Opera lui Marin Preda, unitara sub raportul temelor si al viziunii, constituie o noua

varsta a romanului romanesc. Ca formula estetica, proza lui Marin Preda se

incadreaza realismul postbelicsi ilustreaza, cu o mare putere de sugestie, sfarsitul
romanului doric si nasterea unei obiectivitati moderne.
Scriitorul debuteaza in 1948 cu un volum de nuvele inspirate din universul
rural, Intalnirea din pamanturi, prin care anticipeaza romanele ulterioare. Nuvelele
pregatesc cititorul pentru motive, intamplari si personaje din romanul Morometii, care
apare in doua volume, primul in 1955, cel de-al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume ale
romanului Morometii difera, romanul este unitar, deoarece reconstituie imaginea
satului romanesc intr-o perioada de criza, inainte si dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si ale
institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol, si se impune o noua tipologie a
personajelor. In acelasi timp, romanul dezvolta, prin tema familiei, o viziune noua
despre lume, despre realitatile contemporane, intr-un stil epic de mare densitate,
facand apel si la observatia psihologica.

Cuprins

Romanul ilustreaza sfarsitul romanului doric

renuntarea partial la omniscient

(N. Manolescu), intrucat perspectiva naratorului obiectiv, care povesteste

intamplarile la persoana a III-a se completeaza prin aceea a reflectorilor, ca si prin
aceea a informatorilor. De asemanea, se observa o contaminare, dupa cum spune
Nicolae Manolescu, a naratorului de personajele sale, lucru care poate fi explicat prin
decantarile biografice. Efectul este limitarea oniscientei. Focalizarea este interna,
centrata mai ales pe Ilie Moromete, care devine reflectorul principal.
Pentru Marin Preda, literatura si, mai ales, romanul reprezinta reflectarea unor
sentimente ale scriitorului in numite moment ale existentei sale. Viziunea despre
lume se contureaza in roman prin temetica abordata, prin conflict, prin
particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate si, mai ales, prin
perspective personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intamplarilor.
Romanul prezinta destramarea-simbolica pentru gospodaria romaneasca
traditionala a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.
Aceasta tema se impleteste ce altele, care nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si
de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii asaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza
familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca
romanul unei familii este si un

roman al deruralizarii satului

(N. Manolescu).

O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie
Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator(
rabdare

timpul nu mai are

), relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala.

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea

gradata a curgerii timpului naratiunii.
Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara
pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al Doilea razboi
Mondial. Prima parte ilustreaza viata rurala :cina, taierea salcamului, intalnirea
duminicala din poiana lui Iocan, hora, fuga Polinei cu Birica. Partea a doua se
deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile, la
Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Nicule ia premiul intai. Partea
a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei parti
conferaechilibru compozitional. Fiecare parte incepe cu o prezentare de
ansamblu:masa, prispa, secerisul.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La inceput, timpul pare
ingaduitor cu oamenii: In Campia Dunarii, cu cativa ani ianitea celui de-al Doilea
Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se
scurgea aici fara conflicte mari. Verbul se pare sugereaza ca aceasta imagine a
timpului rabdator este doar o iluzie a lui Ilie Moromete care va fi contrazisa de toate
intamplarile care se petrec pe parcursul primului volum, mai ales ca in familia
taranului mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le domine prin
autoritate, ironie, detaseare si , uneori , chiar prin atitudine agresiva.
Motivul timpului viclean anunta o criza ce urma sa apara, declansata fiind de
istorie care adduce modificari esntiale ale tiparului existential traditional.
Finalul primului volum este construit simetric fata de incipit. Astfel timpul devine
necrutator si intoleranr, mai ales ca evenimantele istorice care vor urma vor supune
satul unor trnsformari ireversibile:

Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea

Razboi Mondial. Timpul nu mai avea rabdare

Motivul timpului rabdator si al timpului nerabdator confera sfericitate primului

volum al romanuilui, care cuprinde o epoca incheiata dein viata satului traditional
romanesc.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul
dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Nila, Paraschiv si Achim, izvorat
dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea. Fii cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca
nu sties a transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul lor Tudor
Balosu, care se adapteaza mai usor noilor relatii capitaliste.

Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui.
Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in
schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama
vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din aceasta cauza, femeia
simte

cum i se strecoara in inima nepasarea si sila de barbat si copii

gasindu-si initial refugiul in biserica, dar in al doilea volum Catrina il paraseste pe Ilie,
dupa ce afla de vizita lui la Bucuresti.
Al treilea conflict este cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca
fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In felul acesta, ea s-ar fi
stabilit in casa lui Moromete , ca sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor,
pentru anu raman e singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatoreste si ca
isi construieste o casa departe de gospodaria ei, ii aprinse ura impotriva lui, pe care o
transmite celor trei fii mai mari. Guica are o influentra negative asupra nepotilor si va
contribui la grabirea prabusirii familiei.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae.
Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuia sa
plateasca taxele il ironizeaza:
studiem

alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa

sau sustine ca invatatura nu ii aduce niciun beneficiu. Pentru a-si realiza

dorinata de a studia, baiatul se desprinde treptat de familie.

Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de
mare profunzime, care sustin temele cartii.
O secventa semnificativa pentru ilustrarea relatiilor dintre personaje este aceeea
a serbarii scolare la care Niculae ia premiul intai. Desi isi iubeste copiii si le vrea
binele, Moromete isi cenzureaza orice manifestare de afectiune fata de ei.
Neinteresat cu adevarat de preocuparile si situatia fiului mai mic, el nu stie ca baiatul
e bolnav si se astepta ca Niculae, care era trimis zilnic cu oile, sa ramana repetent.
Spre surprinderea lui, copilul ia premiul inatai. Stinghereala lui Niculae, cand
primeste premiul pe scena, criza de friguri care il cuprinde in timp ce incerca sa recite
o poezie, toate acestea ii produc lui Moromete o emotie puternica, iar gesturile de
mangaiere sunt schitate cu multa stangacie.
Scena cinei este o schita a psihologiei Moromeilor. Descrierea cinei se realizeaza
lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din
existent familiei traditionale, cindusa de un tata autoritar, dar semnele din text
dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o
familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii.
Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta
destramare a familiei:

Moromete statea parca deasupra tuturor

Personajul Ilie Moromete repreznta un tip de taran aparte in literatura romana :

un spirit refexiv, contemplativ, intelligent, ironic. Framantarile sale despre soarta
taranilor depanzand de rodele pamanatului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante
pentru firea lui reflexive.
Personajul exponential al caraui destin ilustreaza moartea unei lumi
urma taran

cel din

reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si fata de familie. Criza

satului arhaic se reflecta in cunostinta acestui personaj confruntat tragic cu legile

implacabile ale istorie, cu timpul nerabdator
Drama paternitatii se grefeaza pe contextual social istoric care aduce
schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocueste pe
cea traditionala , pamantul , si in acelasi timp impune un nou mod de viata ,
agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului: unitatea famliei , libertatea morala a
individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a tatalui.
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in
majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este
semnificativa pentru firea sucita a eroului. La intrebarea lui Balosu daca s-a hotarat
sa-i vanda salcamul, Moromete se gandeste ca e posibil sa i-l vanda, dar se poate sa
nu-1 vanda, insa raspunde cu voce tare:

Sa tii minte ca la noapte o sa ploua.

Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau

, subintelegand ca s-ar putea

sa scape si altfelde datorii, decat taind salcamul, Starneste deseori reactii uluitoare
celor din jur, din cauza logicii sale sucite, cum ii spune Catrina.
Ironia ascutita, inteligenta iesita din comun si felul sau de a face haz de necaz
contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane, stand mai aproape de
realitate decat de fictiune.
Pana la ultima clipa Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit
si ca taranul trebuie sa dispara . Este ilustrativ , in acest sens , monologul imaginar
adresat unui oarecare taran din sat reprezentant al noii ideologii socialiste, in timp ce
pe ploaie, Moromete sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina , iar in alta parte a
satului se pun la cale schimbari hotaratoare pentru destinul taranimii. Monologul este
semnificativ in ansamblul romanului pentru ca scoate in evidenta consecintele
nefaste ale diparitiei clasei taranesti , in contextul transformariilor scoailiste ale
agricultuirii . Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se
intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale , taranimea , adica pe distrugerea
unei civilizatii si a unui cod stravechi de comportament si intelepciune.
Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta
in criza valorilor morale,in criza unei familii, in criza comunicarii. Este un roman

realist, pentru ca dezvolta problema relatiei omului cu istoria si un roman modern in

compozitie, in realizarea personajului principal si in stil.
Morometii - Tema si viziunea despre lume
(roman postbelic realist, cu influenete moderne)
Marin Preda
Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, literatura noastra cunoaste o stagnare. Cauzele ar
putea fi grupate in jurul a doua categorii de determinari. Este vorba mai intai de o determinare
exterioara, reprezentata de instaurarea la puetere a regimului totaliar comunist, care isi anexeaza
literatura transformand-o intr-un instrument de protaganda. Metoda impusa este cea a realismului
socialist. Perioada curpinsa intre 1956 1967 a ramas in istoria noatra literara sub denumirea de
obsedantul deceniu (M. Preda). Mai apoi, este vorba de o determinare interioara, reprezentata de
permanenta raportare a scriitorilor postbelici la modelele literare din perioada interbelica. Exista, totusi,
in aceasta perioada, scriitori care reusesc sa se impuna prin creatii de valoare: M. Preda cu romanul
Morometii, G Calinescu cu romanul Bietul Ioanide sau Eugen Barbu cu romanul Groapa.
Reprezentativ pentru perioada postbelica este romanul lui M. Preda Morometii, aparut in
doua volume (1955/1967). Cu toate ca nu adera la estetica realismului socialist, romanul reuseste sa
se impuna in epoca, prin viziunea moderna, originala prin care scriitorul trateaza tematica rurala si
problematica taranului.
In primul rand, romanul isi propune veridica, obiectiva a realitati. Universul fictional imaginat
de Marin Preda aduce in fata citittorului satul romanesc din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti, satul
supus destremari de catre istorie. In primul volum, structurile traditionale sunt inlocuite de cele
capitaliste, acestea fiind inlocuite la randul lor, de cele socialiste, in al doilea volum. Citittorul
descopera in Morometii imaginea unui sat total diferit decat cel prezentat de Liviu Rebreanu in Ion.
S-a schimbat relatia omului cu pamantul. Daca pentru Ion aceasta relatie se defineste in termeni
ontologici (existentiali), pentru taranii lui M Preda, aceasta relatie contine termeni economici. Daca
pentru consatenii lui Ion cel mai important lucru este numarul de loturi de pamant detinute, pentru
consatenii lui Ilie Moromete conteaza capacitatea de a transforma in bani produsele economiei rurale.
De asemenea, obiceiurile taranului s-au schimbat. Taranii lui Preda nu mai participa la hora
duminicala, ca odinioara locuitorii Pripasului. Ei se aduna in poiana fierariei lui Iocan, unde discuta
probleme politice. Taranii lui Preda se inscriu la liberali sau la taranisti, cu alte cuvinte sunt mult mai
deschsi spre viata politica a tarii in general, decat erau consatenii lui Ion. Asadar, taranii din Silistea
Gumesti s-au emancipat si si-au impus un mod propriu de a vedea lumea.
In al doilea rand, la nivel tematic se poate observa amestecul de traditional si modern.
Discursul narativ abordeaza atat teme traditionale (familia, paternitatea, istoria, timpul, iubirea), cat si
teme moderne (criza comunicarii, instrainarea, solitudinea).
In aceeasi ordine de idei, modernitatea romanului se releva si la nivelul constructiei
personajelor. Acestea nu mai pot fi incadrate in tipologii caracteristice societatii rurale. Ilie Moromete
se distanteaza atat de inteprinzatoarea Mara, a lui Slavici, cat si de obsedatul de pamant Ion, a lui
Rebreanu. Ilie Moromete este o figura singulara in literatura noastra, datorita complexitatii sale
interioare, fiind considerat de criticii literari singurul taran filosof. In satul lui M Preda doar femeile mai
merg duminica la biserica, barbatii fiind preocupati sa dezbata probleme politice. Tanara generatie
refuza sa urmeze traditia si destinul parintilor: Paraschiv, Nila, Achim, Polina, Birica adopta o atitudine

revolutionara. Mitul invatatorului de la tara se spulbera. Teodorescu, sustinut de sotia sa este

preocupat mai degraba de intrigi, de certuri cu directorul Toderici, decat de educatia copiilor.
Nu in ultimul rand, caracterul modern al romanului se evidentiaza si la nivelul perspectivei
narative. Specific prozei realiste, naratorul adopta o perspectiva narativa cu o viziunea din darat.
Omniscienta naratoriala este insa unilimitata deoarece naratorul din roman nu mai are in fata o lumea
omogena si coerenta, ci o existenta faramitata care curge intr-o directie necunoascuta. Asa se explica
faptul ca naratorul imprumuta viziunea personajelor sale. In primul volum, naratorul este morometian,
Ilie Moromete fiind personaj reflector, in vreme ce in volumul al doilea, naratorul este antimorometian,
personajul reflector fiind Nicolae. De asemenea, apar in discurs personaje informator: Scamosul, carel instinteaza pe Moromete despre viata lui Achim la Bucuresti, Parizianu care informeaza in legatura
cu vizita tatalui la cei trei fii din capitala sau Ilinca, care-i povesteste lui Nicolae despre moarta tatalui.
Asa cum se prefigureaza inca din titlu, discursul narativ al romanului surpinde viata unei
familii de tarani mijlocati din satul Silistea-Gumesti. Este o familie simbol a carei destramare
sugereaza destramarea satului traditional. O prima secventa narativa menita a surpinde problematica
romanului poate fi considerata cea a cinei, plasata la inceputul primului volum. Intorsi sambata seara
de la camp, Morometii sunt surpinsi la masa, in tinda, asezati pe niste scaunele cat palma in jurul unei
mese mici, rotunde. Secventa se deschide printr-o precizare temporala: cat ieseau din iarna si pana
aproape de Sf Nicolae care reliefeaza existenta ritualizata a acestei familii. Familia Moromete este
una hibrida, cu copii proveniti din doua casatorii: Pe de-o parte, Paraschiv, Nila si Achim, baietii din
prima casatorie, iar pe de alta parte Tita, Ilinca, Nicolae, copiii din a doua casatorie. Pozitionara la
masa a membrilor familiei arunca o lumina asupra rolului indeplinit de fiecare in cadrul familiei. De
asemenea, scena poate fi considerata si o secventa de perspectiva finalista, prefigurand conflictele
majore ale romanului. Astfel pozitionarea pe partea din afara a tindei a celor trei frati vitregi
sugereaza inadaptabilitatea lor in familie, dar si finalul primului volum, cand vor p;leca la Bucuresti.
Rolul femeii in cadrul familiei traditionale este evidentiat de pozitionarea catrinei jumatate intoarsa
catre vatra. Ilie Moromete statea parca deasupra tuturor, fapt care sugereaza ipostaza sa de pater
familias. Dupa cum se poate observa el se afla la distanta fata de ceilalti membrii ai familiei, naratorul
sugerand astfel criza comunicarii care va avea ca finalitate destramarea familiei Morometilor.
Iluzionarea lui Moromete ca timpul are nesfarsita rabdare cu oamenii este sugerata printr-un detaliu
oferit de narator: masa cea mica lina cu arsurile de la tigaie nu a fost schimbata de pe vremea primei
casatorii a lui Moromete cand copiii erau mici.
O a doua secventa narativa semnificativa pentru ideatica romanului poate fi considerata cea
a taierii salcamului. Ilie Moromete este nevoit sa taie salcamul ca sa-l vand lui Tudor Balosu, astfel
sustinand plecrea lui Achim cu oile la Bucuresti. Salcamul reprezinta pentru satul Silistea Gumesti un
axis mundi, fiind un marto mut al tuturor experientelor de viata. Taierea salcamului marcheaza in plan
simbolic inceputul sfarsitului. Odata cu taierea copacului incepe declinul lumii Morometilor si totodata a
lumii satului traditional. Timpul ales are o valoare simbolica: duminica dimineat, inainte de ravarsatul
zorilor, cand femile isi plang mortii in cimitir. Este un timp thanatic, un posobil blestem din partea
divinitatii ca Iliei a ales sa munceasca in ziua de duminica. Ideea de moarte este surprinsa si prin
prezenta corbilor care dadeau tarcoale locului, imediat ce salcamul a fost doborat.
Viziunea despre lume a autorului se evidentiaza si la nivelul relatiei incipit-final. Discursul
narativ al primului volum debuteaza si se incheie cu problematica timpului, astfel incat incipitul si
finalul urmeaza o logica a simetriei.
Incipitul curpinde o parte expozitiva si una dramatizata. Expozitiunea fixeaza cronotopul,. In
maniera prozei realiste: In satul din Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea izbucnirii celui de al doilea
Razboi Mondial se pare ca timpul avea nesfarsita rabdarea cu oamenii. In continuare, sunt introduse

in scena personajele, membrii familiei moromete, intorsi sambata seara de la munca campului. Cele
doua fete, Tita si Ilinca se duc la garla, la scaldat, fiind inca prea mici pentru a-si ajuta mama la treburi.
Catrina pregateste cina, in vereme ce baietii mai mari se retrag pentru a se odihnii sau a lenevii. Ilie
Moromete iese la poarta pentru a-si cauta un partenere de dialog. Din aceasta scena, cititorul
romanului poate observa dezbinarea membrilor acestei familii. Intre ei, exista o criza a comunicarii, ce
va duce treptat la destramarea familiei. Partea dramatizata a incipitului este reprezentata de dialogul
dintre Ilie Moromete si vecinul sau, Tudor Balosul. Scena devine reprezentativa, intrucat dezvaluie
constantele psihologiei protagonistului: tehnica amanarii, ironia si disimularea.
Finalul primului volum il surpinde pe Iliei Moromete care, afland de planul baietilor se retrage
singur pe lotul sau de pamant. Intors acasa, afla ca Paraschiv si Nila au furat din zestrea fetelor si au
plecat cu caii la Bucuresti. Moromete se intinde pe pat si adoarme plin de pamant pe ochi si pe maini.
Acest gest poate fi interpretat ca o moarte simbolica, ca o regresiune spre pamantul pe care si-ar fi
dorit atat de mult sa-l pastreze si sa-l lase mostenire copiilor. Cand se trezeste, ii vinde lui Balosu
pamantul din spatele casei, obtinand astfel banii necesari pentru a-si plati ratele la banca, datoria lui
Aristide si taxele de scolarizare a lui Nicolae. Moromete constinetizeaza asadar, ca lumea s-a
schimbat, insa aceasta metamorfoza afecteaza psihologia personajului. Dintr-unn Ilie Moromete
sociabil si comunicativ a ramas doar un Moromete insingurat care nu mai fu vazut stand ceasuri
intregi pe stnoaga poditei, la fel cum nu mai fu auzit raspunzand cu vorbe multe la salut. Ultimele
randuri ale primului volum surpind problematica timpului: Mai sunt trei luni pana la izbucnirea
razboiului, iar timpul nu mai avea rabdare.
Trei conflicte majore sunt dezvolatate in primul volum al romanului, care vor avea ca finalitate
destramarea familiei Morometilor. Mai intai, este vorba de conflictul dintre Ilie Moromete si cei trei
baieti mai mari. Este vorba despre un conflcit intre mentalitati: cea traditionala, a tatalui si cea
capitalista, a baietilor. Acestai isi dispretuiesc tatal pentru ca nu este atat de adaptata structurlor
capitaliste cum este vecinul lor, Tudor Balosu. Mai apoi, conflictul dintre Ilie Moromete si sotia lui,
Catrina. Acest conflict se accentueaza in volumul al doilea, cand femeia afla de vizita sotului la baietii
din Bucuresti si-l paraseste. Conflictul dintre Moromete si sora lui Maria se reflecta in gesturile
acesteia de a sustine cu inversunare plecarea baietilor la Bucuresti. Conflictul secundar dintre Iliei si
Nicolae va trece in volumul al doilea in prim plan, opunand doua mentalitati: cea traditionala, a tatalui
si cea socialista, a fiului.
Din punctul de vedere al constructiei si al compozitiei, romanul este structurat pe doua volume
aparute la doisprezece ani distanta 1955-1967. Cele doua volume sunt unitare prin tematica
abordata si viziunea despre lume, surprinzand disolutia structurii traditionale sub influenta istoriei, dar
cele doua volume pot fi percepute si separat, intrucat prezinta doua lumi: lumea tatalui (volumul 1) si
lumea fiului (volumul 2). Originalitatea scriitorului consta in realizarea unui timp narativ in deplina
concordatana cu timpul sugerat. Astfel, primul volum cuprinde trei parti. Prima parte sugereaza un
timp rabdator, astfel incat aprope jumatate din primul volum prezinta evenimentele din satul Silistea
Gumesti petrecute de sambata seara pana duminca noaptea. Incepand cu partea a doua, timpul
naratiunii se accelereaza, surpinzand evenimente desfasurate pe parcursul a doua saptamani, in
vereme ce partea a treia rezuma intamplari petrecute vreme de doua luni. Volumul al doilea este
structurat pe cinci parti si cuprinde 15 ani de evenimente.
Sunt de parere ca Marin Preda reuseste sa se impuna in epoca prin romanul Morometii cu
toate ca nu adera la estetica realismului socialist, iar asta deoarece scriitoru propune o viziune inedita
asupra lumii traditionale si a problematicii taranului.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca scriitorul surprinde imaginea lumii traditionale,
supusa destramarii de catre istorie. Omul trebuie sa se adapteze lumii in care traieste. Ilie Moromete

este insa un strasnic aparator al lumii stravechi. Ideile realismului, promovate in literatura inca din a
doua jumatate a secolului al XX-lea ating punctul culminant prin romanul Morometii, care surprinde
prabusirea unei lumi, universul satului traditional. De fapt, moartea lui Ilie Moromete in finalul
romanului coincide, asa cum afirma Nicolae Manolescu cu moartea celui din urma taran.
In cocnluzie, romanul Morometii ramane reprezentativ pentru intreaga viziune despre lume a
autorului si pentru literatura romana din perioada postbelica.