-caracterizare Zoe TrahanachePiesa "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si

politice, in care Caragiale ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei In timpul

campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor
politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii
opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independent!" - si membrii
partiduiui de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi
si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a
satiriza moravurile sociale si politice ale vremii.
Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu, este
singurul personaj feminin al lui Caragiale care reprezinta doamna distinsa din
societatea burgheza, nefacand parte, ca celelaite eroine, din lumea mahalalelor.
Zoe intruchipeaza tipul cochetei, al adulterinei, este inteligenta, autoritara,
ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Marcheaza in comedie triunghiul
conjugal, prin care Caragiale satirizeaza tarele morale ale societatii burgheze.
Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din
atitudinea, faptele si vorbele doamnei Trahanache, iar in mod direct din
didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat
prin intreaga varietate a comicului.
Zoe este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din
manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta
si aparenta. Zoe vrea sa para o doamna distinsa, o sotie fidela si o familista
autentica, insa esenta caracterului sau este minciuna, adulterul si perfidia. Atunci
cand pierde scrisoarea de amor este disperata din cauza pericolului de prabusire
a intregului esafodaj de moralitate pe care si-l construise cu atata abilitate.
Comicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. Doamna
Trahanache avea, de 8 ani, o relatie amoroasa cu prefectul Stefan Tipatescu si
este, in piesa, pretextul dramatic din cauza caruia se declanseaza toata agitatia
deoarece pierde, din neatentie, scrisorica de amor primita de la amant.
Documentul devine instrumentul santajului politic in mana lui Catavencu,
adversarul politic al sotului si al amantului ei. Catavencu o ameninta ca publica
scrisoarea in "Racnetul Carpatilor", daca nu capata in schimb postul de deputat.
Ca urmare, Zoe se dovedeste o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de
arme feminine ca sa-si salveze onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa
accepte candidatura lui Catavencu, ea recurge la rugaminti si lamentatii

-"Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta,
scapa-ma, scapa-ma de rusine", dupa care trece la amenintarea cu sinuciderea "Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi
muri poate sa se intample orice". Cu o energie impresionanta la o femeie ce
parea sensibila si neajutorata, ea se dovedeste a fi o combatanta apriga si
ameninta: "Am sa lupt cu tine, om ingrat si fara inima".
Desi in epoca femeile nu aveau dreptul la vol, ea isi impune candidatul, pe
Nae Catavencu, in numele unui interes strict personal, acela de a capata
scrisoarea de amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala, viata tihnita
si lipsita de griji de care beneficia din pi in: "Da, il aleg eu. Eu sunt pentru
Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. In
sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine...". Penduland intre sot si amant
cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind
constienti de puterea si influenta ei - "al dumneavoastra, coane Fanica si-al
coanii Zoitica"- (Pristanda). Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face
intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui Catavencu
atunci cand isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul
acestuia pentru a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-1 ca aceasta "nu-i
cea din urma Camera". Cetateanul turmentat inchina si el: "In cinstea coanii
Joitichii ca e dama buna!".
Caracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si
gandurile eroinei, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa
dialog si monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale,
cuprinse in didascalii (parantezele autorului) ori indicatii scenice (sugestii
regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si
credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre.
Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. De
pilda, atunci cand Zoe il intalneste pe Trahanache prima oara dupa aflarea
despre existenta scrisorii, dramaturgul noteaza: "(incepand sa se jeleasca si
cazandu-i ca lesinata in brate)", pentru a sugera siretenia femeii de a parea
sensibila si distrusa de suparare, iar putin mai jos , "(top o ingrijesc)", care
trimite aluziv la ideea ca Zoe se bucura de simpatia barbatilor, asupra carora
exercita o seductie deosebita. Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse
sugestiv: "(incepand sa se jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate)",
("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia) ", "(cu energie crescanda) .

In comediile sale, Ion Luca Caragiale ramane fidel propriei conceptii,

conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai
mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul:
"Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nui vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".