In dragostea-ura care ma leaga de nea Pornise sa scrie pe omat stralucitoare Litere pe care Tot ea le stergea. O amenintare poate Sau poate un sfat, Ceva important mi se transmitea, Cuvintele straluceau si tipau Pe campul pustiu Ca paunii Trebuia sa raspund, Intunericul isi tinea respiratia,
Palida, zapada astepta,
Cu totii credeau Ca eu stiu Limba moarta a lunii...
Ana Blandiana - Candva voi fi-mbatranit destul
Bookmark and Share
Cnd voi fi-mbatrnit destul
Sa nu mi mai doresc sa mor
O sa ma sui ntr-un patul Cu miros bun, adormitor
De gru ncins sub bolti de stuh,
De floarea-soarelui uscata, De praf batrn si de vazduh Pe care-l stiu de altadata;
O sa ma-ntind printre gramezi
Fara dorinte, fara gnd Si nici macar n-o sa visez Perechi de vorbe-alunecnd;
n dulcele cosciug de boabe
Voi sta zmbind cu ochii-nchisi, O sa mi joace pe pleoape O raza din acoperis;
Uimita fara de pricina
Din cnd n cnd o sa adorm, Ma va trezi cte-o albina Cu bzitul ei enorm,
Curnd miresmele vecine
Ma vor topi n sinea lor, Voi fi batrna, va fi bine
Si nu-mi voi mai dori sa mor.
CANDVA ARBORII AVEAU OCHI Cndva arborii aveau ochi, Pot sa jur, Stiu sigur Ca vedeam cnd eram arbore, mi amintesc ca ma mirau Ciudatele aripi ale pasarilor Care-mi treceau pe dinainte, Dar daca pasarile banuiau Ochii mei, Asta nu mi mai aduc aminte. Caut zadarnic ochii arborilor acum. Poate nu-i vad Pentru ca arbore nu mai sunt, Sau poate-au cobort pe radacini n pamnt, Sau poate, Cine stie, Mi s-a parut numai mie Si arborii sunt orbi dintru-nceput... Dar atunci de ce Cnd trec de ei aproape Simt cum Ma urmaresc cu privirile, ntr-un fel cunoscut, De ce, cnd fosnesc si clipesc
