Determinri biochimice de laborator Urin

Informatii generale
Urina este un lichid biologic de excretie, cu o compozitie chimica complexa, care poate
suferi modificari in anumite stari patologice. Analiza completa de urina include determinarea
caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi
cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul microscopic al
sedimentului.
Biochimia urinei se determina printr-o metoda semicantitativa, cel mai adesea pe un
analizor automat, folosind stripuri de urina. Acest tip de test este rapid si masoara elementele din
urina care sunt semnificative pentru disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice. In
eventualitatea unei modificari patologice, se produce o schimbare de culoare in zona testului
respectiv, care se compara cu o scala de culori predefinita. Intensitatea culorii permite o evaluare
semicantitativa a rezultatului.
Densitatea urinei (greutatea specifica)
Masoara capacitatea rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei
fata de densitatea apei distilate, care are greutatea specifica 1.000.
Testul detecteaza concentratia de ioni din urina; in prezenta cationilor protonii sunt
eliberati de un agent complex si produc o schimbare a culorii pe strip.
Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide ingerata de pacient, dar poate fi
influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente, efectul temperaturilor scazute,
agenti diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot intalni variatii foarte mari ale
densitatii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase.
In general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in
anumite conditii aceasta relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute),
hipertensiune (volum normal, densitate scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut,
densitate scazuta).
Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii
rinichiului de a dilua sau concentra urina:
Densitate >1.0 (hiperstenurie): proteinurie, nefroze, diabet, pierderi excesive de apa
(transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical (secretie crescuta de
ADH), insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcina.
Densitate <1.015 (hipostenurie): aport excesiv de apa, diabet insipid, glomerulonefrite
(densitatea poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite cronice (alterarea tubulara
afecteaza capacitatea rinichiului de a concentra urina).
Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011)
izostenurie.

pH
pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si
lichidului extracelular, care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de
hidrogen si ioni amoniu.
Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3 indicatori: rosumetil, albastru bromtimol si fenolftaleina. La un nivel al pH-ului de 5-9 se obtine o gradare a
culorii de la potocaliu la galben-verzui si albastru.
Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH de 5-6. pH-ul urinar este
influentat de factori fiziologici si patologici:
Valori ale pH-ului 8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la
secretia de acid clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si legume),
infectii ale cailor urinare (in special cu germeni producatori de ureaza, Proteus si Pseudomonas,
care spliteaza ureea in ioni amoniu), varsaturi abundente (alcaloza metabolica), alcaloza
respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu.
Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat
(urina foarte concentrata si puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin
reducerea ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza
diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica, diaree, inanitie, insuficienta renala
decompensata cu uremie, pirexie, infectii urinare produse de Escherichia coli, tuberculoza renala,
afectiuni reumatismale cronice.
Importanta pH-ului urinar consta in primul rand in determinarea existentei unei afectiuni
acido-bazice sistemice de origine metabolica sau respiratorie si management-ul conditiilor
urinare care necesita mentinerea urinei la un pH specific, cum ar fi calculii renali (se urmareste
prin dieta si tratament modificarea pH-ului urinar, astfel incat sa previna formarea calculilor),
alcalinizarea urinei in tratament cu sulfonamide (prevenirea formarii cristalelor), intoxicatie cu
salicilati (cresterea excretiei), in timpul transfuziilor; urina trebuie mentinuta acida in timpul
tratamentului infectiilor de tract urinar.
NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9; in acest caz trebuie repetata testarea pe un
alt specimen proaspat.
Leucocite
Leucocitele excretate in urina sunt reprezentate aproape in exclusivitate de granulocite, a
caror activitate esterazica este detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip
(determinand aparitia unei coloratii purpurii). Testul detecteaza leucocite intacte, lizate si cilindri
leucocitari. Testul nu este conceput pentru masurarea cantitatii de leucocite.
Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului urinar:
infectii bacteriene (cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau fungice,
infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice, intoxicatii,
tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati. In cazul unei
inflamatii cronice sau vindecate, se obtine de multe ori o reactie leucocitara pozitiva in absenta
bacteriuriei leucociturie abacteriana. In intervalul dintre puseele acute ale unei pielonefrite
cronice leucocituria reprezinta adesea singurul semn al bolii. Leucocituria abacteriana poate sa
apara de asemenea in caz de tumori sau tuberculoza4. Urinile cu un rezultat pozitiv pentru
leucocite trebuie examinate microscopic pentru leucocite si bacterii.
2

Nitriti
Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in nitrit (si aparitia culorii roz pe
zona aferenta de pe strip) si este specific pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in
cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca
Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.
Un singur rezultat negativ nu exclude infectia urinara, deoarece numarul de bacterii si
continutul in nitrat al urinei pot varia foarte mult. Pe de alta parte, rezultate repetat negative mai
pot sa apara in prezenta unui microorganism patogen care nu formeaza nitriti (unii enterococi,
stafilococi sau Pseudomonas).
O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea
pentru bacterii patogene.
Proteine
Zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec tampon si un indicator, care
in prezenta proteinuriei isi modifica culoarea de la galben la verde, chiar in conditiile in care pHul se mentine constant. Testul prezinta o sensibilitate particulara fata de albumina secretata in
unele disfunctii renale; fata de celelalte tipuri de proteine ( -globuline, Bence-Jones, peptone,
mucoproteine) sensibilitatea este mult mai redusa.
In conditii patologice, proteinele apar in urina in cantitati variabile.
Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile,
insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan
in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura proteinuria
ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic,
afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.
O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea
alcoolica1.
Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia
repetata de proteine in urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore.
Glucoza
Testul se bazeaza pe o reactie specifica in care D-glucoza este oxidata enzimatic de
glucozoxidaza in prezenta oxigenului atmosferic in -D-gluconolactona. Peroxidul de hidrogen
format oxideaza indicatorul TMB in prezenta peroxidazei, formand un compus colorat care
determina o schimbare de culoare a zonei de pe strip, de la galben la verde.
Glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat; alte conditii asociate cu glicozurie
sunt: hipertiroidism, acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli SNC
(traumatisme cerebrale, AVC), alterarea reabsorbtiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-DebreFanconi, boli tubulare renale avansate), sarcina cu posibil diabet latent (diabet gestational).
Prezenta glucozei in urina cand concentratia glucozei sangvine este in limite normale indica un
defect tubular in reabsorbtia glucozei, care se exprima prin scaderea pragului renal de eliminare a
glucozei si este caracteristica diabetului renal (glicozurie renala).
Valori de alerta clinica >1000 mg/dL (trebuie testata glucoza serica)2.
3

Corpi cetonici
Detectia se bazeaza pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic si acetona
reactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu si glicina, formand un compus colorat in violet. Reactia
este specifica numai pentru cei corpi cetonici, acidul -hidroxibutiric nefiind detectat.
Corpii cetonici apar in urina in conditii asociate cu alterarea metabolismului
carbohidratilor, cand este metabolizata o cantitate crescuta de grasimi, atunci cand aportul de
carbohidrati este restrictionat sau in diete bogate in grasimi, stari de acidoza asociate cu afectiuni
care fie stimuleaza cetogeneza hepatica: inanitie, anorexie, regim alimentar bogat in lipide,
proteine si sarac in glucide, diabet zaharat (acidoza diabetica), stari dispeptice (varsaturi, diaree
prelungite, in special la copii), eclampsie, glicozurie renala, glicogenoze (boala von Gierke),
hipertiroidism, febra, sarcina, lactatie1;2;7. La persoanele non-diabetice cetonuria apare frecvent
in bolile acute, stres sever, efort fizic intens. Cetonuria apare dupa anestezie cu eter sau
cloroform.
Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic sugereaza ca diabetul nu este
bine controlat. Cetonuria la un copil <2 ani constituie un semnal de alerta.

Bilirubina si urobilinogenul
Pigmentii biliari bilirubina si biliverdina sunt absenti in urina normala, iar
urobilinogenul si urobilina apar in cantitati mici.
In conditii patologice numai bilirubina conjugata apare in urina. Bilirubina urinara este
un semn precoce de boala hepatocelulara sau obstructie biliara intra- sau extrahepatica (apare in
urina inaintea altor semne de disfunctie hepatica). De asemenea, prezenta sau absenta sa din
urina este utilizata in diagnosticul diferential al icterului.
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter hemolitic si insuficienta
hepatica. In cazul obstructiei complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina,
deoarece bilirubina este impiedicata sa ajunga in intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenta
bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter obstructiv.
In anumite stari patologice in urina pot sa apara pigmentii sanguini, reprezentati de
hemoglobina libera (hemoglobinurie) si cea continuta in eritrocite (hematurie).
Detectia sangelui in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau
mioglobinei, care catalizeaza oxidarea indicatorului TMB, rezultand un compus colorat care
determina schimbarea in verde a zonei aferente de pe strip.
Hematuria poate fi microscopica sau macroscopica (in cazul prezentei >0.5 mL
sange/litru de urina) si se intalneste in numeroase afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital:
litiaza, glomerulonefrita, tumori renale, ureterale sau vezicale, cistita, pielonefrite, adenom de
prostata, necroza papilara, infarct renal, traumatisme, rinichi polichistic, hematuria benigna
familiala sau recidivanta etc. Mai rar, hematuria poate fi un semn de diateza hemoragica:
hemofilie, trombocitopenii, tratament anticoagulant.
Hemoglobinuria survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita capacitatea
sistemului reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este filtrata
glomerular. Hemoglobinuria poate aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar.

Cand sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza
eritrocite la examenul microscopic, este banuita mioglobinuria, care se asociaza cu arsuri severe,
infectii grave, intoxicatii (monoxid de carbon, barbiturice), efort fizic intens, soc electric,
convulsii, hipertermia maligna, infarctul miocardic, miozite, distrofii musculare, traumatisme
musculare, mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle) etc.2;3;4. Mioglobina poate fi
diferentiata de hemoglobina prin teste chimice2. De asemenea enzimele musculare sunt crescute,
iar serul nu este limpede.
Orice test pozitiv pentru prezenta sangelui in urina trebuie verificat pe un nou specimen
si, daca se mentine, pacientul trebuie evaluat mai departe.
Recomandari pentru determinarea biochimiei urinei testul are valoare semnificativa
in identificarea unor disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice.
Pregatire pacient recoltarea pentru examenul de urina se face din prima urina de
dimineata (sau o proba de urina spontana), jetul mijlociu, dupa o prealabila toaleta locala 5. Prima
urina de dimineata are avantajul ca este mai concentrata si nu este influentata de dieta si
activitatea fizica.
Specimen recoltat urina.
Cauze de respingere a probei cantitate insuficienta de urina; recoltare si pastrare
necorespunzatoare.
Recipient de recoltare recipient pentru sumarul de urina.
Cantitate recoltata 10 ml.
Prelucrare necesara dupa recoltare se imerseaza stripul in urina timp de o secunda,
dupa care se introduce in analizor; rezultatele apar in 60-120 secunde5.
Stabilitate proba 3-4 ore la temperatura camerei (urina va fi refrigerata daca exista
intarzieri in examinare).
Metoda fotometrica.

Valori de referinta
Parametru
Densitate
pH
Leucocite
Nitriti
Proteine
Glucoza
Corpi cetonici
Urobilinogen
Bilirubina
Eritrocite

Valori de referinta
1.015-1.022
4.8-7.4
Negativ
Negativ
<10mg/dL
Nedetectabila
Negativ
Negativ
Negativ
Negativ
Limite si interferente

Parametru
masurat
Densitate

pH

Leucocite

Stabilitate in urina
-20C 4-8C 20-25C

Instabil Instabil Instabil

1-4ore

1-4 ore

Factori de

Factori de

influenta
Ingestie de lichide,
diuretice;
precipitarea
sarurilor modifica
densitatea.

interferenta
pH >7: ;

Dieta (carnata: ,
vegetariana: );
creste in cazul
formarii
amoniacului.
Secretii vaginale;
Efort fizic intens: ;

resturi de detergenti din

recipientul de colectare: ;
medicamente diuretice,
antibiotice, substante
radiologice de contrast (1.0401.050), manitol, dextran:
Clorura de amoniu, acid
mandelic:;
bicarbonat de sodiu, citrat de
potasiu, acetazolamida:
Culoarea intensa a urinei
(bilirubina,

nitrofurantoin): ;
liza rapida la
densitate sub 1.010 valori crescute ale glucozei si
si pH >7.
proteinelor urinare: ;
unele antibiotice (imipenem,
meropenem, acid clavulanic):
sau.
6

Proteine
(albumina)

Parametru
masurat
Nitriti

6 luni

1 luna

1 luna

Stabilitate in urina
-20C 4-8C 20-25C

8 ore

4 ore

Glucoza

2 zile

Peste 2 2 ore
ore

Corpi

6ore

2ore

Exercitii fizice,
convulsii, stres
emotional sever,
expunerea la
temperaturi foarte
scazute,
premenstrual,
sarcina, imediat
postpartum: .

Factori de

Hemoglobina (hematuria),
infectii, secretii vaginale,
menstra, mucus, ejaculare; pH
alcalin, urina foarte
concentrata, contaminare cu
antiseptice (clorhexidina): fals
;
adsorbtia pe peretii
recipientelor de colectare;
urina foarte diluata: fals ;
medicamente: fals
(fenazopiridine) sau .
Factori de

influenta
interferenta
Antibioticele inhiba Culoarea intensa a urinei
formarea nitritilor, (bilirubina, metaboliti ai
densitate crescuta: colorantilor azo): ;
Acid ascorbic .
Sarcina, testare
Pastrarea la temperatura
dupa o masa
camerei timp indelungat:
bogata, varsta,
(glicoliza), bacteriile, acidul
febra, stres, infarct ascorbic, corpii cetonici (in
miocardic, testare cantitate mare): ;
dupa administrarea
de glucoza i.v.;
peroxidul, agentii oxidanti
puternici:.
densitate urinara
crescuta (),
scazuta ().
Inanitie, febra: . Urina pastrata timp indelungat:
(volatilizare).

cetonici

Eritrocite

1-4ore

1-4 ore

Menstruatie,
exercitii fizice
intense, mari
fumatori, infectii
prostatice: ; liza

Fenilcetonele, ftaleinele,
compusii sulfhidrilici,
levodopa, fenotiazine, eter,
metformin, penicilamina,
fenazopiridina, captopril: .
Medicamente (rifampicina,
bromuri, ioduri, agenti
oxidanti), hipocloriti folositi
pentru dezinfectarea
7

rapida la densitate recipientelor: ;

sub 1.010 si pH >7.
bacteriurie (tulpini secretoare
de catalaza cu actiune similara
peroxidazei Hb): ;
alimente (sfecla, mure,
rubarba), pigmenti (porfirie):
;

2 ore

Urobilinogenul

2 ore

antibioticoterapia
inhiba flora
intestinala: ;

Bilirubina

doze mari de acid ascorbic: .

Expunerea la lumina, acidul
ascorbic, nitratul ;
fenazopiridina .
Expunerea la lumina: ;
culoarea intensa a urinei ;

variatii diurne (varf fenazopiridina ;

la ora 4.00 p.m.).
pH intens alcalin: ,
pH intens acid: