Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Valahia din Targoviste

Facultatea de Inginerie a Mediului si Stiinta Alimentelor


Referat la Psihologia Educatiei

Student
Mocanu Bianca
Maria

Anul Universitar
2015-2016

Cuprins:
I.
II.
III.
IV.
V.

Caracteristici ale invatarii scolare


Tipuri si forme de invatare
Stiluri cognitive
Diferente individuale in invatare
Strategii si tehnici de invatare eficienta.

entru psihologia educatiei, analiza mecanismelor invatarii si a


conditiilor in care se produce invatarea sunt repere de maxima
importanta. in calitatea ei de stiinta-resursa pentru practica
educatiei, psihologia educatiei trebuie sa poata descrie, explica si
prevedea anumite conduite de invatare ale elevului. De asemenea, ea
trebuie sa poata preciza in ce conditii apar dificultatile de invatare si cum pot
fi ele depasite.
Realitatea complexa a situatiilor de invatare face imposibila gasirea unor
retete universal valabile care sa poata fi aplicate de profesori cu sanse
garantate de succes. in acelasi timp, dincolo de variabilitatea concreta a
situatiilor de invatare, putem identifica o serie de elemente, de conditii in care
invatarea se deruleaza si care pot servi drept cadru de analiza pentru
situatiile cu care ne confruntam.

tunci cand vorbim despre invatare, suntem mereu tentati sa o


raportam la fiinta umana. invatarea nu este insa un fenomen
exclusiv uman. Ea se regaseste si in conduita animalelor si, in
general, in intreaga lume vie, impletindu-se strans cu un alt
fenomen, anume cel de adaptare.
Unii autori chiar definesc invatarea ca fiind un proces de adaptare a
organismului la mediu. invatarea este raspandita in intreaga lume vie, dar
sfera, continutul, complexitatea si, mai ales, semnificatia ei pentru organism
depind de treapta de evolutie pe care se afla organismele care sunt supuse
invatarii.
Problematica invatarii este abordata de mai multe discipline: pe de o parte,
biologia si biochimia, care sunt preocupate de determinarea mecanismelor
neurofizio-logice ale invatarii, iar pe de alta parte, psihologia, pedagogia,
sociologia, epistemologia, care sunt preocupate de dimensiunea individuala
si sociala a invatarii, de conditiile in care se produce invatarea, de
optimizarea invatarii scolare.

atorita punctelor de vedere diferite din care a fost cercetata


invatarea, definitiile date conceptului de invataresunt numeroase.
Astfel, psihologul rus A.N. Leontiev (1903-1979) defineste
invatarea drept procesul dobandirii experientei individuale de
comportare.Pentru A. Clausse (Clausse, 1967), invatarea este o modificare
in comportament, realizata prin solutionarea unei probleme care pune
individul in relatie cu mediu', iar pentru psihologul Robert Gagne invatarea
reprezintaacea modificare a dispozitiei sau a capacitatii umane care poate fi
mentinuta si care nu poate fi atribuita procesului de crestere.

ivelurile, formele si tipurile de invatare s-au relevat in contextul


analizei congruentei multitudinii de date particulare, culese
experimental in studiul invatarii.
Contradictia, altfel inexplicabila, intre rezultatele unor cercetari, rec
unoscute ca riguroase si obiective, nu mai este contradictie daca se accepta
ca modelele experimentale aveau in vedere nu un singur obiect
(INVATAREA) ci forme si niveluri diferite defunctionare a acestui obiect.
Tipur i de invatare
1.Invatarea didactica (se obtine in cadrul exclusiv al scolii) si invatarea sociala
(realizata si in cadrul scolii dar si in afara ei)
2.Invatarea din propria experienta si invatarea din experienta altora
Forme ale invatarii
1.

Dupa continutul celor invatate: invatare perceptiva, verbala,


conceptuala, motorie.

2.

Dupa modul de operare cu stimulii: invatare prin discriminare, prin


repetare, prin asociere, prin transfer, prin generalizare.

3.

Dupa modul de organizare al informatiilor: invatare algoritmica,euristica,


programata, creatoare.

4. Dupa nivelul activitatii psihice la care se realizeaza actiunea invatarii:


latenta; spontana -neintentionata; hipnotica; constienta; inteligenta; prin
descoperire, creatoare, inventiva.
5.

Dupa modul de administrare a situatiilor de invatare:


algoritmica;euristica, algoritmica; euristica; prin modelare si analogie; prin
creatie.
6. Dupa procesele psihice angajate in actul invatarii: senzoriala; cognitivmentala,bazata pe impuls emotional.
Niveluri ale invatarii
1.

Nivelul invatarii constiente.

2.

Nivelul invatarii neconstientizate.

tilul de invatare, care se refera la stilul cognitiv al unui individ


legatura dintre cunoastere si personalitate) intr-un context
educational, indica modul in care el abordeaza informatiile noi.
Caracteristicile multor stiluri cognitive tind ori spre abordarea analitica ori
spre cea holistica atunci cand este vorba de procesarea informatiilor noi.
De aceea stilul cognitiv de invatare si personalitatea individului afecteaza
direct strategiile de invatare utilizate.
Toti avem propriul stil de a invata. Fiecare student invat dupa
propriile sale reguli. Conform unor cercetari, studentii ar putea avea
rezultate mai bune daca si-ar schimba obiceiurile de a invata si s-ar
conduce de stilul care li se potriveste cel mai bine.
Stilul de invatare reprezinta modalitatea preferata de receptare,
prelucrare, stocare si reactualizare a informatiei si se formeaza prin
educatie. Se diferentiaza stiluri de invatare dupa:
1. componenta genetica implicata exista patru stiluri de invatare principale:
auditiv, vizual, tactil si kinestezic;
2. emisfera cerebrala activata predominant in invatare se diferentiaza doua
stiluri cognitive: stilul global (dominanta dreapta) si stilul analitic
sau secvential (dominanta stanga).
Caracteristici ale comportamentului de invatare
Stilul auditiv
invata din explicatiile profesorului;
verbalizeaza actiunea intreprinsa pentru a invata;
este eficient in discutiile de grup.
Stilul vizual
este important sa vada textul scris;
invata pe baza de ilustratii, harti, imagini, diagrame;
recitirea/rescrierea materialului sunt metodele de fixare.
Stilul tactil
are nevoie sa se implice fizic in activitatea de invatare;
se exprima folosind miscarea minilor si comunicarea
nonverbala.
Stilul kinestezic
invata din situatiile in care poate sa experimenteze;
lipsa de activitate determina agitatie, fiind etichetat
drept copil cu tulburari de comportament.

Stilul de invatare nu este unic pentru o persoana. Se poseda mai


multe stiluri, dar de obicei predomina unul singur. Si stilul predominant nu
este pentru toata viata, el se poate schimba de aceea este bine de a
cunoaste toate stilurile de invatare si in dependenta de acestea de a forma
deprinderi de lucru.
unoasterea diferentelor individuale ale populatiei de scolari, este
necesara pentru consolidare succeselor, pentru intelegerea
cauzelor reale ale esecurilor elevilor si pentru consolidarea
procesului instructiv- educativ, pentru ca intr-un fel procedeaza
un scolar care are o fire docila , fiind receptiv si cumintindu- se, atunci
cnd este atentionat in fata clasei, fata de un altul,orgolios, care daca este
mustrat in fata colegilor devine agresiv, sfideaza, fiind dominat de vanitate.
Astfel, pentru profesor este foarte important sa-si proiecteze, desfasoare si
evalueze interventia instructiv- educativa in functie de fiecare componenta
din structura personalitatii elevilor, precum temperamentul, aptitudinile,
caracterul, stima de sine.
roblematica diferentelor individuale in invatare a intrat in sfera
preocuparilor specialistilor in psihologia educatiei mai ales din
ratiuni practice, din nevoia de a elabora si aplica programe de
instruire care sa fie ct mai adecvate ficarui elev in parte si sa
permita implicarea fiecarui elev in parte si sa permita implicarea fiecarui
elev in experiente de invatare care sa il ajute sa isi realizeze intregul
potential de dezvoltare. Principalele diferente individuale in invatare sunt
paternurile individuale de crestere si dezvoltare, aptitudinile, inteligenta,
creativitatea, strategiile de invatare, stilul cognitiv, stilul de invatare si de
studiu al elevilor, autonomia si independenta in invatare si interesele.
Din punct de vedere afetctiv, relatiile defectuase dintre parinti si
copii au efecte negative- agresivitate, instabilitate, hiperemotivitate, ce se
resfrang negativ la nivelul intregii activitati scolare. Armonizarea acestor
relatii, o viata de familie echilibrata si afectuasa dezvolta trasaturi de
personalitate opuse celor enumerate mai sus- copilul are incredere in
fortele proprii, se adapteaza usor vietii scolare si dobndeste un real
echilibru emotional

trategiile de invatare se refera la reguli, principii, proceduri folosite


pentru a facilita procesul de invatare, utilizare si redare a
materialului invatat. Este foarte important sa realizam/invatam ct
mai devreme importanta identificarii si folosirii diverselor strategii
de invatare.
In mediul educational strategiile de invatare se refera la comportamente
care vizeaza: - recapitularea si invatarea unui material, - folosirea regulata
de mnemotehnici. Strategiile de invatare contribuie in mod semnificativ la
dezvoltarea capacitatii unui elev de a codifica si extrage informatii.
Sublinierea si utilizarea unui marker pentru a scoate in evidenta
portiuni de text, nu sunt tehnici de invatare eficiente. Unele cercetari
indica faptul ca sublinierea ar putea impiedica procesul de invatare,
deoarece atrage atentia cititorului si nu ii mai permite acestuia sa faca
conexiuni.
Recitirea este considerata o practica de invatare ineficienta
Transcrierea si elaborarea de rezumate este o practica
recomandata deoarece ajuta la sintetizearea informatiei.
Impartirea perioadelor de timp dedicate studiului in intervale mai
scurte se pare ca functioneaza mai bine decat un maraton de
invatare.
Asimilarea informatiei in ultima clipa ar putea ajuta la trecerea
unui examen, de pilda, insa nu este o metoda potrivita pentru cei care
doresc sa retina informatiile pe termen lung.
Evaluarea periodica este o alta strategie de invatat care s-a dovedit
a fi eficienta. Multi studenti folosesc bucati de hartie pe care isi
noteaza ideile importante, iar asta este o forma raspandita de
autoevaluare.
Asocierea textului cu imagini
Folosirea intrebarilor pe masura ce studiezi
Incercarea de a-ti explica informatiile
Asocierile intre cuvinte si imagini

uccesul scolar in sine depinde de o serie de factori, care se


interrelationeaza in mare masura:

strategii de invatare (selectarea informatiilor relevante, stabilirea


asocierii dintre informatiile asimilate deja si cele noi, memorare; abilitati de
luare de notite; strategii de intelegere a textelor scrise si citite; abilitati de
redactare a proiectelor; tehnici de organizare a materialelor; etc.);
motivatie (intrinseca pentru implicarea si perseverenta in activitatile
scolare);

gestionarea eficienta a timpului (evaluarea corecta a timpului necesar


efectuarii unei sarcini specifice; utilizarea eficienta a timpului alocat
efectuarii unei sarcini; planificarea succesiunii de rezolvare a temelor);
managementul eficient al mediului fizic si social (alegerea unui spatiu de
invatare cu un numar ct mai mic de distractori, alegerea unui
anturaj/prieteni care valorizeaza succesul scolar, etc.);
gestionarea eficienta a starilor afective (de exemplu, anxietatea fata de
teste, inducerea emotiilor pozitive functionale care mentin implicarea in
activitatile scolare);
mentinerea unui nivel constant de performante ridicate, prin
monitorizarea constienta a proceselor de invatare (abilitati metacognitive).