Sunteți pe pagina 1din 190
Institutie important a dreptutui penal, cu largi implicatii teoretice Cm MeN oe won Metis ner eet Nyt Tense Ree eee ace enor eCie practicianului ~ magistrat cu multa experienta, iar opiniile la care Beevers ase eee cee ee eee Fee docti eee ee nN eM OTE Mee mT PO ae a eR se eS ese En US RRO cena ecT TaN os AOaetreereen reece eM ene Ce eC a een rem ern tet COMME TOUT oe tes ISBN 978.973.1836-98.0 y penala. Studiu de doctrind sijurisprudenti * Mihaela Alexandru 2 Monsgnratic Mihaela Alexandru Pana ee moe es NTUCH MC CReCorerUaT Editar i jurisprudenta M. Of, parag, pet. PR RDP. RRD. Trib Trib. jud. vol Abrevieri alineatal articolul Buletinul jurisprudentei Curtea de apel Curtea Constitutional Culegere de deci Curtea Europeand a Drepturilor Omului Culegere de practica judiciara Culegere de practicd judiciara fn materie penal Codul penal Codul de procedura penal Curtea Suprema de Justitie revista Dreptul Editura editia fnalta Curte de Casatie si Justitie Jurisprudenta General Justitia Nous litera ‘Legalitatea Popular’ Monitorul Oficial al Roméniei, Partea 1 mumarul pagina paragraful punctul Pandectele Romane Revista de drept penal Revista romana de drept Tribunatul Tribunatul judetean volumal Lucrari freevent citate “Antonin I- G. Antoniu, C. Bulai, RM. Stinoiu, A. Fiipas, C. Mirache, §. Stinoiu, V. Papadopol, C. Filiganu, Practica judiciaré pens, Partea general, vol. I, Ed, Academiei Romine, Bucuresti, 1988 Mintonia If G, Antonin, C. Bulai, RM. Stinoin, A. Filipas, C. Mitrache, §. Sténoiu, V. Papadopol, C. Filisanu, Practica judiciars penala. Partea generala, vol, I, Ed. Academiet Romine, Bucuresti, 1990 “Antonin HIT ~ G. Antoniu, C. Bulai, RM, Sténoiu A. Filipas, C. Mirache, §. Stinoiu, V. Papadopol, C. Filigan, Practica judiciars penal. Partea generals, vol. Il, Ed. Academiei Romdne, Bucuresti 1992 "Dongoroz I~ V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, 1, Fodor. N. Monee, C. Bula, R. Stanoi, Explicatii teoretice ale Codului penal vomin, Partea generald, vol. I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1969 "Dongoroz 1, ed. a 2-a ~ V. Dongoroz, S. Kahane, 1. Oances, 1 Peden, N, Iliescu, C. Bulai, R. Stanotu, Explicaiiteoretice ale Coduli penal romin, Partea generals, ed. @2-a, vol. I, Academie} Roméne si Ed. All Beck, Bucuresti, 2003 ‘Dongoror II ~ V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, |. Fodor: N. Meneu, C. Bulai, R. Stanoiu, Explicit teoretice ale Codulut penal woman. Partea speciald, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970 ‘Dongoror Ml - V. Dongoroz, S. Kahane, 1. Oancea, 1. Fodor, 1. Mieses, C. Bui, R-Stnotu, Explicatit teoretice ale Codulut penal omén. Partea speciali, vol. Il, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971 "Dongoror IV — V, Dongoroz, S. Kahane, 1. Oancea, I. Fodor. 1. Tiesen, C. Bulai, R.Sténotu, Explicai teoretice ale Codului penal vvmmin, Partea special, vol. IV, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972 "Dongoror ¥— V. Dongoroz, Drept penal (recditarea ediiei din 1936), Asociatia Romfnd de Stiinfe Pensle, Bucuresti, 2000 Temoviceanu, Dongoroz 1 ~ 1. Tanoviceanu, Tratat de drept si procedura penal in cinci volume. Ediia a 2-a cursului publica = river in 1912 in trek volume, Doctrina de ¥. Dongoroz. Referiri le Texisaile din Bucovina gi Ardeal de C. Chiselifa si $1 Laday. Xi Jurisprudenta de E, Decusard, vol. 1, Tipografia ,Curierul judiciar”, Bucuresti, 1924 Tanoviceanu, Dongoroz Il ~ I. Tanoviceanu, Tratat de drept si proceduri penalf, in cinci volume. Edifia a 2-a a cursului publicat de autor in 1912 in trei volume. Doctrina de V. Dongoroz. Referiri la legislatiile din Bucovina si Ardeal de C. Chiselitd si $t. Laday. Jurisprudenta de E. Decusard, vol. Il, Tipografia ,Curierul judician” Bucuresti, 1925 Tanoviceanu, Dongoroz III ~ 1. Taroviceanu, Tratat de drept si procedur’ penald, in cinci volume. Editia a 2-a a cursului publicat de autor in 1912 in trei volume. Doctrina de V. Dongoroz. Referiri la legislafiile din Bucovina si Ardeal de C. Chiselita si $t. Laday. Jurisprudenta de £. Decusard, vol. I, Tipografia .Curierul judiciar”, Bucuresti, 1927 Vasiliu I~ T. Vasiliu, G. Antonin, $t. Danes, Gh. Daranga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Rémureanu, Codul penal romén comentat si adnotat. Partea generali, Ed. Stiin- {ificd, Bucuresti, 1972 Vasiliu Il ~ T. Vasiliu, G. Antonia, $t. Danes, Gh. Dardnga, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Rémureanu, Codul penal roman comentat si adnotat. Partea specials, vol. 1, Ed. Stinfifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975 Vasiliu Il — T. Vasiliu, G. Antonia, $t. Danes, Gh. Dairéngd, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V. Rémureanu, Codul penal roman comentat si adnoiat. Partea special, vol. I, Ed. Stintifica si Enciclopedicd, Bucuresti, 1977 ‘Cuprins Capitolul I. Consideratii generale privind ealitatea de subiect activ al infracti §1. Subiectul activ al infractiunii. Nofiune. Conditii de existenté . 1.1. Condifile generale ce trebuie indeplinite pentru cexistenfa subiectului activ al infractiunii (persoana fizici) A. Varsta ceruti de lege B, Responsabilitatea nnn C. Libertatea de voinji si de actiune 1.2, Conditiile speciale privind subiectul activ al infractiuni 1.3. Condifile in care poate fi angajaté rispunderea penala a persoanei juridice.... 1.3.1. Problema cumulului intre rispunderea penal a persoanei juridice si rispunderea persoanei fizice §2. Examinarea criminologicé a pluralitiji de subiecti activi... Capitotul al H-lea. Nofiuni generale privind plurali de infractori. — §1. Aspecte generale privind pluralitatea de faptuitor.... 18 1.1, Pluralitatea natural 1.2, Pluralitatea constituita 1.3, Phuralitatea ocazionala sau participatia penal §2. Examinare comparativa a formelor pluraliti de inftactori §3. Structura pluralitiii de faptuitori.. 3:1, Aspectul obiectiv. 3.2. Aspectul SUbIECEIV nnn 210 xv, Participatia penal’ olul al IHl-lea. Participatia penal, forma a pluralitatii de infraetori §1. Nofiune. “ §2.Istoricul participatiei penate in dreptul comparat.....50 §3. Necesitatea reglementari participatiei penale..... §4. Condifiile participatiei pemale wn. §5. Felurile participatiei penale §6. Temeiul juridic al particip 6.1. Teoria monistd (a unit... 6.2. Teoria pluralist... Titlul al I-lea. Formele participatiei penal Capitolul I. Autoratul si coautoratul Seciunea 1. Autoratul . §1. Definitie : 11. Teoria extensivi asupra nofiunit de autor 1.2. Teoria restrictiva asupra nofiunii de autor... §2. Caracterul necesar si esential al autoratului Sectiumea a 2-a. Coautoratul §1. Definitie §2. Concitii pentru existenfa coautoratulu. 2.1. Acfiunea ce constituieelementul material al infractiunii trebuie comisé impreund sau in comun de eitre dova sau mai multe persoane ... 85 2.2. Sa existe o legatura subiectiva intre coaUtOT nn 94 §3. Coautoratul — forma de pattcipatie propre. 3.1. Coautoratul la infractiunile din culpa... 3.2. Coautoratul la infractiunile praeterintentionat §4. Infractiuni in cazul cfrora coautoratul nu este posibil. §5. Comutoratul in cazul infracriunilor omisive §6. Coautoratul in cazul infrac;iuinii complexe. §7. Coautoratul in raport de formele infractiuni Capitolul al II-lea. Instigarea. §1. Istoricul instigiti.... 1.1, Reglementarea instigarii in Codul penal dela 1864... 1.1.1. Condifii de existent a provociti.ssssvev-~ 121 Cuprins xv 1.1.2. Provocarea calificats sees 123 1.1.3, Provocarea simpli... 124 1.2. Instigarea in conceptia Codului penal Carol al IF-lea... 1125 §2. Agentul provocator in legislatia actualé romana si internationalA.... 126 2.1, Situafia agentului provocator in legistatia si practica judiciard roman. 126 2.2, Ageatul provocator in alte sisteme de drept...... 130 §3.Instigarea in concepfia Codului penal actial 00. 131 3.1 Instigarea, forms a participaiei penale.... 3.2. Subiectiinstigari. so 133 3.2.1. Instigatorul.. 133 3.2.2. Instigatul. 134 §4. Conditile instigarii. 1135 §5. Interactiuni ale instigari cu alte instituii de rept penal. 145 5.1, Instigarea prin ameninjare si amenintarea ca infractiune de sine stititoare... : 5.2. Amenintarea ca mijloc de determinare si infractiunea de santa. §6. Principalele genuri si modalitati ale instigari..... 6.1. Instigarea individual i instigarea colectiva....... 149 6.2. Instigarea direct gi instigarea indirect, 6.3. Instigarea califcaté si instigarea simpli. 6.4. Instigarea determinati si instigarea indeterminat 152 6.5. Instigarea evidenta si instigarea insidioast 152 6.6. Instigarea imediati si instigarea mediat 1... 153 6.7. Instigarea proprie si instigarea improprie...... 154 6.8, Instigarea izbutité si instigarea fara rezultat ......154 6.8.1. Instigarea fird rezultat (neurmata de executare) : Capitotul al THl-lea. Compl §1. Nofiuni introductive... 1.1, Consideratii generale. 1.2, Definitia complicitati. 13. Istoricul complicit 1.3.1. Reglementarea complictafi in Codul penal de la 1864... senmesennnenes VOD tea. XVI Participatia penal’ 1.3.1.1, Complicitatea anterioara comiterii infractiuni.. A. Agentii provocstori B. Alte cazuri de complicitateanterioara 1.3.1.2. Complicitatee concomitent& eu infractiunea. : 1.3.1.3. Complicitates posterioara comiterii infractiuni : 1.3.1.4, Sistermul de pedepsire a complicelui 1.3.2, Reglementarea complicitiii in Codul Penal Carol al T-lea 1.4, Reglementarea complicitatii in Codul penal roman de la 1969 : §2. Conditiile complicitati.. 2.1. Condit impuse sub aspect obiectiv 2.2. Conditiiimpuse sub aspect subiectiv.. 2.2.1, Complicitatea la sivarsirea unei infractiuni continuate 2.2.2. Complicitatea in cazul infracfiunilor de obicei.. 2.2.3. Complicitatea in cxzulinfractiunilor praeterintentionate.. $3. Distincja dintre actele de coautorat gi cele 169 170 170 174 175 4.1. Modalititi ale complicit in raport cu natura ajutorului acordat de complice . 187 4.1.1. Complicitatea anterioar& si complicitatea ‘concomitent 187 4.1.1.1, Complicitatea anterioara 187 4.1.1.2. Complicitatea concomitenta 187 4.1.2, Complicitatea moral si complicitatea material ..188 4.1.2.1. Complicitatea moral. 188 A. Intirirea sau intretinerea hotirarii éelictuale 188 B. Darea de sfaturi gi instrctiuni, procurarea de informati. 191 . Asistenfa in tiepul execu. 192 Cuprins xvi D, Promisiunea de tainuire a bunurilor ori de favorizare a infractorului 196 4.1.2.2. Complicitatea materiala 212 A. Producerea mijloacelor care vor fi folosite de caitre autor. 212 B. Procurarea mijloacelor 214 C. Pregitirea mijloacelor de executare......215 D. Acordarea de ajutor in timpul executiri 4.2. Modalitif ale complicitii in raport cu modul {n care este adusi contributia complicelu.....215 4.2.1, Complicitatea nemijlocit. 4.2.2. Complicitatea mijlocita 4.3. Complicitatea legald gi complicitatea real 4.4, Complicitatea prin actiune (comisiva) si complicitatea prin inactiune (omisiva). Capitolul al IV-lea. Participatia improprie (imperfecta) §1. Consideratii generale... . §2. Cadru legislativ... §3. Dependenta actelor de participare de fapta autorului nemijlocit. $4. Conditiile participatiei impropr 4.1. Conditii general 4.2. Conditi speciale. §5. Particulartati ale modalitatilor participatici penale improprii 215 Titlul al I1-lea. Aplicarea pedepsei Capitolul I. Consideratii generale privind aplicarea pedepset in cazul participatiei penal §1. Individualizarea judiciard a pedepselor in cazal participatiei penale. §2. Pedepsirea participantilor in perspectiva istorica. Capitolul al T-lea, Pedeapsa in cazul participatici prop = §1. Criteriile de individualizare gi modul de folosirea acestora. §2. Influenta circumstanfelor personale si reale asupta pedepsei participantilor . ne 242 e242 e247 250 251 256 XVIIL : Participatia penal §3. Cazuri in care pluralitatea autorilor constituie 0 agravanta speciala. 3.1, Inffactiumea de furt sfvrgita de doua sau mai multe persoane impreuni Capitotul al IHl-lea. Pedeapsa improprii 216 276 cazul participatiei 280 Titlul al IV-lea. Incidenta participatiei penale cu alte institutii de drept penal . eves 283 Capitolul I. Amnistia si grafierea in cazul participatiei penal §1. Amnistia. §2. Gratierea.. §3. Aplicarea actelor de amniste si grafiere in cazal instigirii neurmate de executare Capitotul al I-lea. Prescriptia rispunderii penale si aplicarea legii penale in timp in materia participatiet penale.. §1. Preseriptia rispunderii penale §2. Aplicarea legii penale in timp. Titlul al V-lea. Aspecte de drept procesual penal privind participatia penali.. Capitolut I. Disponibilitatea in procesul penal. Extinderea procesului penal. §1. Disponibilitatea in procesul penal, cu referire specialé la pkingerea prealabild §2. Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane .. 2.1. Condit ce se cer indeplinite pentru ase dispune extinderea procesului penal cu privire Ia alte persoane. 303 2.2, Modalitii ale proceduri de extindere 306 Capitolul al II-lea. Procedura de judecati in cauzele cu infractori majori si minori .. 308 §1. Publicitatea gedintei de judecatd ... 308 1.1, Cauzele in care sunt implica inculpati minor, precum si inculpati majori 312 Cuprins xix 1.2, Chestiuni legate de competenta in judecarea cauzelor cu inculpati majori si minor Capitolul al Ill-lea. Competenta de solutionare a cauzelor ‘in materia participatici penale. Reguli de prorogare a competentei Capitotul a IV-le 316 acordati in aceensi srese contrare. §1. Asistenta juridicd acordati in aceeasi cauzi inculpatilor cu interese contrare. §2. Schimbarea incadrAri juridice on Capitotul al V-lea, Efectul extensiv al apelului si al recursului §1. Efectul extensiv al apelutut. §2. Efectul extensiv al recursului Titlul al VI-lea. Elemente de drept comparat Capitolul I. Tipuri de reglementiri ale participatiei penale in functie de calificirile diverse ale participantilor . = §1. Legislatii care recunose existenta a doua categorii de participangi... 328 $2. Legislaii care recunose existenta a tri categorii de articipanti... 329 $3. Legislatii care recunosc existenta a patru categor de participant. 330 $4, Evolufia reglementarilor privind diferitele categorii de participant... 332 Capitoul al H-lea, Reglementarea participatiei penale in alte sisteme de drept 333 §1. Sistemul de drept francez. 333 L.L. Conditile complicitati pedepsibile. 335 ‘A. Faptul principal pedepsibil. 335 B. Actul material al complicit 336 C. Intenfa (intention criminelte). 337 §2. Sistemul de drept spaniol. 337 §3. Sistemul de drept italian 337 $4. Sistemul de drept american... 340 §5. Sistemul de drept german 342, Xxx Participatia penal 344, 348 §6. Sistemul de drept al Republicii Moldova... §7. Sistemul de drept belgian 7.1. Conditile participatiei penale in dreptul penal belgian 7 ‘A. Existenja unei infractiuni sau a unei tentative pedepsibile .... B, Voinga de a se asocia la comiterea nei infractiuni C. Savirgirea unuia dintre actele de participatie prevazute de lege.. 348, Bibliografie selectiva.. Index alfabeti Nu existd parte a stiinfel penale si a sigurangei sociale in care nomenclatura si teoria sd fie mai nesigurd, incurcatd si contradictorie, decat aceea a complicitafii (.). Noile conflicte in care s-au gasit in aceasta materie ‘principiul moral si principiul politic au produs erori, nesigurante si dispute greu de a fi inldturate” = Carmignani ~ Titlul 1 Aspecte generale privind participatia penala Capitolul |. Consideratii generale privind Calitatea de subiect activ al infractiunii §1. Subiectul activ al infracfiunii. Nofiune. Con- ditii de existent Jegislatia penala actuala, nu numai omul ~ respectiv persoana Poate fi subiect activ al unei fapte ce poate fi apreciaté ca {lind inffactiune, ci si persoana juridica, instituirea raspunderii penale 4 celei din urmé fiind consecinfa unei evolutii deloc liniare a gindirii Juridice de-a lungul timpult fnainte de a trece la examinarea propriu-zisi@ problematicii generate de pluralitatea de féptuitori si, in mod concret, de partici- patia penal, apreciez necesar a face uncle consideratii generale py vind conditiile care se cer a fi indeplinite pentru ca 0 persoand fizica 88 devin subiect activ al inffactiunii si si fi fie angajaté raspunderea Penala, intrucat ,in cazul pluralititi de inffactori ideea de pluralitate priveste subiectul activ al infractiunii, in sensul c, in loc de un singur subiect activ, existi mai multi subiecti activi (infractori). Acestei idei de pluralitate i se opune ca element de unitate existenfa unei singure infractiuni” (s.n.)) 2. Prin nofiunea de subiecti ai infracfiunii se desemneazi, in doctrina penala, persoanele implicate in sivargirea unei infactiuni, fie " Dongoroz ¥, p. 380 2 Partcipatia penal prin insisi sivarsirea infracfiunii, fie prin suportarea consecinfelor acesteia’. Sunt, asadar, subiecfi ai infractiunii att persoana fizicd, cit si persoana juridiei ce nu si-au respectat obligatiile din cadrul rapor- tului juridic penal de conformare si au sivarsit fapta interzisd, pe de o parte, dar si persoana fizicd sau persoana juridic beneficiare ale ocrotirii juridice penale si care, prin sivirsirea infractiunii, au suportat consecintele acesteia, pe de alti parte’ Tot in cuprinsul acestui capitol introductiv voi prezenta in esenta cvolufia $i confinutul reglementarilor actuale privind rispunderea pena- lia persoanei juridice, ins doar pentru a completa tabloul subiectilor activi ai infractiunii, cu menfiunea ci ~ in raport cu confimutul si conditiile impuse de lege pentru existenta participatiei penale, asupra ccirora voi insista in cuprinsul capitolelor urmatoare ~ nu este posibili aplicarea acestei institu in mod strict si exclusiv persoanelor juri- dice subiecti activi ai infractiunii Pentru considerentele care vor fi expuse in continuare, se va consta- ta cl angajarea rispunderii penale persoanei juridice nu exclude in ‘mod absolut incidenfa cu insttutia participatiei penale, find posibila cumularea raspunderii penale a persoanei juridice cu aceea a persoa- nelor fizice vinovate de sivarsirea uncr infractiuni, acestea din urma putind actiona ca participanti, cu contributii specifice de instigator, complice sat: coautor* 'C. Bulai, Manual de drept penal. Partea general, Ed. All Educational, Bucuresti, 1997, p. 200. * Ase vedea, in acest sens, dispozitile art. 19° alin (1) C. pen. introduse prin Legea nr. 278/2006, care previd concitile raspunderit penale a persoa- nelor juridice: ,Persoancle juridice, cu exceptia statului, a autortitilor publice si a instituilor publice care desfisoard o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, rispund penal pentru inftactiunile slvarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, dack fapta a fost savargita cu forma de vinovatie previzuta de legea penala” 3G. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman, Partea generali, ed. a 5-a revazutd si adiugitd, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 118 A se-vedea, in acest sens, dispozitile art. 19° alin. (2) C. pen. introduse prin Legea nr. 278/2006: .RAspunderea penal a persoanei juridice mu exclude rispunderea penal a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la sivargirea aceleiag infractiuni”. Subiectul infractiuni 3 Pentru a fi subiect activ al infractiunii, persoana fizicd trebuie si indeplineasc& anumite conditii generale si special. 1.1. Conditile generale ce trebuie indeplinite pentru existenta subiectului activ al infractiunii (per- soand fizicd) 3. Condifiile generale pentru existenta subiectului activ al infrac- fiunii sunt: varsta minima ceruti de lege; responsabilitatea; libertatea de vointa si de actiune. A. Varsta ceruti de lege 4. In prezent, in conceptia legiuitorului romén, varsta minima care trebuie implinité pentru a putea fi angajati rispunderea penala a persoanei fizice este de 14 ani, ‘Astfel, potrivit art. 99 alin. (1) C. pen., minorul care nu a implinit vrsta de 14 ani nu rispunde penal. Avind in vedere dispocitia cuprinsi in art. 50.C. pen., minoritatea fiptuitorului care nu a implinit varsta de 14 ani constituie o cauza care inlaturd caracterul penal al faptei La baza acestor dispozifi a stat prezumtia absolut a lipsei de discernamént pentru minorul care nu a implinit varsta de 14 ani, preaumandu-se astfel, in mod absolut, c& acesta nu are dezvoltarea psiho-fizicd necesard care si fi permita stipdnirea gi dirijarea in mod constient a actelor sale de conduiti, precum si de a-si putea da seama de consecintele faptetor sale. Pentru minorul cu varsta cuprinsi intre 14 si 16 ani, legea a instituit © prezumtie a lipsei de discerndimant, care are insi doar caracter relativ, putind fi ristumata prin dovada contrarie; ca atare, acest minor va rispunde penal daci prezumfia lipsei de discernamant este rstumata prin dovada ca el a avut, in momentul sivérsiri faptei, capacitatea de 2 constientiza consecintele faptelor sale B. Responsabilitatea 5, Responsabilitatea este definiti in doctrina penala ca flind aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale (actiuni sau inacfiuni), de rezonanta (semnificafia) sociala a acestora, precum gi 4 Participatia penal de a-si putea determina si aceste fapte’. Responsabilitatea este 0 conditie sine qua non pentru ca o ersoana sa fie raspunzitoare din punct de vedere penal pentru fapta, sSivarsiti de ea, iar in dreptul nostra penal, care considera vinovatia ca trisitura esenfiald a infractiunii, responsabilitatea este 0 condifie pentru existenta subiectului activ al infractiunii, flinded nu poate exista vinovitie acolo unde lipsesc cei doi factori — intelectiv si volitiv ~ necesari pentru existent vinovatiei si care marcheaza, totodata, prezenta responsabilitati”. Responsabilitatea este prezumati de legiuitor ca fiind o stare normald pentru orice persoani care a implinit varsta de 16 ani, prezumfie care are ins caracter relativ, putind fi rastumati prin dovada contrarie, c& persoana nu si-a dat seama de actiunile sau inaciunile sale ori mu gi le-a putut stipéni ja in mod constient vointa in raport cu C. Libertatea de vointa side actiune 6. Pentru ca persoana fizici si poati raspunde din punct de vedere penal pentru faptele savarsite, este necesar ca ea si fi avut posi- bilitatea de a decide in mod liber asupra actiunilor sale si de a actiona ‘n mod liber potrivit propriilor decizii 1.2. Condifiile speciale privind subiectul activ al infractiunii 7, Pe lngi conditiile generale impuse de lege in cazul oricérei persoane fizice pentru a fi posibila angajarea réspunderii sale penale, legiuitorul a reglementat si cazuri speciale in care, pentru a putea raspunde penal, autorul faptei previizute de legea penalé trebuie si indeplineascai si anumite conditii speciale. Aceste condifii speciale privese anumite calitati pe care trebuie sit Je aibé autorul infraciunii, ca, spre exemplu: cetitean, pentru infrac- tiumile de tridare; strain, pentru inffactiunea de spionaj; militar, ' G. Antoniu, Despre infiactor, actiurea infractionala si vinovajie, ta RD. nt. 8/1969, p. 80 2C. Bulai, Manual de drept penal, p. 209. °C. Mitrache, C. Mitrache, op. cit, 2005, p. 121. Subiectul infractunii 5 pentru inffactiunile contra capacititii de apirare a fir; funetionar, pentru infractiunile de abuz in serviciu, neglijenti in serviciu etc. Subiectul activ care trebuie si indeplineasca, pe lang condifile generale, 0 conditie special poarti denumirea de subiect calificat sau circumstantial. 1.3. Condifille in care poate fi angajaté réspun- derea penala a persoanei juridice 8, Raspunderea penal a persoanei juridice poate fi caracterizata ca 0 insttutie de drept penal cu o evolutie oscilanta, si nu una liniard, cu acumuliri treptate, susceptibile si conduc& la o reglementare calitativ superioara! Instituirea in Codul penal, prin Legea nr. 278/2006%, a rispunderii penale pentru persoanele juridice, raportaté la dreptul penal roman in ansamblu, la evolutia acestuia, nu reprezinti 0 institujie complet stréind dreptului nostru, tespinsi in totalitate in toate timpurile de doctrina roméneasca si de neregisit in decursul istoriei sub nicio forma’ 9. Trebuie subliniate in acest sens preocupirile din cadrul Aso- ciatici Internationale de Drept Penal avand ca scop reglementarea rspunderii penale a persoanei morale. ‘Cu ocazia conferintei intemationale de codificare penal de la Roma din 1928, s-a ridicat problema masurilor de siguranta care pot fi luate impotriva persoanelor morale; cum ins aceasta chestiune se afla intr-un raport de strins4 conexitate cu problema responsabilitatii penale a persoanelor morale, discutarea in intregime a problemei, precum si a masurilor practice menite a realiza responsabilitatea in cazul admiterii acestei raspunderi a fost rezervatd discutiilor congre- sului, care a avut loc la Bucuresti in perioada 6-12 octombrie 1929, sub presedintia prof. Vespasian V. Pella. MN. Iliescu, Raspunderea penal a persoanei juridice, in G Antonin (coord), Noul Cod penal, Ed. C.H, Beck, Bucuresti, 2006, p. 458, ? Legea pentru modificarea si completarea Codului penal, precum gi pentru modificarea si completarea altor legi (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006). ON. Mescu, op. cit, p. 461. 6 Participatia penalé Subiectul infractiuni 2 La acest congres international, problema responsabilitiii penale a persoanelor morale a fost formulata astfel: 1. 0 colectivitate cu per- sonalitate morali, din care face parte agentul fizic autor al delictului, poate avea o rispundere penala proprie” 2. poate ea deveni un subiect activ al dreptului penal? 3. mijloacele represive de care legea penal poate uza contra persoanelor morale care au comis infractiuni™". ‘Asupra acestor probleme au depus rapoarte 12 participanti la congres, iar raportor general a fost desemnat prof. Vespasian V. Pell. Cei mai multi dintee raportori (opt) au fost pentru admiterea res- ponsabilititi penale colective; cei care au optat pentru solutia nega- tiv, desi in principiu au combatut teza admisibilitati, bazati pe prin- cipiile clasice ale dreptului penal si pe teoria fictiunii ca fundament juridic al personalitatii morale, au fost totusi de acord, fala de peri- ‘colul social pe care il pot prezenta colectivititile la un moment dat, c& se pot lua contra acestora mésuri de s\guranta, considerate mijloace de lupt moderna contra criminalitatii. Ceilalfi raportori, impreuna cu raportorul general prof. Vespasian V. Pella, au susfinut teza afirmativa si, motivat pe consideratii de ordin juridic gi politica socials, au ajuns la concluzia ci persoanele ‘morale pot comite infractiuni cu caracter pur penal, cA sunt, in con- secinti, responsabile si trebuie Iuate impotriva lor masuri represive, de natura a apira societatea de pericolul pe care il prezint’”. Raportorul general a propus congresului urmatorul deziderat, care a fost admis in unenimitate: Al doilea congres international de drept penal, constatind cres- terea continua si important’ a persoanelor morale gi recunoscénd c& ele reprezinta forte sociale in viata moderna; Considerind c& ordinea legal a fiecirei societifi poate fi grav atinsi cénd activitatea persoanelor morale constituie 0 violare a legit penale, emite dezideratul: ‘Trebuie edictate in dreptul penal intem masuri eficace «de aparare social» contra persoanelor morale, pentru infractiuni perpetrate in scopul de a satisface interesul colectiv al ziselor persoane morale sau comise cu mijloacele furnizate de ele si care atrage astfel respon- sabilitatea lor. * $, Stancescu, Studiu asupra responsabilittii penale a persoanelor juri- dice, Ed. Libririei ,Universala” Alealay & Co., Bucuresti, 1930, p. 88 # Idem, p. 89 Aplicarea «misurilor de apirare social contra persoanelor ‘morale nu trebuie si excluda posibilitatea unei responsabilititi penale individuale, pentru aceeasi infractiune, a persoanelor fizice care au administratia sau directia intereselor persoanei morale sau au comis infractiunea prin mijloace furnizate de persoana morala”. 10, Problema de a sti dacd se poate angaja rispunderea penal a persoanei juridice in considerarea acjiunilor sau inactiunilor sale a constituit subiectul unei dispute care a marcat doctrina penala, find formulate si sustinute atit teza negativa, potrivit cdreia persoanele Juridice nu pot avea calitatea de subiecti activi ai infractiunii, cat si teza afirmativa, care sustine contrariul, in sensul ci persoanele juri- dice pot avea aceasta calitate Principalul argument al autorilor clasici in favoarea tezei non responsabilitatii penale a entitiilor colective isi giseste originile in teoria din dreptul civil a fietiunii persoanelor juridice, teorie cu larg audienta in secolul al XIX-lea, Potrivit acestei teori, subiect de drept veritabil nu poate fi decat fiinfa umand, persoana juridic’ nefiind decit subiect fictiv, recunoscut ca atare doar pentru a raspunde necesitatii de a identifica un titular al anumitor drepturi patrimonile ‘Aceasti teorie a marcat o parte importantd a doctrinei penale, care considera ca persoana juridic’, fiind fictiune, nu poate comite infracjiuni. in acelasi sens, chiar in doctrina relativ recenti, se susfine 4 petsoana juridicd, fiind ,fiinta fictiva, nedispundnd prin ea insisi nici de voin{, nici de libertate, nu poate comite o fapta ilicité si nici nu poate cunoaste inchisoarea™. Teoria fictiunii a fost in cele din urm& abandonati, astizi persoanele juridice avnd un rol important in toate domeniile viefii ‘economico-sociale; ele se bucura de recunoasterea capacititi juridice fn majoritatea ramurilor de drept, au un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniile membrilor care le compun, au drepturi si obligatii distinete de cele ale membrilor, bucurdndu-se de recunoasterea capacitatii pasive, inclusiv in sfera dreptutui penal” ' B. Dejemeppe, Responsabilité pénale des personnes morales, tn Annales de droit de Louvain, 1983, p. 70 ? FL. Sireteanu, R. Chiritd, Raspunderea penald a persoanei juridice, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2002, p. 45 Participatia penal’ 11. Problema existentei elementului subiectiv in cazul entitatilor colective constituit mult timp nucleul confruntirii de idei intre partizanii si adversarii raspunderii penale a persoanelor juri ‘Astfel, pentru ca rispunderea penal a nei persoane fizice sa fie angajata, trebuie s se constate c& acessta a actionat in mod constient, cx voinft liber determinata in senstl comiterii unei fapte prevazute de legea penal. Persoana juridicd nu are insi constiint& si nici vointd, ,vointa” persoanei juridice nefiind altceva decit voinfa membrilor sau admi nistratorilor si ‘Asa cum mu se poate stabili vinovafia unui inculpat pe baza intentiei sau culpei vecinului sau, tot astfel nu se poate pretinde des- coperirea in cadrul unui grup a unei vinovatii, permitind imputarea infractiunilor comise de unii membri asupra intregului grup, inclusiv asupra membrilor care nu au Iuat parte la comiterea inffactiunit gi crora nu li se poate imputa cu titlu personal o intentie sau culpa". De fapt, intentia sau culpa imputate unei persoane juridice apar- fine unor persoane fizice, intrucat colectivitatea nu di nastere unei vvoinfe noi — cea a persoanei juridice - ci este caracterizata de o sum a voinjelor individuale. ‘Asa-zisa decizie a grupului_nu este in realitate decat decizia acelora care si-au impus voinfa. Chiar daca ei sunt influentati de citre alfi si chiar daca au fost nevoifi si accepte anumite compromisuri in favoarea interesului comun, persoanele fizice ramén singurele care desfigoari 0 activitatea intelectuald in eadrul grupului, deci singurele ‘care au vointt in acest sens, s-a aritat” cA in cazul persoanelor juridice ,.nu se poate vorbi de o vointa proprie, ci doar de efecte volitive colective, ici in cadrul lor se exprima intentii in privinta crore ele mu sunt autorul, ci vehiculul sau locul de manifestare a acestora” (5.n.), "C. Hennau, G. Schamps, J. Verhaegen, Indispensable responsabilité de entreprise, inacceprable culpabilité collective. A propos de V’avant-projet de loi belge relative 4 la responsabilité pénale des personnes morales, in Journal des Tribunaux, 1998, p. 564 2. Cassiers, La responsabilité pénale des personnes morales: une solution en trompe-T’oeil?, In Revue de droit pénal et de criminologie, 1999, . 845-846 gi 852-853. Subiectul infractiunit 9 Un alt argument invocat de cate sustinatori tezei negative @ avut fn vedere situatia pedepselor, care nu pot fi aplicate persoanelor juridice, pentru c& nu ar avea niciun efect asupra unor entitafi fictive. 12, Sustinatorii tezei potrivit cdreia poate fi angajata rispunderea Penalai a persoanei juridice afirma ci, atita vreme cat se recunose fecte juridice manifestirii de voinfé a perscanei juridice, recunos- ‘candu-Se capacitatea acesteia de a contracta si de a se obliga, nu se poate sustine existenfa acestei voinfe doar cand produce efecte licite, ispardnd in cazul unor efecte ilicite. ‘Aceasti tezi se mai intemeiazi si pe posibilitatea angajarii ras- punderii civile delictuale a persoanei juridice, nu doar in cazurile in care aceasta rispundere se intemeiaza pe idea de garantie, ci si atunci cand este vorba de o rispundere bazaté pe culpa Ca atare, nu se poate admite existenta elementului subiectiv doar {in mod discretionar, respectiv admitindu-se aceasta in cazul rispun- derii civile delictuale si negandu-se in cazul rispunderii penale. Solutia rationala care s-a propus in doctrina a fost de a admite o& voinja persoanei juridice susceptibila de a provoca sivarsirea unui delict civil este capabilé, in acelasi mod, si determine comiterea unei infractiuni?, 13. in doctrina s-a ridicat, de asemenea, problema daca admiterea tezei rispunderii penale a persoanei juridice nu tealeé prineipiul conform ciruia rispunderea penalii este personali. Astfel, s-a susfinut c& a consacra rispunderea penald a unei per- soane juridice inseamna, in realitate, a angaja raspunderea penal a tuturor indivizilor care o compun, a sanctiona fird distinctie vinovatii si nevinovafii, pe cei care au aprobat si pe cei care au dezaprobat actiunea infractionald, pe cei care nu au votat si pe cei care au decis, ‘comiterea ei. Cu alte cuvinte, idea unei astfel de raspunderi ar con- duce Ia admiterea rispunderii penale pentru altul, ceea ce ar fi de neacceptat. Un exemplu edificator in acest sens I-a oferit jurispru- denja belgiand care, incepind din 1934, a decis c& ,,0 persoani "KE. Mohamed El Sayed, Le probléme de le responsabilité pénale des personties morales, p. 273-274; G. Richler, De la responsabilité pénale des personnes morales, p. 115; J. Radulesco, La responsabilité pénale des personnes morales, p. 298-299, 10 Partcipatia penal juridica poate comite infractiuni, dar, in stadiul actual al legislatiei, ‘nu poate fi sanctionata”. S-a obiecta, totodati, susfindndw-se c& prin sanctionarca penali a ppersoanei juridice se creeaza riscul facdlcdrii regulii non bis in idem, realizndu-se sancfionarea persoanelor fizice care au decis ori care au comis infractiunea de dou ori: 0 dati in calitate de membri ai per- soanei juridice impreund cu tofi ceilalti si a doua oar in mod indi- vidual, ca autori materiali ai infractiuni, ‘Cea mai mare parte a doctrine! considera insi ci rispunderea penali a persoanei juridice nu intra in conflict cu caracterul personal al rspunderii penale, susfindnd c& prineipiul réspunderii penale per- sonale este respectat in misura in care sanctiumea aplicatd persoanei juridice nu-i atinge pe membrii acesteia decat indirect, asa cum se fntémpli si in cazul pedepselor aplicate persoanelor fizice. Asa, de pildi, 0 amenda sau 0 pedeapsa privativ’ de libertate aplicaté unui ‘memibru al familie’ nu se poate susfine ci nu produce efecte morale si ‘materiale asupra celorlalti membri Ca atare, s-a sustinut c& persoana juridicd nu este doar o suma de ppatrimonii sau de parti de patrimonii reunite intr-un anumit scop, ci ca constituie un alt subiect de drept, patrimoniul ei este distinct de cel al membrilor sii, iar atunci cdnd se aplici o pedeaps’ persoanei juri- dice, doar aceasta este in mod direct vizata de sanctiunea respectiva’. 1.3.1, Problema cumulului intre réspunderea penala a persoanei juridice gi rspunderea persoanei fizice 14, Astfel cum am aritat anterior, la baza infractiunii comise de 0 persoan juridic& sti intotdeauna 0 actiune sau un ansambla de ‘actiuni realizate de una sau mai multe persoane fizice, identificate sau mu, fn ipoteza in care persoana fizicd, autoare a actului ilicit ce anga- Jjeazi rispunderea penala si a persoanei juridice, a fost identificaté, se pune problema daca va rispunde penal alsturi de persoana juridict sau va fi exonerati de raspundere penal, in conditiile in care va fi sanefionaté penal persoana juridica, fn doctrini, unii autori au considerat c& nu poate fi vorba de cumulul celor dowd réspunderi penale, intrucét aceasta solutie ar G.Richier, op. cit, p. 241. Subiectul infractiun u ccontraveni principiului non bis in idem', in sustinerea acestui punct de vedere se arati ci aplicarea unei sanctiuni persoanei juridice se risffénge asupra patrimoniului su gi deci si asupra patrimoniului celui care a comis actul material. Aplicarea unei noi sancjiuni impo- triva acestuia din urma ar insemna 0 dubla sanetionare pentru aceeasi fapta. In plus, persoana fizica si persoana juridicé nu ar putea fi con- siderate coautori a comiterea infractiunii, deoarece coautoratul pre- supune existen{a unei pluralitati de agenti intre care s-a realizat 0 legatura subiectiva, cea ce nu este cazul in situatia analizati, unde, in realitate, ar exista un singur subiect capabil de voin'3 propre. 15. Cei mai multi autori se pronunfi in sensul admiterii cumu- lului raspunderii penale a persoanei fizice si a persoanei juridice. in argumentarea acestui punct de vedere, s-a susfinut e, prin comi- ‘erea infractiunii, organul sau reprezentantul nu si-au anihilat complet personalitatea in cadrul grupului, Bi rman persoane inzestrate cu constiinta si voinya, astfel c8, angajand raspunderea penalii a entititii colective, isi angajeaza in acelagi timp si propria raspundere penalis De regula, in persoana organului sau reprezentantului este intrunit atat elementul material, cdt si elementul subiectiv al infractiunii, astfelincat simplul fapt & in spatele siu se afll 0 persoand juridica ‘nu fl poate exonera de raspundere’ Ali autori considera ci ar trebui ficut& o distinctie dupa cum aactul material a fost comis de un organ al persoanei juridice sau de un simplu prepus sau salariat, Pe o pozitie asemnatoare pare a se situa si Recomatidarea R(88)18 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, care, desi arati ca ,,éspunderea penali a intreprinderii nu ar trebui si exonereze de raspundere persoanele fizice implicate in infractiune”, prevede, in continuare, ed in special persoanele ce exer- cit functii de conducere ar trebui si raspund& pentru omisiunea inde- plinirii obligaiilor lor, omisiune ce a condus la comiterea infractiuni. Din aceasta recomandare s-ar putea trage concluzia cA, in timp ce in cazul persoanelor cu functii de conducere regula este curaulul, in situa- tia simplilor angajati regula este non-cumutul raspunderi, care nu poate fi acceptatd in legislaia noastra penalé, ' A. Huss, Sanctions pénales et personnes morales, p. 680, 681, citat de FY, Stretean siR. Chri op. ci, p. 159, 2A, Streteanu, R. Chiritd, op. ci. p. 159. 2 Participatia penal in sensul admiterii cunvulului celor dou’ rispunderi a fost formu- lati gi rezolujia Congresului de la Bucuresti al Asociatiei Interna- tionale de Drept Penal (1929), care arati c& ,aplicarea unor miisuri de aplrare sociala fata de persoana juridicd mu trebuie si excluda posi- bilitatea unei rispunderi penale individuale pentru aceeasi infrac- tione” {in acelasi sens, Rezolutia Sectiunii | din cadrul celui de-al XV-lea ‘Congres international de drept penal (1994) prevede c ,pronunjarea de sancfiuni penale impotriva persoanelor juridice de drept privat nu iwebuie si impiedice urmirirea persoanelor fizice aflate in serviciul acestor persoane juridice”. 16. in prezent, in Roménia a fost consacratA rispunderea penala a persoanelor juridice prin Legea nr. 278/2006', dar si prin legi ante- rioare acesteia, care fac vorbire de aceasta raspundere si obliga statul roman Ia dezvoltarea reglementirii in aceasti privings Astfel, Conventia penala privind corupfia, adoptata la Strasbourg 1a 27 ianuarie 19997, prevede, in art. 18, 8 fiecare parte adopt masu- rile legislative si alte masuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura c& persoanele juridice pot fi tinute responsabile de infractiuni de coruptic activa, trafic de influenté si de spalare a capitalurilor, dacd acestea sunt comise in contul lor de catre 0 persoana fizica ce actioneaza fie individual, fie in calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, in cadrul careia exercita atribulii de conducere referitoare la puterea de reprezentare a persoanei juridice, autoritatea pentru a lua decizii in numele persoanei juridice sau la autoritatea de a exercita un control in cadrul persoanei juridice, precum si pentru participarca unei asemenea persoane fizice in calitate de complice sau instigator la comiterea infractiunilor sus-mentionate. fn art. 19 se prevede c& fiecare pare trebuie s8 prevada, in cadrul ‘general al responsabilitiii persoanei juridice, sancfiuni eficace, pro- porfionate si descurajatoare, de natura penal sau nepenalé, inclusiv sanetiuni pecuniare. terior, legiitoral romn a adoptat Legea nr. 565/2002 pentru rati- ficarea Conventici Nafiunilor Unite impotriva criminalitajit transna- * Pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru ‘modificarea si completarea altar legi (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006). * Ratificatd de Romdnia prin Legea nt. 27/2002 (M. Of. nr. 65 din 30 iamuarie 2002). Subiectul infraciunii 3 fionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, ditional la Conventia Najiunilor Unite impotriva criminalitji transna~ fionale organizate, precum si a Protocolului impotriva traficului ilegal de emigranti pe calea terestra, a aerului si pe mare, aditional la Con- venjia Natiunilor Unite impotriva criminalititii transnafionale corganizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000. in art. 10 din Conventie se arata cd fiecare stat parte adopt masu- rile necesare, conform principiilor sale juridice, pentru stabilirea r3s- punderii persoanelor juridice care participa la infractiuni grave impli- cénd un grup infractional organizat si care savarsesc infractiunile pre- ‘vazute de art, 5, art. 6, at. 8 si art. 23 din conventie, respectiv: parti- ciparea la un grup inffactional organizat, spdlarea produsului infrac- siumii, coruptia si impiedicarea bunei functionari a justitic. in alin. (2) si (3) ale art. 10 se prevede ca raspunderea persoanelor juridice poate fi penal, civila sau administrativa gi cl aceasté respon- silat nu exclude rspunderespenlé a perseaneor fizce care au comis infractiunle. Totodati, Legea nr. 299/2004' (in prezent abrogatd prin preve- derile Legii nr. 278/2006) cuprindea norme privind rispunderea penal a persoanelor juridice pentru infractiuile de falsificare de moneda sau de alte valori Astfel, potrivit art. 1 din acest act normativ, persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice, aspund penal in cazul infractiunilor de falsificare de monede sau de alte valori previzute la art. 282 si art. 284 C. pen., precum gi al infractiunii de detinere de instrumente in vederea falsificarii de valori, sivargite in numele sau in interesul persoanelor juridice, de cAtre organele sau reprezentantii acestora, pentru ca in alin. (2) al acestui articol s& se prevad& cA rispunderea penal’ a persoanei juridice nu exclude raspunderea penal a persoanei fizice care a participat la savargirea aceleiasi fap. Aceste prevederi au prefigurat consacrarea raspunderii penale a persoanei juridice ca institutie de baz a dreptului penal roman si integrarea ei in sistemul Codului penal ca o component a acestuia, realizate prin prevederile Legii nr. 278/2006. Legea privind rispunderea penala a persoanclor juridice pentru infracjiunile de falsificare de monede sau de alte valori (M. Of. nr. 593 din I iulie 2004), 14 Participatia penal 17 in prezent, rispunderea penalé a persoanelor juridice a fost consacrati ca institutie de baz a dreptului penal roman prin preve- derite art. 19" C. pen. Codul penal in vigoare’ a instituit prin acest text de lege regula cumulului rispunderii penale a persoanei juridice alituri de cea a persoanei fizice, ins nu printr-o formulare pozitiva a acestei reguli in textul legii, ci_printr-o formulare de negare 2 excluderii acestui cumul, prevazind ci rispunderea penala a persoanei juridice au exclude rispunderea penala a persoane’fizice Din aceasti formulare se deduce concluzia ca se admit indirect $i situafii in care mu se cumuleaza cele dou raspunderi. 18, Cu referire la dispocitia din alin. (1) al art. 19", termenul ,per- soani fizicd” folosit in alin, (2) al aceluiagi artical trebuie infeles in sensul restrins de persoana fizicd ce fice parte din organele de con- ducere ale persoanei juridice gi de persoand fizicd ce are calitatea de reprezentant al persoanei jurdice. Acest termen trebuie, deci, limitat la persoanele fizice care pot angaja penal rispunderea persoanei juridice”. In ceea ce priveste sintagma ,a contribuit, in orice mod”, aceasta condiuce la concluzia c&, pentru ca persoana fizic si isi poatd angaja propria rispundere penalé alituri de rispunderea persoanei juridice, este necesar ca ea $8 fi contribut, in orice mod, la sivarsirea infrac- fiuni, fie in calitate de autor, fie de instgator sau complice, Totodata, art. 19 alin, 2) C. pen. conditionea7i existenfa cumu- lului intre rispunderea penal a persoanei juridice si réspunderea penal proprie a persoanei fizice de participarea acestora la ,sivir- sirea accleiasiinfractiun”. ‘Angajarea rispunderii penale a persoanei fizice in mod cumulat cu cea a perscanci juridice nu este posibilé atunci cdnd persoana fizicd nu a putut fi identificata Totodati, s-a considerat ci nu poate fi aplicata regula cumulului in situafia ta care fapta stvérsité de persoana fizici constituie 0 infracfiune din culpa, in acest caz fapla angajénd mumai raspunderea persoaneijuridice * Modificat prin Legea nr. 2782006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor leg NV, Mliescu, op. cit, p. SOL » Ibidem. Subiectul infractiunit Is §2. Examinarea criminologica a pluralitatii de sublecti activi 19, Forma frecventi de infractiune dup’ autorul ei este infractiu- nea individuala, ce presupune o infractiune gi un infractor. Savarsirea infractiunii in prezenfa a dowd sau mai multor persoane comport riscul de a fi descoperit’ mai repede si mai usor. In plus, autorul singur se poate apropia mai usor de locul executarii i cu mai pufine preca Din datele statistice rezults c& cele mai multe cauze sunt cele cu un singur subject activ. Jn multe cauze inst, alituri de autoral direct al faptei, participa la comiterea acesteia si alte persoane, vorbindu-se in aceste cazuri de Sivarsirea in participatie a unei fapte. ‘Aceasti forma este reglementaté de legea penal, retindndu-se aspectele juridice care il intereseazA pe legiuitor, respectiv determi- narea si felurile participanfilor, felul contributiei flecdruia Ia comi- terea faptei, dar si felul de pedepsire a fiecdruia, in raport cu contri- butia proprie la comiterea faptei. ‘Acesti participanti sunt: autorul, cel care sivargeste in mod nemijlocit fapta, instigatorul, respectiv cel care determina cu intentie © altd persoani si comita fapta, si complicele, respectiv cel care ajuti in orice mod, cu intentie, 1a comiterea unei fapte prevazute de legea penal, 20. Din punct de vedere criminologic, problema participatici cuprinde aspectele care depagesc aspectele juridice de mai sus, care sunt bine delimitate si care sunt obligatorii pentru organele de cerce- tare, judecare si sanctionare. Sub raport criminologic, se pun urmatoarele probleme: spre exemplu, in ce cazuri gi lace tipuri de inftactiuni este participatia mai frecventi? Dupa unele opinii, participatia apare la infractiunile mai grave si ‘mai greu de realizat, de aici si pericolul social ridicat al acestei forme de savarsire a infractiunilor. De asemenea, s-a pus intrebarea in care cazuri si la ce inffactiuni exist tofiparticipangii mentionati anterior? 16 Participatia penal Se pare c& in multe cazuri exist instigator gi autor si in alte nume- roase cazuri exist autor si complici, asemenea constelatii fiind mai ugor de realizat decat cu toti participant’ Din punct de vedere criminologic, se mai pune problema profi- Iului psihic si moral al instigatorului, care ocupa un rol deosebit de important in activitatile infractionale; el ofera ideea sdvarsiii faptei, el indeamna si foloseste mijloace diferite pentru a impinge pe alfii la fapta interzisi, el este figura cea mai periculoasi si mai perfida intr-un proces de criminogenezi, in timp ce complicii sunt oameni secundari, ei nu comit direct fapta, insi ajuti la comitere, ceea ce inseamnd, la prima vedere, 0 contributie mai mic; dar aceasta atitudine poate {nsemna si retragerea intentionati pe un plan secundar in comitere si asarea raspunderii principale pe alii’. 21, Destal de fiecvent invocati in studiile de criminologie este asa-numita ,erimi in doi”, constind in conlucrarea a dou’ persoane Ja comiterea unei crime, caracterizata prin aceea c& o persoani instiga la comiterea crimei, iar persoana instigata comite crima la care a fost instigaté. Una din persoanele cuplului este autor moral (indeamn’ la crima), iar cealalté este autor material (executa in mod direct gi ‘material crima). S-a aritat? c& acela care indeamnd, instiga Ia infrac- fiune este nu mumai autor initial si moral al inffactiunii, dar este si autor principal. De regula, el isi impune vointa si intentia de crima in constiinfa celui instigat, acesta devenind un simplu instrament in ‘mana instigatorului, Instigatorul are, de multe ori, o mare putere de sugestie asupra instigatului, ba mai mult, este vorba de un cuplu ase- ‘initor cu cuplul ,stpén-sclav", cuplul ,persoans dominantt-per- soandi dominata”. Dependenja care se creeaza in acest cuplu conduce lao contributie deosebita a unuia sia celuilalt Ia sivargirea crime _fn literatura juridicd se menfioneazi mai multe forme de cupluri inale, si anume: cuplul mandant-mandatar; cuplul de amanti; ‘cuplul parinte-copil. 22, Crima in grup si erima organizatt au format obiectul stu- diului criminologic, remaredndu-se cd in astfel de cazuri este nevoie 1. Oancea, Probleme de eriminologie, Ed. All Educational, Bucuresti, 1998, p. 126. "Tide. °C. Lomébroso, L'Uomo delinquente, 1874, citat de . Oancea, op. cit, p. 126. Subiectulinfractiuni n de cooperarea mai multor persoane, fiind necesar wn plan de acfiune, recunoasterea situatiilor propice de comitere, de tainuitori si complici, de organizarea sivarsirii infractiunilor, de ascunderea bunurilor provenite din acestea, de ascunderea fiptuitorilor etc. in afara crimei mari organizate, este menfionati si asa-numita crim organizaté mica, concretizata in furturi de buzunare (ce pre- supun participarea a cel putin doui-trei persoane, mod de executare special, ca tiierea buzunarclor, sustragerea din buzunare, trecerea din ‘mand in mand a bunului sustras, folosirea imbulzelii etc.), farturi prin eftactie $i eserocheriile (cele din urma tot inffactiuni care presupun participarea mai multor persoane). in ultimal rand, un loc important in studiile criminologice I-au cupat crimele multimii, care constau in actiuni fn comun si in masi, sub antrenarea si impulsionarea colectiva, expriménd 0 eliberare de tendinte, de stiri tensionate! "1 Oancea, op. cit, p. 129, Capitolul al II-lea. Nofiuni generale piivind pluralitatea de infractori §1. Aspecte generale privind pluralitatea de faptuitori 23, Notiunea de ,pluralitate” implica totdeauna o corelatie intre anumite entititi multiple si o anumité entitate singulard, aceasta din ‘urma constituind elementul de jonctiune, de asociere a entitajilor multiple si deci factoral comun al pluralititii respective'; in cazul pluralitatii de fiptuitori, entitatea singulard consti in fapta prevazut de legea penal savarsita, iar in cazul pluralitiii de infractori, factorul comun este infractiunea comisi. Mai corecti apare de folosit in cuprinsul acestui capitol intro- ductiv notiunea de pluralitate de faptuitori, aceasta acoperind si situa- fia in care nu tofi participant la sivarsirea faptei prevazute de legea penal au calitatea de infractori Pluralitatea de fiptuitori presupune, sub aspectul laturii obiective, © contributie efectiva a mai multor persoane la sivarsirea faptei pre- viizute de legea penal. 24, Prin pluralitate de infractori se intelege’ situatia in care un. numar de doua sau mai multe persoane au stvarsit prin eforturi conju- gate aceeasi infractiune. Astfel cum o singura persoand poate fi autor al mai multor infrac- fiuni, sivarsind o pluralitate de infractiuni, tot astfel o infractiune poate fi sivirsiti de mai multe persoane, existénd o pluralitate de infractori. acd orice inftactiune trebuie si aibi un subiect activ, nimic nu se ‘pune ca acest subiect activ s8 fie compus din mai multe persoane™ } Dongorot I, ed. a 2-a, p. 161, 2 C Bula, Manual de drept penal, p. 424 * Tanoviceanu, Dongoroz I, p. 469. Pluralitatea de infractori 19 Pluralitatea de infiactori reprezinta situatia invers& in raport cu pluralitates de infractiuni. Astfel, pluralitatea de infractiuni are in ‘vedere situafia fn care o singura persoant sivargeste mai multe infrac- fiuni, pe cénd, in cazul pluralitait de infractori, mai multe persoane savarsese o singura infractiune, acl in plan obiectiv fapta este cea care leaga contributiile faptui- torilor pentru a constitui o pluralitate, sub aspectul laturit subiective este necesar si existe 0 coeziune subiectiva privind activitatile mai multor persoane, asadar, si existe o vointé comund de a realiza impreund o anumita fapti, chiar dacd nu exista identitate de finalitate in efectuarea aceluiasi act (sub aspectul scopului, mobilului, previziunilor etc.). Astfel, contributia, participarea in fapt a mai multor persoane la comiterea unei fapte prevazute de legea penal nu devine o pluralitate fn sensul legii penale decat daci, pe ling conlucrarea material a subiectior, exista si o conlucrare psihica; asadar, rezultatul socotit de legea penal ca ilicit trebuie si fie produsul nu numai al actiunii comune, dar si al unei vointe comune de cotaborare, de conlucrare. Ca efect al acestor conditi, s-a subliniat in literatura de specia~ litatec& pluralitatea de infractori se caracterizeaz prin pluralitate de persoane, unitate de infractiune, cooperare materiald si coeziune subiectiva', ‘Numai in lumina acestor cerinte am putea deosebi pluralitatea de infractori de un lot sau grup de inifactori care au sivarsit fiecare cate 0 infractiune distinct, chiar daca intre infractiunile stvarsite in cadrul ‘unui asemenea grup ar exista o anumitt conexitate cronologica, topografica ori chiar etiologica*. 2, Realitatea aratii ci de multe ori fiptuitorul nu actioneazd singur, ci impreuna cu alte persoane. ‘inst o fapta prevaizuti de legea penala savarsiti de mai multe per- soane capita un pericol social sporit chiar numai prin faptul c& este ‘mai mimutios pregatité si executati, iar fAptuitorit dobindese posi- bilitti sporite de a-i realiza planul propus. Totodati, conlucrarea mareste forja de actiune a infractorilor, le 4% acestora mai multi siguranfi si indrizneald, ei pot ascunde mai repede bunurile sustrase, numérul infractorilor poate s& intimideze " Dongoros V, p. 380. *C, Bulai, Manual de drept pensl, p. 424 20 Paricipatia penal’ victima, si ceard ajutor. Pericolul social sporit consti deci in forja pe care o reprezint& acfiunea in grup! frag’ mai usor rezistenta, si o impiedice si fugit sau 26. O infractiune ~ susceptibili de a fi comisi de o singura per soand sau, in mod necesar, de un anumit numar de autori - se poate sivarsi uneori, in mod ocazional, prin cooperarea mai muitor per- soane, care contribuie, itr-o masurd mai mare saut mai mica si cu 0 pozitie subiectiva identicd sau diferitd, la fiptuirea ei. {in asemenea caz, fapta prevaizuta de legea penalA apare ca 0 rezul- tanta a contributiei conjugate a tuturor écelor persoane participants la sivargirea faptei in calitate de coautori,instigatori sau compiici jn unele cazuri, fapta previzuté de legea penal se sivirseste in ‘mod nemijlocit de mai multe persoane (coautori), fiecare infaiptvind acte de executare; alteori, fapta se sivirgeste de o singuré persoana (autor), care insa a luat hotirdrea de a o comite numai in urma indem- nnurilor si stiruintelor altei persoane (instigator), iar in unele situatii fapta se sivirseste tot de citre o singurd persoani (autor), dar in comiterea ei aceasta este ajutata de o alti persoansi (complice) 27, Pluralitatea de infractori previizutd in institutia .participajie®” este 0 pluralitate ocazionali, intimplétoare, care nu fine asadar de natura infractiunii, nu este in abstract indispensabila realizarii ac teia, ci se incheaga intimplitor, in functie de diversele conditii con- crete. Ca urmare, participata trebuie deosebita de situatiiie cunoscute fn doctrina penal sub denumirile de pluralitate naturaia si plura- litate constituiti. 1.1. Pluralitatea naturalé 28, Cind realizarea unei infractiuni nu este posibild deeit cx ca ccursul a dou sau mai multor persoane, va exista pluraltate natura deoareve cooperarea persoanclor este impusd nu de voinfa scester2, de insasi natura infractiunii ' C. Bulai,individustizarea pedepsei, in Dongoraz I, p. 162. ? Yasiliu I, p. 141, Pluralitatea de infractori 2 Pluralitatea naturali exist asadar in toate acele cazuri in care ~ datorita naturii faptei si a specificului actiunii incriminate ~ infrac- fiunea nu poate fi sivargité decdt prin contributia a dowd sau mai rmultor persoane, motiv pentru care pluralitatea natural mai este denumiti si pluralitate necesara (concursus necessarius). Exemplele tipice de infractiuni cu pluralitate de subiecti activi sunt: bigamia, incestul, jocul de noroc, incdierarea etc. 29. Infraciunile care se savarsesc in forma pluralititi naturale au primit denumirea de ,,infracfiuni colective” sau ,,infractiuni bilate- ale”, Denumirea de ,infracjiuni colective” este denumirea generic’ ce ‘cuprinde toate inffactiunile cu pluralitate de subiecti activi; aceasti ‘denumire a fost apreciata' ins’ ca prezentind un neajuns in raport cu fntrebuinjarea dati acesteia de citre doctrina german’, autorii ger- mani infelegind prin ,Kollektivdelikte” infractiunile de obignuinta. Denumirea de ,infractiuni bilaterale” priveste numai unele dintre infractiunile cu pluralitate de subiecti activi, respectiv numai acelea care se sivrgesc in cadrul unui raport bilateral intervenit intre acesti subiecti. Astfel de infractiuni sunt cele de bigamie (art. 303 C. pen.) si incest (art. 203 C. pen.). Infractiune bilateralé era si cea de adulter, insti mu ‘vom mai insista asupra acesteia, intrucat a fost dezincriminata’. ‘Alte infracfiuni presupun cooperarea mai multor persoane, cum sunt cele de subminare a puterii de stat (art. 162 C. pen.) sau incdie- rare (art. 322 C. pen.) 30. in cadrul pluralitifii naturale, fiecare participant la sAvarsirea faptei este considerat ca ,executor” al infractiunii, deci ca autor material, si raspunde pentru rezultatul produs’. ‘Nu este de esenta pluralititii naturale, atét in cazul infractiunilor bilaterale, cat si al celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la sivirgirea faptei, ca tofi fiptuitorii si fie infractori, adicd si * Dongoroe ¥, p. 382. 2 Legea nr. 278/2006 pentru modifcarea si completarea Codului penal, procum gi pentru modifcarea si completarea altor lei " Dongorae ¥,p. 382. INSTITUTUL NATI 1ONAI _AL MAGISTRATURI; r 2 Partcipatia penal raspunda penal, fiind suficient ca unul dintre fiptuitori si actioneze cu vinovatie! 31. fa Codul penal de Ia 1864, infactiunea de bigamie era incriminata in art. 271 si consta in fapta persoanei car precedente, dacd aceasti din urma cdsitorie era valabild. In alin. (2) al acetuiasi text de lege era incriminaté fapta persoanei necasitorite de a se casatori din now cu o persoana casatoriti, despre care cunostea ck este cdsitorita Astfel, elementele constitutive ale infractiunii de bigamie erau: existenfa unei prime cisitorii valabile, faptul de a incheia 0 a dowa isitorie inainte de desfacerea sau incetarea celei dintai si intentia De asemenea, pentru existenta infractiunii de bigamie se cerea ca subiectul activ si fie persoand casatoritd, calitate care era suficient si fie indeplinita doar de unul dintre subiectii activi, astfel ineat, in aport cu aceeasi infractiune, puteau exista unul sau mai multi subiecti calificafi (persoane indicate sau intranei) si unul sau mai ‘multi subiecti necalificati (persoane neindicate sau extranei), {In astfel de cazuri, subiectul calificat (intraneus) era autor prin- cipal sau autor calificat, iar subiectul necalificat (extraneus) era in tulat autor secundar sau autor simplu (coautor)?. fin mod concret, in cazul infractiunii de bigamie, persoana cist torita legata si printr-o casitorie anterioara era autor principal (califi- cat), iar cealalts persoand, care nu era legaté printr-o casatorie ante- rioaré, avea calitatea de autor secundar (simplu); dac insi ambele persoane erau legate si prin alte cAsiterii antericare, atunci ambele aveau calitatea de autori principali (caificati). {in ceea ce priveste dovedirea intentiei ca element constitutiv al inftactiunii, se presupunea c& cea de-a doua casdtorie a fost incheiata jn absenfa primului sof, ceea ce era in masuri si puni la indoiala intentia celui de-al doilea sot de a se cAsétori; s-a decis astfel ca infractiunea de bigamie lipseste ori de cate ori imprejuriile de fapt permiteau si se creada c& soful nu s-ar firecasétorit dacd nu ar fi avut perfecta convingere e& ,absentul” a murit’ ' C. Mutrache, C. Mitrache, op. cit.,p. 302, 2 Dongoraz V, p. 383. > PL Pastion, M1. Papadopolu, Codul penal adnotat, Ed. Libririei Socee & Comp., Societate Anonimé, Bucuresti, 1922, p, 482. Pluralitatea de infractori 23 32. Bigamia presupunea in mod necesar validitatea celor doui efsitorii; autorii vremii au cizut de acord asupra unei chestiuni, gi anume ci nulitatea absoluta sau relativa a celei de-a doua cisatorii face s& dispard bigamia’; in ceea ce priveste nulitatea absoluti a celei intai cdsitorii, s-a convenit, de asemenea, c& produce acelasi efect, respectiv inexistenta bigamiei, in timp ce nulitatea relativa determing ‘numai anulabilitatea primei cisitorii, ceea ce inseam c&, pani la pro- nunfarea unei hotardri judecdtoresti de constatare a nulitafi, contrac- tarea unei noi cisitorii determina aparita $i existenta bigamici. Docirina si jurisprudenta francezi au fost unanime in a conchide {n sensul ca bigamia este o infractiune instantanee. Astfel, legea pedepsca faptul de a contracta o noua casitorie inainte ca cea dintéi Si fi fost desficutd. Prin urmare, inffactiunea consta in celebrarea celei de-a doua cisitorii in fata ofiterului star civile, indiferent dacd aceasta se consuma sau nu 33. In Codul penal in vigoare, infractiunea de bigamie este ineriminata in art. 303 gi consti in ,incheierea unei noi cdsitorii de tre 0 persoand cisatorita”; potrivit art. 303 alin, (2) C. pen., per- soana necisitorité care se casitoreste cr o persoana pe care © stie casitoriti este sanctionata cu o pedeapsé mai redusi. Infracfiunea de bigamie si-a pistrat acelasi moment al consumarii, fn practica judiciara stabilindu-se ci a sivargit aceast infracfiune cel care, fiind cAsitorit in mod legal (chiar si in conditiile unei despatir in fapt indelungate), a incheiat 0 noua cisitorie, fapta sa consumindu-se ‘in momentul incheieriicelei de-a doua césatorii’. De asemenea, infractiunea de bigamie poate fi sivirsité doar de citre © persoand cisitorits, aceasta find subiectul calificat (autorul principal); cealalta persoand, necisitorité, va rispunde ca autor secundar, necalificat. Cand ambele persoane sunt casétorite, ele rispund penal pentru varsirea infractiunii de bigamie in calitate de coautori. Pentru existenta infractiunii de bigamie este suficient ca mumai unul dintre fiptuitori si actioneze cu vinovatie; spre exempluy, infrac- * Idem, p. 481 ? Sectia criminala a Curfi de casatie francezi, 20 noiembrie 1828, in PJ. Pastion, M1. Papadopotu, op. cit.,p. 481 * Trib. Suprem, Sectia penal, decizia nr. 1699/1979, in RRD. nr. 4/1980, p63, 24 Participatia penal fiunea de bigamie existd si atunci cand unul dintre sofia fost in eroare cu privire la starea civila a celuilalt sot (in condifile art. 51 C. pen.) 34, O alta infractiune bilaterala proprie pluralititii naturale este cea de incest, incriminata in Codul penal in vigoare in cuprinsul art, 203, constand in ,raportul sexual intre rude in linie directa sau intre frafi i surori” Subiectul activ al acestei infractiuni este calificat, in sensul ca el trebuie si aibi calitatea de ruda in linis direct’ sau de frate sau sora, intrucat obiectul juridic al infractiunii incriminate de art. 203 C. pen. il constituie relafiile sociale privitoare la viata sexualé, care trebuie si se desfisoare in astfel de condifii incdt si nu afecteze calitatile biolo- ice si morale ale existentei umane. Incestul este 0 infractiune bilateral, deoarece presupune in mod necesar participarea a doud persoane, care vor rispunde penal, in ‘masura in care nu exist vreo cauzi cave s& fnlature in mod unilateral caracterul penal al faptei. De regula, nu existi un subiect pasiv al infractiunii de incest, tocmai datorita naturi bilaterale a acesteia; ins pot exista situait in care si existe subiect pasiv, indeosebi in cazurile in care unul dintre subiecfi a fost victima celuilalt (a fost iresponsabil, a fost indus in ceroare cu privire la raporturile de rudenie, a fost constrans sau nu a indeplinit conditile de varsti minim pentru a raspunde penal); in aceste cazuri, doar unul dintre partenerii raportului sexual incestuos va fi tras la rispundere penala’. 35. O problema interesanta dezbétuta in doctrina penala si in jjurisprudenta a fost aceea a complicit la infractiunile bilaterale. intrucat legea penala a descompus unele infractiuni bilaterale, incrimindndu-le ca infractiuni distincte, de sine stititoare, de pild ddarea gi luarea de mit, s-2 impus distinctia intre infractiunite bila- terale nedisociate (bigamie, incestul etc.) si infractiunile bilaterale disociate (darea gi luarea de mita etc.). {in cazul infractimitor bilaterale nedisociate, ajutorul acordat de 0 persoana pentru sivarsirea infractiuni de catre ambii autori reprezinta © complicitate unied. Spre exemplu, ajutorul dat de X pentru desfi- surarea raporturilor sexuale incestuoase intre Y si Z, prin punerea la dispozitie a locuinfei, reprezinta un ajutor unic, un act de complicitate * Antonin Il, p95 Piuralitatea de infractori 25 unio, pentru savarsirea unei infractiuni unice; de asemenea, tot un act, de complicitate unic raméne activitatea Ini X, chiar daca acesta a infe- les ca prin activitatea Iui a fl ajute doar pe Y sau doar pe Z, intrucat ajutorul dat se inscrie in unitatea infractiunii sivarsite. 36. in cazul infacfiunilorbilaterale disocate, in doctrina gi jurispra- engi au fost exprimate diverse puncte de vedere cu privite la intrebarea daca activitatea complicelui care constituie un act de inlesnire a ambelor activititi infractionale constituie o complicitate separati pentru fie- care dintre cele dow’ infracjiuni sau o complicitate unied, aliturati ‘numai unea sau alteiadintre cele dows infractiun. {ntr-un prim punct de vedere, s-a sustinut’ — pornindu-se de la premisa cf, in toate situafile, ajutorul dat pentru una dintre infractiuni reprezint& implicit gi necesar un ajutor si pentru cealalti ~ ci nu se poate gasi un criteriu de distinctie in cadral laturii obiective a compli- cititi si, prin urmare, va trebui luat in considerare criteriul subiectiv, ‘nfifigndu-se in doua ipoteze: prima, in care complicele a urmarit si acorde ajutor ambilor autori ai celor dowd infractiuni, iar cea de-a doua, in care complicele a urmarit s8 acorde ajutor doar unuia dintre ei (actionaind fata de acesta cu intentie directa), dar dindu-si seama si acceptand c& prin aceasta urma si il ajute si pe celilat (actiondnd fat, de acesta din uma cu intentie indirecta). in prima ipoteza, compli- citatea unicd ar urma sa se refind pentru infractiunea mai grav pedep- sit’, iar in cea de-a doua ar urma si se retina complicitatea doar la infractiunea in raport cu care s-a actionat cu intentie directa. fntr-o alt& opinie?, s-a apreciat c& activitatea intermediarului in cazul infractiunilor de Iuare si dare de mit constituie complicitate numai la una dintre aceste dou infractiuni in acest sens s-a pronuntat si practica judiciard; astfel, s-a consi- erat cd fapta inculpatului de a intermedia si, prin aceasta, de a inlesni primirea de cétre un functionar a unei sume de bani pentru a indeplini ‘un act privitor la indatoririle sale de serviciu constituie complicitate la infractiunea de Iuare de mits; de asemenea, intr-o alta cauzais-a decis, % fapta inculpatului de a primi bani si bunuri de la studentii candidati Ja examen si de a le preda unui cadru didactic — condamnat pentru ' D. Pavel, Probleme ale panicipatici penale, in RRD. nr 4/1978, p. 31-36 ?'¥. Ramureanu, Pozitia juridick a intermediarului 1a infractiunile de Iuare gi dare de mita, tn IN. nr. 3/1969, p. 562-564. Trib. Suprem, Sectia penal, decizia nr. 1453/1983, in C.D, 1983, p.247. 26 Participatia penal Iuare de mité ~, spre a-i declara promovati, constituie complicitate la aceasta infractiune, si nu la aceea de dare de mita’ Potrivit unei alte opini, oricare dintre actele de ajutorare, in mod irect, a unuia dintre autori ar putea constitui, indirect, $i un ajutor pentru celilalt, astfel ci, pe aceasta cale, nu s-ar putea evita refinerea automat a unei duble complicititi, nu s-ar putea opera cu reguli apriorice si a se refine 0 complicitate unica, indiferent de situatia real, fiind necesaré analiza concreti a confinutului actului de fnlesnire, a conditiilor in care a fost solicitat sau oferit, a persoanei fafa de care inculpatul s-a oferit a presta ajutorul sia imprejuririlor in care actul de inlesnire s-a produs. 37. Apreciem c&, in cazul infractiunilor bilaterale disociate, se poate susfine teza complicititii concomitente la ambele infractiuni, deoareve ajutorul dat in realizarea uneia dintre acestea reprezinté un ajutor si pentru cealaltl, ceea ce echivaleaz’ pentru complice cu 0 ddubla participare, insi nu in mod automat, fra o analiza amamuntité a conditiilor concrete in care a fost acordat ajutorul in cazul ambelor infractiuni, pentru a nu se ajunge la incdlcarea condifillor impuse de art. 26 C. pen. pentru refinerea complicitiji, indeosebi in ceea ce priveste latura subiectiva. 38. in cadrul pluralitatii naturale se impune a fi mentionati infractiunea de subminare a puterli de stat, incriminati in Codul penal in vigoare in art. 162, pentru a exemplifica tipul de infractiune ‘ce nu poate fi sivargit decat de cdtre mai mulfi subiecti activi, ceea ce caracterizeaza infractiunile colective. Potrivit art. 162 C. pen., constituie inftactiunea de subminare a puterii de stat actiumea armata de natura si slabeasc’ puterea de stat si orice alte actiuni violente sivarsite de mai multe persoane impreun’, dde naturd si atragi aceleasi urméri. ‘Dupa cum rezulté chiar din definitia data de care legiuitor, aceas- ti infractiune poate fi sivarsiti numai prin cooperarea mai multor persoane. Ceringa pluralititii de fiptuitori es:e indicat’ expres prin folosirea expresiei ,de mai multe persoane impreuna” [alin, (2)] si, implicit, ! Trib. Suprem, Sectia penal, decizia n. 1485/1985, in C.D. 1985, p. 318, Antonia I, p. 105. Pluralitatea de infractori 2 prin aceea ci o actiune armati nu poate fi Riptuiti de o singura persoan 39. Legiuitorul nu face nicio referire in privinta numirul minim de persoane care trebuie si coopereze la savarsirea fapte. fn doctrina penala s-au purtat discutii cu privire la aceasta chestiune. Intr-o opinie’”, s-a considerat cA, daci in cazul unor forme agravate ale furtului ori lipsirii de libertate in mod ilegal, care sunt mai putin grave decat subminarea puterii de stat, legiuitorul a apreciat ca sufi- cient numarul de dou’ persoane, cu atit mai mult cerinta legii trebuie consideratt indeplinita daca fapta este sAvarsita de dou’ persoane in cazul subminarii puterii de stat, care este o inffactiune cu un ridicat grad de pericol social. intr-o alti opinie’, s-a sustinut c& numarul acestora trebuie sa fie de cel putin trei persoane, deoarece textul legal nu precizeaza c& ar putea fi vorba i de dou persoane. S-ar putea adiuga cd legiuitorul a previzut expres situatiile in care fa infeles si sanctioneze faptele comise de cel putin doua persoane, prin sintagma ,de dovi sau mai multe persoane impreun” [art. 189 alin, 2), art. 192 alin. (2), art. 197 alin, (2) Tt. a), art. 209 alin, (1) lit. a) C. pen.}. in celelalte situati, atunci cand este folosita numai expresia ‘+mai multe persoane”, se poate trage concluzia ca legiuitorul a inteles 54 considere ca numarul minim de persoane si fie de trei 40. Cea din urma infractiune supusi analizei in contextul exa- minarii pluralitagii naturale este fmedierarea, incriminatd in art, 322 C. pen.; fapta incriminata de legea penala consti in ,participarea la o incdierare intre mai multe persoane”. Incdierarea este o infractiune cu o pluralitate de subiecti activi, organizati in doud tabere de céte cel putin dowd persoane; sunt autori ai infractiunii de incaierare tofi cei care au comis aceasta fapta, indiferent dac& au participat la intreaga activitate infractionala sau au iesit la un moment dat din incaierare; violentele in cadrul incdierari ® Dongoros Il, p. 94. ? Gh. Mateut, Drept penal special, sintez% de teorie gi practic4 judiciara, vol. J, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 39. * Dongoraz Ill p. 95. 28 Partcipatia penal se produc in aga fel incét este foarte greu de determinat contributia, conereti a fiecdrui participant. Pluralitatea natural concretizati in aceast infractiune poate coexista cu forme ale pluralitatii ocazionale. 1.2. Pluralitatea constituita 41. Pluralitatea constituiti se caracterizeaza prin asocierea, gru- parea mai multor persoane in vederea sivarsirii unei infractiuni, legiuitorul incriminénd-o indiferent de efectiva realizare a infra nilor care constituie scopul asocierii. Ca si in cazul pluralititii naturale, pluralitatea de subiecti activi este indispensabila pentru existenta infractiunii, Spre deosebire insd de pluralitatea naturala, in cazul céreia perico- tul social al faptei este determinat de ceea ce se sivargeste in coneret de catre participanti, in cazul pluralititii constituite, pericolul social este generat de ceea ce isi propun membrii asocieri si sivargeascé in vitor. Astfel, pericolul social al pluralititii constiuite este independent de pericolul social al infractiunii ce constituie scopul asocierii. 42, Priviti in sine, asocierea mai multor persoane nu are vreo semnificatie antisociald atita timp cat scopul ei nu este ilict. Declaratia Universal a Drepturilor Omului, adoptati de Aduna- rea Generali a Organizatiei Natiunilor Unite Ia data de 10 decembrie 1948, consacra in art. 20 dreptul la libertate de intrunire si aso- ciere pasnicd. Pactul Intemational cu privire ls Drepturile Civile si Politice prevede in art, 22 cd ,orice persoand are dreptul de a se asocia in mod liber eu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele pentrt ocrotirea intereselor sale”. De asemenea, acest drept este consacrat in Constitutia Roméniei ‘in art. 40, care prevede ci asocieres mai multor persoane nu este ‘ngradité decat atunci cind urmareste un scop antisocial. 43. Normele de incriminare a pluralititii constituite sunt ,delicta ssui generis”, intrucdt sanctioneazi o activitate pregititoare, premer- gitoare in raport cu infractiunea care constituie scopul asocieri Pluralitatea de infractori 29 Principiu! neincriminarii actelor pregatitoare constituind regula majorititii sistemelor penale, optiunea de exceptie se fundamenteazi pe pericolul sporit evidentiat de efortul concret de combatere a criminalitatii de grup constitu Este adevirat cA, in raport cu infractiunile pe care urmeazi si le comita, gruparea de indivizi ar putea pirea ca o pregatire, dar nu reprezint& un act pregititor, preparator al acelor infractiuni, ci 0 infractiune de sine stititoare (autonoma), care va intra in concurs cu infractiunile ce vor fi sivarsite. Din perspectiva apirarii ordinii de drept, 0 asemenea asociere este periculoas’ prin ea insigi si, in conformitate cu legea penala romana, este incriminati indiferent daci s-a trecut sau mu la sivarsirea vreuneia dintre faptele care constituie scopul asocier Aceastd incriminare a activititii de ,asociere”, ,grupare”, ,consti- tuire” apare ca o exceptie de Ia principiul neincriminarii actelor preparatorii in dreptul penal roman; aceasta, deoarece ,,Jupta in contra criminalitiii trebuie s loveasca manifestarile criminale, chiar jn forma lor embrionara, in aga fel incit pericolul latent, pe care il confin aceste manifestri, si fie impiedicat de a evolua cdtre un ri Pluralitatea constituita reprezinté o ereatie a legiuitorului, data find necesitatea unei reacfii a statului pe mAsura pericolului social deosebit pe care il reprezinta constituirea de asocieri sau grupiri cu scop infiactional, 44, Ceea ce imprima un plus de gravitate acestor asocieri si ‘grupari, pe Hang’ imprejurarile deja mentionate, este si caracterul lor “organizat, constind in existenta unor structuri ierarhizate (conduca- tori si subordonafi), diviziunea muncii (fiecare primeste atributii specifice), program de activitate (stabilirea in amamunt a modului in care se va actiona), sistemul de adunare a informatiilor, pregatirea activtiilorulterioare, specific fazei de salvare (injelegeri prealabile cu cei ce vor servi drept tiinuitori sau favorizatori) ete. Structura, organizarea interna a unei astfel de grupari nu trebuie s& aibi un caracter formal, oficial si public, intruedt aceasta situatie ar * C, Pan, Asocierea pentru sivarsirea de infractiuni. Reflecfii, in RD.P. sr, 4/1999, p. 72, ? Dongores V, p. 384, 2 Idem, p. 385. 30 Participatia penal’ echivala cu o preconstituire de probe in acuzarea propriilor membri ai asociatiei. Este suficient ca in cadrul gruparii s& fie bine stabilite 51 cunoscute de citre membrii grupului rolurile fieciruia. Este de mentionat in acest sens art. 2 alin. (1) lit. a) teza a Ila din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitati organizate', in care se arati cd nu constituie grup infractional organi- zat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau ‘mai multor inffactiuni si care nu are continuitate sau o structuri determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sti in cadrul sgrupului. Pentru aceasta formi a pluralititi se cere sa existe doar vointa de asociere, indiferent daci aceasta a fost sau nu urmati de s&varsirea efectiva a infractiuni. 45, intocmai ca si pluralitatea naturala, nici cea constituité nu este reglementaté in Partea general a Codului penal, ci existi sub forma uunor incrimindti distincte, autonome, din Partea speciali a Codului penal. ‘Spre exemplu, infractiunea de complot, incriminati in art. 167 ppen., asocierea pentru savarsirea de infractiuni, fapta incriminata ‘in art, 323.C. pen., ete. 46. De la regula incriminarii de sine statatoare a pluralitifi exist’ exceptia sanctiondrii circumstanfiate a acesteia, ca variant agravati la unele infractiuni tip, cind faptele sunt savarsite ,organizat”, ,in ‘mod organizat” sau ,in grup constituit” Cu titlu de exemplu, pot fi mentionate ca domenii in care legiui- torul a intenfionat sanctionarea in conditiile sus-menfionate a plura- lititii_constituite cel al traficului de persoane (in condifiile Legii nr, 678/2001), al traficului de droguri (in conditile Legit nr. 143/200) sau in cel privind trecerea frauduloasi a frontierei de citre persoane constituite in asocieri (astfel cum este reglementati in Legea nr, 243/2002 pentru aprobarea 0.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera, de stat a Romaniei). 47. in prezent, pluralitatea constituith tmbrac& diverse forme si primeste diverse denumiri, care in fond sanctioneaza acelasi tip de “organizare inffactionala, creat in scopul sivarsirii de infractiuni (M. OF. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, Pluralitatea de infractori 31 Astfel, criminalitatea organizati are in vedere orice fapta ilicité comisa de 0 organizafie criminala definita ca 0 asociafie structurats, de mai mult de doua persoane, format in timp si actiondind intr-o ‘manieri concertata in vederea comiterii de infractiuni pentru care se prevede o pedeapsa privativa de libertate cu limita maxima de cel putin 4 ani ori cu o pedeapsé mai gravi, aceste infractiuni constituind tun scop in sine sau un mijloc pentru a obtine unele avantaje patrimo- niale ori, dupa caz, pentru a influenta in mod iticit functionarea autoritatilor publice! Pentru prevenirea si combaterea criminalititii organizate a fost adoptata si Legea nr. 39 din 21 ianuarie 200: specifice de prevenire si combatere a criminalitifit organizate la nivel nafional si internationel. in cuprinsul acestei legi, in art. 2 este definit grupul infractional organizat” ca find grupul structurat, format din ‘rei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actio- nea in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obfine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material 48. Asocierea de tip mafiot”: asocierea este de tip mafiot cind cei care fac parte din ea se prevaleaza de forja de intimidare a lega- turii dintre asociati si de conditia de supunere si ticere care deriva din aceasta, pentru comiterea de infractiuni, pentru obtinerea, direct seu indirect, a gestiunii sau controlului activitagii economice, concesitmi, autorizati, antreprize si servicii publice sau pentru a realiza profituri ori avantaje ilicite pentru sine sau pentru alfii sau in scopul de a ‘impiedica sau obstacula libera exercitare a votului ori pentru a-si procura voturi pentru ei sau pentru alfii cu prilejul consultarilor electorale; daca asociatia este inarmata, pedeapsa este majorata ‘Asociatia se considera inarmati cénd participantii au la dispozitie, pentru realizarea scopurilor asociatiei, arme, materiale explozive, chiar ascunse sau finute in depozit acd activitatea economicd asupra céreia asociatii infeleg si-si asume sau si-si menfina controlul este finangata in total sau in parte cu pretul, produsul sau profitul obfinut din infractiuni, pedepsele ' Articolul 2 din Conventia dintre Gavermul Romdniei si Guvernul Rega- tului Belgiei privind cooperarea polijiencasci (ratificati prin Legea ‘nr, 50/2001 ~M. Of. nr. 136 din 20 martie 2001). Codul penal italian, art. 416 bis. 2 Partcipatia penal stabilite in alineatele precedente se majoreazi de la o treime la jumatate! 49. Crima strategic reprezinti o combinatie profund legata de crima organizati, trafic de droguri si terorism; ea atacd sistemul legislativ si puterea legitima. Potrivit Conventici Natiunilor Unite contra criminalitifii transna~ tionale organizate (deschisa spre semnare la Palermo, la 12 decembrie 2000), expresia grup criminal organizat desemneazi un grup struc- turat de trei sau mai multe persoane, exissind un anumit timp, urma- rind injelegerea membrilor in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave sau strict determinate, incriminate cu 0 pedeaps’ privativa de libertate de peste patra ani smu cu o pedeapsi mai grea, pentru obfinerca, direct sau indirect, a unui avantaj financiar sau a unui alt avantaj material, 50, Una dintre infractiunile reprezentetive din punetul de vedere al pluralitift constitute in reglementarea euprinsi in Codul penal romin in vigoare este aveea incrimineta de art. 167, respectiv complotul, care consti in ,nitierea sau censtituirea unei asociatit sau grupari in scopul sivarsirii vreuneia dine infractiuile prevazute ta art, 155-163, 165 si 166' ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astel de asociati sau grupari” ‘Autor al infractiunii de complot poate fi orice persoana, legea nneimpunind vreo conditie cu privire la calitatea acesteia, cu men- fiumea ca, prin specificul infractiunii, implicd o pluralitate de subiecti activi. Termenul de ,asociatie” presupune reunirea unui num mai mare de indivizi, fiind vorba de o structurd organizatorici mai complex, ou un anumit plan de acfiune si cu un program coneret pentru realizarea scopului propus. »Gruparea” presupune reunirea mai multor persoane, in numir mai mic inst decat cel pe care il implic& asociatia, eu o organizare simp, inferioara asociatei. 51. Pentru a se explica ce anume se injelege prin inifierea sau constituirea unei asociafii sau grupari, in sensul art, 167 alin. (1) * G. Antoniu, Reflectit asupra crimei orgenizate, in RD.P. ne. 3/1997, p. 44-45. Pluralitatea de infractori 33 C. pen., s-2 aritat in doctrina penala’ c& aceasta implicd existenta unui grup de minim trei persoane. Un argument in plus pentru sustinerea acestui punct de vedere il poate constitui si faptul cd, in setul de ,Criterit pentru definirea asociajilor criminale”? elaborat de Grupul de Experti asupra Crimei Organizate din cadral Consiliutui Buropei, primul criteriu obligatoriu il constituie colaborarea a trei sau mai multor persoane. in sprijinul ideii sus-mentionate poate fi adus, cu titlu de exemplu, ‘un argument de text, pentru a dovedi intentia avuta de legiuitorul romén in reglementarea nofiunii de ,grup”, respectiv incriminarea cuprinsi fn art. 12 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si com- baterea traficului si consumului ilicit de droguri, care consti in traficul de droguri sivarsit de 0 persoand care face parte dintr-o organizafie sau asociajie ori dintr-un grup de cel putin trei perscane, cu structuri determinate si care sunt constituite in scopul comiterii faptelor ce cad sub incidenta acestui act normativ. 52. Actiunes de ,initi fiale, de promovare gi realizare a propunerilor care se fac mai multor persoane de a trece la constituirea unei asociatii sau grupari Instigarea la constituirea asociafiei sau grupairii echivaleazi cu initierea, ceea ce are semnificatia unei activitati de executare efectiva si nemijlocité a activitiii incriminate. »Aderarea” este acea actiune prin care o persoana sati mai multe se altura grupului inffactional deja constituit, in scopul realizar obiectivuluiinfractional al acestuia, cunoscut si acceptat in prealabil. Actiunea de ,sprijinire sub orice forma” const in ajutorul pe care il acorda una sau mai multe persoane unei asociafii sau grupiri existente, cunoscénd scopul ilicit al existentei acestora, ajutor care poate fi material sau moral si care poate imbrica cele mai diverse forme, legea neprevizind in mod limitativ formele concrete pe care cesta le poate imbrica {n ceea ce priveste sprijinirea sub orice forma a nei astfel de aso- ciatii sau grupari, aceasti variant incriminata in alin. (1) al art. 167 C. pen, exclude posibilitatea refinerii participatiei in forma complici- £ Antonin Ip. 16-17. * Conseil de ’Europe, Comité d’experts sur les aspects de drcit pal et les aspects criminologiques de la criminalité organisée, questionnaire, Strasbourg, 1997, in C. Pan, op. cit, p. 74 34 Participatia penal tii, find considerati act de executare nemijlocits a infractiunii de complot Astfel, instigarea este posibild doar in varianta aderarii sau spri- jinirii sub orice forma a unei asemenea ascciatii sau grupari [variant incriminata in teza a II-a in alin. (I) al art. 167 C. pen. Actiunea de ,constituire” are in vedere crearea efectiva a asocia- fici sau gruparii, realizarea acordului de vointé in sensul erelrii gru- pului organizat, cu o structura sun plan bine stabilite, in scopul reali- Arii obiectivului propus, respectiv sivarsirea uneia ‘sau mai multor infractiuni contra sigurantei statului. Dupa constituirea asociafiei sau gruparii (ce poate fi realizati de orice persoand), complotul capiti caracter de infractiune cu plura- litate constituité de infractori, cea ce nu exclude pluralitatea ocazio- nal, deci participatia propriu-zisa. 53. Apreciez ci in cadrul acestui capitol privind pluralitatea constiuitd se impun a fi ficute unele considerafi privind infractiunea de asociere in vederea comiterii de infractiuni. Conform art. 323 alin, (1) C. pen., fapta persoanei de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul sivarsirii uneia sau ‘mai multor infractiuni, altele decat cele ardtate in art. 167 C. pen., ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri” se pedepseste cu inchisoarea, fird a se putea depasi pedeapsa previzuti de lege pentru infractiunea ce intré in scopul asocierii, ‘Aceasti infractiune are un confinut constitutiv specific si existent de sine stitatoare, nefiind suficienté doar participarea mai multor subiecti activi la comiterea uneia sau mai multor fapte de acelasi fel sau de naturd diferita previzute de legea penal Prin actiunea de a se asocia trebuie inteleasa activitatea de consti- tuire, prin consensul mai multor persoane, a unui nuclen autonom, in scopul de a fiinta in timp si de a pregiti, organiza si aduce la indepli- nire sivarsirea de infractiuni, indiferent daca obiectivul care a deter- minat asocicrea se realizeaza sau nu din punct de vedere faptic! Activitatea de asociere inseamna o pluralitate constituita de fiptuitori supusi unei discipline interne, mor anumite reguli privind ierathia, rolurile membrilor gi planurile lor de activitate’ " Vasil Il, p. 435. * Dongoroz IV, p. 689. Pluralitates de infractori 35 Consensul intervenit intre subiectii activi in urma asocierii trebuie si fie neechivoc atat in privinta existenfei acesteia, cat gi sub aspectul scopului urmarit, adick stvarsirea de infiacti 54, intrucit asocierea pentru sivargirca de infractiuni reprezinta prin ea insisi o inffactiune, urmarea imediata a actiunii ce constituie elementul siu material nu igi schimb& confinutul in cazul realizarit scopului asocierii, adicd prin comiterea infractiunii sau infractiunilor programate; acestea constituie infractiuni de sine statatoare si atrag rispunderea fiptuitorilor, in concurs cu aceea pentru infiacfiunea de asociere Legitura de cauzalitate dintre faptele care pot constitu elemen- ful material al infractiunii si urmarea socialmente periculoasa ime- diaté nu trebuie doveditd, fiind prezumatt de lege, deoarece sivar- sirea oricireia dintre actiunile incriminate duce in mod implicit la producerea rezultatului avut in vedere de catre legiuitor. Toate modalititile alternative de realizare a laturii obiective din conjinutul infractiunii prevazute de art. 323 alin. (1) C. pen, denoté c& fapta incriminata poate fi comisi numai cu intenfie direct caracte- rizatd de scopal urmarit de catre fiecare subiect activ, respectiv comi- terea de inffactiuni. fin forma ei de baz reglementat de art. 323 alin. (1) C. pen., infractiunea de asociere pentru sivirsirea de infractiuni are 0 exis- tenfi de sine statatoare, nefiind necesara si sAvarsirea vreuneia dintre infractiunile pentru care a fost constituita gruparea sau asocierea. 58, Potrivit normei care 0 incrimineazd, pentru a exista aceasta inffactiune in forma unei pluralitati constituite trebuie s& existe o gru- pare de persoane, 0 organizare special a acesteia si un program infractional ce urmeazi si fie realizat de membrii acestei grup ‘Aceasta inseamna c& poate fi retinutd infractiunea prevazuti de art. 323 alin. (1) C. pen. si poate fi angajaté raspunderea penal numai atunci edd probatoriul administrat denoti, fra echivoc, c& mai multe persoane au infiinfat 0 grupare sau asociere pentru a comite in viitor infractiuni, dup’ o prealabilé organizare cu stabiliri de ierathii, impir- tiri de sarcini sau responsabilitati interne si planificarea minutioasa, in detalin, a activitatilor inftactionale ce urmeaza si fie intreprinse. Se cere insi indeplinirea unei cerinfe speciale, aceea ca asocierea cconstituiti sau a cArei constituire este initit® ori la care se ader& sau 36 Partcipava penalt careia i se da sprijin sub orice forma sa aiba ca scop sivarsirea uneia sau mai multor infractiuni,altele decat cele previzute de art. 167 C. pen. 56. Consumarea infractiunii are Ice in momentul realizitii oricireia dintre modalititile alternative specifice laturii obiective, nefiind conditionati de realizarea scopului in vederea ciruia a fost infiintaté asocierea, adicd de savarsirea initactiunii sau infractiunilor care sunt vizate in programul acesteia. Ipotetic, ar putea fi refinuté infractiunea prevaizuti de art. 323 alin, (1) C. pen. daca orgamul de urmarire penald gi instanta de jude- cata stabilese, pe bazi de probe, c& inculpaii hotérasc sa sparga binci pentru a fura bani; in acest scop, se intalnesc periodic, unul dintre ei isi asuma raspunderea coordonarii actiunilor, altul sa procure schite cu amplasarea caselor de bani, alt inculpa! si faci rost de substanta exploziva ce urmeaza a fi folosita, altul sé se documenteze cu privire 1a ora si metodologia schimbarii personalului de paz& din posturi ete. © asemenea activitate cu durati in timp, cu nucle organizat §i subordonare intre membrii asociati, cu obligatii si solidarititi reci- proce, cu plan si impartiri de sarcini concrete, prezinta pericol social deosebit de ridicat pentru valorile sociale protejate de legea penal, deoarece trecerea la sivirgirea faptelor penale proiectate a fi comise {n viitor poate avea loc cu mai multe sanse de reusiti. 57. Simplul fapt al comiterii in comun a uneia sau mai multor infraciiuni, chiar daca fiptuitorii se tntalnesc in prealabil si discuta cum si procedeze i aportul fiecdruia, nu justificd refinerea in sarcina lor si infaciunl de asociere in vederea comitri de infactun, ci doar « infracfiunii sau inftactiunilor comise prin contributia lor comunz. in astfel de cazuri, ne aflim doar in prezenta participatiei penale, iar discutile dintre faptuitori, anterioare savarsiriifaptei, cu privire la locul, modul, mijloacele de sivarsire, contributia fiecdruia, au semni- ficatia realizarii legaturii subiective dintre participanti ~ conditie sine qua non a acestei forme a pluralitatii de fiptuitori -, acestia urmind s& rispunda doar pentru in racjiunea sau infractiunile comise impreuna, ‘mu gi pentru cea de asociere in vederea comitzrii de infractiuni * Vasil IM, p. 458. > Trib. Mun, Bucuresti, Sectia a Il-a penslé, decizia nr. 394/1990, in Dreptul nr. 5/1992, p. 90, ee eee: | anne: merge enone arse te ie ete Pluralitetea infractort 37 In acest sons s-a decis si in practica judiciara’, argumentindu-se & fapta a tre inculpati de a se fi infles si pregatit si comiti tathari din masini strdine de transport marfa si de a se fi deplasat in dous ‘rinduri cu autoturismal unuia dintre ei dintr-o comund a unui jude unde isi aveau domiciliul pe drumul european din alt jude, unde au Incercat prin violenfS si opreasci masinile strBine pentru a fura bbunuri si bani, nereusind si desdvargeascd cele propuse, constituie doar infractiunea de tentativi Ia tilhirie in forma continuat8, nu si aceea de asociere pentru sivarsirea de infracfiuni. Pentru aceasti din urma inffactiune, s-a apreciat de citre instanfa de judecaté c& se impune achitarea inculpatilor, deoarece nu s-2 facut dovada consti- tuiritintr-o asociafie sau grupare, cu impartre de roluri si sarcini, cu intocmirea unui plan aminunfit de acfionare sub comanda §i auto- ritatea unuia dinte ei. Intr-o alta speti’, s-a decis de citre instan{a suprema ci sivargirea ‘mai multor furturi de bunuri de acelasi fel de eXtre mai multi fptui tori, la propunerea unuia dintre ei, fird si existe o organizare a grupu- ui, reguli de actionare, ierarhie a membilor $i repartizare a rolurilo, nu constiuie infractiunea de asociere pentru sivarsirea de infractiun, previzuta de art. 323 C. pen., ci una sau mai multe forme de partici- patie prevazute in Partea generali a Codului penal, {in sens contrar a decis instanja suprema atunci cnd a apreciat® cB fapta inculpafilor, de a se asocia in scopul de a fura obiecte de cult din bisericile situate int-o anumita zon’, de a-si organiza actvitatea pentru a procura uneltele necesare pitrunderii prin efracte in incinta acestora si autoturismele necesare deplasdrilor, pentru programarea spargerilor i valorificarea obiectelor de cult sustrase, intruneste ele- mentele constitutive ale infractiunii de asociere pentru sivarsirea de infrac{iuni, previzuti de art. 323 C. pen 58. Apreciez c& este necesard o examinare mai aménunfité a infractiunii de asociere in vederea sivarsirii de inffactiuni in con- textul analizei formelor pluralititii de infractiuni, pentru a identifica cu mai multi precizie in ce conditii poate sau mu si fie retinuté ‘aceasta inffactiune, fie ca infractiune independenta (autonoma), fie in infractiuile comise ca urmare si in baza acestei asocieri ' C.A. Craiova, decizia penalt nr. 323/2000, nepublicat 2CS., Sectia penalé, decizia nr. 4075/2002, R.D.P. nr. 1/2004. LCC, Sectia penal, decizia nr. 385 din 19 ianuarie 2005, nepublicatt. 38 Participajia penal Trebuie realizati 0 diferentiere clar& inze participarea ocazionala Ja comiterea unei inftactiuni si asocierea in vederea sivérsirii de infractiuni, aceasta din urmi constituind o infractiune autonom’, de sine stititoare, si nu doar o participare intimplatoare sau contextual la sivirsirea uneiinfractiuni Exista pluralitate ocazionala atunci dnd fapta prevazuta de legea penali, desi putea fi sivarsiti de 0 singuri persoan, a fost totusi Tealizaté prin cooperarea mai multor persoane, aceasté cooperare find determinati de felul in care a fost conceputk si pregitti sivir- sirca faptei Pluralitatea constituté nu este 0 partcipatie la comiterea unei infractiun, ci 0 asociere, o grupare de persoane in vederea sivarsiri de infractiuni, adicd altceva decat 0 participare la comiterea unei infractiuni. in acest caz, sivarsirea faptei penale (constiind in aso- cierea in vederea comiterii de infractiun) se realizeaz prin insusi acordul fraudulos care a intervenitinire mai multe persoane, inainte de a se fi sivirsit vreuna dintre intractiunile pe care asociafiisi-au propus si le sivargeasca. Textul art. 323 alin. (1) C. pen. nu defineste in niciun fel conti- nutul notiunii dea se ,asocia”, asa ineat urmeaza a se adopta infelesul obignuit al acestui termen, si anume acele de a se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun' 59, intrebarea care se pune in acest context este daci se poate vorbi de 0 asociere si in cazul infelegerii prealabile de cooperare, interveniti intre participantii la comiterea unei infractiuni (coautori, instigatori, complici. Problema este delicati, deoarece infelegerile anterioare dintre diferitele persoane cu privire la savarsirea unei inffactiuni sau a mai multor infractiuni seamand foarte mult cu o asociere pentru comiterea infracjiunii sau infiactiunilor respective. Aceasti similitudine este si mai mult accentuatk de faptul ci textul art. 323 C. pen. nu se referd 1a asocierea in vederea comiterii mai multor infractiuni determinate sau nedeterminate, ci scopul asocierii poate fi $i sivargirea unei singure infractiuni. De aceea, apreciez ca pluralitatea constituité poate fi de durata, realizata in timp, dar tot atat de bine poate fi cu o existent limitaté in * Dicfionarul explicativ al limbii romdne, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975, p.57. Pluralitatea de infractori 39 timp, constituits numai cu prilejul sAvarsirii unei singure infractiuni, textul art, 323 C. pen. permitind o atare interpretare. Singura diferentiere care ar trebui facut, in aceste condifii, este aceea intre pluralitatea ocazionala concomitent’, cand nu s-ar putea refine decat dispozitile legale referitoare la participate, si pluralitatea constituiti, cind, inainte de comiterea inffactiuni, diferite persoane s-au asociat si sau infeles intre ele cu privire la sivirsirea unei infractiuni sau a mai multor infractiuni, situatie in care s-ar putea refine, in concurs, pe lénga infractiunile sAvarsite, si infiactiunea autonoma de asociere pentru sivarsirea de infractiuni. {in cazul pluralitatii ocazionale concomitente, cand intre parti- cipanfi intervin unele infelegeri spontane, concomitent cu sAvarsirea infractiunii, mu se poate refine, ca infractiune autonoma, si infractiu- nea de asociere pentru savarsirea de infractiuni, pentru ca lipseste ele- ‘mentul constitutiv al injelegerii anterioare si al asocierii in vederea comiterii infractiunii sau inffactiunilor asupra céror s-a reflectat, spontancitatea infelegerilor, concomitente cu sivérsirea infractiunii, excluzind reflectia anterioara si asocierea intre diferite persoane, intr-un anumit scop ilicit. Tata de ce consider c& refinerea cumulului fntre inffactiunea sau infractiunile sAvarsite si infractiunea autonoma de asociere in vederea sivargirii de infractiuni trebuie sf aib& loc in cazuri mult mai frec- vente decit s-ar parea la prima vedere. 60, in concluzie, apreciez cA, in rezolvarea unei astfel de situatii, trebuie avuti in vedere o tripli situatie juridied: a) cind mai multe persoane s-au asociat si s-au infeles s& comitt ‘mai multe infractiuni, determinate sau nedeterminate; ») cénd mai multe persoane s-au infeles in prealabil cu privire ta comiterea unei singure infractiuni; ©) cand intre persoanele participante la comiterea unei infractiuni 2 intervenito infelegere concomitenta comiterii infractiuni, cénd deci ‘mu au reflectat si nu s-au asociat anterior comiterii infractiunii respec- tive (pluralitate ocazionala concomitenta). in primele doua cazuri, trebuie retinut& in concurs gi infractiunea autonoma de asociere pentru comiterea de infractiuni si numai in ultimul caz se va refine doar participatia. 61. Pentru existenta pluralitajii constituite se cer indeplinite mai multe conditi 40 Prticipajia penal 8) gruparea, Este nocesard existenja unei grupari de minimum trei persoane, in functie de natura si numérul infractiunilor proiec- tate. In privinfa acestei chestiuni, apreciem ci argumentele expuse cu prilejul prezentirii infractiunii de complot, cu referire concreta la activitatea de ,asociere” si sensurile nofiunii de ,asociatie” sau ,gru- pare”, sunt de naturd sa sus acest punct de vedere; ) infelegerea. Accasti condiie presupune existenfa, sub aspect subiectiv, a unui acord intre membrii asociatiei sau grupati, in sensul vointei lor de a coopera in cadrul asocierit in vederea realizarii sco- pului pentru care aceasta a fost creati, respectiv pactum sceleris.cx referire Ja gruparea inftactionalé si affect societatis eu privite la constiinja si vointa subiectilor de a face parte dintr-o organizatie interziss; ©) programul. Aceasti conditie vizeazi scopul infiingrié grupa- tii, respectiv cel al sivarsirii unor infracjiuni, acestea purtand denumirea de infractiuni program; 4) durata, Pentna a exista pluralitate consttuitt, asocierea trebuie si aiba o anumita durat, respectiv si aibi o aleBtuire durabila', iar ‘membrii grupului si fie legai intre ei pe un timp oarecare. Astfel, mu orice asociere intruneste condiile unei pluraltati constitute, In acest sens, dacd mai multe persoane — dintre care una voia s& se rizbune pe tun dugman al stu care se afla int-un grup ~ au luat hotirdrea de a lovi pe ceice alcatuiau acel grup si au realizat in comun hotirarea lor, fapta sivarsité constituie numai infractiunea de vatimare corporal, previzuta de ar. 181 C. pen, in raport de rezultatul produs, iar nu $1 aceea de asociere pentru sivirsirea de infractiuni; cea din rma infractiune presupune o intovardsire de oarecare durata, in vederea Tealiziri unui scop infractional comun, iar nu simpl& injelegere ‘intmplatoare si spontana, ca cea din speja’. 62. problema interesanta s-a ridicat in doctrina penala in Jegaturd cu participatia necesara in cadrul crimei organizate. S-a pus problema daca sefi, organizatori, conducatorii ar putea fi ‘trasi la rispundere penala, in mod automat, pentru faptele svarsite de citre membrii gruptirii ai asociatiei, chiar éacd aceste persoane ~ cu ! Dongoroz V, p. 386 2 Trib, Suprem, Sectia penali, decizia nr. 2635 din 3 mai 1971, in RR.D. nr, 9/1971, p. 163, Pluralitatea de infractori Al rol de conducere in asociatia respectiva ~ nu au luat, in mod nemij- locit, parte la comiterea unor fapte ilicit. Rispunsul dat de doctrind a fost diferentiat, dup cum era vorba de persoane care au avut doar rol de conducere, organizare gi indru- mare in constituirea asocierii ori au avut si roluri concrete in realizarea anumitor actiuni din programmul asocierii eriminale. in primul caz, s-a propus ca persoanele cu rol conducdtor in aso- ciere si raspunda, intocmai ca orice membru al acesteia, pentru infractiunea asociativa respectiva (spre exemplu, pentru infractiunea de complot ori pentru cea de asociere in vederea sivarsirii de infrac- fini), dact se stabileste ca au luat parte 1a constituirea asocierii infiinfate cu scopul comiterii de fapte ilicite. in cea de-a doua situatie, s-a argumentat in doctrind ci persoanele cu rol de conducere nu ar putea fi trase la rispundere in mod automat, pentru actiunile membrilor in realizarea planurilor asocieri, ci numai daca sunt intrunite conditiile minime ale raspunderii penale in raport cu fiecare din inftactiunile sivarsite in realizarea programului res- peetiv!, Rispunderea persoanelor cu rol conductor nu ar putea fi antre- nati decdt in unma unor activititi concrete de dirijare, conducere si organizare a acestor activitati, in caz contrar neputénd fi refimuta ras- punderea acestora (spre exemplu, in situatia infractiunilor comise de subordonafi, chiar dac& faptele respective in ansamblul lor intrau in planul general de actiune al asocierii, dacd au fost sivargite din initia tiva unor mem izolati, irk stirea gi aprobarea condueeri 63. 0 a doua problema pe care o ridica crima organizati in materia pluraititii necesare este aceea a raspunderii penale a persoanelor care nu sunt membri ai asocierii, dar realizea7a acfiuni care se inca- dreazi in obicctivele acesteia. in aceasta categorie ar intra unii profe- sionisti (medici, juristi, contabili) sau persoane din sfera politicii ori din cadrul autorititilor sau a unor intreprinderi economice (banci, societati de asigurare etc.) Dupa unii autori, ar fi dificil de ficut 0 deosebire intre contri- butille participantilor intemi si ale celor externi la actiunile unei asocieri criminale. ' F Mantovani, Dirito penale, Cedam, Milano, 1992, p. 477, citat de G, Antonin, Pasticipatia penala. Studiu de drept comparat, in R.D.P. nt. 3/2000, po. 2 Participatia penal De reguli, persoanele care contribuie sistematic Ia acfiunile unei asociatii devin, treptat, membri ai acesteia, se integreaza ca membri intern ai asociatiei Cu toate acestea, nu este exclusé, cel putin teoretic, nici posibi- litatea unor actiuni lite intémptatoare, ocazionale, ale unor per- soane din afara asocierii, ipotezi in care, de regulé, vor opera dispo- Zitiile privind perticipatia ocazionala, si nu cele ale pluralititi necesare, in sensul solutiilor de mai sus este si rezolutia Congresului Aso- ciafiei Internationale de Drept Penal (Budapesta, 5-11 septembrie 1999), care a subliniat c& persoanele avid putere de decizie si control ‘pot si rispunda penal pentru actele membrilor aflafi sub controlul lor ‘umai daci se dovedeste c& au dat ordin dea se comite asemenea fapte sau daca, in mod constant, au omis s8 previn& comiterea acestora. In rezolutia sectiunii a Il-a a Congresului s-a prevazut c& partici- pantii care nu sunt membri ai asociatiei criminale, dar care au actionat in realizarea scopurilor acesteia, vor putea fi tragi la réspundere penali pentru complicitate 1a infractiunile comise de catre membrii asociafiei, numai dac au contribuit prin actiuni ilicite la realizarea acestor scopuri in ipoteza in care participantii extranei Ia sivarsirea unei infrac- fiuni comise in cadrul crimei organizate au contribuit prin unele ‘acfiuni licite (cum ar fi constltatii juridice sau medicale ete.) la spri- jinirea asociatiei, chiar dac& au cunoscut caracterul ilegal al acesteia, persoanele respective nu ar putea fi trase la rispundere penalai pentru contributia lor, activitatea acestora nedepasind sfera fireascd a profesici! 64. in doctrina penalise face distinctie intre pluralitatea consti- tuitd reprezentand o asociere in vederea sivérsirii unei singure cate- gorii de infiactiuni (as2-numita pluralitate constituita cu program limitat), cum este, spre exemplu, infractiunea de complot, care impli- cc asocierea in vederea savarsirii de infractiuni contra statului, gi plu- ralitatea constituité reprezentind 0 asociere In vederea sivarsirii a diferite categorii de infractiuni (contra persoanei, contra patrimo- niului etc.), cum este inffactiunea de asociere pentru sivarsirea de * G. Antoniu, Participatia penal. Studiu de drept compatat, in RDP. sr, 3/2000, p. 12 Pluralitatea de infractori 4B infractiuni (asa-numita pluralitate constituit’ cu program neli- mitat) Sub un alt aspect, respectiv al modului de organizare, se face distincfia intre asocierea bazati pe o simpli infelegere, cu tun murat restrans de membri, si asocierea bazati pe 0 organizare intern bine inchegati si pe o pregatire minutioasé a mijloacelor de actiune. Totodaté, in raport cu calitatea celor care compun gruparea, in doctrina se face deosebire intre asocierile criminale compuse de persoane care au mai comis infractiuni (asociat ificator) si asocieri criminale ai ciror membrii sunt la prima lor fapt 65, Daci gruparea ori asocierea a avut ca rezultat stvargirea infracfiunii, va exista concurs de infractiuni intre aceasta din urmi si inffactiunea de complot ori de asociere, dupa caz. 1.3. Pluralitatea ocazionalé sau participatia penalé 66. Aceasta forma a pluralititi de infractori exist atunci cfind o infractiune care poate fi sivirsiti in mod natural de o singurs persoana este totusi sivarsiti de doua sau mai multe persoane, pe considerente de comitere mai usoara si mai sigura a faptei ori de complexitate a faptei, implicdnd 0 diviziune a rolurilor in cadrul acti- vitifii complexe infractionale (pregatire specials prealabila, inlatu- rarea unor eventuale piedici, procurarea mijloacelor ori @ instru- mentelor necesare, prevenirea riscurilor ulterioare, asigurarea unui loc de refugiu pentru participanti etc). Aceasti forma de pluralitate exista, de asemenea, atunci cand infractiunile cu pluralitate naturala sau constituiti sunt sivargite de un rnumar de persoane mai mare decit acela necesar potrivit naturii faptei sau voinei legiuitorului. 67. Spre deosebire de celelalte forme de pluralitate, care sunt expuse in Partea special’ a Codului penal ca infracfiuni distincte, pluralitatea ocazionala este analizaté in mod amplu in Partea generalé 2 Codului penal. Dongoroc V, p. 381. 44 Participatia penal Pluralititii ocazionale i s-a dat denumirea speciala de ,parti- cipatie”, pe considerentul c& in aceasta forma de pluralitate fiptuitorii contribuie fiecare cu o anumita parte la realizarea faptei savarsite, in timp ce la celelalte forme de pluralitate fiscare dintre fiptuitori este considerat ci a realizat tn propria-i persoand continutul faptei sivarsite! §2. Examinare comparativa a formelor plurali- tatii de infractori 68. in opinia prof. Vintila Dongoroz, la prima vedere, pluralitatea constituité se aseamana cu cea naturala, deoarece in ambele cazuri ssuntem in prezenfa unei fapte care nu poate fi sivarsiti de citre 0 singurd persoani. Cu toate acestea, intre cele dou forme de pluralitate exist o deosebire esentiali. Astfel, in timp ce pluralitatea naturala are in vedere acele actiuni ale pluralititii de subiecji activi care prezinté 0 periculozitate proprie, autonoma, pericolul rezultind din faptele pe care autorii le comit in prezent (bigamia, adulterul etc.), pluralitatea constituita presupune actiuni care isi imprumuta periculozitatea din actiuni viitoare, care vor fi comise de catre asociati si sunt inscrise in programul asocierii pentru sivarsirea de fapteiticite. 69. in ceea ce priveste periculozitatea pluralitatii constituite, aceasta a fost exprimata in raport de ,jmpartirea bine orinduitt a atributiunilor, prin alcatuirea dibace a planului de atac, prin utilizarea tuturor mijloacelor pe care progresul le pune la indemana si celor care vor si fac ru, ca si celor ce vor sa faci bine™, conchizéndu-se in sensul c& asociatiile organizate de réuficitori sunt cel mai de temnut gen al pluralititi criminale, Cu toate ci atat pluralitatea natural, eat si pluralitatea constitu fac parte din asa-numita pluralitate necesari, doctrina moderna a rele- vvat existenta unei pluralititi necesare in cadrul careia faptele tuturor participantilor sunt sancjionate (de exemplu, in cazul inffactiunit de ' Dongoraz I, ed. a 2-a, p. 163. ? Tanoviceanu, Dongoroz I,p. 479. Pluralitatea de infractor 45 asociere in vederea comiterii de infractiuni), spre deosebire de 0 alta pluralitate necesara in cadrul cireia numai faptele unor participanti necesari sunt sanctionate (de exemplu, in cazul incestului, cénd unul dintre autorii raporturilor sexuale incestuoase nu indeplineste con- difile previzute de lege pentru a rispunde penal, etc.) in primul caz, pluralitatii necesare i s-a dat denumirea de proprie, iar in cel de-al doilea caz de impropric. 70. Accasti diferentiere a ridicat o problema deosebit de impor- tant, si anume dacé partcipanti nepedepsibili din cadrul pluralitiit necesare pot fi trasi la rspundere in cadrul unei participafii oca- ional (ca instigatori sau complici. ‘Dupa unit autori, solutia este conditionata de voinja legivitorului, astfel, dack se identifcd o atare voinfi, in sensul pedepsirii partii- pantului, ar putea fi posibilé sanctionarea sa ca instigator sau complice In orice caz, nu ar fi posibilé sancfionarea participantului necesar ‘mengionat daci prin norma de incriminare s-a urmarit ocrotiea aces- tuia (spre exemplu, nu ar putea fi pedepsit ca instigator la coruptic sexual minorul asupra cAruia se comit acte cu caracter obscen, chiar daci acesta a determinat sivargirea unor asemenea acte); tot astfl, in legislayile care sancjioncaza penal fapta de camatd, persoana benefi- ciard a imprumutului cu caméti nu ar putea fi sancfionata ca insti- ‘gator, chiar in condifile in care a determinat sivarsirea fapti, oferind ea insisi o dobiindé mai mare decdt cea legal, intrucat legea a dorit protejarca unor astfel de persoane nevoite si recurgi la asemenea ‘imprumuturi’ ‘Dupé alfi autori, paticipantul necesar, dar nepedepsibil, nu poate fi sanctionat ca instigator sau complice decdt dacd legea permite aceasta in mod explic a argumentat in sensul cl -ar fnclca principiul legaliati ineri- mindrii si pedepsei; atata timp cat legiuitorul nu a prevazut sanctio- narea participantului necesar ca autor al infractiunii, acesta nu poate fi sancfionat pe alti cale in absenfa unei dispozitit legale exprese, ' F Antolisei, Manuale di diritto penale, Milano, 1994, p. $39-S40, citat de G. Antonin, Participatia penalt. Studiu de drept comparat, in RDP. ar. 3/2000, p. 10 46 Participatia penal solujia contrard echivalind cu o extindere prin interpretare a incri- ‘mini, ceea ce ar fi inadmisibil! Alti autori argumenteazi c& sanctionarea participantului necesar fn aceasti situatie, ca instigator sau complice, ar echivala cu 0 ‘ncdlcare a regulilor participatiei, deoarece ne-am afla in prezenta ‘unor fapte diferite: una este a instiga pe autorul principal ori a sprijini fapta acestuia si alta este participarea necesara la sivarsirea faptei descrise in legea penala in calitate de autor; fiind vorba de fapte diferite, ele nu ar putea atrage rspunderea participantului decdt daci ar exista 0 norma de incriminare explicit 71. in concluzie, se poate afirma ci pluralitatea necesara, fie in forma pluralititii naturale, fie constituite, nu exclude posibilitatea unor participanti ocazionali (instigatori, complici) dincolo de numiiril necesar pentru a exista modalititile mentionate ale plura- lititi necesare, teza admist atat in doctrina romén, cét si cea strain’, §3. Structura pluralitatii de féptuitori 72, Pluralitatea de faptuitori include in structura sa dou laturi, respectiv o latur obiectiva si alta subiectiva, ca un corespondent al structuriifaptei savarsite, aceasta din urma incluzand in structura sa 0 Jaturd obiectiva (materiald) si una subiectiva (psihica). 3.1. Aspectul obiectiv 73. in cercetarea aspectului material (obiectiv) al pluralitatii de faptuitor, trebuie 88 se porneascai de la realitatea de fapt, obiectiv’ pe care 0 constituie fapta sivarsita, aceasta find punctul de plecare gi " G. Fiandaca, E. Musco, Disito penale, Bologna, 1995, p. 550-552; F. Mantovani, op. cit, p. 350-553, citali de G. Antoniu, Participatia penals, Studiu de drept comparat, in R.D.P.nr. 3/2006, p. 11 2 4, Pagliaro, Principi di divito penale, Milano, 1996, p. 571-574; T. Padovani, Dirito penale, Padova, 1992, p. 386-389, citati de G. Antontu, Partcipatia penala. Studiu de drept compara, in R.D.P. nt. 3/2000, p. 11 Pluralitatea de infractori 47 elementul de unificare in problema pluralititii de fiptuitori si deci si in problema pluralitiii de infractori. Pentru ca realitatea de fapt a pluralititii de fiptuitori si capete relevanta juridica, este necesar ca fapta si fie prevaizut de legea penald, 3.2. Aspectul subiectiv 74, Pentru ca realitatea de fapt si fie calificata ca o pluralitate de fiptuiteri,trebuie sa existe o infiltrate a aspectului subiectiv in confi- rnutul aspectului obiectiv, $i anume sé se constate c& persoanele care au contribuit In sivargirea faptei au voit si coopereze, si igi dea contributia la aceasta sivarsire! ‘Aceast vointa de cooperare, acest pactum sceleris apropie acti- vitatea diversilor participanti sub aspectul elementului subiectiv, apropiere fara de care (oricat de strans legate intre ele ar fi actele unor persoane in materialitatea lor) nu ar exista decat cel mult o conexitate ‘sau o concurenté de infractiuni Pluralitatea de fiptuitori derivnd din latura subiectiva, aceasta din urma va constitui elementul esential in jurul cdruia se vor analiza toate chestiunile privitoare Ia aceasta problem’. 78, Tot in ceea ce priveste aspectul subiectiv, se stie ca 0 fapta, chiar previizuti de legea penala, constituie infractiune doar daci a fost savargita cu forma de vinovatie ceruti de lege. Vinovitia este insi 0 trasiturd de ordin subiectiv, personal, a cirei existent poate fi constatati in privinfa unuia sau nora dintre fEptuitori, dar care poate lipsi in privinfa altuia sau altora dintre acestia. Astfel, se poate constata c& nu existd pluralitate de infractori, deoarece nici unul dintre fiptuitori mu a actionat cu vinovatie (exis {and in aceasta situatie doar o pluralitate de fEptuitori), ori c& exist pluralitate de infractori doar pentru fiptuitorit care au actionat cu vinovatie, existind pluralitate de faptuitori doar pentru cei care au actionat fir vinovatie, ed. a 2-a, p. 183, 48 Partcipatia penal Se poate, de asemenea, constata c& in cadrul unei pluralitati eu relevanfi penald toti participantii au actionat cu aceeasi forma de vinovatie (fie tofi cu intentie, fie toti cin culp’ — in cadrul unei participatii proprii) ori cf au actionat cu forme de vinovatie diferite (unii eu intent, alii din culpa ori unii eu intentie iar alii irk vino- ‘vatie— in cadrul unei participatitimpropri). {in vederea constatirii aspectului subiectiv, este necesar si se examineze separat atitudinea psihica a flecarui fiptuitor in parte, pentru a se constata dac& nu cumva vinovitia, aparent existenti, este negati de existenfa vreunei cauze care inliturd caracterul penal al faptei Capitolul al ill-lea. Participatia penala, forma a pluralitatii de infractori §1. Nofiune 76. in acceptiunea sa cea mai larga, termenul ,,participatie” desem- neaz& partciparea voiti a unei persoane la desfisurarea unel anumite activitiis totodata, termenul exprima si pluralitatea de persoane care participa impreund cu aceia care se implici voit in realizarea unei actiuni, Astiel, termenul ,participatie” desemneaz atat situatia in care in desfigurarea unei activtiti se implick dowd sau mai multe persoane {indiferent in ce mod), et si contributia fiecareia dintre cele dou sau ‘mai multe persoane la efectuarea respectivei activitif Participarea In o actiune caracterizati de legea penal ca find ilicitt devine, in anumite conditii care se cer @ fi indeplinite, 0 participatie penal. 77. in acceptiunea sa cea mai extinsf, expresia ,participatie penala” desemneaza pluralitatea de inftactori in ansamblul ei, fird a se tine seama de forma concreti a acesteia din rma; in aceasta acceptiune, expresia ,participatie penal” este folositi in literatura juridicd mai veche!, Din panctul de vedere al doctrinei moderne, participatia penal desemneaz doar una dintre formele pluralitatii de infractori, si anume pluralitatea ocazional sau eventual. Aceasti forma de pluralitate a fost determinati de considerente faptice, constatindu-se necesitatea reglementirii ei in partea generala a codurilor penale. ' Tanovicean, Dongoree Il, p.479; E. Pessina, Elemente di diritto pena- le, Napoli, 1882, Volume primo, p. 261 si urm, 50 Participatia penal 78, Codul penal in vigoare trateazi problematica participatiei penale in Capitolul al II-lea al Titlului Tal Partii generale (art. 23-31). Participatia penala este posibild la savargirea oricarei fapte previ- zaite de legea penald, existind ori de céte ori o astfel de fapti este sivarsiti de un numar mai mare de persoane decat cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. §2. Istoricul participatiei penale in dreptul com- parat 79, a) Jurisconsulfii romani nu au cunoscut notiunea de parti- cipatie, lipsind chiar denumirea de complice sau complicitate. Nu se ficea deosebire de notiune intre participant, culpabilitatea, responsabilitatea gi pedepsirea lor realizéndu-se in principiu in mod ‘egal; desi materia complicitafii in dreptul -oman prezint& obscuritate, ‘un Tucru totusi reiese clar din textele romane asupra complicitatii, respectiv acela c& pedeapsa complicelui era aceeasi cu cea a autorului infractiunii. Cu alte cuvinte, deosebirea intre coautori si complici nu cra stabilita in dreptul roman’ ‘Au existat denumiri distincte pentru participanti, ca socti, parti- cipes, autores, fautores, participes, ministri, insi nu se realiza vreo distinetie de nofiune intre acestia ‘Autorul era denumit: factor, malefactor, auctor, qui fecit, manibus suis fecit, reus principalis, raportor, percursor, agressor, contrec- tator, pentru instigator, termenul cel mai obisnuit a fost auctor, dar activitatea sa era denumité: consilium, iussus, mandatum, qui facien- dum curaverit ete.; prin socius, consors, particeps, conscius uncori se fnfelegea atit instigatorul, cét si complicele, iar uneori chiar si autorul, jn dreptul roman, participatia era in mod diferit sanctionatd, dup’ cum era vorba de un delict public sau de unul privat. Pentru delictele publice exista parificare de pedeapsa, in timp ce pentru cele private se pronunta 0 singura pedeaps’, care era suportatl de eatre tofi participanii la un loc, oricare ar fi fost numarul lor. * Tanoviceanu, Dongoroz If, p. 485. Participatia, ca formé a pluralittii SL fn infacfiunile contra oncarei,fiecare participant era considerat ca fiind autor al unui delict distinct. 80. b) Nici in dreptul canonic nu s-a cristalizat o nofiune general 1 participatici, fiind dominant principiul egalititii pedepsei (era astfel admisé paritatea de pedeaps’ pentru tofiparticipangi). Termeni cei mai frecventi pentru denumirea participantilor au fost: consentientes, scientes et consentientes, participes, cooperanies, conniventes. Dreptal canonic a adoptat si chiar a exagerat doctrina romana asupra compli- iti’, 81. c) Vechiul drept german a fost inspirat de prineipiul pluri- ficarii de pedeapsd al dreptului roman, insi in 1532, Carol Quintul, in faimoasa Ordonanfi de la Ratisbona, numité Carolina, prevedea in art, 177 0 pedeapsi mai mick pentru complici decét pentru autorii infracfiunii, deosebindu-se in aceasta de mai multe legislatii ante- rioare $i posterioare’. 82. d) in ceea ce priveste participatia, dreptul francez a fost in spiritul celui roman, fiind chiar mai consecvent decat acesta din urma. Regula parificirii de pedeapsi a fost menfinuti de francezi nu rnumai in Codul penal din 1791, care se referea doar la crime, dar gi in cel din 1810, care a admis in mod expres complicitatea atat la crim’, cat si la delict; dispozitia in acest sens cuprinsd in art, 59 avea aplica- bilitatea generala, reglementind totodaté asimilarea pedepsei compli- ‘eclui cu cea a autorului. Dreptul francez califica drept participatie thinuirea si favorizarea sau protejarea, precum si asocierea de raufficatori, complotul, orga- nizarea de bande. 83. ¢) in dreptul englez nu a fost acceptat principiul parificarii, realizindu-se deosebirea intre participangi principali si secundari saw accesori Participantii principali erau impartiti in dou’ categorii: autori sau executor, pe de o parte, iar pe de alta parte, cei care, fiind de fat a executare, ajuta in scopul acesta pe autor. "1 Tanoviceanu, Curs de drept penal, vol. Il, Atelierele grafice Socee & Comp., Societate Anoninss, Bucuresti, 1912, p. 7. * Tanoviceany, Dongoroz Il, p. 488. 2 Partcipatia penal’ Participantii secundari sau accesori erau de asemenea impartiti {in douk categori, respectiv aceia care isi dau concursul inainte de ‘executarea infiactiunii gi aceia care isi dau concursul dupa executare (in aceasti din urma categorie intrnd actele de tainuire, favorizare, protejare); cei din prima categorie se pedepseau Ia fel ‘ca si parti- cipanfii principali, ins& numai la infractiunile de asasinat, fut si fals, iar in cazul celorlalte infractiuni, mai ugor; participantii secundari din categoria a doua se pedepseau mai usor decat cei din prima categorie. §3. Necesitatea reglementarii participatiei pe- nale 84, Ideea lipsei de utilitate @ reglementirii participafiei penale a fost susfinuti de cdtre autori de prestigiu: astfel, dupa Liszt, teoria ‘complicata a participatiei se poate reduce la o simpla frazi, si anume cel care a contribuit obiectiv si cu vincvatic la o infractiune va fi esponsabil de aceasti inffactiune, Cu aceasta s-ar face inutile 0 muljime de monografii scrise in toate limtile civilizate™ Un alt autor’ scria: ,dupa plirerea mea, doctrina participatiei ar trebui radical inkituratd. N-am cutezat sa fac acest lucru pentru a nu fi novator si pentru a merge contra doctrinei universale, insé, in opinia mea, formula participatie (complicitate) ar trebui si fie cu totul desfiinjatd, rd ca justitia si sufere ceva si cu marele folos al stiinfei si al practicii, Orice om réspunde pentru propria sa fapti, dupa ceca ce a voit si dupa efectul pe care I-a produs, tindnd seami de legitura ideologica si ontologica dintre fapta sa si faptul violator al dreptului”. 85. in ciuda acestor opozitii exprimate de citre ideologi ai drep- tului, insttutia participatiet a continuat si existe, sh genereze si s& motiveze o continua nevoie a reglementirii sale. Un argument in sprijinul sustinerii necesititii de reglementare a participate’ a fost oferit de faptul c& norma de incriminare se refer’ "von Liszt, Lehrbuch, § 49, p. 215, ed. 1905, citat de J. Tanoviceans, ‘Curg de drept penal, p. 51 ? F, Carrara, Programma, Parte speciale, § 1149, citat de J. Tanoviceant, (Curs de drept penal, p. 51 Participatia, ca form’ a pluralitati 33 ‘numai Ja cel care comite fapta incriminata ea autor (doar in formele agravate si doar Ia anumite infactiuni find avuta in vedere si ipoteza comiterii faptei de cltre mai multi autori), de aceea, aceste norme nu ar putea si constituie prin ele insele un suficient temei pentru tragerea Ia rispundere penali sa ator personne care, desi contribute Ia sivar- sirea infracfiunii, nu realizeaza in mod concret elementele consti- tutive ale faptei incriminate. In asemenea situatii, ar fi nedrept ca aceste persoane si fie excluse din sfera rispunderii penale. Astiel, nevoile represiunii si legalitatea represiunit sunt in esenti cele dou clemente care impun reglementarea participatiei penale ca institutie de sine sttatoare a dreptului penal’, ‘Aga cum s-a ariat, reglementarea participajei in partea generalfi a codurilor penale ,are o fumetie integratoare care face posibila sanctio- harea unot contribu la sivirsirea unor infractimi, in acele ipoteze in care aceste contribujii nu realizeazi toate conditille prevazute de incriminarea care se refera la autor™, 86. Cu privire Ia modul de reglementare a participatiei penale, legiuitorul roman, in Codul penal actual, a adoptat sistemul definirii fiecirei forme de participatie. Astfel, se defineste ce se intelege prin autor (art. 24 C. pen.), prin instigator (art. 25 C. pen.) si prin complice (art. 26 C. pen). Criteriul care sta la baza definirii contributiei de autorat este un ctiteriu pur obiectiv, constind in implicarea nemijlocita in sivargirea actului material de executare. Determinarea la sivarsirea inftactiunii, ca activitate specifica sub care se infatiseaza instigarea, poate fi realizata ,n orice mod”. Conceptual, tipizarea actului de instigare nu este supus unor anume exigente referitoare la mijlocul utilizat de catre instigator in realizarea cu succes a actiunii de determinare; cu alte cuvinte, prin lege nu se face nici o distinefie intre instigarea simpla si cea calificata. Tipizarea complicititi este, de asemenea, realizat& intr-o manier& simplificati, pe care o voi prezenta in capitolul destinat acestei forme de participatie. 1 |, Molnar, Paricipata penal8. Fundamente teoretice, in RDP. nr. 2/1998, p22 ?G, Fiandaca, E. Musco, op. cit, p. 431. 54 Partcipatia penal Inovatia adusi de Codul penal in vigoare priveste reglementarea participatiei improprii, cu excluderea de plano a teoriei autorului mijlocit. §4. Conditiile participatiei penale 87. Pentru existenta participatii este necesari realizarea mai mul- tor conditi, uncle generale, comune tuturor formelor de participatie, iar altele specifice, proprii numai uneia sau unora dintre acestea. 88. ) Participatia este conditionatt in primul rand, asa cum face referire expresi si art. 23 C. pen., de sivirgirea unei fapte previ- zute de legea penal, adick a unei fapie materiale pe care legea penal o interzice. Conditia este indeplinité atunci cénd fapta sAvarsita se circumserie infractiunii consumate sau tentativei pedepsibile. Codul penal actual consacra ideca c& sexist participatie si atunci dnd autorul a sivarsit doar o fapta prevazuti de legea penala, firs a exista conditia ca fapta savargiti si consttuie infractiune. S-a motivat aceasta solutie pe considerentul ci, in reglementarea participatiei, trebuie si se porneasca de la realitate, si nu de la nofiu- nea abstract de inffactiune, deoarece numai in acest mod definirea participatiei nu lasé in afara conceptului importante situafi pe care le prezint’ reatitatea de fapt Pe de alta parte, numai definind in acest mod participatia devine posibilé separarea participantilor care au sivarsit o fapt& previzuti de legea penalii de cei care nu au savarsit o atare fapta si se afla in afara incidentei legii penale. De asemenea, 0 atare caracterizate a participatiei ar permite diferentierea participantilor care au sivirsit o fapt’ previzuti de legea penala cu vinovatie de cei care au sivarsit 0 fapti previzutti de legea penala fairé vinovatie 89. Atat in reglementarea Codului penal de la 1864 (Titlul V), cat si in cea cuprinst in Codul penal Carol al ILlea, exista participate ori * Dongoroz I, ed. a 2-2, p. 164, Partcipatia, ca form a pluralitii 35 de cate ori mai multe persoane contribuiau la sivarsirea accleiagi infractiuni (chiar Capitolul IV al Codului penal de la 1937, consaerat, participatiei, era denumit ,Participarea mai multor persoane la savar- sirea aceleiasi infractiuni”); astfel, participatia era posibilé numai atunci cénd fapta sévarsiti constituia infractiune in raport cu autorul ei, Ca atare, pentru ca participatia si intereseze dreptul penal, era necesar ca fapta sdvarsiti si constituie infractiune. ‘in Codul penal Carot al T-lea era consacrati teoria participat delict distinct, conform circia fiecare fiptuitor rispundea pentru 0 faptd distinct; asfel, pluralitatea de fiptuitori echivala cu pluralitatea de inftactiun. in temeiul acestei teorii, se putea ajunge la concluzia cd, pentru fapta sa, complicele rispunde in mod independent, autonom, indife- rent dact autorul era tras la rdspundere penal sau mu. Aceasti situatie nu era determinata de faptul ci autorul nu savar- sea vreo fapta previzuté de legea penala, ci fapta se sivargea de catre autor, ins& acesta nu putea rispunde penal, fie pentru c& era minor cu varsta sub limita minima a rispunderii penale, fie pentru ci era iresponsabil, fie pentru c& se afla in eroare. Asadar, daca fapta era sAvargité de citre autor in conditille menfionate anterior, réspunderea complicelui era posibila, find delict distinct de cel al autorului Participatia la 0 fapti care nu constituia infractiune nu putea fi participatie penala, ci cel mult, in mod exceptional,o inffactiune sui generis. Practica judiciar’ s-a promunfat in sensul ca, pentru a exista complicitate, trebuie si existe o infractiune, indiferent daci autorul principal a murit, a fugit sau mu e cunoscut ori, daci este cunoscut, mu este urmarit, ‘acd autorul principal era achitat, soarta participatiei depindea de natura cauzei achitirii: daci era vorba de 0 cauzi reala, ce privea fapta, neexistind inffactiune, ,nu avea la ce si se atageze parti- cipatia’®. Se constata c& intre fapta principala (a autorului) si participatia penal exista un astfel de raport de indivizibilitate incat, daci nu * Curtea de casatie roman’, sectia Ul, decizia nr. 906/1908, in Buletinul Cur de east om, p. 24, iat de P. Paston, Mi. Papadopol op cit 10 a Pop, Drept penal comparat. Partea general, vol. Il, Institutul de arte race Areal Cy 1923, p95 36 Partcipatia penal exista cea dintai, mu putea exista nici cea din urma; aceasta indivizi- bilitate privea ins& doar faptele, nu si persoanele, Astfel, daca achitarea autorului principal era determinata de cauze personale (spre exemplu, nebunia), aceasta nu profita complicelui; avand caracter personal, aceasta cauza profita numai autorului, nu si participantilor. in schimb, amnistia, avand efectul juridic de 2 stinge {insisi infractiunea, ca si cum nu s-ar fi comis, are caracter obiectiv gi, ca atare, profita mi numai autorului principal, ci si participantilor', 90. Participatia presupune o manifestare de vointi extern’, o contributie efectiva la stvarsirea faptei; simpla exprimare a intentiei de a participa la comiterea faptei, neurmata de acte de executare cfectivi, nu este suficientd pentru existenta participatiei Doar comunicarea hotérérii de a participa si aprobarea planului criminal nu sunt suficiente pentru existenta participate’, cu exceptia (Grit hotirdrea autorului de a participa la comiterea faptei (puténd vorbi in aceaste situatie de 0 complicitate morala). 91. Actele de participatie — oricare ar fi numarul ori natura lor — formeazi o unitate. in conceptia Codului penal in vigoare, participatia implicd u tatea faptei si pluralitatea de faptuitori. Astfel, a fost consacrata teoria participatiei — delict unic, care consacra ideea unicitiqii faptei gi pluralitipi de fiptuitori 92. in general, orice fapti previzmuté de legea penala este suscep- tibila de participate. Cateva precizari se impun a fi ficute prind urmatoarele categorii de infractiuni: {in cazul infractiunilor continuate — care constau in sivarsirea la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezotutii infrac- tionale, de acte materiale ce prezinta, fiecare in parte, confinutul aceleiasi infractiuni -, poate exista participatie numai cu privire la ‘unul dintre actele materiale (ceea ce exclude participatia cu privire la unitatea infracfionala), la unele dintre aceste acte, dar si la toate actele ‘materiale, aceasti din urma situatie eckivalénd cu participarea la ‘ntreaga unitate infractionala (cu conditia indeplinirii si in persoana “LP. Pastion, Ml. Papadopolu, op. cit. p. 101 Participatia, ca form a pluralittii 37 participantului a tuturor cerintelor impuse de lege pentru existenja infractiunii continuate) in primele doud cazuri, participantul care a cooperat ca instigator sau complice doar fa unul sau doar la unele dintre actele materiale, mu va fi considerat ca participant la intreaga unitate infractionalé, ci numai Ia acea activitate ori la acele activititi la a caror infiptuire a avut 0 contributie efectiva. Aceasta concluzie se intemeiazi pe pre- ‘misa ci, datoriti autonomiei inffactionale a oricdruia dintre aciele sale componente, infractiunea continuata se poate disocia in tot atitea infractiuni distincte, susceptibile, fiecare in parte, de participatie’. in cazul infractiunilor de obicei —compuse din acte care, privite independent, nu sunt pedepsite de legea penalé, dar care devin pedep- sibile de indata ce vadese pentru autorul lor o indeletnicire sau obis- nuinfl -, s-a sustinut c&, pentru a exista participate, trebuie ca actele de contributie 88 vizeze intreaga activitate infractionali sau un numar de acte materiale suficient de mare pentru a se putea trage concluzia indeletnicirii ori a obiceiului. Daca existé participare Ia un singur act material, luat izolat, nu va exista participatie in sensul legii penale. {in cazul infractiunilor praeterintentionate —a céror laturd subice- ‘iva are o structurd mixta, ce cuprinde intentia si culpa reunite -, parti- cipatia este posibila att in ipoteza in care pozitia subiectiva a insti- gatorului sau complicelui, fata de rezultatul mai grav, const in culpa, cat sin ipoteza in care ea consti in intente’. Astfel cum s-a mai sustinut in literatura juridicd, participatia este totdeauna posibila la infractiunile praterintentionate, fiinded aceste infractiuni sunt si dotoase si culpoase, Incat, indiferent de latura lor culpoasé, participarea este indiscutabila, fati de existenfa dolului initial. in ipoteza in care pozitia subiectiva a instigatorului sau 2 compli- ‘celui fata de rezultatul mai grav consté in culpa, urmarea produsé repre Zinté o circumstanta reald care, potrivit art. 28 alin. (2) C. pen., se rasfidnge asupra participanfilor in mésura in care acestia au cunoscut-o sau au previzut-o. ' Vasiliu, p. 151. 2 Idem, p. 152. > Dongoroz V, p. 395 58 Paticipatia penal’ 93. Si in practica judiciari s-a decis' c& incadrarea juridica a faptelor autorului si instigatorului trebuie st fie diferentiata atunci ccdnd acestia au actionat de pe pozitiisubiective diferite. Astfel, cdnd instigatorul a determinat pe autor si sivargeasct 0 infractiune de talhirie si nu a previzut sau, dacd a prevazut, nua acceptat ca rezultatul agresiunii si fie moartea vietimei, incadrarea jjuridic’ a faptei sale o constituie infractiunea de instigare la talhirie, revizuti de art. 25 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen, iar fapta autorului constituie infractiunea de omor deosebit de grav, previzuta de art. 176 lit. d) C. pen. Solutia se impune, tindndu-se seama de forma de vinovitie a fiecirui participant, caracterizata prin intenfie depasiti in cazul instigatorului si intenfie in cazul autorului infrac- fini. In speta, inculpatul instigator, cunosednd victima, s-a infeles cu alfi doi coinculpafi si o jefuiasca; in locuinfa victimei nu au patruns decit cei doi coinculpati care au sivarsit efectiv fapta, inculpatul instigator asteptind afard, intrucit era cunoscut de victim’; cei doi inculpati care au operat eféctiv au lovit victima, au imobilizat-o si i-au Tegat un batic la gurd, motiv pentru care aceasta, avnd ctile respi- ratorii obturate gi fiind in varsta, a devedat In aceste conditi,inculpa~ tul instigator, giind c& victima este in varst& si bolnava si c% impo- ttiva ei ceilalti doi inculpati vor folosi violenta, si-a dat seama in mod neindoielnic ci rezultatul posibil al talhiriei poate fi si moartea acesteia, dar a socotit firi temei cl acest rezultat nu se va produce. Ca atare, pozitia subiectiva a acestui inculpat este caracterizatd prin intenjie, in ceea ce priveste sivarsirea fortului prin intrebuintare de violente, si culpa, in ceea ce priveste moartea victimei. -Antr-o alta speti, s-a decis” ci nu constituie complicitate la savar- sirea infractiunii de loviri cauzatoare de moarte, previzuta de art. 26 Taportat la art. 183 C. pen. fapta inculpatei care, refugiindu-se in ‘utoturismul proprietate personalii pentru a se salva de concubinul ei care incerca si o sugrume, cere altei persoane si-i asigure scparea prin pornirea autoturismului, in conditiile in care, in urma puneri in migcare a autoturismului de catre acea persoan’, concubinului incul- patei i s-a cauzat moartea prin ciderea de pe capota masinii unde se ‘urcase gi unde continua sé fie agresiv. S-a retinut de cdtre instante c& inculpata a fost agresati deosebit de violent de cdtre vietima care, " trib, Suprem, Sectia penala, decizia nr. 23 din 6 aprilie 1987, in RRLD. ar, 1/1988, p. 74. 2CS.J, Secfia penali, decizia nr. 77 din 26 martie 1998, nepublicata. Partcipatia,ca forma a pluralitai 59 Incerednd s& o sugrume, i-a produs numeroase leziuni traumatice, indeosebi in zona gatului, pentru vindecarea carora i-au fost necesare 16-18 zile de ingrijiri medicale. Pentra a scdipa de aceastl agresiune sgravai care ti punea vieja in primejdie, inculpata s-a refugiat in auto- turism, solicitind celuilalt inculpat si-i aduc& cheile de contacts pomeascd autoturismul. Tulburat el insusi de agresivitatea victimei, inculpatul a pornit si condus autoturismul, cu toate ci victima reusise si se urce pe capoti, unde continua sa isi manifeste agresivitatea, ceca ce evidentiaza ci a acceptat posibilitatea caderii si lovirii victimei de carosabil, mai ales Ia efectuarea virajelor, dar mu demonstreaz ci a ‘urmérit producerea decesului ci, ci doar c& a socotit fri temei cd un asemenea rezultat nu se va produce. Prin urmare, s-a apreciat ca fapta inculpatului a fost incadrata corect in dispozitiile art. 183 C. pen., refindndu-se insi si prevederile art. 73 lit. b) C. pen. in ceea ce 0 priveste pe inculpatd, s-a apreciat ¢8, sub aspectul laturii subiective, fapta sa nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de compli citate Ia loviri cauzatoare de moarte, intrucdt aceasta s-a refugiat in autoturism pentru a-si salva viata care fi era pust in pericol de citre victim, iar la momentul cénd i-a cerut coinculpatului si pun in mig- care autoturismul, victima nu era urcaté pe capota acestuia, 94, in situajia in care instigatorul sau complicele determin’, {nlesneste sau ajutd in orice mod, cu intenje, la savarsirea din culpa a ‘une fapte previzute de legea penal, vor fi apicabile dispozitile art. 31 alin. (1) C. pen. privind participatia improprie. insi, in aceasti situatie, instigatorul sau complicele nu va fi considerat participant la infractiunea practerintenfionaté comisi de autor (spre exemplu, loviri cauzatoare de moarte), ci la infractiunea sivarsits cu intentie (de exemplu, omor)! supra acestei din urmé situaji voi reveni in cuprinsul Capito- lui al 1V-tea din Titll IT, consacrat participatiei improprii. 95. b) O alti conditie generala a participatiei penale este acea ca Ja comiterea faptei si-si fi adus contributia mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii faptei ori vointei legiuitorului. ‘Numarul acestora trebuie sat fie de cel putin dowd, in cazul infrac~ tiunilor care ar putea fi sivarsite de o singura persoand, si superior numérului necesar pentru sévarsirea inffactiunii, in cazul pluralitatii * Vasiliu lp. 153. 60 naturale ori al pluralititii constitute, peste care se suprapune, even- ‘ual, participatia acl insa participatia este de neconceput fird existenta a cel putin dou’ persoane, nu este indispensabil ca ambele acele persoane sf aiba si calitatea de infractori, adicd, pe de o parte, sa indeplineasci con- Jitiile de varsta si responsebilitate cerute oricirui subiect de infrac- fiune, iar pe de alta parte, si fi sivarsit fanta cu vinovatie. Astfel, in cazul in care participatia imbraci forma instigarii sau a complicittii, este suficient ca cerinfele privind calitatea de infractor si fie inde- plinite numai in persoana instigatorului sau a complicelui. Impreju- area c& autorul nu satisface aceleasi cerinfe nu are repercusiuni asupra existentei participatii. Totodat, nu intereseaza felul contributiei participantilor; cand tofi participantii au aceeasi formi de contributie, exista. participatie simpli sau omogena, iar cénd contributile participantilor imbra forme diferite (de autori,instigatori ori complici ), exist partieipatie complex ori eterogend. 96. in ceea ce priveste problema aliitursrii participatiel penale ‘unei pluralititi constituite, opiniile exprimate in doctrina penal nu au fost unanime, Astfel, intr-o opinie', s-a sustinut o& pluralitatea ocazionalé ar fi posibilé numai la sivarsirea infractiunilor pe care gi le-au propus cei care s-au constituit. intr-o alta opinie, ,participatia penalé este posibild in cazul dep’- sirii numirului de fiptuitori necesari pentru existenta pluralitati constituite™ De altel, prin participarea la sivarsirea faptei prevazute de legea penal a mai multor persoane decat era necesar se infelege c’, daci 0 fapta putea fi comisa de o singuré persoand datoriti naturii ei, la sivarsire au participat dow sau mai multe persoane, iar daca, potrivit, naturii ei, fapta putea fi comisi de doua persoane, la savarsirea ei au participat trei sau mai multe. * M, Basarab, Drept penal. Partea general, vol I, ed. a2-a, Ed, Fundatiei Chemarea, lagi, 1995, p. 237, ? Vasil, p. 143. 6 ipatia, ca forma a pluralita Prin aceasti caracteristicd se subliniaza posibilitatea existentet unei pluralitati ocazionale 1a o pluraiitate naturald sila o plurali- tate constituita de infractori! De asemenca, s-a susfinut? c& pluralitatea constituita fiind o infractiune de sine statitoare, ar putea si fie savarsiti din indemnul sau cu sprijinul altor persoane, ceea ce inseamn ci si in aceasta materie pot exista instigatori si complici. 97. Aceasta problema a manifestat interes si in jurisprudenta si doctrina strain Astiel, s-a apreciat’ c& rispunde, cu titlu de participant extern la fapta de asociere, subiectul care, neffcdnd parte din structura orga- nicd a organizatiei, s-a limitat la prestatii ocazionale cu semnificatie cauzali pentru realizarea scopului acesteia ori pentru mentinerea structurif asociative si de contributia sa in favoarea acesteia. {in camul infractiunilor asociative-tip (Ia care cerintele de existent a pluralitiii constituite sunt prevazute explicit in normele de incri- rminare), participatia penal la pluralitatea constituité poate fi intalnits in doui ipoteze’, si anume instigare si complicitate la infractiunea de asociere, respectiv coautorat, instigare sau complicitate la infractiu- nea care intra in scopul asocierii. 98. in prima ipotezi, care vizeazi formarea, organizarea si sp jinirea geupului criminal, instigarea la initierea constiturit asociatiei este pedepsibila daca a fost urmati de executare si daca executarea (in ‘modalitatea initierii) a avut ca rezultat constituirea grupului criminal. Instigarea la aderarea sau la sprijinirea acesteia sunt de asemenea pedepsibile, cu precizarea c& nu in toate normele de incriminare a infractiunilor asociative sprijinirea teprezinta 0 modalitate de exis- tenfS a inffactiuni, flind tratata ca o forma 2 complicitayii (partici- patie penal la pluralitatea constituit). 'C, Mitrache, C. Mitrache, op. cit, p. 303. 2 Dongoroz V, p. 387; C. Bulai, Manual de drept penal, p. 428. > Cassazione Sezioni Unite, decizia din 8 ianuarie 1993, citats de G. Turrone, 11 delitto di associazione mafiosa, Giufiré Editore, Milano, 1995, 330. * Aceasta separare este analizata mai ales de cate autorii italien care fac distinct intre sprijinirea grupului criminal, sprijinirea programului criminal 41 sprijinirea unei anurniteinfracjiuni cuprinse in programul criminal; in acest sens, G. Turone, op. cit, p. 327-366. a Participatia penal in consecinta, complicitatea la infractiunea de asociere este si ea posibild, atat in modalitatea complicititii morale (spre exemplu, pro- 1misiunea de tiinuire san favorizare in cazul legislailor penale care nu le incrimineaza ca infracjiuni distincte), cat si a compliciatii materiale (oferirea de sprijin logistic)’ 99. in cea de-a doua ipoteza, care ia in considerare sprijinirea programului criminal, participatia penal alaturi de pluralitatea constituitt la sivarsirea unei anumite inffactiuni pare a fi mai usor de decelat gi, in consecinfa, nu mai este peroeputi ca un fapt care disi- muleaza affectio societati?, Spre exemplu, infractiunea de spilare a banilor (acolo unde este incriminata) este savarsité nu numai de cdtte liderti organizatiilor cri- minale, dar si de o serie de functionari din sistemul financiar-bancar. Acestia din urma, in scopul obfinerii unor profituri ilicite, caut conexiuni in mediile infractionale, instiga la sivarsirea infractiunii, ofera sprijin sub forma consultafiilor si documentatiilor de specia- litate si finalizeaza fapta de reconversie a produsului ilicit al erimei. Un astfél de functionar poate participa ~ in calitate de autor, instigator sau complice ~ Ia numeroase fapte de aceast natura, in favoarea tor asociatii criminale diferite, fra a deveni membru al uneia dintre ele’. 100, c) Participatia implica, in al treilea rand, o manifestare exter- ni, un act de cooperare pozitivi, o contributie efectivi — into forma sau masurd ce poate diferi de la caz la caz ~ la realizarea faptei prevzute de legea penali. Simpla intenfie, hotardrea de a contribui la stvarsirea infactiunii nu attibuie persoanei in cauzi calitatea de participant; comunicarea rezolutiei de participare si aprobarea planului criminal, de asemenea, ‘nu sunt acte de participare — atfta vreme edt nu sunt insofite de alte ‘manifestéri externe de natura de a contribui la sivarsirea faptei -, afard, bineinteles, de cazul in care au determinat Ia autor hotirarea de 4 sivargi fapta previzuti de legea penali sau i-au intirit hotirdrea de C. Pawn, Asocierea pentru sivargirea de infractiuni, Reflecii, in RDP. nr, 4/1999, p. 79. 2G. Fiandaca, E. Musco, op. cit, p.79. °C. Peiun, Asocierea pentru sivarsirea de infracjiuni. Reflectii, n RDP. rr. 4/1999, p. 79 Participatia, ca form a pluralitiii 8 4.0 comite, ipotera in care ele constitu instigare, respe: citate! Actul de cooperare la sivarsirea faptei previzute de legea penala poate avea loc pani in momentul consumirii acesteia, {in cazul infractiunilor continue, continuate si progresive, actul de cooperare poate interveni pin in momentul epuizirii, adic’ pand in acel moment in care prelungirea in timp a activitati infractionale ori amplificarea rezuttatului a incetat. iv compli- 101. Aceasti conditie impune unele preciza, si anume: Cooperarea Ia sivirsirea unei fapte previzute de legea penala constituie act de participare numai daca se concretizeazA intr-unul din modurile previzute de lege: efectuarea de acte prin care se realizeazit material, in mod nemijlocit,fapta previzuta de legea penal — autorat — efectuarea de acte prin care se determina o alti persoani si comiti fapta prevazuti de legea penal — instigare — sau efectuarea de acte prin care se inlesneste sau se ajuti in orice mod la sivarsirea unei fapte previizute de legea penal — complicitate. Actul de participare poate consta nu numai intr-o aefiume, dar si intr-o inactiune. Astfel, ticerea sau omisiunea de a dezaproba ideea sivarsirii infracjiunii, mai ales cand cel in cauza are indatorirea de a face aceasta (profesor sau plrinte) poate determina o persoan la s&var- sitea unei fapte prevazute de legea penalé, constituind instigare, dup’ cum omisiunea indeplinirii unei obligatii poate reprezenta un ajutor la ‘comiterea faptei, constituind un act de complicitate. Pentru ca o manifestare extema si poati fi considerati act de participatie, este necesar ca intre actiunea sau inacfiunea avuti in vedere si rezultatul produs si existe o legitura de cauzalitate. De aceea, nu existd instigare dacd activitatea instigatorului nu a fost determinanta in Iuarea hotirérii de catre autor (de exemplu, atunci nd cel instigat concepuse el insu infractiunea si luase hoti- riea de a sivarsi fapta anterior activitatii de instigare), dup’ cum nu existd nici complicitate dacé, de exemplu, autorul nu s-a folosit de ajutorul dat de complice sau daca acest ajutor a fost impropriu comi- terii faptei; bineinteles, ultima solujie nu este pe deplin aplicabilé in cazul complicitati morale, cénd complicele intretine hotirarea delic- tuoasi, iar, pe de alti parte, simpla prezenta a unei alte persoane la " Vasil, p. 146, 4 Participatia penal Jocul sivarsiriiinftacfiunii este apreciaté ca un suport moral pentru autor, o incurajare pentru acesta, precum si 0 garantie ca, in caz de nevoie, va beneficia de ajutorul acelei persoane. 102, d) Din punet de vedere subiectiv, participatia este conditio- nati de sivargirea faptei cu intentie de citre cel putin unul dintre participant, si anume de cite instigator sau de edtte complice. Conditia rezulté din prevederile art. 25 si art. 26 C. pen., unde este ceruti in mod expres, cu referre la instigare si complicitate, precum $i din cuprinsul art. 31 C. pen. care reglementeazi partcipatia improprie. Intentia participantului const, in esent, in cunostinta acestuia c& sivargeste acte caracteristice unui mod de participare, unité cu stiinta si vointa de ase asocia astfl la comiterea unei fapteilcite penale. Condiia sivarsrii faptei cu intenfe de cBtre cel pufin unul dintre participanji implic& o anumité legitura subiectiva intre acestia. Legi- tura subiectiva priveste ambii factori ai vinovatie din punct de vede- re volitiv, partcipantul care actioneazi cu intentie doreste si lege activitatea sa de a celorlalfi in vederea comiterii faptei previzute de legea penali, iar din punct de vedere intelectiv, acelasi participant are congtinfa, reprezentarea caracterului iict $i a urmarilor socialmente periculoase ale acelei fapte, find constient de contributia sa la reali- Astfel, nu va exista participajie atunei cd lipseste si voinfa comung $i identitatea de constiing; in acest caz, dacd actiunea unei persoane a folosit intimplitor (a contribuit obiectiv) Ia. sivarsirea ‘unei infracfiun, acea actiune va fi o actiune mediati simpla, dar nu va fi un act de participatie! 103. Legitura subiectiva dintre participanti nu trebuie s& imbra- ce neapairat forma unei infelegeri exprese. Ea se poate realiza si spontan, chiar tacit, fird o deliberare si 0 hotirdre luata de comun acord, fie anterior, fie concomitent sivargirii actiunii incriminate’ ‘Mai mult decat atét, legitura subiectiva dintre participangi mu trebuie si fie nici neaparat reciproca. " Dongoroz ¥, p. 393. 2 Y, Papadopol, Conditille generale ale partcipatiei penale, in RR.D. Participatia, ca form a pluralitisit 65 Este suficient ca numai unul dintre participanti s& aib& constinta cooperarii Ia realizarea infractiunii ‘Aceasti susfinere este aplicabilé mu numai in cazul participatiei improprii — unde nu este nevoie de nici o demonstratie -, dar c in al celei proprii. Astfel, A, care urmtireste sa se razbune pe sofia Iui B, lisind impresia ci fi ia apararea, strecoard in mod subtil, pe ascuns, in mintea acestuia o serie de binuieli gi ideea de a o ucide, iar B, fird sl-si seama ci a fost victima unei instigiti, comite omorul Tot astfel, A, femeie de serviciu la B, aflnd ci C vrea sa sivargeasca un furt in paguba lui B, fra a fi luat legétura cu C, ii 1asi usa deschisa, spre a-i inlesni comiterea faptei, desi avea datoria si o inchida'. Aceasta legitura subiectiva, cénd nu este bilateral, trebuie ‘4 se stabileasca, ins4 — ca in cele dows exemple de mai sus si ca in toate ipotezele participatieiimproprii previzute de art. 31 C. pen. — de la instigator spre autor, in caz de instigare, si de la complice spre autor, in caz de complicitate, si nu invers. Nu este ins necesar, in nici un caz, ca autorul si alba cunostints despre activitatea sau chiar despre existen{a instigatorului ori compli- celui. Daca totusi utorul cunoaste activitatea desfigurata de insti- gator sau de complice, legatura subiectiva va fi neaparat bilateral, reciprocs. Legitura subiectivi nu este condifionata de 0 identitate de mobil sau de scop. Participantii pot actiona determinati de mobiluri diverse sau urmérind scopuri diferite. Chiar si in cazul in care pentru exis- tenta infractiunii se cere un anumit scop, este suficient ca numai unul intre participanti sa urmareasc& realizarea lui, dacé si ceilalti tl 104, ¢) Fapta previzuti de legea penala, savarsita de dowa sau ‘mai multe persoane, trebuie si constituie infractiune, altfel nu se poate vorbi de participatie penala. Pentru a constitu infractiune, fapta irebuie sf fie sivargita cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru infractiunea respectiva. Conditia este indeplinité atunci cand doi sau ‘mai multi participanti au savarsit fapta cu aceeasi forma de vinovatie sau end numai unul dintre fiptuitori a actionat cu vinovatie sub forma intentie, cealfi actiondnd din culpd sau fir& vinovatie*. " Vasil, p. 148. iL AL wagistaa Ona BiBLiorEc, re, 5/1970, p. 38, *C, Bulai, Manual de drept penal, p. 431 66 Participaia penal §5. Felurile participatiei penale 108. fn literatura juridica de specialitate gi in legislate se face deose- bine inre diferite genuri si feluri de participatie penal, folosindu-se drept criterii fie atitudinea subiectiva a participantilor, fie nature contributi date de participanti la sivarsirea fapti, fie importanta contributici parti- cipantilor la comiterea acesteia. ‘Aceste clasificiri servesc la mai buna cunoastere a institutiei participate si la solujionarea corecta a problemei raspunderii penale a participangilor. 106. a) Astfel, in raport cu atitudinea psihici a participantilor, se face distinctie intre participatia proprie (denumita si propriu-zisa sau perfecta) si participatia improprie (denumita si imperfecta.) ‘Aceste forme ale participatiei sunt consaerate si in Codul penal in vigoare. 107. 1) Participatia este proprie atunci cénd toti participantii actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, adica fie toti cu intentie, fie tofi din culpa, in literatura juridica se sustine c& exist participatie proprie si atunci cénd toi participantit actioneaza din culpa la comiterea unei fapte din culpa, dar numai prin acte de executare directa si nemij- locita, deci prin acte de coautorat! 108. Problema coautoratului 1a infractiunile din culpi este controversati in doctrind, unii autori negind posibilitatea existentei acestuia, iar alti sustindnd, dimpotriva, ci acesta este posibil. Astfel, unit autori? au sustinut cf, in eazul infractiunilor din culpa, thu poate exista coautorat, faptuitorii care actioneaza din culpa fiind autori ai unor infractiuni distinct. S-a argumentat c&, desi este posibill cooperarea intre fptuitori, fntre acestia nu existi o legiturd subiectiva, culpa insisi excluzsnd prin caracteristicile sale ideea de cooperare; astfel, s-a sustinut ci participatia penal nu este posibild decat in cazul inffactiunilor ' Mitrache, C. Mitrache, p. 305 ? ¥. Papadopol, Condiille generale ale partcipatiei penale, in RR.D, nr. 5/1970, p.45; M, Basarab, Drept penal. Partea general, p. 417. Partcipatia,ca form a pluralitait o comise cu intentie, acestea find singurele care ofera teremul posi- bilitatii unei cooperiri ocazionale constiente si subordonate aceleiasi finalititi infractionale’ Susfinatorii acestei opinii au pomit de la o reglementare anterioar’, cuprinsé in art. 124 C. pen. Carol al Ii-lea, care excludea posibilitatea coautoratului la inffactiunile din culpa, prevazaind ca, in cazul infractiunilor neintentionate, ,dacd efectele delictuoase se datoreaza cooperaii mai multor persoane la actele materiale, fiecare dintre ele este pedepsiti ca autor al acele infractiuni”. S-a apreciat ci, desi la producerea rezultatului vatamator s-a ajuns prin acjiunile neglijente sau imprudente ale mai multor persoane, toate aceste persoane sunt autori ai unor infractiuni autonome, iar mu coautori ai unei infractiuni unice comise in participatic™. 109. Celalalt punct de vedere, care susjine posibilitatea coauto- ratului la infractiunile din culpa, poreste de la existenga in reali- tatea obiectiva a situafilor in care, prin actiunile culpabile ale mai rmultor persoane, se ajunge Ia producerea unui rezultat ce intregeste cong wel ination in a aceste situafii, in special cnd este vorba de infractiuni simul- tane, 0 persoand nu depune toati diligenfa in desfigurarea unei acti- vititi, conténd pe atentia maxima si mai ascutita a unei alte persoane care, la rindul ei, are un fond subiectiv similar, existind astfel 0 pozitie subiectiva identic. Exist astfel o corelare a pozitiilor subiective, o legitura subiec- ‘iva bilateral, o participare la producerea rezultatului care le este imputabil’ in cazul culpei cu prevedere, ambii fiptuitori prevad producerea reaultatului, dar speri in mod usuratic c& acesta au se va produce, fiecare contind mai mult pe conduita celuilalt; datorita culpei comune se produce o fapta unica, ce are un singur rezultat. susfinerea acestui punct de vedere s-a invocat* si un argument de text oferit de art. 24 C. pen., care defineste pe autor ca fiind per- soana ce sivarseste in mod nemijlocit fapta previzuté de legea *N. Giurg, Legea pena i infratiea, Ed. Gama, ls, p. 285. *Yasiiu 9.174 3 M. Zolyneak, Aspecte ale coautoratului si complicitatii in literatura gi pratia judiiars penal, in Dept nr. 12/1990, p. 64, * Ibidem. Participatia penal’ penalé, fird si arate necesitatea comiterii ei cu intentic, iar din regle- ‘mentarea participatiei improprii rezultA c& aceasta poate fi savargita gi din culpa. junile 110. fn chestiunea existentei sau nu a coautoratului ta infracti din culpa s-a pronuntat si practica judiciara. Astfel, s-a decis! ci aceeasi intfractiune de ucidere din culpa este sivarsita si de cdtre conducdtorul auto care incredinjeaz’ vehiculul ‘unei persoane care mu avea permis de conducere, daca aceasta, condu- cand imprudent, omoara o persoana; in acest caz, la producerea morfii ‘victimei au contribuit faptele ambilor inculpati, fapta oricdruia dintre ¢i nefiind suficienta, singura, s4 producé rezultatul. Tot in practica judiciara s-a decis? ci existé infractiunea de uci- dere din culpa prevazuti de art, 178 alin. (2) C. pen. in sarcina ambi- lor inculpati, dacd accidental de circulatie soldat cu moartea unei per- soane s-a datorat culpei ambilor conducéteri auto; ori dack moartea vvictimei s-a datorat si soferului titular care nu La supravegheat pe soferul ajutor; s-a decis ci, in acest caz, inculpatii vor raspunde in Calitate de coautori ai infractiunii respective Instanfa supremi a decis? intr-o alti ceuzA c& inculpatul condu- ator auto, cedand volanul masinii sale unei alte persoane despre care stia c& nu are camet de conducere, iar accasta din um provocind rastumarea vehiculului si accidentarea mortala a victimei, raspunde pentru infractiunea de ucidere din culpa prevazuté de art. 178 alin. (2) C. pen. intre fapta inculpatului si moartea victimei existi raport de cauzalitate, chiar daci la producerea morti victime’ a contribuit si actiunea imprudent a acesteia, deoarece, £83 incredinjarea volanului, accidentul nu ar fi avut loc; de asemenea, exist si vinovatia incul- patului sub forma culpei, deoarece, incredinfind volanul unei persoane necalifcate, inculpatul a putut si prevada rezultatul survenit De asemenea, intr-o alti cauzi s-a retinat c& inculpata i-a impru- ‘mutat autoturismul séu inculpatului minor, desi cunostea c& acesta nu. * Trib. Suprem, Secjia penalé, decizia nr. 2628/1981, in RAD. ar, 10/1982, p. 67. 2 Trib. jud. Arges, decizin penali nr. 25671972, in RRLD. nx. 7/1973, p77. > Trib, Suprem, Sectia penal, decizia nr, 9/1974, in V. Papadopol 1M. Popovici, Repertoru atabetic de practic8 judiciard in materie penal’ pe anit 1969-1975, Bd. Stinffcd si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 420. Participatia, ca form a pluralitiit Gy este posesor al permisului de conducere, iar acesta din urmi a provo- cat un accident de circulatie a cérui victima a suferit leziuni corporale grave. Prima instanfa a pronuntat, iar instanta de apel a mentinut achi- tarea inculpatei pentru infractiunea de vatamare corporalé din culpa, fn temeiul art. 11 pet. 2 lit a) raportat la art. 10 lit.) C. proc. pen., cu motivarea c& intre fapta de a-si fi incredintat autoturismul minoralui si rezultatul produs, respectiv cauzarea de leziuni corporale partii vitimate, nu exist raport de cauzalitate, acest raport existind doar intre fapta inculpatului care a condus cu nepricepere autovehiculul si accidentul pe care I-a provocat singur. Instanja de recurs' a admis, ins recursul declarat de catre procuror si a dispus condamnarea ineulpatei si pentru infractiunea de vatimare corporal din culpa, apreciind e& aceasta, incredinfénd autoturismul unui minor, far experienta in conducere, neposesor de permis, putea si trebuia si aib& reprezentarea tuturor consecinfelor posibile, inclusiv accidentarea ‘unei persoane, asumdindu-si in mod constient acest risc. Astfel, la acci- dentarea victimei a contribuit culpa ambilor inculpati, cat timp este evident c& in speti culpa oriciruia dintre ei nu ar fi fost suficienti — singurd — pentru producerea rezultatului LAL. Existé gi un punet de vedere mai recent care, admitand posi- bilitatea coautoratului la infractiunile din culpa, o limiteazi numai la ccazurile in care mai multe persoane, simultan sau succesiv, at comis, acte care intregese confinutul une acfiuni sivargite din culp&. In aceastt viziune, activitatea din culpa coautorilor nu poate fi raportaté la rezultatul produs, deoarece acesta nu s-a regisit in reprezentarea coautorilor (ori au indepartat posibilitatea producerii lui), ci mumai la actiunea comund desfisurata de ei”. 112. fn chestiunea prezentati mai sus a fost exprimat si un alt punct de vedere’, potrivit cdruia, desi fiptuitorul creeaz’, prin fapta sa, posibilitatea producerii unor consecinte antisociale, posiblitatea nu se poate transforma prin ea insfsi in realitate, ci mumai prin fapta vvinovati a altei persoane; astfel de fapte au fost incriminate de catre legiuitor ca infractiuni distinete, denumite tn literatura juridicé drept infractiuni ,obstacol”, ' C.A. Clu, decizia penal’ nr. 688/199, in R.D.P. nr. 2/2000, p. 157. 2 Vasil Il, p. 49. 3 Tbidem. 0 Desi aceste fapte au fost incriminate pentru a preveni sivarsirea uunor infractiuni mai grave, subseevente, acestea din urma mu absorb in confinutul lor infractiunile obstacol, care isi pastreaz’ autonomia gi atrag in mod independent raspunderea penal a fEptuitorului, chiar gi atunci cénd tot el ar sivarsi si infractiunea subsecventi. Existenta independent a inftactiunii obstacol si a infractiunii subseovente exclude posibilitatea existentei legaturii de cauzalitate {ntre fapta care constituie elementul material al infractiunii obstaco! gi ‘urmarea imediaté ceruti pentru existenta inftactiumii subsecvente. Legitura dintre cele doua infractiuni corelative nu trebuie identifi- cata cu legatura cauzala in infractiune, dupa cum conexitatea dintre cele dout infractiuni nu conduce la unitatea acestora, Ca urmare, in aceasti viziune, in sarcine f’ptuitorilor trebuia si se tefind numa infractiunea obstacol pe care a sivargit-o fiecare dintre ci, nu si inffactiunea de ucidere din culpa; astfel, nu se poate retine coautoratul la infractiunea din culpa 113. 2) Patticipatia improprie sau imperfect se caracterizeazi prin accea c& participantii nu acjioneazi cu aceeasi formi de vinovatie, unii dintre fiptuitori actioneaza cu intentie (instigatorul, complicele), iar alti din culpa ori chiar fir vinovatie (autorul) articipatia proprie si improprie pot fi intdinite in practicd cel mai adesea separat, dar ele pot coexista una lingé alta la sivarsirea unei singure infractiuni. Spre exemplu, la comiterea unei infracjiuni isi ‘aduc contributia doi autori, dintre care unul actioneaz% cu intentie si celilalt fira vinovifie (find minor) si un complice care actioneazi esigur cu intentie 114. b) Dupa criteriul contributiei participantilor la comiterea infractiunii, se face deosebire intr activitate specific’ autorului si coautorilor; ~ activitatea de determinare la comiterea unei fapte ~ activitate proprie instigatorului; = activitatea de inlesnire, de ajutare la sivérsirea faptei — activitate proprie complicelui. Aceste forme de participatie fiind importante, sunt reglementate amdnuntit in legislatia penal, {In literatura de specialitate, aceste acte contributive, fie de execu- tare nemijlocité a faptei prevazute de legea penal, fie de determinare Participatia, ca forms a pluralitii a a altei persoane, fie de sprijinire in orice mod a realizarii fapte, repre- zint& parti in antecedenta cauzali a faptei sivarsite, de unde si denumirea de participatie. Aceasti idee, conform céreia participantii (autorul, instigatorul, complicele) realizeaza parti din componenta faptei descrise in norma de incriminare, parti care se inscriu in antecedenta cauzald a rezulta- tului, cea ce ar sugera existenfa unor deosebiri doar cantitative intre contribufiile participamjilor, pare a fi inst in contradictie cu dispo- Zitiile art. 24 C. pen. Acest text defineste pe autor ca fiind persoana care sivarseste in mod nemijlocit fapta prevazuti de legea penala. Per a contrario, instigatorul si complicele savarsesc fapta previzuti de legea penali in mod mijlocit, adicé prin intermediul faptei autorului, astfel cum rezulta din cuprinsul art. 25 si art. 26 C. pen. Jn aceste condifii, s-a sustinut ci este greu si se afirme teza potrivit careia intre activitatile participantilor exist doar 0 deosebire cantitativa, aceasti deosebire find de fapt calitativa, deoarece fapta incriminats este realizata nemijlocit de autor, ceilalti contribuind cu activitati specifice la activitatea autorului’ 11S. ¢) Tinand cont de felul contributiei date de participanfi la stvargirea fapte, literatura de specialitate face distinctie intre partici- pajia omogend, atunci cénd tofi participantii contribuie la sivarsirea infractiunii in aceeasi calitate (spre exemplu, de coautor), gi etero- ‘geni, caz in care participantii coopereaza la comiterea faptei previ- zaute de legea penala in calitati diferite (autor, instigator, complice). De altfel, aceasta clasificare are la baz aceleasi criterii ca la cea realizati in literatura de specialitate”, respectiv in participatie simpli si participatie complexi. in cazul participatiei simple, contributiile participanilor sunt aceleasi, in sensul c& tofi sivargesc in mod direct gi nemijlocit fapta prevzuti de legea penala, fiecare indeplinind o activitate similar cu a celorlalti, pe cand in cazul participatiei complexe, contributiile si rolurile participantilor sunt diferite (autori, instigatori, complici, orga- nizatori) Participatia complexa se intalneste in special in cazul infractiu- nilor ce presupun un grad ridicat de elaborare a planului infractional, £ G. Antoniu, Participajia penalé, Studiu de drept comparat, in RRD. tr. 3/2000, p. 15 * Dongoros V, p. 396, R Participatia penala de implicare a participantilor in diferitele faze ale activitati infrac- fionale, precum si in situatile in care cunostinjele de specialitate ale acestora sunt utilizate in diferitele etape de desfigurare in timp a infractiunii (spre exemplu, talentul unui strateg in elaborarea planului infractional, cunostinfele unui inginer constructor sau ale unui arhi- tect in stablirea structurii interioare a unei cladiri, mfiestria unei alte ppersoane in deschiderea rapids a unei case de beni, priceperea alteia {in utilizarca echipamentului electronic de supraveghere, maiestria altei persoane in conducerea autovehiculelor etc). 116, d) in functie de natura specificd a actului de participafie se face distinctie intre participatia materials, care consti in contributii la realizarea laturii obiective a inftaciiuni, si participatia moralé, care ‘consta in contributii Ia realizarea laturii subiective; dac’ instigarea se ‘incadreazi in mod exclusiv in sfera patticipatiei morale (instigatorul find denumit si autor moral al infractiunii), complicitatea se poate circumscric atit sferei participatiei materiale, cAt si a celei morale. 117. e) Dups felul participarii, se face deosebire intre participatia spontand, la care contributia este dati de participanti in timpul sivarsirii faptei, fra o infelegere prealbili, si participatia preor- dinati, care implici o intelegere expresi intre participanti (pactum sceleris) $i care se realizeazA inainte de inceperea executrii (concert fraudulos)'. 118. f) Dup momentul in care este realizat actul de participatie, pot fi deosebite participatia anterioara, in cazul careia contributia este dati inainte de inceperea actului de executare a faptei (de exemplu, procurarea de mijloace), semnificind o contributie la pregitirea sivar- sirii infractiunii, gi, pe de alta parte, participatia concomitenti, 1a care contributia este dati in timpul executirii faptei (de exemplu, imobilizarea victimei, asistenta in timpul sivarsirii faptei), implicand © contributie data in timpul executiri. articipatia concomitenta poate fi si ea, la randul ei, directit sau indirect. Participatia este directi cnd consti intr-o contribute intrin- seed ce se integreaz actului de executare si este indirecté, extrinsect atunci cénd este exterioara actului de executare a infractiuni 'C Bulai, Drept penal, Partea general8, vol. I, Ed, Didactic’ si Pedago- sic, Bucuresti, 1988, p. 191 Participaia, ca forma a pluralitai B Participatia ulterioar’ nu constituie o participafie in sensul corect al termenului. Un asemenea gen de participatie exista in vechiul drept care considera drept participanti pe tiinuitori si favorizatori, ins& in dreptul modem favorizarea, tinuirea i, eventual, nedenunfarea sunt incriminate ca infiactiuni de sine statatoare. 119. g) Dupa semnificatia cauzali a contributiei participantilor la sAvarsirea faptei si producerea rezultatului, se face deosebire intre forme principale de participatie si forme secundare de participatie, Participatia este principal cand, printt-o contributie intrinseca, Participantii realizeaz& insusi confinutul infractiunii. Este contributia specified autorilor $i coautorilor. Participatia este secundara atunci cénd contributia unui participant apare a fi extrinsec8 confinutului infractiunii, Este contributia speci- fica instigatorilor si complicilor. Distinctia este importanti, deoarece, atunci cénd 0 contributie ‘concreti a unui participant realizeazd atit continutul unei participatii principale, eat si al uneia secundare, in sarcina acestuia nu se va refine decat forma principala de partcipatic. Aceastii imparjire este important de asemenea, intrucdt este unanim admis in practica judiciara c& formele de participatie, sava site cu intentie, au caracter absorbant, in sensul ca formele princi pale ale participatiei le absorb pe cele secundare. 120. Sunt considerate forme principale de participatie coautoratul fata de instigare si complicitate si instigarea fafa de complicitate, Astfel, instigatorul care contribuie prin acte de executare la sivar- sirea faptei previzute de legea penala inceteaz& de a fi instigator i devine autor (coautor). In acelagi sens, recent, instanta suprema a decis” c& fapta inculpa- tului care, in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, instig la sustragerea de produse petroliere gi, ulterior, sustrage asemenea pro- duse intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in forma continuat’, calitatea de instigator fiind absorbité de cea de autor al furtului calificat; instanja suprema a apreciat cd incadrarea ' Trib. jud. Constanja, decizia penalé nr. $54/1979, in RRD. ne, 2/1980, P.6l. * LCC, Sectia penala, decizia nr. 2745 din 20 mai 2004, in B.J. 2004, p. 768. "4 Partcipatia penal juridicd astfel stabilitt este corectd, intrucit inculpatul a actionat cu aceeasi intentie inftactionala, participind ta comiterea faptei ca instigator Ta unele actiuni care prezint2 confimutul infractiunii si in calitate de autor la altele. Tot astfel, complicele care, dup ce a prestat ajutorul su la comi- terea faptei, comite el insusi acte de executare nemijlocita pierde calitatea de complice, devenind autor sau coautor. Instigatorul care di ajutor autorului si comité fapta rimine instigator, fira a deveni si complice! Prin urmare, in toate aceste situatii, mu exist concurs intre forme- lec de participatic, ci o singura forma de participatie principala care le absoarbe pe celelalte. 121. h) in sfarsit, se mai pot face decsebiri intre participatia tis si participaja insidioasi, ascunsi; intre participatia necesara si parti- ipatia auxiliara; intre participatia determinabili si cea indeter- ‘minabili etc. ‘Concretizarea participatiei evidente (fitise sau pe fata), precum si 1 celei insidioase (ascunse) se regiiseste in special in materia insti ici, Astfel, exists instigare evidenta atunci cénd instigatorul nu ascunde rolul siu fata de cel instigat, lucreazi deci pe fata, iar instigarea insidioasa existi ori de cate ori instigatorul nu vrea si isi dea in vileag rolul siu, ci in mod abil strecoard in mintea celui instigat gindul criminal si il face si ia o hotdrdre in acest sens, lisind impresia c& urmarea tocmai contrariul. Din punctul de vedere al eficacititi cooperarii (clementul efi- cienfei), multa vreme s-a ficut deosebire intre participatia necesard {indispensabila), care const intr-o contributie esentiala, fird de care infractiunea nu s-ar putea realiza, si participatia inlesnitoare (acce- sorie, auxiliara). Aceasta deosebire se baza pe 0 evaluare apriorica (ex ante) a fiecarei contributi,fiindcd, ex post, orice contributie se poate spune c& a fost necesara, din moment ce a servit la realizarea infrac- tiunii, in condigiile in care ea a fost realizat&; doctrina mai now a inlaturat aceasta diviziune’. "Trib. Suprem, Sectia penals, decizia nr,278/1974, in RD. ar. 8/1974, Pd. 2 ¥, Dongoroz, Curs de drept penal, p. 614. 5 Dongoros ¥,p. 397 Participatia,ca form a pluralitaii as 122. Participatia penala determinabila si participatia penal indeter- minabila', De cele mai multe ori, se poate gi se reugeste obtinerea ~ prin activitatea organului de urmiire penal gi a instantei de judecat ‘unei individualiziri a contributiei reale a fiecdruia dintre participanti sia eficientei acesteia in comiterea inffactiunii, ajungindu-se la stabi- lirea rolului fiecirui participant care a contribuit la sivarsirea faptei. In acest caz, este vorba de o participate penal proprie determinabila. {ntr-adevar, problema cea mai dificild este de a individualiza pe bazi de dovezi contributia fiecdrui participant si eficienta acestei contributii la comiterea infractiunii. Dialectica proprie sistemului sanctionator al participatiei penale sugereazii cA, pentru aplicarea pedepsei in caz de participatie, este necesar si se stabileasca judiciar, pe baz de dovezi, o dubld indivi- dualizare: mai intéi, o individualizare a contributiei reale a fiectrui participant la sivargirea inftactiunii, adicd a existentei si a intinderii uunei astfel de contribuii in structura infractiunii concrete (fiind viata Iatura cantitativa a contributiel), iar apoi o individualizare a eficien- fei acestei contributii in realizarea infractiunii (fiind vizaté latura calitativa a contributiei) Ce se intmpla insa in situafia in care o infractiune se sivirseste in participatie, dar contributia concreti a fiectrui participant la comi- terea ei nu se cunoaste judiciar? Cand se refine din probatoriu ci 0 infractiune a fost comisi in participate proprie, dar este imposibil de a individualiza contributiile participantilor si eficienta acestora 1a s€varsirea inftactiunii, in ce calitate vor fi tragi la rispundere penal gi sanctionati? De aici se nasc problemele participatiei indeterminabile, aceasta find 0 modalitate in care se poate infitisa participatia, la care s-au stabilit pe baz de dovezi persoanele care au luat parte la sivarsirea inffactiunii, dar firk a se cunoaste in intregime sau macar in parte contributia fiecirui participant si eficienta acesteia la sivarsirea infractiunii. 123, Aste, participatia indeterminabila rezulta dintr-o dificultate de probatiune. Daca este adevairat cd participatia indeterminabila se naste dintr-o ificultate de probatiune, nu este mai putin adevarat cd aceasta determina dificultiti in aplicarea in concret a tratamentului sanctio- nator, deoarece, in caz de participatie, potrivit art. 27 alin. (2) teza " Dbidem. 16 Participayia penala a ILC. pen., la stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiec’- rai participant la sivarsirea infractiuni ‘Aceasti problemi este deosebit de important’, deoarece, in ipoteza participatiei proprii indeterminabile, spre exemplu, dacd instanta va califica contributia complexa a participantilor in mod omogen, drept contributie de coautori, iar pedeapsa aphicati va reflecta 0 asemenea calificare, in timp ce in realitate contributile au fost eterogene, pedeapsa aplicaté pentru cel putin unul dintre participanti poate si apara ca excesiv de sever, cu incilcarea principiului in dubio pro reo. Imposibilitatea dovedirii contribute reale a fiectrui participant comiterea infractiunii poate fi totala sau partiala si se poate datora fie ‘modului, timpului sau locului in care a fost comisé infractiunea, fie relei-credinge a participantilor in a dest&inui contributia tuturor celor implicati in cauzi, fie chiar modului defectuos de strangere sau administrare a probelor de catre organele judiciare. Doctrina penali mai veche considera ci nu se poate concepe participatia indeterminabila decét intre autori si complici conco- mitenfi, dat fiind cd instigarea precede intotdeauna executarea, Totusi, in sistemul sanctionator al parificdrii legale a pedepsei pparticipantilor, consacrat in art. 27 C. pen., participatia indeter- ‘minabilé. nu mai ridica problema calificirii contributiilor, deoarece ~ spre deosebire de sistemul diversificdrii legale a pedepsei participan- filor instituit prin Codul penal Carol al TI-lea — astizi instigatorii si complicii sunt sanctionafi cu acceasi pedeapsa pe care legea 0 pre- vede pentru autor. §6. Temeiul juridic al participatiei 124, in literatura juridicd de specialitate s-a pus problema daca, in caz de participatie, trebuie s& se considere ca s-a sivargit 0 singura infractiune ori, dimpotriva, c4 s-au sivarsit mai multe infractiuni, potrivit cu numérul persoanelor implicate in cazul dat" Sub acest aspect, s-au conturat in principal doua teoril ' 1 Moinar, Partcipatia penals. Fundamente teoretice, tn RDP. ar, 2/1998, p. 27 Participatia, ca forma a pluralitii n 6.1. Teoria monista (a unité 125, Aceasta teorie susfinutd de docirina clasic& penala s-a inte rmeiat pe conceptia unitatii de infractiune, promovind ideea ci, ‘ricare ar fi numarul de persoane care coopereazii la sivarsirea unei fapte prevazute de legea penala, fapta respectiva riméne una singura, jjustificand, pe aceeasi baz, rispunderea penali a tuturor celor care ‘au fost implica, intr-un fel sau altul, in comiterea ei, bineinfeles dacd au acfionat cu vinovatie si cu voing comund. Astfel, doctrina clasica penali a construit intreaga institutie a participatiei pe conceptia uniti- {ii de inffactiune (monista); tofi participantii raspund pentru o singura infractiune’. Teoria clasica pare s& domine doctrina penala si reprezinta funda- mentul teoretic care 2 stat Ia baza constructiei institutiei participatiei {n cele mai multe dintre codurile penale contemporane. Potrivit teoriei unitatii de inffactiune, pedepsele participantilor radiazi din pedeapsa previzuta de lege pentru infractiunea care s-a comis, dar aceasta nu inseamnd cd se are in vedere in mod exclusiv pedeapsa care se aplicd autorului; instanja este cea care evalueazi elementele obiective si subiective ce caracterizeaza contributia fiecd- ri participant la sAvarsirea faptei. Acest din urmi element permite ca participantior la aceeasi infractiune sa li se aplice pedepse diferite ‘Aceasta chestiune va fi dezvoltata in cuprinsul capitolului consa~ crat aplicitii pedepset in eazul partcipatiei penale. 6.2, Teoria pluralist 126. Opusd teoriei moniste a fost formulati teoria pluralista? (a ), cunoscuti sub denumirea de teoria participatiei — delict it cdteia, in caz de participatie, exist tot atatea infrac- pluralitat distinct, potri tiuni distincte, insi conexe, céti participanti sunt; s-a susfinut cd acti- vitatea participantilor se autonomizeaza si dobaindeste 0 semnificatie Juridica proprie, motiv pentru care fiecare act de participatie are o existenta de sine stitatoare, " Y, Dongoroe, Cus de drept penal, p. 593. ? Teorie propusa si accoptata la Congresul Uniunit Internationale de rept Penal desfigurat la Linz, in 1905. 78 Participatia penal’ Adeptii acestei teorii! au sustinut c2, in raport cu urmarea pro- dus, intdlnim la participatie un singur rezultat, ins din punct de vedere juridic exista tot atdtea activititi ilicite distincte eéte persoane au Tuat parte la producerea acelui rezultatilicit final (Getz, Foinitzki, Nicoladoni, Thibierge, Beling, Massari, Valsecchi si alii). Geneza acestei teorii este legata de scoala pozitivista care propu- ‘nea, pentru cresterea eficienfei activitatii de prevenire gi de combatere ‘a criminalititi, indreptarea atentiei legiuitorului de la infractiune cate infractor. Astfel, tratamentul sanctionator aplicat, pentru a fi just si eficient, trebuia si tind seama mai putin de infractiune si de elémentele ei, cat ‘mai ales de personalitatea celui care a sivarsit-o, precum si de con- Aitile psiho-fizice si sociale care I-au determinat 4 o comiti, ‘in conceptia doctrine pozitiviste, ideca de legalitate si-a pierdut in importanga, iar in materia participatiei s-a promovat ideea autono- mizirii formelor de participatie, deoarece numai in acest mod se putea identifica periculozitatea proprie fiectrui participant, spre a se ajunge la o mai justa individualizare a tratamentului penal aplicat. 127. in spirital scolii pozitiviste sunt si teoriile psihologice asu- pra participatci. Asttel, Scipio Sighele si-a exprimat propria teorie psihologicd a participatiei, pornind de la forma cea mai simpla a acesteia, respectiv cerima in doi (perechea criminala). Autcrul acestei teorii susfinea ca {ntr-o astfel de participatie exist intotdeauna un criminal inniscut, 0 persoana putemic inclinata spre crim, inzestraté cu 0 mare putere de sugestie si influentare (incubul), iar, pe de alt parte, o persoan’ lips de voinfi, usor influentabita, supusi (suceubul), sivarsind infractiunea datorita sugestiei pe care o primeste. Aceasta asociere redust fntre doua persoane reprezinta un puternic ferment eriminogen’, decarece reuneste perversitatea incubului cu supunerea uneori carb a succubului. Concluzia analizei asupra crimei in doi este extinsi de catre Sighele si asupra altor forme de asociere la sivérsirea de infractiuni, mai inti Ja participatia mai multor persoane, 270i Ia eriminalitatea mulfi- ! Getz, Foinitzi, Nicoladoni, Thibierge, Massari, Valsecchi si ali, cita in Dongoroz V, p. 399. * Dongores V, p. 399. * Idem, p. 400. Participatia, ca forma a pluralitgi p mii, ajungind la concluzia c& intotdeauna participatia trebuie consi- derati o circumstanta agravanti, ‘Aceast& teorie @ fost apreciatd ca find exacté in punctul ei de plecare, ins exagerati prin generalizare, find combitutd chiar de catre adepti ai doctrinei pozitiviste, dar si de penalisti aparjindnd altor scoli, intrucdt na in orice participatie intanim un incu si un succub, nu orice incub este un criminal inniiscut, nu orice succub este un instrument orb, nu intotdeauna participatia este mai de temut decat criminalitatea individuala'. 128. Atat in teoria participatici — detict unic, cat si in cea a participatiei — delict distinct, rezultatul ilicit este unic, iar pedepsele diferitilor participanti se stabilesc in raport de contribufia obiectiva si subiectiva a fieciruia dintre acestia la producerea rezultatului unic. Ca atare, astfel cum s-a subliniat de cdtre prof. Vintili’ Dongoroz, ambele teorii prezentate anterior se diferentiaza, in principal, prin felul de a privi participatia, inst ele ajung de fapt, pe c&i diferite, la concluzii foarte apropiate. De altfel, in toate codurile penale moderne existi elemente ce se pot circumscrie atat teorici moniste, cit si celei pluraliste. Dintre formele pluralitatii de’ infractori (pluralitatea naturals, constituitd si ocazionala) doar pluralitatea ocazionala, respectiv parti- cipatia penala este reglementata in Partea general a Codului penal, celelalte fiind incriminate ca infractiuni distincte in Partea special& * Dongoros ¥, p. 400. Titlul al Il-lea Formele participatiei penale Capitolul |. Autoratul si coautoratul Secfiunea 1. Autoratul §1. Definifie 129, Autoratul este acca forma de participare care consti in si- vargirea de acte de executare a faptei prevazute de legea penala. Potrivit art. 23 C. pen., au calitatea de participanti nu numai insti- gatorul si complicele, dar gi autorul faptei. Enumerdnd in mod nedistinet printre participant: si pe autor, legea ppenalii roménd pare a se altura unei conceptii extensive asupra nofiu- nii de autor, teorie care preconizeaza tratarea nedistincta a tuturor persoanelor care au contribuit In producerea unui rezultat ilicit, cu motivarea ca fiecare dintre aceste contributii se inscrie in antecedenta cauzalé a rezultatului 130. Potrivt dispozitilor art. 24 C. pen., autor este persoana care sivargeste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penal, deci persoana care a sivarsit actul material, ca element constitutiv al infractiunii De mentionat este faptul cd autoratul este o forma de participarie, intrucat, atinci cand autorul sivarseste singur infractiumea, actiunea sa nu este realizat fn autorat, ci in mod individual, ‘Autoratul se caracterizeszi prin contributia direct, aléturi de alti participant, la sivarsirea infractiuni, spre deosebire de instigare, la care activitatea de determinare constituie 0 contributie indirect, dar si de complicitate, in cazul creia ectivitatea de ajutor constituie tot o contributie indirecta. Autoratul poate fi realizat cu orice forma de vinovatie, Autoratul si coautoratul a1 1.1. Teoria extensiva asupra notiunii de autor 131. Conceptia extensivi asupra notiunii de autor sta la baza legii penale italiene in materie de participatie. Un asemenea mod de a concepe nofiumea de autor are ca premist ideea echivalentei con- Aitiilor (potrivit cu care contributiile participantilor au legitur’ cu urmarea imediaté si orice contributie este cauz’ a rezultatului), iar infractiunea este inteleasa ca o actitne comund a faptuitorilor asupra obiectului juridic. Astfel, potrivit teoriei echivalentei conditiilor, toate antecedentele unui rezultat trebuie si fie considerate cauze ale rezultatului gi deci tofi acei care au creat, prin contributia lor, vreo cauza trebuie s& fie socotiti autori ai rezultatului i supusi la aceeasi pedeapsi ~ teorie susfinuti de Von Buri si impartasiti de Von Liszt si Finger’ Conceptia extensiva pune accentul pe agresiunea care se exerciti asupra obiectului juridic (1 pune in pericol ori il vatima), si mu pe modul de agresiune*. Intr-o asemenea teorie nu ee simte nevoia a fice diferentieri iatre participanfi, pentra ci, din moment ce tofi au contribuit cauzal 1a rezultatul produs si cum toate contributiile cawzale sunt echivalente, dispare necesitatea de a distinge intre autor, instigator sau complice. 132. Teoriei extensive i-au fost aduse de-2 lungul timpului mul- tiple eritict; astfel, s-a remarcat c& un asemenea mod de a concepe notiunea de autor inseamni o alunecare inevitabila spre o viziune naturalist-mecanicista, spre o simplificare primejdioasd a legii penale. Printre altele, de pe o atare pozitie ar deveni inutila o norma de extin- dere a raspunderii participantilor, deoarece tofi fiind socotifi avtori (avand 0 contributie cauzala echivalentd la producerea rezultatului), ‘nu ar fi necesara decdt norma penal de incriminare?. Neajunsurile acestei conceptii I-au determinat pe legiuitorul ger- ‘man si 0 respinga in materie de crima si delict, menfindnd-o numai in ‘materi contraventional, precum gi in materia inffactiunilor din ' Dongoraz V, p. 398 2 F, Mantovani op. cit, p. 511-512, ctat de G. Antonin, Participatia penal Studiu de drept comparat, in R-D-P. nr. 3/2000, p. 9. >» G. Betti, Dirito penale, Padova, 1973, p. 539, citat de G. Antonin, Participafia penala. Studiu de drept comparat, in R-D-P. nr. 3/2000, p. 22 82 Participatia penal culpa (toate contributiile cu un rezultat din culpa fiind considerate contribufii de autor)! fin doctrina germand, teoria extensivé asupra nojiunii de autor contrazice dreptul in vigoare care se bazeazi pe descrierea faptei incriminate; aceasta obliga legea si descrie cat mai precis activitatea participanfilor pe care injelege si o sanetioneze, astfel cd, sub acest aspect, norma de extindere are caracterul nei norme de incriminare. 133. O conceptie extensiva asupra noyiunii de autor a fost adoptati sin legislatia penald americana (dupa exemplul Codului penal model elaborat de Insttutul American de Drept). Astfel, in sectiunea 2.06, Codul penal model american prevede sanctionarea, sub numele de complicitate (complicity), a tuturor acelora care au contribuit, sub 0 forma sau alta, la sivarsirea unel infraction. {in doctrind se subliniaza ca, spre deosebire de sistemul traditional (Common Lav), in cadrul céruia se ficea deosebire intre participant principali si cei accesorii, codurile penale ale statelor americane (Statutes Lav) nu mai fac nici o diferentiere, toate persoanele care aut cooperat la sAvarsirea unei infractiuni avand in principiu acelasi tratament juridic” ‘S-a mai remarcat ci solufia traditionalé conducea la inechitii flagrante, deoarece, potrivit practici tracitionale, réspunderea partici- pantului accesoriu era condifionati de stabilirea vinovatiei autorului principal; potrivit acesteia, o persoanii putea si determine pe alta si ‘comité o infractiune, der daca executantal material nu putea fi tras la ‘ispundere penalé, flind minor sau alienat mintal, nici instigatorul nu putea rispunde penal. Pentru a evita nepedepsirea participantului, instanfele americane au ficut apel Ia teoria agentului inocent, motivand c& executantul ‘material a fost folosit ca un instrument in mana adeviratului autor. in felul acesta, 0 persoand care, prin activitatea sa materiald, ar fi fost fneadrata ca participant accesoriu, putea fi judecata si condamnatl ca " G. Antoniu, Participatia penala. Studiu de drept comparat, in RDP. nr, 3/2000, p. 16. * Model Penal Code and Commentaires, The American Law Institute, Philadelphia, 1985, p. 295; RJ. Bonnie si colab., Criminal Law, New York, 1997, p. 265-267. Autoratul si coautoratul 83 autor principal de prim grad, cu motivarea c& @ actionat printr-un agent inocent! Modificarile aduse legislatiei penale americane au inlaturat dis- tincfia dintre autorii principali si cei accesorii, tofi fiind socotifi par- ticipanti principali (accomplice). De asemenea, s-a respins in mod explicit regula potrivit careia raspunderea penali a participantilor era conditionata de condamnarea prealabila a autorului principal. Spre exemplu, Codul penal californian (§ 972) prevede ci un participant accesoriu la comiterea nei infractiuni poate fi urmarit, judecat sau pedepsit, chiar daca autorul principal nu a fost urmarit, judecat sau pedepsit gi chiar dac& a fost achitat. 1.2. Teoria restrictivé asupra nofiunii de autor 134, Opusa teoriei extensive asupra notiunii de autor este teoria restrictiva a acesteia, teorie care corespunde unei pozifii mai rigu- roase in ceea ce priveste respectarea legii penale. {in aceasti conceptie, se considera c& autorul realizeazA o activitate tipicd, descrisa in norma de incriminare, pe cénd participant reali- zeazA activitati atipice in raport cu norma, astfel realizéndu-se deose- birea calitativa intre activitatea autorului gi cea a celorlalfi partici- anti Pentru a putea fi trast la raspundere penali o alti persoani decat autorul, trebuie si existe o norma de extindere a ineriminirii (care nu descrie decat fapta sAvargita in calitate de autor) la faptele de insti- gare si complicitate (nedescrise in norma de incriminare), in cadrul cireia legiuitorul si determine aceste fapte, aga cum determina si activitatea tipicd a autorului nemijlocit. in felul acesta, incriminarea actelor de participatie are loc pe baza a dou norme: una care incri- mineaza activitatea tipicd a autorului gi care coincide cu norma de incriminare din Partea speciala a Codului penal si o alti norma prin care se descriu, in Partea generali a Codului penal, activitatile atipice ale participanfilor. Aceasta teorie st la baza legit penale germane in materie de participate. "RJ. Bonnie si colab., op. cit, p. 566. 84 Participatia penal §2. Caracterul necesar si esential al autoratului 135, Spre deosebire de celelalte forme de participatie, autoratul se distinge prin caracterul su esenfial si necesar, intrucat acesta poate exista in mod independent, de sine stititor, constind in sivarsirea actiunii sau inactiunii ce constituie infiactiune, spre deosebire de instigare si complicitate, care nu pot exista in afara autoratului. Desi din punct de vedere cronologic autoratul se situeaza dupa instigare, legivitorul a situat pe primal loc autoratul, in exprimarea ideli de dependenta fata de acesta a celorlalte forme ale participatici. Dup’ importanfa contributiei participantilor la sivarsirea fap- tei si producerea rezultatului, se distinge intre participatia princi pali, in cazul caceia prin contributia participantului se realizeazi insusi continutl inffacjiunii (contributia find specific’ autorilor si coautorilor), si participatia secundard, in cazul careia contributia participantilor nu se inscrie in realizarea acfiunii sau inactiunii ce reprezinti insisi fapta incriminati (contributia fiind specifica insti- gatorilor si complicilor). Autorilor li s-a dat numele de participanti principali (soci criminis). Secfiunea a 2-a, Coautoratul §1. Definitie 136. Coautoratul reprezinta situatia in care 0 fapti prevazut’ de legea penala a fost savarsita in mod nemijlocit de dou sau mai multe ppersoane care au calitatea de autori, deci de coautori ai acelei fapte. Cu alte cuvinte, cénd actiunes tipicd a fost realizati de mai multe persoane, fiecare dintre acestea are calitatea de autor, iar tofi laolaltS sunt coautori Calitatea de autor nu este conditionati de existenfa participatiei, autor find si acela care sivarseste singur o fapti prevazuti de legea penala * Dongoros ¥, p. 405. Autoratul si coautoratul 85 Cind insa autorul a sivarsit inffactiunea impreunt cu alte per- soane, contribufia sa const in aceea cf a sivarsit in mod nemijlocit fapta previzuti de legea penald. Prin nemijlocit se infelege efectuarea lunot acte de executare fra interpunerea altor persoane. 137. Coautoratul este o forma de participatie principali, intrucét fiecare dintre persoanele care au concurat la sivarsirea infractiunii a pus in migcare cauzalitatea actului ilicit, luand parte direct si imediat la activitatea intrinsec& desfigurdri infractiunii', in opozitie cu parti cipatia secundara, in cazul cireia concursul dat de o persoana nu ppune in miscare cauzalitatea actuli ict, ei ajuta gi foloseste acestuia ‘in mod indirect si mediat printr-o activitate extrinseci desfisurdrii infractiunii, §2. Condifii pentru existenta coautoratului 2.1. Actiunea ce constituie elementul material al infractiunii trebuie comisa impreund sau in comun de catre doua sau mai multe persoane 138, Pentru existenta coautoratului trebuie si se constate c& cel ppuin doud persoane au sivargit in mod nemijlocit fapta previzuta de legea penala. Prin nemijlocit se intelege efectuarea unor acte de exe- ccutare fir interpunerea altor persoane. Acfiune nemijlocita nu trebuie considerata doar aceea vecind cu rezultatul ori care consuma infractiunea, ci orice act care face parte din latura obiectiva a acesteia. Astfel, activitatile coautorilor nu trebuie sa fie identice, ci trebuie 88 se completeze unele pe altele intr-o activitate unic&, De asemenea, contributia coautorilor la sivarsirea infractiunii poate fi concomitentd sau succesiva. Sub acest aspect, se poate sus- ine cd nu influeneazd existenta coautoratului momentul end isi aduc contributiile coautorii la sivargirea faptei”. ' Tanoviceanu, Dongoroz I, p. 469. *C Mitrache, C. Mitrache, op. cit, p. 315. 86 Participat penala Spre exemplu, sunt considerate acte de coautorat loviturile apli- ccate victimei de cétre mai multe persoane, chiar dacé numai unele dintre aceste lovituri au fost mortale; ins, in aceasta situatie, trebuie si fie dovedits hotararea infractionala comun’ de a ucide in practicd s-a decis c8, din moment ce cei doi inculpati— inarmati fiecare cu cfte o furca ~ s-au indreptat impreund citre victima i i-au aplicat lovituri asupra capului, se impune concluzia c& ambii, prin activitatea lor conjugatl, au suprimat viata acesteia, fiind deci coautori ai infractiunii de omor. Este lipsit de relevanfi faptul c& victima a fost lovitd pe rand de cei dot inculpati si ci numai loviturile date de catre unul dintre ei i-au cauzat, direct, moartea! Intr-o alta cauza, s-a decis* respingerea apelului declarat de catre inculpati, prin care aceasta solicita schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de talharie prevazuté de art, 211 alin. (2) lit. a), d), e), h) C. pen,, pentru care a fost condamnati, in infractiunea de furt cali- ficat, motivand c& actele de agresiune au fost exercitate numai de tre concubinul siu; in motivarea respingerii apelului, instanta a aratat cd este lipsiti de relevant’ imprejurarea c cei doi inculpati au participat in mod diferit la realizarea laturii obiective a talhiriei — ‘unul comitind numai violente, iar celdlalt acte de insusire — din ‘moment ce au desfisurat in mod concordant activitatile materiale pin care s-a realizat infractiunea, pe baza unui plan conceput in comun, ambii inculpatifiind coautori. De asemenea, s-a decis? c& furtul comis impreund, cénd unul dintre participanji exercit& actele de viclenta, iar cel de-al doilea actele de sustragere, constituie coautorat ia sivirsirea infiactiunii de talhirie pentru ambii faptuitori 139, Coautoratul imbracd uneori forme atipice. ‘Astiel, in practica judiciar’ s-a decis! c& ambi inculpati sunt ccoautori ai infractiunii de talharie, deoarece acestia au avut 0 infelegere prealabilé in vederea urmiririi paryii vatamate si smulgerii * Trib, Suprem, Sectia penala, decizia nr. 71/1979, in C. Sima, Codul penal adnotat, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1996, p. 35. ?C.A. Bact, decizia penal nr. 223 din 13 august 1998, in B.J. 1998. 2 Trib. Suprem, in compunerea previutd fn art. 39 alin. (2) si (3) din Legea de organizare judecitoreasci, decizia nr. 92 din 12 decembrie 1986, in RAD. nr, 6/1987, p-77 FC.A, Bucuresti, decizia penal nr. 369 din I iunie 1999, in C-P.J. 1999, Autoratul gi coautoratul 87 Lintisorului de aur de la gat, chiar dacd unul dintre ei |-a imbrancit pe celilalt spre partea vatimata si numai acesta din urmi i-a smuls Tintisorul, apoi, profitind de intuneric, améndoi au fugit pentru a-si asigura scéparea; violenta a fost comisé de amandoi: unul I-a imbran- cit pe celilalt inspre partea vatdmati, agresdind-o, iar cel de-al doilea, in momentul impactului, a stmuls lintisorul de la gatul victimei. Cand cel dintai, cu intentie, ucide victima, pentru a se put te talhatia, fapta acestuia constituie si infractiumea de omor deosebit de grav, previzuté de art. 176 lit. d) C. pen. Fapta celui de-al doilea inculpat, care a comis sustragerea in timp ce victima era supusi agresiunii in conditiile menfionate, dacd nu se dovedeste cA a urmarit sau a acceptat decesul acesteia, constituie infractiunea de talhirie ummati de moartea victimei, deoarece a participat Ja talharie cu intentie, iar moartea victimei trebuia si putea si o prevada, pozitia subiectiva a ineulpatului fiind caracterizata prin intenfie depasiti, Totodata, sunt considerate acte de coautorat, si nu de complicitate actele prin care victima este imobilizata si impiedicata si se apere, in timp ce un alt participant o loveste, cauzdndu-i moartea sau VAtl- ‘area integritaii corporale sau a sant Astfel, s-a decis in practica judiciara' ca fiind nefondat recursul declarat de catre inculpatul care solicita schimbarea incadrari juridice din infractiunea de télharie in cea de furt calificat, intrucat el nu a comis nici o violent asupra victimei, apreciindu-se ca fiind ipsita de relevant imprejurarea cd inculpatii au participat in mod diferit la realizarea laturii obiective a inffactiunii de talhirie comisi in dauna pltii vatimate, atdta timp cét acestia au actionat in baza unei infelegeri anterioare si au desfigurat in mod concordant activitatile materiale prin care s-a realizat deposedarea victimei. Inculpatul-recurent a cooperat in ‘mod nemijlocit la exercitarea violenfelor impotriva victimei, impingind-o pe aceasta citre ceilalti inculpafi, dup’ ce tofi au inconjurat-o; chiar acd nu a Ivat parte Ia actiunea de smulgere a lantului de ta gatul victimei, in raport de infelegerea intervenité anterior intte el gi ceilalti inculpati si de sivarsirea violentei, inculpatul este coautor Ia infrac- tiunea complexa de talharie, previzuta de art. 211 alin. (2) lit. ¢) si alin, (3) lit. a) C. pen, {ntr-o alt& cauz4 ins, instanta suprem&® a respins recursul dectarat de citre procuror impotriva hotiratii instanfei prin care s-a dispus 1.C.C.t, Sectia penala, decizia nr. 1018/2004, nepublicat * CS.I, Sectia penalA, decizia nr. 441 din 20 februarie 1998, nepublicat 88 Participatia penal condammarea inculpatilor B.A., S.C.G. siS.P.M. pentru sivarsirea infrac- fini de tharie, prevazuta de art. 211 atm. (1) C. pen, apreciindu-se ca nefondata sustinerea din recurs a procurorului cd fapta inculpatului B.A. trebuie incadrata in complicitate la inffactiunea de talharie, dat fiind cA acesta nu a participat efectiv Ia lovirea si deposedarea de bani a P&rtii vitimate; in motivarea respingerii recursului procurorului, instanfa a ardtat c4 in mod corect a fost retinutl calitatea de coautor @ inculpatului B.A., deoarece, prin asigararea transportului celorlalti inculpati la locul unde urmau si o atace pe victima si stingerea de cette el a luminii electrice, in scopul dea mu fi recunoscuti, ca si prin asteptarea acestora in autoturism, pentru a-i indeparta din zona res- pectiva, a creat fiecruia dintre ei convingerea c& luarea prin violent a banilor aflafi asupra victimei se realizeaza prin corelarea activi- tafilor tuturor intr-o actitme unicd de deposedare; imi exprim rezerve ‘in raport cu aceasti apreciere a contributiei inculpatului B.A. ca fiind de coautor, actele acestuia find doar de inlesnire, de ajutor material la comiterea sustragerii prin violent& a bunurilor de catre ceilalfi inculpafi, actiune tipicd unei complicititi materiale anterioare i concomitente; inculpatul B.A. nu a comis in mod nemijlocit fapta previzuti de legea penal, nu a sivarsit acte din latura obiectiva a infractiunii de talharie. 140, Simpla prezenti fizici a unei rersoane alaturi de inculpat, la Jocul si momentul sivarsicii de cdtre acesta din urma a omorului nu constituie coautorat, deoarece lipsese actele materiale de executare, in vreuna din formele specifice coautorauului, a actiunii tipice consti- tutive a infractiunii. in raport cu imprejurrile concrete, prezenta fizicd a unui inculpat, in condifile eritate, ar putea constitui un sprijin moral dat agresorilor, daca a cmoscut intenfia lor de a ucide victima si a urmarit si fi incurajeze, prin prezenta sa, in desivarsirea hotirérii luate', urmand a rispunde, eventual, pentru complicitatea sa morala la infractiune. Coautoratul se manifesta si sub forma unor actiuni de imobilizare «a victimei, de dezarmare a acesteia, de impiedicare a interventiei unui tert in aptirarea victimei, ca si obstacularea in orice mod a incercérilor victimei de a se apaira ori de a riposta la agresiune. In aceasta ipotezi, coautorul poate chiar si nu lovease& nemijlocit vvictima (de pild8, dact activitatea sa a constat in impiedicarea unui * Antonin I, p.91 Autoratul si coeutoratul 89 tert si intervina), find suficient si creeze, in procesul executirii nemijlocite a faptei, condifii favorabile ca alfi autori si-i aplice lovi- tura mortal ‘Actiondnd astfel, coautorul exercith si o presiune psibicd asupra victimei, 0 dezarmeaz in fata agresorilor, fi insufla ideea neputingei sia imposibilitatii oricdrei rezistente. Cu att mai mult faptele coautoritor, de acest fel, sunt implicate in procesul cauzal cénd ei actioneaza direct si nemijlocit asupra corpului victimei (de pild’, o imobilizeaza), creand conditii ca alfi coautori si o loveasci mortal” Instanta suprema? a apreciat astfel cd este coautor nu numai parti- cipantul care prin actiunile sale realizeaz in mod direct rezultatul, dar si acela care face imposibila rezistenta, apararea, care obstacu- leazi energiile ce tind si combatd producerea rezultatului fn caz de omor, imprejurarea c4 loviturile mortale au fost aplicate numai de unul dintre inculpati nu duce 1a concluzia inexistenfei coautoratului, atita timp cat ~ in condifiile in care a fost conceputé. executarea infractiunii —, din punct de vedere obiectiv, activitatea celuilalt inculpat, care a pus victima in imposibilitatea de a se apara, s-a invederat ca find indispensabild comiterii omorului, iar sub aspect subiectiv, acest inculpat a prevazzut rezultatul produs~_moartea victimei ~ si a actionat nemijlocit pentru realizarea fui 141. Aceasti concluzie poate fi combatuti ins pe baza unor argumente de text. Asttel, potrivit art. 24 C. pen., autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta previzuti de legea penali; ca atare, autorul trebuie si realizeze acea actiune sau inactiune ce constituie elementul material al infractiunii in cazul infractiunii de omor, elementul material al infractiunii il constituie actiunea de ucidere, de suprimare a vietii unei persoane, actiune care in cazul de fata este realizati de caitre o alta persoand. Cel considerat coautor de catre instanfa supremi nu a facut altceva decat si inlesneasca actiunea autorului omorului, prin infein- gerea rezistenfei victimei, fara a ucide victima, astfel cum cer textele de lege invocate anterior. " Thidem. 2 Trib. Suprem, Sectia penala, decizia nr. 71/1979, in RR.D. nr. 7/1979, p68. 90 Participatia penal fin acest sens, in mod justificat au fost apreciate in literatura de specialitate ca find discutabile solutiile din practica judiciara prin care s-a decis ci sunt coautori la furt $i aceia care accept si cAla- toreascd cu un autovehicul, stiind c& @ fost furat de catre unul din inculpafi; astfel, s-a apreciat? cé, dacd cei care calatoresc cu un auito- turism sustras nu au avut nici o contributie anterioara sau conco- mitenti ori nu au sprijinit moral pe autorul infractiunii, simplul fapt al calatoriei cu automobilul sustras nu poate si Ie confere calitatea de complici si, cu atat mai putin, de coautori la sivarsirea infractiunii Folosirea in comun a vehiculului nu inseamnd c& acesta a fost sustras in comun de catre inculpati, 142. in practica judiciara’ mai nou’ s-a decis c& fapta inculpatului LM. care ~ in baza unei intelegeri prealabile cu inculpatul P.T. - a sirit in spatele victimei, a dobordt-o la pamant si a imobilizat-o, pentru ca P.T. si o poati lovi cu un cutit, cauzéndu-i vitimmiri corpo- Tale grave, constituie o activitate de cocutorat, si nu de complicitate la sivargirea infractiunii previzzute de art. 182 C. pen. {in legatura cu aceasta decizie au fost formulate rezerve in litera- tura juridica*, sustindndu-se ci imobilizarea nu este act de executare, ci de ajutor, ce caracterizeaza complicitatea materiala. ‘Aceasti opinie a fost insé apreciaté ca neconvingatoare de catre adepfii tezei extinse a coautoratului, deoarece actele prin care victima este imobilizata si impiedicati si se apere apar ca find necesare, indispensabile, obligatorii in raport de opozitia vietimei, care are ccaracter inevitabil. ‘Aceasti extensie apare insi ca nejustificatd in raport cu activitatea materiala desfisurati de participantul in cauzi, care nu a sivarsit nici un act de lovire, de violent, care si aparfind laturii obiective a infrac- tiunii de vitimare corporal grava. " ‘Trib. jud. Timis, decizie penala nr. 79/1981, in R.RD. nr 12/1982, p. 71; Trib, jud. Timis, decizia penals nr. 353/1977, in RD. nr. 10/1978, p.44. 2 Antonia I, p. 89. 2 C.A. Bucuresti, Secfia I penal, decizia nr. 42/1998, R.D.P. nr. 2/1999, 153. Pe Basarab, Drept penal. Parea general, vol 1, ed. a 3.a revizut si adiugité, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 396, Autoratul si coautoratul 9 143, Totodata, sunt considerate acte de complicitate, si nu de coautorat acelea prin care un participant asigurd paza in timp ce autorul comite furtul, intrucdt aparitia si opozitia victimei sunt doar eventuale, astfel c& actele de asigurare a pazei nu au caracter esential si indispensabil. De asemenea, astfel de acte nu reprezint& 0 conlucrare nemijlocita la savarsirea unor acte de sustragere. {in acelagi sens s-a decis si in practica judiciard intr-o cauz in care doi dintre inculpafi au patruns in timpul nopjii, prin effactie, in locuinta partii vatmate, de unde au sustras mai multe bunuri, in timp ce al teilea inculpat le-a asigurat paza la intrare. Initial, totiinculpatii au fost condamnati pentru infractiunea de furt calificat, previzuta de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), g) si e) C. pen. Instanta suprema a apreciat' c& incadrarea juridicd a faptei retinute in sarcina inculpatului care a asigurat paza la intrarea celorlalti inculpati in locuinta partii vitimate este gresit’, deoarece acesta nu a participat nemijlocit 1a sivargirea furtului, ci doar a ajutat. in consecinté, el find complice, fapta sa trebuia incadrat& in prevederile art. 26 raportat la art. 208 alin, (1), art. 209 lt. a), g) sie) C. pen. Cu privire la aceasti problema, a incadririi juridice a faptei aceluia care asigura paza activitaii infracfionale desfigurate de alte persoane, in practica judiciaré au fost pronuntate solutii contradictorii sinici in prezent practica nu este unitar Astfel, intr-o alti cauzi s-a refinut c& trei inculpati an patruns in incinta portului Constanga, de unde intenfionau sa fre zahar, Iuand legatura cu C.NN., manevrant de vagoane, care i-a convins $8 sus- tragi marfuri dintr-un transcontainer, caruia i-a si rupt sigiliul in acest seop, asigurind paza celorlalti inculpati, stind ascuns intr-un vagon si dnd alarma atunci cénd s-a apropiat o patrula de politie. C.NIN. a fost condamnat, printre altele, pentru inffactiunea de furt calificat, iar recursul declarat de acesta impotriva hotirarii de condamnare (prin cate s-a criticat incadrarea juridicd a faptei sale ca fiind coautorat, si nu complicitate) a fost respins ca nefondat”. S-a aritat in decizia de respingere a recursului c& prezenta inculpa- tului C-N.N. int-un vagon, in imediata apropiere, pentru a urmaci si * Trib. Suprem, Sectia penal, decizia nr. 1127/1989, tn Dreptul nr. 6/1990, p. 77 2 Trib. jud. Constanga, decizia penali nr. 642/190, i Dreptul rar. 12/1991, p. 108. 92 Participatia penal ‘nu fie surpringi de alte persoane, cit si amunfarea coinculpatilor despre prezenta patrulei de politic, ceca ce a condus la neprinderea imediatd a acestora, precum si ruperes sigiliului de la transcontainer sunt actiuni materiale concrete care il desemneazi pe acesta ca avand calitatea de coautor, si nu de complice. {ntr-o altk cauzi, prima instangi i-a condamnat pe ambi inculpati pentru sivargirea inftacfiunii de talharie, previzuté de art. 211 alin. (2) lit. a) si) C. pen., refinéndu-se cf amfndoi au sustras prin violenté bijuterii de la partea vatimata, fiind cozutor. Instanta de apel' a admis apelul declarat de parchet, a desfiintat hotararea primei instante, iar in rejudecare a schimbat incadrarea juridicd pentru unul dintre inculpati din art. 211 alin. (2) lit. a) sic) C. pen. in complicitate la aceasté infracfiune, previzuta de art. 26 raporiat la art. 211 alin. (2) lit. a) si ©) C. pen., cu motivarea c& acest inculpat a asigurat doar paza in timp ce celalalt inculpat a talharit partea vitamats, sustragindu-i prin violenga bijuterile. 144, in raport de cele dispuse de instantele de judecata in cauzele prezentate mai sus cu titlu exemplificatv, se poate conchide in sensul & se apreciaza in fiecare caz concret activitatea efectiva sivarsita de fiecare participant, caracterul esential, necesar si indispensabil al acesteia in raport cu finalitatea urmiciti de cei care comit acte ce compun latura obiectiva a infractiuni fn acest sens, se impune a fi mentionati o hotérare mai nowl a instantei supreme’, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpati, acestia sustindnd ca, in momentul in care legi- timau cele dow’ parti vitimate, la fala locului au sosit alte persoane care au exercitat acte de violen{a impotriva celor doi sii-au deposedat de bani gi bijuteri,situatie n care faptele retinute in sarcina lor nu ar intruni elementele constitutive al infractiunii de talhaie. Din probe rezulti cf, la 26 iunie 1998, in timp ce se aflau in concediui medical, subofiferul de polis 0.M. a fost contactat de LD., fratele concubinei sale, care i-a cerut sé-l ajute pe el gi pe un prieten al siu pentru a recupera o sumi de bani de la un grup de romi din Strehaia, care la acea data urmau s vind la Galati pentru cumparsturi. Subofiterul a fost de acord si, dupa ce a imbracat uniforma de polifie, sa deplasat impreuna cu cei doi, cu autoturismul siu, pani in "CA. Timisoara, decizia penala nr. 322 din 12 martie 1998, in BJ. 1998, 2CS.1, Sectia penalA, decizia nr. 2909 din 6 iunie 2002, nepublicat Autoratul si coautoratul 93 apropierea unei stafii de benzina din localitate, unde I-au intalnit pe coinculpatul M.V., stabilind cum si procedeze in continuare pentru recuperarea banilor. Conform infelegerii, in momentul sosirii in zona a autoturismulu in care se aflau partile vatimate, inculpatii au procedat la oprirea lor, declinandu-si calitatea de lucritori de politi. in timp ce subofiterul verifica actele de identitate, 1a Locul faptei si-au ficut aparitia mai mulfi romi care, prin acte de violent’, au sustras pirfilor vatémate bani si bijuterii Banuind c& intre cei doi inculpati si grupul de agresori exista 0 {nfelegere, partile vitimate [-au imobilizat pe O.M. si I-au condus la sediul politiei, unde au reclamat cele intmplate. Susfinerile inculpatilor, in sensul c& faptele refimute in sarcina lor nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de tilhirie, pe motiv ci atit actele de violent, cét si deposedarea victimelor au fost comise de alte persoane, nu au fost primite, din probele administrate rezultdnd cd intre acestia a existat o infelegere prealabilA, rolul fiecd- ria fiind bine stabilit pentru realizarea scopului urmirit. Implicarea celor doi inculpati in comiterea infractiunilor de talhi- rie este evidentiata de faptul cd subofiterul de politic a acceptat si desfigoare o actiune de control pe linie de circulatie, scop in care s-a ‘imbricat in uniforma cu vestt si baston reflectorizant, desi la acea data se afla in concediu medical, fird si raporteze sefilor sti despre aceasta. La randul lui, inculpatul M.V. a acceptat si-l insofeasca in Aacfiunea respectiva, prezenténdu-se ofifer de politic, iar dupa comi- terea faptelor a incercat s& zidimiceasc& prinderea coautorilor, con- ducdnd pe una dintre partile vatimate in directie gresitl. 145. Polemica ivits in ceea ce priveste chestiunea expusi anterior 1 fost favorizati de lipsa definirii in Codul penal a termenului de coautorat” sau al celui de ,coautor”, find lisaté de c&tre legiuitor 0 libertate deplin& judecdtorului in a aprecia care dintre contribufii este specifica acestei forme de participatie. Aceasti libertate a condus insé la pronunfarea in practica judiciara a unor solutii contradictorii, determinate de punctul de vedere diferit impartisit de catre practicieni. Partcipaja penal 2.2. $4 existe o legdtura subiectiva intre coautori 146. Chestiunea acordului de voingi (pactum sceleris) intre per- soanele care concura Ia sAvarsirea aceleiesi inffactiuni este deosebit de importanti, intrucét, in lipsa acestei legaturi subjective, faptele ‘comise pot fi conexe, concurente, ins nu va mai exista coautorat ca form’ de participatie. Acest acord subiectiv prealabil intre coautori poate fi expres, constind intt-o deliberare in comun si in luarea unei hotirari pe baza respectivei infelegeri, insA poate fi si taeit, un astfel de acord neim- plicdnd deliberarea si luarea rezolutiei infractionale in comun, fiind o manifestare de voin{® spontand, dar suficientd pentru a conchide in sensul existenfei acordului Pentru a exista 0 coeziune subiectiva intre activitifile mai multor persoane, astfe! incit s& se poati vorbi de un acord de voin{& preala- bil, trebuie verificat’ existenfa in latura subiectivé a infractiunii a dou’ elemente, respectiv voinfa comunk de a efectua acelasi act (actorul volitiv) si identitatea de finalitate in efectuarea aceluiasi act (factorul intelectiv). Astfel, trebuie sa se verifice daca dout sau mai multe persoane au ‘rut in comun efectuarea unei anumite acjiuni si dacé, dorind aceasti conlucrare ori cooperare, fiecare dintre persoane a urmirit acceasi finalitate. fn practica judiciar’ s-a devis, spre exemplu, ci nu exist coauto- rat daci fiecare inculpat actioneaza independent si in momente