Sunteți pe pagina 1din 4

RĂSPUNS DAT D-LUI ADRIAN ANDREI RUSU CU PRIVIRE LA COMENTARIU ASUPRA PROIECTULUI „MEDIAȘ 750” ȘI A VOLUMULUI OMONIM,

postat pe site-ul Asociației Mediașul Civic

Cu puțin timp în urmă, în miez de noapte, dl. Adrian Andrei Rusu posta pe site-ul menționat mai sus un așa-zis comentariu asupra proiectului „Mediaș - 750”, aflat la debut, și a primului volum, cu același titlu din cadrul proiectului. Nici de această dată d-l A.A. Rusu nu se dezminte și, în maniera-i caracteristică, respectivul comentariu, abundă în invective la adresa unora dintre autori. Nu m-a surprins apariția acestui comentariu, ci faptul că el a apărut atât de târziu, la două luni de la lansarea volumului. Dar este explicabil: să realizezi o lucrare de asemenea „valoare” pe un site de socializare determină un mare efort și consum de inteligență, care necesită timp. Nu am înțeles pentru ce dl. Rusu i-a mai trecut în revistă pe ceilalți autori, din moment ce țintele lui principale am fost eu (Vasile Mărculeț), o veche „feblețe” a domniei sale, și dl. Ion Mihai Ionescu, iar, în subsidiar, Ioan Mărculeț, pentru ghinionul de a-mi fi frate și de a colabora cu mine. De ce eu și dl. Ion Mihai Ionescu, se vor întreba cititorii acestui răspuns? Pentru simplul motiv că am fost singurii care i-am aruncat în față d-lui Rusu, prezent la lansare, niște adevăruri care l-au durut, cumplit l-au durut (și, foarte probabil, încă îl mai dor). Să vedem, pentru cei care nu știu, în ce ape se scaldă dl. Rusu și ce îl determină la asemenea atitudini. În imaginația lui, dl. Rusu se consideră cel mai mare arheolog și istoric în domeniul istoriei medievale. Ca urmare, domnia sa consideră că are dreptul la recunoașterea unor merite academice rezultate din această pretinsă postură. Cum comunitatea științifică nu s-a grăbit să-i dea satisfacție, d-l Rusu a început să împroaște cu noroi în stânga și în dreapta pe toți cei care au realizat sau realizează ceva în domeniul arheologiei și istoriei medievale, în restaurare și așa mai departe; face acest lucru de mulți ani. Lista include înalte fețe bisericești, academicieni, cadre universitare, cercetători. Nu dau nume, dar cine parcurge, și numai sumar, site-urile pe care dl. Rusu se exprimă, le găsește cu siguranță. Din acest punct de vedere, eu și dl. Ion Mihai Ionescu suntem plasați într-o companie atât de selectă, cum dl. Rusu nu va avea parte niciodată.

Rezultatul acestor „demersuri științifice” a condus la „rejectarea” d-lui Rusu, ca să folosesc un termen luat din vocabularul domniei sale, de către comunitatea istorică. Mai mult, unele instituții au solicitat forurilor superioare chiar constituirea unor Comisii de etică pentru a analiza și sancționa atitudinea domnului Rusu. În urma acestor „succese”, dl. A.A. Rusu s-a aciuat la Mediaș. Cum nici aici nu i-au fost recunoscute pretinsele merite – nu a fost primit cu pâine și sare și nu a fost declarat „Dumnezeul” istoriei locale, cum probabil își dorea – și-a reluat obiceiurile împroșcând cu noroi edilii, restauratorii fortificațiilor, echipa de arheologi care a efectuat săpăturile, acuzându-l, printer altele, pe responsabilul acesteia că „a făcut săpăturile cu buldozerul”. Tot ce se poate. Problema este că dl. Rusu a supervizat aceste săpături. Să se fi inspirat cumva arheologii din metodele domniei sale? Dl. Rusu pretinde că vorbește în numele unei asociații care poartă în titlu termenul „civic”. Foarte probabil, „civismul” de care dă dovadă îl determină să-i considere pe romii din oraș drept „minoritari pigmentați”, pe un coleg de etnie germană și inițiatorul Proiectului „Mediaș - 750”, „sas prost” și, indirect, pe locuitorii unui cartier „inculți”. Toate aceste luări de poziții i le-am spus verde-n față dlui Rusu cu prilejul lansării volumului „Mediaș - 750”, la care domnia sa a prticipat. Crede cineva că dl. Rusu a avut vreo reacție, mi-a spus cumva ca sunt penibil și colportez o bârfă, așa cum face astăzi? Nici vorbă. Dl Rusu, care este combativ nevoie mare, ascuns într-o cămăruță cu draperiile trase prin care, ca să folosesc o figură de stil, nu pătrunde nici lumina zilei, nici întunericul nopții, în fața unui calculator, nu a scos un cuvânt. A tăcut mâlc, s-a făcut mic, iar la sfârșit și-a luat volumul și a întins-o pe neobservate. Cât de penibil am fost și câtă bărfă este îi las pe cei care citesc acest răspuns să constate singuri din captuara de mai jos.

Halal spirit civic! Când se simte „strâns cu ușa”, dl. Rusu șterge postările incriminatoare. Îl informez însă că asemenea capturi există cu toate intervențiile domniei sale (inclusiv cele cu mizeriile proferate la adresa mea). Sunt foarte curios cum le va aprecia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Mergând mai departe cu aberațiile, dl. Rusu identifică o adevărată conspirație între colaboarea dintre mine și fratele meu. Felicitării, dle Rusu! Ați prins doi conspiratori periculoși! Pentru că ținem la dl Rusu (cel puțin, tot atât cât țineți și dânsul la noi), îl informăm că am decis să ne intensificăm colaborarea, pentru a-i oferi cât mai mult material de lucru. În ceea ce mă privește, îl anunț pe dl. Rusu că orice va scrie despre mine nu mă va vedea în genunchi și ciugulindu-i din palmă. Că-i place sau nu, atât cât mă vor ține puterile și mintea voi continua să scriu. Îi las dlui Rusu plăcerea de a-și elabora marea operă științifică pe Facebook, unde, într-adevăr, este foarte activ. Eu și unii dintre colaboratorii la volum, acești amărâți „profesori de gimanziu”, avem an de an atâtea solicitări de colaborare venite din partea unor instituții (la poarta unora dintre ele, dl. Rusu nici nu a călcat), încât nu le putem onora pe toate. Nu voi continua polemica cu dl. Rusu, care are un suflet chiniut și este mort din punct de vedere spiritual. Asemenea om stârnește doar compătimire și milă.

Vasile Mărculeț