BUGETUL DE STAT

Conceptul de buget de stat

Bugetul de stat este definit, sub aspect juridic, n tarile
cu economie de piata, ca fiind un act n care se nscriu veniturile
si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada determinata de
timp (un an) .
Bugetul de stat reprezinta un document previzional,
deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor efectua n viitor,
precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia
statului.
Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a
puterii legislative, bugetul de stat are un caracter obligatoriu.
ncasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice nu sunt
posibile dect daca bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea
lui de catre Parlamentul Romniei.
De fapt bugetul de stat este un plan de actiune n domeniul
finantelor publice.
Sub aspect economic bugetul de stat exprima relatiile n
forma baneasca ce iau nastere n procesul repartitiei produsului
intern brut n legatura cu ndeplinirea functiilor si sarcinilor
statului. Aceste relatii se manifesta n dublu sens: pe de o parte,
ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resurse banesti
la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se
repartizeaza aceste resurse.
Bugetul de stat este o categorie economica legata de
existenta statului si a relatiilor marfa - bani. Totodata relatiile de
mobilizare si repartizare a resurselor statului prin buget sunt
influentate de actiunea mecanismelor pietei libere.
n perioada actuala bugetul nu reprezinta o simpla lista a
veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un plan
financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat reprezinta n Romnia o forma de

planificare, att pe termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp
de un an a veniturilor si cheltuielilor publice, ct si pe termen
mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru
cheltuielile publice de investitii.
Rolul bugetului de stat, n economia de piata, se manifesta
ndeosebi pe plan financiar si economic.
Din punct de vedere financiar, bugetul asigura mobilizarea
si dirijarea resurselor financiare necesare ndeplinirii functiilor si
sarcinilor statului.
Din punct de vedere economic, rolul bugetului de stat s-a
accentuat datorita contributiei sale la realizarea politicii
economice. Rolul economic al bugetului de stat se concretizeaza
prin ncercarile statului de a utiliza impozitele, taxele, subventiile
si alte cheltuieli publice ca prghii economice pentru influentarea
conjuncturii economice.
Volumul si structura veniturilor si cheltuielilor bugetare
difera de la un stat la altul n functie de nivelul de dezvoltare
economica a tarii respective, de conditiile social - politice interne,
precum si de conjunctura internationala.
Veniturile si cheltuielile publice nu sunt simpli indicatori ai
bugetului de stat, ci ndeplinesc rolul de prghii folosite de stat
pentru stimularea dezvoltarii sau restrngerii unor activitati, a
productiei si consumului anumitor produse.
Impozitele si cheltuielile publice sunt concepute ca
instrumente de politica economica.
Prin finantarea partiala sau integrala a unor cheltuieli de
investitii, de cercetare statul influenteaza conditiile de
desfasurare a productiei, investitiile brute de capital.
De exemplu prin acordarea de subventii producatorilor
agricoli se urmareste stimularea productiei n agricultura. De
multe ori statul mbina finantarea de la buget a unitatilor

economice cu creditarea acestora de catre banci cu credite cu

dobnda redusa.
Intervenind
n
economie
printr-o
diversitate
de
instrumente statul acorda sprijin agentilor economici limitndu-le
libertatea de decizie. Cu toate ajutoarele primite, unele sectoare
reusesc numai sa supravietuiasca din punct de vedere financiar,
obtinnd sistematic rezultate deficitare sau nule. n acest sens
subventiile ridica o serie de probleme, att n privinta
fundamentarii lor, ct si a efectelor antrenate.
Situate la intersectia dintre deciziile economice si politice
subventiile genereaza si efecte sociale, motiv pentru care
operarea unor modificari la acestea trebuie realizata cu mare
prudenta, cu att mai mult cu ct n sectoarele beneficiare de
subventii, prin intermediul acestora se finanteaza prioritar
cheltuielile cu munca vie, care reprezinta 70 % din costurile
unitare.
Un compromis ntre bugetul serviciului public si
posibilitatile populatiei de a accede la serviciul public se
realizeaza prin preturile publice. Verificarea n practica a functiilor
tarifelor publice dovedeste ca n prezent modificarile care se
produc la acest nivel nu reusesc sa conduca spre o rentabilizare a
activitatii economice, ci constituie o simpla adaptare la inflatie.
Domeniile de activitate relevante pentru economie, putnd
fi citat cazul transporturilor feroviare, nu reusesc sa depaseasca
situatia bugetelor deficitare n pofida interventiei autoritatii
publice prin sustinerea tarifelor aplicate si prin alocatii bugetare.
ntre contribuabili si stat apare o opozitie, ameliorarea
raporturilor dintre cele doua parti fiind dificil de realizat fara a fi
afectate eficienta activitatii economice sau randamentul bugetar .
n timp ce la nivelul bugetului exista preocupari pentru
diversificarea impozitelor si taxelor pentru mai buna asezare a
acestora, situatie reflectata de multimea taxelor cu caracter
fiscal, agentii economici sunt, de asemenea, preocupati de a gasi

acele modalitati de organizare si desfasurare a activitatii, care sa

genereze cele mai reduse sarcini fiscale.
Eliminarea
actualelor
neajunsuri
ale
impozitelor,
adaptarea lor la situatiile diferite n care se pot afla agentii
economici, o mai buna circulatie a informatiei fiscale, pot constitui
modalitati de mbunatatire a utilizarii prghiilor fiscale.
II. Anualitatea bugetului
Din punct de vedere istoric, anualitatea este considerata
prima regula bugetara aplicata n practica.
Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte:
-

prima se refera la perioada de timp n care se ntocmeste si

se aproba bugetul;

a doua se refera la perioada de timp n care se ncaseaza

veniturile si se efectueaza cheltuielile bugetare;

Tot mai multi economisti contemporani sustin necesitatea

renuntarii la principiul anualitatii si trecerea la adoptarea unor
bugete plurianuale. Argumentul principal pe care l aduc n
sprijinul teoriei bugetare plurianuale l constituie faptul ca s-a
extins considerabil interventia statului n economie, iar n cadrul
cheltuielilor cu caracter economic un loc important l ocupa
cheltuielile cu investitii, care necesita aprobari pe perioade mai
ndelungate.
III. Echilibrul bugetar
Cerinta de baza a echilibrului bugetar o constituie
acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile ordinare al
bugetului de stat.
Echilibrul bugetar, n conceptia sa clasica de egalitate
ntre veniturile curente si cel al cheltuielilor, a fost considerata
mult timp "regula de aur".

n tarile dezvoltate din punct de vedere economic, ca

urmare a cresterii rapide a cheltuielilor publice, bugetele se
ntocmesc tot mai frcvent cu deficit bugetar.
Deficitul bugetar este,? cel mai adesea, prin apelarea la
venituri extraordinare, care provin din mprumuturi de stat si
emisiune de masa monetara.
Acestea nu sunt dect solutii temporare deoarece prin
plata mprumuturilor si dobnzilor aferente, sunt afectate
veniturile perioadei viitoare.
ntre deficitele bugetare si mprumuturile de stat exista
raporturi interconditionate: aparitia deficitelor face necesara
contractarea de mprumuturi, iar acestea din urma antreneaza
noi cheltuieli publice, ceea ce contribuie la sporirea deficitului
bugetar.
n Romnia deficitul bugetar prevazut pentru anul 1997
este de 4 % din PIB.
Cresterea cheltuielilor publice de la un an la altul este
deosebit de ridicata. Exista o lege a cresterii cheltuielilor publice
elaborata de Adolf Wagner : "cheltuielile publice cresc mai
rapid dect activitatea economica ".