Caracterizarea morfologica, anatomica a tulpinii

si importanta practica a acesteia

Tulpina este un organ vegetativ articulat din noduri de internoduri. Se prezinta ca un az
principal pe care se formeaza ramuri secundare, la nivelul carora se fixeaza frunzele, locul de
insertie purtand denumirea de nod.
Dupa modul de viata tulpinile se grupeaza in:
-

aeriene

subpamantene;

acvatice.

Tulpinile aeriene
Pot avea functii specifice tulpinale precum si alte functii.
Functiile specifice pot fi caulis, culme, calamus, scop.
Caulis este o tulpina erbacee obisnuita, cu internoduri egale.
Culmul sau paiul este tulpina caracteristica gramineelor, care prezinta internoduri
fistuloase si noduri pline.
Calamusul este caracterizat prin noduri mai dese spre baza tulpinii si mai rare spre
varful acesteia, internodurile fiind pline cu maduva.
Scapul are internoduri bazale numeroase si scurte, ultimul internod lung si terminat cu
o floare sau inflorescenta.
Tulpinile aeriene pot fi: ortotrope si plagiatrope, astfel aceste tulpini sunt: erecte si uscatoare.
Tulpinile erecte sunt mobile, se invartesc in jurul altor plante si agatatoare se prind de
alte plante prin carcei.
Tulpini plagiatrope cresc orizontal sau oblic, nu au tesut mecanic suficient de dezvoltat
si nici organele de prindere.
Tulpini subpamantene
Reprezinta tulpini metamorfozate cu rol preponderent in acumularea substantelor de
rezerva, in inmultirea vegetativa.
Rizomii sunt tulpini cu internoduri scurte si ingrosate cu radacini adventive la noduri,
unde se afla si frunze rudimentare ce protejeaza mugurii ce vor forma lastari aerieni.
Stolonii sunt asemanatori cu rizomii dar mai subtiri, cu internoduri mai lungi.

Tuberculii sunt mieroblaste ingrosate, tuberizate, cu un parenchim de rezerva foarte

dezvoltat.
Bulbii sunt mieroblase care prezinta in partea inferioara radacini adventive iar la partea
superioara un mugure acoperit cu frunze carnoase numite tunici.
Dupa tipul tunicilor se cunosc 2 feluri de bulbi:
-

bulbi tunicati, cand tunicile se acopera complet undele de altele, ca la ceapa;

bulbi solzosi, cand acestea se acopera partial ca la crinul alb.

Tulpinile acvatice sunt lipsite de tesut de sustinere iar tesuturile conductoare sunt slab
dezvoltate dar au un aerenchim bine dezvoltat.
Anatomia tulpinii
Tesuturile definitive ale structurii primare iau nastere din activitatea meristemului apical,
completat la unele plante si de meristemul intercalor. Tesuturile definitive ale structurii secundare
sunt generate de felogen si cambiu.
Structura primara a tulpinii la Dicotyledonate, la Ranunculus acer, prezinta urmatoarele
zone anatomice:
-

epiderma;

scoarta

cilindrul central

Epiderma este un tesut de protectie alcatuit dintr-un singur strat de celule vii, de forma
prismatica, regulate, strans unite intre ele, cu peretii foarte ingrosati sau mineralizati.
Scoarta este alcatuita din mai multe straturi de celule parenechimatice mari, de forma
poliedrica sau rotunjite, cu spatii intercelulare si in care se disting doua sabloane.
Zona externa prezinta numeroase cloroplaste, formand un tesut parenchimatic asimilator.
Uneori celulele din aceasta zona se transforma in elemente mecanice, fie colemnchimatice fie
sclerenchimatice.
Zona interna este incolora, in mod obisnuit fiind reprezentata printr-un

tesut

inmagazinator de substante organice de rezerva.

Cilindrul central este format din tesut de natrua parenchimatica, in care sunt dispuse
fascilelele conductoare libero lemnoase.

Tesutul parenchimatic care se afla intre fasciculele vasculare alcatuieste razele medulare
primare, iar testului parenchimatic central, inconjurat de fasciculele vasculare, alcatuieste
maduva.
Maduva este reprezentata de un parenchim care adesea se resoarbe, formand lacuna
centrala la tulpinile fistuloase.
O tulpina cu structura primara se distinge de o radacina cu structura primara prin
urmatoarele caractere.
-

prezenta epidermei prevazute cu cuticula si stomate;

dispozitia suprapusa a aparatului libero-lemnos si diferentierea centrifuga a
lemnului.

scoarta mult mai redusa si de regula similatoare in general cu endoderma este

nediferentiata.

tulpina cotiledonatelor nu are decat un cerc de fascicule conductoare coulinare,

caruia i se adauga uneori un cerc extern, cortical sau unul intern medular.

Structura secundara a tulpinii

La unele plante dicotiledonate erbacee, la cele lemnoase si la gimnosperme tulpina se ingroasa ca
urmare a activitatii meristemelor secundare, cambilul si felogenul care produc testuturi
secundare.
Cambiul este primul meristem secundar care isi incepe activitatea intr-o tulpina
lemnasa.
In fascicul cambiul prezinta liberul secundar reprezentat de vase liberiene, celule anexe,
parenchim liberian, care impreuna formeaza liberul moale si fibrele liberiene, acestea
reprezentand liberul tare sau dur.
Pe fata interna, cambiul produce lemn secundar, format din vase lemnoase, fibre
lemnoase si parenchim liberian.
Cambiul isi inceteaza activitatea si functionarea toamna si isi reia activitatea primavara in
acelasi loc.
Felogenul apare mai tarziu decat cambiul, in exteriorul acestuia si in pozitii diferite in
epiderma, in parenchimul cortical, in liberul secundar.
Felogenul activeaza o singura perioada de vegetatie, apoi reapare mai spre interior.
Totalitatea periodermelor si a tesuturilor moarte intercalate intre acestea formeaza ritidomul.

Importanta practica a tulpinilor.

Tulpina plantelor prezinta variate intrebuintari, in functie de natura substantelor pe care le
contin: pot fi folosite in alimentatie ca legume (sparanghel, mugurii de banbus, tuberculii de
cartof, bulbii de ceapa, de usturoi) la furajarea animalelor (leguminoase, graminee), in industria
lemnului.
Tulpina
Tulpina este un organ cu cretere geotropic negativ, alctuit din noduri i internoduri care
poart muguri, frunze, flori i ulterior fructe i semine.
Tulpini supraterane
Tulpinile supraterane pot fi nearticulate i articulate.
1. Tulpini supraterane nearticulate. Se caracterizeaz prin internodii foarte scurte i ca urmare
frunzele sunt foarte apropiate unele de altele. Ex.: caudex tulpin scurt, crnoas,
neramificat, cu o rozet de frunze la baz i o durat de vegetaie de mai muli ani (plurienal).
Caudex-ul se termin printr-o ax florifer articulat. Ex.: Jovibarba sp.
2. Tulpini supraterane articulate. Sunt caracterizate prin internoduri lungi, ceea ce face ca
frunzele s fie ndeprtate unele de altele. Dup particularitile pe care le au se disting mai
multe tipuri de tulpini articulate.

Fig.1. Tulpini supraterane articulate: 1 - caulis (Lamium maculatum); 2 culm (Triticum

aestivum); 3 - calamus (Carex sp.); 4 - scap (Primula veris).
Caulis tulpin ramificat (n mod excepional simpl), verde, moale (puin sclerificat),
fistuloas sau plin. Carac-terizeaz plantele erbacee anuale sau bienale. Ex.: majoritatea
plantelor din Fam. Ranunculaceae, Brassicaceae, Apiaceae, Lamiaceae, Asteraceae (Fig. 1.1.).
Culm (pai) tulpin simpl, neramificat, cu internoduri fistuloase sau pline i frecvent cu
nodurile umflate; caracterizeaz majoritatea plantelor din Fam. Poaceae (Fig. 1.2.).
Calamus tulpin asemntoare culmului (neramificat cu internoduri fistuloase sau pline) dar
fr noduri evidente. Frecvent la acest tip de tulpin frunzele sunt dispuse la baz. Tulpina este
caracteristic plantelor din Fam. Cyperaceae i Juncaceae (Fig. 1.3.).
Scap tulpin scurt (internodii foarte scurte), groas, prevzut cu o rozet de frunze bazale; de
pe aceast tulpin se ridic o ax complet lipsit de frunze, care poart la vrf o singur floare
sau o inflorescen (tulpin florifer/scap florifer). Ex.: Allium sp., Galanthus nivalis (ghiocel),
Plantago sp. (ptlagin), Primula sp. (ciuboica cucului), Taraxacum sp. (Fig. 1.4.).
Orientarea n spaiu
Dup orientarea n spaiu tulpinile pot fi ortotrope sau plagiotrope.

1. Tulpini ortotrope prezint geotropism negativ (se ridic vertical) i pot fi drepte (erecte) sau
urctoare.
Tulpini drepte (erecte). Sunt prezente la majoritatea plantelor i sunt caracterizate printr-un
stereom puternic. La unele plante vrful tulpinii (purttoare de flori/fructe) este curbat,
ndreptat ntr-o parte sau n jos. Astfel de tulpini se numesc nutante. Ex. Carduus nutans,
Galanthus nivalis, Silene nutans.
Tulpini urctoare (scandente). Sunt prezente la numeroase plante care au tulpini lungi, cu
stereom dezvoltat. Plantele nu se pot susine singure n poziie dreapt i este necesar s se
fixeze de un suport prin agare tulpini agtoare sau rsucire n jurul unui suport tulpini
volubile.
Tulpini agtoare se aga cu ajutorul unor organe specializate, de orice suport pe care l
pot ajunge (alt plant, garduri, ziduri etc.). Ex.: plante care se prind de suport cu ajutorul unor
spini, emergene (Rosa sp.), peri n form de crlige (Galium aparine lipicioas); plante
prevzute cu crcei de origine caulinar, foliar (Vicia sp.); tulpini fixate pe suport prin rdcini
adventive (Hedera helix). Unele plante agtoare au nsuirea de a se rezema pe alte plante cu
ajutorul ramurilor lor normale, producndu-se astfel o mpletire a acestora (Rubus sp., Solanum
dulcamara lsnicior).
Tulpini volubile au nsuirea de a se ridica, nvrtindu-se n jurul altei tulpini (sau alt suport).
Ex.: Convolvulus arvensis (volbur), Polygonum convolvulus (hrica urctoare). Pentru plantele
volubile se folosete i noiunea de lian (n special pentru cele lemnoase).
2. Tulpini plagiotrope au direcia de cretere oblic sau paralel fa de orizontal (lipsite de
geotropism), cu stereom slab dezvoltat. Astfel de tulpini se observ i printre plantele erbacee i
printre cele lemnoase.
Tulpini procumbente. Tulpini culcate pe sol, cu vrful ndreptat n sus, fr s formeze rdcini
adventive (Fig. 2.1.). Ex.: Polygonum aviculare (troscot).

Tulpini prostrate. Tulpina i ramurile stau culcate la pmnt, fr a-i ridica vrful (Fig. 2.2.).
Ex.: Salix reticulata (salcie pitic), Thymus pulcherrimus (cimbrior).
Tulpini repente (culcate). Tulpini trtoare care formeaz la noduri rdcini adventive (Fig.
2.3.). Ex.: Lysimachia nummularia (glbioar), Trifolium repens (trifoi alb trtor).
Tulpini ascendente. Tulpin plagiotrop la baz, dup care devine erect (Fig. 2.4.). Ex.:
Stellaria nemorum (stelu), Veronica serpyllifolia (oprli).
Tulpini decumbente (culcate). Tulpin suprateran la nceput ascendent, apoi culcat pe sol i
cu vrful ridicat, fixat prin rdcini adventive care pornesc de la nivelul nodurilor (Fig. 2.5.).
Ex.: Thymus serpyllium (cimbrior).

Fig. 2. Tipuri de tulpini plagiotrope: 1 - procumbent; 2 - prostrat; 3 - repent; 4 - ascendent;

5 - decumbent; 6 - geniculat; 7 - plante stolonifere.
Tulpini geniculate. Tulpini orizontale sau oblice la baz; de la un nod i schimb brusc direcia
de cretere i se ndreapt n sus (Fig. 2.6.). Ex.: Alopecurus geniculatus.

Plante stolonifere. Plante cu tulpina principal erect de la baza creia pornesc ramuri trtoare
numite stoloni. Stolonii se ntind la suprafaa solului i produc la noduri rdcini adventive i
frunze din care se dezvolt noi plante (Fig. 2.7.). Ex.: Ajuga reptans (vineic), Antennaria
dioica (parpian), Fragaria vesca (fragi de pdure), Glechoma hederacea (rotun-gioar),
Hieracium pilosella (vultu-ric), Potentilla anserina (coada racu-lui), Potentilla reptans (cinci
degete), Ranunculus repens (floare de leac), Saxifraga cuneifolia (iarba cunturii).
Consistena tulpinii. Dup consistena lor tulpinile pot fi: erbacee (tulpin moale,
nesclerificat), cr-noase (tulpin suculent) i lemnoase (tulpin dur, sclerificat).
Aspectul exterior al tulpinii. Dup aspectul exterior tulpinile pot fi: cilindrice, comprimate
sau prismatice (Fig. 3.). Tulpinile prismatice pot avea muchii sau coaste n numr variabil: 3
muchii (Carex sp. rogoz), 4 muchii (reprezentanii Fam. Lamiaceae, unii reprezentani ai Fam.
Rubiaceae i Scrophulariaceae) sau mai multe muchii. Suprafaa tulpinii poate fi: brzdat
(sulcat) cnd este prevzut cu brazde longitudinale profunde (Equisetaceae, Apiaceae); striat,
cnd dungile sunt fine etc.
Tulpini metamorfozate

Fig. 3. Forma tulpinii: 1 - tulpin cilindric; 2 - tulpin sulcat; 3-7 - tulpini prismatice.
Tulpinile metamorfozate sunt prezente la foarte multe plante. Forma tulpinii apare ca rezultat al
adaptrii acesteia la condiiile speciale ale mediului. Tulpinile ndeplinesc funcii noi n timp ce
funciile primare pot deveni secundare.
Tulpini subterane metamorfozate

Tulpinile subterane (rizomi, bulbi, tuberculi) reprezint adaptri ale plantelor la condiiile de
clim nefavorabile, prin care acestea pot supravieui n perioadele critice de ger sau secet.
Tulpinile subterane caracterizeaz plantele erbacee perene.
Rizomi. Sunt tulpini simple sau ramificate, de obicei crnoase, alctuite din internoduri scurte
(microblaste/brahiblaste) sau lungi (macroblaste/dolicoblaste). De la nivelul nodurilor se
difereniaz rdcini adventive i muguri laterali n axila unor frunze rudimentare numite scvame
sau solzi. Din muguri se dezvolt tulpini supraterane care poart frunze i flori.
Dup direcia de cretere rizomii pot fi ortotropi i plagiotropi.
Rizomii ortotropi cresc n linie dreapt, vertical (Fig. 4.1.). Ex.: Primula veris (ciuboica
cucului), Taraxacum sp. (ppdie).
Rizomii plagiotropi au direcia de cretere oblic sau orizontal (Fig. 4.2.). Ex.: Convallaria
majalis (lcrmioare, mrgritar), Equisetum arvense (coada calului), Iris sp. (stnjenel), Oxalis
acetosella (mcriul iepurelui). Rizomii plagiotropi pot fi erpuitori, de forma literei S. Ex.:
Polygonum bistorta rcule (Fig. 4.3.).
Dup form rizomii pot fi: cilindrici, comprimai, tuberiformi (Iris sp.), filiformi (Convallaria
majalis), coraliformi (Corallorhiza trifida) (Fig. 4.4.).

Fig. 4. Rizomi: 1 - rizom ortotrop (Primula veris); 2 - rizom plagiotrop (Convallaria majalis); 3
- rizom erpuitor (Polygonum bistorta); 4 - rizom coraliform (Corallorhiza trifida).
Ramificaia rizomilor

Ramificaia monopodial. Rizomul crete n lungime prin mugurele su terminal (cretere

indefinit, continu), iar tulpinile supraterane florifere se formeaz din muguri axilari. Rizomul
rmne tot timpul n sol (Fig. 5.1.). Ex.: Convallaria majalis, Maianthemum bifolium (lcrmi),
Oxalis acetosella, Paris quadrifolia (dalac). Tulpina multor ferigi este reprezentat de un rizom
monopodial.
Ramificaia simpodial. Tulpina florifer suprateran se formeaz din mugurele terminal; vrful
rizomului iese afar din sol n fiecare an, odat cu formarea tulpinii florifere. Creterea rizomului
se realizeaz prin ramuri laterale difereniate din muguri axilari (cretere definit). Fiecare
ramur lateral se termin la rndul ei printr-un mugure, care se va transforma, n anul urmtor n
tulpin florifer (Fig. 5.2.). Ex.: Polygonatum multiflorum (pecetea lui Solomon) i ali
reprezentani ai Fam. Liliaceae i Iridaceae.

Fig. 5. Ramificaia rizomilor: 1 - ramificaia monopodial (Paris quadrifolia); 2 - ramificaia

simpodial (Polygonatum multiflorum); ci - cicatrice ale tulpinilor flori-fere din diferii ani; f frunz; fl - floare; mt - mugure terminal; ra - rdcini adven-tive; rz - rizom; tfl - tulpin
florifer; I-V - tulpini supraterane de vrste i ordine diferite.
La unele plante rizomii se deosebesc foarte puin de tulpinile supraterane florifere. Ex.: Lamium
galeobdolon (glbini), Lamium album (urzic moart), i ali reprezentani rizomiferi ai Fam.
Lamiaceae.
Stoloni subterani. Stolonii subterani sunt ramificaii ale rizomilor (lstari subterani) lungi,
subiri, cu internoduri lungi i noduri puin evidente; n dreptul nodurilor se formeaz rdcini
adventive. Stolonii subterani servesc la propagarea plantei, avnd rolul de a ndeprta, ct mai
mult, plantele tinere de planta mam. Plantele tinere se formeaz fie din mugurii terminali, fie

din cei axilari situai pe stoloni. Ex.: Convallaria majalis, Elymus repens (pir trtor), Equisetum
sp. .a. (Fig. 5.2.).
Tuberculi. Tuberculii sunt microblaste groase, bogate n substane de rezerv. Frunzele sunt
reduse la nite solzi evideni. Din mugurii tuberculilor se formeaz tulpini supraterane
florifere. Forma tuberculilor variaz: oval, globuloas, alungit, comprimat. Ex.: Helianthus
tuberosus (napi porceti, topinambur), Solanum tuberosum (cartof) (Fig. 6).

Fig. 6. Tuberculi: 1 - Solanum tuberosum; 2 - Helianthus tuberosus.

Bulbo-tuberi. Bulbo-tuberii sunt tuberculi scuri, compaci, nvelii de frunze modificate (tunici)
uscate, care poart unul sau civa muguri. Reprezint o form de trecere ntre tubercul i bulb.
Primvara, din mugurii bulbo-tuberilor rmai n sol peste iarn, se formeaz tulpini supraterane
florifere, iar mai trziu noi bulbo-tuberi (de nlocuire). Tulpinile florifere supraterane se dezvolt
din mugurii axilari sau terminali. Bulbo-tuberii noi se pot forma din muguri situai n axila
frunzelor (Colchicum autumnale) sau dispui la vrful bulbo-tuberului mam (Crocus sativus)
(Fig. 7.1.).
Bulbi. Bulbii sunt microblaste acoperite de frunze crnoase n care se depoziteaz substane de
rezerv.
Un bulb este alctuit dintr-o tulpin metamorfozat, puternic turtit (disciform), cu noduri foarte
apropiate. La noduri se inser frunze crnoase care se acoper unele pe altele. Frunzele externe
(tunici, catafile) sunt uscate. Pe partea inferioar a discului tulpinal se dezvolt numeroase
rdcini adventive. Pe tulpina disciform, n axila frunzelor se dezvolt muguri terminali
(centrali) i axilari care vor genera tulpini florifere i bulbi de nlocuire.

Bulb tunicat bulb alctuit din frunze (tunici) mari care se acoper complet unele pe altele;
prezint o tulpin disciform pe care sunt inserate frunze interne crnoase acoperite de frunze
externe (catafile) mari, membranoase, uscate, de culoare brun. Ex.: Allium cepa, Hyacinthus
orientalis (zambila), Muscari comosum (ceapa ciorii), Scilla bifolia (vioreaua) (Fig. 7.2.).
Bulb scvamos bulb alctuit din scvame (solzi); prezint o tulpin disciform pe care se inser
frunze crnoase, mai mici i mai nguste, care se acoper parial, ca nite solzi. Ex.: Lilium
candidum (crin alb), Lilium martagon (crinul de pdure) (Fig. 7.3.).
Cele mai multe specii bulbifere aparin Fam. Liliaceae, Iridaceae i Amaryllidaceae
(angiosperme monocotiledonate).

Fig. 7. Tipuri de bulbi: 1 - bulbo-tuber la Crocus sativus; 2 - bulb tunicat la Hyacinthus

orientalis; 3 - bulb solzos la Lilium candidum; bt - bulbo-tuber tnr; m - mugure de nlocuire;
mt - mugure terminal; ra - rdcini adventive; td - tulpin disciform; tu - tunici uscate.