Sunteți pe pagina 1din 17
  • B. CAPOTOLUL 1

C. ( DEFINIŢIE, CLASIFICARE, GENERALITĂŢI )

I.

D.

E.

F.

G.

H.

B. CAPOTOLUL 1 C. ( DEFINIŢIE, CLASIFICARE, GENERALITĂŢI ) I. D. E. F. G. H. J.

J. Cifoza : Sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital, prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Exista insa cazuri rare, atipice, cand coloana se curbeaza invers : cifoza cervicala si lordoza dorsala. Deformatia se compenseaza printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei. Cifozele pot fi suple,asa-zisele atitudini cifotice care pot corecta si hipercorecta voluntar prin contractia musculaturii sau fixe (rigide) care nu se mai pot corecta prin redresarea voluntara sau mobilizare pasiva. Debilitatea generala sau pozitiile gresite (in banca, la locul de munca) si myopia pot favoriza atitudinii cifotice. Cifozele adevarate, functionale au la baza un traumatism cu turtirea unei vertebre in unghi ascutit spre inainte (in pana) ceea ce determina asezarea coloanei in unghi deasupra si sub vertebra lezata. O) alta cauza a cifozei se aplica prin legea lui Delpeon : Cand corpul este mentinut mult timp aplecat inainte, se producde o turtire a corpurilor vertebrale in partea anterioara, din cauza greutatii corporale care afecteaza si actioneaza asupra acestei parti a vertebrei.

K.Generalitati:

L. Coloana vertebrala sau scheletul axial reprezinta elementul anatomic, care joaca un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului omenesc. Ea are,de asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al segmentelor din jumatatea superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si gatului. M.Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile intervertebrale,avand amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si miscarile ei fiind asigurate atat de

musculatura proprie cat si de cea a celorlalte segmente ale corpului.

  • N. Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre grupate in 5 regiuni si anume :

  • O. -regiunea cervicala (7 vertebre);

  • P. -regiunea toracala (12 vertebre);

  • Q. cervicala-cifoza toracala-lordoza lombara si cifoza sacro- coccigiana).Aceste curburi au aparut ca o adaptare a omului la pozitia de ortostatism, astfel :curbura toracala o gasim la nou- nascut; curbura cervicala apare in urma adaptarii organismului uman la pozitia sezand, iar cea lombara apare odata cu dobandirea pozitiei ortostatice si a deprinderii mersului.Tot acum apar si solicitarile asupra coloanei si asupra musculaturii ce asigura mentinerea ei in pozitie fiziologica.

  • R. Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau combinate.

Clasificare.

1) Dupa localizare:

* Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea toracala Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.

* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a celor doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.

* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin retroversia bazinului,compensata dorsal.

* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.

* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de infundarea toracelui. Este o cifoza lunga, intalnita

la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara2) Dupa

etiologie:

A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de precizat,cu evolutie lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart in:

Habituale - de obisnuinta,de deprindere;

De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea

exagerata in inaltime si dezvoltarea insuficienta a musculaturii; Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care

predispun la o atitudine cifotica; Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).

Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin

patologice. B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii elementelor coloanei vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic, chirurgical, kinetoterapeutic),el putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul acestor cifoze este de lunga durata.

Cifozele patologice sunt grupate astfel:

Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral,

microspondilia; Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia

de disc,cifoza histerotraumatica,sdr. Kummel-Verneuil; Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza

tetanica,osteomielitica; Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea mai des intilnita forma de cifoza patologica; Reumatice (inflamatorii): spondilita

anchilozanta,spondilodiscartroze; Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;

Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa

musculatura regiunii, paralizia cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale; Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala

Cushing,rahitismul,osteomalacia; Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;

Psihotice: in afectiuni psihice depresive;

Cifoze medicamentoase: administrarea indelungata de cortizon,insulina,curara,pot determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei consecutive.

ETIOPATOGENIE (CAUZE,MECANISME,ANATOMIE PATOLOGICA).

Etiologie.

Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:

Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali,

malformatii vertebrale cu caracter familial; Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare,

siringomielie; Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente,

fracturi sau contracturile din tetanos sau epilepsie); Tumori vertebrale;

Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);

Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa),precum

si spondilita anchilozanta care la adult, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive si ireductibile; Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);

Insuficienta musculara, in cazul adolescentilor care au crescut

repede in inaltime, fara a avea un tonus muscular si ligamentar suficient; pozitia gresita in banca sau la locul de munca; miopia; Varsta- varstnicii (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau

osteomalacie si tasare anterioara a discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali, prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervico- dorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

Mecanisme etiopatogenice.

Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale sunt multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi, tumorali,etc),insa de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.

Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:

factorii genetici (predispozitie familiala), factorii genetici (predispozitie familiala), factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann), Factori de deficienta a sistemului de echilibru, Asimetrii constitutionale, Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale, Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor deformarilor vertebrale. Anatomie patologica.

Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:

a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin

exagerarea curburilor cifotice normale (dorsala sau sacro- coccigiana); b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor

curburi decat a celor normale (lombara sau cervicala).

Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului, iar inferior prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace (omoplati « in aripioare ») prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin scurtarea marelui pectoral.Toracele este infundat si umerii adusi inainte.

CAP 2

Principalele forme clinice de cifoza:

Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila:

se caracterizeaza clinic prin cifoza dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de crestere (11-18 ani). In aceasta perioada cand apare cifoza,pe fondul unei cresteri rapide,pe langa diversele tulburari endocrine,intervine si o insuficienta musculara si ligamentara a musculaturii care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a scheletului,muschii nu se pot dezvolta in aceeasi masura,ci seamana mai degraba cu niste elastice intinse care nu pot face fata noilor cerinte.Coloana ia o atitudine usor cifotica,determinand cresterea presiunii exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.Tinerii care au o cifoza cu o curbura mare obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de tentativele de indreptare a coloanei,precum si la presiune.

Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze,vertebrele apar mai turtite anterior decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.

Diagnosticul diferential se va face cu :

Morbul lui Pott in faza incipienta.In cifoza adolescentilor curbura este mare,nu unghiulara ca in morbul lui Pott,durerile sunt mai putin accentuate si corespund unui numar mai mare de vertebre,contrar durerilor limitate la una,doua vertebre,in cazul tuberculozei osoase.Rigiditatea coloanei nu este insotita de contractura muschilor din ’’jgheaburile vertebrale’’ prezenta in cazul tuberculozei osoase; Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui surmenaj fizic sau psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o modificare patologica. Agenezia discala (partiala sau totala),de origine

congenitala,dar si inflamatorie,se manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza congenitala curbura mica,mai frecventa in regiunea cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.

Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu osificarea ligamentului intervertebral. Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.

Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza osoasa sau fibroasa. Cifoza profesionala .Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice aparente,se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de lucru (lucratoarele din croiotorie).Apare de obicei o durere interscapulara;contractura muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa omoplatii in vederea acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi se surmeneaza si apar dureri.

Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are sediul mai sus,ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale.In general,afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani),insa poate exista si la indivizi mai tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga sa stea mult timp aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a ligamentelor si ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu prezinta dureri spontane,nici provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei in regiunea cervicala si cea lombara este normala. Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice cifozei (ingustari ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate ostoporozei. Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget. Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a indivizilor,precum si a diferitelor afectiuni cronice asociate.

Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca, alte traumatisme, mijloace de locomotie,etc.) si se caracterizeaza printr-o cifoza,care evolueaza de la o usoara incurbare a regiunii dorsale,pana la adevarate atitudini vicioase.In acest caz bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel incat priveste incontinuu pamantul,fiind silit la aceasta de catre cifoza generalizata,la care se poate adauga si flexia celor doua articulatii coxo-femurale.Cei mai multi dintre indivizi acuza dureri de-a lungul coloanei vertebrale,scaderea fortei musculare a membrelor inferioare, fapt ce ii obliga pe acestia sa mearga sprijinindu-se in baston.Frecvent se asociaza si tulburari psihomotorii.

Obiectiv-in afara de atitudinile amintite,nu apar modificari,atat din punct de vedere clinic cat si radiologic.

Sindromul lui Kummel-Verneuil apare dupa traumatisme,adesea neinsemnate,care ating direct sau indirect coloana vertebrala.El evolueaza in trei stadii:

in primul stadiu se observa pe langa fenomenele traumatice

imediate,si dureri cu caracter nevralgic (intercostale,sciatice,abdominale) si unele tulburari motorii (contracturi,paresterzii).Aceste manifestari patologice dureaza doar cateva zile,dupa acest interval, fenomenele se inbunatatesc,mergand pana la disparitia lor al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune,in care

bolnavul isi poate incepe activitatile obisnuite.Acest ‘‘interval liber’’ poate dura uneori 1-2 ani; in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza

diformitatea vertebrala,sub forma ei cifotica,accentuandu-se intr-un punct prin proeminenta unei apofize spinoase a unei vertebre. In acest stadiu apar si fenomene de compresiune

medulara,radiculara sau radiculo-cordonala. Diagnosticul diferential : anamneza este de o mare insemnatate, deoarece forma cifozei si uneori chiar aspectul

radiografic sunt asemanatoare celor datorate spondilitelor infectioase si,in special,morbului lui Pott. Un alt diagnostic diferential trebuie facut cu platispondilia congenitala , descoperita cu ocazia unui traumatism. Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand

exista fenomene de compresiune medulara. Cifoza tetanica, are si ea o evolutie in 3 stadii:

Stadiul de decalcifiere osoasa; Stadiul in care apare diformitatea; Stadiul III , de recalcifiere puternica a vertebrelor care formeaza unghiul gibozitatii. Tratamentul este orthopedic,(imobilizare in pat de gips) sau ortopedico-chirurgical. Cifoza medicamentoasa. Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea unor mijloace terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia unor fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in urma administrarii de insulina,curara,cortizon sau dupa socuri electrice.

Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200 mg de cortizon, timp de 1-2 luni.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare excesiva de calciu,fosfor si azot, precum si o osteoporoza a coloanei. Pentru prevenirea acestor complicatii,se recomanda adminisrarea concomitenta de testosteron,care favorizeaza retentia de calciu,fosfor si azot,precum si limitarea dozelor de cortizon,mai ales la bolnavii cu predispozitie la osteoporoza (batrani,femei dupa menopauza si bolnavi cu artrite reumatice severe).Este indicat tratamentul fracturilor aparute in urma medicatiei de soc si prevenirea cifozelor.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cifozele,trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se redreseaza in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a musculaturii spatelui.In cazul in care nu se poate corecta astfel,denota faptul ca avem de- a face cu o cifoza rigida sau fixa.

Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul musculaturii trunchiului.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.

Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti factori,cum ar fi:

Etiologia bolii;

Localizarea si intinderea ei;

Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face i

n stadiile initiale,cand nu apar modificari organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt favorabile Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga durata,cu atat prognosticul este mai bun; Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau masuri la timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive). O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de gravitate. Aceasta evolutie,guvernata de legi biomecanice,independente uneori de cauza initiala,se mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori,in cazurile grave,pe tot parcursul vietii.

Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.

TRATAMENT.

Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este rezultatul muncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul ortoped , kinetoterapeutul,medicul de explorari functionale,radiologul,protezistul,medicul neurolog,etc.

Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tina cont nu numai de particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile de supraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei.

Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat medicale,socio-familiale,cat si educationale.

1.Tratament profilactic.

Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a trunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia copilului in banca,la scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte din timp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea o insemnata influenta asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudine vicioasa,se indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in functie de talia elevului.

Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

Cunoasterea

cauzelor

si

a

inprejurarilor

care

determina

atitudinea vicioasa si inlaturarea lor la timp; Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire,exercitii fizice,etc. Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice;

Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice.

2.Tratament igieno-dietetic.   Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a

 

locuintei;

-alimentatie bogata in proteine si saruri

 

minerale.

-regim de odihna adecvat (pe pat tare);

-viata in aer liber,cu multa miscare,cura

heliomarina,sport (innot, volei,gimnastica,etc.);

-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte

a trunchiului;

-corectarea tulburarilor de statica,

 

sustinerea corecta a platfusului.

 

.Tratament

medicamentos:

-

tratament

tonifiant

cu

calciu,fosfor si vitamine.

4.Tratament ortopedico-chilurgical.

In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii.Stabilite pentru cifozele din maladia Scheuermann,care sunt cele mai frecvente,ele insa sunt folosite pentru alcatuirea programului terapeutic si in deviatiile de alte cauze.

Criterii de indicatie terapeutica:

a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia terapeutica, astfel :

  • - Cifozele toracale sub 40-50 de grade se trateaza de obicei prin mijloace kineto-terapeutice.

  • - Cifozele toracale intre 40-50 si 70-80 de grade se trateaza prin mijloace ortopedice (redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea corectiei cu ajutorul corsetelor ortopedice).

  • - Cifozele grave,peste 80 de grade, nu pot fi corectate si stabilizate decat printr-un tratament chirurgical.

b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata clinic si radiografic,este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla, reductibila va necesita numai kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sau absenta,impune o corectare cu aparate gipsate si corsete ortopedice.

c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale, astfel leziunile grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament ortopedic,chiar daca gradul cifozei este relativ mic. Dinpotriva,o cifoza relativ importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale mici, va reactioma favorabil la kinetoterapie. d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului terapeutic.Localizarile lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi conduc la aparitia cifozei.Persistenta unei cifoze lombare in ortostatism provoaca proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In acest caz tratamentul corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o cifoza cu un grad mai mic al curburii.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ.

Prin noţiunea de masaj se înţelege o serie de manipulări executate manual, variate si aplicate sistematic la suprafaţa organismului,în scop terapeutic si profilactic.

Acţiunea fiziologică a manevrelor de masaj constă în aceea că,în timpul executării lor,de la terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul nervos central,care măresc excitabilitatea şi imbunatatesc starea funcţională a scoarţei cerebrale

Efectele masajului:

Efecte locale:

1.Acţiune sedativă asupra:-durerilor de tip nevralgic;

-durerilor musculare şi articulare.

Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare,lente,care stimulează repetat exteroceptorii şi proprioceptorii.

2.Acţiunea hiperemiantă locală.Se manifestă prin încălzirea şi

înroşirea tegumentului

asupra căruia se exercită

masajul.Această acţiime se obtine prin manevre mai

energice,care comprimă alternativ vasele sangvine.

3.Îndepărtarea lichidelor interstitiale,de stază,cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată.Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre

profunde,care conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.

Efecte generale:

-creşterea metabolismului bazal, -stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator, -influentează favorabil starea generală a organismului, -îmbunătăţeşte somnul, -îndepărtează oboseala musculară.

Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii, care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat. Efecte generale:

-creşterea metabolismului bazal,

-stimulează funcţiile aparatului respirator şi circulator, -influentează favorabil starea generală a organismului, -îmbunătăţeşte somnul, -îndepărtează oboseala musculară.

Toate aceste efecte generale se explică prin acţiunea masajului asupra pielii, care este un organ bine vascularizat şi mai ales bogat inervat.

S.

T.