachete apar
daca: (i) receptorul nu reu~e~te sincronizarea de bitlcadru, (ii)SFD este gre~it, (iii) erorile de
bit aparute in restul antetului PRY conduc la 0 suma de control incorecta pentru antet l
Rezultatul pierderii unui pachet este faptul ca urmatoarele blocuri functionale ale receptorului,
~ cum sunt decodorul FEC sau modulul pentru protocolul MAC, nu mai vad deloc dateJe.
Atunci dind sincronizarea a fost realizata, iar antetul a fost recepponat corect, biPi care
alcatuiesc MPDU pot fi prelucrati in continuare prin FEC sau MAC. Daca oricare dintre a~
biti este diferit fata de corespondentul lui transmis avem 0 eroare de bit. Protocoalele ARQ
furnizeaza sume de control pentru detectarea erorilor de bit ~i, adesea, abandoneaza tot
pachetu1. 2

r---

Preambul - -...........1------ Anlel PHY

..

Figura 6.1 Formatul unui cadru al nivelului fizic pentru IEEE 802.11/802. II b

in cazul particular al schemei de construire a cadrului, aplicarea FEC [504,551] peate


duce la corectarea erorilor de bit din blocul de dateIMPDU; antetul PRY nu este luat in
considerare de acest mecanism ~i, prin urmare, pierderile de pachete nu pot fi prevenite.
Masuriirile, folosind un transceiver radio compatibil IEEE 802.11, efectuate intr-un mediu
industrial care nu asigura linie directa de vedere (NLOS = Non Line Of Sight) [882] au arlitat
ca apar ambele tipuri de erori, uneori cu rate sernnificative (sau deranjante). Structura
cadrului, prezentata in fig. 6.1, este relativ comuna, ceea ce insearnna ca pierderile de pachete
pot apiirea ~i in cazul altor sisteme.
Statisticile pentru erori de bit ~i pierderi de pachete depind de 0 multime de facton,
printre care frecventa, schema de modulare, distanta, mediul de propagare (numiir de cii,
materiale), prezenta entitatilor care genereaza interferentli. Cateva studii despre aceste
statistici [13, 213, 223, 594, 882, 888] reliefeaza unele proprietati comune:
Atat erorile de bit, cat ~i pierderile de pachete apar in rafala, adica tind sa apara in grupuri,
separate de perioade tara erori. Distribupile empirice ale lungimilor grupurilor ~i ale
perioadelor tara erori au adesea un coeficient mare de variatie sau, uneori, par sa fie CD
coada lunga [436].
Comportarea erorilor, chiar ~i in cazul transmitlitoarelor ~i receptoarelor staponare, este
variabila in timp, iar ratele instantanee ale erorilor de bit pot fi uneori destul de mari (10-4
... 10-2). Acel~i lucru se intampla ~i in cazul pierderilor de pachete, care pot ajunge la
valori in jur de 50%.
Natura exploziva a erorilor pe canale wireless reprezinta 0 sursa de probleme, dar ~i de
oportunitliti, ~ cum yom vedea in paragrafele urmatoare.
I Esle imponam de notal eli sernnificalia expresiei "pierdere de pachel" nu esle aceealii in toatA iiteratwa: mulp autori
considerli ~i erorile de bit ~ erorile de sincronizare ca pierderi de pachete, pentru eli in oricare dintre cazuri receptorul au
:p"me~e un pache! valid
Pentru anwnite tipuri de date ale utilizatorului erorile de bit nu conteazA (mult), iar suma de control MAClARQ on
trebuie sa cuprincIA datele complete ale utilizatorului, ci doar antetul MAC ~i pe cal al nivelului leglUurli de date. Un
exemplu este transmisia imaginilor, unde pupni pixeii alterali de emri de bit nu sunt vizibili pentru ochiul uman.

163

ContrOlul erorilor

6.2.2 Tehnici ARQ


. _~
Ideea de baza a protocoalelor ARQ [322, 51 I] poate fi descnsa to felul urmator.
Nivelullegatura de date al no~ului trans.mi\Ator ~ccepta un pachet de d~te, cree~a un pachet
ropriu, prin adaugarea unul ant.et ~l. a unel sume .de co~trol, ~I tr~smlte pachetu~
~ceptorului. Receptorul testeaza mtegntatea pachetulul cu aJutorul sumel de control ~l
funlizeaza 0 reactie, privind succesul transmisiei de date, transmitatorului. La receptionarea
unei reactii negative, transmitlitorul executa 0 retransmisie.
''lngrediente'' cheie ale protocoalelor ARQ
Sa discutam mai detaliat unii dintre p~i:
Fonnatarea pachetului
DLL al transmitatorului accepta datele Vale utilizatorului, date care yin de la niveluri
superioare ~i care sunt, de obicei, limitate ca dimensiune (fig. 6.2). Limitarea poate fi impusa,
de exemplu, de parametri tehnologici sau de restrictii ale nivelului fizic, ~a cum sunt
purtatoarea sau schemele de s~cronizare pe bit, c~e au algoritmi de ur~ire ~eperfor~nti
(vezi paragraful 4.2.6). DLL l~. adauga pachetulUl un antet H, care cuprm~e m~ormatll de
contrOl ~i de adresare. Informatnle despre adrese sunt necesare pentru ell. medlUl WIreless este
un mediu de difuzare prin natura lui, iar un pachet poate fi, in mod teoretic, receptionat de top
vecinii din domeniul de acoperire radio. Adresele precizeaza receptorul destinatie ~i
transmitlitorul. Informatia de control poate cuprinde numere de ordine sau marcatori, in
funcPe de tipul de protocol ARQ.

Figura 6.2 Formatarea generic~ a pachetului de c~tre DLL

Suma de control
Suma de control (numita adesea ~i secventa de control al cadrului) este adaugatli
pachetului la fmalul procesului de formatare. in general, suma de control este 0 functie care
are in vedere atat datele-utilizator, cat ~i antetul H. 0 clasa raspandita de sume de control este
alcatuita din valorile CRC, exprimate adesea pe 8, 16 sau 32 de biti. Valorile CRC se
calculeaza relativ u~or folosind un registru de deplasare cu reactie liniara [322]. Receptorul
repetli calculul sumei de control pentru antetul receptionat H' ~i pentru datele-utilizator
recepponate V'. Dad suma de control nou calculata este acee~i cu cea cuprinsa in pachet,
receptorul considera pachetul coreet ~i il accepHi. De obicei dimensiunea datelor-utilizator V
~i cea a antetului H este mai mare decat latimea campului pentru suma de control ~i, prin
urmare, calculul sumei de control se face dinamic. Astfel, se poate intampla ca un anumit
format de eroare sa transforme datele-utilizator V in alte date-utilizator V', pentru care, insa,
suma de control calculatli sa fie aceea~i - pachetul ar putea fi acceptat in ciuda prezentei unor
erori (nedetectate). Deci, existli intotdeauna 0 rata de erori reziduale, care devine tot mai mare
pe masura ce campul pentru suma de control devine mai mic; mai mult, ea depinde de
caracteristicile statistice ale bitilor-utilizator ~i ale rnodelelor de eroare [797]. Campurile mici

164

Protocoalele nivelului legatura de date

pentru suma de control sunt de dorit in cazul retelelor de senzori pentru a piistra Ia
redusa numarul total de biti transmi~i.

valoare

Genemrea reacfiei
In etapa de generare a reactiei transmitiitorul prime~te informatie despre rezultatlil
transmisiei pachetului. Cele doua mecanisme, mai des folosite, pentru ohtinerea reactiei SUDt
temporizatoarele (Ia transmitiitor) ~i pachetele de confirmare. Confirmiirile pot fi pozitive san
negative. Pentru a recuno~te ca a primit un pachet, receptorul raspunde cu 0 confirmare
pozitiva. Confirmiirile pozitive pot fi trimise pentru fiecare pachet in parte sau pentru grupuri
de pachete, caz in care pachetul de conflfmare contine informatia legata de receptia
pachetelor. Aceasta din urmii abordare este, in mod evident, mai eficienta energetic, a~ cum
este prezentat in lucrarea [162] pentru protocolul ARQ cu abandonare selectiva. Atunci cand
receptorul detecteazli 0 alterare la receptie, va trimite 0 conflfmare negativa. Cu toate acestea,
in medii in care mai multe noduri se pot auzi unul pe celalalt, conflfmiirile negative sUnt
posibile doar daca (i) antetul MACIDLL are 0 sumli de control separata ~i a fost recepponat
corect (in acest fel receptorul ~tie care este nodul care a transmis pachetul) sau (ii) receptorul
a detectat alterarea de la receptie prin alte mijloace, de exemplu prin gasirea unor erori ale
numerelor de ordine receptionate. Deci, urmatorul pachet va semnaliza detectarea unei alteriri
la receptie. Deoarece ambele pachete, date ~i conflfmare, se pot pierde, este necesara folosirea
temporizatoarelor la transmitiitor. Transmitatorul configureazli temporizatorul atunci cand a
fost transmis ultimul bit al pachetului de date, pentru a declan~a 0 alerta proprie in cazul in
care expira durata de timp estimata ca necesara pentru receptionarea conflfmlirii. Valoarea
duratei de ~teptare trebuie sa fie suficient de mare pentru a include durata prelucriirii la
receptor, durata pachetului de conflfmare ~i intarzierea de propagare. In WSN nodurile sunt
separate de distante scurte ~i inwzierea de propagare este neglijabila. Receptorul poate opta ,i
pentru includerea confirmlirii in pachetele de date cu care raspunde. In acest caz este nevoic
ca traficul sa fie suficient de intens pentru a evita intarzierile mari ale informapei. de
confirmare. In situatiile cu trafic redus, ~a cum este de ~teptat in multe aplicatii ale retelelor
de senzori, 0 astfel de schema genereazli erori ~i vor trebui transmise pachete de confirmare
suplimentare.
Retmnsmisii
La receptionarea unei conflfmliri negative privind un pachet, transmitiitorul executi
retransmisii. 0 prima consecintli a acestui fapt este nevoia ca transmitiitorul sa pastreze
pachetele in buffer. A doua consecintii este ca transmitatorul trebuie sa decida dind sA
retransmita ~i ce sa retransmita. Problemele vor fi discutate mai detaliat in continuare.
Protocoale standard ARQ
In literatura au fost evidentiate trei protocoale standard ARQ; diferentele dintre ele
sunt date de cerintele de spatiu in buffer ~i de strategiile de retransmisie [68, 322, 505, 743.
808].
Alternarea bitului
Transmitiitorul plaseazli un pachet in buffer, iI transmite ~i configureaza un
temporizator. Receptorul, fie receptioneaza pachetul ~i riispunde cu 0 confirmare pozitivA, fie
nu recepponeaza nimic ~i atunci tace sau riispunde cu 0 confirmare negativa. DacA
transmitiitorul receptioneaza 0 conflfmare pozitiva, buffer-ul este eliberat ~i poate fi transmis
urmatorul pachet. In caz contrar pachetul este retransmis. Transmitlitorul marcheaza fiecare
pachet nou cu numere de ordine, care sum, in mod altemativ, 0 sau 1. Pachetele retransmise
sunt copii exacte ale pachetului original ~i, in acest fel, au acela~i numlir de ordine. Numerele

Controlul erorilor

165

:;:dine Ii permit receptorului sa detecteze duplicatele care rezulta in cazul in care se pierd
onfirmiirile pozitive, fiira sa se piarda pachetele de date. Altemarea bitului poate determina 0
~vrare a datelor tara erori, lara duplicate ~i in ace~i succesiune daca timpul de transfer dusintors (RTT = round-trip time) poate fi precis delimitat, iar duratele de a~teptare ale
trlIl1smitlitorului sunt mai mari dedit RTT. Altemarea bitului [57] este cunoscuta ~i sub
denumirea "trimite ~i a~teapta".
Go-back-N
Altemarea hitului este ineficienta in cazul ,,conductelor (canalelor) lungi ~i groase",
adica legaturi prin care pot sa tranziteze multe pachete pe durata RTT (legaturi pentru care
produsul dintre llirgimea de banda ~i intarziere este mare). Go-back-N este un protocol care-i
permite transmitlitorului sa aiba multe pachete in suspensie, adica neconflfmate.
Transmitiitorul are un buffer in care retine pana la N pachete, numit fereastra proprie. Fiecare
pachet din fereastra are asociat propriul temporizator, pomit la transmiterea pachetului.
Receptorul accepta cadrele doar in succesiunea corecta ~i abandoneaza cadrele care, de~i au
ost receptionate corect, nu au numerele de ordine ~teptate (de obicei, pentru ca unele cadre
precedente s-au pierdut). Prin urmare, receptorul are nevoie de spatiu in buffer doar pentru un
singur cadru. 0 strategie comuna pentru conflfmliri este de a-i permite receptorului sa
confirme intotdeauna ultimul pachet sosit in succesiunea corecta. Daca temporizatorul de la
transmitiitor, care este asociat celui mai vechi cadru, expira din cauza ca nu a fost receptionata
confirmarea corespunzatoare, acest cadru, ca ~i toate celelalte cadre din fereastra, sunt
retransmise.
Repetare selectiviilabandonare selectivii
Repetarea selectiva este oarecum similara cu Go-back-N. Totu~i, spre deosebire de
Go-back-N, in cazul repetiirii selective receptorul are ~i el N buffere ~i Ie folose~te pentru
repnerea cadrelor care au venit lara sa se incadreze in succesiunea corecta. Pentru realizarea
livrlirii datelor catre utilizator in succesiunea corecta receptorul piistreaza in buffer pachetele
care nu incadreaza in succesiune pana cand apar pachetele care Iipsesc. Receptorul poate
olosi ambele tipuri de confirmare, pozitiva sau negativa. Pe de alta parte, transmitiitorul
retransmite doar pachetele pentru care nu s-au receptionat confirmliri pe durata de ~teptare.
"Trimite ~i a~teapta" ~i" Repetare selectiva" au proprietatea importantli ca doar pachetele
eronate sunt retransmise, in timp ce in cazul Go-back-N existli ~i posibilitatea retransmiterii
unor pachete receptionate corect, ceea ce duce la risipa de energie. In practica, numaml de
retransmiteri permise pentru un pachet este adesea limitat pentru a evita consumul de prea
muIta energie in cazuri tara sperantli. In acest caz nu poate fi garantat un serviciu tara erori.
Despre un astfel de protocol se mai spune ca este semi-sigur.
Vom ilustra dependenta dintre siguranta dorita ~i consumul de energie folosind un
exemplu simplu.
Exemplul6.1 (consumul de energie in cazul alternirii bitului)
Se considera protocolul cu altemarea bitului, printr-un BSC cu probabilitatea fixa de eroare de
bit p, cu lungimea pachetului de I biti ~i un numlir infmit de incerciiri. Probabilitatea de
transfer lara eroare a pachetului, P" este data de:

Ps(l)

= (1 -

p)l

Iar probabilitatea unui pachet eronat este Pe(l) 1 - Ps(l). Numarul de incerciiri i E f\f
necesar pentru transmiterea lara eroare a pachetului prin legatura data este 0 variabila
aleatoare geometrica X cu functia masa de probabilitate:

166

= i) = ?s(i)' Pe (I)i-1

Pr [X
~i

Protocoalele nivelului legliturli de date

functia de distributie cumulativa


k

F(k) Pr[X S k]

Pr [X

= i] = 1 -

Pe(l)k

kEN.

i=l

Daca ne propunem 0 anumitli probabilitate de Iivrare 0 E (0,1) pulem determina numiirul Iede lncerciiri necesare pentru Iivrarea pachetului (tara erori) cel putin cu probabilitalea 0. Grice
numar mai mic de transmisii nu atinge tinta de siguranta, Valoarea k* este direct propoqiOnall
cu consumul de energie. Numarul k* este dat de:
k

=F-

(0)

=min{k EN: F(k) ~ o}.

Tehnic, k* este o-cuantila a variabilei aleatoare X. Folosind notiuni simple de algebri


deducem:

= floge1 -

0)1

10gPe(l) .

Graficul n~~iiru~ui k* e.ste dese~at In fig. 6.3, pentru pachete cu lungimea I = 1023 b~p ,i
doua valon difente ale slgurantel: 01 =0,9 ~i 02 =0,99; in figura, limilarea lui k* la un intreg
este neglijatli.
Figura arata clar cli pentru cerinte ,,relaxate" de siguranta 0 =0,9 ~i pentru rate de eroare de
bit moderate spre mari (in garna 10,5 ... 10'2) trebuie consumata sernnificativ mai putinii
energie dedit pentru cerinte ridicate de siguranta. La valori HER sub 1D's canalul este deja
suficient de bun pentru a transmite cu succes pachetul din prima incercare ~i pentru a garanta
limitele de siguranta dorite.
r--r--,----;--T----,------r-.-----.r- ---r-----r-----

1000

("credere - 0 . 9 Incredere= 0 99
.

100 r[
I

[
10 ".

.:

1~-';;07:;------1::-e-:-O:-::6--'-----1e..J:~o;~':"'---O.-'-OOO.l.C:1=----O. .JO-01----.J

Figura 6.3 Numarul minim k* de ineereAri necesare pentru a fi siguri ell paehetul ajunge la receplor cu
probabiIitatea prescrisll 8 E {a.9, a.99}, folosind alternarea bitului, pentru rata de eroare de bitp
variabilll

controlul erorilor

167

CUJJI se utilizeazi confinnirile?


Pachetele de confrrmare disculate pana aici, in acest capitol, sunt confrrmari pe nivelul
legiturli de date, iar sernnificatia lor este aceea ca receplorul: (i) a receptionat corect pachetul,
(ii) are suficient spatiu in buffer pentru a-I prelucra in continuare ~i (iii) accepta efectiv
pachetul pentru ca este receptionat in succesiunea corecta sau accepta un pachet in afara
succesiunii corecte, daca folose~te abandonare selectiva. Pe de alta parte, mai multe
protocoale MAC utilizeaza confrrmari pe nivelul MAC, de exem~l~ protocol~1 cu disp~~itiv
de mediere (paragraful 5.2.3) sau S-MAC (paragraful 5.2.2). Tnmlterea unel confrrmarJ pe
nivelul MAC necesita eel putin conditia (i), iar pentru altemarea bitului ~i repetare selectiva
sunt implicate, adesea, ~i (ii) ~i (iii). Aceasta depinde de implementare: receptorul trebuie sa
pIaseze imediat pachetele in buffer-ele nivelulu} legatura de date, in loc sa utilizeze buffer-ele
nivelului MAC ~i sa faca apoi un transfer. In cazul in care toate cele trei conditii sunt
indeplinite, confrrmiirile de pe nivelul MAC pot fi folosite simultan cu cele de pe nivelul
legatura de date.
Dacli nu exista confrrmari pe nivelul MAC sau confrrmarile MAC satisfac doar
condipa (i), fie sunt necesare pachete de confrrmare suplimentare pe nivelullegatura de date,
fie receptorul poate include informatia de confrrmare in pachetele de date in derulare,
destinate nodului transmitlitor. Oricum, includerea confirmarilor in pachetele de date nu este
eficienta in cazul unei incarciiri reduse a traficului sau in scenarii in care aproape tot traficul
este directionat spre pupne destinapi.
Este evident ca putem economisi energie prin reducerea numarului de pachele de
confirmare, adica dadl Ii permitem unui pachet de confirmare sa confrrme mai multe pachete
de date. Partea mai complicatli este ca 0 astfel de schema cere transmitlitorului, iar in cazul
repetlirii selective ~i receptorului, sa fie dotat cu un anumit numiir de buffere, fapt ce poate
crea probleme pentru nodurile cu memorie limitata.
Doua astfel de scheme au fost discutate in lucrarea [162] pentru protocoalele Go-backN ~i repetare selectiva. Modul lor de lucru este similar cu eel al protocolului de pe nivelul
legatura de date AIRMAIL [33]. Ne concentrlim asupra cazului repetare selectiva, pentru ca el
evita retransmiterea cadrelor deja receptionate. In prima schema, numita repetare selectiva cu
reacpe tip fereastra, receptorul trimite confrrmari fie in urma receptionarii unui numar fIx, W,
de pachete (numit dimensiunea ferestrei) sau dupa 0 perioada de a~teptare, fie in urma
receptioniirii unui pachet duplicat. Confrrmarea contine 0 hartli de biti care indica felul in care
vede receptorul starea pachetelor dupa trimiterea ultimei confrrmiiri. In cazul schemei de
repetare selectiva cu reactie instantanee receptorul trimite, suplimentar, 0 confirmare
(negativa) la receptionarea unui pachet care nu respecta ordinea. Comportarea
transmitlitorului este simpIa. EI poate continua sa trimita atata timp cat pachetele apartin
ferestrei curente de dimensiune W. Daca se "termina" fereastra tara sa se fI primit vreo
reactie, transmitlitorul repeta eel mai nou cadru, declan~and generarea confrrmiirii la receptor.
Atunci dind transmitlitorul receptioneaza confrrmarea, el poate elibera buffer-ele
corespunzatoare pachetelor receptionate corect ~i va retransmite pachetele eronate. Fereastra
avanseaza (gliseaza) in functie de numiirul pachetelor, dintre cele mai vechi din fereastra, care
au fost confirmate.
Pentru a judeca performantele acestor scheme se mlisoara urmatoarele caracteristici.
Pentru un sistem cu sloturi, cu pachete de dimensiune fIxa, se masoara efIcienta energetica ca
o valoare medie a numarului de sloturi in care se transporta cadre de confrrmare, caracteriziind
in acest fel doar economia obtinuta din cadre de confirmare. Viteza totala de lucru este
evaluata ca 0 rata medie de acceptare a pachetelor noi, care provin dintr-o sursa saturata, in
fereastra transmitlitorului (per slot). Intiirzierea este masurata ca interval de timp intre sosirea

168

Protocoalele nivelului leglHurli de date

unui pachet la transmitAtor ~i momentul in care pachetul este confrrmat ~i buffer-ul elib-;;
Unele dintre rezultatele obtinute sunt:
.
~'Pentru ambele scenarii, cu derivli rapida sau cu derivli lenta, la care rata medie de eroare pe
p.achet este 30%, cre~ter~a dimensiu~ii !erestrei determina cre~terea vitezei totale de lucru
~l reduce consu~~l medlU ~e e.?ergle m. cazul.celor. doua sche~e.' sch~ma c~ reacti~ tip
fereastrli determmand 0 eficlentii energetlcli mal buna la acelea~l mvelun ale vltezei totale
de lucru.
~tunci. c~~ se con~iderli relatia dintre consumul de energie ~i intarziere, 0 cre~re a
dImenslUnn ferestrel conduce, pentru schema cu reactie instantanee, la 0 reducere a
consumului de energie pe seama unor intfu'zieri cu 0 variatie moderatli. Pentru scheme cu
reactie tip fereastr!!., 0 cre~tere a dimensiunii ferestrei conduce, de asemenea, la 0 reducere
a consumului de energie, dar ~i la cre~terea semnificativa a intarzieri10r.
Rezumlind, daca se fixeazli 0 anumitli tintli pentru consumul de energie, alegerea se face in
functie de cel de-al doilea criteriu de performantA: dacli acesta este intfu'zierea, atunci este
preferabilli schema cu reactie instantanee, iar dacli viteza de lucru este mai importanta, atunci
schema cu reactie tip fereastrli este mai bunli.
In lucrarea [689] aceste consideratii sunt extinse a~a indit sa permita unui nod central
(statie de bazli) sli contro1eze efectiv modul in care sunt generate confrrmiirile de la nodurile
asociate, pe baza tipurilor de trafic ~i a energiei rlimase. In acest caz, buna parte din
complexitatea protocolului este transferatli nodului central, care trebuie sli aiM memorie
adecvata ~i resurse de prelucrare.
Cand se retransmite?
I~ caz~l protocoale~or_ARQ, u~ trans~tAtor v~ decide nu doar ca trebuie sa retransmit!!., ci ,i
cand sa 0 facli. EXlsta vroo diferentA m functle de momentul de timp? Aceasta depinde de
caracteristicile de eroare ale canalului:
In cazu1 unui. canal static BSC orice moment de timp este la fel de bun - nu putem cre~e
~ansele de succes ale transmisiei a~teptand.
In cazul canalelor cu deriva situatia este alta. Daca un pachet este afectat de 0 deriva severi
~i dacli lungimea pachetului este micli in comparatie cu durata medie a derivei. 0
retran.smisie imediata va fi afectat!!., probabil, de acee~i deriva severli ~i astfel se risipe~e
energle. Daca protocolul este semi-sigur numarul maxim de incercari se poate epuiza
inainte de revenirea canalului intr-o stare buna.
A~adar, in cazul unor canale cu derivli este inteleaptli lUTlftnarea retransmisiilor.

In

alte
cont.exte [73, 116, 117J a fost arlitat ca amanarea retransmisiilor ~i trimiterea pachetelor
d~stmate altor noduri intre timp poate cre~te semnificativ viteza totalli de lucru intr-o retea
wrreless. deoarece nu se consumli nici timp, nici largime de bandli (nici energie!) pentru
retransmisii imediate inutile. Dar cat sli ~teptam?
Protocolul cu testare, prezentat de Zorzi ~i Rao [942J defme~te doua moduri diferite
ale canalului: modul normal ~i modul de testare. Pe durata modului normal nodul transmitAtor
trimite pachete conform unui protocol ARQ, de exemplu Go-back-N sau repetare selectivA.
Daca transmitiitorul receptioneaza 0 reactie negativa (de exemplu din lipsa confrrmarii ~i
expirarea timpului dat de temporizator), el va comuta in mod de testare. In acest mod
transmitiitorul trimite periodic pachete scurte de test. Aceste "teste" sunt confrrmate de
receptor. La confrrmarea receptionarii unui test, transmitAtorul presupune ca atat canalul
direct (de la transmitAtor la receptor), cat ~i canalul invers (de la receptor la transmitAtor) sunt
in regula ~i. prin urmare, continuli in mod normal.

contro lul erorilor

169

Pentru protocolul cu testare sunt propuse douli versiuni, care eorespund protocoalelor
Go-back-N ~i repetare selectivli. in cazul primului protocol, la revenirea in mod normal
tfllIlSmitiitorul trimite p~r ~i simplu, din nou, receptorului pachetele e~uate ~i toate pachetele
are urmeaza dupli ele. In cazul protocolului cu testare seleetiva, receptorul are buffere pentru
cachetele care urmeazli pachetului lipsWcorupt. In confrrmarea la pachetul de test receptorul
precizeazii cadrele plasate in buffere, iar transmitiitorul retransmite doar pachetele care
~psesc. 0 astfel de abordare este utilli daca, din cauza legliturilor lungi, pot exista mai multe
cadre in suspensie, iar rafala de erori a fost suficient de scurtli pentru a afecta doar unul dintre
cadre. sau in cazul in care canalul direet este bun, dar canalul invers are probleme la
I1lOmentul respectiv. Protocoalele cu testare reduc viteza totalli de lueru dooarece dupli
revenirea canalului in stare buna va trece un timp plinii cand transmitAtorul va afla acest lucru
~i va reveni in mod normal. Acest timp depinde de perioada pachetelor de test. Eficienta
energeticli a protocoalelor cu testare ~i a protocolului clasic Go-back-N sunt comparate prin
prisma numiirului mediu de incercari necesare pentru transmiterea unui pachet de date. Pentru
un eanallucrand in conditii nefavorabile (rafale lungi de erori) ~i pentru canale cu durate dusfutors scurte, protocolul cu testare reu~e~te sli tina acest numar aproape de 1. Oricum, numiirul
mediu de pachete de test necesare cre~te ~i in functie de degradarea conditiilor canalului/rafale
mai lungi de erori.
Folosirea pachetelor de test in protocolul cu testare este discutabila dacli ~i pachetele
de date sunt suficient de seurte. In acest eaz se pot folosi direct pachetele de date, evitandu-se
o transmisie suptimentarii atunei cand canalul revine in stare bunli. 0 astfel de abordare se
reduce la inserarea de timpi de ~teptare de duratii fixa inainte de urmiitoarea incercare, ~a
cum este descris in lucrarea [73J. Atunci dind se cunosc dinainte statisticile derivei sau cand
pot fi estimate cu destulli precizie, abordarea poate avea succes. 0 alta varianta este folosirea
spatiilor inter-pachete, a caror valoare cre~te liniar sau exponential, intre pachetele suceesive
de test, in locul folosirii spatiilor constante.
6.2.3 Tehnici FEC
In toate mecanismele FEC transmitiitorul acceptli un flux sau un bloc de biti de date de
la utilizator sau de la 0 altli sursii., ii adaugli redundanta potrivitli ~i il trimite la receptor. 0
schemll bloc in care este evidentiat loeul in care FEC ar putea fi plasat intr-un sistem de
comunicatie este prezentatii in fig. 6.4.
S mbolun sursa

S mboluri canal

51mbOturi canal

Forma de unda numenca

Sursa
I nformat,e

"Cana

v
Bl

Destinatie
,nformat,e

Simboim canal

S,mbolun canal

Forma de unda numenca

Figura 6.4 Solutia de principiu a amplasllrii FEC in lantul transmitlitor/receptor; codorul ~i decodorul
canalului implementeazli FEe

In functie de marimea ~i structura blocului redundant, receptorul poate sa corecteze


unele erori. FEC poate fi utilizata ca 0 tehnica in bucla deschisa, adicli rara nici 0 reactie de la

170

Protocoalele nivelului legatura de date

receptor. in consecintA, transmitatorul folose~te tot timpul aceea~i metoda de codare. Ace;
poate fi 0 caracteristica interesanta in termeni de energie, intrucat reactia este fumizatli, de
ollicei, folosind pachete de confirmare. Acestea i-ar cere nodului transmitlitor sa-~i comute
transceiver-ul in mod receptie ~i sa ~tepte confirmarea; prin urmare sunt de luat in seamli atlt
costurile de receptie (pentru confrrmare), dit ~i costurile pentru comutarea receptorului Mai
mult, deoarece pachetele de date tind, de obicei, sa fie mici in retelele de senzori wireless
pachetele de confrrmare folosesc 0 parte semnificativa din energia totala pentru transmit~
unui pachet.
De ciind Claude Shannon a "deschis" domeniul de cercetare privind codarea ~i teona
informatiei in 1948 [756J au fost dezvoltate cateva scheme de codare. Cele doua clase de
coduri, mult folosite, sunt codurile bloc ~i codurile convolutionale, care vor fi discutate in
continuare. 0 clasa recent investigata, cea a codurilor turbo [66, 67, 773], ar putea ajunge
aproape de realizarea acelei~i capacitati Shannon a canalelor, dar necesita implementari
cornplexe, iar piina in acest moment n-au reprezentat 0 optiune pentru retelele de senzori
wireless.
FEC cu codare bloc
FEC cu codor bloc ia un bloc sau un cuvant alclituit dintr-un numlir k de simboluripare ale sursei ~i produce un bloc de 11 simboluri q-are de canal; de cele mai multe ori avem p =
q = 2 ~i n ~ k, iar simbolurile corespund bitilor. Blocuri diferite ale sursei sunt codate
independent unul de celalalt [504, 772]. Corespondenta dintre cele 2k cuvinte diferite ale
sursei ~i cele 2" combinatii de biti ale canalului este injectiva, iar domeniul in care cele doui
grupuri corespund formeazli setul de simboluri valide de canal. 0 astfel de corespondentl
este numita ~i cod, iar raportul kin se nume~te rata de cod (rata redusa de cod este echivalenti
cu redundanta ridicata ~i cu 0 rata redusa de biti utili). Num1irul t de biti care pot fi corectap
efectiv intr-un bloc de canal, lung de n biti, depinde de schema de codare; oriCUID, 0 limiti
superioara este impusa de limita Hamming, care spune ca un cod bloc alcatuit din k biti (ai
utilizatorului), care corespunde la n biti de canal, poate corecta piina la t erori de bit doar dacl
este indeplinita relatia

171

Contralul erorilor

-;-biti suplimentari ~i in efectuarea calculelor necesare pentru codare. Pentru codurile BCH
~~are, procesul de codare folose~te un. reg istru .de depl~sar:e cu reactie liniara [551, paragraf
4.4] ~i se poate presupune ca are costun energetlce neghJabile [411, 761]. Pentru decodare au
fost dezvoltati mai multi algoritmi, de exe.mp~u al~orit~ul Ber1ek~mp-Massey [55~, p~a~af
6.6]. Costurile energetice ale acestor algonunI ~epmd aUtt de lu~glmea n a blocul~l , cat ~l d~
ta de codlnumlirul de biti ce pot fi corectatI Legat de lungmlea n a bloculUl, algontmn
~ezinta 0 cre~tere liniara a costurilor energetice [294, 721]. In conformitate cu [721, ecuatia
~3], energia pentru decodare depinde de lungimea n a blocului ~i de numlirul t de biti ce pot fi
corectati, sub forma:
Edec = (2nt + 2t 2 ) (Eadd + Emu1t ),
(6.1)
unde Eadd ~i Ernull reprezinta energia necesara pentru adunare, respectiv inmultire in campul
Galois GF(2 m), cu m = lIog2 n + IJ . Pentru codurile Reed-Solomon s,:nt valabile relatii
similare, deoarece ele reprezinta 0 subclasa a codurilor BCH non-binare. In [478] s-a aratat
experimental ca aceste costuri energetice depind de rata de cod, cre~terea ratei de cod (mai
putina protectie) determinand scliderea costurilor energetice (fig. 6.5).
3.5
3

2.5
.E

:15

1.5

:!

.~

~ 0.: L_==::===::~=::;~~;'J
0.7

0.75

08

0.85

0.9

0.95

RBtB codul\.ll

Figura 6.5 Costurile cu prelucrarea ale codArii Reed - Solomon pentru dimensiuni de bloc ~i rate de
cod diferite [478, fig.5]. Reprodusa Cll permisiunea Springer Science Business Media
Faptul cli 0 tripletli (n, k, t) satisface relatia nu implica faptul ca un cod cu aceasta proprietate
exista intr-adevar.
o metrica importantli pentru un cod bloc este distanta Hamming: distanta Hamming
dintre doua cuvinte valide de canal, WI ~i W2, este definita de numlirul de biti prin care diferli,
iar distanta minima Hamming d rnin a intregului cod este defmita ca minimul distantei
Hamming pentru toate perechile de cuvinte valide de canal. Orice cod cu 0 distantli Hamming
dmjn poate detecta efectiv piina la (inclusiv) dmjn - 1 erori de bit ~i poate corecta efectiv piina la
(inclusiv) (dmjn - 1)/2 erori de bit. Pentru aplicatiile practice, setul de cuvinte valide de cod
trebuie structurat ~ incat sa permita codare ~i decodare u~are. De exemplu, in a~a numitele
coduri bloc liniare [551, cap. 3] este impusa 0 structurli de spatiu vectorial pentru cele 2"
cuvinte de cod, iar subsetul de 2k cuvinte valide de cod alcatuie~te un subspatiu. Decodarea
poate fi privita ca gasirea proiectiei ortogonale a cuvantului de cod receptionat pe subspatiul
cuvintelor de cod valide. Exemple populare ~i utilizate free vent pentru coduri bloc sunt
coduril~ Reed-Solomon (RS) ~i Bose-Chaudhuri-Hocquenghem (BCH).
In cazul in care FEC cu codare bloc este aplicata ca 0 tehnica in bucla deschisa, pentru
fiecare pachet apare un efort suplimentar. La nodul transmitator acesta consta in transmiterea

In cazul in care conditiile de eroare ale canalului varlaza ill timp, rata de erori
reziduale (rata erorilor care nu pot fi corectate) a tehnicilor FEC variaza ~i ea. Daca rata
erorilor de bit este foarte mica tot timpul - sau cel putin pe perioadele "bune" ale canalului, in
cazul canalelor cu deriva - nu se justifica efortul suplimentar. Invers, in cazul unor rate
extrem de mari ale erorilor de bit, ~a cum se intiimplii, de exemplu, pe durata unei derive
severe intr-un model de canal cu deriva Rayleigh (vezi paragrafuI4.2.4) sau daca intensitatea
semnalului receptionat este aproape de pragul de receptie, la nodul receptor, vor fi necesare
rate de cod foarte mici pentru a asigura 0 transmisie fua erori. ~a cum am discutat inainte,
decodarea codurilor cu rate foarte mici de cod este consumatoare de energie. Prin urmare, ar
putea fi mult mai adecvata ~teptarea sfar~itului perioadei de deriva ~i continuarea cu 0 rata de
cod moderata pe urmatoarea perioada "buna" a canalului.
Coduri convoluponale
In cazul codurilor convolutionale [845], in mod similar, k biti de date ai utilizatorului
sunt pu~i in corespondentli cu n simboluri de canal; de data aceasta, codarea a doua blocuri

Protocoalele nivelului legatura de d~

172

succesive de k biti nu mai este independenta. Explicam pe seurt functionarea unui codar
convolutional in fig. 6.6.
Procedura de codare se deruleaza in pa~i. Pe durata primului pas cei k biti de date ai
utilizatorului sunt introdu~i intr-un registru de deplasare. Registrul de deplasare are 0 lungime
totala de Kk bip, unde K poarta numele de restrictie de lungime a codului. Blocul de k bip
de date ai utilizatorului este introdus pe la unul dintre capetele registrului, in timp ce pe la
celalalt capat este eliminat din registru cel mai vechi bloc de k biti. In plus, exista n sumatoare
modulo-2, fiecare dintre ele sumand un anumit subset de biti ai Kk registrului. Ie~irile celar Il
sumatoare sunt transmise 0 data la fiecare pas. Schema de codare are proprietatea ca blocul
celor k biti este prezent in registrul de deplasare pe durata a K p~i ~i astfel codarea oriciiror k
biti ai utilizatorului depinde nu doar de bitii respectivi, ci ~i de cei (K - I )'k biti precedenp ai
utilizatorului. De data aceasta raportul kin se nume~te rata de text/cod. Restrietia de lungime a
codului K controleaza cantitativ redundanta cuprinsa in bipi codului. Daeli il cre~tem pe K,
putem cre~te ~i ca~tigul codiirii, adica putem reduce energia de transmisie necesara pentru a
realiza 0 Pota data de BER sau pentru a reduce BER in cazul unei puteri date de transmisie
[772, paragraful 6.4.5].

ContrOlul erorilor

173

restrictia de lungime, sunt dep~ite ca performante de catre coduriIe BCH in privinta eficiente i
energetiee.
Min ~i altii [561] compara cateva coduri convolutionale prin prisma eficientei
energetice, in situatia in care scopul este realizarea unei anumite probabilitati acceptabile
pentrU erorile reziduale printr-o legatura wireless fixil, cu 0 pierdere de cale de 70 dB, care are
caracteristicile de consum energetic ale nodurilor MITs IlAMPS-I (paragraful 2.2.4). Aceste
caracteristici includ energia consumata de transceiver pentru codare ~i decodare ~i costurile
pentrU pre1ucriirile ulterioare. Toate codurile avute in vedere au restrictia de lungime K = 3,
dar au rate de cod diferite: 1/2, 213 ~i 3/4. Daea se doresc probabilitati foarte mici ale erorilor
reziduale ( ~1O-9 sau mai mici) rata de cod de 1/2 este cea mai eficienta, in timp ce in gama
:::10-9 10'7, rata de cod de 213 este cea mai buna ~i, in fmal, daca cerintele privind rata de
erori reziduale sunt "blande", metoda de ales este modularea necodata (vezi fig. 6.7). Aceasta
aratii ea prin relaxarea cerintelor de sigurantii eodurile cu rate de cod mai mari, ~i astfel cu mai
putin efort suplimentar, pot fi folosite pentru a economisi energie de transmisie.

\ Necodet
\

O_'>/A

"

\_
~_ _----:,-\_

R=1/2K=3

___
Bit 1

Bit2

Bit3

Bitn

Figura 6.6 Modul de lucru al codarii convolutionale (adaptati1 dupa lucrarea [772, fig.6.2])
La fel ca ~i la codurile bloc, procedura de codare pentru codurile convolutionale este
ieftina in termeni de energie [762]. Pentru deeodarea codurilor convoluponale se folose~te
frecvent algoritmul Viterbi [844], [772, paragraful 6.3]. Cerintele de memorie pentru acest
algoritm, depind exponenpal de restrictia de lungime K [772, paragraful 6.3.5]. A~a cum se
arata in luerarea [761], pentru ambele tipuri de implementare, software ~i hardware, ale
algoritmului Viterbi, consumul de energie ere~te ~i el exponential in functie de K. Oricum,
implementarea hardware rezolva problema la valori de energie cu diteva ordine de miirime
mai mici decat valorile necesare solutiei software.
In lucrarea [721] este realizata 0 comparatie in functie de eficienta energetica intre
anumite coduri bloc ~i coduri convolutionale. Eficienta energetica, care reprezinta criteriul
ales, se evalueaza prin produsul dintre probabilitatea de succes a pachetului ~i costurile
energetice per pachet, care incIud costurile transceiver-ului ~i ale decodlirii. Pentru un BSC cu
o rata fixa a erorilor de bit de p = 10-3 ~i in conditiile alegerii optime a lungimii pachetului,
schemele pentru coduri bloc realizeaza 0 eficientll energetica mai buna decat sehemele pentru
coduri convolutionale. Cu privire la codurile convolutionale, s-a aratat ca pentru rate de cod
marl realizeaza probabilitati comparabil de mici de succes al pachetelor, in timp ce pentru rate
de cod mici realizeaza 0 sigurantii buna, dar cu costuri energetice semnificative. Oricum, chiar
~i coduri cu rate medii favorabile, cu rate de cod de 3/4 ~i 5/6 ~i cu valoarea K = 9 pentru

10-7

R = 213. K = 3

\
~\

\
_Optiunioplimeglobal
-

R_ ':.~~._K.. ':.~
f'l= 3/4 K- 3
"

__

__

-------:N.,-,e.,-,eo""da-:-t-----I

o L-_.l...-_..I..-_...J.-_....l1-=----.J1...-_L.-_.l...-_.L...
I~
10~

1~

Probeblltate de eroerw de bit

Figura 6.7 Consumul de energie pe durata transmisiei a 10 kB de date, printr-o legatura cu pierderi de
cale de 70 dB, folosind scheme de codare diferite [561, fig.9b]. Reprodusa ell permisiunea IEEE
intretesere (interleaving)
Multe scheme de codare, in mod particular schemele convolutionale, nu realizeaza
performante optime atunci cand sunt confruntate cu un mediu care are caracteristici
,,explozive" de eroare. 0 modalitate uzualli de a dep~i aceasta situatie (~i de a face ca
investitia de energie in codarea FEC sa fie mai rentabila) este folosirea intreteserii. In acest
sens, un element care realizeaza intreteserea la nodul transmitiitor accepta un pachet de date
de lungime flXa, generat de codorul FEC (vezi fig. 6.4), care este adesea alcatuit din mai
multe blocuri codate. Bitii din acest pachet sunt permutati inainte de transmisie. Elementul
care realizeaza operatia inversii la nodul receptor schimba la loc bitii permutati inainte de a
preda pachetul decodorului FEe. Atunci eand un astfel de pachet permutat este afectat de 0
rafala de erori, operatia de refacere a permutiirii imprii~tie rafala coneentrata pe toata
lungimea pachetului. Prin urmare, rafalele de eroare sunt impr~tiate la mai multe blocuri

Protocoalele nivelului legaLura de d~

174

codate. in loc sa ramana concentrate la un pachet (Ia putinc pachete). In acest fel cresc ~ansele
ca fiecare bloc sa poata fi decodat cu succes.
Modul tipic de lucru al unui element de intretesere este urmatorul:
Elementul de inlretesere ~leapt1i m cuvinte de cod Wi (i = 1... m) de cale n biti fiecare
(Wi

= (Wi,l' Wi,2' ... , Wi,n))'

Acestea sunt aranjate intr-o rnatrice m x n.


Pentru exemplul cu n = 6. m = 4. cuvintele succesive de cod sunt aranjate pe linii.
W I ,I

WI,2

WI,3

W I ,4

WI,S

W I ,6

W2,l

W2,2

W2,3

W2,4

W2,6

W3,l

W3,2

W3,3

W3,4

W2,S
W3,S

W4,I

W 4 ,2

W4,3

W4,4

W4 ,S

W4,6

W3,6

~urilor binare BCH. Pentru acesLe coduri este valabila urmaloarea proprietate [551. paragraf

~~3]: pentru toti intregii pozitivi m ~i t. exista u~ ~od b~nar BC.H ~are are 0

lungime n = 2 :- I
ui bloc dintre care cel mult t'm sunt bltl suphmentarl. ~I care poate corecta efectlv t
dul
aCO

.
M'
I
erori. In plus, presupunem ca erorile ce nu pot fi c?rect.ate pot fi cel PUtl~ d~LecLate. al m~ ~:
resupunem ca un protocol simplu, cu altern~ea ~1~ulul, cu ~n numar nebmlta~ de retransmlSll
~zeaza legiitura dintre cele doua nodurl. .F~am lunglmea n a ~Ioculul la n = 1023.
Conform lucrarii [551, tabeI4.6] penlru capacltatl d~ ~orectare a ~ro~l?r cu t =.0, 2, 4, 6, 8,
10 biti dintre cei n = 1023 biti, numarul k de bltl de date al utlbzatorulul care pot fi
trafiSportati este dat in tabelul 6.1.
TaOOlul6.1 CanLiLaLea k de daLe ale uLilizaLorului penLru. <?feriLe valori tale nuITllirului de biti ce pOL fi
corecLati intr-un bloc cu lungimea de n = 1023 bIt!. penLru codare HCH [551, Label 4.6]

k
1023
1003
983
963
943
923

t
0
2
4
6
8
10

Simbolurile sunt transmise in ordinea urmatoare:


Wl,l W2,I W3,l W4,l Wl,2 W2,2 ... W3,6 W4,6

In acest exemplu toate rafalele de eroare de lungime ~ m = 4 sunt distribuite prin operatia de
refacere a ordinii in mod "egal" tuturor cuvintelor de cod Wi. ~a incat fiecare dintre ele are
doar 0 singura eroare de bit. In consecintA. intreteserea este mult mai eficace daca cele m
simboluri de canal au 0 durata cel putin egal1i cu duraLa medie a derivei. Trebuie retinut eli
intreteserea nu reduce rata erorilor de bit dinainte de FEC, ci doar aranjeaza aceste erori intrun mod mai "convenabil" pentru decodorul FEC. Intreteserea are un dezavantaj semnificativ:
nodul transmitAtor trebuie sa intarzie transmisia plina clind se colecteazli m . n simboluri de .
date; in acest fel intreteserea poate introduce 0 intarziere semnificativa. Folosirea intreteserii
in retele de senzori este mentionata in lucrarile [411. 648]. dar nu este, dupa ~tiinta noastrli,
implementata inca.

175

ContrOlul erorilor

Pentru toate valorile t. probabilitatea ca un pachet de n = 1023 sii fie transmis cu succes (adicii
numiirul erorilor de bit sa fie ~ t) este dat de
t

Pen. t,p)

LC)

(1 -

(6.2)

p)n-Ipi

i=l

cazul protocolului cu altemarea bitului, pentru BSC. numiirul d~ incercari X necesare


pentru a transmite cu succes pachetul este 0 variabilii aleatoare geometnca cu speranta

In
FEC multi-salt
Plina aici am discutat despre FEC doar in contextul unei structuri cu un singur salt.
Zorzi ~i Rao [943] considera cazul multi-salt, investigand trei scheme diferite cu privire la
eficienta energetica raportata la limitarea impusa puterii receptionate la destinatia fmala: (i)
transmisia directa. codata FEC. de la sursa la destinatie. (ii) transmisia multi-salt cu noduli.
intermediare, care executa decodare ~i recodare (~i, in acel~i timp, urmarirea dezideratului de
putere receptionata) ~i (iii) transmisia multi-salt tara a Ie permite nodurilor intermediare sa
execute decodare FEC. ci doar sa retransmit1i pachetele. Avantajele relative ale celor. trei
scheme depind de distanta dintre sursii ~i destinatie. schemele multi-salt fiind. evident.
preferabile pe distante lungi. Decodarea FEC la nodurile intermediare esLe rentabila doar pe
cele mai lungi distante investigate dintre sursa ~i destinatie. deoarece se evitii acumularea de
prea multe erori.
6.2.4 Scheme hibride
Din discutia de pana aici este evident ca nici 0 strategie fixa de control al erorilor nu
va putea da singura, tot timpul, un optim al eficientei energetice. Ilustr1im compromisurile de
avot in vedere folosind un exemplu.
Exemplul 6.2 (Eficienta energeticii a FEC ~i ARQ)
Se considera un nod transmitAtor ~i un nod receptor conectale printr-un canal wireless.
Canalul este un BSC cu 0 rata fixa de erori de bit p. Pentru FEC se considera cazul special al

E[X]

= P(n,t,p)

Daca presupunem costuri unitare pentru transmisia ~i receptia un~i singur bit (El = 1) ~i dac!~
mai mult consideram costurile de decodare Edel: conform formulel (6.1) (cu Eadd
3.3 . 10
~i Emu1t ' 3.7' 1O-2 un itap de energie - aceste valori sunt alese_ doar in ~coP~ de
exemplificare) putem exprima cantitatea ~teptata de energie consumata pentru oncare dmtre
cei k biti ai utilizatorului ca
n' Et + Edec
E[Y] k. pen, t,p) .

Aceast1i valoare ~teptata este ilustrat1i, pentru diferite valori ale lui t, in fig. 6.8.
.
Se poate vedea ca pentru rate extrem de mid ale ~rorilor de. bit. codarea FE~ este mal
costisitoare decat functionarea rara FEC. Peste p::::l0 este mal adecvata foloslfea FEe.
Oricum, pentru canale cu probleme (p ::::10-2 sau mai mare) toate s~hemele vor avea nevoie de
multa energie ~i, intr-un astfel de caz, ar trebui folosite alte mecamsme, de exem~lu, alegerea
unor dimensiuni adecvate pentru pachete (vezi par~graful 6.~). ~a~ ar trebul ~b~don~t
pachetul in speranta ca un senzor vecin a f1icut acee~1 observatle pnvltoare la medlll ~I, pnn
urmare, gase~te un canal mai bun.

176

Protocoalele nivelului legatura de date

In timp ce valorile exacte pot diferi, in cazul sistemelor reale, de cele din acest exem;i;
concluziile au toate ~ansele sa ramana valide.
'
8,--,---r-.-....---,--.-~-,--,-r--.--rT-r--.....,.,.,.-r---,---,-,

noFEC - -

'! 1= 2 -------

i:

1= 4
" 1= 6
1= 8

i;
6

----

': Ie:: 10

.,

, I

.~

3
2

.o __-'-1e-07

J..-l.L--.-t-.

le-06

------_ ...- _.. - -------..1....--.-l

le-OS

.l....-L..L-_L... __

le-04

----l....-....1L_.J.. _ _ L_U--.....- __

0.001

0.01

L-.J....

0.1

Figura 6.8 Energia eonsumata pentru transmiterea eu sueees a unui bit de date, pentru 0 transmisie de
paehet sigma, eu diferite eoduri BCH ~i flinl FEC, ell lungimea eodului n = I023 ~i di verse valori t de
erori eorectabile

In exemplul de mai sus am examinat 0 schema simpla, in care sunt combinate FEC i
ARQ; in aceastii schema oricarui pachet ii este aplicata 0 codare FEC "delicata", iar erorile ce
nu pot fi corectate sunt gestionate de protocolul ARQ. Fiira a intra prea mult in detalii, se pot
imagina ~i alte scheme, ~a cum ar fi:
Pachetele normale se transmit necodat ~i doar pachetele retransrnise sunt supuse unei
codiiri FEe. Aceasta este, in mod evident, solulia cea mai eficienta energetic pentru
perioadele "bune" ale unui canal cu deriva. Oricum, in acest caz are sens sa piistram FEe
activa nu doar pe durata unei retransmiteri (ca intr-o perioada ,,rea" a canalului), dar ~i
pentru pachetele care urmeaza, ca nu cumva sa fie distruse de acee~i deriva a canalului. .
In locul retransmiterii pachetelor de date pot fi transmise pachete de paritate speciale. 0
astfel de abordare este discutata, intr-un alt context, in lucrarea [119].
In schemele cu combinare de pachete, nodul receptor incearca sa oblina avantaje de pe
urma informaliei cuprinse in pachetele eronate, deja receplionate, de exemplu prin
folosirea metodelor de combinare a pachetelor, ~a cum sunt "combinare cu pondere
egaJa" sau "vot majoritar bit cu bit" [334, 394, 860]. Scopul este reducerea num8rului
necesar de retransmisii. 0 astfel de abordare are sens doar daca pulini dintre bilii unui
pachet sunt afectali de erori de bit; pe de alta parte, solulia are nevoie de memorare
temporara ~i de prelucrare semnificativa de semnal la receptor. 0 abordare oarecum
similara, schema cu SUm8 de control intermediara, este discutata in paragraful 6.3.2.
Dupa ~tiinla noastra, aceste tehnici nu au fost avute in vedere pana acum in contextul retelelor
de senzori wireless.
6.2.5 Controlul puterii
o alta parghie de control pentru cre~terea siguranlei in transrnisia pachetelor printr-o
legatura este puterea de transrnisie, mai exact puterea de ie~ire radiata de transrni18tor.

Controlul erorilor

177

~erea

acestei puteri duce la cre~terea ~nergiei per b~t .~~NrlSNR. ~i ast~el la descre~t:re~
ratei erorilor de bit ~i la reducerea nevoll d~ retransmlsll..Ebert ~l Wohsz [222] ~at~ ca
ntrU scenariul unei retele ad-hoc eu un smgur salt eXIsta, de fapt, 0 putere optIma de
~misie (care este echivalenta cu linta de BER) care realizeaza un echilibru intre energia
adiata ~i nevoia de retransmisii, pentru a lungime de pachet data.
r
In retele mai mari, cu comunicalii multi-salt, lucrurile sunt oricum u~or diferite. Daca
n nod i~i cre~te puterea de transrnisie, aceasta va duce la cre~terea interferenlei pe care 0 simt
~te noduri ~i, prin urmare, la cre~terea ratei efective a erorHor de bit pe care trebuie sa Ie
rezo lve . In ce masura se intampla acest lucru depinde de situalia inciirciirii ~teptate.
Narendran ~i allii [583] descriu 0 schema complet distribuita, in care doua noduri
conectate printr-o legatura controleazii impreuna puterea de transmisie ~i rata de cod.
Transmiliitorul i~i adapteaza puterea ~i codul pe baza masuriirilor ratei erorilor de cuvant,
interferenlei ~i a puterii receplionate, efectuate la receptor, rezultatele fiind trimise inapoi la
trlJIlSmiliitor. Algoritmul este interesant, de~i este evaluat intr-un scenariu de sistem celular. in
care toate aceste informalii sunt disponibile rara probleme la staliile de baza. Oricum,
abordarea este destuI de generala pentru a fi aplicata ~i in retelele de senzori.
Aceasta abordare este cel mai u~or de explicat pentru schemele FEC in care se
folose~te codarea bloc. Se presupune ca decodorul FEC de la receptor nu livreaza doar
blocurile cu bilii utilizatorului, ci ~i informalie legata de existenta erorilor din interiorul
blocului ce nu pot fi corectate. Folosind aceasta informalie, receptorul poate calcula rata de
eroare de cuvant (WER = Word Error Rate). Algoritmul lucreaza iterativ. La sfiir~itul unei
iteralii receptorul calculeaza WER pentru toate cuvintele receplionate in iteralia respectiva ~i
verifica depa~irea pragurilor inferior ~i superior. Undeva intre aceste limite se afla rata de
eroare de cuvant dorita (DWER = Desired Word Error Rate). Daca unul dintre praguri este
dep~it, receptorul ii trirnite transrniliitorului rata erorilor de cuvant, puterea receplionata ~i
nivelul de interferen18 observat. Transrniliitorul are 0 garna de puteri [Pmin, Pmax]disponibile,
dintre care poate alege puterea de ie~ire, alegand in acel~i timp ~i un set {C t , ... cn } de
scheme de codare. Pentru fiecare schema de codare se poate calcula aprioric un raport
purtiitoare/interferenlii (Cm =Carrier Interference Ratio) necesar pentru oblinerea DWER ~i,
in consecinl8, se poate calcula nivelul puterii de ie~ire Pi pentru fiecare Cj, putere necesara
pentru oblinerea cm precizat la receptor. In final, transrni18torul preia perechea nivel de
putere/cod care poate realiza dezideratul de energie totala minima. Daca rata erorilor ~e
cuvant dep~e~te pragul superior se spune ca iteralia a fost ,,rea". Deoarece nodurile
aclioneaza independent pot sa apara oscilalii sau chiar mai rau, cre~terea puterii la un nod x va
declan~a cre~terea puterii la vecinii lui, deterrninand, la randul ei, 0 cre~tere de putere la x ~i
tot ~a. Prin urmare, este adoptata 0 politica de intrerupere a conexiunii, prin care Ie~atura se
intrerupe cu 0 probabilitate tot mai mare pe masura ce numaml iteraliilor rele cre~te. In scopul
reducerii traficului de reaclie la receptor este posibila trimiterea reacliei doar dadi valoarea
medie a WER, calculata pentru mai multe iteralii, dep~e~te un prag. Narendran ~i allii [583]
aratA ca 0 astfel de abordare poate determina cre~terea semnificativa a duratei de vialii a
nodurilor mobile. in mod evident, daca 0 astfel de alocare a valorilor de configurare pentru
puterea de transmisie ar putea fi Iacutii aprioric ~i ar putea fi combinata ~i cu planificarea, ar fi
posibile economii ~i mai mari de energie [185].
6.2.6 Alte mecanisme de combaterea erorilor
In acest paragraf prezentam pe scurt ~i alte strategii de tratare a erorilor, nu neapiirat
dedicate nivelului Iegatura de date.
o strategie interesanta este ascunderea erorilor. Ideea este de a nu coreeta toate
erorile de transmisie, ci de a Ie tolera intr-o anumita miisura ~i de a face ca influenta lor sa

178

Protocoalele nivelului legatura de date

dispara pentru aplicatie. Abordarea permite relaxarea cerintelor de sigurantii ~i de consum de


energie, dar uneori cu pretul unor eforturi mai mari de prelucrare. Un exemplu interesant, tn
. contextul retelelor de senzori wireless, este discutat de Honarbacht ~i Kummert [355]. Sl
presupunem ca un nod sursa observa un serrmal din mediu care variaza continuu ~i lent. Nodul
destinatie folose~te un filtru Kalman ~i 0 aproximare Taylor a semnalului de la senzor pentru a
face predictia valorilor care lipsesc, cu costuri de calcul moderate. Honarbacht ~i KuI1lInett
[355] arata ca, folosind aceastii tehnica, numiirul de e~ntioane de serrmal necesare pentru
refacerea semnalului la receptor poate fi redus semnificativ; de exemplu, 5% din aproximativ
2800 de e~antioane sunt suficiente pentru a permite ca forma serrmalului rezultat din predicpe
sa arate aproape la fel cu cea determinata de toate e~antioanele. Daca se poate aplica 0 astful
de tehnica, cerintele de sigurantii pot fi relaxate ~i, astfel, pot fi reduse costurile cu energia.
Oricum, ascunderea erorilor nu este in primul rand 0 tehnica a nivelului legatura de date
pentru ca trebuie sa cuprinda informatii despre aplicatie.
in lucrarea [740] (~i intr-un context mult mai general ~i in lucrarea [835]) a fost avutl
in vedere schimbarea schemelor de modulare ~i, prin urmare, a ratelor de bit, in cazul unei
limite date pentru BER ~i a prezentei termenelor limita.

6.2.7 Controlul erorilor: rezumat


in acest paragraf consideram diteva abordiiri ale controlului erorilor ~i aspecte privind
consumul lor de energie. Controlul erorilor se face pentru a imbunatati siguranta transmisiei
pachetelor printr-o legatura, iar compromisul fundamental este acela ca amt cerintele crescute
de sigurantii, cat ~i ratele mai bune ale erorilor de canal, cer tot mai muIta energie. Prin
urmare, inainte de a incepe proiectarea unor scheme de control al erorilor, formularea corectil
a pretentiilor de sigurantii este de importantii capitala. In retelele de senzori wireless avem
situapa favorabila ca, adesea, acee~i informatie, sau mAcar una corelata cu ea, despre
evenimentele flZice este prezenta la mai multe noduri ~i, astfel, nu este nevoie ca un singur
nod sa lucreze "perfect" pentru a trimite un pachet cu foarte mare sigurantii.
Schemele de codare FEC pot realiza 0 cre~tere realii a eficientei energetice pentru 0
tinta data de sigurantii ~i pentru un mediu in care ratele erorilor de bit nu sunt nici prea IDlU'i.
nici prea mici. Pentru BER foarte mici efortul suplimentar pentru codare reprezinta 0 risipa, in
timp ce pentru BER extrem de mari efortul este din nou 0 risipa, pentru ca schemele practice
de codare nu au suficiente capabilitati de corectare a erorilor care sa justifice investipa de
energie. Pentru ambele scheme de codare, bloc sau convolutionalii, energia necesara operapei
de codare este neglijabilii, in timp ce energia pentru decodare poate fi semnificativa ~i poate
avea 0 valoare mai mare decat c~tigurile de energie. Schemele de codare bloc tind sa fie mai
eficiente energetic decat schemele de codare convoluponala, dar codurile convolutionale au
adesea capabilitati de corectie mai bune. In cazul in care codarea ~i decodarea pot fi fAcute
hardware, schemele FEC pot fi atractive.
Pe de alta parte, schemele ARQ i~i pot adapta efortul suplimentar in funcpe de
condipile canalului. Pe canale excelente, singurul efort suplimentar este dat de cadrele de
confrrmare, iar numiirullor poate fi redus prin alegerea inteligenta a schemelor de confrrmare.
Pe de alta parte, in cazul erorilor de canal, protocoalele ARQ retransmit pachete intregi, chiar
daca doar ciitiva biti sunt eronati.
Exista cel putin doua solutii. Prima este reprezentata de schemele hibride discutate,
care combina FEC ~i ARQ in diverse moduri; de exemplu, se aplica schema FEC, pentru care
costurile de prelucrare sunt moderate, tuturor pachetelor ~i se lasa in seama protocolului ARQ
corectarea erorilor ramase. A doua solupe este data de incercarea de a gasi scheme adaptive
care sa schimbe efectlv strategia de control al erorilor in functie de conditiile canalului;
exemple sunt comutarea intre Go-back-NI ~i Go-back-N2, ARQ adaptiv cu copii multiple [25]

179
ConstrUirea cadrelor
-codarea adaptiva a erorilor [145, 223, 230]. Oricum, depinde de aplicatie, de structura
sau
"~,,
' ta tea
hal'dware a nodului ~i de modelele d~ eroare ~teptata- ~l~ ce m~ur<l
compl~~l
limentara necesara pentru adaptare (estlmarea s~arll canal~IUl, se~ahzarea operatlllor d~
:~tare a controlului)..~erita intr-ade~ar in te~em de energle sau daca, nu cumva, 0 schema
,fiXii" proiectata eu grlJa va lucra suficlent de b m e . .
.~
,
0 alta discutie despre avantajele relative ale FEC ~I ARQ se poate gasl m lucrarea

[17].

6.3 Construirea cadrelor


In procesul de asamblare a cadrelor, nivelul legatura de date construie~te un cadru ~i

. 11 transmite. Unele consideratii generale privind constructia cadrelor au fO,:>t deja

:~utate in paragrafuI6.2.2, iar aspectul importan~.al ~dres~ii .~a fi discut~t ~ cap. 7. In acest

paragraf discutam problema, importanta, a alegern dlmenslunn pachetulUi. In exemplul care


urmeaza aratam de ce este importanta aceasta alegere.

Exemplul6.3 (Eficienta energetici pentru diferite dimensiuni de ~~chet)


.
.
Se considera doua noduri conectate printr-un BSC, cu 0 probabllitate a erorilor de bit
p E (0,1). Fiecare pachet are un n~~ fix 0 ~e. biti, adaug~ti ~~pliment~ ~antet, blo.c ~a
sffir~it de pachet) ~i un numiir vanabil u de bltl de date at u~illzatoruIUi. In consecmta,
probabilitatea de a transmite cu succes un astfel de pachet este data de
P(D, u,p)

= (1- p)o+u,

(6.3)

iar probabilitatea unui pachet eronat (cel putin un bit este.ero~at) este Q(~,u,~) ~ 1P(D, U, p). In cazul unui protocol ARQ simplu, cu altemarea bltU.IUl, cu un numar neliml~at ~:
retransmisii, numiirul de incerciiri necesare X, pentru a transrmte pachetul este 0 varlabIla
aleatoare geometrica cu probabilitatea de succes P(o, u, p) ~i cu speranta
1

E[X]

=P(D, u,p) = (1- p)o+u

Pachetele de confrrmare pozitiva contin doar biti "suplimentari" ~i au lungimea de 0 bip. Ne


concentram asupra transmitiitorului. Se presupune ca energia consumata pentru
transmiterealreceptionarea unui pachet de dimensiune I este data de

unde el.O ~i er.o sunt costuri energetice fixe cheltuite la fiecare trans~sie/r~ceptie d~ pachet,
rezultate de exemplu din comutarea transceiver-ului, intrarea in functlUne ~l a~a ~a~ depart.e.
Parametrii el ~i er reprezinta energia consumata pentru. transmite~ealrecelIa unUl smgur bIt.
Nu sunt luate in considerare alte consumuri energetlce. Energla totala consumata pentru
transmiterea cu succes a unui pachet este data de cantitatea de energie consumata per pachet
mIDultita cu numiirul mediu de incercari necesare pentru transmiterea cu succes.
Transmitatorul consuma, pentru un pachet, urmAtoarea cantitate de energie

180

Protocoalele nivelului legatura de date

in care pr~uI terrr~en corespu~de trans~iterii ~achetului de date, iar cel de-al doilea incerc;U
de receptle a unel confirman (moduriJe paslV ~i receptie sunt presupuse a avea aceleag'
~. costuri).
...,1
20 - - - . _ -

_._-~-_

---

18 'ib 16

.!!'

,':
~

181

orlnirn la u ;::: 463 biti. Oricum, este remarcabil ca alegerea unor valori mai mici ale lui u duce
la cre~terea abrupta a consumului de energie ~i. astfel, transmiliitorul trebuie sa controleze cu
grija marirnea pachetului. Rezultate similare au fost obtinute de Sankarasubramaniam ~i altii
[721], care propun utilizarea unei dimensiuni fIXe, dar aproape de optim, a pachetului,
argurnentand ca adaptarea la conditiile variabile ale canalului poate fi un proces costisitor,
care reclama ~i unele resurse de administrare. Aceastii dimensiune de pachet se deduce din
parametrii tehnologici ~i din probabilitatea estimata pentru eroriJe de bit p.
30 - . -., - - - , - - - - - - - - . - , - - - - - - - - -

~ 14 ~

ConstrUirea cadrelor

h(IOO.u.O 001)

12-

25

~6 - - - - - - - - - - - - - - - - -

""

....

/-

20 -

....

IS

4
2",

. __.

__

10

L._

1e-OS

00001

0.001

BERp

Figura 6.9 Energia per bit util (in unitlip de energie) pentru dimensiuni ale datelor utilizatorului u =
100 bip ~i u = 500 bip ~i pentru rata variabilli de erori de bit p

Consumul total de energie ~teptat pentru un pachet este

er(o + u) + er(o)
(1- p)o+u
~i, prin urmare, energia consumata per bit utiJizator
_ er(o + u) + er(o)
h( 0, u, p) - ---;-:---:-~
u'(1-p)o+u

unitati de e~ergie. Functia este desenata in fig. 6.9 pentru rata variabila a eroriJor de bit p,
pentru valoriJe fIXe e~o = er,a = 100, et = er = I ~i 0 = 100 ~i pentru doua dimensiuni diferite ale
datelor utiJizatorului (u = 100 biti ~i u = 500 biti).
Dou.a chestiuni sunt remarcabile: diferentele relative pot fi semnificative ~i depinde de rata
eroriJor d~ bit p ~i de parametrii ~t.o, er,O" eh er, ce alegere a lui u este mai eficienta energetic
p~ntru .once valoare ~ata a lUi p. In general, se poate economisi multa energie daca
dunenslUnea pachetulUI este aleasa corect. Rezultatele experimentale, folosind 0 WaveLAN
radio confrrma acest lucru [479].

In mod evident, un efort suplimentar semnificativ in construirea cadrelor favorizeazii


realizarea unor eficiente energetice rezonabile per bit utilizator de catre cadrele cu dimensiuni
mario Pe de alta parte, pachetele mai mari sunt mai predispuse la erori de bit, daca nu sunt
apli:ate mecanisme de tip FEC. Prin urmare, este de a~teptat ca pentru 0 rata instantanee a
eronlor de bit p sa existe 0 dimensiune optima de pachet, care este u~r de obtinut analitic
ah(o,u,p)
. .
(se rezo Iva -----a;;= O'~l se cautli mmlmul).
Pentru configurarea data in exemplu, in fig.
w

6.10 este prezentata evolutia energiei per bit utilizator pentru dirnensiuni variate ale blocului u
de date ale utilizatorului ~i pentru 0 rata fIXa a erorilor de bit de p = 0,00 I. Figura prezinta un

Figura 6.10 Energia per bit util pentru 0 ratll fuli de erori de bit p
utilizatorului u

~i

dimensiune variabilli a datelor

Trebuie retinut ca presupunerea unui BSC este relativ simplista ~i, de obicei, departe
de realitate. Daca eroriJe de canal sunt determinate mai ales de deriva, atunci exista
probabilitatea ca niciun pachet sa nu treaca prin canal pe durata perioadelor ,/ele", indiferent
de cat de marl sunt pachetele; in perioadele bune ale canalului, pachetele mai mari realizeaza
viteze totale de lucru mai mari ~i eficienta energetica. Siew ~i Goodman [766] deduc
dimensiunea optima a pachetului raportat la viteza totala de lucru a unui canal cu deriva
Rayleigh care alterneazii intre derive severe, cand se presupune ca pachetele sunt eronate, ~i
perioade bune ale canalului, in care pachetele trec neafectate prin canal. Pentru ca un pachet
sa fie transmis corect ar trebui sa se afle in intregime intr-o perioada buna. Cu cat pachetul
este mai lung, cu aliit este mai probabil ca el (sau 0 parte a lui) sa fie afectat de deriva. ~i in
acest caz exista 0 dirnensiune optima de pachet.
6.3.1 Scheme adaptive
Conditiile de eroare ale canalelor wireless nu sunt stationare; ele fluctueaza atat in
intervale scurte de timp (deriva rapida), cat ~i in intervale lungi de timp (deriva lenta). Pentru
astfel de medii variabile in timp, a lasa nodul transmiliitor ~i nodul receptor sa estimeze
continuu conditiile canalului ~i sa adapteze dimensiunea pachetului in consecintA, pare 0
solutie corecta.
Cu toate acestea, ideea are un dezavantaj. Cum ar putea 0 aplicatie sau un protocol de
pe un nivel superior, care ruleaza pe un nod senzor, sa faca falii dimensiunilor variabile ale
pachetelor? Daca nivelul legatura de date semnalizeaza variatiile catre aplicatie/nivelurile
superioare, acestea din urma vor fi nevoite sa fie atente la fragmentarea corespunzatoare a
datelor in vederea transmisiei, introducand 0 logica suplimentara in aplicatie. Pe de alta parte,
daca diversele dimensiuni ale pachetului vor fi transparente pentru aplicatie, atunci actiunile
de fragmentare ~i reasamblare trebuie executate pe nivelullegatura de date, adaugiind din nou
un plus de complexitate. 0 solutie in care fragmentarea ~i reasamblarea se realizeaza pe

182

Protocoalele nivelului legatura de da~

nivelul legatura de date este descrisa in lucriirile [478, 479]. Arhitectura nodurilor include ~i
clasificarea pachetelor ~i codarea FEC plasa!a in pozitii corecte, care permite tratarea
pachetelor de la aplicatii diferite in mod diferit. In mod ideal, nivelul MAC accepta transmisia
seriilor de fragmente sau a ~iruriJor de pachete, ~a cum face, de exemplu, protocolul S-MAC
(paragrafuI5.2.2).
Cum se estimeaza conditiile instantanee ale canalului, in special rata instantanee a
erorilor de bit p? 0 schema standard, folosita, de exemplu, de Lettieri ~i Srivastava [479],
permite receptorului sa colecteze informatii despre calitatea canalului ~i sa Ie trimita inapoi
transmifiitorului incluse in cadrele de confrrmare, determinandu-I pe acesta din urma sa-~i
ajusteze dimensiunea cadrului. Receptorul poate folosi diferite metrici:
Informatia despre succesul transmisiei, obtinuta cu 0 schema pura ARQ (de exemplu
numarul de retransmisii per pachet observate) poate fi folosita la estimarea ratei
instantanee a erorilor de bit.
Daca se folose~te FEC, codorul FEC poate furniza informatii despre numarul de erori
corectate, pe care Ie trimite inapoi la transmifiitor [479].
Daca transceiver-ul livreaza informatie suplimentara despre receptie, ~a cum este RSSI,
aceasta poate fi avuta in vedere.
Prima metoda are avantajul de a face cele mai putine presupuneri legate de capabilitatile
transceiver-ului utilizat. Vom discuta mai detaliat acest aspect.
Pornind de la presupunerea ca modelul canalului este de tip BSC pentru 0 anumitii
perioada de observare ~i ca lungimea pachetului nu s-a schimbat pe durata acestei perioade,
fie receptorul, fie transmifiitorul pot estima rata curenta de succes a pachetului P(o, u, p), de
exemplu, prin determinarea numarului total de incerciiri T efectuate pentru a transmite un
numiir M de pachete (in cazul in care receptorul colecteaza aceste date, va trebui sa Ie trimitii
inapoi la transmifiitor). Numiirul TIM este considerat ca 0 valoare a~teptata a unei variabile
aleatoare geometrice, care are ca parametru de succes P(o, u, p), iar aceasta valoare este
folosita atunci cand se rezolva ecuatia (6.3) in functie de p. Abordiiri similare sunt descrise in
lucriirile [479] ~i [332], in care dimensiunile pachetului sunt alese dintr-un set care ~uprinde
putine valori date pentru dimensiune. Modiano [570] propune doua abordiiri diferite. In prima
se antecalculeaza un tabel care face legatura intre numarul de retransmisii R, necesare pentru
trimiterea a M pachete, care au 0 dimensiune de pachet data k, ~i 0 noua dimensiune optima de
pachet, aleasa dintr-un set dat de dimensiuni fixe. In a doua abordare, este elaborata 0 metoda
de estimare a asemaniirii maxime (MLE =Maximum Likelyhood Estimation), care lucreaza in
felul urmiitor.
Exemplul 6.4 (Metoda MLE pentru adaptarea dimensiunii pachetului)
Pentru un BSC cu probabilitatea p a erorilor de bit ~i pachete care contin blocuri suplimentare
de 0 biti ~i u biti de date ai utilizatorului, probabilitatea de eroare a pachetului este:

Q(o, u,p)

= 1- (1- p)o+u

iar probabilitatea ca R dintre ultimele M pachete sii necesite retransmisii este data de:

Pr[R Ip]

= (~).

Q(O,U,p)R.

(1- Q(o,u,p)t-R

Presupunand cii 0 ~i u sunt cunoscute, iar R ~i M au fost observate, este necesara valoarea lui p
care, cel mai probabil, a generat aceastii situatie; aceasta este valoarea lui p care maximizeaz8

183

ConstrUirea cadrelor

;[R Ip], Valoarea poate fi determinatii derivand djdp Pr[R Ip]


:: 0 in functie de p. Rezultatul estc [570]

~i rezolvand djdp Pr[R Ip]

(M - R)U

p=l- - M
A

. in continuare este simplu sa gase~ti dimensiunea u' a pachetului care da cea mai buna
:cienta energetica. 0 problema a acestui estimator este apariti~ unor rate de eroare foart~
marl sau foarte mici: in cazul unor rate de eroare foarte marl avem, adesea, R = M ~I
stimatorul da p = 1; invers, pentru rate de eroare foarte mici am putea gasi p = 0, ceea ce
~uce la pachete dc lungime infmitii. Prin urmare, ar trebui alese 0 lungime minima de pachet
~i una maxima, care s~ ~: considerate valori ~i~ta..
.
.
o problema cntlca este alegerea lungmm penoadel de observare. Daca penoada este
prea scurta, s-ar putea sa nu fie suficiente date pentru obtin.erea unei estimiiri precise p~ntru
probabilitatea p a erorilor de bit. Pe de altii part.e, dacii peno~~~ este prea l~n~a,. algo~1tI~ul
poate lua prea mult timp pentru .adaptarea la s~himbarea condltnlor canalulUl ~I drrnensmmle
.
. .
suhoptimale de pachet ar fi foloslte prea mult trrnp.
Toate metodele de estimare a conditiilor instantanee ale canalulUi folosesc 0 predlctle
pe termen scurt a calitiitii canalului. Dacii un nod dore~te sii trimitii un pachet n~u dupa 0
perioada lunga de tiicere, toatii informatia disponibilii despre canal este veche ~I poate fi
considerata inutila.
6.3.2 Scheme cu sume de control intermediare
.
,
Lettieri ~i Srivastava [479] ~i Willig [879] discuta 0 schema care perrmte folosrrea
pachetelor lungi tarii sii fie necesara 0 schema de fragmentare/reasamblare. A~rdarea
incearcii sa profite de cazurile in care doar cativa biti dintr-un pachet sunt ,eronati ~I poate
salva majoritatea bitilor corecti. Retransmisiile sunt limitate doar la acele partl ale unul pachet
in care apar efectiv erorile. Schema cu sumii de control intermediarii poate fi integratii in
protocoalele ARQ standard.
Ideea este prezentatii in [879] ~i ilustrata in fig. 6.11. Dacii existii u biti de date ai
utilizatorului, protocoalele cu scheme conventionale de construire a cadrelor, care folosesc
structura antet/date/bloc de SIar~it (fig. 6.11(a plaseazii antetul de 0 biti in fata datelor
utilizatorului ~i blocul de SIar~it, de h biti, dupii date. Antetul cuprinde, de obicei, adresele
sursei ~i destinatiei, informatii despre lungimea cadrului ~i informatii despre alte o~eratii de
control, in timp ce blocul de srar~it este ~lciituit din suma de ~~~trol. a ca~IUl. Astf~l~
dimensiunea totalii a cadrului este 0 + s + h. In cazul unei retransrmsn, totI ace~tl 0 + s + h bltl
ar trebui transmi~i din nou. 0 solutie complet diferita este schema cu suma de control
intermediara (fig. 6.11(b, la care cei u biti de date ai utilizatorului sunt impartiti intr-un
numiir L de fragmente mari, fiecare avand dimensiunea de c biti, la care se adauga 0 sumii d,e
control de h' biti. Ultimul fragment ar putea avea mai putin de c biti. Un cadru este constrUit
prin adaugarea tuturor fragmentelor la un antet de cadru de dimensiune 0' ~ 0 biti, iar intreg
cadrul va avea dimensiunea 0' + L'(c + h') biti. Antetul cadrului din schema cu sumii de
control intermediarii include 0 suma de control separatii pentru antet ~i informatii despre
dimensiunea fragmentelor/numiir de fragmente.
Receptorul se comporta astfel. Dacii detecteaza 0 eroare in antetul cadrului, tot cadrul
este rejectat ~i transmifiitorul trebuie sa retransmitii complet ultimul cadru. Daca antetul este
corect, receptorul testeaza fiecare fragment separat ~i pune in. buffe~e fragm~ntele ~o~ec~e.
Daca toate fragmentele sunt corecte, receptorullivreazii ~adrul mvelurdor supenoare ~I t:rrmte
o confirmare fmala. Dacii unele dintre fragmente sunt mcorecte, fragmentele defecte 11 sunt

184

cons trUirea cadrelor

Protocoalele nivelului legatura de date

precizate transmitatorului printr-o confinnare "incompleti". Transrnitatorul retransmite doar


fragmentele defecte. De exemplu, dadi primul cadru are L = 8 fragmente, iar receptorul
receptioneaza 5 din 8, el va solicita cele 3 fragmente care lipsesc. Abordarea are un efect
benefic intrudit cadrele de retransmis sunt mult mai mici, consurnli mai putina energie, produe
mai putina interferenta, sunt afectate de erori cu probabilitate mai mica ~i ajung la receptor eu
o intarziere mai mica. Sumele de control intermediare deterrnina un efort suplimentar mai
mare, care poate anula orice c~tig legat de viteza de lucru a nivelului aplicatie ~i de economia
de energie pentru rate reduse ale erorilor de bit. Oricum, trebuie pusa din nou intrebarea legati
de dimensiunea optima a fragmentelor. Willig [879] arata ca pentru un BSC cu rate ale
erorilor de bit moderate spre mari (~ 10-4), schema cu suma de control intermediara poate
realiza 0 viteza totala de lucru mai mare ~i are nevoie de mai putine cadre, in comparatie eu
schema normala de construire a cadrelor, chiar daca dimensiunile cadrului sunt alese optimal
Dimensiunile fragmentelor sunt adaptate conform unei scheme simple in care transmit/itoru!
numiira fragmentele solicitate pentru retransrnisie ~i toate fragmentele transmise ~i folose~
aceste date pentru estimarea ratei instantanee a erorilor de bit.
Un dezavantaj al unei astfel de scheme este ca deterrninarea CRC nu este niciodata
foarte simpla. In schema traditionala CRC putea fi obtinut prin deplasarea antetului ~i a
datelor printr-un registru de deplasare cu reactie liniarii, al carui continut este pur ~i simplu
adaugat. Schema cu suma de control intermediara are nevoie de un control mai elaborat al
procesului de calcul pentru CRC.
Fomare cadru tradItional
Date utilizator

Formare cadru cu sume de control mtermed,are

(a)

Antet DLUMAC

Figura 6.11 Construirea tradiponalli a cadrelor cu antetidateJsurnll de control comparatli cu asamblareil


cadrelor folosind sume de control intermediare

6.3.3 Combinarea optimizirii dimensiunii pachetului cu FEC


Optirnizarea dimensiunii pachetului poate fi combinata, de asemenea, cu FEC [332,
721]. Sankarasubramaniam ~i altii [721] investigheazii codurile BCH ~i codurile.
convolutionale in privinta eficientei lor energetice. Pentru un canal de tip BSC ~i pentru rate
moderate ale erorilor de bit, p = 0,001, lungimea optima a pachetului (datele utilizatonilui
plus blocurile suplimentare), raportata la consumul de energie, poate fi miirita semnificativ
atunci cand sunt folosite codurile BCH, spre deosebire de cazul tara corectie de erori. Dad se
dore~te corectarea a 6 biti, dimensiunea optima a pachetului va fi 2047 biti ~i, conform relatiei
dintre mlirimea blocului n = 2047, dimensiunea k a blocului de date ale utilizatorului ~i
capacitatea t = 6 de corectie a erorilor, descrisa in paragraful 6.2.4, un pachet poate contine
cel putin k ~ 2047 - 611 = 1981 biti de date ai utilizatorului, iar un astfel de cadru este livrat
cu sucees cu probabilitatea P(2047, 6, 0,001) :::: 0,995 (vezi ~i relatia (6.2. Hara ~i altii [332]
codeaza pachetele de diverse miirirni folosind un cod Reed-Solomon ~i evalueaza viteza tolala
de lucru in cazul unui protocol cu altemarea bitului. Pentru rapoarte semnaVzgomot foarte
bune (rate scazute ale erorilor de bit), un protocol necodat este mai bun decat unul codat;
pentru SNR mai mari versiunea codata este mai buna.

185

In lucrarea [478) a fost aplicata canalelor cu deriva Rayleigh optimizarea dimensiunii


achetului, 0 schema de control al erorilor care combina FEC (coduri Reed-Solomon ~i coduri
~nvolutionale cu rata de cod 112) ~i ARQ cu repetare selectiva. Canalul este modelat ca un
lant Markov.cu doua stiiri, "bun" ~i .',rau", ~i. se comporta conf0r,rn mo?el~lui BSC in oricare
<!intre sliirl. In starea ,,rau" rata eronlor de bIt este presupusa a flO,S, ill tlmp ce BER pentru
starea "bun" variazii. Probabilitatile de tranzitie intre stari sunt deduse dintr-un model fizic,
care tine cont doar de parametrii fizici simpli [858). Durata derivei canaluluilstiirii ,,rau" ~i a
stArilor "bun" depinde, in mod esential, de viteza unei statii mobile (prin frecventa Doppler).
De exemplu, daca mobilul este rapid, atunci pe durata unui singur pachet pot aplirea mai
multe perioade de deriva, llisand canalul sa arate aproape ca un BSC; pentru un mobil foarte
lent, pe de alta parte, 0 singum perioada de deriva poate dura dit mai multe pachete. Efectele
variatiei dimensiunii pachetului, FEC ~i ARQ au fost investigate pentru trei tipuri diferite de
date ale aplicatiei: (i) date simple (datagrame) generate de 0 sursa saturata de date, (ii) date
periodice, rezultate din vorbire, cu 0 limitare de intlirziere (pachetele care nu sunt livrate cu
succes pana la un termen limita sunt rejectate) ~i (iii) trafic TCP. Rata erorilor de bit in stare
buna a canalului a fost 10,2 sau 10-8 , corespunzand la doua canale diferite, numite "bun" ~i
,,riiu". Cateva aspecte interesante sunt:
Pentru traficul de blocuri de date (datagrame) ~i de pachete de dimensiuni reduse (50
octeti) rezultatele sunt prezentate in fig. 6.12. In figura, 0 schema combinata FEC ~i ARQ
arata ca pentru ambele tipuri de canal, bun ~i rau, se obtin aproape acele~i valori pentru
energia per bit util ~i pentru intlirzierea ~teptata a pachetului. Schema care folose~te doar
ARQ ofera intlirzieri mici ~i consum redus de energie pentru canale bune ~i intlirzieri mari
plus consum mare de energie in cazul canalelor rele. Pentru 0 dimensiune de pachet de
1500 octeti, ARQ plus FEC ofera intarzieri mai bune la costuri energetice mai mari pentru
canale bune, in timp ce pentru canale rele ambele scheme ofera aceea~i intarziere medie,
FEC plus ARQ necesitand insa semnificativ mai muM energie.
In cazul in care sursa semnalului este vorbirea, se arata ca pentru rate reduse ale erorilor de
bit, pe durata perioadei bune a canalului schema cu ARQ singur necesita mai putina
energie decat FEC plus ARQ ~i niciuna dintre scheme nu abandoneaza pachete din cauza
dep~irii termenelor limita. Pentru rate ale erorilor de bit mai mari, schema ARQ are
nevoie de mult mai multa energie ~i, in acel~i timp, abandoneaza mult mai multe pachete
decat schema ARQ plus FEe.
(a)

Pach." mel (L= 50)

200

10

"oS
~.
..
Q.

g 190

..,;;
~

.
I!

180

Q.

II

Q.

Q.

'j

!'Q'~'

"
9

II

170

'6

E
I! 160
II

II

'il

11

of!
5
5

Ene'll' per b~ util (~J bR)

150

Ene'll" PO' ti~ ulil (mJ b~)

Figura 6.12 Intarzierea a~teptatli ~i consumul de energie pentru datagrame de dimensiuni L diferite (in
octeti) ~i rate de erori ale sUlrilor bune [478]. Reprodusli cu permisiunea Springer Science Business
Media

186

Protocoalele niveJului legatura de date

6.3.4 Tratarea antetelor cadrelor


Virtual, toate fonnatele de cadre au antete, care contin informatie de control, ~a cum
. sunt numerele de ordine, adresele, informatia despre lungimea pachetului ~i informatia de
control a fluxului. Daca un astfel de cadru contine doar 0 singura suma de control care
acopera ~i antetul ~i blocul de date (vezi fig. 6.ll(a, la aparitia erorilor nu se poate spune
daca informatia din antet sau cea din blocul de date este alterata. Se recomanda [478] [879] fie
protejarea antetului cu propria suma de control, fie sa i se aplice separat 0 codare FEC, pentru
a recupera cel putin partial informatia din blocul de date, in cazul unui antet corect. Folosirea
unei astfel de proceduri in schemele cu sume de control intermediare este obi~nuita. In plus
mai multe tipuri de date ale utilizatorului pot tolera unele erori de bit, iar in retelele de senzorl
wireless unele mlisuriiri in conditii de zgomot, efectuate de senzori asupra acelui~i fenomen,
pot fi agregate pentru a furniza date de mai bunii calitate.
Un alt aspect in defmirea ~i tratarea antetelor este reducerea dimensiunii antetului eat
de mult posibil. 0 cale de abordare este reprezentata de campurile de adresa. Daca sunt
suficiente adrese unice locale, atunci campul adresa poate fi semnificativ mai mic decat in
cazul adreselor unice global (adrese unice in toata reteaua). Acest aspect este discutat mai
detaliat in cap. 7.
6.3.5 Construirea cadrelor: rezumat
Cele doua aspecte legate de construirea cadrelor, discutate in acest capitol, (alegerea
dimensiunii pachetului, scheme cu surna de control intermediara) au 0 tema comuna. Ele
incearca sa reduca volumul de informatie care trebuie r~transmis in cazul aparitiei eroriIor,
Jara sa reclame prea mult efort suplimentar aditional. Intr-adeviir, sunt posibile economii
semnificative de energie, dar complexitatea suplimentara determinatii, de exemplu, de
obtinerea reactiei necesare pentru schemele adaptive sau de procesele de fragmentare ~i
reasamblare, aduce ~i ea costuri cu energia ~i memoria. Plusurile ~i minusurile unor astfel de
scheme depind de aplicatie ~i trebuie investigate cu grija.

6.4 Administrarea legiturii


NiveluriIe superioare, mai ales protocolul de rutare, trebuie sa cunoasca vecinii disponibili
in acela~i timp, calitatea legaturii cu ace~ti vecini. Informatia despre calitate poate fi
folosita la luarea deciziiIor ,,sensibiIe" de rutare, prin evitarea legaturilor rele, pentru care sunt
~anse de pierdere de pachete. Este importantli Intelegerea urmatoarelor aspecte:
Calitatea unei legaturi nu este binarii, adica exista mai multe niveluri de calitate intre "bun"
~i ,,rau". Un mod de caracterizare a calitiitii legaturii este probabilitatea de pierdere de
pachete prin legaturarespectiva.
Calitatea unei legaturi este variabila in timp, de exemplu, din cauza mobilitatii sau in
situatia in care unele obstacole se mi~ca intre cele doua noduri.
Calitatea trebuie estimatli, fie activ prin trirniterea unor pachete de test ~i evaluarea
riispunsuriIor, fie pasiv prin supra-ascultarea ~i aprecierea transmisiiIor vecinilor. Ambele
aoordiiri necesita costuri cu energia, care, in unele cazuri, sunt deja cheltuite de catre
protocolul MAC aflat la baza, ca parte a actiunii de descoperire a vecinatatii, exemple fiind
TRAMA (paragraful 5.4.3) sau S-MAC (paragrafuI5.2.2).
~i,

NoduriIe vecine ~i calitatea legaturilor asociate sunt adesea memorate intr-un tabel de
vecinatate [890, 930], care poate fi apelat de nivelurile superioare. In cazul unor retele de
senzori foarte dense, alcatuite din noduri iefiine care au restrictii de memorie, se poate

Administrarea legaturii

187

~pla sa nu existe destula memorie disponibila pentru memorarea tuturor vecinilor. intr-un
1lI tfel

de caz, este de dorit selectarea vecinilor care au legaturi de cea mai buna calitate. Cum
as ate fi facut acest lucru Intr-un spatiu limitat pentru tabel? Problema este discutatii in
kcrarea [890] ~i nu va fi prezentata aici. In restul paragrafului yom privi mai atent la nOliunea
de calitate a legaturii ~i la cerintele ~i abordiirile pentru estimarea ei.
Procesul de descoperire a vecinatatii este adesea parte componenta a protocoalelor
MAC (de exemplu TRAMA ~i S-MAC, vezi cap.5) sau a protocoalelor de alocare de adrese
(de exemplu [739], vezi cap. 7). Proces~1 trebui~ repe.~t din ciind In c.iind pe.ntru .a.tine cont ~i
de schimbiirile de topologie. Descopenrea vecmatatn nu este tratata detallat alcl; 0 lucrare
care se ocupa cu acest lucru este Borbash ~i McGlynn [89].

6.4.1 Caracteristicile caIititii legiiturii

.
Woo ~i allii [890] ~i Ganesan ~i altii [277] exprirna calitatea legaturii in termenil ratelor de
pierdere de pachete. In special Ganesan ~i allii [277] prezinta masuriiri ale calitlitii legaturii
futr-o retea de 13 x 13 de 169 de noduri, plasate intr-un loc de parcare deschis (in aer liber), la
distante de 66 cm unul de altul. In acest experiment, un nod transmite pachete la un moment
dat, iar toate celelalte noduri incearca sa Ie receptioneze. Cele mai importante constatiiri In
urma experimentului sunt urmatoarele:
Pentru 0 putere de transmisie data, nu existii nici 0 relatie deterministli intre distanlli ~i
calitatea legaturii; noduri aflate la ace~i distanlli falli de transmillitor pot fi afectate de
rate foarte variate de pierdere de pachete. In cazuri extreme noduri din imediata vecinatate
nu pot auzi pachetele nodului transmillitor, in timp ce alte noduri aflate la distante mai mari
pot face (ocazional) acest lucru.
.
Regiunea din jurul nodului care are 0 anumita rata de pierderi de pachete nu are forma unUl
cerc, avand 0 forma neregulata. Acest aspect este ilustrat in fig. 6.13, care prezinta conturul
pentru 0 probabilitate de receptie, atunci cand nodul central transmite pachete. Curbele
sunt izo-Iinii, adica toate punctele care Ie alcatuiesc au aceea~i probabilitate de receptie.
Exista un numiir semnificativ de legaturi asimetrice. Intr-o legatura asimetrica, pachetele
trimise de A lui B sunt receptionate de B cu putine pierderi, in timp ce invers, A
receptioneaza pachetele lui B cu 0 probabilitate de pierdere mult mai mare. Procentul de
legaturi asimetrice cre~te cu distanta, luand valori intre 5 ~i 15% din toate legaturile.
Rata de pierdere de pachete este variabila in timp, chiar ~i atunci cand vecinii in cauza sunt
stationari. De~i rata medie de pierdere in timp, pentru 0 distanta data, este mai mult sau
mai putin fixii, pot exista variatii semnificative pe termen scurt.
Woo ~i altii [890] prezinta rezultatele masuriirilor efectuate intr-o rete a liniara. Un
numlir de noduri sunt aranjate in linie, la distante de 66 cm. Fiecare nod transmite 200 de
pachete, iar toate celelalte noduri incearca sa receptioneze pachetele (Ia un moment dat
transmite un singur nod). In acest fel pot exista multe mlisuriiri diferite pentru aceea~i distanlli
dintre transmillitor ~i receptoare. Relatia calitateldistanta (calitatea este mlisurata ca rata de
receptie a pachetelor) prezinta trei regiuni diferite (vezi fig. 6.14):
In regiunea efectivli nodurile receptoare se afla la 0 distanlli de cel mult 3,3 m falli de
nodul transmillitor ~i, in mod constant, mai mult de 90% dintre pachete sunt receptionate
de nodurile din aceasta regiune.
Regiunea cu calitate slaha incepe de la 0 distanta de 13,2 m intre transmillitor ~i
receptoare, iar nodurile au, in mod constant, rate de pierdere de peste 90%.
In regiunea de tranzitie, aflata intre cele doua regiuni, ratele de pierdere determinate
pentru noduri aflate la aceea~i distanlli (de transmitator) variaza semnificativ.

188

Protocoalele nivelului leglUura de date

Toate aceste rezultate apar ~i pentru alte puteri de transmisie, doar ca la alte sc-;:Pentru a concluziona :
Calitatea legaturii este variabiHi in timp ~i trehuie inteleasa in sens statistic.

10

10

15 (a)

15

A.dministrarea legaturii

189

calculeze rate de pierderi. Din cauza variabilitatii mari a ratelor de pierderi pentru aeee~i
distant!i, nu va fi suficienta dedueerea informatiei despre rata de pierderi in funetie de distanta
(cunoscuta) pana la nodul vecin. Estirnarea ealitatilor legaturii in reteIe wireless ~i mobile a
fost abordata, de exemplu, in lueriirile [417, 889, 890].
Exista mai multe proprietati de avut in vedere pentru un estimator [889, 890]:
Preclzie - Estimatorul trehuie sa colecteze sufieiente rezultate din care sa rezulte valori
seIDIlificative statistic.
Agilitate - Estimatorul trehuie sa deteeteze repede schimbiirile importante ale conditiilor
legaturii. Aeestea pot rezulta, de exemplu, din deplasiirile nodului.
Stabilitate - Estimarea trebuie sa fie imuna la fluctuatiile seurte/tranzitorii ale calitatii
legaturii. Aceasta necesita, in general, medierea pe mai muIte probe/evenimente, pentru a
netezi evolutia tranzitorie.
Eficienta - Estimatorul trebuie sa evite 0 aseultare in exees a transmisiilor altor noduri
intTUeat aceasta actiune poate consuma energie pretioasa. Mai mult, complexitatea prelucriirii
~i volumul de memorie necesar pentru retinerea statisticilor legaturii ar trebui sa ramana intre
limitele posibile pentru un nod-senzor wireless. Acesta poate fi un obstacol pentru
implementarea unor algoritmi de filtrare mai avansati, ~a cum sunt filtrele Wiener sau
Kalman [414].

10

.'
S

O:-------:------~-----I
S

10

15 (b)

Figura 6..13. In:egistrllri ale probabiliUitii de receptie pachete generate de un nod central, pentru doua
valon difente de putere [277, fig.4]. Reprodusli cu pennisiunea lui Deepak Ganesan, Bhaskar
Krishnamachari, Alec Woo, david Culler, Deborah Estrin ~i Stephen Wicker

....

.,

Q.

I!!

..
.

..!!

0.8
F.ec.

0.7

til

0.6

0.5

RelPune cuurta

0.9

::I

til

."

T,.nzr1ljl. c:u

0.4

.l!I

0.3

II:

0.2
01

ae.l!l~Sl

distant. pot ...... nrvelun de


mcreder. f03l1e dtfenle

"

Re91une
ofvct/VII
Cl

00

c.re reprezmUl

,.htat l.g.tUOl UM
Ifllnzltll orrent:lllll In
topolog ..

10

20

Cl

"

30

40

50

60

70

Feet

Figura 6.14 Rate1e de recePtie a pachete10r pentru receptoare aflate 1a distante diferite [890, fig. 1al.
Reprodusli cu pennisiunea ACM

6.4.2 Estimarea calitipi legaturii


Daca un nod dore~te sa estimeze calitatea legaturii catre un nod vecin, va trebui sa
faca in ~a fel incat sa receptioneze pachete de la vecin ~i sa Ie evalueze calitatea sau sa

In mod evident, aceste deziderate sunt eontradietorii. De exemplu, eineva are nevoie
sa gliseasea eompromisuri favorabile intre stabilitate ~i agilitate [417] .
Exista estimatori aetivi ~i pasivi:
Estimator activ - In eazul unui estimator activ nodul trimite paehete speciale in seop de
masurare ~i coleeteaza raspunsurile de la veeini. Prin repetarea actiunii pot fi obtinute
statisticile de pierderi necesare.
Estimator pasiv - In cazul unui estimator pasiv nodul supra-asculta transmisiile vecinilor ~i
estimeaza ratele de pierderi din observarea numerelor de ordine ale veeinilor; pierderile de
pachete sunt detectate prin lipsa unora dintre numere la receptie.
Estimarea pasiva este realizabila mai ales daca vecinii genereaza tratic suficient intrun anumit interval de timp, de exemplu dadi nodurile genereaza trafie eu 0 rata minima de
mesaje. Daca transmisiile eonsuma mult prea multa energie in raport eu reeeptiile sau starea
pasiva, atunci poate fi preferabila 0 estimare pasiva.
Configurarea pentru 0 estirnare pasiva este ilustrata in fig. 6.15. Evenimentele de
intrare in estimator sunt sosirile de pachete; pierderile de pachete trebuie deduse indirect din
intriiri, folosind numerele de ordine. Estimatorul trebuie sa observe mai multe evenimente
inainte de formularea unei estimiiri destinate obtinerii de rezultate semnifieative statistic.
Sa presupunem ea estimatorul va produce la momentul t + T 0 estimare a ratei de
pachete pierdute in intervalul (t, t + 1'], unde Teste perioada de observare (de exemplu T = 30
s [889]). Mai mult, sa presupunem ea estimatorul a determinat, intr-un fel oareeare, ca ultimul
numiir de ordine pe care a putut sa-l vada inainte de t a fost 7. La sosirea pachetului cu
numaml 10, la momentul to, estimatorul ~tie eli lipsesc doua paehete in intervalul (t, to). La
sosirea paehetului eu numaml 15, la momentul tJ, estimatorul ~tie ea pana atunci au fost
receptionate doar 3 dintre cele 8 pachete in intervalul (t, til. Dar ce valoare va fi produsa la
momentul t + T? Pentru a produce 0 estimare de ineredere avem nevoie de numaml de
pachete pierdute in ultimul interval in care lipsesc pachete. Daca paehetele sunt generate
periodic, problema pare u~r de rezolvat. Dar chiar ~i atunci, nivelul MAC ~i aplicatia
introduc abateri aleatoare de la periodicitate (jitter) ~i nu poate fi data decat 0 aproximare
rezonabila a miirimii intervalului de lipsa de paehete.

190

Protoeoalele nivelului 1egatura de dat~


7

Gap.2

Gap.

t
'+T
S

Pechel

CU

numete de ordlne

Capitolul 7
Atribuirea numelor ~i adresarea

Figura 6.15 llustrarea problemei estimArii

Obiectivele capitolului
Presupunand ea aceste numere sunt disponibile, ele pot fi folosite fu diverse moduri in
cadrul est~atoar~l~r. Woo ~i Culler [889]. investigheazii mai multe estimatoare pasive, printre
care media ~blla ponderata exponential (EWMA = Exponentially Weighted Moving
Average), est~~toare basculante care eomuta futre un estimator EWMA stabil ~i unul agil,
~aca c~le d~ua.Jivreaza rezultate mult diferite, medie mobila pura, medie mobilli ponderata fu
limp ~I medle tIp fereastra cu EWMA (prescurtat WMEWMA). Despre acesta din urma se ~tie
ca da cel mai bun cornpromis futre stabilitate ~i agilitate ~i cli lucreaz!i astfel: estimatorul
produ~e predictiil~ ~n. doar la momentele de. timp tn = t + n .T; notam cu fiv fiz, fi3 , ...
s~cces~unea de estun.arl l~ aceste momente de tunp. Estimatorul are doi parametri care pot fi
aJus~ati, a E (0,1) ~I penoada de observare TEN, exprimata fu durate ale pachetelor de
manme fixa. La momentul curent de timp tn, fie r n numarul de pachete receptionate fu
(tn-v tnl ~ifn numiirul de pachete identificate ca pierdute pe intervalul (tn-v tnl. Atunci

Schemele de atribuire a numelor ~i de adresare sunt folosite pentru a indica ~i a gasi


lucruri. In retele, numele ~i adresele se refera adesea la noduri individuale, dar ~i la entitati de
date memorate de acestea.
Adreselelnumele sunt futotdeauna legate de 0 reprezentare, care are 0 anumita
lungime, atunci cand este privita ca un ~ir de bip. Spre deosebire de celelalte tipuri de retele,
dimensiunea reprezentiirii este 0 chestiune critica fu cazul retelelor de senzori wireless,
futrudit adresele sunt prezente fu aproape toate pachetele. Oricum, coordonarea dintre noduri
impune alocarea de adrese rezonabil de scurte.
Un al doilea aspect cheie este adresarea bazata pe continut, caz fu care sunt adresate
datele ~i nu nodurile sau interfetele de retea. Adresarea bazata pe conpnut poate fi integrata cu
rutarea centrata pe date ~i, in acela~i timp, este un element cheie care permite prelucrarea in
rete a .

Conpnutul capitolului

Istoria necesarii acestui estimator se rezuma la fin-I' ~i in afara de memoria pentru fin-I,fn ~i
r n nu este necesara alta memorie.

7.1
7.2
7.3
7.4
7.5
7.6

Notiuni fundamentale
Administrarea adreselor ~i numelor in retele de senzori wireless
Atribuirea adreselor MAC
Atribuirea distribuita a adreselor unice local
Adresarea bazata pe conpnut ~i adresarea geografica
Rezumat

192
196
197
199
204
209

6.5 Rezumat
Proi~tarea nivelului legatura de date trebuie dedicatli eficientei energetice ~i, prin
urmare, depmde fu bunli masurli de caracteristicile consumului de energie ale nivelului fizic
pe care se bazeaza ~i de ~aracteristicile ~teptate pentru inciircare. Exista mai multe parghii de
c?ntrol. c~~ pot fi fo~osite peno:u economisirea energiei, de exemplu FEC sau optimizarea
dunenslUnll pachetulUl. Daca aphcatia fu care se afla reteaua de senzori este caracterizata mai
ales de transferuri periodice de date, diversele mecanisme de adaptare sunt atractive deoarece
ene~gia este consumatli fu :~tm constant ~i putem reduce viteza de consum. Pe de alta parte,
daca reteaua ~teapta aparltIa unor evenimente rare, fuainte de a fucepe orice transmisie, ar
putea avea mai mult sens sa nu fii prea de~tept ~i sa fucepi cu configuriiri robuste (FEC
'
pachete mici) chiar de la fuceput.
~ sarc~li inte:esanta ~i importanta este gasirea modelelor potrivite pentru consumul
de ene~g~e a! mvelulul l~gat~a de~date, considerat poate impreuna eu nivelurile MAC ~i fizic.
Cercet~e 10 aceasta drrectle au mceput, de exemplu lucriirile [932] ~i [746], dar se pare ca
este neVOle de mult mai multa munca.

Atribuirea numelor ~i adresarea sunt doua probleme fundamentale fu reteIe. Putem


spune, fu mare vorbind, ca numele sunt utilizate pentru a indica lucruri (de exemplu, noduri,
date, tranzactii), fu timp ce adresele furnizeaza informatia necesara pentru a giisi aceste
lucruri; ele ajuta, de exemplu, la rutarea intr-o retea multi-salt. Diferenta futre nume ~i adrese
nu este foarte mare; uneori ~i adresele sunt folosite pentru a indica lucruri - 0 adresa IP
contine atat informatia necesara giisirii nodului (partea de retea a adresei), cat ~i pe cea pentru
identificarea nodului - mai precis: 0 interfatli de retea a unui nod, afIat futr-o singura subretea
(partea de gazduire a adresei).
In reteIeIe traditionale, ~a cum este Internet-ul sau retelele ad-hoc, nodurile ~i stapile
independente, la fel ca ~i datele gazduite de acestea, sunt numite ~i adresate. Aceasta este 0
solutie adecvata modului specific in care se folosesc aceste retele: ele conecteaza multi
utilizatori ~i ii lasa sa schimbe date futre ei sau sa apeleze servere. Gama tipurilor de date ale
utilizatorului este enorma ~i reteaua poate accepta cu atat mai bine aceste sarcini, cu dit face
mai putine presupuneri legate de date - toate dateIe sunt numai grupuri de biti care trebuie
transferate de la un nod la altu!' In retelele de senzori wireless nodurile nu sunt independente,
ci colaboreaza pentru a rezolva un task dat ~i pentru a pune la dispozitia utilizatorului 0

192

Atribuirea numelor

~i

adresarea

interfata catre lumea exterioara. Prin urmare, ar putea fi potrivit sa deplasam interesul de la
numirea nodurilor ciitre numirea aspectelor lumii reale sau catre numirea datelor.
. P~blema atribuirii numelor ~i a adresiirii este adesea putemic integrata cu acele patti
ale stlvel de protocoale care Ie folosesc, de exemplu rutarea sau protocoale cu depistarea
adresei destinatarului. Aceste protocoale nu sunt suhiectul acestui capitol, dar vor fi tratate in
capitolele ce urmeaza. Aici ne concentram asupra unor aspecte de tipul alocarea adreselor
reprezentarea adreselor ~i utilizarea corecta a diverselor scheme de adresarelatribuire de nu~
in retele de senzori wireless.

7.1 Nopuni fundamentale


7.1.1 lltilizarea adreselor ~i a DumeloriD retele (de senzori)
In majoritatea retelelor de calculatoare ~i de senzori pot fi inUUnite urmatoarele tipuri
de nume, adrese ~i identificatori [458, 7181:
IdeDtificator uDic de Dod
Un identificator unic de nod (UID = Unique Node Identifier) este e entitate de date
permanenta, unica pentru fiecare nod. Un exemplu de UID poate fi 0 combinape alcatuiti
din numele vlinzatorului, numele produsului ~i numiirul seriei, atribuit in timpul fabricapeL
Un astfel de UID poate avea sau nu 0 funetie in stiva de protocoale.
AdresaMAC
o adresa MAC este folosita pentru a diferentia vecinii de un salt ai nodului. Aceasta este
importanta in special in retele de senzori mobili care folosesc protocoale MAC bazate pe
competitie, deoarece prin includerea unei adrese MAC in pachetele MAC uni-destinatie un
nod poate afla ce pachete nu-i sunt destinate ~i poate trece in mod somn in timp ce un astfel
de pachet este in tranzit. Evitarea supra-ascultarii este 0 metoda importanta de conservare a
energiei pe nivelul MAC (cap. 5).
Adresa de retea
Adresa de retea este folosita pentru a giisi ~i indica un nod peste mai multe salturi ~i, prin
urmare, adresele de retea sunt adesea destinate rutiirii.
IdeDtificatori de retea
In retelele wireless (de senzori) de acel~i tip, care lucreaza in ace~i banda de frecventa.
care se suprapun geografic, este importanta diferentierea retelelor prin intermediul
identificatorilor de retea. Un exemplu este dat in lucrarea [45], in care retelele de senzori
plasate pe corpurile pacientilor intemati in acela~i salon trebuie sa poata fi diferentiate
pentru a preveni confundarea datelor care yin de la senzori apartinand unor pacienti
diferiti.
IdeD.tificatori de resurse
Un nume sau un identificator de resurse este reprezentat in termeni pe intelesul
utilizatorului sau intr-un mod care sa insemne ceva pentru utilizator. De exemplu, la citirea
numelui www.xemacs.org un utilizator experimentat ~tie ca: (i) entitatea la care se refera
numele este probabil un server web ~i (ii) utilizatorul poate giisi informatie despre un mare
editor de texte. Prin contrast, privind adresa IP 199.184.1 65.136, orice utilizator va trage
cu greu vreo concluzie. Numele se pot referi la noduri, grupuri de noduri, entitati de date
sau abstracpj similare.
Un singur nod poate avea multe nume ~i adrese. De exemplu, serverul www.xemacs.org are
numele www.xemacs.org, adresa IP 199.184.165.136 ~i, presupunand ca este a~t la 0
conexiune Ethernet, are 0 adresa IEEE MAC de 48 de biti. Corespondenta dintre numele
"prietenoase" pentru utilizator, ~a cum este www .xemacs.org, ~i adresele relevante pentru
lucrul in retea este realizata de serviciiIe de legatura. Aceasta corespondenta mai este numitii,

Nopuni fundamentale

193

;:ea,

reprezentarea nume1ui. In exemplul nostru, serviciul de nume al domeniului (DNS =


Domain Name Service) furnizeaza corespondenta dintre nume ~i adresa IP. in timp ce
protocolul de depistare a adresei (ARP = Address Resolution Protocol) realizeaza
corespondenta dintre adresa IP ~i adresa MAC [790].

7.1.2 Sarcinile de administrare a adreselor


Vom rezuma sarcinile fundamentale de administrare a adreselor care sunt
independente de tipul de adrese:
Alocarea adresei - In general, actiunea indica atribuirea unei adrese, dintr-un bazin de
adrese, unei entitati.
Anularea alocirii adresei - In schemele de adresare la cerere, spatiul de adrese are adesea
o dimensiune mica spre moderata. Populatia de noduri din reteaua de senzori este intrinsec
dinamica, cu noduri care ies din functiune sau se indepiirteaza ~i cu noduri noi care sunt
adaugate in retea. Dacii adresele nodurilor care pariisesc reteaua n-ar fi puse din nou in
bazinul de adrese pentru refolosire, bazinul de adrese ar putea fi golit, fara a mai putea
aloca adrese nodurilor noi. Anularea alociirii adresei poate fi "delicata" sau "brutala". In
anularea "delicata" a adresei, un nod trirnite explicit pachete de control prin care renunta la
adresa. In anularea "brutalii" a alociirii adresei nodul dispare sau iese din functiune ~i, in
consecinta, nu mai trimite pachetele de control corecte, lasand responsabilitatea detectarii
~i anuliirii alociirii adresei de nod in seama retelei. Atunci cand se folosesc spapj de adrese
foarte mari, cum este cazul adreselor de 48 de biti ale IEEE 802.3 MAC, anularea alociirii
nu mai este 0 problema.
Reprezentarea adresei - Formatul pentru reprezentarea adreselor trebuie negociat ~i
implementat.
Detectarealrezolvarea conflictelor
Conflictele intre adrese pot sa apara in retelele cu alocare distribuita, la cerere, a adreselor
sau in cazul fuziunilor unor retele, pana atunci distincte. In cazul in care conflictele nu pot
fi tolerate, ele trebuie rezolvate.
Legarea - Daca se folosesc mai multe niveluri de adresare, trebuie furnizata 0
corespondenta intre diversele niveluri. De exemplu, in retelele IP, 0 adresa IP trebuie sa fie
pusa in corespondentii cu 0 adresa MAC, folosind protocolul ARP.
Orice schema de administrare a adreselor pentru retele de senzori sau ad- hoc se
confrunta ocazional cu evenimente de partitionare a retelei ~i de fuziune a retelelor. Se
considera, de exemplu, reteaua prezentata in fig. 7.1. Daca nodul critic ramane tara energie,
reteaua este impiirtita in doua partitii care nu mai au nici un fel de legatura intre ele. Problema
critica, in acest caz, este anularea alociirii adresei. Ambele subretele vor detecta ca exista
unele noduri la care nu se mai poate ajunge ~i ca adresele lor ar trebui recuperate in vederea
folosirii.

Nod critic
Figura 7.1 Exemplu de divizare a rete1ei

194

Atribuirea numelor

~i adresar~

Pe de alta parte, anularea alocarii adreselor ~i realocarea adreselor recuperate nu trebuie t'acut!
prea repede. Daca din diverse motive reteaua se reface prin fuziune, aeee~i aloeare de adrese
'ea mainte de evenimentul partitionarii este deja realizata ~i, prin urmare nu este nevoie Sa se
rezolve confliete mtre adrese [936].

~uni fundamentale

DAD puterniea, este neeesar ca daea adresa X este deja atribuiUi n~duI~i ~ la
IDOmentul to ~i, dupa aceea, este atribuita nodului B la momentul 11, atun~l .a~bUlrea
duplicatului trebuie detectata eel mai tarziu la momentul tl + T, unde Teste 0 hmlta flXa de

in cazul

7.1.3 Unicitatea adreselor


Putem formula urmatoarele eerinte de unicitate pentru numele ~i adresele din retea:
Unica g1obal- 0 adresa uniea global sau un identifieator (se presupune ea) apare cel mull
o data in intreaga lume. Un exemplu este dat de adresele de 48 de biti IEEE MAC, folosite
m retelele Ethernet ~i Token Ring. I Reprezentarea binara a unor astfel de adrese trebuie sA
fie suficient de mare pentru a cuprinde toate dispozitivele din lume.
Unica in refea - 0 adresa unica in retea (se presupune ca) este unica intr-o retea datA,
acee~i adresa putfuld fi folosita in alte retele. Avand retelele diferite A ~i B, mseamnA ea
nu exista nici 0 pereche de noduri a E A ~i b E B care sa poata comunica mtre ele.
Unicii local - 0 adresa unica local poate aparea de mai multe ori m aceea~i retea. dar
trebuie sa fie unica intr-o vecinatate defmita convenabil. Exemple pentru a ilustra aceastA
cerintli sunt:
Pentru adresele MAC este rezonabil sa pretindem sa fie unice doar mtr-o vecinatate
de doua salturi. Problema care sUi la baza acestei cerinte este ilustratii in fig. 7.2:
nodul C este vecin de un salt cu B ~i de doua salturi cu A. Daca A ~i C au acele~i
adrese MAC, B nu va putea sa deduca de la ce transmitiitor ii vine pachetul ~i niei nu
poate sa-~i directioneze pachetele catre un receptor tinta unic.
Un alt exemplu este reprezentat de 0 retea de senzori alcatuita din diferite tipuri de
senzori (temperatura, umiditate. lumina). Am putea cere sa nu existe doi senzori de
temperatura cu aeee~i adresa; m schimb, este permis ca un senzor de temperatura ~i
unul de umiditate sa aiba ac~i adresa. in acest caz, vecinlHatea este alcatuita din
senzorii de acela~i tip.
A

" C

~L!. +'--+I~+'--+I~

Figura 7.2 Exemplu de implU"Pre a retelei

7.1.4 Alocarea ~i atribuirea adreselor


Atribuirea adreselor se poate face apnonc (de exetnplu, in timpul procesului de
fabricatie sau inainte de desfii~urarea retelei) sau la cerere. prin folosirea protocoalelor de .
atribuire de adrese. Un astfel de protocol de atribuire a adreselor la cerere poate fi centralizat
sau distribuit. in cazul unei solutii centralizate exista 0 singura autoritate (nod) care se ocupa
de bazinul de adrese (Piirti din el), m timp ce in eazul solutiilor distribuite nu exista un astfel
de nod aflat la vedere. in schimb, este posibil ca toate nodurile sa joace acest rolm atribuirea
adreselor. Eliberarea/anularea alociirii adresei este 0 problema importanta atunci cand adrese
unice m retea sau local sunt atribuite la cerere.
in cazul atribuirii distribuite a adreselor se poate ca, uneori, sa fie imposibilii
garantarea unicitatii in retea tot timpul. in acest caz se poate decide functionarea retelei cu
cateva conflicte de adrese sau se poate decide detectarea ~i rezolvarea lor. Pentru acest din
urmli caz Vaidya [836] introduce proceduri puternice ~i slabe de detectare a duplicatelor de
adresa (DAD = Duplicate Address Detection):
1 Unicitatea esle pus! in pericol sau distrusi! de posibilitalea de reprogramare a adresei MAC a unei pli!ci Ethernet ~ prin
faplul ci! unii fabricanli atribuie aceea$i adresa de mai mulle ori [591].

195

~:~uI

sun~ tolera~e atlit~ t~mp

~si~ni~e

DAD slaba. duplicatele adreselor


cat nu _perturba
in derulare. De exemplu, daca doua retele A ~I B fuzloneaza, lar 0 adresa x era atrlbulta I~
ambele retele, nu se intreprinde nici 0 actiune atata timp cat,. m continuare, pachetel~ vechl!
retele A, destinate lui x. ajung la nodul din A cu adresa x ~I nu la nodul cu acee~1 adresa
din alta rete a.
Un exemplu de schema de atribuire centralizata a adreselor este protocolul DHCP

[211] cunoscut din lumea Internet-ului. Oricum, exista unele probleme cu schemele

centralizate:
Solutiile centralizate nu sunt suficient de scalabile pentru retelele de senzori. Numarul real
de noduri creeaza un trafic semnificativ, care este directionat catre un server de adrese sau
ditre putine servere de adrese, iar suprafata din jurul acestor servere dev~e 0 ,,z?na
fierbinte" (hot spot). Situatia poate fi dep~ita intr-o oarecare miisura prm folosrrea
tehnicilor bazate pe clustere, in care piirti disjuncte din spatiul de adrese sunt alocate
liderilor de clustere care, la rlindullor, aloca adresele membrilor clusterelor.
Daca reteaua este partitionata mainte de aparipa unui nod nou, se poate ca nodul sa nu
ajunga la serverul de adrese.
protocolul DHCP cere nodurilor sa-~i remnoiasca periodic adresele pentru a detecta
anullirile brutale de alocare.

7.1.5 Efortul suplimentar pentro adresare

..

Unul dintre cele mai importante aspecte legate de adrese este numarul de bltl necesarl
pentru reprezentarea lor, considerat un efort suplimentar. Acest efort ~i, in cons~intli, en~rg~a
necesara pentru transmiterea informatiei de adresare este determmat de dOl facton: (I)
frecventa cu care se folosesc adresele ~i (ii) dimensiunea reprezentlirii lor. Ca un exemplu se
considera adresele MAC. Exista unele protocoale, ~a ca TRAMA (paragraful 5.4.3) sau
SMACS (paragraful 5.4.2) care stabilesc legaturi dedicate m~e ~oua noduri. vecine prin
atribuirea de sloturi de timp sau de frecvente pentru 0 comumcatIe rara confllcte. Daca 0
astfel de legatura este folosita pentru un pachet de date. nu este necesara includerea
informatiei de adresare m aceste pachete pentru ca nodurile sursa ~i destinape sunt date
..
implicit.
in mod cu totul diferit, m cazul protocoalelor MAC bazate pe competitI e la un
moment dat de timp orice nod ii poate transmite oricarui aIt nod, iar informatia de adresare
este, in acest caz, vitala pentru identificarea sursei ~i a destinapei ~i pentru evitarea supraascultlirii. in consecintii, cu cat sunt mai putini biP de adresa, cu atat mai bine. Sa aruncam 0
privire asupra compromisurilor necesare in aceasta situatie:
Sa presupunem ca am ales adrese unice global, atribuite aprioric, ~ cum se mtampla
pentru IEEE 802.3/Ethemet. in acest caz sunt folositi 48 de biti pentru a acoperi numlirul
de dispozitive actuale ~i anticipate. $tiind ca m retelele Ethernet se folosesc ades~ cadre
mari, de cateva sute de octep, adresele de 6 octep reprezinta un efort suphmentar
neglijabil, iar atribuirea apriorica elimina necesitatea unui protocol de att:i~uire adres:. Pe
de alta parte, m retelele de senzori wireless vor exista multe pachete IIUCI de date, tar 0
singura adresa de 48 de biti ar putea fi mai mare decat datele!

196

Atribuirea numelor

~i adresar~

0 adresa unica in ~etea trebuie sa aiM un numll.r suficient de biti pentru a acoperi toate
nodurile din retea. Intr-o retea de senzori cu 10.000 de noduri, este suficienta 0 adresa de
14 biti. Oricum, in dorinta de a reduce numiirul de biti de adresa, dimensiunea retelei
trebuie ~tiuta in avans. Sunt importante unele miisuri de sigurantii privind latimea campului
de adresii, in cazul in care pot sa apara mai multe faze de desr~urare, adica exista ~i alte
noduri care vor fi des~urate ulterior, mult dupa ce reteaua a devenit operationala pehtru
prima oara; un exemplu este inlocuirea nodurilor care ~i-au epuizat resursele de energie.
0 adresa unica local trebuie sa fie unica intr-o anumita vecinatate, care este, de obice~
mult mai mica dedit toata reteaua. De exemplu, adresele MAC trebuie sa fie unice intr-o
vecinatate de doua salturi, care poate cuprinde cateva zeci de noduri, in funcpe de
densitatea retelei. In consecintii, adresele pot folosi mai putini biti decat ar fi fost nevoie
pentru adresele unice in retea. Pe de altli parte, intrucat topologia exacta este arareori
cunoscutli in avans, este necesar un protocol de atribuire adrese. A avea mai putini bip de
adresli este important dacli numarul bitilor de date din pachet este ~i el mic. 0 schema
pentru alegerea reprezentlirilor reduse ale adreselor este discutatli in paragraful 7.4.
Un compromis important pe care-l gasim aici este acela cli folosirea adreselor MAC locale,
mai scurte, poate duce la economisirea unei cantitlip semnificative de energie in cazul unor
pachete mici de date, dar necesitli un efort suplimentar pentru ca necesitli protocoale de
atribuirelnegociere a adreselor. In retelele de senzori in care majoritatea nodurilor sunt
stationare este nevoie ca un astfel de protocol sa ruleze la inceput ~~ ocazional, mai tarziu
pentru a gestiona nodurile noi sau pe cele ie~ite din functiune. In acest caz c~tigurile obtinute
prin reducerea numiirului de biti de adresli din fiecare pachet de date pot egala (dep~i)
costurile determinate de protocolul de negociere. Pe de alta parte, in cazul retelelor in care
senzorii se deplaseazli mult sau in cazul retelelor ad-hoc, protocolul de negociere ar trebui sa
ruleze prea des pentru a rezulta economii de energie.

7.2 Administrarea adreselor ~i numelor in retele de senzori wireless


Am vlizut ca adresele MAC sunt indispensabile dadi protocolul MAC folose~te
proceduri de evitare a supra-ascultlirii ~i trecerea in stare somn ori de cate ori este posibil. In
acest caz este nevoie ca adresele MAC sli fie unice global sau unice in retea? Nu, pentru ca
scopul protocolului MAC este comunicatia intre noduri vecine ~i este suficient ca adresele sa
fie unice local, intr-o vecinatate de doua salturi (vezi paragraful 7.1.3). Aceastli cerintii asigurli
faptul ca nu exista douli noduri vecine ale unui nod dat care sa aiba acee~i adresa MAC. ~a
cum s-a discutat mai sus, adresele unice local pot fi mai scurte, dar au nevoie de un protocol
de atribuire adrese. Aceste probleme sunt tratate in paragrafele 7.3 ~i 7.4. 2
Ce ~tim despre adresele de pe nivelurile superioare, mai ales despre adresele de pe
nivelul retea, care, pentru protocoalele de rutare traditionale, trebuie sa fie unice global sau
unice in retea? Vom arlita pe scurt ca satisfacerea acestei cerinte este 0 sarcina formidabila.
Vom argumenta ~i faptul cli aceastli cerintll. nu este efectiv necesarli in retelele de senzori
wireless, pentru cli intreaga retea nu este 0 colectie de noduri individuale, care apartin unor
utilizatori individuali, ci nodurile colaboreaza la prelucrarea semnalelor ~i evenimentelor din
mediul fizic inconjurlitor. Argurnentul cheie este acela ca in cele din urma utilizatorii sunt
interesap de date ~i nu de nodurile individuale sau de grupurile de noduri care Ie livreazii.
Mergaod mai departe in acest sens, datele pot influenta ~i functionarea protocoalelor, aspect
2

Pe acesl nivel, relelele de senz.ori wireless gestioneazA dooa diferenle importante fata de MANEr. tn MANET
mobilitalea presupusa eSle mull mai mare dedll in relelele de senzori. Mai mull. pachelele tipice sunl semnificaliv mai
lungi, renuntfutdu-se la efonurile, oarecum inutile. de a scuna c!mpurile de adresa.

197

Atribuirea adreselor MAC

are reprezintli esenta protocoalelor centrate pe date. Schemele de adresare centrata pe date
~au bazatli pe continut sunt, astfel, importante ~i vor fi discutate in paragraful 7.5.

7.3 Atribuirea adreselor MAC

In acest paragraf discutam rnetode de atribuire a adreselor MAC. ~a cum s-a discutat
deja in paragraful 7.1.5, atribuirea adreselor MAC unice global nu este de dorit in retelele de
senzo ri in care majoritatea pachctelor de date sunt mici.
o atribuire apriorica a adreselor unice in retea este realizabila doar daca poate fi flicutii
cu un efort rezonabil. In acest caz ramane in continuare problema efortului suplimentar cu
care se reprezinta adresele, care poate fi considerabil, de~i nu la fel de mare ca in cazul
adreselo r unice global. De exemplu, un numlir de noduri de paoa la 16.384 poate fi adresat cu
14 biti, iar acest numlir este mult mai "prietenos" decat cei 48 de biti folosit i pentru adresele
IEEE unice global.
Prin urmare ne concentram asupra atribuirilor dinamice ~i distribuite ale adreselor
unice local sau in retea. Protocoalele discutate in acest paragraf diferli prin amploarea ~i
scopul colaborlirii cu alte noduri.
7.3.1 Atribuirea distribuitii a adreselor de retea
Sli incepem cu 0 abordare simpla: un nod alege la intamplare 0 adresa dintr-o garnii
data de adrese ~i spera ca aceastli adresa este unica. Pentru u~urinta expunerii, presupunem ell.
m
gama de adrese este alcatuitli din numere intregi intre 0 ~i 2 - 1, iar in acest fel 0 adresli
m
.
poate fi exprimata prim m biti. Spatiul de adrese are dimensiunea n = 2 adrese.
Un nod i~i alege adresa rara vreo informatie apriorica, caz in care cea mai bunli solutIe
este utilizarea unei distributii uniforrne a gamei de adrese intrucat aceasta are entropie
maxima. Oricum, aceasta abordare nu este lipsitli de probleme, ~a cum se poate vedea in
exemplul urrniitor.
Exemplul 7.1 (Atribuirea aleatoare a adreselor)
Se presupune ca avem k noduri ~i fiecare dintre ele alege uniform ~i independent a adresa
aleatoare in gama 0 la 2m - 1. Care este probabilitatea ca aceasta alegere sli fie 0 atribuire lara
conflicte? 0 problema similarli este cunoscutli ca problema ,,zilei de na~tere,,3 [255, cap.IT]
care poate fi rezolvata cu relatii de combinatoricli. Pentru k =1 probabilitatea este 1. Pen~ k
=2, aI doilea nod alege cu probabilitatea (n - 1)/n 0 adresa diferitli de cea aleasa 2de prunul
3, cel de-al treilea nod alege cu probabilitatea (n - l)(n - 2)/n 0 adresa
nod. Pentru k
diferitli de cele alese de primele doua noduri ~i a~a mai departe. Prin urmare, probabilitatea de
a avea 0 atribuire lara conflicte este datli de

n- 1

pen, k)

= l' -n-' ....

n- k
n

care, prin aproximarea Stirlings ( n! :::::


aproximare) de:

+1

k!

n!

= n k ' (n -

..fiii. nn+1/2 . e-n

k)!

=nk '

(n)

k '

[255, cap.IT]), este data (cu

n )(n-k)+1/2
pen k) ::::: e- k ( - -

n-k

Pentru un camp de adrese cu dimensiunea de m 14 biti, care corespunde unui numlir de n =


2 14 16.384 adrese distincte, in fig. 7.3 este prezentata probabilitatea pen, k) pentru diferite
valori ale lui k. Pentru valori k suficient de mici, probabilitatea de conflict devine deja

3 Care eSle probabililalea ca inlr-o camerli cu n persoane sa nu exisle doi care au ace~i data de n~tere?

Atribuirea numelor ~i adresarea

198

aprop~ta de 1. De e~emplu~ pentru k = 275 probabilitatea de conflict este deja mai mare~
90%, ~l doar ::::1,7% dm spatlUI de adrese este folosit!
Prin urmare, metoda de atribuire aleatoare conduce repede la conflicte de adrese. Pentru
pAstr~ unicitatea in retea, fie este nevoie de un protocol care sa rezolve conflictele, fie es~
neVOle de scheme de atribuire mai inteligente.
1r-~-,------,---.---...-------,

0.9
0.8

0.7
0.6
0.5
0.4
0.3

0.2
0.1

_ _L-_--.J

O~--;;::------:-::=----:-!:-:-_~..L.

50

100

150
k

200

250

300

Figura 7.3 ,,Probabilitatea zilei de na~tere" pentru ca un nurrmr k dintre cele n = 214 stapi sli aleagli
aleatoriu adrese fllrli conflicte
Pu.tem ~ac~ atri?uirea mai bine? Un nod poate incerca sa obtina informatii despre adresele
deja atn!>ulte prm supra-ascultarea pachetelor din vecinatatea lui [234] ~i prin evitarea acestor
adrese. In ~ulte aplicatii cu reteIe de senzori in care nodurile i~i transmit configurarile de
senzor unUl coordonator local, care face agregarea ~i prelucreaza dateIe, supra-ascultarea
poate duce la evitarea multor conflicte cu alte noduri locale care-i transmit aceluia~i
coordonator.
.. In cazul. atribuirii aleatoare a adreselor ne confruntam cu aparitia, cu probabilitate
r~dlcatA, .a confllctelor d: a~ese. Ce sa !~cem cu e~e? Prima solutie este sa Ie acceptam pur ~i
SImplu ~l sa nu facem nlffilC. Alte tehnlcl au fost mvestigate in contextul atribuirii de adrese
IPinMANET:
Perkins ~i alpi [234] prezinta un protocol de autoconfigurare a adreselor adecvat pentru
MANET: Un nod incepe prin alegerea aleatoare a unei adrese temporare ~i a unei
propunen de adresa fixa ~i trirnite un pachet de control cerere de adresa, care contine
adresele temporara ~i fixa alese. Adresa temporara este alocata dintr-un bazin dedicat de
adrese, disjunct fatli de bazinul de adrese reale ale nodurilor. Protocolul de rutare, care se
aft.a la baza, incearca sa ?Aseasca 0 cale catre un nod care are aceea~i adresa fixli. Daca
e~ls~a un astfel de nod (~l 0 cale catre el), este generat un pachet rispuns adresa ~i este
tnnns la adresa temporara. La primirea rAspunsului nodul ~tie ca adresa flXa aleasa este
~Iocata ~i in~earca 0 alta adresa. Daca nu prirne~te nici un raspuns adresa intr-un anumit
mterval de tImp, nodul repeta pachetul cerere adresa de un numar (configurabil) de ori
pentru a compensa posibilele pierderi ale pachetelor raspuns adresa. Daca, in continuare,
nu receptioneaza niciun raspuns adresa dupa ce ~i-a epuizat toate incercarile, nodul accepta
~m:es~ ~ aleasa. Est~ ~ovedit de Vaidya [836] ca acest protocol nu functioneaza daca
mtafZlerile nu pot fi hmItate, de exemplu, dupa partitionari ale retelei. Daca intr-o retea de

Atribuirea distribuita a adreselor unice local

199

senzori aceasta schema este aplicata adreselor MAC, in locul adreselor de retea, atunci alte
noduri nu au nici 0 informatie de rutare, iar pachetele cerere/raspuns adresa trebuie trirnise
in toata reteaua. Alte probleme ale abordarii sunt discutate in lucrarea [591].
Nesargi ~i Prakash [591] privesc problema atribuirii adreselor ca pe 0 problema de
intelegere (acord) distribuita, 0 problema bine cunoscuta in sistemele distribuite [526]. Un
nod solicitant (solicitantul) ia legatura cu un nod vecin care are deja 0 adresa (initiatorul).
Inipatorul are un tabel cu toate atribuirile de adrese cunoscute ~i alege 0 adresa nefolosita.
Inipatorul difuzeaza adresa noua propusa tuturor nodurilor din retea ~i colecteaza
raspunsurile. Toate nodurile plaseaza adresa propusa intr-o lista de adrese candidate. Daca
un nod gase~te adresa fie in lista de candidati, fie in lista proprie de atribuiri cunoscute, va
raspunde cu un pachet de respingere, altfel va raspunde cu un pachet de acceptare. Daca
toate nodurile cunoscute au raspuns cu pachete de acceptare, initiatorul atribuie adresa
solicitantului ~i informeazli celelalte noduri din retea ca atribuirea a devenit permanenta.
Altfel, initiatorul alege 0 alta adresa ~i incearca din nou. Abordarea este sirnilara unui
protocol de incredintare in doua faze ~i, in mod evident, genereaza prea mult efort
suplimentar in privinta pachetelor transmise ~i a cerintelor de spatiu pentru buffere pentru a
fi realizabila in retele de senzori wireless.
Un algoritm ierarhic de autoconfigurare a adreselor pentru adresele IPv6 dedicat MANET
este descris in lucrarea [871]. Unele noduri din retea devin noduri Iider ~i aleg la
inrnmplare un ID de subretea. Nodurile Iider executa un DAD (intre ele) pentru a garanta
unicitatea ID-urilor de subretea. Celelalte noduri i~i creeaza adresele din ID-ul de subretea
al liderului lor ~i 0 adresa locala (bazata, de exemplu, pe adresa MAC a nodurilor). In
lucrarea [828], pentru fiecare partitie a retelei este ales un lider care atribuie adrese
nodurilor nou conectate. Fuziunile retelelor sunt detectate prin introducerea
identificatorilor de retea separati.

Observatia ca cerinta de unicitate in retea se transforma intr-o problema de consens distribuit


[591] permite 0 privire inspre mecanismul efortului suplimentar de complexitate ~i
comunicatie implicat in problema atribuirii. Pretul, in termenii efortului suplimentar de
comunicatie, trebuie platit la incercarea de atribuire a adresei, de exemplu, atunci caod reteaua
trebuie inundata pentru ca nodul solicitant nu are 0 adresa Ia care ajunge vreo ruta. Altfel,
daca se folose~te un protocol de rutare pro-activ, nodurile poseda tabele ale adreselor folosite
care pot fi consultate repede sau pot indica prezenta noduriIor duplicat datorita receptionarii
mesajelor de rutare fictive care incIud adresa nodului sursa [870]. Oricum, protocoalele de
rotare la cerere sunt mai populare in retelele de senzori dedit protocoalele pro-active (vezi
cap. II) datorita efortului lor suplirnentar.

7.4 Atribuirea distribuita a adreselor unice local


Schurgers ~i altii [734, 739] discuta un protocol care atribuie nodurilor adrese MAC
unice local, folosind un protocol localizat, in care un nod comunica doar cu nodurile din
imediata vecinatate. Prin Iimitarea cerintei de unicitate la 0 mica vecinatate locala, pentru
reprezentarea adresei vor fi necesari mai putini bip decat pentru adresele unice in retea sau
global. Economia de energie datorata reducerii numamlui de biti ai adresei poate fi
sernnificativa daca dirnensiunea informatiei utile are acela~i ordin de marirne cu dirnensiunea
adresei.
Prin folosirea adreselor unice local putem refolosi aceea~i adresa de mai multe ori in
toata reteaua. In schema descrisa in lucrarile [734, 739] al doilea ingredient cheie, pe Ianga

200

Atribuirea numelor Oji adresarea

refolosirea adreselor este strategia greedy, in sensul ell un nod ~i va atribui adresa nealocatl
cu valoarea numerica cea mai mica. Prin aceasta abordare, adresele mai mici au tendinta de a
fi folosite mai des dedit adresele mari, iar frecventele relative de folosire a adreselor in retea
devin inegale, cu cele mai mari valori de probabilitate localizate la adrese mici. Oportunitatea
este exploatatll prin inlocuirea transmiterii directe a adreselor eu codarea lor printr-()
p~ocedura de c?dare ~uffman tara pierderi Oji transmiterea cuv~telor de c?d. Corespondenta
dmtre adrese ~I co~un se nume~te tabel de cod (codebook) ~I este nevote ca nodurile sa-l
cunoasca aprioric. In codarea Huffman [180, cap. 5] codurile scurte sunt atribuite adreselor
frecvente, in timp ce codurile lungi sunt atribuite adreselor folosite mai rar. Conform unei
teoreme bine cunoscute, codarea Huffman este optimalii, adica fumizeazll cea mai mica
lungime de cuvant de cod a~teptata dintre toate codurile [180, teorema 5.8.1] ~i este la mai
putin de 1 bit distant! de entropia distributiei de baza. Frecventele relative ale adreselor
depind de desta~urarea nodurilor ~i trebuie cunoscute anticipat pentru a calcula tabelul optim
de cod.

7.4.1 Algoritm de atribuire a adreselor


Inainte de a descrie protocolul de atribuire, trebuie clarificate cerintele exacte [739].
Algoritrnul de atribuire trebuie sa tina cont de existenta legllturilor asimetrice (paragraful
6.4.1), care sunt legaturi prin care un A poate auzi un alt nod B, tara ca B sa-l auda pe A. Se
presupune ca fiecare nod a descoperit deja vecinii bidirectionali ~i vecinii din domeniul de
ascultare (inbound) intr-o executare precedenta a algoritmului de detectare a vecinatlltii. Un
vecin se afla in domeniul de a~scultare al unui A daca A poate auzi transmisiile lui, tara sa se
intample (aparent) Oji invers. In mod similar, un vecin se afla in domeniul de transmisie
(outband) al unui nod A daca acesta poate auzi transmisiile lui A, dar nu ~i invers.
Se considera situatia prezentatll in fig. 7.4. Dorim sa atribuim adrese nodurilor A Oji B.

Figura 7.4 Exemplu de situatie de alribuire a adreselor eu vecini bidirectionali, in domeniul de


ascultare ~i in domeniul de transmisie

Cerintele sunt:
Nodurilor A ~i B Ie sunt atribuite adrese diferite.
Adresa nodului A este diferitll de cele atribuite nodurilor W, X, y ~i Z, deoarece toate aceste
noduri pot trimite direct pachete lui B.
Prin simetrie, adresa nodului B trebuie sa fie diferita de adresele nodurilor E, F, G ~i H.
Este nevoie ca adresele nodurilor B ~i C (sau D) sll fie diferite? Daca ele sunt acelea.,i,
toate pachetele de la nodul A destinate nodului B vor fi receptionate ~i de C. Daca totu~i,
legatura dintre A Oji C este perfect unidirectionala ~i daca se introduce restrictia
suplimentara ca orice nod accepta pachete numai de la vecini bidirectionali, atunci nu este
nevoie ca C sa-Oji aleaga 0 adresa diferita de cea a lui B (cum ii va spune C lui A despre
conflict?). Folosind acela~i argument, ambele noduri, A ~i B, pot, de asemenea, sa aiba

Atribuirea distribuita a adreselor uniee local

201

-;leaOji adrese ea ~i nodurile W ~i X,. deoare,ce B nu va .ac~epta ~ach.ete d~ la niciunul


dintre ele. Nu este necesar nici ca W ~I X sa alba adrese difente, atata tlmp cat este vorba
despreB.
Cerintele pot fi rezumate in felul urmator [739]. Daca se ~resu~u~e ~~ no~uril~
unidi doar cu vecini bidirectionali, atunci pentru orice nod A tott vecmll bldrrectlonah
CO~uie sa aiba adrese distincte. Mai mult, adresa oricarui nod din domeniul de ascultare
:eebuie sa fie diferita de adresele tuturor nodurilor bidirectionale.
.,
Clasificarea legaturiior in bidirectionale, legaturi in domeniul de ascultare Ojl leglltun
~ domeniul de transmisie este un rezultat imediat al protocolului de descoperire a vecinatatii.
~entrU a face falli naturii variabile in timp ~i stocastice a legaturiior wireless (paragraful
6.4.1), descoperirea vecinatatii ar trebui repetata din timp in timp.
Descriem pe scurt algoritmul de atribuire distribuita a adreselor prezentat de Schurgers
i altii [739]. Sunt omise multe detalii, de exemplu, cele care se referll la compensarea
~ierderilor de pachete sau la mentinerea unei stari de supraveghere a adreselor memorate ale
vecinilor cu scopul de a detecta nodurile care ies din retea [739]. Dupa ce un nod A a efectuat
descoperirea vecinlltatii, va incepe prin difuzarea unui mesaj HELLO. Vecinii4 bidirectionali ~i
cei din domeniul de transmisie ai lui A rnspund mesajului cu mesaje INFO. Privind fig. 7.4
sa presupunem ca nodul B raspunde cu un pachet INFO. Pachetul contine urmatoarele
informat ii :
.
Identificatorul unic de nod allui B, care poate fi, in acela~i timp, unic in rete a sau global, ~I
o adresa accesibila rutarii.
Adresa MAC a lui B.
Adresele MAC ale tuturor nodurilor bidirectionale falli de B.
Doar vecinii care au deja adrese MAC trimit mesaje INFO. Se presupune ca nodul A aude
numai mesajele INFO de la vecinii lui bidirectionali ~i, prin urmare, Ie ~tie identitatea. Pent~
a intelege de ce este util ca B sa-~i includa, de asemenea, vecinii, sll ne reamintim ca A trebUle
sa-~i aleaga adresa MAC diferita de cele ale nodurilor Y ~i Z.
. .
.
Intervalul de timp in care nodul A asculta mesajele INFO este limita}. La termmarea
timpului, nodul A iOji cunoa.,te toata vecinatatea de un salt ~i de doua salturi. In acest moment
pot sa apara doua cazuri:
Daca toti vecinii de un salt ai lui A au adrese diferite nu existll niciun co~flict ~i A poate
alege 0 adresa astfel incat sa fie unica in interiorul vecinatatii de doua saltun.
Daca exista un conflict intre A Oji vecinii de un salt, nodul A emite un mesaj CONFLICT,
preciziind adresa in conflict. Receptionarea acestui mesaj de catre nodurile aflate in
conflict declan~eaza 0 noua runda de selectie a adresei.
7.4.2 Selectarea 'li reprezentarea adreselor
Atunci cand nodul A a executat cu succes algoritmul de atribuire, el i~i poate alege
propria adresa. In locul alegerii un~i adrese aleatoare, A selecteaza adr~sa cea mai mi~a
posibil care nu genereaza conflicte. Intr-un anumit sens, selectarea adresel est~ greedy. ~n~
aceasta abordare, sunt preferate adresele mai mici, care apar mai des in retea. In consecmtii,
adresele mai mici au frecvente relative mai mari ~i avem 0 distributie neuniforrnii a adreselor.
Schurgers ~i alt ii [734] investigheaza distributia adres~lor obtinu~a printr-o s~he~ de aloc~~
greedy pentru cazul distributiei uniforme a nodurilor, cu dIverse densltatl de nodun.
4 Daca intarzierile mesajelor INFO ale vecinilor sunt a1eatoare. atunci num4ru1 de coliziuni este redus. .

5 Tehnic. 0 astfel de configurare corespunde unui proces Poisson cu valori izolate. care este explicat pe scurt In
paragraful 13.2.3.

.!.A~tr~ib~u~ir~ea~n~u~m~e~lo~r.J~1!.i~ad~r~e~sar~~

-=.20=2=-

Densitatea nodurilor este definita in [7341 ca numar a~teptat de vecini ai unui nod. S-a
constatat ca distributia adreselor este convergenta catre 0 distributie uniforma dad\ densitatea
cre~te. Pe de alta parte, pentru densitati mic~ distributia are ponderi insemnate la adrese mici,
Acest aspect este ilustrat in fig. 7.5.

Frecventa selectare adresa


0.06

..........
...............

Frecventa

0.2

r------,-----,,....----,---,----r~

0.04
-lambda:4
. 1 5 1 + - - I - - - - H -lambda: 6
-lambda: 10
-lambda: 15
-lambda:30
o 1 ~~-r---+-===+===F=-----r_-~

203

Atribuirea distribuita a adreselor unice local

0.02

H.....

bits

~' .. ~

Cea mai rrvca pII"'"

_Bazat pe 90"'"

..

6 bits

I\:

0.05 l---1r~~--+-----r--+--+---H

o 0:---:~. .~~....~~-..4~0~-~50~

60~

Adresa

Figura 7.5 Frecventele relative ale adreselor MAC in cazu! unui algoritm greedy, pentru densiUlp
diferite A [734]. Reprodusa cu permisiunea ACM

Astfel de atribuiri nesimetrice ~i neuniforme de adrese sunt utile din urmatorul motiv.
Num1iru1 mediu minim de biti necesar pentru a descrie rezultatul unui experiment aleator cu
domeniu fmit ~i discret este dat prin entropia H(X) a variabilei aleatoare de baza X [27, 180].
Distributia uniforma intr-un domeniu dat are entropie maxima ~i astfel necesita, in medie, cel
mai mare numar de biti, in comparatie cu alte distributii mai putin echilibrate. 0 schema de
codare optimala pentru variabile aleatoare discrete este schema de codare Huffman,
necesitand ca numiirul mediu de biti sa fie la mai putin de un bit in apropierea entropiei H(X).
Daca putem determina frecventele relative/distributia de adrese a adreselor MAC intro schema de alocare greedy, algoritmul Huffman da un tabel de cod optim pentru alocare de
cuvinte de cod de lungime variabila pentru adresele MAC. Tabelul de cod este distribuit
anticipat nodurilor-senzor. Nodul include in pachet cuvintele de cod in locul adreselor reale,
6
salvand in medie un numar de biti. Pentru a implementa algoritmul receptorul trebuie sa
depuna un efort suplimentar pentru a analiza semantic adresele de lungime variabila ~i pentru
a giisi campurile ramase in pachet. Din fericire, codurile Huffman sunt coduri lara prefix care
pot fi decodate u~r.
Dupa ce a fost construit tabelul de cod, este posibila 0 u~oara modificare, ilustrata in
fig. 7.6. Se presupune cli un nod alodi 0 adresa, iar cuvantul de cod pentru cea mai micA
adresa posibila are 0 latime de m bip. Tabelul de cod poate contine mai multe cuvinte de cod
(sa zicem M) de ace~i liitime ~i in locul unei simple alegeri a celei mai mici adrese este ales
la intamplare unul dintre cele M cuvinte de cod, de latime m. Frecventele relative
corespunzatoare ale adreselor sunt prezentate in fig. 7.6. Alegerea pe baza de clase reduce
probabilitatea de coliziune a adreselor ~i, in acest fel, scade numiirul de mesaje CONFLICT
[734].
6

Ce se inlllmpll! dad! distribufia reall! de adrese difer! de cea presupusl!? Pierderea ~eplatA a perfonnanleJor de codare
este datA de entropia relatiw sau distanta Kullback-Leibler dintre distribufiile presupusl! ~ reall! [180, cap.2).

10

\-\

pitS

15

20

its

25

30

Adresa
Figura 7.6 Cea mai mica adresl1 atribuitl1 prima in cazul atribuirii bazate pe domeniu a adreselor
MAC, folosind un algoritm greedy modificat [739]. Reprodusl1 cu permisiunea IEEE

Un studiu de evaluare a performantelor acestei scheme este prezentat in lucrarea [739].


Structura hardware presupusa pentru nod contine un transceiver RF Monolithics, care
lucreaza la 2,4 kb/s ~i un procesor StrongARM la 150 MHz. N = 500 noduri sunt plasate
uniform pe 0 suprafatli dreptunghiulara, cu 0 densitate de noduri A. 10 vecini in medie per
nod. Despre efortul suplimentar pentru decodarea adreselor de lungime variabila se presupune
ea necesita in medie 50 de instructiuni de procesor. Solutia ,,Energy-wise", care transmite un
singur bit, necesita aproximativ 120 de instructiuni. Schema cu lungime variabila este
eomparata cu alte doua scheme. Prima dintre ele folose~te adrese unice in retea, atribuite
dinainte, cu reprezentarea adresei avand 0 lungime fIxa, minima. A doua schema (schema cu
lungime fIXa) folose~te acela~i protocol de alocare a adreselor ca ~i schema cu lungime
variabilii, dar reprezinta adresele cu un numiir fIX de biti, ~i anume cu numiirul minim de biti
necesar pentru reprezentarea celei mai mari adrese intalnite in retea. Rezultatele studiului,
prezentate in fIg. 7.7, sunt:
Pentru aceea~i dimensiune N a retelei, schema de codare cu lungime variabila (linie
continua) are cea mai mica dimensiune medie a adresei, de obicei cu 1 bit mai buna decat
schema cu lungime flXa (linie intrerupta). Pentru comparatie, curba de culoare gri deschis
indica numiirul necesar de biti pentru adrese unice in retea.
Dimensiunea medie a adresei pentru schemeIe cu lungime variabila ~i cu lungime fixa
tinde sa se satureze la 0 valoare fIXa, pe miisura ce dimensiunea N a retelei cre~te; prin
urmare, dimensiunea medie a adresei este puternic influentata de densitatea de noduri ~i
este aproape independentii de numiirul real de noduri. Doar pentru mai putine noduri
efectele de granitli joaca un ro!. Acest lucru nu este adevarat pentru adresele unice in retea,
a caror reprezentare cre~te logaritmic cu numlirul de noduri.
Energia economisita prin adresarea cu mai putini biti, folosind schema cu lungime
variabiliillungime flXli merita deja dupa putine zeci de pachete de date ~i amortizeaza
efortul suplimentar introdus prin protocolul de atribuire adrese (pachetele HELLO, INFO,

204

Atribuirea numelor ~i adresarea

CONFLICT). Punctul de referint! pentru aceasta afrrrnatie este 0 versiune in care adres;
sunt atribuite aprioric ~i se folose~te un camp de adrese de 14 biti. Momentul exact in care
schema cu lungime variabiHVlungime fixli se amortizeazli depinde de densitatea de noduri.
D,mensiune medie edrese (bit)

A 5
6

.J. ~~
..

......

10'

.--

1\
t--"

~~
e--

....

--

5.l1.=
-t
_..\ -..
1.=

~.

_..
.- .- .

1.=20

....

1.= 15

I.

"'

~!-

103

= 10

1.=5

10"

Dimensiune retee N

~igu~a 7.7 Dim~nsiu~~ medie. a adresei funcfie de numaml de noduri din retea pentru densitllp
dlfente de nodun A (Imide contmue reprezintll schema cu lungime variabilll, iar liniile intrerupte
schema eu lungime fIxll) [739]. Reprodusll cu permisiunea IEEE
?imensiune~ medie a adresei, datll de schema bazatll pe cuvinte de cod, depinde de
modul m care densltatea realll (locala) de noduri se "potrive~te" cu densitatea pentru care a
fost calculat ta~lul de cod. Un avantaj general al adreselor cu lungime variabilll fatll de
adresele cu lunglDle flXa este flexibilitatea marita in raport cu dimensiunea sau densitatea
retelei, deo.arece cuvintele de co~ cu lungime variabila pot deveni oricat de lungi, in timp ce
pentru cuvmtele de cod cu lunglDle flXa numiirul de vecini diferiti de un salt sau de doui
salturi este limitat natural.

7.4.3 AIte scheme


o schemi care este similari, in principiu, cu schema bazatll pe cuvinte de cod, dar
.
atribuie adrese legaturilor ~i nu nodurilor este prezentata in lucrarea [454].
Am argumentat ca atribuirea centralizati a adreselor este rea. Un compromis intre
sc~e~e cu atribuire pur centralizati ~i scheme cu atribuire pur distribuita sunt schemele de
a~bu~e care_ folose~ 0 abordare cu clustere, in care un lider de cluster este responsabil cu
atnb~rrea lara confllcte a adreselor membrilor clusterului propriu. 0 astfel de schema este
descnsli in lucrarea [76] in contextul unei LAN celulare wireless. in acest caz atribuirea
adreselor se face in doi pa~i. Mai intai, statiilor de bazli Ie sunt atribuite adrese care sunt
unice local (in raport cu statiile de bazii vecine). in al doilea pas, nodurile mobile solicitl
statiei de baza, la care sunt conectate la momentul respectiv, adrese de lungime flXll. Aceste
adrese sunt unice raportat la statia de bazli curentli.

7.S Adresarea bazata pe conpnut ~i adresarea geografica


.. Retel~~e traditional~ fIXe ~i ad-hoc oferli servicii ~i protocoale care permit unui numlir
de utillZaton md~pe~dentl sa schimbe date intre ei ~i cu restul lumii. Pe de alti parte, in
retel~le de senzon wrreless nodurile interactioneazii cu mediul fizic ~i colaboreaza, adicli nu
sunt mdependente unele de altele. Un utilizator al unei retele de senzori wireless dore~te sa

Adresarea bazatll pe continut

~i

adresarea geogratica

205

afle lucruri despre mediul fizic cu care interactioneaza reteaua, rara ca de obicei, sli-i pese de
nodurile-senzor individuale. Ca un exemplu, un utilizator cere ,,da-mi temperatura medie din
camera C-13 din cladirea HPI", in locul ,,dli-mi valorile de temperatura mlisurate de nodurilesenzor 13,47,225, 14592 ~i 14593 ~i dli-mi ~i valoarea medie". Este de preferat ca utilizatorii
sa poata apela datele de care sunt interesati ~i nu nodurile care Ie produc.
In retelele traditionale bazate pe IP aceasta cerintll corespunde introducerii unui sistem
de atribuire de nume pe nivelul superior al adreselor IP ~i introducerii unor servicii de legare,
~ cum este DNS sau alte servicii de organizare, care sa fumizeze 0 corespondent! intre
nume (cu semnificatie pentru utilizator) ~i adresele IP (cu semnificatie pentru protocolul de
rutare). In retelele de senzori aceste niveluri de redirectare pot fi, totu~i, eliminate, iar
atributele specificate de utilizator pot fi folosite direct la gllsirea nodurilor sau a grupurilor de
noduri. Ideea este numitli adesea adresare centrata pe date (paragraful 3.3.4). 0 astfel de
abordare care pennite datelor aplicatiei sll aiba semnificatie pentru protocoalele de operare in
retea (in special rutare) este ~i ea un factor cheie pentru tehnicile de prelucrare in retea.
Adresarea geograficli poate fi privitli ca un caz special de adresare bazata pe continut.
In acest caz unele dintre atributele specificate de utilizator se refera la coordonate spatiale.
Adresarea geograficll presupune ca fiecare nod ~i cunoa~te propria localizare raportatli la un
sistem de coordonate acceptate. Astfel, tehnicile de localizare (cap. 9) sunt esentiale pentru
lucrul cu adrese geografice. Pe de altll parte, adresele geografice pot ajuta la rutare (paragraful
11.5). De exemplu, in cazul protocolului cu difuzie orientatli [378], informatia de localizare
poate ajuta ca pasul inundarelpropagare a interesului sa fie directional, reducand astfel
semnificativ numlirul de pachete-interes.
Atat adresarea bazatll pe continut, cat ~i cea geografica, nu sunt inlocuitori pentru
protocoalele MAC, dar pot fi folosite, de exemplu, pe nivelul retea pentru a ajuta la luarea
deciziilor de rutare.
7.5.1 Adresare bazati pe conpnut
Mai multe sisteme de atribuire de nume bazate pe continut sau pe atribute au apiirut in
literaturll; unele exemple se giisesc in lucrlirile [10, 342]. Inainte de a trece la 0 discutie rnai
generalli, prezentllm un exemplu de schemli de atribuire nume, dezvoltatli in contextul
retelelor de senzori wireless.

Exemplul 7.2 (Mecanism de atribuire de nume de Divel jos [342])


aceastll abordare, adresarea bazatli pe continut este integratli cu rutarea de tip difuzie
orientata. Pe scurt, in cazul difuziei orientate, un nod destinatie genereazli un mesaj cu
informatia de interes, preciziind un set de atribute care sa descrie datele dorite. Mesajul este
impr~tiat in retea. Nodurile ale caror senzori pot produce datele care se potrivesc inforrnatiei
de interes se numesc noduri sursli. Un pachet generat de un nod sursli calatore~te, cu ajutorul
nodurilor interrnediare, clitre destinatie. Un nod intermediar memoreazll inforrnatia de interes
impreunli cu posibilii vecini din amonte (sau grup de vecini) in memoria cache pentru
inforrnatia de interes. La receptionarea unui pachet de date, nodul intermediar cauta in cacheul propriu 0 informatie de interes care sll se potriveasca datelor ~i retransmite pachetul de date
nodului asociat din amonte. Difuzia orientata este descrisa mai detaliat in cap. 12.
Ambele pachete, de date ~i cel cu inforrnatia de interes, sunt reprezentate ca seturi de atribute
ale valorilor de lucru (AVO = Attribute Value Operation). Setul de atribute este predefmit ~i
fiecare atribut are 0 cheie unicli bine cunoscuta ca ~i 0 interpretare a tipului de date pentru
valoarea respectiva 7 Diferiti operatori ~i semnificatiile lor sunt prezentati in tabelul 7.1.

in

1 Pentnl relelele de senzori, reprezentarea tuturor componentelor seturilor AVO ar trebui sa fie cat de scurta se peate pentnl
a reduce numllrul de bili necesari.

206

Atribuirea numelor ~i adresarea

Operatorul IS precizeaza ca atributul respectiv are efectiv valoarea indicata ~i este, de obi;:enerat de s~sa. de date.;. toti ~eilalti operatori se numesc operatori formali ~i sunt fOlos~
pentru a precIZa mformatlile de mteres cu care se compara valorile reale generate de sursa.
a U
Tbel171S
et de ooeraton. [3.42J
Nume operator Semnificatie
EQ
Valabil dadi valoarea reala este egalli cu valoare
NE
Valabil daca valoarea realli nu este egalli cu valoare
LT
Valabil dacli valoarea realli este mai micli decat valoare
GT
Valabil daca valoarea reala este mai mare decat valoare
LE
Valabil dacli valoarea realii este mai mica sau egala cu valoare
GE
Valabil dacli valoarea reala este mai mare sau egala cu valoare
EQ_ANY
Valabil
oricum, valoare este tarli sens
IS
Precizeaza atributul literal

~o?urile intermediare~ folosesc 0 operatie numitli potrivire intr-un singur sens (prezentatli in
hstmgul 7.1 sub forma de ~seudocAod)p~n~. a decide cu ce informatie de interes se potrive~te
~n pach~t de date receptiona~. In pnnclplU, pentru 0 informatie de interes datA, noduI
mter~edl~ parcurge toate atnbutele formale proprii ~i verifica dacli (i) pachetul de date
contm~ atnbutul corespunzlitor ~i (ii) valoarea realii vehiculata de atributul pachetului de date
se potnve~te cu operatorul formal din informatia de interes.
Listing 7.1 Algoritm de potrivire intr-un singur sens
parameters: attribute sets A and B
A corresponds to the interest,

B to the data

message

foreach attribute a in A where a.op is formal


matched = false
foreach attribute b in B where
a.key == b.key and b.op is actual
if b.val satisfies condition
expressed by a.key and a.val then (
matched = true
)
if

(not matched)
return false

return true;

then

AdreSarea bazata pe continut ~i adresarea geogratica

207

raporta despre eveniment la fiecarc 0,05 s, pe 0 perioadli de 10 s. Atributul final class exprimli
faptul cli vectorul prezent AVO este 0 informatie de interes ~i nu un mesaj de date.
Listingul7.2 Exemplu de mesaj care exprimA interesul
--~type.temperature ,EQ>
~threshold - from - below, 20, IS>
~x-coordinate,20,LE>
~x-coordinate,O,GE>
~y-coordinate,20,LE>
~y-coordinate ,O,GE>
~interval

,0.05, IS>

~duration,lO,IS>

<class, interest, IS>

Si

presupunem ca avem diferite tipuri de senzori, inclusiv senzori de temperatura. Fiecare


senzor are un set de vectori AVO care il descriu; descrierea pe care 0 pune la dispozitie un
senzor de temperatura ar putea arata ca cea din listingul 7.3. Dacii mesajul cu informatia de
interes din listingul 7.2 ajunge la senzorul de temperatura, verificarea intr-un singur sens va
seoate in evidenta faptul ca descrierea senzorului se potrive~te cu atributele din informatia de
interes, In consecintli, senzorul (mai exact: toti senzorii care se potrivesc cu informatia de
interes ~i care doresc intr-adevlir sa participe la actiune) incepe sa observe mediul in care se
afla ~i sli genereze mesaje de date atunci cand evenimentul de interes apare efectiv. Exemplul
unui astfel de mesaj de date este prezentat in listingul 7.4. A~a cum am explicat mai sus,
senzorii care nu se potrivesc memoreazii informatia de interes in memoria cache proprie,
dedicata informatiilor de interes.
Trebuie mentionat ca atributele din setul folosit in listinguri sunt realmente doar exemple; in
general, atributele ~i valorile lor depind de aplicatie.
Listingul 7.3 Exemplu de senzor de temperatura
type. temperature, IS>
<x-coordinate, 10. IS>
<y- coordinate. 10, IS>
~

Listingul7.4 Exemplu de mesaj de date


<type,temperature,IS>
<x-coordinate,lO,IS>
<y-coordinate ,10. IS>
< temperature, 20.01, IS>
<class, data, IS>

II matching successful!

Sa privim un exemplu. Se. p:es~pune ca utilizatorul de la nodul destinatie dore~te sa ~tie cand
te~peratura de pe 0 anuffilta arle geografica depa~e~te un anumit prag. El combinii mai multe
a~bute intr-un me~aj c~ ~formatie de ~teres prezentat in listingul 7.2. In acest exemplu,
a~~utul typ.e preclzeaza tlpul de senzon clitre care este directionatli informatia de interes
(alcl:. senzon _temperat~re~. Urmiitorul atribut threshold-from-below precizeaza ca destinatia
est~ mteresata de cazur~e m care pragul de 20C este dep~it dinspre temperaturi inferioare.
Ana .aflatli s~b observatle este un plitrat cu doua colturi date de (0, 0) ~i (20, 20) (exprimate in
mem). Daca temperatura dep~~te acest PI:llg, un senzor care detecteaza acest lucru va

o caracteristica importanta a oriciirui sistem de atribuire de nume este expresivitatea.


Notiunea este dificil de definit; ea include atat 0 masurli a numlirului de lucruri clirora Ie pot fi
efectiv atribuite nume de catre sistemul de atribuire a numelor, cat ~i efortul necesar pentru a
reprezenta/a nota numele. 8 A doua caracteristica importanta este efortul de prelucrare necesar
pentru a verifica dacli 0 entitate (in exemplul precedent: pachetul de date cu atributele lui
reale) se potrive~te cu un nume (aici: informatia de interes). Privind exemplul se poate vedea
8 Exemplu: limbajul de programare Smalltalk are acelell:ii capacitl1\i de prelucrare ca ~i 0 mll:iinll Turing, dar programele
Smalltalk sunt mai ~or de scris ~i de citit de clItre oameni. Astfel, un program Smallta!k, dezvoltat intr-un interval de timp
T, are, de obicei, 0 funcponalitate mai complex! dedit 0 mll:iirUI Turing, dezvoltatlltot intr-un interval T. Plin wmare, yom
c1asifica Smalltalk drept un limbaj mai expresiv.

208

Atrihuirea numelor ~i adresarea

ca (i) atributele sunt simplu de evaluat ~i (ii) procedura de potrivire intr-un singur sens
permite doar un mod de combinare a atributelor - toate atributele candidatului trebuie sa Se
. potriveasdi simultan, corespunzand unui AND logic intre ele. Prin limitarea la AND a
combinarii atributelor, vor fi necesare eel mult atatea verificliri cate atribute formale existi,
Acceptarea functiilor booleene generale pentru comparatia cate unui singur atribut ar putea
necesita semnificativ mai mult limp de prelucrare.
Sistemul de atribuire a numelor elaborat de Heidemann ~i altii [342] a fost
implementat (impreuna cu difuzia orientata) ~i vor fi discutate doua exemple ale unor aplicatii
specifice: agregarea in retea ~i posibilitatea de a specifica solicitliri cu clauze incluse (nested
queries). Solicitlirile cu clauze incluse reprezinta un mod specific de a detecta evenimente
compuse. Intr-un eveniment compus, aparitia unui eveniment declan~eaza interesul pentru un
alt eveniment. Problema cheie a acestor experimente este aceea ca prin folosirea sistemului de
atribuire a numelor bazate pe continut ~i prin desfli~urarea in retea a a~ numitelor filtre, care
pot prelucra datele care au nume, un volum important de prelucrare poate fi transferat in retea,
aproape de sursele evenimentului. Agregarea ~i prelucrarea localli pot economisi latime
semnificativa de banda.
Un exemplu in care abordarea atribuirii de nume datelor este investigat in privinta
unor posibile economii de energie este prezentat in [453]. Protoeolul SPIN introduce notiunea
metadata, adica 0 descriere a datelor pe care Ie poate produce un nod. Metadata este
presupusli a fi mai scurta decat datele efective. Un nod sursa, care produce date, impr~tie in
retea un anunt care contine metadata. Alte noduri, interesate de datele anuntate, trirnit inapoi 0
cerere de pachet. La receptionarea cererii, nodul sursa trimite pachetul complet de date.
In mod evident, exista scheme de atribuire de nume mult mai complexe ~i protocoale
de deciziellegare care Ie insotesc ~i care permit cre~terea complexitatii. Carzaniga ~i Wolf
[123] integreaza adresarea bazata pe continut cu middleware publicarelabonare pentru retele
wireless bazate pe IP ~i pentru retele ad-hoc, flira sa precizeze 0 anumita schema de atribuire a
numelor. In lucrarea [426] 0 retea de senzori este gandita ca plistrand un singur document
XML partajat, iar fiecare nod este responsabil pentru producerea unor plirti ale documentului.
In consecintli, entitatile de date corespund elementelor XML ~i sunt adresate ca atare.
Sistemele de atribuire de nume ~i protocoalele de cautare-identificare joaca un rol
important ~i in descoperirea serviciilor (vezi, de exemplu, sistemul de atribuire de nume
premeditat [10]), in retelele cu parteneri egali cu partajare de fi~iere (de exemplu, retelele cu
continut adresabil [686]), in sistemul de organizare X.500. Oricum, aceste sisteme nu sunt
direct aplicabile retelelor de senzori din cauza arhitecturii lor diferite ~i a seturilor de cerinte.
Eficienta energeticli nu a jucat niciun rol in proiectarea acestor sisteme.
7.5.2 Adresarea geograficii
Pentru utilizatori este adesea convenabil sa-~i exprime cererile adresate unei retele de
senzori nu doar in termenii tipului ~i a modalitatii de receptie a datelor, ci ~i prin regiunea sau
locatia din care provin datele. Folosind aceea~i justificare, ca ~i in cazul adreselor bazate pe
continut, utilizatorii nu doresc sa precizeze separat fiecare nod care apartine regiunii de
interes, ci prefera sa precizeze 0 regiune ~i sa lase reteaua sa calculeze ce senzori sunt inclu~i.
Mai mult, daca locatia unui nod-senzor este cunoscuta, pot fi aplicate scheme de rutare
geografica, care vor fi discutate in paragraful 11.5. Exista multe moduri diferite de a preciza 0
regiune, de exemplu [589]:
Specificarea unui singur punct
Specificarea unui cere sau a unei sfere, prin precizarea centrului ~i a razei
Specificarea unui dreptunghi sau a unui paralelipiped prin precizarea a doua sau trei colturi

209
Rezumat
specificarea ~n~i poligon (bidimensional) sau a unui poliedru (tridimensional) prin
precizarea unel hste de puncte.

Adres area geografica [589] cere ea un senzor sa poata ve~ca daca ~zitia lui ~e afta intr-o
. data. Acest test poate fi complicat daca sunt uuhzate pohgoanelpohedre pentru
ane
ifilcarea regiunii de interes. Un astfel de test de apartenentli a unui punct la suprafata unui
spec
1
.
poligo n este 0 sarcina standard m geometne. FolosJrea unor forme m~l c~mp exe are ~~
dezavantajul ea pentru spccificarea lor sunt necesare mai multe puncte ~I, prm urmare, mal
multi biti de date.
A "

7.6 Rezumat
In orice retea, inclusiv in retelele de senzori, exista niveluri diferite pentru adrese ~i
ume de exemplu adresele MAC ~i adresele nivelului retea. Adresele MAC sunt utilizate
nen~ a face diferenta intre vecinii imediati, iar adresele nivelului retea sunt folosite pentru
fdentificarea nodurilor (grupurilor de noduri) intr-o retea mult.i-salt. 0 prima p.reocupar~
legata de atribuirea numelor ~i de adresare in retelele de. senzon es~e.e~ortul suphmentar .~I
consumul de energie determinate de aceste scheme. Energla poate fi nSlpna, .de .e~emp~u., prm
folosirea unor reprezentliri ineficiente ale adreselor, prin efectuarea unor atnbulfl costlSltoar~
de adrese ~i prin executarea unor protocoale de anulare a alociirii, sau prin nevoia de mal
multe protocoale de legare/adresare.
La eel mai jos nivel se afta adresele MAC, care in protocoalele MAC bazate pe
competitie sunt indispensabile pentru realizarea unor economii de energie prin evitarea supra~
ascultarii. Daca protocolul MAC 0 cere, ele trebuie sa fie prezente ~ ~oate pac~etele. de da~e ~l
pot induce un efort suplimentar semnificativ, mai ales daca datel~ utlhzatorulUl au dlffienslUne
redusa. Diferit fatli de protocoalele MAC bazate pe planificare, adresele MAC sunt
intotdeauna necesare in protocoalele MAC bazate pe competitie, deoarece pentru un pachet
transmis pot exista mai multi receptori. Intre cerintele stricte de unicitate ~~ dimensiunea
adresei exista, in acest caz, un compromis general. Pe de alta parte, adresele UnIce local (care
sunt suficiente pentru nivelul MAC) necesita un protocol de atribuire a adreselor. Oricum,
daca majoritatea nodurilor-senzor sunt stationare, economiile realizate p~in. reprezentarea
eficienta a adreselor unice local apar repede. Executarea protocoalelor de atnbuJre a adreselor
pentru cerinte de unicitate mai stricte decat unicitatea locala (sa zicem unicitate in rete a)
devine repede nepractica in retelele de senzori wireless deoar~e trebuie rezolv~ta 0 p~blema
de consens distribuit, care determina inevitabil un efort suplimentar substantial. Mal mult,
dimensiunea reprezentarii adresei pentru adresele unice local depinde numai de densitatea
retelei, lara sa depinda de numlirul absolut de noduri din retea. Acest lucru nu se intampla in
cazul adreselor unice in retea.
Adresele unice in retea sau unice global sunt cerute de protocoalele traditionale de
rotare pentru a indica ~i gasi nodurile individuale. Oricum, in retelele de ~enzori. ~~~less
adresarea bazata pe continut reprezintii 0 altemativa atractiva. Un aspect chele al utilitatlll.or
este integrarea adreselor bazate pe continut cu rutarea ~i cu abilitatea lor de a perrmte
prelucrarea in retea.

Capitolnl8
Sincronizarea in timp
Obiectivele capitolului
Timpul reprezinta un aspect important pentru multe aplicatii ~i protocoale intalnite in
retelele de senzori wireless. Nodurile pot masura timpul folosind ceasuri locale, pilotate de
oscilatoare. Din cauza modului aleator in care se modificii abaterile de fazii ~i derivele
oscilatoarelor, valoarea localii a timpului nodurilor ar putea sii difere (ele pierd sincronizarea)
daca nu se apeleaza la corectii.
Problema sincroniziirii in timp este 0 problema standard pentru sistemele distribuite.
In retelele de senzori wireless trebuie avute in vedere ~i restrictii suplimentare, de exemplu,
consumul de energie al algoritmilor, posibilitatea existentei unui numiir mare de noduri care
sa fie sincronizate ~i cerintele variabile de precizie.
CapitoluI prezintii 0 introducere in problematica generalii a sincroniziirii in timp ~i
pune in discutie specificul problemei pentru cazul retelelor de senzori wireless. In acest sens,
unele dintre protocoalele propuse pentru retelele de senzori sunt prezentate mai detaliat.
Continutul capitolului
8.1 Introducere in problematica sincroniziirii in timp
8.2 Protocoale bazate pe sincronizarea transmitator/receptor
8.3 Protocoale bazate pe sincronizarea receptor/receptor
8.4 De citit in continuare

211
217
228
237

8.1 Introducere in problematica sincronizirii in timp


In acest paragraf explicam de ce este necesarii sincronizarea in timp ~i care sunt
problemele ~i prezentiim 0 listii de caracteristici pe care Ie pot avea diferiti algoritrni de
sincronizare in timp. Discutiim, de asemenea, provociirile particulare ~i constriingerile
algoritrnilor de sincronizare in timp pentru cazul retelelor de senzori wireless [238, 239].
8.1.1 Nevoia de sincronizare in timp in retelele de senzori wireless
Timpul joacii un rol important in functionarea sistemelor distribuite, in general, ~i in
cea a retelelor de senzori wireless in particular, pentru ca se presupune ca acestea observii
fenomenele fizice ~i interactioneaza cu ele.
Un exemplu simplu va ilustra necesitatea unei informatii precise despre timpul in care
se intiimpla lucruri (fig. 8.1). Un front de undii acustica, generat de 0 sursii de sunete aflatii la
mare distantii, love~te 0 retea de senzori acustici, unghiul de incidentli fiind cel ce trebuie
estimat. Fiecare dintre senzori i~i cuno~te pozitia exactii ~i inregistreazii evenimentul generat
de sosirea sunetului. In configuratia particularii prezentata in figura, unghiul () poate fi
deterrninat atunci cand se cunosc lungimile d ~i x, folosind relatia trigonometricii x = d .
sin () ~i in consecintii () = arcsin ~.l Distanta d dintre senzori poate fi dedusii din pozitiile
I

Pentru ca exemplul sll fie simplu presupunem ell alIi senzon furnizeazll informapa necesaIil pentru a face diferenla lntre
doull unghiuri 8 ~i 2lt - 8.

212

Sincronizarea in timJL

s~nzori1or, iar distanta x p~ate fi dedusa din d~ferenta de timp .1 t dintre citirile senzorilor i
.vlteza cunoscutli a sunetulul c :::: 330 mis, folosmd x = C .1 t . Dadi presupunem ca d = 1m ~i
!l.t = O.ools. rwezult~ (J:::: 0.336 [radianJ. Daca ceasurile senzorilor au 0 precizie de doar 500 I1s.
diferenta reala de tImp poate fi In gama 500 !1s paoa la 1500 !1s, ~i astfel, estimatia pentru (J
poate varia Intre (J:::: 0, 166 ~i (J :::: 0,518. Prin urmare, 0 eroare aparent micli in sincronizarea in
timp poate conduce la estirnliri alterate semnificativ.

IntrOducere in prohlematica sincronizarii in timp

213

nUdliiriitor care este incrementat prin slruclura hardware, dupa un anumit numar de impulsuri
ale oscilatorului. Programele (software) au acces doar la valoarea din acest numarlitor. iar
intervalul de timp dintre doua incrementliri succesive determina rezoIutia de timp:
evenimentele care se Intamplli intre doua incrementliri nu par fi diferentiate din punct de
vedere al momentului aparitiei.
Valoarea ceasului hardware aI nodului i.la momentul de timp t, poate fi reprezentatli
ca Hi(t). Ea poate fi acceptata ca 0 abstractizare a continutului numliratorului, care fumizeazli
o valoare de timp mereu crescatoare. 0 abordare ob~nuita pentru calcularea valorii unui ceas
software este aplicarea unei transformari afme ceasului hardware: 3

'('

f--clFigura 8.1 Determinarea unghiului de sasire al unui eveniment sonar aflat la distantA de a retea de
senzori acustici
Existli cel putin doua moduri de a obtine 0 estirnare mai exacta. Prirnul (cel asupra
caruia ne concentram in acest capitol) este rnentinerea ceasurilor senzorilor dit se poate de
precis sincronizate. folosind algoritmi de sincronizare In timp. AI doilea mod este dat de
combinarea citirilor de la mai multi senzori ~i medierea erorilor de estimare. Exista multe alte
aplicatii care necesita 0 sincronizare precisa In timp, de exemplu, asigurarea selectivitatli
spatiale (formarea spoturilor) [237, 856. 907].
Oricum, nu doar aplicatiile WSN. ci ~i multe dintre protocoalele de retea folosite In
retelele de senzori au nevoie de valori precise de timp. Principalele exemple sunt protocoalele
MAC hazate pe TDMA sau protocoalele MAC cu activare coordonatli, ~a cum este cel
folosit de st~dardul IEEE 802.15.4 WPAN [468]. Nodurile senzor care executli un protocol
TD~ t:ebUie s~ accepte limitele sloturilor de timp, altfel transmisiile lor se pot suprapune ~i
pot mtra m conflict.
Este important pe precizat ca timpul declarat In retelele de senzori trebuie sa concorde
cu timpul fiz~c. adica doua nod~ri-senzor trebuie sa interpreteze la fel durata de 1 s ~i, In plus,
secunda unul nod-senzor trebUie sa fie cat se poate de apropiata de 1 s de timp real sau de
t~p unive~sal acceptat ~UTC = Coordinated Universal Time).2 Timpul fizic se deosebe~te de
tImpul logic. care perIDIte ordonarea In tirnp a evenimentelor Intr-un sistem distribuit [464.
526J, dar nu este neaparat corespondentul timpului real.
Multi algo~it~ de sincronizare in timp au aparut de-a lungul timpului; prezentan
generale ale algontmilor dezvoltati pentru sistemele distribuite clasice se glisesc in lucrarile
[24, 179.677]. Vom limita discutia la algoritmii relevanti pentru retelele de senzori wireless,
adicli algoritmi care tin cont de consumul de energie ~i care pot functiona in retele marL

l se nume~te depIasarea fazei. iar (Jt se nume~te coeficient de deriva. Se ~tie cli, de cele
mai multe ori, nu este posibil ~i nici de dorit influentarea oscilatorului sau a numliratorului ~i
de aceea pentru ajustarea ceasuIui se pot modifica coeficientii (Jl ~i i' Acum putem defini
notiunea de precizie a ceasurilor dintr-o retea, pentru care deosebim doua cazuri:
Sincronizare enema - Se spune ca nodurile I. 2..... n sunt precise (ca timp) la momentul t.
dadi In limita unei erori b
ILi(t) - tl < {)

este valabila pentru toate nodurile i E {1, 2, ... , n}.


Sincronizare intema - Se spune cli nodurile 1, 2, ..., n au
erori 0

acela~i

timp, dadi in limita unei

este valabila pentru toli i,j E {1, 2, ... , n}.


Pentru a realiza sincronizarea externli trebuie sa fie disponibila 0 sursa sigura pentru
tirnpul reaVtimpul UTC, de exemplu un receptor GPS [401]. In mod evident, daca nodurile 1,
2..... n sunt sincronizate extern in limita de eroare 0, ele vor fi sincronizate ~i intern in limita
de eroare 2 o.
Exista trei probleme:
Nodurile sunt pornite la rnomente de timp diferite ~i mai ales aleatoare ~i. prin urmare. tara
corectli, fazele lor initiale i sunt ~i ele aleatoare.
Oscilatoarele au, de cele mai multe ori, 0 u~oara deviatie initiala de la frecventele lor
nominale. numitli derivii ~i uneori abatere de propagare a ceasului. Aceasta abatere se
poate datora impuritatii cristalelor. dar oscilatoarele depind ~i de muIte conditii de mediu,
~a cum sunt presiunea. temperatura ~i altele, care Intr-o retea de senzori des~urata pot sli
difere semnificativ de specificatiile din laborator. Deriva ceasului este exprimatli adesea in
piirfi per milion (ppm =parts per million), care precizeaza numarul de oscilatii in plus sau
in minus pe care Ie face un oscilator In intervalul de timp necesar pentru un milion de
oscilatii la frecventa nominalli. In general. oscilatoarele mai ieftine. ~a cum sunt cele
utilizate la realizarea nodurilor-senzor ieftine, au derive mai mario care apar cu
probabilitate mai mare. Multe publicalii din domeniul retelelor de senzori wireless
considerli derive ale ceasurilar In gama 1 - 100 ppm [236, 839]. Pentru micro-senzorii
Berkeley foile de catalog precizeaza derive maxime de 40 ppm 0 deviatie de 1 ppm
Inseamna 0 abatere de 1 s la fiecare :::: 11,6 zile. in timp ce 0 deviatie de 100 ppm inseamna
3 AdoptAm eonvenlia de a serle valorlle reale de timp eu litere mici (de exemplu t, t1
mario ?entru simplitate, nu luAm in considerare de~rile numaratoruiui de ceas.

~i valorlle eeasurilor locale eu litere

214

Sincronizarea in timJL

o abatere de 1 s la fiecare :::: 2,78 ore.


Frecventa oscilatorului este variabila in timp. Exista variatii de durat~ scurt~, cauzate de
variatiile de temperatura, variatiile tensiunii de alimentare, variatia presiunea aerului ~i ~
mai departe, ca ~i variatii de dural~ lunga, cauzate de i'mblitrfinirea oscilatoarelor, vezi Vig
[843) ~i http://www.ieee-uffc.orglfcmain.asp?view-review pentru explicatii detaliate.
Presupunerea c~ frecventa oscilatorului este relativ stabila pe durate de timp cuprinse in
gama minutelor sau a zecilor de minute este corectii. Pe de altli parte, acesta inseamn~ ~i eli
algoritmii de sincronizare in timp trebuie sa faca resincronizare la fiecare cateva minute
pentru a putea urmiiri schimbiirile frecventelor.
Acesta i'nseamna ca ~i pentru doua noduri care au acela~i tip de oscilator ~i sunt pomite in
acel~i timp, avand ceasuri logice identice, diferenta ILt(t) - Lj(t)! poate deveni suficient de
mare odat~ cu trecerea timpului t. Prin urmare este necesar un protocol de sincronizare in
timp.
Cat de des trebuie executat un astfel de protocol de sincronizare in timp? Se presupune
ca un nod ~i ajusteaza doar propria deplasare de fm t ca rezultat al unei runde de
sincronizare. In cazul in care coeficientul derivei oscilatorului nodului este constant ~i are
valoarea (cunoscuta) x ppm ~i daca precizia dorit~ este ~ s, atunci dupa cel mult _6_6
X'10-

restrictia de eroare este dep~ita. Pentru x = 20 ppm ~i 0 precizie de 1 IDS resincronizarea este
necesara la fiecare 50 s. Scheme mai avansate incearca sa estimeze ~i sa corecteze nu doar
deplasarea de faza i' ci ~i coefieientul curent al derivei (J/o pentru a lungi intervalul dupa care
este necesar~ resincronizarea. Repetam cli sincronizarea efectuatli 0 singurli data este inutil~
intrucat coeficientul derivei este variabil in timp. Oricum, adesea este posibil sa se limiteze
coeficientul maxim al derivei, adica exista 0 valoare Pi > 0 ~ incat

(8.1)
~i

aceasta valoare poate fi

folosit~

pentru glisirea unei frecvente adecvate de resincronizare.

8.1.3 Proprietiple ~i structura a1goritmilor de sincronizare in timp


Protocoalele de sincronizare in timp pot fi clasificate in functie de urm~toarele criterii:
Timp fizic sau timp logic - In retelele de senzori wireless majoritatea aplicatiilor ~i
protocoalelor au nevoie de timpul fizic.
Sincronizare enema sau sincronizare interna ~ Algoritmii pot cere sau nu sineronizare
in timp cu scari de timp exteme, ~a ca UTe.
Algoritmi globali sau locali - Un algoritm global incearca sa tina sincronizate toate
nodurile unei retele (partitii) de senzori. Scopul algoritmilor locali este adesea limitat la 0
vecinlitate geografic~ interesat~ de un anumit eveniment. In algoritmii globali, prin urmare,
li se cere nodurilor sa r~mana sincronizate nu doar cu vecinii de un salt, ci ~i cu nodurile
aflate la distant!i (Ia mai multe salturi). Un algoritrn care fumizeazli sincronizare globalii,
fumizeaza ~i sincronizare localii.
Timp absolut sau timp relativ - Multe aplicatii, ~a cum este exemplul simplu prezentat
in paragraful 8.1.1, au nevoie doar de diferente precise de timp ~i ar fi suficient sa estimeze
doar deriva in locul deplasiirii de faz~. Oricum, sincronizarea absoluta este un caz general,
pentru ca include sincronizarea relativa ca un caz special.
Algoritmi bazap pe hardware sau pe software - Unii algoritmi necesita structuri
hardware dedicate, ~ cum sunt receptoarele GPS sau echipamentele dedicate de

IntrOducere in problemalica sineronizArii in timp

215

~omunicatie, in timp ce algoritmii bazati pe software folosesc mesaje simple de marcare a

timpului, vehiculale pe acele~i canale ca ~i pachete~e de dateAnormal~...


.
.
Sincronizare aprioricii sau declan~ti de evemment - In algontmll de smcromzare
apriorica, protoeolul de sincronizare !D t~p ~Ieazii tot timpul, chiar ~i. atunci can~ n~
existii niciun eveniment de observat. In smcromzarea declan~at~ de evemment (nUIIDta ~1
sincronizare post-facto [235]) procesul de sincronizare este declan~at de un eveniment
v

extern.
Limite deterministe sau stocastice ale preciziei - Unii algoritmi pot garanta (in anumite
conditii) limite superioare absolute pentru eroarea de sincronizare intre noduri sau in raport
cu timpul extern. Alti algoritmi pot oferi doar limite stocastice, in sensuI ca eroarea de
sincronizare este, cu 0 anumitii probabilitate, mai mica decat limita prescrisli.
Disciplina actualizirii ceasului local- Cum i~i va actualiza un nod parametrii t ~i (Jt ai
ceasului local? 0 cerintA intalnitli adesea este ca salturile inapoi in timp sunt de evitat,
4
adic~ pentru t < t' nu se va intampla ca Li(t) > Li(t') dupa 0 ajustare. 0 cerintA
suplimentar~ ar putea fi evitarea salturilor bru~te, adic~ diferenta Li(t') - Li(t) pentru
momentul t imediat inainte ~i pentru momentul t' imediat dupa ajustare trebuie sa fie mic~.
Cele mai importante metrici de performantA ale algoritmilor de sincronizare in timp sunt
urmiitoarele:
precizia - Pentru algoritmi determini~ti este interesant~ eroarea maxima de sincronizare
intre un nod ~i timpul real sau intre doua noduri; pentru algoritmii stocastici sunt relevante
eroarea medie, varianta erorii ~i anumite cuantile.
Costuri cu energia - Costurile cu energia ale unui protocol de sincronizare in timp depind
de mai multi factori: numiirul de pachete vehiculate intr-o runda a algoritmului, volumul de
calcul necesar pentru a prelucra pachetele ~i frecventa de resincronizare necesar~.
Cerinte de memorie - Pentru estimarea coeficientilor de deriv~ este necesara 0 istorie a
pachetelor de sincronizare in timp anterioare. In general, 0 istorie mai lunga permite
estimiiri mai precise, cu pretul cre~terii capaciUitii de memorare; vezi ~i paragraful 8.2.2.
Toleranta la defecte - Cat de bine se poate descurca alg~ritmul cu ?od~ def~.te, ~u
leg~turi de comunicatie predispuse la erori ~i variabile in tlffip, sau ch1ar ~l cu dlVlziirile
retelei? Poate algoritmul sa gestioneze mobilitatea?
Este utila descompunerea protocoalelor de sincronizare in timp pentru retelele de senzori
wireless in 4 blocuri functionale, dintre care primele trei sunt deja identificate in lucrarea [24]:
Blocul de detecpe al evenimentului resincronizare identifica momentele de timp in care
este declan~ata resincronizarea. In majoritatea protocoalelor resincroniziirile sunt
declan~ate periodic, cu 0 perioad~ care depinde de coeficientul maxim al derivei. Un singur
proces de resincronizare poarta numele de runda. Daca rundele s~ pot supr~pune J.n timp~
atunci sunt necesare numere de ordine pentru a Ie putea deosebi ~1 pentru a-1 perffilte unUl
nod sa ignore toate rundele de resincronizare, in afara celei din urmii (cea mai recenta).
Blocul de estimare a ceasului aflat Ia distanta achizitioneaz~ valorile ceasurilor de la
nodurile/ceasurile aflate la distant!i. Exista dou~ variante uzuale. Prima, tehnica transmisiei
timpului, in care un nod i trimite valoarea ceasului local. Li(t) l~ mom:ntul.t n?~ului veci~
j, care-l receptioneaz~ la momentul de timp (local) Lj(t) (cu t > t). In prmc1plU, nodul J
presupune c~ t :::: t' ~i folose~te ~(t) ca estimare pentru Lit'). Aceasta estimare poate fi
facuta mai precis prin indepiirtarea factorilor cunoscuti care influenteaza diferenta t - t', de
exemplu timpul in care pachetul i ocupa canalul ~i intiirzierea de propagare. A doua
variantii este tehnica citirii ceasului aflat la distant!i, in care nodulj trimite un mesaj cerere
4 Utilizatorii utilitarelor construite tind sil aiM opinii serioase despre aceasta ...

216

Sincronizarea in t~

altui nod i, care, la randul lui, trimite inapoi un pachet raspuns. Nodul j estimeaza ceasul
nodului i din timpul dus-intors al pachetelor. Tehnica este discutata mai detaliat in
continuare.
Blocul de coreetie a ceasului calculeaza ajustarile ceasului local pe baza estimarilor flcute
de blocul de estimare a ceasului aflat la distantA.
Blocul de configurare a Asincronizarii plasei determina ce noduri se sincronizeaza intre
ele intr-o retea multi-salt. Intr-o retea total conectata acest bloc este trivial.
8.1.4 Sincronizarea in timp in retelele de senzori wireless
In retelele de senzori wireless exista anurnite aspecte specifice care influenteaza
cerintele ~i proiectarea algoritrnilor de sincronizare in timp:
Un algoritm trebuie sa fie scalabil in raport cu retele multi-salt mari, alcatuite din noduri cu
un grad redus de incredere, cu limitari severe de consum de energie. Cerinta de
scalabilitate se refera atat la numarul de noduri, cat ~i la gradul mediu al nodului sau la
densitatea nodurilor.
Cerintele de precizie pot fi foarte diferite, mergand de la rnicrosecunde pana la secunde.
Folosirea unui modul hardware suplimentar doar in scopul sincronizarii in timp este, de
cele mai multe ori, inacceptabila, din cauza costurilor suplimentare ~i a consumului
suplimentar de energie al circuitelor dedicate.
Gradul de mobilitate este scazut. 0 consecintA importanta este aceea ca un nod poate
ajunge la vecinii lui in orice moment, in timp ce in retelele cu grad ridicat de mobiIitate
sunt preponderente conectarea intermitenta ~i comunicatia sporadica (exista publicatii c;are
se ocupa explicit de MANET [84, 695]).
In majoritatea cazurilor nu existli limite superioare pentru intarzierea de livrare a unui
paChet datorita protocolului MAC, erorilor de pachet ~i retransrnisiilor.
Intarzierea de ,ropagare intre noduri vecine este neglijabiIii. 0 distanta de 30 m este
parcursa in 10' s cu viteza luminii, c;:: 300.000.000 mls.
Configurarea manuala a nodurilor individuale nu reprezinta 0 optiune. Exista ~i protocoale
care cer acest lucru, de exemplu protocolul de timp al retelei (NTP = Network Time
Protocol) [553, 554, 556J, in care fiecare nod trebuie configurat cu 0 lista de servere de
timp.
Se va constata ca precizia algoritrnilor de sincronizare in timp depinde foarte mult de
intarzierea dintre receptia ultimului bit al pachetului ~i momentul in care pachetul este
marcat cu valoarea de timp. Optim, marcarea se face pe nivelurile inferioare, de exemplu,
pe nivelul MAe. Aceasta caracteristica este mult mai u~r de implementat la nodurilesenzor care au "open ftrDlware ~i software", decat in cazul folosirii structurilor hardware
comerciale, ~a cum sunt pIiicile comerciale de retea IEEE 802.11.
Multe dintre protocoalele traditionale de sincronizare in timp incearca sa tina nodurile
sincronizate tot timpul, situatie rezonabila atunci cand nu exista lirnitiiri privind energia, iar
topologia este suficient de stabila. In consecintli, pentru rularea protocoalelor de sincronizare
in timp se consuma tot timpul energie. Pentru mai multe aplicatii ale retelelor de senzori acest
lucru nu este necesar, de exemplu, atunci cand sarcina principala a retelei este monitorizarea
mediului in vederea detectiirii evenimentelor rare, ~ cum sunt incendiile de padure. Cu
sincronizarea post-facto [235J (declan~ata de eveniment) se poate realiza 0 sincronizare in
timp la cerere. In acest caz nodurile soot nesincronizate in majoritatea timpului. Atunci cand
este observat un eveniment extern interesant la momentul to, un nod i ~i memoreaza timpul
local I..;.(to) ~i declan~aza protocolul de sincronizare, care de exemplu, realizeaza 0

Protocoale bazate pe sincronizarea transmitlitorlreceptor

217

~ronizare globala cu timpullITe. Dupa ce protocolul a terminat, la momentul t,(ulterior lui


:0), nodul i afla offsetiIl relativ propriu d raportat la.timpullITC, adica t, = Li(tJ) ~ d. Nodul i
poate folosi aceasta informatie pentru a lega evemmentul petrecut la to tot de tunpul UTe.
Dupa ce nodul i a livrat informatia despre eveniment, poate trece din nou in mod sornn,
pierzftnd sincronizarea. Pe scurt, sincronizarea post-facto este 0 sincronizare la cerere ~i pe
durata scurta, in scopul comunicarii legate de un eveniment important.
Inainte de a discuta despre unele propuneri de protocoale de sincronizare in timp,
adecvate retelelor de senzori, sa discutam pe scurt unele dintre solutiile evidente ~i de ce nu
sunt tocmai potrivite.
Echipareafiecarui nod cu un receptor GPS: Receptoarele GPS costa ~i astazi cativa dolari,
au nevoie de 0 antena separata, au nevoie de alimentare continua cu energie pentru a
ramane sincronizate (realizarea sincronizarii initiale dureaza minute!) ~i au dimensiuni nu
tocmai compatibile cu ideea de noduri-senzor foarte mici [401]. Mai mult, pentru a fi util,
un receptor GPS are nevoie de linie directa de vedere catre eel putin 4 sateliti GPS,
conditie care nu poate fi indeplinita intotdeauna in teren deluros, in piiduri sau in aplicatii
care lucreazli in interior. 0 aplicatie a GPS intr-o retea de senzori pentru urmarirea vietii in
salbaticie este prezentata de luang ~i altii [388].
Echiparea nodurilor cu receptoare pentru semnaLeLe UTC: 5 Considerentele prezentate in
cazul receptorului GPS sunt valabile ~i aici.

Emiterea unor semnaLe putemice de ordonare In timp de catre nodurile aflate La marginea
re(eLei: 0 astfel de solutie poate fi folosita in aplicatiile de interior ~i pe teren plat, dar
necesita 0 frecventA separata ~i, prin urmare, un transceiver separat pe fiecare nod pentru ai perrnite serverului de timp sa nu perturbe transrnisiile in derulare.
In urmatoarele paragrafe prezentam mai multe propuneri de protocoale de sincronizare in
timp pentru retele de senzori wireless.

8.2 Protocoale bazate pe sincronizarea transmitator/receptor


In cazul acestui tip de protocoale, un nod, numit receptor, schimba pachete de date cu
un alt nod, nurnit transrnitAtor, pentru a-i perrnite receptorului sa se sincronizeze cu timpul
transrnitAtorului. Unul dintre protocoalele clasice de aces~ tip este protocolul de timp al retelei
(NTP), folosit frecvent in Internet [553, 554, 556]. In general, protocoalele bazate pe
transrnitAtor/receptor au nevoie de legaturi bidirectionale intre nodurile vecine.
8.2.1 Protocol de sincronizare relaxati in timp (LTS = Lightweight Time
Synchronization)
Protocolul de sincronizare relaxata in timp (LTS), prezentat de Van Greunen ~i Rabaey [839]
incearca sa sincronizeze ceasurile unei retele de senzori cu ceasurile detinute de anurnite
noduri de referintA care, de exemplu, pot avea receptoare GPS. Protocolul are parghii de
comanda prin care se poate obtine un compromis intre consumul de energie ~i precizia
realizabila ~i genereaza limite stocastice pentru precizie, in anurnite conditii legate de
structura hardware aflata la baza ~i de sistemul de operare. LTS nu impune restrictii cu privire
la disciplina de actualizare a ceasului local ~i nu incearca sa estimeze coeficientii reali de
deriva.
LTS imparte sincronizarea in timp in doua blocuri functionale:
Un protocol de sincronizare pe perechi sincronizeaza doua noduri vecine.
5 De exemp!u, in Gennania un receptor DCF77 peate fi folosit pentru aceasta.

218

Sincronizarea in timIL

Mentinerea sincroniziirii fata de 0 referinta comuna a tuturor nodurilor sau a setului de


_noduri de interes, adica se construie~te un arbore complet (spanning tree) de la nodul de
referinta, care cuprinde toate nodurile. Daca erorile de sincronizare pentru un singur salt
sunt independente ~i distribuite identic, avand media nula, nodurile frunza ale arborelui au
~i ele 0 eroare de sincronizare a~teptatii nulii, iar varianta este surna variantelor de-a lungul
cali de la nodul referinta la nodul frunza. Prin urmare, aceasta varianta poate fi minirnizata
prin gasirea iniiltirnii minime a arborelui complet.

Sincronizare pe perechi
Mai intai expliciim protocolul de sincronizare pe perechi (fig. 8.2). Protocolul
folose~te 0 tehnica de citire a ceasului aflat la distanta. Se presupune ca nodul i vrea sa-~i
sincronizeze ceasul cu eel al noduluij. Dupii ce este declan~atii resincronizarea la nodul i, un
pachet cerere de sincronizare este forrnatat ~i inregistrat la momentul tl cu timpul Li(tl). Nodul
i preda pachetul sistemului de operare ~i stivei de protocoale, unde acesta rarniine pentru un
timp. Intiirzierea de acces la mediu (paragraful 5.1.1) poate fi semnificativ variabilii ~i
reprezinta 0 fractiune importanta a acestui timp. Adesea, aceastii intiirziere este 0 variabilli
aleatoare.
;

Declansare resincronizare

l"

--to

..

Formalare pachel synch

"

--tl

Inreg,slrare pachelcuLi(tl)

Transfer pachel penlru lransm.sie

_1

Sislem de operare:acces la canal


Slart lransm,sie pachel -

I
i t~~-----J

-lnlafZJere de p,opagare
Tlmp lransmlsie pachel

t4

/5

- - Inleglslrare cu I.J(ts}

t6

Inregislrare cu

4-----

Transrer pachet pentru transmisle

,"

- - Slartlransmis.e pachel

Inregislrare cu L, (t 8)

t7

/a

Prin urmare, incertitudinea legata de ts poate fi redusa la intervalul


J = [Li(tl) + 'l" + t p Li(te) - 'l" - t p - (L j (t 6 ) - Lj(ts ))].
Daca presupunem ca duratele de timp in sistemele de operare ~i in stivele de protocoale,
~teptlirile pentru intreruperi, ca ~i intiirzierile de acces la mediu sunt acele~i in arnbele
sensuri, atunci nodul i va trage concluzia cii j a inregistrat Lj(ts) la un moment de timp (din
punctul de vedere allui i)

Li(t S )

Li(t1 )

+ 'l" + t p + Li(te) -

'l" -

Prin urmare

= acts) = Li(tS ) -

Lj(ts )

Li(te)

tp

(L j (t 6 )

+ L i (t 1 )-Lj (t 6 )
2

Lj(t s))

Lj(t s )

1.,(16)

OS. acces la canal

Inlrerupere recepbe pachel

(~teptare pentru intrerupere), la momentul t4, sosirea pachetului este semnalatii sistemului de
operare al nodului j sau aplicatiei, printr-o intrerupere, ~i este inregistratii la momentul ts cu
Lj(ts). La momentul t6 nodulj, care a forrnatat pachetul de raspuns, n inregistreazii cu Lit6) ~i
11 preda sistemului propriu de operare ~i stivei de protocoale. Pachetul cuprinde ~i
inregistrlirile precedente y(ts) ~i ~(tl). Nodul i receptioneaza intreruperea de pachet
receptionat la momentul 17 (care este t6 plus timpul consumat de sistemul de operarelretea,
intiirzierea de acces la mediu, intiirzierea de propagare, timpul de transmisie a pachetului ~i
~teptarea pentru intrerupere) ~i II inregistreaza la momentul ts cu Li(ts).6
Sa analizam in continuare modul in care nodul i deduce corecpa ceasului propriu. Mai
precis, nodul i dore~te sa estimeze 0 = a(t1 ) := Li(t1 ) - Lj(t1 ). Pentru a face acest lucru,
presupunem ca nu existii deriva intre ceasuri in intervalul dintre tl ~i tg, adica 0 = a(t*)
pentru orice t* E [tv tel ~i, in fapt, nodul i estimeazii 0 prin intermediullui aCts). Din figura,
timpul de inregistrare y(ts), la care se raporteaza nodul i, este generat la un moment de timp
necunoscut intre t1 ~i tg. Oricum, putem reduce aceastii incertitudine folosind urrniitoarele
observatii :
Intre tl ~i ts exista 0 intiirziere de propagare Tplus un timp de transrnisie a pachetului tp
Intre ts ~i tg exista un alt timp T + tp pentru pachetul de raspuns. Pentru noduri stationare
putem presupune larii probleme cii intiirzierile de propagare sunt acelea~i in ambele
sensuri.
Nodul i ~tie ~i cat este timpul intre ts ~i t6 din diferenta Lj (t 6) - Lj(t s ) .

Inlrerupere recepl.e pachel

t
Formatare pachel de raspuns synch

bazate pe sincronizarea transrnitatorlreceptor


219
-deProtocoale
transmisie a pachetului (Iungimea pachetului impl\rtita la rata de bit). Dupii un timp

Figura 8.2 Schema functionala parpala a sincronizarii transmitator/receptor


Daca nodul i trimite primul bit la momentul t2, atunci nodul j receptioneaza ultimul bit al
pachetului la momentul t3 = t2 + T +tp, unde Teste intiirzierea de propagare, iar t p este timpul

Acum, nodul i i~i poate ajusta ceasullocal prin adaugarea offset-ului O. In acest fel, nodul i se
sincronizeazii cu timpul local al lui j cu pretul a doua pachete. Daca apare ~i un deziderat
suplimentar, ~i anume caj sa afle valoarea 0, este necesar un al treilea pachet, trimis de i luij,
care sii includii valoarea O. In acest caz toata sincronizarea are nevoie de trei pachete.
Eroarea maxima de sincronizare a acestei scheme este IJI/2, daca valorile de timp T ~i
tp se cunosc cu precizie foarte bunii. Eroarea realii de sincronizare poate fi determinata rnai
ales de ~teptlirile diferite pentru intrerupere ale lui i ~i j, de duratele diferite de timp dintre
prirnirea intreruperii de receptie ~i inregistrarea pachetului ~i de duratele diferite de timp
pentru accesulla canal. Aceste incertitudini pot fi reduse semnificativ dacii nodul solicitant i~i
poate inregistra pachetul cat de tiirziu este posibil, eel mai bine flind imediat inainte de
transrnisie sau fix dupa obtinerea accesului la mediu [272].
6 Un all mod de a cumula diferilele tntilrzieri variabile din acesl proces poole Ii glisil tn lucrarea [430].

220

Sincronizarea in timl!-

A . Mai multi autori~ printre care ~i Elson ~i altii [236], propun ca receptorul sa fie lasat s~
}llfeglstreze p~chetele cat d~ devreme se poate, de exemplu, pe durata rutinei de intrerupere
a~la~~ la sosrrea pachetulUl de la transceIver. Pentru cazul micro-senzorilor Berkeley, Elson
~I altn ~236] ~ta ca pentru mai multe receptoare care au ca sarcina inregistrarea acelui~i
pachet Am ~tmele lor d~ intreru~re,. d~erentele intre perechi, privind generarea timpilor
pentru Inreglstrarea efectIva, au 0 dIStnbutIe normala, cu medie nula ~i 0 deviatie standard u:::
11,1 ~ (vezi ~i fig. 8.6). Van Greunen ~i Rabaey [839] fac presupunerea suplimentara ca
diferentele intre timpii de acces la canal au acee~i distributie. In functie de gradul de
corelatie intre diferenta timpilor de acces ~i diferenta inregistrarilor, varianta sumei acestor
variabi!e este de cel mUI~ 4 ori mai mare dedit varianta
a oricarei componente. In
consecmtii, Van Greunen ~I Rabaey [839] caracterizeaza aceasta sumii (adica eroarea totaIii a
estimiirii 0 de mai sus) ca 0 variabila aleatoare normala cu varianta
~i deviatia standard
2u. Se ~tie ca pentru distributia normaia 99% dintre rezultate au 0 diferentii fatii de medie de
c~1 mult 2,3 ori d~vi~p~ Astandar~ ~i, prin urmar~, .cu aceste presupuneri, eroarea maxima dupa
aJustarea ceasulUl lUI I m functle de ceasul IUl J este, cu 0 probabilitate de 99%, mai mica
dedit 2,3 . 2u I.ls.

rr

4rr

Sincronizarea in retea
Data fiind abilitatea de a realiza sincronizari pe perechi, LTS rezolva in continuare
sarcina sincronizarii tuturor nodurilor (conectate) unei retele de senzori cu un nod referintii.
l?aca ~ nod dat i ~e afIa la 0 distantii de hi salturi de nodul de referintii ~i daca eroarea de
smcromzar~ este ~iform distribuita, cu parametrii J.l = 0 ~i u' = 2u la fiecare salt, ~i mai mult,
daca salturile sunt mdependente, eroarea de sincronizare a lui i este ~i ea normal distribuita, cu
7
varianta ul = 4h j U 2 Pe baza acestei observatii, LTS incearca sa construiasca un arbore
comp.le.t de inalti~e mini~, p~ntru care doar perechile de noduri aflate de-a lungul
margm!lor ar~relUl sun~ sm~ron~zate. Daca procesul de sincronizare prin arborele complet
dureaza mult tlmp, atuncI denva dmtre ceasuri va introduce erori suplimentare.
Soot propuse in continuare doua variante diferite, una centralizata ~i una distribuita.
LTS centralizatii multi-salt
Nodul referintii - de exemplu, un nod cu un receptor GPS sau 0 alta referintii de timp
de foarte booa calitate - construie~te un arbore complet T ~i incepe sincronizarea: mai intfti
nodul referintii se sincronizeaza cu "copili" lui din T, apoi copiii cu copiii lor ~i tot ~a. Prin
urmare, fiecar~ nod ~e~ui~ sa ~tie care-i sunt copiii. Exista mai mulp algoritmi disponibili
pen~ c?nstrurr.ea dls~~bUlta a arborelui complet [31, 526]; pentru LTS, doi dintre ace~ti
al~or~tIDl sunt dlscutatl m lucrarea [839], ~i anume cautarea distribuita in adancime (DDFS =
DIStrIbuted Depth-First Search) ~i algoritmi cu ecou.
Nodul re~er~tii trebuie sa aiba in vedere ~i resincroniziirile frecvente pentru
cornpe~sarea denve~. Se presupu~e ca nodul referintii cuno~te patru parametri: inalpmea
maXIma h a .arbo~eIUl complet~ d~nva maxima p, ~a incat relatia (8.1) sa fie satisfiicuta pentru
toat~ ~od~e dm retea, deVIatIa standard 2u (discutata mai sus) pentru un singur salt ~i
preclZIa donta o. Scopul este sa avem intotdeauna 0 eroare de sincronizare, pentru nodurile
frunza, mai mica decat 0, cu 0 probabilitate de 99%.8 Imediat dupa resincronizare precizia,
pentru un nod frunza, este mai mica decat h . 2,3 . 2u ~i poate cre~te pana cel mult la valoarea
7 .De notat cA orlce.nod .singular i este sincronizat cu 0 probabilitate de 99% in limitele unei erori de 2.3 . 2 . .Jh; . u.
Oncum. aceasta nu ImplicA faptul cA toate nodurile sunt sincronizate cu 99% in acele~i limite de eroare. Acest lucru se
~oate vedea u~or din inecualiile Bonferroni.
De acum incolo vom renunta la restriclia de 99%.

Protocoale bazate pe sincronizarea transmipitorlreceptor

221

J. In cazul in care coeficientul maxim al derivei este p, cre~terea dureaza

8-423ohr

timp.

Alegerea efectiva a perioadei de sincronizare ar trebui sa fie ceva mai mica pentru a tine cont
de deriva care apare pe durata unei singure resincronizari, care poate strica precizia initiala h .
2,3 2u.
a problema critica este generata de costurile de comunicatie. Sincronizarea unei
sing ure perechi costa trei pachete, iar sincronizarea unei reteIe cu n noduri costa, prin urmare,
de ordinul a 3n pachete, rara a tine cont de erorile de canal sau de coliziuni. In plus, este
nevoie de 0 cantitate sernnificativa de energie pentru a construi arborele complet ~i, pentru a
realiza 0 tolerantii la defecte, se propune repetarea acestei constructii la fiecare runda de
sincronizare.
Din motive de tolerantii la defecte este benetica ~i existenta mai multor noduri
referintii: daca unul dintre ele se defecteaza sau daca reteaua se divizeaza in partitii, atunci un
altul va prelua pozipa de referintii. Un protocol de alegere a liderului este util atunci cand
exista noduri de referintii dinamice.
LTS distribuit multi-salt
A doua varianta este reprezentata de protocolul LTS distribuit multi-salt. In acest caz
nu se construie~te un arbore complet, dar fiecare nod cuno~te identitatile unui numar de
noduri de referinta, impreuna cu rutele corespunzatoare pana la ele. Iniperea periodica a
resincronizarii este responsabilitatea nodurilor.
Se considera situatia prezentata in fig. 8.3 ~i se presupune ca nodul I dore~te sa se
sincronizeze cu nodul de referinta R. Nodul I emite 0 cerere de sincronizare adresata lui R,
care are ca rezultat 0 serie de sincronizari pe perechi: nodul 4 se sincronizeaza cu R, nodul 3
se sincronizeaza cu nodul 4 ~i tot a~a pana cand se ajunge la nodul I. Sunt doua aspecte care
merita precizate:
Ca noduri de trecere, 2, 3, ~i 4 se sincronizeaza ~i ele cu R.
Daca se da aceea~i cerintii de precizie 0 ~i acela~i coeficient al derivei p pentru toate
nodurile, frecventa de resincronizare pentru un nod i care se afIa la distanta hi salturi de
referintii este data de 8-4'2.3'h r u. Prin urmare, nodurile I ~i 6 din figura au perioada cea mai
p

scurta de resincronizare. Daca aceste doua noduri solicita mereu resincronizarea cu nodul
R, atunci nodurile intermediare 2, 3, 4 ~i 5 nu vor trebui sa ceara niciodata resincronizare.
.1

. 2

.4

.3

~----~Ji]~I.I~I.l----~~
,5

/ .... 1=11

..

.I.. .. ~t .1

Figura 8.3 LTS distribuit multi-salt


Un nod trebuie sa aleaga cel mai apropiat nod referintii pentru a mmumza eroarea de
sincronizare. In acest fel, nu se va construi explicit un arbore de pondere minima, dar este
responsabilitatea protocolului de rutare sa descopere caile bune. Pentru anumite configurari de
retea ~i anumite protocoale de rutare poate sa apara problema ciclurilor de rutarelsincronizare,
care trebuie evitata. Din exemplul precedent se constata ca este benefic faptul ca un nod poate
obtine avantaje de pe urma sincronizarilor in derulare. Se considera, de exemplu, nodul5 din

222

Sincronizarea in ti0:!2..

fig. 8.3. In .locul s~cronizarii .in mod ~dependent a nodului 5 cu referinta R (care ar putea
cere nodunlor 3 ~l 4 sa gestlOneze slmultan doua cereri de sincronizare), nodul 5 POat
interoga toate nodurile din vecinatatea lui despre cererile de sincronizare in derulare. Dac:
existli vreunul, nodul 5 poate ~tepta un timp pentru ca apoi sa se poata sincroniza c.u nodul
care a rlispuns.
In fi~. 8.3 este explicatli, folosind liniile intrerupte, ~i 0 alta optimizare a LTS. Se
pre~upune dm nou ca nodul 5 dore~te sa se sincronizeze. A~ cum am explicat mai sus, 0
optIune ar putea fi sa laslim nodul 5 sa se alature unei cereri de sincronizare in derulare
f~rmuI~ta de nodul 3. Pe de al~a parLe, ar putea fi nevoie sa mentinem nodurile 7 ~i 8
smcromzate cu R. Pentru a reallZll acest lucru, nodul 5 poate trirnite propria cerere, prin
nodurile 7 ~i 8, catre R ~i poate sincroniza astfel ~i nodurile intermediare, ca statii de trecere.
Aceastli abordare se nume~te diversificarea ciii.
Proprietatile variantelor LTS au fost investigate prin simularea a 500 de noduri
distribuite aleator intr-un dreptunghi de 120 m x 120 ill, fiecare nod avand un domeniu de
transmisie de 10 m Singurul nod de referintli este plasat in centru. Se arata ca LTS distribuit
multi-salt este mai costisitor in termeni de pachete vehiculate atunci cand toate nodurile din
retea trebuie sincronizate (cu 40 -100% efort suplimentar fatli de algoritmul centralizat), chiar
daca se folosesc optimizliri, ~ cum sunt diversificarea caii sau alaturarea la sincronizlirile in
d~rulare (cm:e red~c c~ 15-60% efortul suplimentar). Oricum, in cazul in care doar 0 parte
dmtre nodun trebule smcronizate, algoritmii distribuiti i~i pot limita actiunea doar la setul de
noduri .de .i~teres, !lisand toate celelalte noduri sa-~i conserve energia, in timp ce algoritmii
centrahzatl mclud mtotdeauna toate nodurile ~i astfel au costuri fixe, care apar indiferent daca
sincronizarea este in derulare sau nu.
LTS distribuit multi-salt are avantajul ca este capabil de 0 sincronizare post-facto.
Nod~l i poate decide singur cand sa se sincronizeze cu vecinii mai apropiati de nodul de
refermtli

8.2.2 Cum se cre~te precizia ~i cum se estimeazl denva


. Folosim 0portunitatea de a utiliza protocolul de sincronizare pe perechi al LTS pentru
a e~pb,:a ~dul m car~ poate ~ redusa eroarea de sincronizare intre noduri ~i cum poate fi
estlmata denva ceasulUl nodulUl x raportat la ceasul nodului de referintli R. Ambele pot fi
transfonnate in probleme standard de estimare (414].
Cre~terea

preciziei

Sa presupunem ca deriva dintre x ~i R este neglijabila pentru un anumit interval de


timp ~i ca ~o.dul x.d~r~~te sa ~t~ze offset-ul fazei raportat la ceasul lui R. Nodul x poate
cre~te preclZla estlffiarn propru prm repetarea schimbului de pachete, obtinand mai multe
estimiiri OCto), O(tl ), ... , O(tn- l ). Fie A offset-ul initial al fazei la momentul to ~i sa
presupunem c~ erorile de sincronizare observate la momente diferite de timp to, ..., tn-I sunt
independente. In acest caz se poate modela fiecare O(tk):

Protocoale bazate pe sincronizarea transmitator/r~eptor

223

este un estimator exact (unbiased estimator) de variantli minima pentru A, iar varianta lui este

care scade lini~ cu n. Prin unnare, varianta estimaLorului este scalabila cu n, ca O(n-\
Daca se ~tie ca un nod care rlispunde la un pachet cerere trimite raspunsul cat de
repede poate, atunci poate fi folosita 0 alta abordare care face mai putine presupuneri despre
observatii ~i despre zgomot. Referindu-ne la fig. 8.2, putem observa urmatorul aspect: atunci
cand nodul i face observatia Ok, cu numiirul k, el masoara diferenta de timp intre valorile de
tiJnp tl.k ~i tS,k, adica dintre valorile de timp la care au fost inregistrate pachetele cerere ~i
raspuns. In mod evident, observatia k, avand diferenta minima tS,k - tl,k are cea mai mica
incertitudine ~i este cea mai precisa (184].

!!!

2'

Estimarea denvei
In mod evident, este imposibil de estimat deriva dintr-o singura resincronizare. Prin
urmare, fie O(to), O(t1 ), ... , O(tn- 1 ) offset-urile estimate, obtinute de nodul x pentru
resincroniziirile care au avut loc la momentele to, tl, ..., tn-I. Presupunem ca derivapx nodului
x, este constanta in intervalul [to, tnd
Sa consideram, mai intai, cazul in care protocolul de sincronizare pe perechi din
paragraful 8.2.1 ruleaza repetat, dar nodul x nu-~i reajusteaza ceasul dupa prima observatie. In
acest caz putem scrie O(tl) astfel

unde A este offset-ul exact dintre cele doua ceasuri, la momentul de referintli t', iar w(to), W(tl)
... w(tn-I) reprezinta zgomot alb gaussian. Din discutia de mai sus, considerarea zgomotului
alb gaussian este compatibila cu presupunerile Tacute pentru LTS. Pentru simplitate,
presupunem ca t' o. In acest moment exista cel putin doua abordiiri pentru estimarea lui A ~i
px:
Putem alege diferenta de timp tl - to aLiit de mare incat amplitudinea pentru w(to) ~i w(tl)
este foarte probabil sa fie neglijabila in comparatie cu Px(t1 - to). Deci,

care il da pe Px din observatiile OCto) ~i O(tt>. In al doilea pas putem scadea Px(t1 - t') din
O(tl) pentru a obtine estimarea lui A.
Daca sunt disponibile mai multe estimiiri, avem in principiu problema construirii liniei
corecte din datele afectate de zgomot. Functia de densitate de probabilitate a observatiilor
Tacute O(t o), O(t1 ), ... , O(tn- 1 ) asupra parametrilor cunoscuti A ~ipx poate fi scrisa ca:

unde w(tk) sun~ preluate dintr-un zgomot alb gaussian cu medie nula ~i deviati