1.

Arterele
2. Venele
3.Vasele limfatice
-CIRCULATIA
CIRCULATIA
LIMFATICA

SANGVINA
SISTEMATICA PULMONARA -CIRCULATIA

C. REGLAREA ACTIVITATE CARDIOVASCULARE

1. Prin mecanisme intrinseci
2.
IV.

Prin mecanisme extrinseci

HEPERTENSIUNE ARTERIALA
1 .Definitie si clasificare
2.Etiopatogenie
3.Fiziopatologia hipertensiunii arteriale
4.Anatomia patologica
5.Diagnosticul HTA si evaluare
6.Forme clinice si semipatologice
7.Evolutie si complicatii
8. Prognosticul
9.Tratamentul HTA:a.Tratament igieno-dietetic
b.Tratament
c. Tratamentul
hipertensive
10.Profilaxia hipertensiunii arteriale

medicamentos
urgentelor

V.

PREZENTAREA CAZURILOR STUDIATE

VI.

CONCLUZII

VII.

BIBLIOGRAFIE

MOTIVATIA

LUCRARII

'Invatam pentru viata,

nu pentru scoala'
( SENECA )

Intr-o lume in care existenta cotidiana a intrat intr-un ritm ametitor si

solicitant trebuie sa invatam cum sa ne pastram sanatatea, dar mai ales cum sa reactionam
in caz de imbolnavire.
Chiar daca ne conducem in viata dupa un motto ca acesta:
E preferabil sa te epuizezi decat sa ruginesti
( DAVID J. SCHAWARTZ - Puterea magica
gandului ), trebuie sa stim si ce riscuri impune abordarea unui astfel stil de viata.

Am ales acest subiect pentru ca bolile cardio-vasculare ocupa unele dintre

primele locuri printre cauzele de mortalitate din tara noastra. Este stiut ca hipertensivii
reprezinta 10% din populatia generala. In populatia de peste 40 de ani, acestia cuprind 40%,
iar in populatia de 55-60 de ani numarul lor creste la 50-60%.
Cum stresul este un factor favorizant al instalarii HTA, iar astazi este foarte
crescut pentru intreaga populatie, am vrut ca abordand acest subiect sa invat cat mai multe

despre aceasta afectiune si despre importanta unei

vieti echilibrate; mai ales sa le pot transmite si
celorlalti aceste informatii, in special celor
predispusi sa faca HTA.

Anatomia Si fiziologia
aparatului cardiovascular

Sistemul circulator este format din inima, vase sanguine si limfatice, care
alcatuiesc o unitate functionala coordonata si permanent adaptata nevoilor organimului .
Desi aparatul cardio-vascular reprezinta un tot unitar, el poate fi impartit in :
o

sistemul sanguin reprezentat

prin:
-inima
-vase sanguine

sistemul limfatic reprezentat

de:
-vasele limfatice
-ganglioni limfatici

A).

INIMA

Inima este considerata ca organ central al aparatului cardio-vascular, a carui

functionare asigura circulatia sangelui interstitial.
* Asezare : Inima se gaseste asezata in cutia toracica , in
partea inferioara a mediastinului anterior. Cea mai mare parte a ei este in
partea stanga a mediastinului si ocupa patul inimii de pe fata
mediastinala a plamanului stang.
*Forma si dimensiuni :
Are forma
aproximativa a unui
con turtit

antero-posterior, marimea pumnului

unui adult si cantareste aproximativ 300 g.

* Configuratia externa a inimii : Inima prezinta : o fata anterioara, o

fata inferioara a margini, un varf si
o baza.
* Structura inimii:
Inima este un organ cavitar si muscular, cu o
structura caracteristica, potrivita functiilor pe care le indeplineste. in structura ei,

vom studia : cavitatile inimii si perele inimii. Un perete longitudinal desparte inima
in doua parti: inima dreapta si inima stanga, iar un perete tranversal numit si septul
antrio-ventricular, imparte fiecare din cele doua parti in doua cavitati : o cavitate catre
baza inimii, numita atriu si o cavitate catre varful inimii numita ventricul.
Peretele longitudinal ce desparte atriile se numeste sept interatrial,
iar cel ce desparte ventriculele sept interventricular.
Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrioventriculare prevazute cu valve, care se deschid doar intr-un anumit sens, spre
ventriculele : -stang (bicuspida)
-si drept (tricuspida).
Histologic inima este alcatuita din trei straturi concentrice :
-pericard;
-miocard;
-endocard.
Pericardul sau
stratul
extern
este
constituit
dintr-o
formatiune membranoasa, care inveleste si baza vaselor mari care pornesc din
inima. Este alcatuit din doua foite : viscerala si parietala. intre acestea se
gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire de lichid, care favorizeaza alunecarea
in timpul activitatii cardice.
Miocardul - muschiul inimii - este mai gros in ventricule (mai ales in cel
stang) decat in atrii si este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace,
orientate circular in peretele atriilor, si din fibre oblic-spiralate in ventricule. Miocardul
atrio-ventricular este separat de cel ventricular prin inele fibroase atrio-ventriculare.
Miocardul atrial este neted pe fata interna, iar cel ventricular prezinta muschi papilari
Y trabecule carnoase de care se prind, prin condaji, valve atrio-ventriculare. in peretele
inimii, in afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si
conducerea impulsurilor de contractii - acestea constituie sistemul excito-conductor
nodal ce cuprinde : nodului sinoatrial, nodului atrioventricular, fasciculul HISS care se
termina prinreteaua PURKINJE in fibrele miocardului ventricular.
Endocardul - este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membrana
bazala ce se continua cu stratul subendotelial format din fibre colagene, fibre de
reticulina, fibre elastice, rare celule conjunctive si numeroase terminatii nervoase
senzitive.

*Vascularizatia inimii
Irigarea inimii cu sange este asigurata, ca pentru oricare alt organ, prin
artere si vene.
Arterele inimii se numesc si artere coronare, respectiv artera coronara stanga
si artera coronara dreapta.
Artera coronara stanga se bifurca in artera interventriculara anterioara si
artera circumflexa.
Venele inimii sunt :
-venele coronare care sunt reprezentate prin : marea vena coronara , vena
interventricularaposterioara si mica vena cororiala;
-vene cardiace accesori, sunt cateva vene mici, care se deschid direct in atriul drept.
Vascularizatia inimii este completata prin numeroase vase limfatice si
ganglioni limfatici.
* Inervatia inimii
Inima are o inervatie extrinseca si o inervatie intrinseca. Inervatia
extrinseca a inimii este realizata prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice formand
plevul cardiac. Fibrele simpatice promi din ganglionii para vertebrali cervicali si
exercita efecte stimulatoare asupramiocardului si vasodilitatoare coronariene. Fibrele
parasimpatice provin din nervii vagi, merzeaza predominant modului sinoatrial si
atrioventricular si au ca efect diminuarea activitatilor cordului.
Interventia
sistemul excitoconductor.

intrinseca

inimii

este

reprezentata

de

* Proprietatile muschiului cardiac

Miocardul care din punct de vedere structural este un muschi striat, are
proprietati comune cu muschi striati, dar si o serie de proprietati caracteristice.
-Ritmicitatea (automatismul) este proprietatea cordului de
contractiv succesiv, ca urmare a impulsurilor contractile de nodului sinoatrial.

se

-Conductibilitatea este proprietatea miocardului, in special a tesutului nodal,

de a conduce unde de a contractia de la nivelul nodulului sinoatrial in intreg cordul.

-Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde print-o contractie

la stimulii adecvati.
-Contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand
este stimulat adecvat. Contractiile miocardului se numesc sistole, iar relaxarile
- diastole.

* Activitatea mecanica a inimii

Inima este un organ musculos, fapt pentru care activitatea ei
este caracterizata prin contractii si relaxari, care se succed cu regularitate.
Contractia inimii se numeste sistola, iar relaxarea, diastola. O sistola, impreuna cu
diastola care ii urmeaza formeaza o revolutia cardiaca sau un ciclu cardiac.
Revolutia cardiaca incepe cu sistola atriala, care dureaza 0,1 secunde,
timp in care sangele este impins in ventricule. Dupa terminarea sistolei atriale, atriile
intra in diastola, diastola atriala, care dureaza pana la sistola atriala urmatoare, adica 0,7
secunde. In timpul diastolei atriale, presiunea in atrii scade foarte mult si sangele trece
din vene in atrii, umplandu-le din nou.
In momentul in care incepe diastola atriala, incepe si
contractia ventriculelor, adica sistola ventriculara, care dureaza 0,3 secunde;
sistola ventriculara dureaza deci mai mult decat cea atriala. In timpul
sistolei ventriculare, distingem o faza in care presiunea sangelui din ventricule creste
pana egaleaza presiunea din artere; in a doua faza se deschid valvulele sigmoide si
sangele este impins in artere. Cand incepe sistola ventriculara, valvulele atrioventriculare se inchid astfel ca sangele nu se poate intoarce in atrii. Dupa ce se termina
sistola ventriculara, incepe diastola ventriculara, care dureaza 0,5 secunde.
Daca urmarim revolutia cardiaca, constatam ca din 0,8 secunde, cat dureaza
, inima, in totalitate, se gaseste in sistola 0,4 secunde si in diastola 0,4 secunde. Acest
regim in care activeaza inima ne explica de ce acesta poate functiona toata viata fara sa
oboseasca.

B. ARBORELE CIRCULATOR
Arborele circulator este constituit din vasele sanguine. Acestea sunt tuburile
in care este inchis si prin care circula sangele. in functie de structura si functiile pe care
le au, sunt trei feluri de vase sanguine: artere, capilare si vene.

1. ARTERELE
Arterele sunt vase sanguine prin care sangele circula de la inima la organe.
Ele pornesc din ventricule si ramificandu-se, se raspandesc la toate organele, unde se
capilarizeaza. Dupa dimensiuni, arterele se impart in trei categorii: mari, mijlocii si
mici; cele mai mici artere, care se continua cu capilare, se numesc arteriale. Arterele sunt
vase cu asezare variabila. Arterele mari sunt asezate, in general, profund pe cand arterele
mai mici sunt superficiale. In drumul ei, arteraformeaza ramuri, care poarta denumirea
de colaterale iar la capat formeaza ramuri terminale. Diferitele artere pot comunica
intre ele prin ramuri, care se unesc si formeaza anastomoze.
STRUCTURA ARTERELOR
Peretele unei artere este alcatuit din trei paturi numite tunici.
a)
Tunica interna sau intima este formata dintr-un strat subtire de celule
turtite, numit endotelin.
Sub endotelin se afla stratul subendotelial, alcatuit dintr-o retea de fibre elastice,
colagene si de reticulina, iar sub aceasta se afla o membrana groasa si elastica care
poarta denumirea de limita elastica interna. Ea permite trecerea plasmei sanguine si a
globulelor albe spre tesuturi.
b)
Tunica mijlocie sau media este alcatuita din fibre elastice si fibre
musculare netede dispuse circular. Proportia acestor doua tesuturi depinde de
marimea arterei, deci de departarea de inima. Stratul de tesut elastic se subtiaza
pe masura ce ne deplasam de inima, iar stratul muscular se ingroasa cu cat ne
departam de inima. La periferia tunicii medii se afla o membra elastica, care o separa de tunica
externa, limitanta elastica externa.
c)

Tunica externa sau adventicea este alcatuita din tesut conjunctiv elastic

si cateva elemente musculare. In tunica externa a vaselor mari si mijlocii se gasesc atriole si
capilare sanguine care au rolul se hraneasca peretele arterei.
In tunica mijlocie si tunica externa se gaseste si un mare numar de terminatii nervoase
vegetative. La nivelul capilarelor, tunica mijlocie si cea externa au disparut.
2.VENELE

Venele sunt vase sanguine care se formeaza prin confluenta capilarelor

sanguine si care se termina la inima, in atrii. Prin ele sangele circula de la periferie spre inima.
Venele sunt mai numeroase decat arterele, raportul numeric dintre ele fiind de
aproximativ 2:1. In functie de dispozitia lor in organism, venele sunt: profunde si superficiale.
O alta caracteristica o formeaza marele numar de anastomoze, legaturi prin ramuri colaterale. In
functie de grosimea lor, venele se impart in trei categorii: mari, mijlocii si mici. Cele mai
subtiri ramuri ale venelor se numesc venule si se formeaza prin unirea capilarelor.

SRUCTURA VENELOR
Din punct de vedere structural, venele au peretele mai subtire si mai putin rezistent
decat arterele si, din acest motiv, in sectiunea trasversala, conturul venelor este oval, turtit,in timp
ce arterele au un contur circular, regulat.
Peretele unei vene este format din trei tunici:
a) Tunica interna sau endovena este formata dintr-un endotelin, care captuseste
lumenul venei si are aceiasi structura ca si endoteliul capilarelor, si dintr-un strat conjunctiv
elastic, asezat in jurul endoteliului, care contine fibre elastice, dispuse in forma de retea.
Tunica interna formeaza in interiorul unor vene niste pliuri semilunare, numite
valvule venoase. Valvulele venoase se gasesc numai in venele in care sangele circula de jos in
sus. Si se numesc vene valvulare.Venele care nu au valvule poarta denumirea de vene
avalvulare.
b) Tunica mijlocie sau mezovena este mai subtire decat tunica mijlocie a arterelor si
are o structura variata.Ea este formata din tesut conjunctiv, in care sunt cuprinse si fibre
musculare.Tesutul conjunctiv contine fibre conjunctive si fibre elastice, cu dispozitie si proportii
foarte variate.
c) Tunica externa sau perivena este mai groasa decat tunica mijlocie si este
constituita tot din tesutul conjunctiv lax, in care se gasesc, pe langa fibre conjunctive si
elastice, si elemente musculare; de obicei , tesutul conjunctiv al mezovenei se gaseste in
continuarea tesutului conjunctiv al perivenei, fara o limita distincta.
Structura peretelui si in special structura tunicii mijlocii variaza cu diferitele
tipuri de vene : -vene fibroase, fibroelastice si vene musculoase.
Venele musculoase sunt vene mici, asezate departe de inima, cum sunt venele
membrelor.

3. VASELE LIMFATICE
Vasele limfatice se formeaza prin confluenta capilarelor dand nostin vaselor
limfatice mici,care, prin confluenta, formeaza vase limfatice mari, iar aceasta dau
nastere, la randul lor, la trunchiuri limfatice, care comunica cu sistemul vascular
sanguin.
Structural,vasele limfatice sunt asematoare cu venele, doar ca in general sunt
mai subtiri decat venele.
* CIRCULATIA

SANGUINA SISTEMATICA

Circulatia sistematica asigura transportul sangelui de la inima spre organe

si teseturi prin sistemul arterial si capilar, iar reintoatcerea la inima, prin sistemul venos.
Circulatia sistematica incepe in ventriculul stang, de unde pleaca artera,
aorta, din care se desprind apoi toate arterele mari ->artere->arteriole-> capilare apoi prin
venele->vene->venele->atriul drept.
* CIRCULATIA PULMONARA
Circulatia pulmonara este cuplata in serie cu cea sistematica,sangele din
ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonara spre plamani, unde are loc
schimbul de gaze, dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang.

* CIRCULATIA LIMFATICA
Circulatia limfatica este o cale derivata a marii circulatii, prin care reintra in
vene o parte din lichidele interstitiale. Similar circulatiei sangvine, circulatia limfatica
are loc in cadrul unui sistem vascular inchis, care incepe din tesuturi, prin capilare
inchise, se colecteaza apoi in vase din ce in ce mai mari, si, in final,
formeaza doua colectoare limfatice mari, care se desachid in venele subclav
iculare.

C.REGLAREA ACTIVITATII

CARDIOVASCULARE
Reglarea activitatii inimii se face prin mecanisme intrinseci si extrinseci. 1.
Reglarea prin mecanisme intrinseci
O reglare a activitatii cardiace se observa si la inima scoasa din organism,
lipsita deci de influente nervoase si imorale.
2.Reglarea prin mecanisme extrinseci
Reglarea activitatii cardiace se face in special pe cale reflexa si umorala:
a) Reglarea reflexa
Se stie ca inima este inervata de fibrele simpatice si
fibre parasimpatice.Fibrele simpatice sunt postganglionare si provin din
plexul cardiac.Fibrele parasimpatice provin din nervul vag si sunt fibre premergatoare.
Acesti
nervi
au
actiune
autogonista
asupra
inimii.Simpaticul
accelereaza contractiile
cardiace
si
mareste
intensitatea,
pe
cand
parasimpaticul(vagul) incetineste ritmul contractiilor cardiace si scade intensitatea lor.
Activitatea
cardiaca
este
influentata
si
de
activitatea
scoartei cerebrale. Este stiut ca starile emotionale pot provoca modificarea
activitatii cardiace : frica, mania, bucuria etc. pot determina o accelerare a
contractiilor cardiace.
b) Reglarea umorala
Activitatea inimii este coordonata si pe calea umorala, adica prin actiunea
unor substante pe care le produc diferite organe si pe care sangele le aduce la
inima.Dintre aceste substante, cele mai importante sunt hormonii.De exemplu
adrenalina,hormonul medulosuprarenalei, provoaca o intensificare si o accelerare a
contractiilor cardiace (obisnuit cantitatea de adrenalina din sange este redusa). Aceeasi
actiune o are si tiroxina, de aceea in hiperteroidism se produce o accelerare a ritmului
cardiac. Acetilcolina, produs al sistemului nervos parasimpatic, are o actiune inversa
adrenalinei. Si diferitele saruri care intra in compozitia plasmei au actiune asupra
activitatii cardiace. Importante din acest punct de vedere sunt sarurile de calciu, care
accelereaza ritmul cardic, si arurile de potasiu, care incetinesc ritmul cardic. Datorita
reglarii reflexe si reglarii umorale se produce o adaptare fina a travaliului cardiac la
nevoile organismului.

HIPERTENSIUNEA

ARTERIALA

Definitie : hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea

presiunii sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Dupa OMS se considera
valori normale pentru presiunea maxima 140-160 mmHg, interpretate in raport cu
varsta, sexul si greutatea, iar pentru minima 90-95 mmHg.
Clasificare : in functie de etologie se deosebesc
a) HTA

esentiala in care nu se poate evidentia o cauza organica

b) HTA secundara sau simptomatica in care este dovedita cauza se

deosebesc hipertensiuni secundare : renale, endocrine, neurogene si
cardiovasculare.
HTA este una dintre cele mai raspandite boli.Presiunea arteriala poate creste fie
prin marirea debitului, fie prin cresterea rezistentei.Cele mai multe hipertensiuni au la
baza cresterea rezistentei periferice (hipertensiunea esentiala, renol.).
Initial,procesul este functional-vasoconstructie-apoi leziuni organice care
permanentizeaza hipertensiunea arteriala. in ceea ce priveste factorii care realizeaza
vasoconstructia arteriala, se acorda un rol important sistemului nervos central, sistemului
hipofizo-suprarenal si hiper reactivitatii vasculare.in evolutia hipertensiunii arteriale,dupa
mai multi ani de evolutie apoi leziuni organice de ateroscleroza, care agraveaza
tulburarile.
a)HTA esentiala : prin care se intelege orice sindrom clinic hipertensiv, in care
valorile presiunii arteriale sunt crescute, in absenta unei cauze organice. Se mai
numeste si boala hipertensiva.Este cea mai frecventa, reprezentand 80-90 % din
totalul hipertensiunilor, si apare de obicei dupa 30 de ani, cu un maximum de frecventa
intre 40 si 50 de ani. Incidenta este mai mare la femeie, dar formele mai grave apar la
barbarti. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanti, la fel viata incordata, stresanta
si ereditatea. Ereditatea ar juca un rol foarte important, afectiunea intalnindu-se in
proportie de 20-80% (dupa diferite statistici) in antecedentele familiale ale bonlavilor.
Ceea ce se transmite ar consta intr-o tulburare a metabolismului catecolaminelor
(adrenalina si noadrelina), care ar sta la baza vasoconstructiei arteriale. Se pare ca
si alimentatia bogata ar juca un rol.
b)HTA simptomatice:

de cauza renala. Din aceste grupe fac parte:

-hipertensiunile
reno-vasculare
(anomalii
-stenoze, anevrisme- tromboze , embolii ), hipe.

congenitale

ale

vaselor

renale

-hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glamernlanefita acuta si cronica,

leziuni renale din diabet, pielonefitele etc).
In aparitia hipertensiunii renale, rolul principal este detinut de o enzima care ia
nastere in rinichiul ischemic (cu circulatie insuficienta ) si care se numeste renina.
Aceasta se transforma in sange intr-o substanta hipertensiva numita angiotensiva. E
importanta precizarea etiologiei renale deoarece unele forme sunt suspectibile de
interventie chirurgicala (hipertensiunea reno-vasculara, unele pielonefite);
-tratamentul se adreseaza atat bolii de baza, cat si hipertensiunii arteriale.
o

de cauza endocrina . Din acelasi grup fac parte :

- feocromacitomul - o tumoare localizata in medulara glandei suprarenale,

caracterizata prin crize paroxistice de hipertensiuni datorate descarcarii in
circulatie de catecolamine( adrelina si noradrelina); tratamentul este chirurgical;
- hiperaldosteronismul primar ( adenom corticosuprarenal cu secretie exesiva de
aldosteron);
- sindrom Cushing, datorat unei tumori corticosuprarenale sau hipofizare care se
caracterizeaza prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism si cresterea
eliminarii urmare a 17- cetosteroizilor ; tratamentul este chirurgical.
- hipertensiuni endocrine, mai apar in hiperticordism, in cursul sarcinii; in cursul
primei sarcini poate aparea o hipertensiune reversibila, recidivand eventual cu
fiecare noua sarcina , alteori , graviditatea agraveaza o hipertensiune arteriala
preexistenta, de alta natura.
de cauza neurogena
in boli traumatice, tumorale sau inflamatorii ale creierului care duc la o
crestere a presiunii intracraniene sau in caz de leziuni ale centrilor vasomotori se
observa, uneori si cresterea tensiunii arterile.
o
de cauza cardiovasculara:
Bolile insotite de hipertensiune arteriala sunt:

- coartactia aortica
- blocul complet
- insuficienta aortica
- ateroscleroza.
Etiopatogenie: Majoritatea autorilor accepta astazi conceptia nervista,
potrivit careia predispozitia ereditara este de natura neurogena , legata de o anumita
structura a personalitatii si de o anumita modalitate de raspuns la situatiile de stress :
durere, frica, suparare.Boala ar fi esential nervoasa, produsa de o tulburare in activitatea
centrilor nervosi superiori. Diferiti excitanti din sfera psihoemotionala( necazuri, griji ,
nesiguranta ), actionand pe fondul unei predispozitii ereditare, duc la aparitia unor
focare de excitatie permanenta la nivelul scoartei cerebrale, determinand secundar o
vasculatie arteriala. In lantul
patogenic al hipertensiunii mai intervin tot prin intermediul scoartei - sistemul endocrin
si rinichiul.
Modificarile fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii
sunt vasoconstructia arteriala si cresterea continutului peretelui arterial in apa
si sare.Mai tarziu apar leziuni organice si atersleza, care grabesc evolutia si intuneca
prognosticul prin complicatii.

Fiziopatologia hipertensiunii arteriale

Pentru practica clinica si patologica, importanta este nu atat valoarea cifrica a
cresterii tensionale cat consecinta vasculara si hemodinamica a acestia.
Relatia dintre hipertensiune si patologia vasculara este binecunoscuta,
imbracand in mare urmatoarele aspecte :
- hipertensiunea arteriala , in afara faptului ca este un factor de risc pentru
aterosderoza, poate precipita si agrava evolutia acesteia ;
- hipertensiunea arteriala include modificari modificari arteriolare specifice arteridopatia hipertensiva.

Ultimul aspect retine atentia in mod deosebit atat prin mecanismele sale de
producere cat si prin consecintele asupra evolutiei hipertensiunii arteriale. Exista doua
forme distincte de arteridopatii hipertensive: arteriloscleroza si necroza fibrinoida a
mediei arteriolare .
Arterioloscreloza consta in ingrosarea si , ulterior , in hialinizarea
arteriolelor , fenomenul parand sa debuteze subendotelial, cu prindere progresiva a
mediei. In patologeneza hialinului sunt implicate hiperproductia de colagen arteriar,
degenerarea membrelor bazale, exsudatia plasmatica cu depunere de fibrina si
degenerescenta musculaturii netede.Leziunile de arterioloscreloza sunt parcelare;
intereseaza
cu
precadere rinichiul
si
constituie
substratul
asanumitei
nefroangioscrelozei benigne, de invaluire in HTA esentiala. Sommerst constata ca
leziunile de arterioloscreloza evolueaza in mai multe stadii: spasm al celulelor musculare
din media arteriolei aferente, ingrosare a peretelui vascular datorita edemului, hipertrofie
a celulelor musculare, degenerescenta nialnia a peretelui arteriolar cu ingustarea
lumenului vascular. Necroza fibrinoida arteriolara constituie 'marca' morfologica a HTA
maligne. Se caracterizeaza prin rupturi ale fibrelor musculare netede din media
arteriolara,
exudatia
plasmatica
enorma
in
peretele
vascular,
reactie
inflamatorie exudativa si ploriferativa in adventice cu obliterare sau stenozare
consecutiva a numenului arteriolar. Arteriola capata un aspect bizar, moniloform, avand
zone dilatate care alterneaza cu altele stramtorate. Leziunile afecteaza in
masura diferita rinichiul, pancreasul, suprarenalele, intestinul, creierul, cordul si ficatul.
La nivelul rinichiului, leziunile arteriale se sistematizeaza, fiind reprezentate
de endorterita proliferativa, arteriolita necrozanta glomerulita necrozanta.
Patogenia leziunilor arteriale este complexa si doar partial cunoscuta, mai ales in
ceea cepriveste secventialitatea evenimentelor mobide. Interventia mecanismului reninaangiotensiva, hipersecretia de mineralcorticorzi si catecolamide, excesul de Na+,
constituie elementele patogenice principale care stau la baza vasculozei plasmatice,
a depunerii de fibrinoid in media arteriolara si a necrozelor arteriolare.
ANATOMIA PATOLOGICA

HTA entitate nosologica individualizata pe criterii fiziologice, nu are un

echivalent anatomic. In cursul evolutiei sale apar multiple aspecte morfologice, in
functie de stadiul bolii, de rapiditatea instalarii ei, de intensitatea tulburarilor functionale
si de gradul de interesare a diferitelor organe in procesul patologic.

Tendinta
veche
de
a
identifica
hipertensiunea
cu
modificarile structurale a facut dificila cunoasterea rolului jucat de arteriole
vasculare organice in istoria naturala a bolii. Intr-adevar HTA si degradarile
morfologice nu sunt neaparat doua aspecte diferite aleunuia si aceluiasi proces.
Marimea tensiunii si gradul arterioscrelozei nu sunt legate intre ele prin legaturi
matematice,
de
cauza
la
efect.
Intre
importanta
leziunilor
si
gravitatea manifestarilor lor chimice, de asemenea, nu exista o proportionalitate
stricta. Multe dintre aspectele lezionale constatate nu au nimic caracteristic intre ele
si, mai mult chiar, cea mai mare parte dintre complicatiile bolii pot fi corelate mai de
graba cu procesele arteroscrelotice accentuate de hipertensiune, decat cu insusi HTA.
Multe alte leziuni, de asemenea, nu se deosebesc de degenerarile arteriale legate de
procesul de senescenta, indiferent de cifrele tensionale. In general, lipsesc studii de
mare anvergura, bazate pe criterii unitare, bine precizate, care sa caute sa stabileasca
o corelatie stricta , comparativa, intre tipul si gradul unor anumite leziuni, pe de o parte,
si grupa de varsta, sexul, cifra tensionala, vechimea si viteza evolutiei bolii, pe de alta.
De aceea suntem mai mult sau mai putin siliti sa ne limitam la o expunera
catagrafica a tipurilor de leziuni intalnite in aceasta boala si sa facem numai
presupuneri care dintre modificarile degenerative ce alcatuiesc 'arterioscreloza' sunt
legate de o tensiune mare.
Termenul
anatomic
generic
de
'arterioscreloza',
cuprinzand
totalitatea leziunilor degenerative ale arterelor, nu inseamna nimic mai mult
decat 'induratie a arterelor'. Sub acest termen se cuprind trei grupe de leziuni:

1.

Mediocalcoza

2.Ateroscreloza

-proces degenerativ care intereseaza media

arterelor mijlocii, interesant din punct de vedere
anatomic, dar lipsit de consecinte functionale si
chimice semnificative.

-proces vascular
obstructiv, datorita constituirii placilor
de
arterom in inima arterelor musculoelastice de
marime mijlocie, cu necroze, hemoragii,fibroza
si calcificare.

3. Arterioloscreloza-caracterizata prin

hiperplazie endoteliala, cu

ingrosare
si
hialinizare
a
si hipertrofia musculara a arteriolelor.

intimei

Primele doua tipuri lezionale afecteaza arterele mari, artere cu un strat

mijlociu bogat in tesut elastic. Al treilea tip lezionar cuprinde arterele mici si arteriolele,
elemente bogate in tesut muscular, cu functiile esentiale in controlarea rezistentei.
Procesele patologice, care duc la degenerarea fibrelor periferice elastice
din media aortei si din media arterelor mari, cresc presiunea pulsului si duc la o
hipertensiune exclusiv sistolica. In parte, aceste procese sunt in functie de varsta.
Ridicarile atat ale presiunii sistolice, cat si celei diastolice sunt legate in primul rand de
modificarile, functionale sau structurale, din arterele mici, musculare.
DIAGNOSTICUL HTA SI EVALUARE

HTA fiind o boala de frecventa crescuta in populatia

generala, adevaratele probleme pe care le pune sunt cele ale depistarii sale in masa si
nu cele ale stabilirii diagnosticului la nivel individual. De aceea populatia trebuie sa fie
avizata si sa sprijine efortul medico-sanitar de depistare activa a bolii. Sprijinul cel
mai direct este materializat prin prezentarea la actiunile de depistare a HTA pe de o
parte, iar pe de alta parte, prin efectuarea constiincioasa a examinarii medicale impuse
cu diverse prilejuri (angajari in munca, admitere in invatamantul superior, examene
pentru permis de conducere auto, e.t.c). In fond, problema centrala a diagnosticului
individual al HTA este legata de valoarea cifrei tensionale.

In felul acesta masurarea TA devine mijlocul esential de diagnostic.

Asistentei medicale, si in special celei care lucreaza in comunitati, ii revine
un rol insemnat in depistarea hipertensivilor prin prisma faptului ca ea este cea care
masoara TA, dar mai ales prin natura muncii sale care-i permite sa culeaga mai multe
informatii despre pacient si mediul sau. Sa nu uitam ca uneori valorile crescute, peste
limita, ale TA nu indica neaparat o hipertensiune arteriala ci se pot datora unor factori de
mediu. De aceea contextul in care se inregistreaza aceste valori este foarte inportant. De
asemenea AM trbuie sa stapaneasca foarte bine tehnica masurarii tensiunii arteriale stiut
fiind faptul ca masurarea incorecta duce la valori eronate.
Ce trebuie sa faca pacientul caruia la o examinare medicala i s-a
gasit crescuta TA? Raspunsul va trebui sa tina seama de cifra TA si varsta persoanei in

cauza. Astfel, pentru adulti, indiferent de varsta, descoperirea unei TAd egala sau mai
mare de 100 mm/Hg trebuie sa fie urmata de prezentarea la medic pentru
investigatiile de rutina si prescrierea tratamentului.
Dupa descoperirea si confirmarea hipertensiunii arteriale este necesar sa se
efectueze pentru fiecare bolnav un bilant clinico-biologic in scopul individualizarii
diagnosticului si eventual al gasirii unei etiologii a hipertensiunii. Efortul
diagnostic va fi limitat la un minim concludent de date, in asa fel incat sa se poata
evidentia:
-severitatea bolii
-gradul de afectare cardiovasculara
-coexistenta altor factori de risc pentru ateroscreloza
-un posibil factor etiologic
-elemente orientative pentru prognostic si tratament
Hipertensivul este prin excelenta un bolnav ambulator, internarea sa in spital
nefiind indicata decat in cateva situatii si anume:

Persoanele tinere (sub 40 de ani) cu HTA moderata sau severa;

Persoanele cu TAs mai mare sau egala cu 240 mm/Hg si/sau TAd mai
mare sau egala cu 120 mm/Hg;

Bolnavii la care se suspicioneaza clinic o forma de HTA secundara;

Indivizii cu HTA rezistenta la tratament;

Hipertensivii a caror HTA 'banala' isi modifica brusc cursul evolutiv

(efecte adverse majore ale medicatiei autihipertensive, instalarea rezistentei
la tratament, aparitia unor complicatii, e.t.c);

Bolnavii la care HTA se asociaza cu alte afectiuni cronice (metabolice,

cardiovasculare, pulmonare, e.t.c.) care afecteaza prognosticul si
tratamentul.

Abordarea unui bolnav hipertensiv va incepe in mod obligator cu

o anamneza atenta, un examen clinic complet si o investigatie paraclinica de rutina,
strict necesara.
a) ANAMNEZA
Asistenta medicala fiind prima care intra in contact cu pacientul (de cele
mai multe ori) trebuie sa conduca discutia astfel incat sa poata procura urmatoarele
date: debretul aproximativ sau sigur al HTA, simptomele de debut sau cele pentru care
se adreseaza medicului, sa orienteze si sa ierarhizeze investigatiile paraclinice pentru
stabilirea etiologica a HTA si a caracterului sau evolutiv, sa efectueze un bilant orientativ
privind riscul cardiovascular, bolileasociate si evetualele conditii de mediu favorizante
pentru cresterea valorilor TA. Anomneza bolnavului cu HTA este etapa initiala si
indispensabila stabilirii debutului hipertensiunii.
Interogatoriul precizeaza unele tulburari functionale comune tuturor formelor
de HTA si anume:
-cefalee -semnalata indeosebi dimineata inainte de sculare; are sediul cervico-occipital
sau se prezinta ca o hemicranie predominant preorbitara, alteori este pulsatila, insotita
sau precedata de tulburari vizuale sau digestive; bolnavii relateaza ca cefaleea este
favorizata de ingestia de alcool si de suprasolicitare intelectuala;
-vertij de durata variabila, asociat sau nu schimbarilor de pozitie ,
-tulburari de vedere ,
-vajaieli in urechi ,
-oboseala fizica si intelectuala,
-parestezii, pareze, disartrii trecatoare,
-palpitatii, precordialgii, dispnee de efort,
-anxietate, insomnii, iritabilitate,
-prezenta in antecedentele patologice personale a unor afectiuni nefrologice sau
urologice (albuminurie sau hematurii pasagere, infectii urinare, colici nefretice,
afectiuni renale diagnosticate, e.t.c.) traumatisme lombare, HTA pe timpul unei
sarcini,
-existenta antecedentelor heredocolaterale de HTA, de ateroscreloza si formele
clinice de manifestare a acestora,
-unele obiceiuri alimentare individuale si familiale (consum de sare, de dulciuri),

fumatul si consumul de alcool,

-profilul profesional, gradul de solicitare profesionala 'competitivitatea si
eficacitatea' sociala a bolnavului,
-existenta unor simptome care pot sugera o HTA secundara (crize sudorale
insotite de palpitatii, anxietate si paloare, astenie musculara, parestezii, mialgii,
paralizii intermitente, poliurie, e.t.c.),
-prezenta unor simptome ce sugereaza existenta unor complicatii vasculare
(eclipse cerebrale, claudicatie intermitenta, crize de angina pectorala) e.t.c.
b) PREGATIREA SI ASISTAREA EXAMINARILOR CLINICE
Colaborarea la examinarea clinica a bolnavului este una din sarcinile
importante ale asistentei. Ajutorul acurdat medicului si bolnavului in cursul examinarii
clinice degreveaza pe aceasta din urma de eforturi fizice, ii previne o serie de suferinte
inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil intre bolnav si medic, face accesibila
medicului explorarea tuturor regninelor organismului, servindu-1 cu instumentarul
necesar, toate acestea intervenind pentru scurtareatimpului expunerii bolnavului in
stare grava la examinarile clinice este indispensabil in cazul bolnavilor in stare grava:
astenici, adinamici, somnolenti, inconstienti, imobilizati, e.t.c. si foarte utila in cazul
tuturor bolnavilor
Sarcinile asistentei
clinic mecical sunt urmatoarele:

in

pregatirea

si

asistarea

-pregatirea psihica a bolnavului,

-adunarea, verificarea si pregatirea instrumentului necesar,
-dezbracarea si inbracarea bolnavului,
-aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinatorilor,
-asigurarea iluminatiei necesare la examinarile cavitatilor naturale,
-deservirea medicului cu instrumente,
-ferirea bolnavului de traumatisme si raceala,
-asezarea bolnavului in pat dupa examinare si facerea patului.

unui

examen

* Pregatirea psihica a bolnavului se incadreaza in munca de educatie si de

linistire pe care asistenta o duce cu bolnavul din momentul primirii lui in sectie.
Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de a-1 ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudine prieteneasca, constituie factorii importanti ai unei bune
pregatiri psihice. In preajma examinarilor de orice natura, asistenta trebuie sa
lamureasca bolnavul asupra caracterului inofensiv al
examinarilor, cautand sa se reduca la minimum durerile care eventual vor fi provocate
prin unele manopere simple, ca: examinarea unei articulatii inflamate, palparea unui
abdomen dureros, e.t.c. Bolnavul nu trebuie niciodata indus in eroare caci astfel va
pierde increderea in noi.
Daca insa cunoaste esenta si importanta examinarilor, prin increderea pe care i-am
insuflat-o, va suporta mult mai usor suferintele cauzate de diverse explorari, obtinand
cooperarea lui activa in reusita si operativitatea examinarilor.
Tinand seama de simtul pudorii, asistenta va izola patul bolnavului (in special
la prima examinare), despartind-ul cu un paravan de celelalte paturi, ceea ce linisteste pe
multi bolnavi.
EXAMENUL CLINIC
Determinarea presiunii arteriale se face corect prin metoda ascultativa sau
cea electronica, masurand TA la ambele brate, in clinostatism si ortostatism, daca este
posibil dimineata, dupa repaus fizic si intelectual.
Examenul clinic incearca sa deceleze cauzele sau leziunile generatoare de
HTA, precum si stadiul evolutiv si rasunetul asupra intregului organism. Scaderea
inportanta a pulsului la arterele femurale sau abolirea sa evoca o stenoza a sistemului
aortic care se confirma la palparea arterelor intercostale pe toracele posterior, prin
auscultatia inimii (suflu sistolic paravertebral stang) si de radiografia toracelui (eroziuni
costale). Stenoza unei artere renale poate determina uneori un suflu perceptibil
paraombilical si in regiunea lombara. Palparea lojelor renale poate evidentia o
tumoare renala sau nefromegalie bilaterala, sugerand polichistoza renala. Tuseul rectal
la barbat si cel vaginal la femeie sunt asemenea necesare. Examenul clinic general poate
pune in evidenta si semnele unei afectiuni endocrine sau metabolice, susceptibile de a
produce HTA secundara
(hipertiroidism,
boala
Cushing,
acromegalie,
manifestari cutanate ale unei diateze gutoase sau dislipopreteinemii).
Aprecierea rasunetului visceral al HTA: cand bolnavul semnaleaza dispnee
la eforturi bine tolerate anterior, iar examenul obiectiv deceleaza un suflu sistolic si
cardiomegalie (confirmata radiologie, EKG, ecografie), se contureaza suprasolicitarea

cordului; semnalarea unei poliurii nocturne, recente, fara disurie, obliga la suspicionarea
renalizarii HTA. Deasemenea, scaderea capacitatii de lucru, eclipse cerebrale, un
examen de fund de ochi modificat (gradul II-III) sustin faptul ca HTA a produs afectarea
vaselor cerebrale.
c)

RECOLTAREA
PRODUSELOR
BIOLOGICE
SI
PATOLOGICE
PENTRU EXAMENELE PARACLINICE
Ingrijirea bolnavilor implica stabilirea diagnosticului precis intr-un timp
cat mai scurt posibil, pentru a se putea acorda ingrijirile si tratamentul adecvat. Un
ajutor pretios -de multe ori indispensabil- in aceasta munca-1 constituie probele de
laborator, care exprima in mod obiectiv modificarile
survenite in morfologia, functiunea si biochimia organismului si evidentiaza agentii
agresivi, factorii etiologici ai imbolnavirilor.
Utilitatea rezultatelor de laborator depind de cei doi factori de baza:
recoltarea corecta a produselor supuse analizelor si efectuarea analizelor propriu zise.
Efectuarea analizelor cade aproape exclusiv in sarcina personalului de laborator,
majoritatea recoltarilor insa, fac parte din sarcinile personalului care lucreaza nemijlocit
la patul bolnavului, din acest motiv, asistenta trebuie sa aiba cunostinte precise si
manualitate corespunzatoare.
Importanta examinarilor de laborator se concretizeaza in urmatoarele: imbogatesc simptomatologia bolilor cu numeroase elemente obiective, -confirma sau
infirma diagnosticul clinic,
-clarifica diagnosticul diferential fata de tablouri clinice similare si diferentiaza formele
clinice ale aceleasi imbolnaviri, -stabileste factorul etiologic in numeroase cazuri,
-informeaza asupra gravitatii cazului , reflecta obiectiv evolutia evolutia bolii si ajuta la
stabilirea prognosticului, -contribuie la aprecierea eficacitatiitratamentului, -prevesteste
instalarea unor complicatii, -confirma vindecarea clinica si etiologica a bolnavului,
-contribuie la profilarea bolilor infecto-contagioase, prin depistare precoce
a surselor de infectie, bolnavii si purtatorii de germeni.
EXAMENE PARACLINICE
In functie de caz, examenele complementare sunt indispensabile pentru
a aprecia rasunetul visceral al HTA si a descoperi etiologia.

In practica zilnica, unui bolnav hipertensiv

urmatoarele examene:
-dozarea potasiului sanguin si urinar,
-dozarea ureei si creatininei sanguine,
-examen citobacteriologic urinar,
-grup sanguin,
-testul Addis-Hamburger sau urocultura cantitativa,
-proteinurie pe 24 de ore (peste 0,1 Og arata afectare renala),
-dozarea glicemiei la 2 ore post prandial,
-dozarea colesterolului, trigliceridelor,
-dozarea acidului vanilmandelic si catevolamidelor,
-radiografia renala pe gol si/sau urografia LV.,
-radiografia cardiopulmonara,
-examen sumar de urina,
-urocultura,
-EKG
-examenul fundului de ochi

se

efectueaza

-HLG, VSH, hematocrit.

Cand investigatiile de 'prima linie' nu au reusit un bilant satisfacator, se
recurge la ajutorul serviciilor specializate pentru arteriografie renala, dozarea activitatii
plasmatice renina-angiotensiva, dozarea aldosteronului, testul Howard, scintigrama renala,
punctia renala.

FORME CLINICE SI SIMPTOMATOLOGIE

Clasic se deosebesc:
. Stadiul prehipertemsiv nu poate fi considerat ca un stadiu timpuriu al HTA
esentiale; se pot, totusi, afirma ca subiectii predispusi, indeosebi tinerii cu

valori intermediare ale TA (140/90-160/95) si la care un test presor la rece

(care este pozitiv cand, introducand mana in apa la 4, valorile TA cresc cu
peste 40mmHg) s-a aratat in sens pozitiv, urmariti in timp, au trecut in faza
de hipertensiune permanenta.
Sunt cuprinsi in acest stadiu subiecti cu valori ocazional crescute ale
TA, normalizate ulterior fara o medicatie deosebita, precum si subiectii considerati
hipertensivi, dar ale caror valori s-au normalizat dupa 2-3 zile de spitalizare. La acesti
bolnavi, de obicei asimptomatici, examenul clinic este negativ. O parte din ei pot avea
tulburari neuro-vegetative, dovada unei labilitati nervoase cu tendinta la
hipersimpaticotonie.
. Stadiul I de HTA izolata si pura. Peste 90% din subiectii hipertensivi sunt
depistati in acest stadiu, in care sunt prezente variatii tensionale, cu valori
frecvent peste 160/95mmHg. Acest stadiu poate dura 10-15 ani, perioada in
care, la cresterile tensionale, se asociaza leziuni vasculare minore traduse prin
alterari de gradul I ale F.O.
Acest stadiu corespunde formei benigne, care evolueaza progresiv si se
caracterizeaza prin:
-semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase si rigide, puls bine batut; -semne
de fragilitate capilara; diverse manifestari hemoragice (epistaxis, metroragii,
uneori hematemeze, hemoragii retiniene etc);
-semne cerebrale: cefalee occipitala, de obicei dimineata, la trezire,
ameteli, oboseala, astenie, insomnie, tulburari de memorie si concentrare, modificare
de caracter, frecvent tulburari de vedere si tulburari trecatoare de constienta si
de limbaj sunt cele mai frecvente tulburari functionale, comune tuturor formelor
de hipertensiune;
-furnicaturi la nivelul extremitatilor, ameteli, senzatia de 'deget mort';
-examenul inimii releva subiectiv palpitatii, dureri precordiale, diferite grade de dispnee,
iar obiectiv, semne de marire a inimii stangi (hipertrofie si digitatie);
-radiologia, electrocardiografia, fundul de
renale apreciaza gradul de evolutivitate al HTA.

ochi

si

probele

functionale

. Stadiul II de hipertrofie ventriculara stanga (HVS) este consecinta solicitarilor

mecanice exercitate de cresterea valorilor TA asupra patului vascular si
asupra pompei cardiace. Valorile TA sunt inspre 200/120mmHg.

Examenul clinic releva HVS, socul apexian este mai

puternic, zgomotul II este intarit la aorta. Examenul radiologie evidentiaza cord de
volum normal sau semne incipiente de HVS, cu arc inferior stang alungit: in OAS
ventricul stang proiectat usor pe coloana. Examenul EKG obiectiveaza senine de
HVS.
Hipertrofia vasculara sistematica se remarca prin artere cu calibru
marit, sinuoase, indurate, iar radiologie aorta apare, largita, derulata, butonul
aortic proeminent. Modificarile FO sunt avansate (grd. II). Functia renala se
mentine mult timp nealterata.
. Stadiul III de HTA complicata. In acest stadiu sunt prezente pe langa acuzele
perioadelor anterioare si semne si simptome noi, ca urmare a
visceralizarii hipertensiunii si a afectarii organelor tinta. Complicatiile HTA au
fost impartite arbitrar in complicatii nespecifice si complicatii specifice.
Complicatiile nespecifice sunt, de fapt, consecinta procesului
arteroscrelotic ce se interconditioneaza cu HTA; apar stenozari aortice,
coronariene, cerebrale, periferice neinfluentate semnificativ de tratamentul
hipotensor.
Complicatiile specifice, cu predilectie pentru hipertensivii tineri,
sub 55 de ani. Ele pot fi stabilizate sub terapia hipotensoare eficace.
Complicatiile specifice sunt: HVS cu insuficienta ventriculara stanga
consecutiva, retinopatia hipertensiva (FO grd. III, IV), hemoraga cerebrala sau
cerebromeningiana, insuficienta renala prin nefro-angioscreloza.
. Stadiul IV de HTA maligna. Este forma cu evolutie accelerata si mortalitate ridicata.
In conturarea cadrului clinic, criteriul evolutiv este cel mai important. Daca la

examinari succesive, bolnavul cu HTA severa asociaza edem papilar si alterarea

rapida a functiei renale, ce delimiteaza forma maligna a HTA. HTA maligna este
boala adultului tanar, mai ales barbat. Diagnosticul se stabileste pe criterii clinice,
biologice, histologice.
Criterii clinice: TA diastolica peste 120mmHg, encefalopatie,
retinopatie, semne de decompensare cardiaca rapida, eventual edem pulmonar
acut, durere abdominala simuland o colecisto-duodenita acuta.
Criterii biologice: cresterea ureei si creatininei, proteinurie,
hematurie microscopica, cilindurie, anemie hemolitica microangiopatica,
aldosteron sanguin si urinar crescut, cresterea activitatii reninei plasmatice.
Criterii histologice: arteriolita necrozanta (portiunea distala a
arterelor interlobulare prezinta necroza fibrinoida),
URGENTE HIPERTENSIVE
Corespund unor situatii cand cresterea rapida, acuta, a TA ameninta viata
daca nu este sanctionata urgent terapeutic. Criza hipertensiva poate aparea in 3
imprejurari: encefalopatia hipertensiva; HTA maligna; puseuri tensionale cu exces de
catecolamine (feocromocitom, oprire brusca a unei terapii cu clonidina).
-encefalopatia
hipertensiva
are
ca
simptom
caracteristic
alterarea
constientei, ajungand in cateva ore la coma. Se intalneste la: femeia insarcinata cu
toxemie
gavidica: copii si tineri cu glomerulonefita acuta: in cursul oricarei forme de
HTA primitiva sau secundara. Bolnavul se adreseaza medicului pentru cefalee
violenta, greturi, tulburari de vedere, variate semne neurologice. TA atinge valori
foarte mari.
-HTA maligna sau accelerata.

-Puseurile hipertensive cu exces de catecolamine.

*

feocromocitom: paroxismele tensionale sunt insotite de cefalee accentuata,

transpiratii abundente, palpitatii, tulburari de glicoreglare decelabile prin
teste paraclinice. Confirmarea bolii se face pe dozarea urinara a acidului
vanilmandelic, metabolit al catecolaminelor.
*
administrarea unor alimente bogate in tiramida sau amine
simpaticomimetice la un bolnav tratat.
*
oprirea brusca a unui tratament cu clonidina, in doze foarte mari
(l,2mg/zi).
Tot ca urgenta trebuie considerata HTA complicata.
EVOLUTIE SI COMPLICATII
In forma benigna, cea mai obisnuita, boala dureaza ani sau chiar zeci de ani.
Sub influenta unui tratament corect si precoce pot aparea remisiuni importante. In forma
maligna, evolutia este foarte rapida, etapele bolii fiind parcurse in 1-3 ani.
Indiferent de etiologie, fiecare forma de HTA in raport cu caracterul sau evolutiv,
poate fi benigna sau maligna si parcurge, in evolutia sa, cele 3 stadii din clasificarea propusa
de OMS.
In stadiul al III-lea apar complicatii: la nivelul aparatului cardiovascular
(insuficienta ventriculara stanga acuta si insuficienta cardiaca globala, infarct miocardic,
anevrism disecant); la nivelul circulatiei cerebrale (encefalopatie hipertensiva, tromboze si
hemoragii cerebrale); la nivelul rinichiului (tulburari variate, de la alterari functionale, pana
la screloza cu insufienta renala).
Complicatiile depind de forma clinica benigna sau maligna. Astfel, in
hipertensiunea benigna complicatiile se datoreaza ateroscrelozei, cele mai frecvente fiind
tromboza cerebrala si infarctul miocardic. Aici se intalnesc frecvent encefalopatia
hipertensiva, hemoragia cerebrala, insuficienta cardiaca si insuficienta renala.
A. Complicatii cerebrale ale HTA
Aceste complicatii pot fi accidente vasculare minore sau majore. Cele minore
sunt consecinta ateroscrelozei cerebrale si impun un contol riguros al TA. Acidentele majore se
manifesta clasic prin hemoragie cerebrala, care se poate prezenta sub doua aspecte:
hemoragia cerebrala primitiva (cea mai frecventa forma clinica, tradusa prin deficit
neurologic, cefalee, varsaturi, tulburari de constienta) si hemoragia meningiana sau meningo-

cerebrala, asemanatoare clinic cu precedenta cu mai putine evidente semne neurologice,

dar adaugandu-se contractura meningiana.
B. Complicatii cardiace ale HTA
Bolnavul cu HTA este amenintat de insufienta cardiaca si de riscurile
insuficientei coronariene. Exista o corelatie directa intre gradul HTA si rapiditatea, intensitatea
dezvoltarii cardiopatiei. Riscul crescut de infarct miocardic al hipertensivilor este corelat cu
TA diastolica la tineri si cu TA sistolica la varstnici.
Se considera ca inceput al cardiopatiei momentul cand se schiteaza hipertrofia
ventricului stang. Examenul radiologie arata o hipertrofie usoara si electiva a cordului stang,
mai bine observata in OAS.
Mai constante decat semnele radiologice sunt modificarile EKG care
evidentiaza hipertrofia ventricului stang. De asemenea, se mai pot remarca diverse grade
si forme de forme de bloc de ramura sau AV.
Semnele clinice care preced instalarea insuficientei cardiace
sunt: tahicardia, puls altern, clangor aortic, galop mezo-sau telediastolic, tulburari
de ritm (extrasistole, fibulatie arteriala).
Semnele insuficientei cardiace sunt cunoscute si nu insistam decat
asupra unor amanunte:
-scena poate fi deschisa de o insufienta ventriculara stanga, instalata
brusc;
-un hipertensiv aparent compensat poate deceda la prima criza
de edempulmonar acut;
-manifestarile dispneice paroxistice (astm cardiac, edem pulmonar acut)
anuntadeclansarea insuficientei cardiace congestive.
In aceasta perioada apar sufluri nedecelate anterior: de insuficienta mitrala
functionala, mai rar de insuficienta aortica. Valorile tensionale ridicate, adeseori, vor
scadea dupa instalarea insuficientei ventriculare stangi.
Examenul radiologie arata hipertrofia cordului (ventricul stang, atriu
drept si atriu stang, in final ventricul drept), precum si semne de staza pulmonara.
In evolutie, un procent apreciabil de hipertensivi vor deveni anginosi
sau vor face infarct de miocard.

C. Complicatiile renale ale HTA

Aprecierea functiei renale presupune efectuarea unor examene de rutina:
proteinuria pe 24 de ore, testul Addis sau Stansfeld-Webb, dozarea ureei si chiar
clearence-ul sub 40ml/min. arata deficit functional renal, proba de concentrare Volhard,
eliminarea renala a fenolsulfonftaleinei (normal 15% la 15 min. 55-70% la 70 min.).
Complicatia renala a HTA este insuficienta renala prin nefroangioscreloza.
HTA de cauza renala reprezinta 15% din totalul hipertensivilor si sunt
secundare. HTA renoparenchimatoasa apare la 60% din bolnavii cu pielonefrita
cronica. Se prezinta clinic cu semnele clasice ale pielonefritei: piurie, poliurie, sindrom
cistitic, sindrom biologic de infectie urinara (leucociturie, cilindrii leucocitari,
uroculturi pozitive), sindrom de tub distal (scadereacapacitatii de concentrare a urinei,
filtrarea ramane normala). Tardiv, apar semne de insufienta renala.
Boala polichistica renala este o afectiune bilaterala, cu caracter familial,
prezenta la tineri. Examenul clinic deceleaza: nefromegalie bilaterala (rinichi bobelati),
hematurie, dureri lombare. Urografia confirma diagnosticul: rinichi mari, colice alungite
cu aspect de panza de paianjen. Glomerulonefrita cronica prezinta HTA asociata cu
semne renale (albuminurie, hematurie, scaderea importanta a filtratului glomerular).
HTA reno-vasculara se banuieste la un bolnav sub 40 de ani, cu HTA
fara cauza aparenta, cu posibil debut dupa traumatism lombar:; prezinta un suflu
abdominal, epigastric sau in loja renala. Se deceleaza diverse anomalii urografice ale
nefrogramei izotopice, scintigramei renale, arteriografiei renale.
Alte cauze posibile ale HTA renale pot fi tuberculoza renala, aplaziile
si atrofiile renale unilaterale congenitale.Investigatii de specialitate precizeaza
diagnosticul.
PROGNOSTICUL
-depinde de forna clinica benigna sau maligna, de ereditate, de nivlul tensiunii
diastolice si bazale, de varsta (tinerii fac forme mai grave), de
respectarea tratamentului, de modul de viata recomandat si, in sfarsit, de
aparitiia complicatiilor.
Prognosticul este favorabil in primul stadiu de boala, fiind
mai rezervat in stadiul al doilea si mai ales in al treilea. Moartea se
datoreaza indeosebi complicatiilor cardiace, cerebrale si renale. Sub influenta
tratamentului actual, prognosticul s-a imbunatatit.
TRATAMENTUL HTA

. Cine trebuie sa beneficieze de tratament antihipertensiv?

Teoretic raspunsul este usor de dat. Toti cei care au
cifre tensionale peste 160/95mmHg la mai multe examinari medicale este necesar sa fie
incadrati in programul terapeutic antihipertensiv.
Practic problema este mai dificila, deoarece nr. hipertensivilor (stabiliti
dupa aceste limite recomandate de OMS) este mare. In plus, majoritatea acestor bolnavi
sunt asimptomatici si, ca urmare, complianta lor la tratament este mica, de asemenea,
administrarea indefinita a unor droguri antihipertensive are efecte secundare nedorite,
greu acceptate de pacienti.
Cu toate acestea cei mai multi dintre autori sunt unanimi in a
recomanda tratament tuturor hipertensivilor fie sub forma regimului igieno- dietetic fie
a celui medicamentos. Argumentele in favoarea punctului de vedere respectiv sunt
furnizate, pe de o parte, de societatile de asigurari ale caror statistici arata ca HTA
este o cauza majora de crestere a morbiditatii si de scadere a longevitatii, iar pe de alta
parte, de rezultatele unor studii terapeuticecontrolate care demonstreaza ca scaderea sub
tratament a TA micsoreaza morbiditatea si mortalitatea la hipertensivi. Raportand
intrebarea pusa la inceput, se poate spune ca, indiferent de incadrarea intr-o clasificare
sau alta, toti hipertensivii trebuie tratati.
Daca atitudinea terapeutica fata de bolnavul hipertensiv
cu TA>160/95mmHg este relativ clara, nu acelasi lucru se intampla cu hipertensivii
la limita ('borderline hypertension' TA S 140-159, TAd 90-94mmHg). Orientarea
multor autori asupra tratamentului HTA la limita este eclectica, criteriile de luare in
tratament fiind arbitrare si variabile.
Un lucru reiese cu pregnanta din studiile privind longevitatea si anume ca speranta
de viata aacestor pacienti este mai mica decat a normotensivilor.
Consideram ca si aceasta categorie de bolnavi trebuie incadrata intr-un
program terapeutic. Oportunitatea lui va fi apreciata nu numai dupa cifra tensionala, ci si
in functie de alti factori: riscul genetic, varsta, unele obisnuinte alimentare, stressul
psiho-social, eventualele asociatii morbide (dislipidemii, hiperuricemie, obezitate,
diabet, nefropatie, diverse etc). Consumul de anticonceptionale orale, zona de
resedinta (prevalenta HTA este mai mare in unele regiuni decat in altele), etc.
Un individ tanar, hiperponderal, ce provine dintr-o familie de
hipertensivi, supus unui stress psihosocial intens, care evntual consuma si sare multa
sau este dislipidemic, are toate sansele ca in urmatorii ani din 'mic hipertensiv' sa
devina un 'mare hipertensiv'. De aceea este intelept ca tratamentul sa inceape in
acest stadiu al bolii, in care si eficienta poate fi maxima. Tratamentul HTA la limita

nu trebuie sa fie numaidecat medicamentos. Adeseori corectarea obezitatii, regimul

sarac in sodiu si bogat in potasiu sau
practicarea sportului de agrement sunt suficiente pentru a realiza revenirea la normal a
TA.
Tratamentul HTA trebuie sa vizeze anumite obiective si in primulr rand
normalizarea valorilor tensionale. El trebuie sa tina seama de anumite principii si
orientari:
-explorarea trebuie bine facuta deoarece sunt hipertensiuni care beneficiaza
de tratament chirurgical (hipertensiunile reno-vasculare); -tratamentul trebuie sa fie
complex igienico-dietetic, medicamentos etc; -tratamentul trebuie individualizat si
stabilit in conditii de ambulator, nu despital;
-drogurile hipotensive vor fi administrate la inceput in cantitati mai mici si marite
apoi progresiv, pana la normalizarea TA. Este bine ca drogurile hipotensive sa fie
asociate si la inceputul tratamentului asocierea sa cuprinda un hipotensiv cu un diuretic
tiazidic;
-trebuie tinut seama de ateroscreloza asociata, de aici (mai ales la
varstnici) decurgand prudenta, pentru a nu precipita accidentele vasculare
cerebrale, coronoriene si periferice (niciodata nu se va incepe cu doze mari, brutale); deoarece multe hipertensiuni sunt consecinta sau sunt asociate ateroscrelozei, regimul
si tratamentul vor fi adaptate acesteia din urma. Se vor combate obezitatea, guta
diabetul zaharat, hiperlipoproteinemiile etc; -repausul nu trebuie sa fie absolut.
Exercitiile
fizice,
mersul
pe
jos
si
gimnastica medicala, fac parte din tratament. Efortul fizic va fi dozat si adap
tat posibilitatilor bolnavului;
-sedativele si tranchilizantele sunt de multe ori necesare;
-dieta va fi saraca in colesterol si grasimi saturate;
-este bine ca tratamentul sa fie si vasodilatator cronarian, deoarece asociatia cardiopatie
ischemica
-HTA este foarte frecventa;
-nu orice HTA urmeaza sa primeasca tratament hipotensiv.
Astfel in formele labile de grd. I, este suficient regimul dietetic, eventual tranchilizante si
sedative.
A. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Tratamentul
igienico-dietetic
urmareste
stabilirea
regimului alimentar (dieta si reglementarea activitatii fizice si intelectuale).
Importanta acestui tratament rezulta si din faptul ca multe boli se pot vindeca numai
prin dieta si repaus (unele enterocolite acute, unele nefrite etc), altele putanduse mentine in stare de compensare (afectiuni cardiace, hepatice, renale).
Dietetica sau alimentatia curativa se ocupa cu alimentatia omului bolnav.
Aceasta utilizata corect, limiteaza intrebuintarea medicamentelor, evitand astfel
obisnuinta organismului cu medicamentele.
Dar, dietetica joaca un rol important si in profilaxia episoadelor acute,
a complicatiilor si a decompensarilor (insuficienta cardiaca, HTA, diabet zaharat,
colecistite, boala ulceroasa etc). Regimul dietetic trebuie intotdeauna
individualizat, adaptat fazei de evolutie a bolii si cat mai variat, pentru a nu provoca
repulsie, deci necooperarea bolnavului.
La stabilirea unui regim trebuie precizate alimentele permise, cantitatea si calitatea lor,
orarul si repartizarea meselor, durata aplicarii. Se recomanda, uneori foi de regim.
Periodic, bolnavultrebuie cantarit, pentru a aprecia succesul sau ineficienta metodei.
Rolul asistentei medicale in aplicarea tratamentului igieno-dietetic este
foarte important, ea contribuind la toate formele si fazele acestui tratament, urmarind
respectarea acestuia, apreciind rezultatele favorabile sau depistand tulburarile
secundare.
Regimul alimentar in HTA
ALIMENTE PERMISE:
-supe: de zarzavat simple sau cu adaos fainos, bors de zarzavat sau cu cartofi,
supe de legume, supe de rosii, toate fara sare;
-fainoase: in cantitate limitata, gris, orez, fulgi de ovaz, fidea, toate fierte fara
sare
-oua incantitate redusa (1-2 pe saptamana), fara galbenus;
-carne in cantitate redusa, de3 ori pe saptamana, de vita, vitei, gaina, pui, slaba,
fiarta ca rasol, fripta, cu patrunjel, cartofi, morcovi, orez, perisoare fierte in aburi

sau apa, toate fara sare, peste slab (lin, salau, stiuca, crap, pastrav) fiert, rasol,
fript sau copt in pergament (in zilele cu carne nu se da peste si invers);
-grasimi crude, vegetale, ulei de porumb, floarea soarelui, margarina nesarata.
Totul se da crud la salate, cam 50g/zi.
-paine: alba sau intermediara, fara sare, veche de o zi sau prajita;
-legume si zarzavaturi: crude sau fierte, trecute prin sita, piureuri, strecurate,
chiftelute de zarzavat, cartofi copti, morcovi, dovlecei, fasole verde, mazare
verde, sfecla, salata verde, rosii, vinete, ardei grasi, varza cruda si murata, fara
sare, tote rase marunt si administrate ca salate, sau fierte ca soteuri sau budinci
de legume;
-lapte si branzeturi: lapte dulce, iaurt, lapte batut, branza de vaci, cas, urda
nesarata, lapte cu cafea;
-fructe sub orice forma: crude, coapte, piureuri, compoturi;
-dulciuri: preparate fara bicarbonat si sare, din aluat fiert, uscat, cu branza de
vaci, cu fructe sau gelatina de fructe, cu lapte, iaurt, peltea, salata de fructe, cu
miere si frisca, marmelada, pateuri, dulceata, zahar;
-bauturi: lapte simplu degresat, lapte batut sau iaurt, sucuri de fructe sau
zarzavaturi, ceaiuri de plante;
-condimente: sos de rosii, sosuri dietetice (fara grasime prajita) cu faina rumenita
pe uscat, cu zeama de zarzavat (seara in cantitate redusa), verdeturi tocate
(patrunjel, marar, telina, leustean, cimbru), zeama de lamaie si sare limitata.

ALIMENTE INTERZISE:
-lapte integral, branzeturi sarate si grase;
-carne grasa, viscere, vanat, peste gras sau sarat, conserve de peste sau carne,
afumaturi;
-oua in cantitate crescuta (mai ales galbenusuri), oua tari, omleta, jumari,
maioneza;
-grasimi animale in cantitate crescuta (unt, untura, frisca, smantana, seu,
slanina), grasimi prajite;
-paine cu sare si paine neagra;
-fainoase preparate cu sare si in cantitate mare;
-branzeturi: grase, sarate, fermentate;
-sosuri: cu grasimi prajite, cu zeama de carne, cu mustar sau maioneza;
-legume si zarzavaturi care contin mult sodiu (telina, spanac, varza acra,
muraturi);
-dulciuri preparate cu bicarbonat, cu unt si galbenus de ou, cu ciocolata sau
cacao:
-bauturi alcoolice, cafea, ceai tare, lichide in exces;
-condimente: sare mai mult decat este prescris, piper, ardei iute, boia de ardei,
hrean, mustar, ceapa, usturoi.
RECOMANDAM:
-viata ordonata, fara eforturi, fara fumat, fara stress, fara alcool;

-mese mici si fractionate, la ore regulate. Ultima masa cu 2 ore inainte de

culcare;
-intotdeauna se va combate obezitatea (cand exista).
REGIMUL DE VIATA
Consta in limitarea eforturilor fizice, cu lucru de 6-8 ore/zi, dupa caz, cu
respectarea orelor de somn si a orelor de masa. Au o mare importanta mijloacele
psihoterapice, combaterea anxietatii si evitarea situatiilor confidentiale din mediul
de viata sau de munca. Vor fi cautate si Incurajate elementele de satisfactie din
profesiunea bolnavului, vor fi cultivate preocuparile care produc relaxarea (plimbari,
lectura, muzica, teatru).
B. TRATAMENTULMEDICAMENTOS
Principii generale ale tratamentului medicamentos
Tratamentul HTA va fi permanent, chiar atunci cand cifrele tensionale s-au
normalizat. In aceasta situatie se va stabili prin tatonare doza minima eficienta, cu
care se va continua apoi tratamentul. Este obligatoriu ca atat regimul igieno-dietetic,
cat si medicatia antihipertensiva sa fie administrate in mod continuu. Renuntarea la un
tratament, odata cu normalizarea TA, duce la
cresterea cifrelor TA pana la valorile preterapeutice (in cateva luni) la peste 70% din
cazuri. Nu se va renunta la un medicament sau la o schema terapeutica decat dupa ce
acestea au fost administrate suficient timp, pentru a-si face proba eficacitatii sau
ineficacitatii lor. De obicei, timpul mediu de apreciere a eficacitatii unei scheme
terapeutice este de 4-6 saptamani (cu conditia ca medicamentele sa fie administrate in
doze eficiente).
In cazul aparitiei efectelor adverse la un medicament, se va micsora doza
sau acesta va fi inlocuit, dupa caz, cu un alt medicament, dar ne se va renunta la
continuitatea tratamentului. Nu se recomanda administrarea discontinua a unui
medicament antihipertensiv intrucat este ieficienta. hi cadrul continuitatii tratamentului
in functie de evolutia bolii, se va avea in vedereaplicarea lui treptata, eficienta
tratamentelor anterioare si eventualele efecte adverse ale unor scheme terapeutice.
In tratamentul HTA se vor intrebuinta cat mai putine medicamente. La
majoritatea bolnavilor, HTA este controlata cu 1-2 medicamente ce se aleg in functie de
profilul fiziopatologic al bolii, particularitatile clinico-evolutive, experienta personala a

medicului si disponibilitatea de medicamente. Aproape in toata lumea se prefera azi

diureticele tiazidice si p-blocantele, singure sau in asociatie. Inca de larga utilizare sunt
rezerpinicele si hidralazina. Folosirea asociatiilor de 3-4 sau mai multe antihipertensive
constituie o exceptie si este aplicabila la un numar restrans de bolnavi.
Posologia va fi respectata pentru fiecare medicament.
Bolnavii vor fi avizati de la inceput asupra efectelor secundare
ale medicatiei antihipertensive stabilite, iar pe parcursul observatiei medicale vor
fi chestionati in acest sens. Pe cat posibil se va face profilaxia lor (de ex. aport exogen
de potasiu in cazul salureticelor), iar odata aparute vor fi corectate imediat. Uneori
efecte secundare minore (obstructia nazala dupa rezerpinice, somnolenta, uscaciunea
mucoaselor^dupa clonidina; astenia fizica usoara dupasaluretice) deranjeaza mult pe
bolnavi, determinandu-i adesea, daca nu sunt avizati si pregatiti psihologic de medic
(asistenta medicala), sa abandoneze tratamentul, chiar cand acesta era eficient. La barbati
se va evita administrarea in perioada activitatii genitale de droguri antihipertensive care
au ca efect secundar tulburari de dinamica sexuala, pentru ca in mod sigur acestia
isi vor autointreprinde tratamentul.
CONDUITA TERAPEUTICA IN FUNCTIE DE TIPUL HTA
HTA usoara este unica forma unde apare intrebarea oportunitatii unei terapii
active. Unii autori recomanda supravegherea si prescrierea sedativelor.
Altii recomanda monoterapia cu un diuretic sau P-blocant.
HTA
sistolica. La
tineri
este
determinata
de
hipertonia
simpatica, recomandadu-se deci un P-blocant. La varstnici se datoreaza
reducerii
compliantei arteriale si se recomanda droguri cu actiune directa asupra peretelui arterial.
HIDRALAZINA-P.O./I.V. ; NICERGOLINA
HTA moderata . Se
recomanda (3-blocantele (HIDRALAZINA
p.o/i.v.) +diuretic (NICERGOLINA), iar in caz de esec, se asociaza si hidralazina sau
metildopa. Sau se administreaza asocierea: CLONIDINA p.o.+ ALFAMETTLDOPA p.o.
+ DIURETIC.
HTA
severa ,
definita
printr-o
diastolica
peste
120mmHg, beneficiaza de hipotensoare majore, saluretice, spironolactona,
utilizata sistematic. Daca nu exista unele complicatii, terapia HTA este mai nuantata.

In HTA cu insuficienta cardiaca se asociaza tonicardiace. Sunt de evitat Pblocantele. Se folosesc saluretice (Nefrix p.o., Furosemid p.o./ i.v., Acid etacrinic) in
asociere cu Spironolactona p.o. cu vasodilatatoare. Se recomanda Hidralazina 50100mg/zi asociata cu derivati nitriti cu actiune prelungita (Isoket) 20-40mg x 3/zi seara
sau cu Prazosim p.o. l-2mg x 3/zi crescand progresiv pana la 10-20mg x 3/zi, fie
Enalapril p.o. in doza unica.
In HTA cu insuficienta coronariana si/sau ateroscreloza cerebrala se
recomanda saluretice in doze moderate, p-blocante, oc-metildopa, anticalcice (Adolat),
nitriti cu actiune prelungita (Isoket) si in angorul de decubit, nocturn, cataplasma cu
trinitrina -gel 15-30mg, aplicat pe torace seara la culcare. La cei cu suferinta cerebrala
vasculara se recomanda a se asocia Sadamin, Xantinol, Praxilen, Trental, Pentoxifilina,
Cosaldon. De evitat scaderea brusca a TA
In Hta cu insuficienta renala sunt de preferat droguri care nu scad fluxul
sanguin renal: Hidralazina, a-metildopa, Clonidina, Captopril. Se asociaza cu diuretic:
Furosemid, acid Etacrinic. Ca tactica terapeutica, se recomanda mentinerea controlului
terapeutic al HTA chiar daca apare o deteriorare a functiei renale, posibila la
inceputul tratamentului, dar pasagera. In formele severe sunt de utilizat inhibitorii
sistemului renino-angiotensiva.
HTA maligna. Ca tratament de atac se foloseste Diazoxid
i.v. 5mg/Kg corp, asociat cu Furosemid i.v. 80mg. Raspunsul apare in 2-3
ore. Caterapie de intretinere se recomanda una din asocierile: -Hidralazina +
Propanolol /p.o. -Hidralazina + Propanolol + Diuretic /p.o. -Cloridina + Metildopa +
Diuretic /p.o. -Minoxidil /p.o. -Propanolol + Diuretic /p.o. -Captopril + Furosemid /p.o.
Avand in vedere riscul cardiac si suferinta renala, s-au
propus tratamente mai agresive: hemodializa periodica, nefrectomie bilaterala,
simpatectomie supra- si subdiafragmatica, suprarenalectomie partiala sau subtotala.
HTA la
gravide. Uterul
gravid
pare
sa
produca
renina
explicand hipertensiunea (valori peste 140/90mmHg) la unele femei gravide.
Se recomanda: spitalizarea, repaus la pat, ct-metildopa, Hidrozina, p-blocante.
HTA
la
varstnici raspunde
favorabil
triamteren, eventual asociat cu Metildopa sau Clonidina.

la:

Diuretic

TRATAMENTUL URGENTELOR HIPERTENSIVE

Crizele hipertensive survin ca o crestere brutala a valorilor TA la un bolnav

cu HTA permanenta, cunoscut si tratat sau ignorat pana la prima criza.
Ele reprezinta o urgenta terapeutica, punand in pericol functii
vitale (cardiaca, cerebrala, prin complicatiile imediat ce apar: insuficienta ventriculara
stanga,
encefalopatie
hipertensiva;
functia
renala
-prin
complicatiile
tardive: nefroangioscreloza). Spitalizarea este obligatorie. Ca principiu general,
se impune reducerea urgenta a valorilor TA si ulterior cercetarea cauzei posibile
a paroxismului. Medicatia se administreaza parenteral, i.m. sau i.v., pentru a obtine
o coborare cat mai rapida a valorilor TA. Se folosesc urmatoarele substante:
-FUROSEMID (LASIX) fiole 20mg i.v., repetate la nevoie la 8 ore;
-REZERPINA (RAUNERVIL) fiole de 2,5mg, se administreaza im sau i.v., repetate
la 6-8 ore;
-DIZOXID, i.v., (rapid-bolus), 150-300mg repetate la 8-12 ore;
-NITROPRUSIAT DE SODIU in perfuzie continua l-2ug/ kg/ minute, bolnavul trebuie
monitorizat;
-DIHIDRALAZINA i.v. lent, actioneaza in 15-30 de minute;
-CLONIDINA (CATAPRESAN) i.m. in fiole de 0,150mg are actiune prelungita LABETALOL are o toleranta excelenta, nu produce talucardie reflexa, produce o
scadere treptata a TA, nu reduce semnificativ debitul cardiac. Doza este de l,5mg/ kg
corp in perfuzii scurte, se poate continua cu administrarea per os. Este terapia specifica a
puseurilor hipertensive din feocromocitom;
-CAPTOPRIL, ENALAPRIL administrate per os, actioneaza in 15-20minute. In caz de
esec se poate asocia un diuretic, obtinandu-se scaderea treptata a valorilor tensionale;
-NIFEDIPESfA, NICARDIPINA sublingual produc o buna si rapida vasodilatatie cu
scaderea TA. Se pot utiliza in crizele hipertensive de orice etiologie; se recomanda tratamentul anticonvulsivant cu sulfat de Mg 20% i.v. (Fenobar
bital), in caz de edem cerebral.
In urgentele hipertensive se incepe cu un diuretic puternic administrat i.v.
(Furosenid: 40-80mg), care produce o rapida deshidratare, cu diminuarea edemului
pulmonar si cerebral. In functie de cauza, se asociaza preparatul de electie:

-daca exista insuficienta pulmonara stanga se asociaza un vasodilatator tip

Nitroprusiatul de sodiu, Prazosin;
-daca exista o disectie de aorta, asociem a-blocante pentru a diminua viteza de
ejectie;
-daca exista hemoragie cerebrala vom evita drogurile ce produc o dilatatie
arteriolara (Diazoxid, Hidralazina).
Indicatiile si limitele posibilitatilor chirurgicale in terapia HTA Interventiile
chirurgicale isi gasesc aplicabilitate in formele de HTA
secundara. Malformatiile aortice prezinta un procent de 72% de normalizare a
TA postoperator. Tumorile suprarenale ce determina sindromul Cushing,
feocromocitom sau sindromul Conn sunt mai dificil de abordat chirurgical,
procentul de nominalizare a TA fiind mai scazut. Leziunile renale ce pot
beneficia de interventie chirurgicala sunt: aplazii-atrofii renale unilaterale,
tuberculoza renala, cancerul renal, urmarile unei plagi renale sau infarct renal,
stenozele arterelor renale. inaintea interventiei operatorii trebuie facut bilantul
functional la rinichiul indemn.
ORIENTARI:
-Diureticele sunt utilizate in majoritatea hipertensiunilor arteriale, indiferent de
stadiul si severitatea bolii.
--blocantele (Propanololul) sunt hipotensoare de baza.
--metildopa si Clonidina sunt hipotensoare care nu influenteaza negativ
circulatia renala. Sunt utilizate in mod obisnuit.

-Hidralazina a redevenit un hipotensor de baza, datorita asociatiei cu blocantele, acestea din urma corectandu-i efectele secundare.
-In 50% dintre cazuri, diureticele ori -blocantele normalizeaza valorile
tensionale. In celelalte 50% dintre cazuri actioneaza asocierile de hipotensoare cu
diuretice. Cea mai eficace si bine tolerata asociere este cea dinte un diuretic
tiazidic, un -blocant si un vasodilatator (Hidralazina e.t.c), la care se
poate adauga un simpaticolitico central ( -metildopa sau Cloridina).
-Nu se asociaza doua simpaticolitice centrale sau un simpaticolitic cu un |3blocant.
-Hidralazina nu se administreaza decat asociata cu un p-blocant, iar
simpaticoliticele fara un diuretic.
PROFILAXIA HIPERTENSIUNII ARTERIALE

Profilaxia hipertensiunii arteriale urmareste educarea in vederea

unui comportament adecvat de viata, chiar orientarea profesionala a descendentilor din
parinti hipertensivi, a bolnavilor in stadiul prehipertensiv, deci a persoanelor susceptibile
de a face boala. Foarte important este si profilaxia complicatiilor, realizabila prin
asigurarea cooperarii bolnavului si prin recomandari ferme si judicioase. Asistenta
medicala trebuie sa constientizeze persoanele predispuse la hipertensiune arteriala de
rolul pe care-1 au ei insasi in prevenirea bolii, dar maiales prevenirea complicatiilor:
1. Este posibila profilaxia hipertensiunii arteriale?
Hipertensiunea arteriala este considerata ca o 'boala de reglare' in patogenia
careia sunt implicati factorii genetici si de mediu. Ponderea fiecaruia dintre ei difera de
la un tip etiologic la altul, de la un hipertensiv la alt hipertensiv. Faptul ca in
etiologia bolii sunt implicati factorii genetici, nu trebuie privit ca o fatalitate.
Combaterea unor componente etiopatogenice din mediulextern (consumul excesiv de
NaCl, stresul psihosocial, consumul cronic de medicamente prohipertensive e.t.c.)
poate preveni imbolnavirea sau atenua gravitatea bolii la un numar considerabil de
oameni, inclusiv la cei 'marcati' genetic. Asadar, profilaxia hipertensiunii arteriale nu

mai constituie astazi o himera, ci o posibilitate concreta, realizabila care nu

necesita cheltuielideosebite. Ea trebuie sa fie multi factoriala, din cauza
polietiologiei bolii. Profilaxia se va face la nivel social, comunitar si numai in situatii
concrete, speciale, la nivel individual. Actiunea profilactica trebuie sa fie permanenta si
sa inceapa inainte de nastere (sfat genetic) sau cat mai de timpuriu posibil,
in copilarie. Daca adultul normotensiv are factori de risc pentru imbolnavire, profilaxia
i se va aplica in tinerete.
Asistenta medicala comunitara fiind prima care intra in contact cu aceste
persoane va trebui sa explice si mai ales sa implementeze actiunile profilactice.In
societatea moderna, profilaxia hipertensiunii arteriale nu numai ca este posibila, dar
constituie chiar o necesitate. Vechiul aforism 'este mai usor sa previi decat sa tratezi' isi
gaseste aplicabilitatea perfecta aici.
2.Cui i se adreseaza profilaxia?
Teoretic, masurile de profilaxie a bolii ar trebui sa poata fi aplicate intregii
populatii, lucru imposibil de realizat insa si inutil pentru ca nu toti oamenii fac
hipertensiune arteriala.
Practic, masurile de profilaxie trebuie sa se adreseze acelor
grupe populationale cu risc crescut de hipertensiune arteriala, fie datorita
tarelor ereditare, fie ca urmare a acumularii mai multor factori de mediu:
consum excesiv de sodiu, existenta stressanta, sedentarism, e.t.c.
o

Celor cu incarcare ereditara

Populatiei active, in general si tinerilor in special

Adolescentilor si tinerilor care, desi normatensivi, au in mod constant

valori ale TA la limita superioara a normalului

Celor care au avut hipertensiune arteriala episodica

Supraponderalilor

Celor cu tulburari de glicoreglare

Sedentarilor

Marilor consumatori de NaCl (peste lOg/zi)

Indivizilor cu stress profesional important (controlori de trafic aerian,

personal din transporturi, furnalisti, cei expusi cronic la traume sonore,
e.t.c.)

Celor cu factorii de risc pentru ateroscreloza (fumatori, dislipidemici,

hiperuricemici, e.t.c.)

Asistenta medicala din comunitate, cunoscand modul de viata

al majoritatii persoanelor din comunitatea respectiva poate recunoaste un
potential hipertensiv si poate incepe cat mai devreme profilaxia.
3. Cum se realizeaza profilaxia hipertensiunii arteriale?
Hipertensiunea arteriala avand o prevalenta ridicata in populatia generala,
profilaxia trebuie conceputa la nivel comunitar, ca parte integrata a programului
complex de combatere si prevenire a bolilor cronice si degenerative.
Specialistii in sanatate publica, epidemiologii, internistii, radiologii ocupa
locul central in coordonarea si aplicarea masurilor de profilaxie initiale. Un loc cu totul
particular, in cadrul programului de prevenire al HTA, tebuie sa-1 ocupe asistenta
medicala comunitare alaturi de medicul de medicina generala. Prin natura preocuparilor
sale curative si profilactice, asistenta medicala vine in contact direct cu populatia
sanatoasa sau bolnava, cunoaste ca nimeni altaconditiile medico-sociale ale acesteia,
putand astfel sa desfasoare o munca de profilaxie adecvata si eficienta. Asistenta
medicala de medicina generala din colectivitati (armata, scoli, intreprinderi industriale,
e.t.c.) dispune de cadrul organizatoric propice pentru realizarea profilaxiei bolii,
putand aplica atat masurile profilactice generale, cat si pe cele particulare, locale,
legate demicroclimatul social, fizic sau profesional din colectivitatea data.
Profilaxia bolii incepe cu depistarea in sanul populatiei generale
a persoanelor cu risc crescut de a face boala,lucru care se realizeaza prin examenul de
screening medical incidental. Masurile profilactice privesc regimul de viata, orientarea
si igiena profesionala, e.t.c.
a)Regimul de viata:
Viata activa, care imbina activitatea intelectuala cu cea fizica, practicarea
educatiei fizice si a sportului, a turismului si a altor mijloace de destindere in aer liber
sunt deprinderi care trebuie invatate si aplicate inca din copilarie. Alimentatia va fi
rationala, echilibrata calitativ si cantitativ. Se va
combate cu tenacitate obiceiul de a consuma sare in exces. Fumatul va fi combatut
inca din scoala.

b)Orientarea profesionala si pregatirea psihologica pentru combaterea

eventualului handicap psihosocial
Pe cat posibil, persosnele cu risc crescut de a face hipertensiune arteriala
vor fi sfatuite sa nu-si aleaga profesiuni cu stress profesional mare. Vor evita, de
asemenea, profesiunile care predispun la sedentarism si obezitate. Deoarece acest lucru
ar putea determina unele complexe de inferioritate, mai ales la adolescentii si tinerii,
pregatirea psihologica pentru combaterea unui eventual handicap psihosocial va fi facuta
cu multa abilitate. Antrenamentul psihologic are un dublu scop:
-Avizeaza omul sanatos asupra eventuale boli la care este predispus, fapt care nu
trebuie privit ca o fatalitate. Aplicand cu seriozitate masurile profilactice individul
poate evita/atenua boala.
-Il pregateste totodata, fara a-i induce psihologia de infirm, sa limiteze cat mai mult
posibil (prin educatie) efectul daunator asupra sanatatii al stressului psihosocial la
care in mod inevitabil este supus omul in societatea contemporana.
c) Sfatul genetic
Aceasta constituie un alt element care incepe sa devina un mijloc eficace
de profilaxie pentru multe boli cu componenta etiopatogenica ereditara, acelasi lucru se
asteapta in prezent si pentru hipertensiunea arteriala, odata cu elucidarea ponderii
factorului genetic in producerea sa.
d) Supravegherea medicala activa
Prin sistemul de dispensarizare (valabil mai ales in colectivitati) a tuturor celor supusi
profilaxiei este si ea o actiune ce trebuie desfasurata cu seriozitate si competenta.
Cunoasterea
mai
completa
a
epidemiologiei
bolii,
aprofundarea etiopatogeniei si geneticii hipertensiunii arteriale va conduce la
continua ameliorare a masurilor profilactice.
PREZENTAREA CAZURILOR STUDIATE
CAZUL 1.

NUME SI PRENUME:
DATA NASTERII:

I.F.

SEX: FEMININ

1945, 03-04 (58 de ani)

DATA INTRARII:

2006-01, 835

DATA EXTERNARII:

2006-001-23

DIAGNOSTIC LA INTRARE : HTA ST. II, C.I.C., ANGOR DE EFFORT.

MOTIVELE INTERNARII:
Pacienta se interneaza pentru cefalee fronto-occipitala cu caracter pulsatil, aparuta
in iunie 1999, insotita de ameteli, tinitus, dureri oculare,greturi, varsaturi si TA max 220/1
lOmmHg. Uneori se insoteste si de palpitatii aparute brusc, cu ritm neregulat, care dispar
progresiv, insa de cele mai multe ori apar fara corelatii cu cefaleea si o trezesc noaptea din
somn. Cefaleea s-a intensificat in ultimele doua saptamani, fapt care a necesitat internarea
la Spitalul de Urgenta cu TA = 200/lOOmmHg, unde a urmat tratamentul cu Captopul
(250 mg) 4cp/zi, Diltiazem cp/zi.
Pacienta este cunoscuta de mai multi ani cu C.I.C.D.(diagnosticata in 1996), urmand
tratamentul intermitent cu Aspirina, Nitropector, Propranolol(40mg).
ANTECEDENTE MEDICALE SI CHIRURGICALE :
-

Menarha 14 ani, Menopauza 50 de ani; N=3, A=6,

Spondiloza cervicala,

Colecistectomie 1992,

Apendicectomie,

Diabet zaharat echilibrat prin regim alimentar in 1984.

ISTORICUL BOLII:
Pacienta in varsta de 58 de ani, cunoscuta de mai multi ani cu B.C.I., Angor de efort
(in tratament cu Aspirina, Nitropector, Propranolol 40mg) si HTA (val. Max 220/110
mmHg) tratata cu Captopril (100 mg), Nifedipin (30 mg), se interneaza pentru cefalee
occipitala si frontala pulsatila, ameteli.
Obiectiv, se constata pacienta cu stare generala buna, afebrila; TA= 200/110 mmHg,
AV= 80 batai/min., regulat, cracmere la mobilizarea articulatiilor mari. In rest examen
obiectiv normal.

INVESTIGATII SI ANALIZE DE LABORATOR

CONFORMPRESCRIPTIEI MEDICULUI
BIOCHIMIE 13-09-2005

Valori Normale

75-110mg/dl
19-43 mg/dl
0,8-1,5 mg/dl
137-145mmol/l
98-107mmol/l
3,5-5mmol/l
160-240 mg/dl
70-175mg/dl
3,5-8,5 mg/dl
17-59 U/L
21-72 U/L
313-618 U/L
55-170 U/L
0-13 U/L
37-125 U/L
8-78 U/L
0,2-1,3 mg/dl
0-1,1 mg/dl
0-0,4 mg/dl
49-181 g/dl
- Glucoza
- Ureea
- Creatinina
-Na+

UROCULTURA 14-09-2005
- rare epitelii, relativ frecvente
leucocite; frecvent oxalat de Ca
- Enterococ > 100.000/ml

105mg/dl

-K+
- Colesterol
- Trigliceride
- Acid uric
-AST
-ALT
-LDH
-CK
-CK-MB
- Fosfataza alcalina

47,6 mg/dl
0,7 mg/dl
148mmol/l
102mmol/l
3,9mmol/l
221 mg/dl
145mg/dl
5,3mg/dl
20U/L
31U/L
416 U/L
45 U/L
2 U/L
60 U/L

-GGT

34 U/L

- Bilirubina tot.
- bilirubina nec.
- Bilirubina dir.
-Fier
-VSH
-WBC

0,6 mg/dl
0,1 mg/dl
0,5 mg/dl
142 g/dl
18/40
6,9xl03/L

-RBC
-HS
-HCT
-PLT

4,25xl06/L
12,9 g/dl
41,5%
320xl03 /L

-Cl+

ANTIBIOGRAMA
Amoxicilin
AM-S
Amoxicilin/Clavulanic
Ciproflexacin

AM-S

Cotrimazol
Gentamicin
Imipenem
Penicilin
Vancomocin
EXAMEN
-pH

URINA
5

14-09-2005

- Leucocite

100/1

- Glucide

normal

- Urobilinogen
- Proteine

normal
neglijabil

RX.PULMONAR14-09-2005
Transparenta pulmonara normala.
Cord cu diametrul longitudinal crescut.
Bombarea arcului mijlociu.
ECO-CORD 14-09-2005
Contractii normale VS; valve de aspect normal; AS = 3,5 cm; VD = 3,2 cm; SIV 0,8;VS =
4,7 cm; PP = 0,8.
ECO-ABDOMINAL 14-09-2005
Ficat LS= 6 cm; LD = 14 cm.

Vena porta in lim. 1 cm; CPB = 0,7 cm.

Pancreas omogen bine delimitat de dimensiuni
normale. Splina, rinichi de dimensiuni si ecostructura normale.
CONSULT PSIHIATRIC 15-09-2005
Tulburare anxioasa medie cu amgorafobie.
CONSULT ORL 23-09-2005
Dop cerumen bilateral. H2O2- revine pentru
spalatura si andiograma.
PLAN DE INGRIJIRE AL BOLNAVULUI CU H.T.A.
(1)
NEVOIA

PROBLEMA

FUNDAMENTALA
1.Nevoia de a
-Palpitatii
respira si a avea o
buna circulatie
aparute brusc,

SURSE DE
DIFICULTATE
-HTA stadiul II
-C.I.C.

OBIECTIVE

Pacienta sa
prezinte cai

cu ritm

respiratorii

neregulat

permeabile; o

-Hiper

respiratie si o

tensiune

circulatie

200/lOOmmHg

adecvate

INTERVENTIILE
ASISTENTEI
PROPRII
DELEGATE
Va asigura un
Administreaza
mediu ambiant
medicatia
bine aerisit si daca
este cazul,
prescrisa:

EVA

va umezi aerul din tomicardiace,

incapere.
hipotensoare,
Invata pacienta sa:
e.t.c.
-aiba alimentatie
bogata in

AV

fructe,
zarzavaturi;
-reduca grasimile
si NaCl din
alimentatie.
Urmareste efectul
medicamentelor,
Masoara si
noteaza in foaia

Pac

star

AR

TA=

170

de observatie TA,
pulsul si
respiratiile.

2. DE A SE

-Anorexie

-Greturi
-Varsaturi

Pacienta sa

HIDRATA SI A SE

aiba o stare

ALIMENTA

de bine, tara

-Ajuta pacienta in Aplica

Pac
timpul
tratementul
ech
varsaturilor si o
incurajeaza;
medicamentos hid

-Aseaza pacienta prescris:

nutr
in pozitie
varsaturi; sa
antiemetice,
sezanda,
fie echilibrata semisezanda sau vitamine,
in
hidroelectro saruri minerale
decubit, dorsal cu
capul intr-o
litic si
greturi si

nutritional.

parte;
-Dupa incetarea
varsaturilor,
rehidrateaza
pacienta treptat,
cu cantitati mici de
lichide
reci, oferite cu
lingurita;
-Constientizeaza
pacienta

asupra importantei
regimului
alimentar

3.DE A SE MISCA -Dificultate in

pasiva a artic.

Pacienta sa

SI A AVEA 0

mari ale

aiba tonusul

BUNA POSTURA

efectuarea
miscarilor

membrelor;

muscular si

-noduli

forta

Heberden;

musculara

Invata pacienta
care este

Pac

crac
pozitia adecvata si
cum sa

Heb

efectueze exercitii
musculare

valg

active.

4.DE ADORMI SI
A SE ODIHNI

-halus valgus

pastrata. Sa

stang;

aiba o pozitie

-ameteli
adecvata.
-Somn perturbat -Cefalee fronto- Pacienta sa
Invata pacienta sa Administreaza Pac
-Neliniste
practice
occipitala
beneficieze de
tratamentul
som
tehnici de relaxare,
-Ameteli
un nr. de ore exercitii
medicamentos mai
-Tinitus

de somn

-Palpitatii

corespunzator

respiratorii
minute, inainte

cantitativ si

de culcare.
Identifica nivelul

calitativ.

si cauza anxietatii

prescris

star

la pacientii
cu insomnie.

5.DE A
MENTINETEMPERATURACORPULUI LIMITELE
NORMALE

Pacienta sapastreze
temperaturacorpulu
normale.

6.DEAFICURAT,DEA-SI PROTEJATEGUMENTELE
SIMUCOASELE

Pacienta sa-si poata

tegumentele si muc
si umede.

7 DE A EVITA PERICOLELE

Pacienta sabenefici
mediu sigur, fara pe
deaccidente.

8.DE A COMUNICA

9 IDE A
ACTIONACONFORMPROPRIILOR
I SIVALORI

10.DE A SE

RECREA

usoarahipoacuzie

CONVINGER

-dop
cerumen
bilateral

Pacienta sa
foloseascamijloace
decomunicare adec
starii sale.

Pacienta sasi recapeteincreder

sa aibe o stare de b
psihic.

Pacienta sa aibe o s
dedispozitie.

11.DEA INVATACUM SA-SIPASTREZE SANATATEA.

Pacienta
saacumulezesuficie
legate de modul de
sanatatea.

CAZUL II
NUME SI PRENUME: M.I.
SEX: FEMININ
DATA NASTERII: 1922.02.11
DOMICILIU: BUCURESTI,Str. BABA NOVAC, nT. 6, bl.T2, se D, et
4, ap. 80.
OCUPATIA: PENSIONARA
DATA INTERNARII: 2006.01.01:2140
DATA EXTERNARII:2006.01.11
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: HTA Puseu 200/110 mmHg; Epistaxis tamponat stang;
Tulburare depresiva mixta.
MOTIVELE INTERNARII: Epistaxis
ANTECEDENTE PERSONALE: -Menarha 11 ani, Menopauza 60 ani; S=2,N=2 -Colecistectomie
1974
ISTORICUL BOLII: Bolnava hipertensiva de aproximativ 2 ani (val. Max. 220/90 mmHg) prezinta
epistaxisuri repetate, ultimul pe data de 01.10.1999 pentru care se prezinta la clinica
ORLColtea. Pe data de 24.09.2002 pacienta prezinta brusc ameteli, parestezii la nivelul
buzelor, parestezii si impotenta functionala la nivelul membrului inferior stang, simptome
care se remit dupa aproximativ lh. A urmat tratament cu STUGERON 3 cp / zi.
Obiectiv se canstata pacienta cu stare generala relativ buna, afebrila; TA= 140/80 mmHg, AV=78/min.
Ritmic; torace cu diametru anteroposterior crescut, hipersensibil.

INVESTIGATII
MEDICULUI

SI

ANALIZE

BIOCHIMIE 04.10.2005

DE

LABORATOR

CONFORM PRESCRIPTIEI

VALORI NORMALE

75-110mg/dl
19-43 mg/dl
0,8-1,5 mg/dl
137-145mmol/l
98-107mmol/l
3,5-5mmol/l
160-240 mg/dl
70-175mg/dl
3,5-8,5 mg/dl
17-59 U/L
21-72 U/L
313-618 U/L
55-170 U/L
0-13 U/L
8-78 U/L
0,2-1,3 mg/dl
0-1,1 mg/dl
0-0,4 mg/dl
49-181 ug/dl

HEMOGRAMA 04.10.2005
Leucocite
Hematii

7,7,xlO3 u/L
4,45xlO6 u/L

Hemoglobina

12,5 g/dl

Hematocrit

41,3%

Trombocite

263x 103 u/L

SUMAR DE URINA 5.10.2005

-Densitatea
-pH

1015
5

- Leucocite

100/ u/L

- Proteine

neglijabil

- Glucoza

1000 mg/dl

- Urobilinogen
- Eritrocite

normal
neglijabil

RX. PULMONAR 3.10.2005

Transparenta pulmonara normala.
Cord cu diametrul longitudinal crescut.
EXAMEN NEUROLOGIC 5.10.2005
Clinic normal.
ECO-CORD 5.10.2005
AO la inel = 3, cu deschidere 1,5 cm fara gradient sistolic semnificativ.
As = 3,5 cm
VD = 3,3CM
Siv = 1,2
Vs = 4,7 CM

Contractii normale Vs.

PLAN DE INGRJIRE A BOLNAVULUI CU H.T.A. (2)

NEVOIA
PROBLEMA SURSE DE
FUNDAMENTALA

DIFICULTATE

OBIECTIVE

INTERVENTIIL
ASISTENTEI
PROPRII
DE

Va asigur un
mediu
ambiant bine
aerisit si
daca este cazul, va
umezi
aerul din incapere.
1.NEVOIA DE A RESPIRA SI
-puseu de
-boala
Pacienta sa
Invata pacienta: sa Ad
aiba
A AVEA O BUNA
tensiune
hipertensiva
prezinte cai
alimentatie bogata me
in
BUNA CCIRCULATIECIRCULATIE 200/1 lOmmHg
respiratorii
fructe,
pre
zarzavaturi; sa
CIRCULATIE
permeabile; o reduca grasimile siton
NaCl
respiratie si o din alimentatie. diu
circulatie
Urmareste efectul ant
adecvate.
medicamentelor. hip
Masoara si
etc
noteaza in
foaia de observatie
TA,
pulsul si
respiratiile
Calculeaza
cantitatea de
lichide ingerate si
perfuzate si pe cea
eliminata.
2.De A Elimina
Epistaxis
Puseu hipertensiv Pacienta sa
Corecteaza
dezechilibrul
200/1 lOmmHg prezinte
hidric, prin
hidratarea sau
mictiuni
reducerea
aportului de
fiziologice si un lichide si
electroliti.

tranzit
intestinal
normal.

Aseaza pacienta in
decubrt dorsal si o
sfatuieste sa
comprime
nara pe unde s-a
produs
sangerarea timp de
S min
-neliniste,
Tulburare
Pacienta sa
Va incerca sa-i
Ad
usoara
insufle
agitatie.
depresiva mixta. beneficieze de increderea in
trat
echipa
un nr. de ore medicala ce o
me
ingrijeste,
de somn
Ii va explica cu pre
tact si
corespunzator intelegere orice
tehnica
calitativ si
medicala la care
va fi
cantitativ.
supusa
Invata persoana
sa-si
Pacienta putin Tulburare
Pacienta sa
Da posibilitatea
comunicativa depresiva
pacientei sa-si
exprime nevoile,
foloseasca
sentimentele,
mijloacele de ideile si dorintele
sale.
comunicare

3.DE ADORMI SI
A SE ODIHNI

4.De a comunica

adecvate starii
sale.
CAZ III
NUME SI PRENUME:

R.S.

SEX:
DATA NASTERII:
VARSTA:
DATA INTERNARII:
DATA EXTERNARII:

FEMININ
25.05.1945
58 de ani
30.03.2006
10.04.2006

DIAGNOSTIC LA

HTA Puseu 190/100 mm

INTERNARE:
MOTIVELE

- cefalee occipitala,

INTERNARII:

- ameteli
- palpitatii

ISTORICUL BOLII:
Pacienta in varsta de 58 de ani se cunoaste cu HTA de aproximativ
5 ani,diagnosticata cu ocazia unei interventii chirurgicale pentru o ruptura de perineu. A
urmat tratament cu Brynerdine (nu precizeaza cat) si valorile TA au fost mentinute
perioade lungi in limite normale. In urma cu aproximativ 1 luna cu ocazia unei infectii
de cai aeriene superioare pacienta acuza cefalee, ameteli, palpitatii; motiv pentru care a
chemat salvarea. Medicul de pe ambulanta i-a recomandat Enalapril 10 mg/zi si
Furosemid 1 cp. La 2-3 zile. Pacienta a urmat cu intermitente acest tratament. De
mentionat ca in ultima luna pacienta afirma ca a scazut in greutate aproximativ 10 kg. Tot
de aproximativ 1 luna pacienta relateaza despre aparitia unor dureri precordiale cu durata
de mai multe ore insotite de parestezii in membrul inferior stang, durerea avand caracter de
aparare si aparand si la efort cat si la repaus. In urma cu aproximativ o saptamana solicita
control la medicul de familie pentru aceeasi simptomatologie care recomanda continuarea
tratamentului si consult de specialitate. Tratamentul indicat in ambulator: Enalapril 10 mg/zi;
Aspirina cp./zi.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE
-

ruptura de perineu operata in urma cu 5 ani;

fractura glezna in urma cu 20 ani;

alergie la Ampicilina.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE

menarha 12 ani; S=4; AV=0
-

menopauza 49 ani

EXAMENE PARACLINICE

BIOCHIMIE 30.03.2005
Glucoza
Ureea
Creatinina
Na+
Cl+

K+
Colesterol
Trigliceride
Acid uric
AST
ALT
LDH
Bilirubina tot.
bilirubinanec.
Bilirubina dir.

97mg/dl
42,9 mg/dl
l,lmg/dl
150mmol/l
107mmol/l
4,2mmol/l
271 mg/dl
102mg/dl
5,9mg/dl
23U/L
24U/L
405 U/L
0,9 mg/dl
0,7 mg/dl
0,2 mg/dl

HEMOGRAMA 30.03.200
WBC
7,2xlOJ
RBC
4,09
Hb
12,7
HCT
39,6%
PLT
237
VSH
30/62
SUMAR DE URINA
Densitatea

31.03.
2005
1009

Ph
Albumina, glucoza
Urobilinogen

acid
absente
normal

VALORI
NORMALE 75-110mg/dl 19-43
mg/dl 0,8-1,5
mg/dl 137-145mmol/l 98107mmol/l 3,5-5mmol/l 160-240 mg/dl 70-175mg/dl 3,5-8,5 mg/dl
17-59 U/L

21-72 U/L
313-618 U/L 0,2-1,3 mg/dl
0-1,1 mg/dl
0-0,4 mg/dl

PLAN DE INGRUIRE A BOLNAVULUI CU H.T.A. (3)

NEVOIA PROBLEMA SURSE DE
FUNDAM
DIFICULTA-ENTALA
TE
Ide a respira Puseu de HTA Boala
Hipertensiva
Si a avea
190o a
Loommhg
Buna

OBIECTIVE

INTERVENTIILE AUTONOME EVALUARE

Proprii

Pacienta sa
prezinte

Invata pacienta:

-sa aiba
Cai respiratorii alimentatie
Permeabile, o Bogata in
buna
fructe,

Circulatie,

2. De a se
Alimenta si
a se
alimenta

3.De a
elimina

Delegate

Respiratie si

Zarzavaturi,

Ocirculatie
adecvata.

-sa reduca
grasimile si

Nacl din
alimentatie.
Pacienta sa fie Constientizeaza
pacienta
Echilibrata
Asupra
Hidroelectrolitic importantei
si
Regimului
alimentar in
Nutritional.

Pacienta sa
prezinte

Recastigarea
sanatatii.
Sfatuieste
pacienta sa

Mictiuni
fiziologice

Desfasoare
activitate

Si tranzit
intestinal

Fizica atit cit ii

permite

Normal.

Starea sa.

Administreaza

Valorile ta se

Medicatia

Incadreaza in limitt

Prescrisa.

Normale.
140/120-80mmhg

Pacienta este
Echilibrata
Hidroelectrolitic si
Nutritional.

Pacienta are tranzi

Intestinal normal.

4.De a se
misca

-cefelee

Puseu de hta Pacienta sa aiba Planifica un

190-l00mm/hg
program de
Occipitala,
Tonusul
Si a avea o
muscular
Exercitii si de
mers, in
-ameteli,
Buna postura
Adecvat
activitatii
Functie de
-parestezii ale
capacitatea
Depuse si sa
Membrului
aiba o
Pacientei.
Foloseste
Superior stang
Postura
adecvata.
Utilajele
auxiliare si de

Administreaza

Pacienta nu mai

Medicatia

Prezinta simptome

Prescrisa.

Descrise initial.

Confort, pentru
Mentinerea
pozitiei
Anatomice.
CONCLUZII

Chiar daca HTA este in maljoritatea cazurilor o afectiune cronica nu

trebuie privita ca un handicap.
Bolnavii de HTA trebuie sa inteleaga ca viata le mai poate oferi multe
lucruri frumoase, pot duce o viata aproximativ normala alaturi cu cei dragi, trebuie
doar sa urmeze tratamentul medicamentos prescris si in special cel igienico-dietetic.
Sprijinul familiei si al asistentei comunitare sunt foarte importante mai ales in ceea ce
priveste acceptarea de catre pacient a afectiunii sale si de a-1 face sa constientizeze de
dorinta lui de a invinge boala sa depinde cel mai mult reusita tratamentului.
Un domn spunea intr-o carte:
'Mi-am plans de mila pentru ca purtam niste pantofi vechi si rupti pana
mi-a iesit in cale un om fara picioare.'
(DAVED J. SCHWARTZ: 'Putere a magica a gandului')

Sa nu consideram HTA (mai ales formele cronice) ca pe o fatalitate. Poate

destinul ne-a scos in cale acest obstacol pentru a invata sa apreciem mai bine valoare a
vietii.
Asistentei medicale
speranta oamenilor in viata.

ii

revine

acest

rol:

de

reda

BIBLIOGRAFIE

1.'MEDICINA GENERELA'
-SUB REDACTIA LUI MARIN VOICULESCU-VOLUMUL I2 'TRATAMENTUL HIPERTENSIUNII ARTERIALE'
-EUGEN TURCU. CEZAR MACARCE. DAN DOMINIC IONESCU3 'MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII'-CORNELIU BORUNDEL-

4 'TEHNICA INRIJIRII BOLNAVULUI' -CAROL MOZES-

5 'GHID DE NURSING' -LUCRETIA TITIRCA-

6 'PRINCIPII FUNDAMANTALE ALE VIRGINIEI HENDERSON'

7 'ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI'-I. C. VOICULESCU.; I C PETRICU8 'CE TREBUIE SA STIE BOLNAVUL HIPERTENSIV?'-C. MACARIE-

9 'HIPERTENSIUNEA ARTERIALA' -GH. GALEA10 TRATAMENTUL BOLILOR CARDIOVASCULARE'-T. TEODORESCU-