BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

VITAMINA D
Vitaminele sunt substane cu structur complex (compui organici) care nu pot fi
sintetizate de ctre organism, ns a cror prezen n corpul uman este absolut obligatorie
pentru ndeplinirea unor funcii eseniale ale acestuia. Spre deosebire de proteine, lipide sau
glucide, vitaminele nu reprezint surse de calorii i ne sunt necesare n cantiti mult mai mici
dect acestea. n funcie de modul n care se dizolv n diverse soluii, vitaminele sunt
clasificate n liposolubile (vitaminele A, D, E i K) i hidrosolubile (vitaminele din grupul B i
vitamina C).
Vitaminele se deosebesc ntre ele prin structura lor chimic uneori destul de
complicat, fcnd parte din diferite clase de substane organice. Denumirea de vitamine le-a
fost atribuit de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectnd prezena lor indispensabil
pentru via, dar n acelai timp i presupunerea greit a acestuia de a le considera ca pe nite
substane bazice de tipul aminelor.
Vitaminele sunt catalizatori biochimici (biocatalizatori) care n cantiti extrem de mici
sunt absolut indispensabili organismului animal pentru reglarea i stimularea metabolismului.
Lipsa sau insuficiena vitaminelor din hran provoac tulburri, care, se agraveaz cu
timpul, dnd o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).
Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentaie se numete
avitaminoz, iar a mai multor vitamine concomitent, poliavitaminoz.
Sinteza natural a vitaminelor aparine numai organismului vegetal. Organismul
animal primete aceste substane indispensabile o dat cu alimentaia, fie sub form de
vitamine, fie sub o form premergtoare, de provitamine, care dup aceea se transform n
vitaminele corespunztoare.
Dupa stabilirea structurii chimice a vitaminelor si a enzimelor, s-a constatat ca cele
mai multe dintre vitamine intra in compozitia enzimelor. Vitaminele cunoscute pana in
prezent au fost notate prin majusculele alfabetului latin: A, B, C, D, E etc. insotite uneori de
cifre scrise jos in dreapta acestor litere (B1, B2, D1, D2 etc.).
In afara deosebirilor structurale si a rolului diferit pe care-1 au in organism, vitaminele
pot fi diferentiate tinind seama de solubilitatea lor in diferiti solventi.
In functie de felul solventilor, vitaminele se pot clasifica in doua grupe:
- vitamine liposolubile adica solubile numai in grasimi sau solventi, ai acestora
- vitamine hidrosolubile, adica solubile in apa.
- Vitaminele liposolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele: A, D, E si K.
Dr. E. V McCallum, continuand cercetarile proprii asupra a ceea ce numim astazi
vitamina A , descopera in mod firesc faptul ca uleiul din ficat de peste, tratat prin incalzire si
oxigenat nu mai vindeca orbirea de noapte (boala cauzata de carenta de vitamina A), insa isi
pastreaza proprietatea de a vindeca rahitismul. In publicatiile sale din 1922, McCallum

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

denumeste acest nutrient considerat miraculos vitamina D, avand in vedere ca, pe langa
cercetarile sale privind vitamina A, si vitaminele B si C tocmai fusesera descoperite.
Incepand cu 1923, se desfasoara concomitent o serie de cercetari, observandu-se
importanta expunerii la ultraviolete a alimentatiei (care dobandeste astfel proprietati curative
antirahitice) si producerea unei substante asemanatoare cu vitamina D in organismul uman
cand tegumentul este expus luminii solare sau ultravioletelor.
La sfarsitul anilor 1920, chimistul german Adolf Windaus descopera structura chimica
a 3 forme ale vitaminei D, pe care le numeroteaza de la 1 la 3, primind pentru descoperirea sa,
in anul 1928, premiul Nobel pentru chimie. Vitaminele D1si D2 au fost obtinute din plantele
expuse ultravioletelor (ergocalciferol), in timp ce vitamina D3 a fost sintetizata pe baza
substantei existente in pielea expusa la ultraviolete (colecalciferol). Descoperirea lui a permis
sintetizarea vitaminei D la scara larga, inlaturand costurile si neplacerile cauzate de expunerea
la ultraviolete a mancarii (modificarea gustului si chiar distrugerea mancarii).
Vitamina D este singura vitamina a carei formula biologic activa este un hormon, de-a
lungul timpului iscandu-se o serie de controverse privind incadrarea ei.
Vitamina D este o grup de vitamine secosteroide liposolubile, cele dou forme
relevante fiziologice majore fiind vitamina D2 (ergocalciferol) i vitamina D3 (colecalciferol).
Fr un indice, vitamina D se refer la D2, D3 sau ambele. Vitamina D3 este produs n pielea
vertebratelor dup expunerea la lumina ultraviolet B, din sursele solare sau artificiale i
apare n mod natural ntr-o gam mic de alimente.
Este sensibila la lumina si oxidanti, stabila la caldura si insolubila in apa.
FORME
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D2 sau
ergocalciferol i D3 sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele de calciferol.
Vitamina D2 a fost caracterizat din punct de vedere chimic n 1932. In 1936 structura chimic
a vitaminei D3 a fost stabilit i a rezultat n urma procesului de iradiere a 7dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adic steroizi unde un inel este
rupt. Diferena structural dintre vitamina D2 i D3 este vizibil n structura molecular i
anume n lanul lateral de molecule. Lanul lateral al vitaminei D2 conine o legtur dubl
ntre atomii de carbon 22 i 23 i un grup de metil lng atomul 24.

STRUCTURA CHIMIC
In componenta vitaminei D intra, ca provitamine, ergosterolul si 7-dihidrocolesterolul.
Ergosterol se gaseste indeosebi in ciuperci si in drojdii, din acestea obtinandu-se vitamina D2
farmaceutica (ergocalciferolul). 7-dihidrocolesterol se gaseste in sebum si, prin expunere la
razele ultraviolete, se transforma in vitamina D3, naturala si animala, denumita colecalciferol.
Vitamina D3, ca atare, se gaseste in unele alimente de origine animala. Productia cutanata de
vitamina D3 depinde, printre altele, si de concentratia in ozon a aerului; ea scade o data cu
inaintarea in varsta a omului, astfel incat, in jurul varstei de 70 de ani, aceasta este cu cea 50%
2

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

mai redusa decat la 20 de ani. De aici deriva si necesitatea, suplimentarii aportului respectiv,
prin consumul unor produse alimentare de origine animala.

ROLUL N ORGANISM
Vitamina D este o substanta complexa si circuitele sale metabolice o fac un factor
cheie in numeroase procese endogene. Ca atare, cercetarile moderne s-au axat pe
evidentierea rolurilor acestei substante in eventuala profilaxie a multor afectiuni.
Este esentiala in mentinerea sanatatii oaselor si dintilor, regland absorbtia si utilizarea
calciului si fosforului in organism.
Vitamina antirahitica (D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la
nivelul intestinului subtire, precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina
previne instalarea rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in
metabolismul magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport
normal intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial. Prezenta acestei vitamine in
organism este benefica in sensul ca: evita carierea severa a dintilor.
Asista sistemul imun, contribuind la producerea monocitelor (grup de celule albe care
lupta impotriva infectiilor) si are un efect imunoreglator (avand si functie imunosupresiva si
imunostimulatoare)
Contribuie la cresterea si dezvoltarea normala a organismului, regland utilizarea
calciului la nivelul celulelor.
Previne instalarea osteomalaciei si a osteoporozei senile ; previne aparitia unor
tulburari nervoase, slabiciunea generala, ca si sensibilitatea la contractarea unor boli
infectioase.
Contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei. Trebuie mentionat si
faptul ca eficacitatea acestei vitamine este optimizata de prezenta vitaminelor A, C si a
colinei, precum si a calciului si fosforului. Impreuna cu vitaminele A si C, actioneaza
preventiv in cazul racelii. Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la
caldura si foarte sensibila la lumina si oxidanti.

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

Forma activa a vitaminei D (calcitriol) isi exercita efectele biologice prin legarea de
receptori specifici (VDRvitamin D receptors), localizati in nucleii celulelor tinta.
Acesti receptori fac parte din familia receptorilor hormonali steroid-tiroidieni si se
gasesc in celulele diverselor organe, inclusiv in creier, cord, piele, gonade, prostata si sani.
Activarea receptorilor VDR din intestine, os, rinichi si paratiroide contribuie, cu ajutorul
hormonului paratiroidian si al calcitoninei, la mentinerea echilibrului fosfocalcic din
organism si la asigurarea unei rezistente osoase corespunzatoare. Dar VDR sunt implicati si
in proliferarea si diferentierea celulara si sunt prezenti in diferitele serii leucocitare, inclusiv
in monocite si in limfocitele L si B .
Vitamina D si imunomodularea

Vitamina D intervine in imunitatea innascuta si capatata, prin intermediul receptorilor

VDR, care sunt factori de transcriptie nucleari. Acestia sunt prezenti in nucleii majoritatii
celulelor imune, cum ar fi monocitele, macrofagele activate, celulele dendritice, celulele NK
(natural killer), limfocitele T si B. In consecinta, activarea receptorilor VDR declanseaza
efecte antiproliferative, de stimulare a diferentierii si de imunomodulare (efecte de booster
imunitar si imunosupresive). De exemplu, actionarea receptorilor VDR din limfocitele T
determina supresia activarii acestora si inductia celulelor T supresoare, ca si efecte pe
modelele de secretie a citokinelor. Liganzii VDR afecteaza si maturarea, diferentierea si
migrarea celulelor dendritice(CD) si inhiba activarea CD-dependenta a limfocitelor T, efectul
global fiind unul de imunodepresie.
Aceeasi liganzi cresc activitatea celulelor natural killer si stimuleaza activitatea
fagocitara a macrofagelor. Calcitriolul stimuleaza productia de cathelicidina(LL37), un peptid
antimicrobian produs de macrofage ca raspuns la stimuli bacterieni, virali si fungici.
Consecutiv, deficienta de vitamina creste riscul de infectii, indeosebi respiratorii (gripa, TB).
De altfel, toti pediatrii stiu ca un copil rahitic are o sensibilitate crescuta la infectii si o
diminuare globala a imunitatii. Un studiu efectuat in 1997 in Etiopia, pe copii rahitici, a aratat
ca riscul de pneumonie este de 13 ori mai mare la acest grup, decat la grupuri de copii nonrahitici.
De asemenea, un studiu englez efectuat recent arata ca, la persoanele sanatoase care
vin in contact cu pacienti tuberculosi, o singura doza orala de vitamina D creste imunitatea
impotriva BK . Studiul confirma tratamente empirice din epoca anterioara antibioticelor, in
care vitamina D era folosita si in tratamentul TB. Este indicata si o alta directie de urmarit eficacitatea suplimentelor de vitamina D in eventuala prevenire a reactivarii infectiilor
tuberculoase latente.
Asadar, liganzii VDR, inclusiv suplimentele de calcitriol, isi pot gasi aplicatii
terapeutice in afectiuni inflamatorii articulare(artrita psoriazica, reumatoida), in afectiuni
deramtologice (psoriazis), osteoporoza, cancere, boli autoimune (LED, diabet de tip 1,
4

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

scleroza multipla), ca si in prevenirea rejectului de transplant. Studii efectuate recent la

Universitatea din Wisconsin au sugerat ca vitamina D protejeaza si fata de degenerescenta
maculara. S-a folosit baza de date a National Health and Nutrition Examination Survey (19881994) pentru a urmari asocierea dintre nivelul de calcitriol, patternurile nutritionale (consum
de lapte, peste) si prevalenta degenerescentei. Explicatia rolului protector al calcitriolului pare
a fi actiunea sa antiinflamatoare.

Vitamina D si cancerul

Studii efectuate in ultimii 25 de ani indica fara dubiu implicarea vitaminei D

(indeosebi a metabolitului circulant majoritar, 25-hidroxi-vitamina D) in profilaxia cancerelor.
Un nivel optim este asociat nu numai cu reducerea incidentei unui mare numar de neoplasme,
ci si cu reducerea extinderii cancerului primar(extindere locala, metastazare) si a mortalitatii
consecutive. Literatura citeaza efecte protectoare fata de cancerele digestive, pulmonare,
ovariene, prostatice, mamare, fata de carcinoamele scuamoase de cap si gat, fata de
mielodisplazie, leucemie, limfoame Hodgkin si cancere bazocelulare.
Un studiu prospectiv de ultima ora arata ca in cazul cancerelor mamare instalate in
postmenopauza, vitamina D exercita un efect protector cu atat mai intens, cu cat afectiunea
este mai grava.
Un exemplu al influentei vitaminei D in oncogeneza este cel oferit de o cercetare
recenta, in care se arata ca scaderea 25-hidroxi-vitaminei D in organism la un nivel la care nu
exista inca risc de osteoporoza poate totusi determina dublarea riscului de cancer de colon .
Desigur ca exista si variatii rasiale si geografice care au ca rezultat un tropism divers al
oncogenezei si o incidenta crescuta a unui anumit tip de neoplasm in randul unei anu mite
populatii. Datorita dificultatii de sinteza a vitaminei sub influenta ultravioletelor, nivelurile
circulante cele mai scazute ale vitaminei D au fost intalnite la populatia de culoare din tarile
temperate si nordice. Acest aspect s-a corelat de o crestere a incidentei si a ratei mortalitatii
prin diferite cancere la negrii locuind in arii cu insorire redusa - 33% crestere a ratei
mortalitatii pentru cancerul de colon, 28% pentru cancerul de san, dublu pentru cancerul de
prostata. Diferentele enorme raman chiar daca se fac ajustari in functie de statusul socioeconomic si de accesul la serviciile sanitare. Pe de alta parte, un deficit de vitamina D
determina la subiecti proveniti din Japonia o crestere a incidentei cancerului rectal si nu a
celui colonic. Diferentele pot deriva din diferenta de expresie a VDR, autorii unui studiu din
2007 sugerand ca VDR sunt supusi unor modele diverse de polimorfism genetic si ca in
randul populatiei japoneze exista o prevalenta scazuta a genotipului care determina existenta
de VDR protectori.
5

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

Vitamina D exercita un efect protector si in cazul altor neoplazii, unde, chiar daca nu
protejeaza in mod dovedit fata de instalarea afectiunii, exercita un efect pozitiv in ceea ce
priveste itinerariul bolii. Recent, la Universitatea din Boston a fost dovedit acest lucru in ceea
ce priveste evolutia pacientilor cu cancere pulmonare (stadii precoce de cancere pulmonare cu
celule nonmici), care a fost pozitiv influentata de niveluri optime de vitamina D.
O neoplazie care nu parea pana recent influentata de vitamina D, este cancerul de
pancreas, afectiune a carei incidenta este, din nefericire, in plina crestere. Un studiu
prospectiv efectuat in 2006 de Skinner si colab. arata ca, si aici, un aport zilnic corespunzator
poate avea efecte benefice. Studii anterioare au aratat ca VDR sunt exprimati in liniile
pancreatice celulare, iar calcitriolul si analogii sai inhiba proliferarea celulelor pancreatice,
induce diferentierea lor si promoveaza apoptoza. In studiul de fata, s-au evaluat date din doua
studii prospective (Health Professionals Follow-up Study si the Nurses' Health Study),
numarul de subiecti urmariti fiind foarte mare (75.427 femei si 46.771 barbati). Subiectii cu
un aport crescut de vitamina D, atat din suplimente, cat si din alimente, au prezentat in mod
clar o incidenta redusa a cancerului pancreatic.

Vitamina D in profilaxia afectiunilor cardio-vasculare si metabolice

Analiza celui de-al treilea studiu NHANES (National Health and Nutrition
Examination Survey) a indicat ca adultii cu niveluri serice reduse de vitamina D prezinta mai
frecvent hipertrigliceridemie, diabet, obezitate si tensiune arteriala crescuta, in comparatie cu
cei cu niveluri ridicate. Nivelurile cele mai coborate au fost gasite la femei, la varstnici si la
minoritatile etnice, iar peste jumatate din toate persoanele implicate in studiu au avut o
saturatie insuficienta a organismului cu vitamina D, chiar dupa standardele curente. Oricum,
si studiile experimentale au aratat legatura vitaminei D cu diabetul de tip 2 si cu HTA (prin
interventia in sistemul renina-angiotensina). Un aspect nou este cel al conexiunii obezitatii cu
nivelurile reduse de vitamina D in organism.
Explicatiile indirecte ale acestei asocieri ar putea fi ca la persoanele cu mult tesut
adipos, vitamina D este mai degraba stocata , decat circulanta, sau faptul ca obezii sunt mai
putin activi si petrec mai putin timp in exterior, expusi radiatiilor solare. Vitamina D are rol
insa si in cresterile celulare, ea intervenind, se pare, in orientarea acestora spre o diferentiere
ca celula adipoasa sau ca celula musculara. Sunt in curs studii pe celule stem adulte si se spera
ca ele vor aduce mai multa lumina in datele existente pana acum. In mai 2007, un studiu
randomizat dublu orb vine sa confirme rezultatele NHANES si indica efectul suplimentelor de
vitamina D de reducere a sporului ponderal la femeile aflate in postmenopauza.
Intr-un alt studiu, deficienta de vitamina D a crescut rezistenta la insulina, a scazut
productia de insulina si a fost asociata cu sindromul metabolic. (Chiu, 2004) Si evaluarea
6

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

datelor de la Nurses' Health Study (83.779 de femei investigate) a oferit date interesante.
Daca aportul total de vitamina D nu a fost asociat in mod semnificativ cu aparitia
diabetului de tip 2, cel mai scazut risc de diabet a fost la femeile cu aportul cel mai ridicat de
calciu si vitamina D. Mecansimele sunt inca in investigatie. Rezistenta la insulina si
malfunctia celulelor beta pancreatice au fost deja legate de carenta de vitamina D. Este clar ca
vitamina D intervine in reglarea functiilor celulelor beta, mai ales ca aceste celule au VDR, iar
in absenta experimentala a receptorilor, capacitatea de secretie insulinica este modificata. Mai
mult, studii recente sugereaza ca suplimentarea cu vitamina D la copii, reduce si riscul de
diabet de tip 1, iar cresterea aportului de vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul de aparitie
a autoanticorpilor anticelula beta la produsul de conceptie. Intr-un studiu finlandez, copiii cu
deficit de vitamina D au prezentat o crestere a riscului de a face diabet de 200%.

Vitamina D i alte afeciuni

Se pare ca exista o legatura intre deficienta din vitamina D si alergiile respiratorii - cu

cat nivelul vitaminei este mai redus in organism, cu atat rata manifestarilor anafilactice este
mai mare. De asemenea, un aport ridicat de vitamina D in timpul sarcinii reduce riscul de
wheezing la copilul mic.
Carenta de calcitriol a fost legata si de cresterea incidentei schizofreniei si a
depresiilor. Un nivel optim de vitamina D in utero si in copilarie asigura activitatea
transcriptionala a VDR in creier si este importanta atat pentru dezvoltarea acestuia, cat si
pentru mentenanta de perspectiva a functiilor cerebrale.
Un articol publicat in septembrie 2007 in Archives of Internal Medicine arata ca
dozele uzuale de suplimente de vitamina D sunt asociate cu o scadere a ratei mortalitatii
totale, conform unei metaanalize cantitative a 18 studii clinice randomizate (57.311
participanti), care au urmarit mortalitatea indiferent de cauze in conditiile administrarii
suplimentelor de ergocalciferol sau colecalciferol.
De subliniat ca o suplimentare medie cu 540UI nu a determinat aparitia de efecte
adverse. Autorii studiului recomanda o atitudine proactiva de identificare, prevenire si tratare
a deficientei de vitamina D, care ar trebui sa fie parte a asistentei medicale obisnuite.
Din cele afirmate pana in prezent, se observa ca o vitamina bine-cunoscuta, cu roluri
bine determinate si aplicatii curente, isi reveleaza noi intrebuintari in afectiuni cu mare
prevalenta in lumea contempotana. Se pune clar problema enormelor beneficii care s-ar putea
obtine inclusiv din punct de vedere financiar, daca prin simpla administrare a unor suplimente
de vitamina D ar putea fi evitata, sau macar ar putea fi intarziata instalarea unor adevarate
7

BIZERA MIHAI

Clasa II A- A.M.G

flageluri moderne, cum sunt diabetul, cancerul, obezitatea. In discutie, in acest moment sunt
dozele care trebuie administrate, eventuala crestere a recomandarilor actuale, care par evident
subevaluate si gasirea unor cai optime prin care sa se evite hipovitaminoza. O doza de 500800 UI pe zi la adult pare a fi optimul, alaturi de o expunere judicioasa la soare. Aceasta
inseamna 5-15 minute pe zi, (in functie de latitudine, ora si pigmentatie) a bratelor, picioarelor
si fetei, de 2-3 ori pe saptamana, primavara, vara si toamna, la latitudini de peste 37o si tot
timpul anului, la latitudini de sub 37o. De asemenea, masurarea la examenul medical anual a
25- hidroxi-vitaminei D se poate dovedi benefica.