Sunteți pe pagina 1din 13

Ce este ART TERAPIA (terapia prin arta)?

Terapia prin arta l ajut pe copil s se neleag pe sine, s se elibereze de anxietile i tensiunile
acumulate, s dezvolte abiliti de comunicare i s exerseze i optimizeze propriile capaciti de
relaionare cu ceilali copii i cu adulii, ajutnd n final, la elaborarea unor strategii de rezolvare a
conflictelor.
Iat cteva dintre beneficiile art terapiei: dezvoltarea inteligenei emoionale, dezvoltarea
abilitiilor de exprimare, comunicare i relaionare, creterea adaptrii n societate, o dezvoltare
armonioas, echilibrat, responsabilizare, dezvoltarea iniiativei, dezvoltarea imaginaiei i a
spiritului creativ, reducerea tensiunilor i a anxietii, dezvoltarea unor intrumente sntoase de
rezolvare a conflictelor i dezvoltarea stimei de sine.
Art-terapia utilizeaz toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul,
i dansul ca mijloace de punere n valoare i mbogire a personalitii fiecruia, ajutndu-l s
exprime emoiile profunde i dificultiile pe care le ntmpin sau pur i simplu s se dezvolte
armonios.
Copiii au rareori limbajul i dezvoltarea cognitiv necesare procesrii i redrii experienelor lor
numai prin intermediul cuvintelor, astfel nct ei ii completeaz comunicrile n mod spontan cu
ajutorul formelor simbolice de expresie i comunicare, cum ar fi joaca, metaforele i o varietate de
imagini vizuale, auditive si kinestezice.
Tehnicile de art-terapie ofer copiilor oportunitatea de a explora i exprima, prin intermediul
materialelor specifice creaiei artistice, dificultile n legtur cu diversele triri sau relaii
personale, dificulti ce ar putea fi greu de exprimat n cuvinte. Atmosfera relaxat l indeamn pe
copil s se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descrca, de a dezvlui triri care, n alte
condiii, par a fi inacceptabile.
Desenul si pictura sunt utilizate pentru a ajuta copilul s devin contient de sine, de existena sa
in lume. Desenele pot fi folosite n moduri variate, cu scopuri multiple i la diferite nivele. Prin
intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul ii exprim cu uurin emoiile. Simplul act
de a desena fr intervenie exterioar reprezint o puternic exprimare a sinelui care ajut
stabilirea identitii persoanei i este o cale de exprimare a sentimentelor. Desenul le ofera de
asemenea, posibilitate de a a avea succes. nvnd s aib ncredere n propriile fore, copilul se
dezvolt.
Modelajul ofer att experiene kinestezice, ct i tactile. Flexibilitatea i maleabilitatea lutului se
potrivesc unei varietti de nevoi. El pare s sparg adesea blocajele copilului, putnd fi utilizat cu
succes i de cei care au mari dificulti n exprimarea sentimentelor. Copiii suprati pot simi un
sentiment al controlului i stpnirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi
lutul pentru a-l lovi si sfrma. Se utilizeaz de asemenea i plastilina. Lutul i plastelina au si un
efect benefic n sensul relaxrii minilor, n urma realizrii unor exerciii specifice. Modelajul este
una dintre activitile preferate de copii.
Colajul ajut la eliberarea imaginaiei i poate fi utilizat ca exprimare senzorial i emoional,
folosind diverse exerciii. Ajut foarte mult i n ceea ce privete imbuntairea motricitii fine.
Povetile i confecionarea de msti au rolul de a-l ajuta pe copil s asimileze experienele trite
i realitatea n general. Copilul nva s dea sens lumii din afara lui dar i s-i structureze
gndurile.

Alte tehnici folosite sunt teatrul de ppui, jocul de rol, jocurile de micare, muzica i dansul, etc.
Publicat n:
Art Terapia
Terapie si recuperare
on 05/05/2009 at 7:23 pm Las un comentariu

PECS (Picture Exchange Commnunication System)


Sistemul de comunicare PECS nu inlocuieste metodele de terapie necesare oricarui copil cu
tulburari de dezvoltare, ci este folosit in situatia in care limbajul intarzie sa apara, deoarece, in
aceasta situatie, copilul are nevoie de un sistem, o modalitate prin care sa-si exprime necesitatile si
pentru a-i elimina frustrarile ce apar in momentul in care comunicarea nu este posibila.
Despre utilizarea PECS:
- folosirea metodei PECS nu exlude aparitia limbajului;
- nu incetati a stimula potentialul verbal al copilului;
- ajutati-l sa vorbeasca prin metode logopedice specifice problemei;
- nu eliminati restul terapiilor din procesul recuperatoriu: copilul are nevoie de deprinderi de
autoservire, de indici comportamentali si reactii comportamentale adecvate, de o buna stimulare a
memoriei, a segmentului cognitiv, a atentiei si a celorlalte procese psihice si, implicit, de o buna
capacitate de integrare sociala;
- PECS stimuleaza potentialul limbajului receptiv si expresiv;
- PECS ajuta copilul sa-si exprime necesitatile si dorintele.
PECS Picture Exchange Communication System
Dezvoltat in EU de L.Frost si A.Bondy si publicat in 1994
PECS este un sistem de comunicare alternativ si augmentativ.
alternativ- inlocuieste modul verbal de comunicare
augmentativ- utilizat alaturi de modul verbal pt a-i spori eficacitatea.
PECS nu necesita material complex ori tehnologie sofisticata, nu necesita echipamente scumpe.
OBIECTIV : sa invatam copilul sa initieze spontan o interactiune de comunicare cu adultul,
invatandu-l sa solicite un obiect , un aliment etc, prin folosirea pictogramelor.
Sistemul cuprinde 6 faze de achizitie:
FAZA 1. SCHIMBUL FIZIC.

-utilizarea recompenselor(un obiect preferat, dulciuri etc) cu scopul de a motiva comunicarea


-amenajarea contextului: un copil asezat la masa, 2 antrenori un obiect preferat, o imagine
protocol de antrenament:
-a) cand copilul face un gest de a lua obiectul preferat, adultul din SPATELE lui ii dirijeaza mana
(prompt fizic), facandu-l pe copil sa prinda imaginea cu obiectul respectiv si sa o dea adultului din
FATA lui, care la randul sau ii va da obiectul preferat in schimbul imaginii. Pentru a inlesni
schimbul , adultul din fata intinde mana spre copil , cu scopul de a-i da acestuia de inteles ce se
asteapta de la el
b)se va incerca trecerea de la o asistenta fizica completa la o asistenta fizica redusa (diminuarea
promptului).
FAZA 2. SPORIREA SPONTANEITATII.
- Adaugati un tablou de comunicare pe care vor fi plasate imaginile
- pe durata acestei faze, copilul va invata sa mearga la tabloul de comunicare, sa ia imaginea
preferata si sa o aduca unuia dintre adulti, care, la randul sau, va pune imaginea la loc in tablou.
FAZA 3. DEOSEBIRI DE IMAGINI
- copilul va invata sa aleaga imaginea adecvata dintre mai multe imagini (discriminare)
- utilizati mai multe imagini simultan, pentru a fi sigur ca alege imaginea corecta
- deosebirea intre o imagine adecvata si una inadecvata
- deosebirea intre doua imagini reprezentand doua obiecte preferate de copil
- important : schimbati aranjamentul imaginilor, pentru a va asigura ca cel mic nu retine imaginea
corecta in functie de locul in care s-a obisnuit sa o gaseasca.
FAZA 4. STRUCTURAREA UNEI FRAZE
- Copilul va invata sa formuleze o propozitie utilizand un cartonas-fraza si imaginea vreau
- imaginea vreau fixa: plasam imaginea vreau pe un carton fraza, invatam copilul sa alature
cartonasul vreau unei imagini cu obiectul preferat si sa le inmaneze terapeutului
- deplasarea imaginii vreau si alaturarea imaginilor cu diferite obiecte.
stimulare verbala: cand copilul va inmaneaza cartonasele vreau alaturi de imaginea obiectului
preferat, intoarceti ambele imagini spre copil , spunand cu voce tare vreau si punctand cu mana
imaginea obiectului favorit.
FAZA 5.RASPUNSUL LA INTREBAREA CE VREI?
-adultul puncteaza cartonasul vreau si il intreaba pe copil ce vrei?
-pe masura ce se avanseaza cu exercitiul, incitatia gestuala(punctarea imaginii sau promptul
gestual) trebuie minimizata, pana la renuntarea totala. Se va ajunge la situatia simpla, doar
intrebam copilul ce vrei?, iar el va utiliza cele doua cartonase: imaginea cu obiectul favorit si
imaginea vreau
FAZA 6. COMENTARII SPONTANE SI RASPUNSURI
-copilul va invata sa raspunda la intrebarile:
- ce vrei?
- ce vezi?
- ce ai?
- pe durata antrenamentului, copilul va primi un stimulent (recompensa) ori de cate ori va efectua
un schimb corect.
-antrenamentul se va face cu o incitatie gestuala sporita, la inceput, care se va diminua pe parcurs.

Partea cea mai dificila va fi raspunsul alternativ la intrebarile ce vezi? si ce vrei?. Prin
promptarea adecvata, se va ajunge in timp la o buna discriminare a intrebarilor si raspunsurilor
copilului.
Publicat n:
PECS (Comunicarea cu ajutorul pictogramelor)
Terapie si recuperare
on 03/05/2009 at 9:08 pm Las un comentariu

ABA
ABA Terapie si dezvoltare
ABA este o stiinta a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematica a
interventiilor bazate pe principiile invatari cu scopul de a imbunatatii comportamentele adaptative
si achizitiile necesare adaptarii le mediu.Analiza comportamentala aplicata este o tehnica prin care
se evaluaza mediul in care traieste o persoana, apoi se fac anumite schimbari cu scopul de a
produce imbunatatiri semnificative in comportamentul uman, in sensul adaptarii acestuia la
cerintele mediului social.
Include observarea directa, analiza functionala a relatiei dintre mediu si comportament.
ABA utilizeaza antecedentele si consecintele unui comportament pentru a produce modificari
dezirabile ale acestuia. Se bazeaza pe ideea comportamentul uman este influentat de experientele
trecute si prezente, dar si de structura genetica a individului. Copilul cu autism poate avea
comportamente in exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism, istericale,
comportamente obsesive, comportamente stereotipe) dar si comportamente deficitare (limbaj,
abilitati sociale, abilitati de joaca, abstractizari si autoservire), scopul terapiei fiind acela de a
descreste comportamentele excesive, de a creste comportamentele deficitare si de a modela altele
noi .
Metoda ABA este un studiu terapeutic de comportament intens manifestat in moduri diferite la
copii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare. Acest program mai este cunoscut si sub numele
de UCLA ( Unversitatea California Los Angeles). Programul a fost dezvoltat de catre Dr. Lovass in
Institutul pentru Interventii Precoce Lovass si se bazeza pe experienta clinica extensiva si studiul
intreprins in mai mult de 30 ani de psihologul Dr. O.Ivar Lovaas din America. In anii 1960-1970
Dr.Lovaas a lucrat cu copii spitalizati , care au fost diagnosticati cu autism. El s-a focalizat pe
comunicarea verbala folosind strategii ale analizei comportamentale aplicate. In cadrul terapiei
ABA exista doua sectiuni: o sectiune de invatare in care se urmareste planul de interventie stabilit
in prealabil, copilul fiind invatat unele abilitati si apoi urmeaza sectiunea a doua si anume
generalizarea in care aceste abilitati invatate se transpun in viata cotidiana si care devin parte a
sistemului lui de valori.
In aceasta forma de terapie exista trei etape. Prima etapa se refera la pretratament in care vizata
este familia, familia respectiva fiind invatata cum sa-si schimbe comportamentul vis-a-vis de copil.
Apoi urmeaza etapa a doua a terapiei, si anume terapia in sine, in cadrul careia exista un numar de
programe bine gandite si stabilite pentru fiecare copil in parte. Se lucreza atat la acumularea de
cunostiinte conform planului de interventie, avand ca rezultat dezvoltarea comportamentelor
deficitare urmata de trecerea lor in generalizare, cat si la reducerea comportamentelor inadecvate.

Ultima etapa o reprezinta socializarea, integrarea in societate, in scoala. Interventia trebuie sa fie
constanta si apilicata in mod consecvent.
Terapia Comportamentala Aplicata necesita o foarte mare implicare a parintilor/ familiei si o mare
disponibilitate a terapeutilor. Asigurarea tratamentului necesita consolidarea unei echipe de
specialisti, in fruntea caruia se afla un supervizor, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (40 ore pe
saptamana), iar pentru fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua trei ore cu pauze.
Aceasta echipa de specialisti urmeaza un program de instruire in aceasta forma de terapie.
Tratamentul comportamental pune accent pe controlul ntritorilor. Scopul tratamentului este de a
preda un numr mare de comportamente adaptive (congnitive, lingvistice, sociale, etc.) prin
ntrirea aproximrilor comportamentelor int i a discriminrilor tot mai complexe ntre situaii.
In orice tip de terapie progresele difera de la un client la altul, factorul principal care duce la
progres este potentialul fiecarui individ in parte.
In ceea ce priveste terapia ABA rezultatele vor fi cu totul diferite in cazul unui copil care incepe
terapia la 2,5 ani si altele vor fi progresele unui copil care incepe terapia la 4 ani, 4,5 ani sau chiar
5.
Un alt aspect foarte important este severitatea autismului si daca mai sunt prezente si alte afectiuni
associate. Modul in care se dezvolta un copil cu autism este similara dezvolatarii oricarui copil.
Insa un copil cu autism se dezvolta in mod inegal in diferite arii: social, cognitiv, limbaj, motor. De
exemplu, poate fi dezvoltat normal din punct de vedere motor insa dezvoltarea limbajului sa fie
mult in urma celorlalti copii de varsta lui. Sau, in cazul copiilor cu autism inalt functional limbajul
sa se dezvolte aproximativ normal insa abilitatile sociale sa fie lacunare. Socializarea si
comunicarea au cel mai mult de suferit in cazul copiilor cu autism. Un copil cu autism care nu are
retard mintal va invata cu succes materialul care se refera la cunostinte academice, dar va vorbi in
continuare intr-un mod specific si va avea in continuare dificulati in ceea ce priveste relationarea si
intelegerea emotiilor celorlalti. Se poate sa invete sa urmeze anumite reguli in ceea ce priveste
interactiunea sociala insa o va face intr-un mod superficial si ii va lipsi spontaneitatea in relatiile
cu ceilalti. Un copil cu autism care are si retard mintal va invata mai greu, va avea un limbaj
limitat, si va fi mai putin constient de lumea in care traieste. Indiferent din care categorie face parte
trebuie sa avem grija sa-i oferim oportunitatea de a invata cat mai mult posibil si de a face
progrese atat cat ii permit abilitatile. Cu cat il vom provoca mai mult si ii vom oferi oportunitati de
a invata din mediu cu atat vom avea succese mai mari in ceea ce priveste progresul. Trebuie sa ne
folosim de fiecare situatie care apare pentru a-l invata ceva. Va fi nevoie de multe repetitii dar
orice copil cu autism poate invata in timp si nimic din ceea ce facem nu va fi inutil.
Ceea ce trebuie avut in vedere atunci cand se incepe un program de tarapie este ca progresele nu
vor aparea dintr-o data. Este nevoie de multa munca, rabdare, implicare. Procesul terapeutic este
de durata si este foarte important sa fim atenti la orice progres, fie el cat de mic pentru a prinde
incredere si a continua drumul care uneori poate fi destul de lung.
Succesul in terapie depinde de 4 factori MAJORI:
1. Varsta copilului la intrarea in program;
2. Nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si
autostimularile.
3. Gradul de implicare al familiei.

4. Profesionalismul echipei si coordonatorului.


Nu putem spune de la inceput care vor fi progresele vom sti dupa aproximativ 6 luni care
este potentialul copilului. Trebuie sa ne bazam pe fapte concrete, pe achizitii pentru a da un
prognostic.
Multi copii cu autism au si retard; succesul copilului nu este intotdeauna sub controlul
specialistului, depinde foarte mult si de implicarea familiei, varsta copilului la intrarea in program,
nivelul cognitiv, stabilitatea atentiei, capacitatea de intelegere a abstractului si autostimularile
CARE ESTE SCOPUL TERAPIEI?
Scopul terapiei este A-L FACE PE COPIL SA FIE CAT MAI APROAPE DE COPIII TIPICI DE
ACEEASI VARSTA pentru a putea fi integrat in gradinita si apoi in scoala.
Concluzia este ca trebuie sa lucram pe toate ariile de dezvoltare:

socializare
autoservire
limbaj
cognitiv

Publicat n:
ABA
Terapie si recuperare
on 03/05/2009 at 9:02 pm Las un comentariu

Ce terapie alegem?
Parerile tuturor specialistilor pe care ii contacteaza un parinte care a aflat despre o posibila
problema a copilului sau, creeaza confuzii deoarece dintre toate variantele expuse, parintele nu stie
cum sa o aleaga pe cea mai buna.
Voi incerca sa fac o succinta descriere a modelului de terapie care s-ar potrivi unor diagnostice
date si mai ales a particularitatilor problemei pe care este posibil sa o aiba un copil.
Cele mai frecvente diagnostice sunt : autism, tulburare din spectrul autist, note autiste, tulburari de
dezvoltare, intarziere de dezvolatare, retard, ADHD, hipekinetism, intarziere de limbaj, sindrom
Down.
Cele mai putin cunoscute sunt tulburarile de integrare senzoriala, sindroamele (Williams, Noonan,
Sindrom X fragil, Turner etc, despre care veti gasi informatii in articolul Sindroame genetice si
terapie.
In multe cazuri, diagnosticul pus unui copil este ambiguu, inadecvat sau nespecific, reprezentand
doar primul pas in constientizarea problemei. Din acest motiv, inceputul interventiilor terapeutice

este reprezentat de o anamneza completa a problemei, prin discutia cu parintii si apoi prin
observarea copilului si realizarea unor teste prin lucrul efectiv si jocul cu copilul.
Daca se observa ca terapeutul sau coordonatorul echipei nu urmareste acest prim obiectiv, va
trebui sa ii solicitati sa o faca. Doar in acest fel, un specialist care doreste sa inceapa terapia isi
poate da seama de dezvolatarea actuala a copilului si de dificultatile pe care acesta le are. Altfel, in
cazul in care terapeutul nu stie nimic despre copil, poate incepe gresit terapia.
Terapia ABA nu se va aplica intr-o maniera rigida, ci in functie de copil si caracteristicile acestuia
de invatare. Rigiditatea terapeutilor poate determina frustrari, excese comportamentale negative si
rezultate proaste.
Cel de-al doilea pas consta in contactarea unor terapeuti cu sau fara experienta (acestia din urma,
avand nevoie de un training complet in ceea ce priveste forma terapeutica ce urmeaza sa se aplice).
Numarul terapeutilor depinde de forma de terapie aplicata, de numarul de ore si de zile in care se
aplica, de disponibilitatea lor de lucru si de posibilitatea financiara a parintilor. Atat in cazul
coordonatorului echipei, cat si cazul terapeutilor, recomandarile sunt esentiale. Terapia poate fi
aplicata de un terapeut sau de mai multi. De obicei, se opteaza pentru un numar mai mare de
terapeuti deoarece numarul de ore de terapie ABA este destul de mare (de la 4 ore pe zi, pana la 8
ore pe zi) si pentru a evita posibilitatea intreruperii terapiei daca cel care lucreaza cu copilul
renunta.
Problemele debutului terapiei
Ce terapie sa aleg?
1. Ce este Analiza Comportamentala Aplicata (ABA)?
Metoda ABA este un studiu terapeutic al comportamentului, manifestat in moduri diferite la
copiii cu autism si alte disfunctiuni asemanatoare.
In cazul aplicarii terapiei comportamentale aplicate la copiii din spectrul autist, trebuie
consolidata o echipa de terapeuti, coordonata de un psiholog specializat in terapia
comportamentala, terapia facandu-se mai multe ore pe zi (20 30 ore pe saptamana), iar pentru
fiecare terapeut o sesiune este cuprinsa intre doua trei ore cu pauze. Echipa de terapeuti trebuie
sa urmeaze si un program de instruire in aceasta forma de terapie.
Metoda ABA ajuta copilul cu autism in urmatoarele arii:
-

creste frecventa aparitiei comportamentelor dezirabile prin recompensare;

invata copilul abilitati noi (prin invatare sistematica si recompensare preda abiliati de
autoservire, comunicare, relationare sociala);
-

mentine anumite comportamente necesare adaptarii la mediul social;

generalizeaza sau transfera comportamentele dintr-o situatie in alta sau de la un anumit mod
de raspuns la altul, mai complex ( scopul este de a generaliza si transfera tot ceea ce invata in
camera de lucru la gradinita, scoala, mediu social);
-

reduce comportamentele interferante, care pot ingreuna invatarea si relationarea;

modifica mediul de invatare pentru ca aceasta sa se realizeze cat mai eficient, insa pe termen
lung se urmareste ca persoana sa se poata descurca in orice situatie.
Caror tipuri de probleme se adreseaza ABA?
In ultimii 30 de ani, sute de studii au relevat eficienta ABA in mai multe domenii:
-

copiii si adulti cu anumite tulburari mentale;

tulburari de dezvoltare;

tulburari din spectrul autist;

comportament ( social, academic, streotipii, agresivitate, limbaj etc.);

se poate aplica si cu scopul de a imbunatati relatiile din anumite grupuri sociale:


familie, scoala, institutii, spitale si chiar la birou.

2. Ce este Trapia Cognitiv Comportamentala?


Terapia cognitiv comportamentala, o abortare terapeutica limitata ca timp de interventie cu scopul
de a modifica gandurile irationale, emotiile distructive, si comportamentele nepotrivite s-a dovedit
a fi eficienta in tratarea Tulburarilor anxioase la copii.
Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu Sindromul Asperger sau Autism inalt
functional cu anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste
tulburari sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al
persoanelor care se incadreaza in normal.
Copiii si adulti cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma
terapiei insa terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii Sindromului Asperger si Autismului,
in special a abilitatilor persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale
celorlalti si abilitatile de a comunica.
Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de
psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile
asupra functiei executive si slabei coerente centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau Autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica si
psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci pe
un prfil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si Autism.
In cazurile prezentate mai sus terapia trebuie sa se axeze pe urmatoarele aspecte:
Educatia afectiva
Distorsionarile cognitive
Teoria mintii

3. Ce este terapia ocupationala?


Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi
independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor
metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si
motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze
cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.
Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?
-

copii cu probleme senzoriale

copii cu probleme de invatare

copii cu autism

copii cu tulburari de dezvoltare

copii cu tulburari mentale sau de comportament

copii cu probleme fizice si motrice

copii cu boli cronice

Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre
mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.
Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:
Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare.
Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale.
Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul,
muscatel, mestecatul si linsul.
Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta.
Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu.
Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele
sarcinilor motorii.
Alte informatii:
Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia
si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand
persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice

implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu


handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da
un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la
structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si
contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se
obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.
Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:
dezvoltarea deprinderilor manuale
dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi
deprinderi- impletitul, imbinarea
consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine
educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor
lucrari de grup
familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in
timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.
Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor
deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca
desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai
buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si
modelaj).

4. Ce este logopedia?
Logopedia este disciplina psihopedagogica ce se ocupa cu educarea si, in special, cu reeducarea
(terapia corectiva) limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare ale defectelor,
tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.
Atat la copii normali, cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj
survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal.
Comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare scolara si sociala a copilului.
Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la
manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat
si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la
imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M. Gutu, 1975) .
Caror tipuri de probleme se adreseaza logopedia?
Tulburari de pronuntie:
dislalie;
disartrie;
rinolalie.
Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:
balbaiala;
logonevroza;

tahi/bradilalie, etc.
Tulburari de voce:
afonie;
disfonie;
fonastenie.
Tulburari ale limbajului citit-scris:
dislexie-alexie;
disgrafie-agrafie.
Tulburari polimorfe:
afazie-alalie
Tulburari de dezvoltare a limbajului:
mutism psihogen-electiv sau voluntar;
retard in dezvoltarea generala a vorbirii.
Tulburari ale limbajului pe baza unor disfunctii psihice:
dislogii;
ecolali;
jargonofazii;
bradifazii, etc.
Care sunt sarcinile logopedului?
Terapia Tulburarilor de Limbaj este o propunere de cadru metodologic si o insumare de programe
corespunzand principalelor dezordini de limbaj.
Iata cateva din atributiile logopedului evidentiate in fisa postului a logopedului:
- depistarea si diagnosticarea elevilor (copiilor)
Practic prima vizita la logoped consta in testarea copilului, ca logopedul sa depisteze problema.
Dupa o prima constatare a tulburarilor de limbaj, copiii logopati sunt programati pentru terapia
logopedica. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a
copilului depistat.
- alta sarcina la fel de importanta in terapia logopedica este elaborarea si aplicarea programelor de
recuperare si terapie logopedica in functie de diagnostic.
- de asemenea, logopedul stabileste diagnosticul si supervizeaza activitatile de terapie cognitiva,
ludoterapie, terapia psihomotricitatii si abilitate manuala, organizarea si formarea autonomiei
personale si sociale.
5. Ce este kinetoterapia?
Kinetoterapia se defineste ca terapie prin miscare efectuata prin programe de recuperare medicala
care urmaresc refacerea unor functii diminuate sau cresterea nivelului functional n diverse
suferinte. Kinetoterapia este o forma terapeutica individualizata care, plecnd de la programe de
exercitii fizice statice si dinamice, se poate folosi n programele terapeutice profilactice (de
prevenire), curative si de recuperare. Astfel, kinetoterapia si gaseste aria de utilizare n cele trei
sectiuni de asistenta medicala, putndu-se descrie:

kinetoterapia profilactica ce cuprinde totalitatea metodelor si mijloacelor de realizare a


tratamentului prin care se urmareste: mentinerea unui nivel functional satisfacator,
cresterea nivelului functional (profilaxie primara sau gimnastica de ntretinere, plimbari,
jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate), aplicarea unor

programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor n unele boli cronice


(profilaxie secundara);
kinetoterapia de tip curativ care se asociaza cu sectorul de tip profilactic si de recuperare;
kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta n programul de
recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice:
refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme
compensatorii n situatii de readaptare functionala (n cazul n care, de exemplu, un anumit
muschi este afectat ireversibil, se ncearca tonifierea altor muschi care i preiau partial
functiile, n scopul realizarii miscarii n limite acceptabile).

Obiectivele generale urmarite n tratamentul prin kinetoterapie sint:


- refacerea fortei musculare si cresterea rezistentei musculare;
- cresterea si adaptarea capacitatii de efort;
- ameliorarea functiei de coordonare, control si echilibru a corpului;
- formarea capacitatii de relaxare;
- corectarea posturii si aliniamentului corpului;
- cresterea mobilitatii articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilitatii.
Exista o gama foarte larga de afectiuni pentru care recuperarea medicala prin kinetoterapie este
specifica si absolut necesara. Astfel, kinetoterapia ajuta la tratarea urmatoarelor: afectiunile
aparatului locomotor (ortopedice si posttraumatice), afectiunile reumatice (spondilita, poliartrita
reumatoida, artrita, reumatisme degenerative, reumatismul tesutului moale), afectiunile
neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli degenerative
si inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice), afectiunile aparatului cardiovascular, afectiunile aparatului respirator, afectiunile neuropsihice, afectiunile metabolice
(obezitatea), maladiile congenitale (distrofia neuro-musculara, luxatia congenitala de sold,
tetraplegia) etc.
Claudia Matei, terapeut psihopedagog
Publicat n:
Ce terapie alegem?
Terapie si recuperare

Cutare

Categorii:
o Aspecte ale comunicarii la copiii cu autism

Despre mine
ATCA (Asociatia de Terapie Comportamentala Aplicata)
Proiecte ATCA
Centrul ATCA locuri disponibile
MATERIALE SI INFORMATII
Ce facem dupa ce copilul a fost diagnosticat cu autism?
Ce materiale alegem pentru inceputul terapiei?
Greseli in terapie
Integrarea in gradinita/scoala
Logopedie
Terapie Autism
Despre Autism
Criterii de diagnostic
Descrierea clinica
Imaginatie si joc
Recompense situatii si exemple
Sexualitate si autism
Terapie si recuperare
ABA
Art Terapia
Ce terapie alegem?
Grupuri de joaca si terapie pentru copii
PECS (Comunicarea cu ajutorul pictogramelor)
TULBURARI DE DEZVOLTARE SI SINDROAME
ADHD si hiperactivitate
Sindromul Down
Sindromul Noonan
Sindromul Williams