Sunteți pe pagina 1din 6

LIMBAJUL

1. Comunicare- Limba-Limbaj

Comunicarea este transferul de informatii (mesaje) de la un sistem cognitiv la


altul.Ea presupune existenta unui emitator (cel care trimite mesajul) si a unui
receptor(cel care primeste mesajul).Mesajul este ceea ce se comunica (continutul
comunicat).Mesajul (sau informatia),pentru a putea circula intre emitator si
receptor,trebuie sa fie fixat in semnale perceptibile.Acestea se numesc coduri.

Comunicarea interumana se realizeaza prin coduri verbale si prin mijloace de expresie


non-verbale(simboluri,arte,semne conventionale etc.).

Limba este un sistem foarte complex de coduri prin care oamenii comunica intre ei.
Ea cuprinde coduri fonetice, semantice (intelesul cuvintelor) si gramaticale
(morfologie si sintaxa).Cuvintele,desemnand notiuni, sunt semne(coduri) ale claselor
de obiecte,care au in comun anumite insusiri.In alcatuirea sa se recunosc un sistem de
cuvinte (vocabular) si regulile de combinare a acestora (gramatica).Ambele
componente sunt gata constituite intr-o societate, indiferent de aportul individului,
ceea ce face ca limba sa fie o realitate supraindividuala.

Cea mai generala si obiectiva definitie a limbii este urmatoarea: un sistem de semne
si regului logico-gramaticale elaborat social-istoric, care serveste ca instrument de
codificare si transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii.
In mod curent ne referim la limba naturala, inteleasa ca un sistem de semne adoptat de o
anumita comunitate, avand un pronuntat caracter social si istoric.Limba naturala este ceea ce
copilul invata de la adulti in experienta cotidiana. Cuvintele oricarei limbi sunt doar semne,
tinand locul unro obiecte,fiinte,fenomene,actiuni.

Limbajul este activitatea psihica umana de comunicare cu ajutorul limbii/o activitate


care consta in utilizarea limbii sau a unui sistem de semne-simbol in raporturile cu
ceilalti oameni.El este capacitatea cu care este inzestrata orice fiinta umana normal
constituita, si anume: de a invata si de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne
pentru a comunica cu semenii sai si a-si reprezenta lumea.
Limbajul si limba sunt strans legate, dar nu sunt echivalente.Limba este
aceeasi pentru toti vorbitorii aceleiasi comunitati, este rezultatul evolutiei societatii si
conserva cultura societatii. Limbajul este o realitate de natura psihica individuala si
consta in invatarea si utilizarea de catre individ a limbii. Dezvoltarea limbajului unei
persoane incepe din primul an de viata, iar limbajul este diferit de la o persoana la
alta, are deci note originale.

Traind in comunitatea umana,copilul isi formeaza limbajul.El invata


semnificatia cuvintelor ca o corespondenta directa intre ele, pe de o parte, si
obiecte,evenimente,insusiri,pe de alta parte.In acelasi timp, invata sa combine
cuvintele in propozitii si fraze.
Limbajul se formeaza si se dezvolta la copil in conditiile maturizarii
structurilor nervoase si ale evolutiei cunoasterii, in relatiile active cu oamenii din jur.
Creste bogatia vocabularului si evolueaza sensurile cuvintelor stiute de copil(la un an,
5-10 cuvinte;la 2 ani,in medie 300 de cuvinte etc).Treptat, semnificatia se diferentiaza
si se generalizeaza.Pentru dezvoltarea aspectului fonetic al limbajului,prezinta
importanta auzul fonematic, integritatea aparatului fono-articulator si mediul in care
traieste copilul.Orice cuvint,odata insusit, va fi folosit intr-un numar nelimitat de
combinatii.Capacitatea limbajului are deci o natura productiv-generativa.
Limbajul, spre deosebire de limba,se constituie situational si aplicabilitatea lui
este relativ redusa. In cazul comunicarii umane, trebuie sa distingem doua forme de
limbaj:

limbajul verbal, care se dezvolta prin insusirea si interiorizarea individuala, specifica,


a limbii

limbajul nonverbal: - prin imagini (limbajul pictural)


- sunete muzicale (limbajul muzical)
- miscari si gesturi (limbajul coreografic)
De aici decurge ca, dupa instrumentul de codificare-obiectivare a mesajelor,
comunicarea umana se imparte in comunicare verbala, mediata prin limba si
limbajul verbal, si comunicarea nonverbala, instrumentata prin alt gen de elemente
decat cuvintele.

2. Functiile limbajului

Functia de comunicare-consta in asigurarea transmiterii informatiei de la o persoana


la alta

Functia cognitiva/de cunoastere-asa cum intreaga cunoastere realizata de omenire


(cultura) este fixata in limba, tot asa intreaga cunoastere a individului este mijlocita de
limbajul sau,incepand cu primul an de viata si pana la sfarsit.Chiar in cunoasterea
perceptiva,nemijlocita, este prezent limbajul, totul purtand un nume, iar cunoasterea
intelectiva, prin notiuni, nu este posibila fara limbaj.
Cognitiv-comunicational sunt de nedespartit, codurile verbale servind
deopotriva cunoasterii si comunicarii.

Functia simbolica de reprezentare-simbolul verbal inlocuieste


obiecte,fenomene,relatii prin cuvinte.

Functia expresiva- de exprimare a unui continut semantic nu numai prin cuvinte,ci si


prin intonatie,mimica,pantomimica(atat prin mijloace expresive de natura lingvisticacuvantul ales,ordinea cuvintelor in vorbire,cat si prin mijloace precum viteza vorbirii,
ritm,intonatie,accente,mimica,ies la iveala,prin faptele de limbaj,starile emotionale ale
emitatorului,acesta exprimandu-se pe sine in momentul respectiv;ex:in limbajul
poetic)

Functia persuasiva/de convingere

Functia reglatorie-de conducere a conduitei altei pesoane si a propriului


comportament (comenzi de optimizare a propriilor stari interne si acte
comportamentale, si in mesaje specifice adresate celor din jur:de atentionare, de
avertizare, de sustinere-incurajare, de blamare, de persuasiune, de interdictie etc)

Functia ludica/de joc-se manifesta prin jocul de cuvinte (propriu atat copilului cat si
adultului) si prin rolul cuvantului in intermedierea altor jocuri,sportive spre
exemplu,jocurile verbale avand o pondere importanta in relaxare,distractie etc

Functia dialectica-se manifesta in formularea situatiilor contradictorii si conflictuale,


si in medierea analizei si rezolvarii lor

Functia de detensionare nervoasa/cathartica-prin vorbire omul isi descarca tensiuni


interioare, acumulate in timp, relative la situatii si persoane:concepe si trimite scrisori,
da telefoane, replici si puneri la punct,pentru a se linisti in legatura cu anumite
probleme( de ex.,a tine un jurnal, spre a ne impatasi framantarile, are si rostul de a ne
linisti si a ne ordona astfel ideile).

3. Formele limbajului

Dupa gradul de implicare a subiectului:

Limbaj activ - participam ca emitatori in comunicare, formulam idei, transmitem


informatii ;subiectul ia initiativa unei conversatii si trece succesiv de pe pozitia de
receptor pe cea de emitator
Limbaj pasiv-ne aflam in situatia de a recepta mesaje si de a le descifra; subiectul dse
mentine permanent pe pozitia de receptor (asa cum se intampla de exemplu la
audierea unei conferinte sau cand citim o carte)

Dupa natura suportului-cod si planul de desfasurare

Limbaj extern (care se desfasoara in plan extern, in comunicarea cu cei din jur)

-se realizeaza in doua variante:

Limbaj oral modul natural si primordial de realizare a limbajului verbal in


general
Caracteristicile limbajului oral:
-se serveste de elemente situative contextuale
-are caracter adresativ pregnant
-poate fi aluziv,indirect
-aisgura o conexiune inversa rapida si,prin aceasta,permite reveniri,precizari
-are un caracter expresiv pregnant
-expresivitatea este realizata prin:-mijloace lingvistice- intonatia si accentul
- alegerea cuvintelor si
- topica

modul de frazare

-mijloace extralingvistice-gesturile,mimica,postura
-este cel mai bine stapanit si vehiculat de toti indivizii ,datorita implicarii lui
permanente in comunicarea de zi cu zi
-comunicarea este inlesnita de mijloacele de expresie non-verbala
-observarea si analiza vorbirii cuiva este o cale eficienta de cunoastere a
personalitatii lui

Monolog: subiectul vorbitor se va afla numai in rolul de emitator


(adresarea unei persoane catre un auditoriu)
-vorbitorul trebuie sa fie bine pregatit sub aspectul cunoasterii
categoriei sociale careia i se adreseaza(varsta,preocupari,nivel de
intelegere),pentru a asigura accesibilitatea transmiterii de
informatii,pentru a atrage interesul asupra mesajului comunicat.
-monologul trebuie sa fie fluent,argumentat
-oratorultrebuie sa observe reactia auditoriului si sa-si adapteze
desfasurarea expunerii din mers
-feedback-ul se realizeaza numai prin priviri,mimica,prin manifestarea
atentiei sau,dimpotriva, a nerabdarii
-trebuie sa se adreseze nu numai mintii, ci si inimii, adica sa incite nu
numai latura intelectuala,ci si pe cea emotionala

Dialog : presupune doua persoane ce schimba intre ele opinii sau incearca
sa se convinga una pe cealalta (rolurile intre emitator si receptor se
schimba succesiv)

Colocviu

Limbajul scris
-se structureaza cand copilul intra la scoala,invatand in mod organizat sa scrie
si sa citeasca
-necesita o activitate de elaborare a frazelor in raport cu un plan prealabil
-evidentiaza mai bine capacitatea de gandire (claritate,sistematizare)
-trebuie sa fie corect alcatuit structural-logic
-sa fie explicit(neexistand elemente care sa suplineasca unele cuvinte sau sa
intregeasca altele)
-sa fie complet(sa contina intreaga cantitate de informatie care se doreste sa se
comunice)
-sa fie accesibil (formularile sa fie clare, neambigui si simple,nelabirinticez)

Limbaj intern (la care recurgem in comunicarea cu noi insine in activitatea


mintala,intelectuala)
Caracteristicile limbajului intern:
-se desfasoara in sfera launtrica,mentala, reprezentand arhitectonica lumii subiective a
omului
-apare pe baza interiorizarii limbajului extern
-serveste cu precadere activitatii mintale, prin codificarea continutului vietii psihice in
simboluri verbale;continutul sau este foarte comprimat,fixand numai elemente
nodale(esenta)
-utilizeaza prescurtari, condensari(substituie cuvintele cu imagini)
-este centrat pe actiuni si calitati
-are o extraordinara viteza de lucru
-mediaza atat activitatea mintala,incluzandu-se in operatiile de
planificare,proiectare,anticipare sau in rezolvarea diferitelor probleme actuale, cat si
in desfasurarea limbajului extern, inainte de a fi rostite sau scrise cuvintele fiind
selectate si activate in minte

-devine principalul instrument de comunicare cu noi insine-de autointerogatie,de


autoanaliza,de autoincurajare, de automustrare, de dialogare etc
-reprezinta suportul de codificare si structurare a continutului viselor