P. 1
Dictionar de Motive Si Simboluri Literare

Dictionar de Motive Si Simboluri Literare

5.0

|Views: 60,680|Likes:
Published by Marina Cotofana

More info:

Published by: Marina Cotofana on Apr 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/17/2015

pdf

text

original

PREFATA

Se spune ci traim lntr-o lume de simboluri. Ar fi nimerit sa spunem ca olume de simboluri traieste in noi. Viitorul este semn ~i orice semn este purtator de sensuri. Simbolul e singurul mod de a spune eeea ee nu poate fi exprimat prin alte mijloaee. Omul are nevoie de simboluri pentru a aduee ineomprehensibilul in sfera tangibilului. Simbolismul este eheia Intelegerii universului spiritual.

Simbolul (gr. "symbolon" - sernn de recunoastere) este 0 imagine bogata in semnificatii, un semn lncarcat cu polivalenta inepuizabila a imaginii. Struetura simbolului presupune doua eomponente: imagine a (obieetul, fiinta, fenomenul, evenimentul s.a.) ~i sensul acesteia, tara de care el, simbolul, nu poate exista. Daca metafora poate fi smulsa din context, simbolul poate fi conceput numai intr-un context ce dinamizeaza un anumit aspect al imaginii simbolice. Poetii simbolisti se atla in cautarea unitatii lumii prin stabilirea analogiilor si "corespondentelor" dintre lumea obiectiva ~i cea subiectiva, Folosind un sistem de simboluri enigmatice, ei patrund in adincurile emotion ale ale .sufletului uman, pentru a afirma ideile ~i adevarurile "ve~nice", esenta existentei "transcendentale". Simbolul e folosit pentru comunicarea unui mesa; general-uman important, fiind 0 modalitate de exprimare concentrata, sintetica ~i plastica a vietii,

Specificul simbolului rezida in forta extraordinara de generare, relevare ~i plasticizare, in expresivitatea emotiva pregnanti. Prin insi,i natura lui, simbolul tinde sa desfiinteze limitele stabilite ~i sa reuneasca punctele extreme in aceeasi viziune, asemanlndu-se cu sageata care zboara tara sa se clinteasca din loc,

Descifrarea unui simbol presupune 0 reconstituire a evolutiei gindului care aspira, nidajduie~te, se teme, suferi sau se bucura imaginlndu-si, I. Chevalier crede cl "prima functie a simbolului este cea de a explora", Semnificatia simbolului difera adesea in functie de persoana, precum ~i de situatia acesteia la momentul dat.

Dictionarul reprezinta doar ineeputul unei investigatii enciclopedice aflata, in momentul de fata, in contextul1iteraturii rornane, in special a celeia din partea stinga a Prutului, la inceput. S-a incercat 0 herrneneutica la lmbogatirea careia sunt

invitati sa participe toti dtitorii. Dictionarul sugereaza doar, nu impune. Nadajduim ca lectura lui va incita cititorii sa cugete pe seama simbolurilor. Articolele dictionarului nu contin toate dimensiunile vreunui simbol, deoarece simbolul 0 ia la goana

f~ind gindesti di l-ai prins, pe masura ce se Iimpezeste i~i ascunde fata, caci, asa cum spune Georges Gurvitch, "simbolurile reveleaza voalind ~i voaleaza revelind".

Am selectionat interpretarile considerate capabile de a permite cititorului sa descopere sau sa intuiasca el lnsusi semnificatii. Modelele oferite vor sugera, in special elevilor, perceperea personalizata a literaturii. Uneori, am expus ,i unele interpretari care apartin acestora. Asadar fiecare paragraf ramlne deschis cercului larg de cititori care cautasa stle mai mult despre .modul in care au fost traite imaginile

"arti~tice fi semnificatia transmisa. Cei dotaticu imaginatie VOt gasi, la drept vorbind, mai degrabaInvitatille la interpretare declt cunostinte. Or, perceperea simbolurilor este, in primul rind, personala, Cititorul poate da curs liber intuitieisale,

AdamI Cidere adamici

5

Adam ,i Eva sint "simbolul cupIuIui primordial, care marcheaza lnceputul omenirii, 'in mitologia mai multor popoare ,i culturi'". In Biblie se pomeneste de cutezanta euplului primordial care' a nesocotit tabu-ullui Dumnezeu fi a mineat fruetul interzis din Pomul Cunostintei binelui ,i' rAulul, ispititi fii~d de unsarpe. Din cauza "picatuirii . prin nesecerireavoii lui Dumnezeu, aeestcuplu avea nevoiede mintuire.

Conform evangheliei lui Nicodim. dupa inmormtntarea Mintuitorului, la eoborirea acestuia in "impiratia mortii", . acesta a rupt gratiile temnitei celor lnchiti· tn Infern fi, la invierea Sa, i~a condus pe Adam',i Eva.sus,afari·diRintunericu1 de mormlnt, Adam simbolizeaza primulom ,i imaginea lui Dumnezeu. Primul inseamna aid mai mult decit intiietatea in plan temporal. Adam este primul in ordinea naturii, este culmea creatiei terestre, fiintasuprema intru umanitate.

Sensu} pierderii paradisului a preoeupat in. diverse epoci pe mai multi carturari romani, iar in literatura apare eoneomitent ea tema ~i ca simbol. D. Cantemir, in "Metafizica", afirma ca pacatul originar are radacini in logica. Eva a incalcat interdictia pentru ca nu cunostea porunca; ea a intrat pe ealea mortii corporale si, imediat ce fructul interzis a fost cules, Adam a fost contaminat de coruptia simturilor, Adam n-a voit sa fie Iisus, n-a voit sa fie biruitor, dar, dupa cadere, el primeste dreptulla podiinta fi e predestinat sa regenereze. In .Jstoria Ieroglifica" de acelasi autor, se face de citeva ori distinctia dintre .mtncare" fi

.hrana", ca isplta ce duce la pacat, I. Heliade- Radulescu pune pacatul originar pe seama lui Lucifer, care, alungat din Paradis, ifi face 0 pereche feminina: din capullui se naste Pacatuirea. ~i la Eminescu apare aceasta motivatie a caderii adam ice. In nuvela "Sarmanul Dionis", Zoroastru! Dan! Dionis nu-si descopera limitele, doreste sa fie Dumnezeu ,i traieste de mai multe ori experienta eIderii, deoarece el este initiat en intentie de tnsusi Lucifer (Ruben! Riven), tngerul alurigat din rai. In intruparea sa de calugar pe nume Dan, eroul repeti experienta lucifericl fi destinullui Adam, pierde paradisul ,i este condamnat 5-0 ia de la capat,

M. E1iade interpreteazl intilnirea paradiziaci dintre Ieronim ti Cezara, din nuvela eminesciani "Cezara,., ca pe 0 eliberare de sub timp, clci starea adamici de dinainte de cadere este Upsiti de eveniment, durata ,i istorie. In insula transcendenta ajung doar fiintele care si-au depasit conditia umana, Insula lui Euthanasius este un simbol al eternitatii reflectata in moarte ,i iubire paradiziaca

Profesorul lui M. Eliade, Nae 10- nescu, afirma ca omul a dorit sa devina Durnnezeu, adica sa ereeze, ceea ce a ~i devenit, dar creatia sa se face prin eonsum de substanta, eu suferinta ~i munca: el a devenit un Dumnezeu dupa puterile sale. Consecinta a caderii, dorul pentru paradisul pierdut devine impulsul fundamental al plasmuirilor omenesti, In romanul "Enigma Otiliei" de G. Calinescu, Felix ~i Otilia alcatuiesc "cuplul adamic" cazut lntr-o lume care si-a pierdut irecuperabil esenta paradiziaca, In aceasta lume, fluviul heraclitic antre-

6

neaza doar noroaiele ~i murdaria, aducind, prin moartea lui Costache Giurgiuveanu, sftrsitul iubirii celor doi tineri. In continuare, sintem martorii trecerii grabite a timpului profan, Felix tmparti~ind destinul de Inger cazut. Nici casatoria (reusita doar pe plan social) nu-l va relncadra in armonia cosmica, Dupa "izgonirea din paradis" a lui Felix, noua pereche se lncadreaza lntr-o terna profcinitate, incapabila fiind sa participe la Facerea Lumii. Romanul "Maitreyi" de M. Eliade reia motivul caderii adam ice. Or, iubirea interzisa constituie un pacat de care Allan nu poate fi izbavit nici prin ritualullogodnei rnistice, ~i izgonirea din timpul sacru ii provoaca tinarului sentimentul prabusirii totale. Astfel, Allan va repeta destinulluciferic al "caderii" din rai: in noua lui casa tinarul inginer este terorizat de amintiri ~i traieste 0 suferinta hohotitoare.

Albl Dalb

"tntoemai culorii sale opuse, negrul, albul se poate situa la cele doua extremitali ale gamei cromatice'". EI semnifica fie absenta, fie suma culorilor. Pictorul Kandinsky s-a exprirnat, in aceasta privinla, mai bine declt oricine: "Albul, care adesea este considerat 0 non-coloare, constutuie un simbol al unei lumi in care toate culorile s-au evaporat. .. Este nimicul dinaintea inceputului...". Din acesta pricina, la tnceput, albul a fast culoarea mortii ~i a doliului; alba e culoarea giulgiului, a strigoilor, nalucilor. Astfel, primul om alb care s-a ararat negrilor a lnspaimintat ~i a pus pe fuga toate populatiile, Condamnatul era obligat sa poarte 0 dima~a alba, care este 0

camqa a supunerii. La origini, albul nu reprezinta 0 culoare pozitiva, ci neutra, pasiva, aratlnd doar ca nimic inca nu a fost implinit. De aceea copiii, in cadrul ritualului crestin, sint condusi spre inhumare intr-un lintoliu alb, decorat cu flori albe. Din acelasi motiv, este alb vesmintul celor care se tndreapta spre Impartasanie ,i eel allogodnicei mergind la ceremonia casatoriei. Albul mai este culoarea candidatului, adica a celui care iti va schimba conditia, candidatii Ia functiile publice se lmbracau in alb.

Considerata astizi culoare a luminii ,i a stralucirii, albul este de bun augur. o virtute magic I ii este atribuita laptelui, in buna parte datorita culorii sale. La tara, la nunta, mireasa este stropita cu lapte. Paina, .UAa.ouale albe sint semne bune. La f~lti albul argintului. Cind 0 persoana este bolnava ~i i se citeste un descintec sau i se face 0 vraja, ea trebuie sa-i dea medicului ceva alb. In poemul "Dan, capitan de plai" de V. Alecsandri, culoarea semnifici caruntetea ca indiciu flzic al imbitrinirii, dar ,i puritatea morail, maretia lui Dan: ,Jar muntii, albi ca dinsu', se-nehina-n depdrtare". AIbul reprezinta crezul 4i modul de viall al personajului: .Alb 11m trait un secul pe plaiul. stramolesc/ $; vreau cu jata alba senin sa mil sJi'1esc,/ Ca dupa-o viatd lungiJI/erild de ru,ine,! Monnin tul meu sit fie eurat ,i alb ca mine". Motivul este reluat prin termenul ndalb": "Dee; ti placea sa-njrunte cu dalba-i vitejie/ Pe cei care prin lume purtau bid de urgie". Aeest cuvint are rezonante arhaice ,i nuanta sacra, fiind folosit, freevent, in colinde, Printr-o alaturare neobisnuita, autorul reuneste sensurile de vechime ,i

. __ ._----------------------

7

puritate, vitejia lui Dan caparind aureola neprihanirii,

Sadoveanu atribuie culorii albe sensuri pozitive. Calul alb este simbolul puterii politice, iar bourul alb este primordial, fiind 0 metafora a vechimii, a timpului. Izvorul alb este 0 metafora a curgerii tuturor lucrurilor, sugerlnd existenta universala, Izvorul Alb spre care calatoreste Stefan eel Mare, p~~~najul romanului »Fratii Ideri" de M. Sadoveanu, poarta semnul contactului cu intelepciunea straveche, mitica, magics, or, Stefan eel Mare urmareste bourul alb nu pentru a-I ucide, ci pentrua descoperi chilia unui vechi sihastru care prevestea viitorul.

Calificativul "Alb" atribuit personajului Harap-Alb din povestea lui I. Creanga face aluzie la nemurire, in uneIe traditii, Insula Alba fiind un saIa~ al nemuririi. Acest termen ar mai putea avea semnificatia de "eel care raspindeste lumina", In gradina craiului, ea i se adreseaza tinarului, in mod repetat, cu apelativul .luminate craisor". Ideea e accentuata in momentul in care personajul aduce capul cerbului ucis: ),se parea ca Harap-Alb soarele cu el ducea". In versurile .Neguri albe, stralucite", din poezia ),Craiasa din povesti" de M. Eminescu, albul sugereaza feericul, conferind negurilor 0 stralucire de sidef. Acelasi motiv reluat in versul .u [osnea useat pe frunze poala lunga-a albei rochii" face aluzie la candoarea miresei. In "Nunta Zamfirei" de G, Cosbuc .,da/bul" iatac ~i briul de argint au aceeasi semnificatie, Motivul "dalb" estc prezent in pastelul .Jarna" de V. Alecsandri, sugerind frumusetea pat riei: .. Fulgii zbor, plutese in aer ca un

roi de Jluturi albi,! Raspindind fiori de gheatd pe ai tarii umeri dalbi".

Albul din nuvela "Sania" de I. Druta face aluzie la inepuizabilul izvor al cr~~r torului, filozofia vietii si a creatiei neimplinite. Terminind sania, batrinul i~i da seama ca eeea ce era alit de perfect in visurile sale nu s-a realizat pe deplin: iarasi ii apare in fata ochilor .,eeva alb, sprinten ~i frumos, acea tnvaluire voiniceased", motivul raminind sa semnifice idealul neatins.

"Chipul alb" allui Christos-omul din poezia "In gradina Ghetsemani" de V. Voiculescu simbolizeaza puritatea, sacrul ceresc, in antiteza cu singele - simbol al suferintei umane: "Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul".

"Alba vilvataie", adica parul mamei din balada "Miorita" de N. Labis ne trimite cu gindul la pana albita a pasarii din poezia "Pasarea" de G. Vieru, care sernnifica durata cautarii fiului pierd ut. In poezia "Ars poetica" de G. Vieru, culoarea denota trecerea generatiilor: "Merg eu dimineata, in frunte,l Cu spieele albe in brate/ Ale parului mamei". Inalbit de trecerea timpului, parul mamci ar putca semnifica curgerea timpului: a imbatrlnit mama, va imbatrini ~i fiul, iubita ~i toti ce yin din ei, lntr-un neostoit ritual al omenirii, Dar nu este 0 sirnpla trecere: parul rnamei devine struna pentru vioara. Altadata, poetul atribuie albului 0 conota tie de corolar al cunoasterii: ,,$; zic: lar ochii mamei.i Copil, sa-i vezi oricind -/ In ram, in riu, in toate.! Ah, cine vede albeste/ ~i ell ce alb rna; sint".

In "Psa]m" de T. Arghezi, rnotivul sugereaza privelistea sacrului, limpede ~i eliberatoare, puritatea luminii divi-

8

De purtate de Inger: »Trimite~ Doamne, semnul departarii,! Din cind in cind, cite un pui de inger,/ Sa batil alb din aripa la 1,~~dJ Sa-mi dea din nou povata Ta mai '6u_na D. Ingerul e proieetat lntr-o feerie mistica prin contopirea suavitatii selenare cu albul angelic.

La G. Bacovia, in poezia "Decembre", albul sugereaza indiferenta, iar in textul "Decor" albul e culoarea zapezii ce "cade tar", ca ~i cind s-ar transforma in plumb, afundind pareul in pamintulmormint.

Albastru

Dintre culori, albastrul este cea mai adinca.privirea patrunde intr-insa fara sa lntllneasca nici un obstacol ~i se rataceste in nemarginire, Natura nu 0 intati~eaza decit alcatuita din transparenta, adica un vid al aerului, al apei, vid al cristalului ~i al diamantului. Albastrul este cea mai reee dintre culori si, in valoarea ei absolute, cea mai pura, Aceasta culoare mai este un drum al infinitului, in care realul se transforrna in imaginar. Albastrul ceresc reprezinta ~i pragul ce desparte pe om de lumea de dincolo si de soarta sa. Blazonul de azur ell trei flori de crin de aur al casei regale franceze proclama astfel originea teologica, supraterestra a Regilor Preacrestini.

Ochii albastri ai craiesei din poezia

'_,"' '"Craiasa din povesti" de M. Eminescu sugereaza fantasticul: "Ea se uita.:

Paru-i galben,! Fata ei lucesc in luna,! lar in ochii ei albastri/ Toate basmele saduna". .Florile albastre" din imaginea "flori albastre tremur ude in vazduhul tamiiet"("Calin (file din poveste)" de M. Eminescu) amintesc de cunoseutul

motiv literar al florii albastre, semnifidnd dorul de dragoste §i neuitarea. Prezenta florilor albastre in spatiul nuntii incadreaza acest eveniment in timpul etern al basmelor. Acestui albastru al terestrului li corespunde alt albastru - al vazduhului ("mii de fluturi mici albastri"), transpunind cadrul nuptial intr-o atmosfera de vis. Motivul este reluat in aC:~~il§.i opera in versul "Flori albastre are-n paru-! # 0 stea in [runte poarta", semnificind dorul nemarginit, nostalgia, iubirea care nu moare niciodata, In popor, unei flori de culoare albastra i s-a dat numele de .floarea de nu-mauita", Astfel, persistenta iubiriidincolo de trecerea timpului reprezinta prima semnificatie a florilor albastre pe care Ie poarta mireasa. In alta acceptiune, mirii din poem reprezinta perechea eterna,

Albini

_ Moris Meterling, in celebrul sau eseu asupra vietii albinelor, vedea concentrata in istoria unui stup de albini marea istorie a omenirii. Insufletitoare a lntregului univers, saminta a tntelepciunii ~i materializare a spiritului, albina poarta mesajul divtn, fiind deseori asociata cunoasterii §i initierii, In mitologia romaneasca, ea ramine mesagerul investit cu puteri magice, cad "Albina face miere/ Mierea se face ceara/ Ceara se face faclie/ Faclia se aprinde/ Raiul se deschidel Maica Domnului in brate/ Pe toti ne cuprinde", dupa cum se spune intr-un text popular. In muite legende, povesti sau colinde, albinele sint legate de crearea lumii, ele apar ca ajutoare eonstante ale Creatorului. Simbol solar, albina s-a nascut din lacrimile Maicii Domnului ~i

9

este ocrotita de Slnziene sau de alte tapturi miraculoase, dar tot ea este considerata un semn nefast, caci i-a fost sortit acul lnveninat, aducator de moarte.

In "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, dupa ce eroul face urdinis albinelor, ca fi in alte basme populare, eraiasa lor ii da 0 aripa miraculoasa, apoi llajuta sa treaca ultima proba la care il supuse Imparatul ROf: s-o deosebeasca pe printesa de sora sa gearnana. Aid albina devine un motiv Iiterar frecvent in basmele populare, celal animalelor benefice, salvatoare pentru erou.

Sugerind atmosfera de belsug fi ferieire bucolica, motivul este reluat de M. Sadoveanu in romanul "FratH Ideri": albinele fac miere densa, iar spicul de griu este mare "cit degetul mijlociu al unui barbat plugar".

In poezia .Albina't.G, Vieru asearnana procesul creator cu lucrarilealbinei, Poetul invata de la ea n vietuirea curatii": " ... nimeni, nimeni nu-i in stare/ A rip a ati tncatusa", "Al vrea pe drumul eel din urmat Sd ma petreaca roiul tau".

Amurg

Moment intermediar intre zi ,i noapte, urmind imediat dupa coborirea soarelui, amurguI reprezinta un timp situat lnainte de lnfaptuirea unui miracol ,i anunta marea calatorie, adeseori moartea. "Amurg" este un cuvint vechi, format pe terenullimbii romane din prepozitia latineasca ad fi adjectivul murg considerat de origine tracica, desemnind o culoare lntunecata, cu reflexe rosieticeo Sensurile etimologice ale cuvintului sugereaza disparitia luminii slngerlnde a soarelui care moare tn negura noptii,

Totodata, aceasta moarte a unui timp fi a unui spatiu vesteste alt timp si alt spatiu ce vor lua locul celor vechi. A merge spre vest lnseamna a merge spre viitoi; dar printr-o serie de transformari obscure. Dincolo de noapte se afla nadejdea in zorii noi. Amurgul mai simbolizeaza ~i frumusetea nostalgica a declinului ~i trecutului. EI este imaginea ~i eeasul melancoliei ~i nostalgiei. _

Moartea pastorului din "Miorita~ este flxata la asfintitul soarelui, "fa apus de soare", iar cerbul vrajit din "Poves".:" lui Harap-Alb" de Ion Creanga i~i plU . de puterea magica in amurgul zilei.

Scriitorul M. .Sadoveanu reia sensurile simboliee ale amurgului mioritic in romanul "Baltagul". Vitoria viseaza ca Lipan se departeaza de casa, trecind apa neagra a mortii la apusul soarelui: "lneerca sa-l opreasca pe Lipan ~i sii-i intoarca spre ea obrazul, ca sa i-I ceteasca. El eralnsd tot rna; in fund. Peste el se reviirsau ape de primavara". Obrazul intors catre apus sugereaza moartea. Crirna ~i pedepsirea vinovatilor au loc in amurg. Ritualul praznicului, de asemenea, se desfasoara sub lumina soarelui in asfintit, incheind moartea mioritica ~i Iungul drum al femeii.

Determinarea temporals din titlul poeziei "Sara pe dear' de M. Eminescu semnifica oprirea dipei. Atunci se produce imperceptibila trecere spre miracolul noptii, blinda lunecare spre cer. Termenul "sara" este unul vag, dar proiectat in eternitate, continlnd ideea prelungirii in timp.

In poemul "Dan, capitan de plai" de V. Alecsandri, motivul sugereaza vigurozitatea personajului, in pofida vir-

10

stei sale:"$i cine-l vede falnic, aprins, cu fruntea sus,! Ii pare ca alt soare se-nalta din apus".

,b Parintele Ioil din romanul' "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu, spune, in spatiul binecuvintat al rnanastirii, povestea bourului alb ~i a schivnicului, poveste care pare 0 rostire de taina sub impresia amurgului: "In umbra pictata de citeva faclioare ~i candele, parea ca std in tacere

duhullui Dumnezeu # at muntelui. "

B. S .. Delavrancea, in "Apus de soare", atribuie simbolului conotatii noi: apusul sugereaza moartea domnitorului Moldovei.

Imaginea amurgurilor ravasitoare de toamna din -poezia bacoviana se asociaza dizolvarii universale. Amurgul apare ca simbol al mortii violente: Inslngerat, apusul face ca frunzele care cad sa para lacrimi mari de singe: J,Amurg de toamnii pustiu, de huma,l Pe cimp sinistre soapte tree pe vtnt -/ Departe plopii s-apleaca la pamint/ In larg balans lenevos, de guma".("Amurg de toamna").

.In textul blagian "Batrinul calugar lmi sopteste din prag", apusul comporta sensul reintegrarii cosmice: .Tinere care mergi prin iarba schitului meu,/ rna; este mult pin-apune soarele?/ Vrea sa-mi dau sufletul ... ",

Poezia lui Vasile Voiculescu propune, poate, cele mai plastice ~i variate imagini ale amurgului. Pentru poet, simbolul asfintitului se rezuma Ia clipa declansatoare de reverii: deasupra stufului, amurgul pare "de tutun" (" Toamna la balta"), iar in peisajul de pe deal, u vast chihlimbar; amurgul a prins in el colina J' ("Elegie in amurg"), Momentul asfintitului lntristeaza flinta, ii creaza

o predispozitie speciala de jale ~i nostalgie, venita din sentimentul pierderii iremediabile. In sonetul "In gradina Ghetsemani" de acelasi autor, lasarea serii anunta noaptea cea mare a supliciului ~i rnortii: i1 aflam pe Iisus, pe om in general, cu desavlrsire singur in fata cumpJitelor chinuri prin care trebuie sa treaca, Poetul alege clipa de singuratate omeneasca a lui Iisus, clipa ivirii sudorii de singe in pustietatea gradinii.

Acest efect at stingerii este inregistrat de Nichita Stanescu in imagini spectacuIare: ,,0 secunda, 0 secunda/ eu I-am fost zarit in undd.! El avea ro~catti funda.! Inima incet mi-afunda" ("In dulcele stil clasic"). Rastimpul de curgere a Inserarii spre seara deplina ("dintr-o inserare-n searii") genereaza durerea grea, evocatoare a mortii, dar ~i 0 emotie de indragostit, De aceea dipa cea repede prinde imagini stranii, care oglindesc fragmentar observatia lirica: timpul amurgului este ca un "pas de domnisoara", lin ~i cachet, coborit dintr-un zbor dureros si trist (" din tr-o pasdre amara ").

Prezent in romanul "Morometii" de

M. Preda prin crepuscu1ul familiei de tip patriarhal, motivul semnifica declinul unui mod de existenta, Acelasi motiv, pentm copilul Niculae, reprezinta integrarea in universul nemuritor: .Simteam cd soa-

,

rele e al meu, pentru totdeauna ... Dar nu

numai soarele, ci tot, norii, care navaleau pasnici din urma ~i soarele pareii le dadea foe, cimpia care i# inchidea incet geana ei

uria~dJ odata cu stingerea apusului ... ". Simina, sotia lui Niculae, asociaza sfirsitu-i, de asemenea, cu asfintitul: .Uita-te la 50are cind coboara ~i adu-ti aminte de mine ... Vo; aiftnti # eu ... "

11

In textul "Padure, verde padure" de G. Vieru, "amurgul greu de stinci' evoca greutatea apasatoare a pietrei de mormint.

Poezia "tn dulce le stil clasic" de N.

Stanescu reda atmosfera de blindl melancolie a unui univers delicat crepuscular, subtiat de retragerea imperceptibila a luminii: "dintr-o tnserare-n seara".

In creatia lui D. Matcovschi, mO,art~a parintilor este un dezastru cosmic pentru copiii care ramln singuri: ,,$i rasaritul curge-n asfintit". .

Api/ Api vie/ Api moarti

Semnificatiile simbolice ale apei pot fi red use la trei teme dominante: origine a vietii, mijloc de purificare, centru de regenescenta, Ea reprezinta infinitatea posibilitatilor, simbolul fertilitatii, intelepciunii, harului ~i virtutii. E simbolul universal de fecunditate. Daca muntele indica gindirea ascensionala, apoi apa sernniflca gindirea orizontala. Ca masa nediferentiata, ea contine samlnta primordiala, toate semnele unei dezvoltari viitoare, dar si toate amenintarile de resorbtie, Ca toate simbolurile, apa comporta sensuri diametral opuse: ea este generatoare de viata ~i generatoare de moarte, creatoare si distrugatoare,

In traditiile crestine, apa simbolizeaza. originea creatiei, e generatoarea vietii ~i a mortii, Orientalii au considerat apa simbol al binecuvintarii. Apele linistite semniflca pacea ~i ordinea. Apele amare reprezinta amaraciunea vietii, Datorita functiilor ei germinative ~i purificatoare, apa sintetizeaza sensul inceputului. In basmul popular "Greuceanu", picatu-

ra de ap! vie pe care i-a da corbul ii va darui viall vesnica, In mitologia noastra se spune ca, lnainte ca Dumnezeu sa fi creat lumea, nu era decit apa nesfirsita. Viziunea apare ~i la Eminescu, in "Scrisoarea I". Secventa .noian intins de ape", ,i sflrsitul lumii se leaga de simbolistica apei, tema potopului apocaliptic aparind obsesiv in basmele si religiile mai multor popoare. . 'll

Dupa Mircea Eliade, apele simbo- '.

lizeaza substanta primordiala, din care toate formele se nase ~i in care toate se reintorc. In nuvela "La tiganci", apele simbolizeaza cunoasterea vietii, care, in viziunea autorului, este un labirint din care se poate iesi doar prin moarte.

M. Sadoveanu, fascinat de solemnitatea apelor, subliniaza adeseori functia lor de a inocula 0 stare contemplativa: ,,Apele acelea nesfiriite, care domneau pretutindeni, lntr-un tinut tntreg, alcatuiau o stdpinire.a necunoscutului ii a tainei" ("Taine"). In romanul " Baltagul' apa neagra sugereaza moartea lui Nechifor Lipan: "L-am visat rau, trecand calare 0 apii neagra". Avind virtuti sacre, apa lntinereste, vindeca rniraculos, ilumineaza fiinta. In foiclor exista motivul apei negre, hotar lntre lumi, motiv reluat de Sadoveanu in romanul "Baltagul".

Ion Creanga reia ideea in "Povestea lui Harap-Alb", in care eroul titular moare si este inviat printr-un ritual "cu apd vie # apa moarta, cu trei smicele de mar" sugerind regenerarea.

Identificam motivul si in "Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu: in padurea blesternata, in care se rataceste Parpangel, sint doua izvoare gemene, care curg in directii opuse; cel din dreapta este bi-

12

neeuvintat si cine va bea din el se spiritualizeaza ~i devine un )) viteaz neinvins $i leu inimos", eel din stinga ,,face mintea timpa ~i natinga."

In nuvela .Dincolo de nisipuri" de F.

Neagu, apa, atit pentru sateni, cit si pentru Susteru, constituie idealul rivnit eu infrigurare; nici drumul anevoios nu-i opreste pe cautatori, dar, de fiecare data cindpar a se apropia de ideal, acesta se indeparteaza. Susteru este singurul om caruia i se vesteste sosirea apelor si tot el 0 aude sub pamtnt. In final, am putea crede ca la a treia incercare (ca in basme) el a deseoperit-o simtind in fata "r3.eoarea apelor",

In poernul "Paradis in destramare" de L Blaga, descinsi in fluviul heraclitic, "inger;;" "inseteazd" dupa Adevarul ultim echivalent cu viata. Apa din fintini insa (simbol al eternitatii, "muma") "refuZtl gcllefile lor" ea semn al pierderii capacitatii '. geneticei este ~apa vie" umpluta de "paianjeni multi", saturata de Ra.ul universal.

La Bacovia, apa reprezinta 0 adevarata prezenta obsedanta, Ea apare nu doar sub forma de ploaie, lacrimi, burnita, ci ~i de gheata ,i ninsoare. Universul poetic allui Bacovia sta sub sernnul apei care cade vertical. Poetul aduce viziunea inecului colectiv, ca proiectie a fricii existentiale.In poezia "Laeustra", ploaia nesfir,ita evoca dramatismul materiei care se descompune, iar in poezia .Rar" ea determina alienarea fiintei." Ploua, ploud, ploud,! Vreme de betie-! $; s-asculti pustiul,l Ce melancolie".

Apocalipsi

Apoealipsa este simbolul ultimelor zile ale lurnii, ee vor fi marcate de feno-

mene infricosatoare (uriase Involburari ale marilor, prabusiri de munti, despicari ale pamintului, aprinderea vazduhului ~i a cerului, confuzia anotimpurilor, coruptia oamenilor.decadenta claselor sociale, rautatea, decaderea moravurilor ... ). M. Eliade, in "Istoria credintelor ~i ideilor religioase", vorbeste de Sfirsitul Lumii ca mit universal, in care urma de viatitdispare, tntreg Pamlntul este lnghitit de ocean.

Stingerea Universului din .Scrisoarea I" de M. Eminescu e sflrsitul lumii, apocalipsa, extinctia, escatologia - motiv mitic fundamental ce apare .la poet Intr-o proiectare succesiva .fabuloasa: mai tntli ca 0 rnoarte termica a sistemului solar (usoarele ce azi e mindruel iI vede trist # ro~1 cum se-nchide ca 0 rand printre nor; lntunecosi"), urmata de un colaps gravitational, de 0 prabusire a "planetilor" scapatl din ,,frinele luminii" ~i apoi de disparitla stelelor (,;ca Ii frunzele de toamna toate stelele-au pierit"), de intunecimea orizonturilor cosmice ("iar catapeteasma lumii in adinc s-au tnnegrit"), de oprirea timpului »mort" ~i de recaderea eelor ce au fost pina atunci in miscare, pentru a lncepe "eterna pace", haosul primordial. In "Memento rnori", poetul prevesteste Apocalipsa: .B apus de Zeitate, I-asfintire de idei. n In "Imparat ~i proletar", viata e definita ca un vis ee se lncheie in mormlnt, lumile dispar. $i in "Egipetur' magul descifreazl Apoealipsa care lneaca civilizatia in nisipuri: ,,$i-atunci vtntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,! Astuptnd cu el orale, ca gigantice sicriurit Unei ginti ce fclra viata-ngreuia ptlmintul stors".

La Arghezi, teama de moarte transfer-

13

rna universul cunoscut in imagine apocaliptica: "Ce noapte groasa, ce noapte grea!/ A batut in fundullumii cineva. I'

In volumul .Lauda somnului" de 1.

Blaga, imaginile contin sugestia unui "apocalips blind # rustic" (Calinescu), in care potecile se retrag in padure ~i in pesteri, bufnitele se asaza pe brazi, iar portarul raiului, despuiat de atributii, tine in mina .un cotor de spada Jam de filledri"; noaptea, in lumina siderala a unui alt ev, ciobanii pun pamint peste .mieii udsi de puterile codrului", in timp ce ,Jetele stinilor" tree pe sub luna; cazuli lntr-un "paradis in destramare", ingerii cauta pe pamlnt flntlnileadevarului; dar acestea "rejUza gdletile lor". Poetul exprima spaima (de sorginte expresionista) in fata disolutiei universale, a unor "eatastrofice pustiiri" care vor distruge

totul. .

Apostol·

Apostol e numele dat fiecarui dintre eei doisprezece discipoli ai lu Iisus Christos, misionar crestin, adept ~i propagator al doctrinei crestine

In "Padurea splnzuratilor" de L. Rebreanu, prenumele personajului releva esenta sa: discipol allui Iisus, care repeta jertfa Mintuitorului, lntru izbavirea neamului sau, EI este simbol al dragostei de patrie ~i popor, de adevar ~i frumos. Iubirea protagonistului e un zbor frlnt, dar admirabil ~i inalt, de aceea erosul romanului e proiectat pioa la spiritualizare, Apostol, in fata mortii, ramlne dear esenta: discipol allui Iisus care repeta jertfa Mintuitorului lntru izbavirea neanluiui sau. ~i in alt scene, precum in dimineara executiei, preotul Ii cere lui

Apostol sa fie tare, "precum a fost Domnul Mintuitorul nostru Iisus Christos". In ultimul episod, Apostol intelege di Dumnezeu e iubire, simtindu -si sufle .. tul napadit de acest sentiment: .,Atunci Apostol fu impresurat de un val de iubire izvortta pared din rarunchii pamintului. Ridica ochii spre cerul {intuit eu putinele stele intirziate ... Privirile ii zburau spre stralucirea cereasca, in vreme ce in urechi .. i se stingea glasul preotului: - Primeste, ~ Doamne, suJletul robului tau ApostoL. Apostol ... Apostol ... )J

Arami

Metal sacru, arama a fost folositala fabricarea instrumentelor de cult, din antichitate ~i ptna in crestinism. Din arama erau ,i vasele al carer zanganit se auzea in bataia vintului in padurile saere ale lui Zeus .. Acest metal era simbolul nealterarii ,i 'al nemuririi, precum si al dreptatii nelnduplecate, Dueil, ~i deci .. ambivalent, este ,i simbolul cuprins in legenda caprioarei cu picioare de arami. El poate insemna atlt despartirea de pamintul corupt, gratie acestui metal dur ,i sacru, cit si ingreunarea caprioarei, usoara ,i pura de felul ei, sub povara ' dorintelor pamlntesti. Altfel spus, arama sugereaza fuga disperata a caprioarei neobosite, care lncearca sa scape de urmarirea vlnatorilor: cursa perpetua ~i sacra a fecioarei salbatice.

Simbol asociat ell prima virsta a fiintei, arama sugereaza puterea, violenta ~i rabufnirea, Arama constituie materialul instrumentelor muzicale ~i al obiectelor folosite in ritual. In literatura, in basme dezvolta sensul celei dintli rataciri a eroului, care trebuie sa treaca cele trei

14

paduri (de arama, de argint ,i de aur). ),Codr;; de arama" din poemul "Calin (file din poveste)" de M. Eminescu (eel mai frumos pastel din literatura romana ce prezinta un spatiu mirificsi fabulos) separa lumea reala de spatiul in care fericirea mirilor avea sa devina realitate. Arama sugereaza nu doar coloritul superb al naturii, ci si fosnetul metalie al frunzelor ori .lucirea stinsa a trunchiurilor.

In "Scrisoarea IIf' de M. Eminescu, motivul sugereaza forta distrugatoare a atacului, duritatea loviturilor de arme, ecourile acestor lovituri auzindu-se in vazduh, ca un urias gong cosmic: ~'~i ca nouri de aramii, si ca ropotul de grindenil Orizontu-ntunecindu-l, yin stigeti de pretutindeni.i Vijiind ca vijelia ii ca plesnetul de ploaie ... "

Arama mai simbolizeaza ~i schimbarea, recladirea lumii, asa ca in poezia lui' O. Goga, Poetul patimirii nationale i~i exprima dorinta de a deveni un luptater al carui cint sa devina ,,glasul de aroma" al muceniciei celor multi: "In suflet seamana-mi furtund,l Sa-! simt in matca-i cum se zbate.I Cum tot amarul se revarsd/ Pe strunele infiorate;/ $i cum sub balta lui aprinsdJ In smalt de fulgere albastre.! lncheaga-si glasul de arama:! Cintarea patimirii noastre. II (; Rugaciune"),

Argint

In sistemul de corespondenta al metalelor si al planetelor, argintul este raportat la Luna. Prin contrast eu aurul, care este principiul activ, masculin, solar, diurn, produs de foe, argintul este principiul pasiv, feminin, lunar, apos, rece.

Alb ,i luminos, argintul simbolizeaza, de asemenea, puritatea. El este lumina pura, asa cum este ea primita ~i redata de transparenta cristalului, de limpezimea apei, de stralucirea diamantului. In simbolistica crestina, el reprezinta intelepciunea divina, asa cum aurul evoca intelepciunea divinapentru oameni. Eroul rnultor povesti traditionalestie cd este' amenintat cu > rnoartea atunci cind cutia cu tutun, furculita sau vreun alt obiect familiar incepe sa se tnnegreasca, Insa argintul, pe planul eticii, simbolizeaza obiectul lacomiei, degradarea constiintei. Astfel, pervertirea valorii sale este aspectul sau negativ.

Pentru romani, argintul este un metal utilizat in ritualurile de purificare, invocat in descintece ~i purtat pentru functiile lui protectoare. Argintul limpezeste si desface soarta omului; lntr-un descintec de alungare a spiritelor rele, alaturi de matasea rosie, pana de paun ~i busuioc, se leaga ~i 0 bucata de argint; obiectele se inmoaie in apa neinceputa, iar descintecul se rosteste in vatra focului.

In general, in poezia lui Eminescu, lumina de luna este argintie, aflata in starea ei pura, deoarece apare ca element definitoriu pentru universul feeric, epurat de orice influenta a lumii reale. Imaginea unei nopti feerice, strabatute de irizari diamantine, ca lntr-un vis, este redata in "Calin (file din poveste)" de M. Eminescu: " ... prin mindrul tntuneric

,

al padurii de argint" . In "Mistretul cu

colti de argint" de St. A. Doinas, argintul simbolizeaza idealul superior al unui cautator deosebit. Pentru gasirea lui, se purcede la vinatoarea ritualica,

15

Aripi

Aripile sint, in primul rind, simbolul avintului, adica al despovararii, al dematerializarii, 'al eliberarii sufletului sau spiritului, al descatusarii de sub povara terestra, In orice traditie, aripile se cuceresc, cu pretul unei educatii initiatice ~i purificatoare, adeseori lunga ~i primejdioasa. Avintul in zbor se refe .. ra intotdeauna la aspiratia sufletului catre o stare supraindividuala, Aripile mai indidi ,i facultatea cunoasterii: acela care intelege are aripi (,,lnteligenta este cea mai jute pasarej. In Biblie, ele sint un simbol constant al spiritualizarii fapturilor care le detin. Sufletul are aripi "de porumbel. Daca Dumnezeu, ca arhetip, are aripi, sufletul creat dupa chipul Sall are propriile sale aripi. Daca omul se Indeparteaza de Dumnezeu, i,i pierde aripile; daca se apropie, Ie recapata, Asemeni rotii, aripaeste simbolul deplasarii, al eliberarii de conditia de Ioe ,i spatiu. In general, aripile vor exprima elevatia pentru sublim, elanul de a depasi conditia umana,

Aripa, amplificata prin detaliul cresterii intr-un peisaj halucinant, semn al inaltarii, imprima sernnificatii magice ,i evoca, in poemul eminescian "Povestea magului dilator in stele", imaginea ingerilor care plutesc in univers: ,,$; ribfirati in spatiu ingerii dueeau in poale/ A luminilor adince ~i blinde rugaciuni". Magul "zboarQ ea gindul" spre vii tor, dus de 0 stea lnaripata: .Se suie-n vir! de munte, 0 stea din eer coboara -/0 stea, vultur de aut; cu aripe de foc,l In infinit el zboara,l Stelele sclipeau sfinte si-n cale-i [aceau loc".

In poezia "Albatrosul" de Charles

Baudelaire, motivul sugereaza situatia apasatoare a artistului in lumea vulgara, meschina si plictisitoare: ,,$i-aripile lor albe Ii man Ie lasa- blegi,l Ca niste: visle grele s-atirne caraghioase". In poezia "Emotie de toamna" de N. Stanescu, "aripile ascuiite pana la nori" semnifica durerea profunda, de care poetul vrea sa se elibereze prin zbor. La N. Labis, aripa simbolizeaza spiritul launtric dornic: sa se afirme: "Aripa mea se izbeste mereu de zabrelele namarginirii". In poezia "Plumb" de G. Bacovia, .uripele de plumb" sugereaza disperarea, sentimentul apasator de izolare si singuratate:

"Stam singur lingii mort ... # era frig .. .1 $i -e ; atirnau aripele de plumb" .:

Artistl Creator

Fiinta duala, sflsiata intre destinul istoric si eel etern, artistul capata numeroase sensuri· in' literatura, Intre arte, poezia ocupa un loe privilegiat, este un reflex al lndurnnezeirii. Pentru romantici, poetul e un damnat, "trasnit de soarta", zice Macedonski, traieste cu dramatism nebunia-i. In poemul satiric ,,!coana ,i privaz", Eminescu serie despre firea poetului, care nu este decit un "ndue". Aceeasi viziune propune ,i poezia argheziana "Nehotarire", in care poetul traieste doua vieti, una de cumplite umilinte in planul realitatii sociale, si alta de inaltare sublirna, prin intermediul creatiei. o. Goga identifica destinul poetului cu eel al preotului, dator sa .devina un "apostol" al neamului.

Manole din "Me~terul Manole" de

L. Blaga reprezinta Creatorul de pretutindeni ,i dintotdeauna. Zidarul si-a iubit, mai presus de toate, tlnara sotie

16

frumoasa ca 0 floare, insa destinullui de este una ingrata: »H~i: ni~eni ~u g~i~elCreator a prefacut-o in biserica la care.,., te cind string pumnu mei.l Razvratrrea

sa se lnchine toti muritorii. Numai prin md~n~bultl sau ~remur. de !':g./ In tara

.moartea Mirei, soarta Creatorului se va asta euumblu pribeag I' str~ln'! To.variJ~

'~. lini Destinul lui Manole este eel al ctmpuriior si eelor fora cdmin.] Ce-i daca

~~!ror· creatorilor: de a-si realiza opera mi-i sufletul din foe Ii azur?/ Ce-nseam-

. . .. d t b d ?"

prin zbucium ~i suferinta ~i de a fi ucis na azt 0 viata e ru a ur ..

chiar de acest ideal.

Si Stefan Gheorghidiu, personaj cen- ~scet/Eremit tral al romanului "Ultima noapte de

: dragoste, intiia noapte de razboi" de C.

Petrescu, traieste drama creatorului. EI reface mitul lui Pigmalion, sculptorul care s-a Indragostit de statuia Galateei, pe care el insusi 0 facuse. Ceea ce iubeste tinarul nu este femeia reala, ci propria sa fictiune. De aid lncepe drama: rnai tirziu, pe masura ce iubirea se spulbera, tinarul va trai suferinta creatorului caruia Ii este negata capacitatea de a zamisli. Ideea ar fi ci\ omul cu constiinta, fiind creatorul lumii ca reprezentare, are libertatea de a alege 0 alta constiinta pe care 0 considera egala cu a lui; or, de data aceasta, alegerea fiind gresita, libertatea interioara ti este contrazisa.

In conceptia omului de creatie, arta lnseamna generozitate ~i daruire dusa pina la sacrificiu, inseamna dorinta de a face bine oamenilor prin inseninarea sufletului lor. Ea mai consta lntr-o permanenta nazuinta spre perfectiune, in vesnica sete de ideal. La tipul creatorului se refera si mos Mihail din nuvela .Sania" de I. Druta, cu spiritu-i blind ~i visator: .Pentru cd iar i, apare in fata ochilor ceva alb, sprinten fi frumos", "aeea invaluire voiniceasca", "iar vine acel fior ee-l

.. "

scutura umeru .

La G. Meniuc, conditia creatoruluipoet, Intr-o sodetate neprielnica lui,

~ Fiinta iluminata, ascetul este eel care a parasit lumea ~i desartaciunile ei pentru rugaciune ~i comunicarea cu Dumnezeu. Prin izolarea sa ascetica de cele lumesti, poate dobindi harul vizionar ~i pe eel al binecuvintarii celor ~e cauta un sfat. Desprins de lume ~i de patimile ei, el este filozoful ermetic prin excelenta, Temeiurile ascetului sint renuntarea la comunicare ~i nazuinta de "a fi singur cu Domnul". Refuzind sa-~i accepte conditia umaria, eel ce a ales calea izolarii i~i refuza propriile limite, cautindu-si mintuirea dincolo de ordinea profana. Ca forma a vietii monastice (gr. "monos" - singur), sihastria a fost practicata mai intii de egiptenii crestini, care i~i duceau viata in desert, in grote sapate in stinca, in timp ce in Europa eremitii i~i construiau chiliile in padure.

Un asemenea persona; este schivnicul din povestea lui Ioil din romanul "FratH Ideri" de M. Sadoveanu: "U1! om schilav Ii batrin", care avea "canon singuratatea fi mutenia"; aeesta i~i paraseste pestera doar in dimineata de dupa Inviere, la rasaritul soarelui, pentru a asculta "glasul pamtntului". La acest om stint vine voievodul Stefan eel Mare, ca sa primeasca prin el un semn divin, 0 dezlegare, pentru a porni razboi Impotriva turcilor.

17

Simbolul apare ~i in lirica lui Macedonski. Emirul din poezia "Noapte de decemvrie", se lndreapta spre cetatea sflnta Mekka, supunlndu-se probei capitale de asceza ce consta in traversarea pustiei: .,$; [oamea se face mai mare-mai mare,! $;, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare .. .! Bat .ttmplele ... - ochii stnt demon; cumpliti .. .! Cutremur e setea, I-a foamei simtirei E larpe, ductndu-si a ei zvtrcolire/ In pintec, in singe, in nervii-ndlrjiri ... I'

~i hagiul Tudose, personajullui Delavrancea, savtrseste un act ascetic prin pelerinajulla SfintulMunte; duee 0 viata absistenta si I~i capata numele de om stint, dar renuntarile lui sint 0 eonsecinta a zgireeniei maladive.

A,teptare

Asteptarea se impune, In special, prin poezia lui G. Bacovia. A,teptarea anihileaza libertatea, degradeaza fiinta, distruge sensul realitatii, genereaza un sentiment de nesiguranta ~i de teama, In poezia "Plumb", asteptarea se asociaza eu un priveghi: .Dormea tntors amorul meu de plumb/ Pe flot! de plumb, si-am inceput sa-l strig -I Starn singur linga mort .... Ii era frig.,.! $i-i atlrnau aripele de plumb". Viziunea din poezia "Laeustra" a,aza asteptarea in contextul unui univers labil, amenintat de potopul apocaliptic. Tot tresarind ,i asteptlnd, izolat intr-o casa lacustra, poetul resimte teroarea timpului si a lumii.

Pentru personajul lui Caragiale din nuvela "tn vreme de razboi", asteptarea se transform! intr-un cosmar, care tl stapineste fi i1 distruge. Pentru Stavrache, momentul asteptat, In loe sA elibereze,

devasteaza: ambele personaje innebunesc.

Tema vietii ca asteptare ,i pregatire pentru Marea Trecere apare la Blaga: .. Astept in prag racoarea sftr~;tului'/ Mai este mult? Vino, tin ere,! ia (lima in pumnl i; mi-o presarif pe cap in loc de apa Ii vin.! Boteaza-ma cu pam;nt"

("Calugarul batrin tmi sopteste din prag"), In poezia "Gorunul", poetul afirrna ca fiecare clipa trecatoare scurteaza asteptarea sftrsitului; ,,0 simt cum frunza ta mi-o pleura in suflet/ # mutl ascult cum creste-n trupul tau sicriul,l sieriul meu,! cu fiecare clipd care trece./ gOTUnule de margine de codru"

In poezia eminesciana, asteptarea accentueaza sentimentul solitudinii si amplified sensul contemplatiei ("Sara pe dear'), iar uneori lntristeaza ("Lacul").

~i in poezia lui I. Pilat momentul afteptarii, situat lntre zi fi noapte, declanfeaza reverii fi meditatii profunde ("Aid sosi pe vremuri"),

In povestirea lui Finu, Neagu "Dincolo de nisipuri", oamenii asteapta venirea apei pe vreme de seceta cumplita. Epuizati de asteptare, se pornesc in intlmpinarea apei, in susul albiei useate, dar sperantele nu Ie sint confirmate si, prada nebuniei generale, ei lncearca sa sfideze asteptarea prin calatoria care nu duee nicaieri,

Aur

Considerat prin traditie eel mai pretias dintre metale, aurul este metalul perfect. El are stralucirea luminii, Este definit ca un produs al focului solar, regal, ba ehiar divino Simbol al perfectiunii, luminii, cunoasterii, imortalitatii. E

18

considerat de alchimisti secret al pamintului. In traditia greaca, e simbol solar ce evoca fecunditatea, caldura, bogatia, iubirea. Element a1 vietii depline, semn al absolutuIui, aurul este asociat soarelui, ratiunii si cunoasterii, Este definit ca un produs al focului solar, regal, ba chiar divino Imaginile lui Buddha slnt aurite - semn al perfectiunii absolute. Fundalul icoanelor bizantine, de asernenea, e aurit. In Extremul Orient se crede ca aurul se naste din pamlnt, fiind copilul dorintelor pe care Ie are natura. Metal pretios prin excelenta, reprezinta taina cea maiadincaa pamintului, gasinduse sub unsprezeee straturi de pamint ~i de minerale diferite. Aurul nu putrezeste, nu rugineste: este singurul metal care devine bumbac, rara sa tnceteze sa fie fier. Cu un gram de aur se poate face un fir subtire ca firul de par, care sa inconjoare tot satul. Metal ambiguu, aurul prezinta dualismul originar: este 0 cheie ce poate deschide muite usi, dar ~i povara putind sa-ti fringa oasele ~i gitul. E tot atit de greu S3-1 utilizezi cum trebuie, pe cit este de dificil sa ti-I procurio Find simbolul bogatiei materiale, e si principiu simbolic al bogatiei spirituale. Numai ca aurul este 0 comoara ambivalenta, Daca aurul-euloare ~i aurul-metal pur sint simboluri solare, aurul - moneda reprezinta un simbol al pervertirii ~i exaltarii impure a dorintelor. ),Trebuie sa nc amintim, in legatura eu accasta, de caracterul primar al virstei de aur, cad virstele ce urrneaza (de argint, de bronz, de fier) rnarcheaza etapele descendente ale ciclului".' Aurul-lumina reprezinta simbolul cunoasterii,

In literatura, apare mai ales ca deno-

tativ simbolic, ca ~i folclorul, creatia romantica il investeste cu functii absolutizatoare; fiinta angelica are nptlr de aUT", paradisul este poleit, soarele devine "copilul de aUT" al marii, iar trecerile fericite se petree peste un pod de aur.

In "Rondelul rozelor de aur" de A.

Macedonski, aurul simbolizeaza plinea, grlnele, bogatia, iubirea ~i caldura: "Cdldura de aur topit/ $; pulbere de aur pe grine,/ Ciobani ~; 0; de aut la stine,! $i aur pe flori risipit".

In contextul poemului "Noapte de decemvrie" de A. Macedonski, motivul aurului, lmpreuna cu eel a1 argintului, intregeste tabloul stralucitor al bogatiilor emirului (,,$; el e emirul, ~i are-n tezaur/ Movile tnalte de argint ~i de aur,/ $i jaruri de pietre cuj1i1cari de sari"), in opozitie cu neindupleeata sete de ideal.

Balaur I Dragon

Balaurul este strajerul comorilor ascunse ~i reprezinta, in aceasta cali tate, adversarul care trebuie infrint pentru a

,

Ie poseda. In Occident, el pazeste Lina

de Aur, iar in China - Perla. Dragonul din Legenda lui Siegfried supravegheaza si el 0 comoara care nu este altceva decit nemurirea. Sflntul Gheorghe sau Arhanghelul Mihail ~i dragonul, a carer lupta a fost adesea reprezentata de artisti, ilustreaza nesfirsita infruntare dintre bine ~i rau. Balaurul este ~i un simbol al timpului distructiv, el anunta prabusirea lumii tnapoi, in tenebrele inceputului. In traditiile populare, balaurul e pus in legatura cu furtunile pe care are puterea sa Ie declanseze, In povestirea "Balaurul" de M. Sadoveanu, monstrul aduce o fur tuna care invaluie trasura celor doi

19

fugari. U neori, balaurii ii pedepsesc pe diavoli, alteori chinuie sufletul omului. De asemenea, balaurul se strecoara in case si ii pedepseste pe cei tndragostit]. De aid provine ,i imaginea creata de I. H. Radulescu, in poemul "Zburitorul", in care balaurul e fiinta misterioasa, portretizata in .linii nebuloase, ce tortureaza tinara fata, simbolizind astfel erotica pubertatii: .Balaur de lumina cu coadanjldcdrata,/ ~i pietre nestemate lucea pe el ca foc.l Spun, sora, c-ar fi june cu dragoste curata;/ Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc".

In romanul "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu, imaginea ostirii otomane este substituita de imaginea unui balaur cu muIte capete ,i labe, atras in mlastina de trimbitele moldovenilor, ca intr-un tablou apocaliptic: "Aia de tari au fost acele loviturisi attt de netnduplecate, cu mare pieire # jertfa din partea razaiimii, incit trupul balaurului a fost curmat in doua. lder ii Nicoara au prins a bate si a mina inapoi coada, pravalind-o spre carutele ~i saivanele hadimbului ... JJ In plan fabulos, metafora "trupul balaurului", desemnind oastea otomana, sugereaza Raul.

Baltag/ Secure

Baltagul este un topor cu tii,urile plasate simetric, de-o parte ,i de alta a cozii. E deopotriva distrugator ti obladuitor. Interpretarile cu privire la cele doua taituri fac din baltag un simbol binar cu trimitere la "cele doua taisuri" ale oricarei puteri. Simbolismul acestuia tine de dualitatea moarte - viata, reprezentind, posibil, ,i cele doua naturi ale lui Christos, reunite in aceeasi persoana.

Baltagul loveste ~i taie, iute ca fulgerul, zgomotos fi stirnind scintei. In multe legende, el reprezinta 0 emblema a fortei. EI crapa scoarta copacului, fiind un simbol al patrunderii spirituale, precum ,i un instrument de eliberare. Intiia arm a a ornului, baltagul e un centru de integrare, expresia unei permanente, un fulger acumulat. Infipt in virful unei piramide sau al unei pietre cubice, ar putea fi inteles ca act suprem de initiere, act ce se confunda cu iluminarea.

Motivul este reluat de M. Sadoveanu. In ultima parte a romanului cu acelasi titlu, Gheorghita ll loveste pe Bogza cu baltagul sau devenit "creanga de aur", pentru a prelua ceea ce ucigasul luase de la Nechifor, folosincl un alt baltag, eu aceeasi functie. Fiul lsi recupereaza nu doar oile, ci si locul pe care Nechifor iI avusese in lume si pe care i-l luase ueigasul, In context, motivul comporta mai multe semnificatii. El este unealta hotaritoare in destinul munteanului caruia i-a fost harazit "sa-Ii ci1tige piinea cea de toate zilele cu toporul si cu cata". De asemenea, baltagul poate fi considerat ar~ a crimei ~i instrument al sortii lui Nechifor: "Oase risipite albeau tarina ... Cclpdtina era sparta de baltag". In termenii rnitului crengii de aur, baltagul lnlocuieste arma prin care conducatorul tribului este ucis, pentru ca Invingatorul sa-i ia locuI. ln roman, baltagul este tot 0 "creanga de aur": rnomentul in care fiul mortului ll loveste pe Bogza eu baltagul in frunte simbolizeaza preluarea de catre tinarul initiat a locului pe care tatal sau it oeupase in lurne. In esenta, baltagul simbolizeaza viata, moartea ~i neistovita curgere a generatiilor,

20

Ban

Moneda rotunda, metalica, zirntata adeseori, dincolo de valoarea ei economidi, este investiti ~i ell functii magice: utilizat in vraji, ca sugestie a cercului, sau in ritualuri pentru dobindirea puterii, banul inchide in el 0 forta diabolica: eu un ban de argint se reteaza capul sarpelui gasit in ziua de Sf. Gheorghe. In vrajile de dezlegare, banuI sugereaza aura protectoare a celui parasit de noroe. In multe povesti vechi, se vorbeste despre un ban-spiridus, nascut dintr-un ou rnic, el este vrajitsa aduca celui care il detine alti bani, necurati. Replica diabolizata a soarelui, banul mai sugereaza fi durata, in special prin sugestiile acelui galben care este samtnta oului. Dad soarele este eonsiderat ochiul lui Dumnezeu, "banul este ochiul dracului"; acest aforism popular rezuma semnificatiile dominante ale banului.

Banul e prezent in majoritatea operelor care trateaza tema avaritiei fi raportul distructiv dintre om si ban. I. SIavici dezvolta aceasta tezi in mai multe opere. In nuvela "Moara cu noroc", drama personajului Ghita descinde, in principal, din neputinta de-a rezista ispitei banului: .Se gindea la ciftigul pe care l-ar putea face in tovdrd~ie cu Lied, vedea banii grdmadd inaintea sa # i se impdinjeneau pared ochii: de dragul acestui cfltig ar fi fost gata sa-fi puna pe un an, doi capul in primejdie", Personajul Mara din rornanul omonim traieste fascinatia banilorpastrati in cei trei ciorapi; zglrcenia ii altereaza simtul moral, dar li da un sentiment de atotputernicie. Banul domina sufletul Marei, ea spune: .Banul, dragii mamei, e mare putere, el

deschide toate usile # strica toate legile". Ultimile cuvinte ale lui Costache Giurgiuveanu din romanul »)Enigma Otiliei" de G. Calinescu se refera, de asemenea, la ban ~i tradeaza avaritia proprietarului: .Banii, ba-nii, pu-pungasulel".

Biserica

Lacas al reculegerii ~i rugaciunii, aI comunicarii cu Dumnezeu, biserica se afla asezata in centrul Iumii, ascunzlnd in sine taina capitala, eeea ce face ea fiinta sa doblndeasca intuitia sacrului, in atmosfera sa de stranie liniste, Ca orice centru, contine semnificatia Genezei ~i valoarea ineeputului. Biserica mai este simbolizata ~i de 0 vita de vie, o carabie sau un tum. Adesea comparata eu Fecioara Maria, Biserica mai este numita Mireasa lui Christos ori mama crestinilor, Din acest punet de vedere, i se potriveste intreg simbolismul mamei. Arhitectura bisericii, aeeasta fiind chipul ~i locullui Christos, reproduce o sinteza de simboluri: "Eu stnt calea, adevarul si viata ...• , spune Christos.

Simbolul se regaseste inbalada populara "Monastirea Argesului", Cind Manole se pregateste sa se arunce In vazduh, glasul Anei ll face sa cada mort, pentru ea numai astfel Manole se contopeste cu biseriea ,i reface, in eternitate, casnicia cu Ana. Simbolul este reluat de Blaga in drama "Mefterul Manole", in care zidirea Mirei nu mai reprezinta 0 jertfa sacramentala, ci 0 insufletire a licasului,o legatura intre creatorul Iumese ,i eel divin: "ldcalUI e ceea ce unuia singur Ii e dat stl inJtlptuiasca patruns de cea mai ina/ttl taina cereasca", Biserica devine simbol al valorii estetice eterne,

21

al vocatiei creatoare. Or, biserica ~i Mira sint cele doua jumatati ale personalitatii lui Manole. Acesta dobindeste dreptulla taina pentru a inchide in zidurile bisericii semnul etern ~i fertilizator al lumii. Desi Manole vrea sa-i distruga zidurile pentru a-si elibera sotia, este impiedicat de mesteri.fiindca biserica nu mai apartine unui individ, ci eternitatii. Biserica inaItata de el din pamlnt ~i apa, din lumina ~i vint constituie o· cople micsorata a Cosmosului sacralizat prin jertfa,

Biserica reprezinta ~i un spatiu pedepsitor. Alexandru Lapusneanu din nuvela lui Negruzzi, venit eu ginduri criminale in biserica, se lngalbeneste si faee sa se cutremuresflntele moaste,

In nuvela lui Slavici "Moara eu n~roc", biserica inoculeazi in min tea sarnadaului germenii caintei; Lica, urmarit de potera, se refugiazi tntr-o biserica, ceea ce ii declanseaza acestuia 0 teama nelamurita: "Pulgerele luminau tntr-una chipurile sfinti1or, ce priveau tinta cu ochii lor nemiscati la omul abatut din cale, care venise sa tulbure linistea sflntului Ideal. Lied nu auzea Ii nu vedea nimic". Profanarea bisericii (Lica rupea perdeaua altarului) ii da un sentiment de adlnca vinovatie: " InsPd imin tat. el singur nu stia de ce, facu un pas inapoi ... Ii venea Sa-Ii seoata inima din piept, ti venea sa se repeada cu capul in zid, ca sa ramiie sfaramat la treptele altarului".

Motivul este prezent aproape in toate povestirile din "Hanul Ancutei" de M. Sadoveanu: capitanul Nicolae Isac asculta "clopotele de la Tupilarr, Nastase Bolomir »s~a cununat chiar la Sflnta Mitropolie", comisul Ionila trage la han, linga biserica lui Lozonschi, Toderica

Cataria este inchis in turn la Golia.jupin Damian are un dar pentru "Sfinta noastra Maiea Parascovia".

Reluat de o. Goga in poezia "Bisericuta din Albae". motivul sugereaza ideea de suferinta: .Bisericuta din Albae,! Tu esti al vremurilor semn,! Tot bietul nostru plins sarac/ E-nchis in trupul tau de

I ,.

emn.

In finalul nuvelei .Sultanica" de B. St. Delavrancea, motivul bisericii e evocat in scena finala, ca 0 revenire la cele sfinte: .Sultanica ajunsese in virful dealului ... Privi lung la turla bisericii din sat ... "

Brad

Considerat pornul vietii, bradul are functii in ritualele legate de toate cele trei evenimente ale vietii: nastere, nunta si moarte. Insusi cuvintul care defineste acest copac pare sa fie foarte vechi, mostenit din fondul prelatin. Bradul apare in literatura populara, in special, pentru desemnarea OOniciei ~i a vitalitatii,

Vesnic verde pe culmile muntilor, prin simetria exceptionala, el lnoculeaza sensul perfectiunii ~i adeseori in poezia culta apare ca element al peisajului solemn sau ca reper in lumea trecatoare, In poezia "Bradul" de B. P. Hasdeu, pornul sugereaza statornicia, rezistenta ~i frumusetea, forta ~i vitalitatea poporului: "Cind arde soarele de mai.i Cind vintul iernii geme,/ Maretul brad pe-naltul plai/ Std verde-n oriee vreme!" Aceeasi semnificatie 0 identificam ~i in pastelul "Bradul" de V. Alecsandri: .ln zadar tu, vrdjitoare/ Aduci viforul pe-aice,/ In zadar lmi pui povard/ De zapadd # de gheata.l Fie iarna,jie vara.l Eu pastrez a mea verdeata".

22

Blaga il considera 0 legatura eterna tntre cer si pamlnt: "Sta tntre zodii ,i tara Ii un brad ("Cintecul bradului"), iar Sadoveanu ii confera valoare de emblema a spiritualitatii noastre, caci oamenii din "Baltagul" sint oameni "de sub brad".

Busuioc

Planta protectoare, ell atribute purificatoare ~i simbol al iubirii statornice, busuiocul se afll in strinsa legatura cu semnificatiile botezului ~i ale apei sfintite, Frunzele de busuioc sint utilizate la prepararea apei rosii de leac, despre care se crede ca detine puteri magice. FIorile de busuioc raspindesc un miros patrunzator, In Congo, frunzele de busuioc sint utilizate pentru dezlegarea farmecelor §i pentru alungarea duhurilor rele. Ele sint bune pentru vindecarea ranilor ~i a con tuziilo r. Alaturi de un ou luat de la 0 gaina neagra, busuiocul este folosit ~i in descintecele de indepartare a strigoiului.

Literatura a facut din el un simbol al iubirii lmpatimite ~i un element definitoriu pentru atmosfera tihnita ~i cuprinsa de 0 vraja solara a satului romanesc, La Gaga, este un fel de recipient al emotiilor lumii: inpoezia "Reintors", "trei fire de busuioc" devin martore ale juramintului sao, iar in "Singur", busuiocul piere otravit de nefericirea poetului: .Bolnavit de doruri multe.i Moare-n geam azi busuiocul.! Ni s-a dus in altil tara/ Amindurora norocul". Busuiocul sfintit ii inoculeaza un sentiment de siguranta: .Adormitor m-olina busuiocul/ Ingdlbenit sub candela de paza" (.,Laca~ strabun"),

Floare a dragostei, busuiocul e aso-

ciat albului servetelor sau paretarelor, El readuce, in plan simbolic, preaplinul verii, care.Jmpreuna eu focul din vatra fi culorile somptuoase ale eovoarelor, prelungeste frumusetea si intensitatea solara a verii. Motivul e prezent in poezia "Harta" de G. Vieru cu semnificatia de valoare spirituala: "Iata ca la rasarit/ pamintul nostru/ se mtlrginelte/ cu portretul marelui Eminescu, la asfintl: - cu eel al marelui Creangii, la miaza-noapte - cu smicele vechi de busuioc, la miazazi - cu patucul baiatului meu",

In poezia .Busuioc" de V. Romanciue, planta tine de ritualul crestin, are puterea magica de ocrotire: .Busuioc la nastere/ Busuioc fa moarte,/ Floare de tristete/ Floare de noroc.l Viata noastra toatii,! Doamne, cum incape/ lntre doua

fire/ Mid de busuiocl",

Cal

Este 0 traditie, se pare, potrivit d\reia, la origine, calul ti~ne~te, galoplnd ca singele in vine, din bezna adlncurilor, fie din maruntaiele pamintului, fie din adincurile marii, Acest cal arhetipal este purtatorul deopotriva al vietii ~i al mortii, fiind legat atit de foeul ce nimiceste ~i triurnfa, cit ~i de apa ce hraneste si lneaca, Multi considera calul simbol al inconstientului, al dorintei nestavilite. Dar dupa noapte vine ziua ~i se intimpla . calul sa-fi paraseasca aripile intunecate, Inaltindu-se la ceruri, in plina lumina. Atunci el apare intr-un alb vesmlnt de slava, reprezentind instinctul stavilit, sublimat. lntre om si cal intervine 0 dialectics specifica: sub soarele amiezii, purtat de navalnica-i goana, calul galopeaza orbeste, iar calaretul, ell ochii mari

23

deschi~i, ii alunga spaimele ~i it indreapHi spre tinta pe care si-a propus .. o; dar noaptea, cind, la rindu-i, calaretul este orb, calul devine dilauza clarvazatoare, Desi este erou, stapinul trebuie sa renunte intrucitva la propria-i personalitate ~i sa se lase pe seama puterilor supranaturale ale calului: "Cdlare pe Vizir fi tmpresurutde curteni, Maria sa a !iJcut in pas ocord' bataliei; apoi s-a oprit in locul unde mdrtii moldoveni fusesera adunati. Se oph!a ici colo cautind cu privirile, pinii ce rleodata a simtit la harmasarul sau 0 neliniste. Maria sa a descalecat si a cunoscut la cuiva pasi.pe comisii sai, Ii rna; incolo pe batrtnul Cdliman, starostele' ("Fratii Ideri" de M. Sadoveanu).

In masura in care calaretul il conduce spre 0 cale gresita, el descopera umbrele, fantomele. Dar calul poate fi oricind un aliat al demonului. Insotitorul si sfatuitorul erouIui, este totusi, de cele mai multe ori, animalul benefic. In timpuri lndepartate, e posibil ca el sa fi fost animal de cult. Emblems a eroicu .. lui, sporeste prestigiul razbolnicului ~i de aceea calaretul apare ca erou initiat in cultul Cavalerului prin cele trei trepte: jertfa, lupta ~i izbinda, Din acest punct de vedere, calul supus, adica tnvins si imblinzit reprezinta un simbol al triumfului. Caii lnaripati, stralucitori ~i benefici, sint adeseori mesagerii divini ~i protectori ai luptatorilor, In spatiul Daciei fericite, "caii albi ai zlnei Dochii' devin simbol al armoniei generale. Ca fiinta inaripata, in basme, el poate patrunde pe celalalt tarim, zboara ca gindul, se revitalizeaza periodic, hranindu-se cu jaratic, si cunoaste toate vicleniile lumii. In ritualurile funerare, conduce sufletul

mortului, calauzindu-l spre lumea de dincolo. Caul alb, dar de un alb stralucitor, este solar, luminos ~i reprezinta rnaretia; calul negru este, de obicei, bidiviul mortii, desi in unele texte rusesti acesta devine simbol al tineretii ~i al vietii triumfatoare.

In balada "Toma Alimos", ca ~i pastorul hirazit mortii din .,Miorita", haiducul li cere animalului-prieten sa-i oficieze ritualul Intoarcerii in natura: groapa sa-i fie sapata in codru, florile de pe rnormint sa-i aminteasca .mindrei" de eel disparut, finul asternut in noul "pat" sa-i inmiresmeze sornnul. Manea apare pe un cal negru - simbol al destinului malefic.

Calul poate fi ~i un depozit de nemultumire, un perfid ~i un .naravas pe care doar eroul it poate imblinzi, Nesupus omului, el este un pericol, dar ~i un animal care impune tearna si, sub acest aspect, poate intrupa amenintarea. Ca animal invins de erou, calul se transforma in aliat si calauzitor, ln basmul "Tinerete tara batrinete si viala tara de moarte", calul se vitalizeaza, pentru ca apoi s~ poata fi cMauza spirituala si reflex al constiintei eroului; in final, calul face "tocmeald" cu printul pentru a-l insoti pe ultimul drum si, odata intrati in timpul profan, nu-i mai cere acestuia sa-si respecte promisiunea, ci "ii sarutd m ina" ~i pleaca. Este vorba, asadar, de caluI insotitor al mortilor ~i de aceea este, in primul rind, calauzitor, In .Povestea lui Harap-Alb", calul il ucide pe Spin, in mornentul in care toate probele sint depasite: gestul sau pregateste intoarcerea lui Harap-Alb din moarte.

24

Carte

Cartea este simbolul uoiversului.

Cartea vietii din "Apocalipsa" se afla in centrul Paradisului ~i se identifica cu Pomul vietii: frunzele pomului, intoemai caracterelor cartii, reprezinta totalitatea fiintelor, dar ~i totalitatea legilor divine. Cartile sublime erau consultate de romani in imprejurari iesite din eomun; ei credeau di, pnnraspunsurile divine ce Ie aflau lntr-lnsele, i~i pot izbavi nelinistile, In Egipt, Cartea mortilor era 0 culegere de formule sacre, inchise in mormint impreuna cu eel disparut, menite sa pledeze in favoarea lor Ia judecata finala ~i sa-i implore pe zei sa le lnlesneasca strabaterea infernului ~i accesul la lumina soarelui vesnic, Cartea apare ca simbol al tainei divine, care nu este dezvaluita decit initiatului, Daca este Inchisa, cartea i~i pastreaza taina. Odata deschisa, i~i lasa inteles continutul de catre eel care 0 priveste,

In textul "Minunea cartii" de N. Dabija, cartea sernnifica puntea de legatura intre generatii, oameni, popoare, depozit al experientei umane. Autorul scrie:

"Cartea, cu ajutorul cuvintelor; fixeaza gindirea, ideile, tntimplarile lumii. Ca acestea sa nu se uite."

Sernnificatiile motivului in poe-

. zia "Testament" de T. Arghezi ar fi de treapta in marea "trecere" universala, .hrisov" al innobilarii prin munca, "cuvinte potrivite"; rezultat al sublimarii uritului ~i al transformarii lui in frumos: ("Fdcui din zdrente, muguri # coroane"); convertirea "durer;;" adunate in .vedi" in creatie artistica ce izbaveste ~i purifica. In versurile "lArtea mea-i, [iule, 0 treapta ", motivul exprima mostenirea

spirituala transmisa urmasilor, Mostenirea pe care 0 lasa eul liric este, aparent nelnsernnata, e doar "un nume adunai pe-a carte". Ideea continuta aid este d procesul de realizare a unei opere (cacti) este unul anevoios ~i indelungat (.numE adunat"), la capatul caruia poetul ~i va aduce partea lui de contributie la curgerea ascensionala a generatiilor, In poezia "Ex-Iihris" de acelasi autor, motivul eartii comports semnificatia unei trepte in evolutiaspirituala, unui depozit devalori ~i spatiu alcunoasterii rationale: "Carte frumoasii, cinste cui te-a scris,l lncet, ginditii, gingai cumpanita,", iar in "Ruga de seara", cartea face parte din vesnicul mit al universului: ,,$i-nghite-ma tntreg. in haos,! Umil; senin ii multumit/ Cd las in urma mea repaos,/ $i-o foaie noud de adaosl La cartea Yesnicului mit,/ In care visul mi-e strivit/ Ca un vldstar de margtirit".

Simbolul apare ~i in nuvela "Sirmanul Dionis" de M. Eminescu, In ambele ipostaze (Dan! Dionis), personajul descopera in cartea lui Zaroastru un mijloc de anulare a timpului ~i 0 cale spre Paradis. 10 aceasta opera, cartea apare ca un obiect magic: .Pe 0 pagina gas; 0 multime de cercuri ce se taiau, atit de multe, tncit parea un ghem de fire ros sau un paienjini; zugravit cu singe" .

Pentru omul tara cultura, cartea este spatiul iluminat, in care acesta se simte opresat ~i pierdut.f Astfel, reprezentantii dictaturii comuniste din romanullui M. Preda "eel mai iubit dintre paminteni" tnteleg sa lupte cu lumina cartilor prin arderea lor: "Auzisem tndata dupd nationalizare cd niste comisii de inventariere a bunurilor mosierilor de prin conace

25

socotisetii de piidd cdrtile acestora drept eeva daunator; din moment ce Ie gasisera tntr-un conac mosieresc, Ie aruncasera in curte ji seara tarani; faceau cu ele un foe pasnic, taifasuind la lumina lor jizica, in timp ce stramosii lor culturali Ie scriseseTa pentru lumina lor spirituala".

Cartea (scrisoarea) pe care 0 trimite iubitei unul dintre fiii falnicului domn la sfirsitul luptei din - "Scrisoarea III" de M. Eminescu prezinta, de fapt, 0 doina de catanie ce sintetizeaza, in simplitatea pura a termenilor, frumusetea sufleteasca ("och;; cu sprincenele") ~i spatiul silvestru ("codTUI cu poienile").

In poezia "Legamint" de G. Vieru, eroulliric lntretine un adevarat cult al cartii lui Eminescu, sub constelatia spi-

.

rituala a caruia i~i recunoaste statutul

plenipotentiar de poet: ,,$fiu: cindva, la miez de noapte/ Ori la rasarit de Soare/ Stnge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cdrtii Sale".

Casi

Ca ~i cetatea, templul, casa se afla in centrul lumii, este imaginea universului, Ea este un simbol feminin, cu sensul de refugiu, de mama, de protectie, de sin matern. Primul nostru colt de lume, primul univers, casa semnifica permanenta unei spiritualitati, este un punet de plecare, dar ~i un punct de convergenta a tuturor drumurilor-intoarceri. In literatura, casa nu e doar pereti de piatra ~i fatada, ci catedrali a sufletului. Ea este 0 axa lntre cer ,i pamlnt, e lacasul familiei ~i al dragostei.

Casa parinteasca din "Amintiri din copilarie" del. Creanga semnifica un Centru al lumii niciodata uitat "ciUre

care sufletul de copil al autorului se intoaree spre a-si meniine tinereiea aidoma anticului Anteu" (C. Miu). Purtind in mina "creanga de aur" a nemuririi sale viitoare, Nica i~i lncepe "drumur' in viata in casa parinteasca ce simbolizeaza Casa natala universala, Spatiu al jocului (in care NicS. si ceilalti copii se aflau mereu in petrecere) ~i loc protejat de prezenta parintilor, modesta locuinta devine spatiu cosmicizat prin soarele chemat de copilul Cll par balai.

In opera lui I. Druta, motivul casei se asociaza cu destinul personajelor: casa mare a Vasilutei, casa dornica de eocostirci a Rutei, casa-stina a pastorului, casa-clopotnita a lui Horia, casa-biserica a Ecaterinei, casa-pamint a lui Gh . Doinaru, La acest autor, casa are cer, are pamlnt-temelie, are ferestrele deschise eu Iacomie spre lume. Pe Onaehe Carabus din .Povara bunatati! noastre" dorul de casa il face sa infrunte riscuriIe unui riu in primavara. Ciobanul din "Toiagul pastoriei" revine din fundul lumii, durindu-si de fiecare data casa, adica destin. Pentru el, casa e un spatiu al statorniciei ~i puritatii, al sigurantei ~i retragerii in intimitate. Construita pe virf de deal, are asemanare cu stina, este o continuare a casei din vis: ,,$i-a ridicat deci 0 edsutd acolo, in virful dealu-

. lui, pe un petec de pamtnt mostenit de la rdposata sa maica ... numai ca prea semana ograda ceea a ocol; portita prin ceva amintea de strunga prin care tree dimineata oile cind le vine vremea mul-

I . ,.

SU Ut ...

Bunelullui Isai, personaj din rornanul "Zbor frlnt" de V. Besleaga, se intoarce pe jos acasa tocmai din Galitia,

26

In razboiul anterior, trecuse prin multe primejdii, dar "numai dorul de casa l-a

ajutat", afirma 1. Ciocanu. ,

Motiv prezent in .Hronicul si clntecui virstelor" de L. Blaga, casa ~i locurile dimprejurul ei se prezinta ca loe sacru, magic, legendar ~i mitic "Aceasta era lumea mea: casa, iura, stogul de paie de dupa iura, in care imi [aceam, in fiecare vara, un labirint ... »

Ulterior, aflindu-se departe de casa parinteasca, autorul va scrie: "A veam doua umbre, 0 umbra de zi ji-o umbra de noapte. 'Umbra de noapte era a doru-

lui. Mil chinuia dorul de casa. " '

Casa de la tara din poezia argheziana devine un spatiu sacralizat: .Seara stau cu Dumnezeui De vorba-n pridvorul meu" ("Denie")

In poezia "Casa parinteasca" de G.

Vieru, motivul asigura 0 centrare cosmidi: ferestrele deschise in univers, fintiniIe - sonde adinci in istorie, vintul eurat ~i mirosul de brazi - oglinda sufletului ~i chipului, ploaia - ritual, floarea-soarelui - faguri de miere: "Acasa Patria rna; Iinistiti: este/ $; mai a mea".

Castan

In stravechea China, castanul corespundea vestului ~i toamnei, Era sadit pe altarul Parninrului indreptat spre acest punet cardinal. Traditia a facut din eastan un simbol al prevederii, fructul sau servind drept hrana pentru iarna.

Uriasul castan din .Hronicul si cintecul virstelor" de L. Blaga copleseste ell coroana lui toata casa, simbolizind ingerul ocrotitor. Legat printr-un duh ascuns de destinul casei ~i al familiei, acesta se stinge odata cu moartea stapinului.

Castel

Castelul este, de obicei, situat pe inaltimi sau in luminisuri de paduri: este o constructie salida si la care se ajunge greu. Castelul da 0 senzatie de siguranta, ea ~i casa, in general, dar in cazul sau este vorba despre un grad sporit de securitateo Este un simbolal protectiei. Pozitia lui insa ll izoleaza intrucitva de mijlocul cimpiilor, padurilor sau colinelor. Ceea ce se afla tnauntrul sau este despartit de restul lumii, capata un aspectlndepartat, pe cit de greu de capatat, pe atit de rivnit, Ceea ce ocroteste castelul este transcendenta spiritualului. Este considerat adapostul unei puteri misterioase ~i impereeptibile. Castelele apar in padurile si in muntii vrajiti, avind faima unor locuri sacre. Tot in eastele se afla preafrumoasele tinere adormite, ee a~teapta sa fie trezite de drurnetul lndragostit, san feti- frumosi sflrsiti de dor, ce alearga s-o lntlmpine pe frumoasa calatoare. Castelul simbolizeaza conjugarea dorintelor. Castelul negru este castelul pe veci pierdut, dorinta condamnata sa nu fie vreodata implinita: este imaginea infernului, a destinului incremenit, rara speranta de intoareere sau schimbare; este castelul lara punte ~i de-a pururi pustiu, in care salasluieste doar sufletul singuratic. Castelul alb este, dimpotriva, un simbol al implinirii, al unui destin desavirsit, al perfectiunii spirituale, Castelul cu Iuminile stinse, care nu este neaparat castelul negru, simbolizeaza inconstientul, memoria confuza, dorinta nedefinita, castelul luminat, care nici el nu este castelul alb sau de lumina, simbolizcaza constiinta, dorinta aprinsa, proiectul realizat.

27

Castelul din poemul .Luceefarul" de M. Eminescu, in care tIiie,te fata de tmparat, simbolizeaza inconstientul, dorinta imprecisa, condamnati a nu se realiza vreodata, ba chiarpimintescul din firea eroinei, in opozitie cu lumea stralucitoare a Luceafarului nemuritor: ,,$; cit de viu s-aprinde ell lnfiecare seara,/ Spre umbra negruluicastel, Cind ea o SaM; aparaD.

Cavou

Cavoul, in contextul poeziei bacoviene, este un spatiu aI somnului vecin cu moartea, 0 anticamera a Neantului, clei intregul sens al poeziei bacoviene este prabusirea leoti in moarte, sub apisarea plumbului, Motivul este dominant tn poezia simbolistl, care cultivl echivocul ,i vagul, ,i comporta diverse acceptii, Cavoul ar putea fi camera poetului DCU briie negre zugravitd" ("Singur") - eel mai mic cere al solitudinii sale. Cavoul ar mai putea sA reprezinte orasul care, lntr-o zi de ninsoare uriafi, devine un intins cimitir: .$; ninge ca intr-un cimitir ("Nevrozi") - al doilea cere al singuratatii bacoviene. Prin extensie, "cavoul" ar mai putea simboliza planeta: "lntreg pamintul pare un mormint" sau chiar intreg Universul: .Pe ziJri argintii, in imensul cavou"- ultimul cere spatial al solitudinii ,i agoniei bacoviene.

Prins intre aeeste cercuri concentrice ale Nefiintei, poetul devine prizonier al unui spatiu intunecat, aplsitor ,i rece, singuratatea viului in aceasta lume a mortii ar putea sugera implacabila lunecare in Neant, prin inc1uderea tuturor in acelasi destin.

In poezia "Plumb" de G. Bacovia, ca-

voul simbolizeaza imposibilitatea iesirii din spatiul unei lumi, in care ti se refuza implinirea aspiratiilor: "Stam singur in cavou ... li era vint .. ./ ~i scirtiiau coroaneIe de plumb". Verbele la imperfect prelungesc aceasti stare, plasind eroul liric lntr-o nemiscare lncremenita parca pentru vecie: "dormeau", "stam", "scirtiiau ".

Cilitorie

Simbolismul calatoriei~ extrem de bogat, se rezuma totusi la cautarea adevarului, a pacii, a nemuririi, la descoperirea unui centro spiritual. Cautarea lor a dat nastere aventurilor nenumarate, Calatoria mai tnseamna seria de incercarl pregititoare ale initierii, ca progres spiritual. In masura in care cautarea muntelui central, de exemplu, este 0 tnaltare spre axa lumii, urcarea lui este egala culnaltarea la cer. Acelasi lucru se poate afirma ,i despre trecerea podurilor. Mersul spre centro se mai explica prin cautarea Pimintului Figaduintei. Cilatoria exprima 0 dorinta profunda de schimbare interioara, 0 nevoie de noi experiente, ea este marturia unor nemultumiri ce imping la cautarea ~i descoperirea de noi orizonturi. De fapt, ciiitoria nu se implineste decit lnauntrul flintei ("Cdidtorelte in tine tnsuti. $; acolo, in tine tnsuti, vei ajunge la Marea Pace"). Cilatoria ca fuga in sine nu-si va atinge niciodata scopul,

In toate literaturile, calatoria simbolizeaza 0 aventura ,i 0 cercetare, fie di este vorba de 0 comoara sau de 0 simpIa dorinta de cunoastere, concreta ori spirituala. Mereu nemultumiti, calatorii viseaza la un necunoscut mai mult sau mai putin accesibiJ. Dar nu gasesc ni-

28

ciodata lucrul de care au vrut sa fuga: pe ei lnsisi. Astfel caIatoria devine semnul unui perpetuu refuz de sine.

In basmul popular "Greuceanun, lunga calatorie a personajului este un drum a1 destinului, el fiind un ales.

Calatoria realizata de Nidi din nAmintiri din copilarie" de I. Creanga e cea de la Humulesti la Iasi ~i reprezinta o "coborire" din universul pur al copilariei; Nica pierde insula de nemurire.care era Humulestiul ~i cilatoria it va conduce la 0 adevarata drama ainstrainarii.

Pentru Dionisl Dan, personajul central al nuvelei "SarmanuIDionis" de M. Eminescu, care traverseaza timpul prin lntoarcerea in vremea ,i spatiul apus prin ascensiunea facuta ln.luna, dUMoria se dovedeste 0 cadere adamica,

In naratiunea .Descoperind rtul" de F. Neagu, calatoria (reala, imaginarai) copilului incepe accidental, sarind in ~lbia bunicii Paraschiva, ce "se rotea goala alaturi de mal". Pentru Banica dilatoria sernnifica cunoasterea primara a lumii, a naturii inconjuratoare, cu toate splendorile ei.

Calatoria lui Ionut [der din romanul "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu semnifica initierea si invatarura personajului. La fel ca si in basme, drumul ~i aventurile reprezinta probe si incercari, prin care Ionu] doblndeste experienta ~i lntelepciunea vietii,

Motivul calatoriei in n Ultima luna de toamna" de I. Druta devine proba a valorilor eterne. Cop iii n-au venit la izvorul vietii ~i pe batrin it chinuie gindul: au nu cumva si-au pierdut esentele culturale adunate de veacuri de catre neam?

Imaginea "RiJtilcitor, cu ochii tulbu-

ri;/ Cu trupul istovit de cale" din poemul "Rugaciune" de O. Goga sugereaza momen tul de cumpana pe care il traieste tlnarul autor aflat la inceput de drum; el este un dilator, un cautator care vrea sa-~i gaseasca rostul sau in mijlocul poporului caruia ii apartine.

Motivul calatoriei in romanul uBaltagul" de M. Sadoveanu pres':!pune lungul drum a1 Vitoriei in diutarea osemintelor lui Nechifor, acesta fiind 0 re- . plica la "maTeo ci1liUorie~in care a plecat "dalbul de pribeag"; fi pentru ca sufletul lui sa-fi gaseasca odihna.femeia fi feciorul ei cutreiera muntii, spre a implini datina: "Sd nu ramiie intre lupi; sa-l aduc tntre crestini".

~Cimafii

In traditia celtica, de un trup lmbracat in ciima,a nu se atinge nici 0 boala, camasa fiind insemnul ocrotirii. Faptul de a nu avea nici cama,i este semn nu numai de deplina saracie materials, ci ,i de totala singuratate rnorala ~i de renuntare la lume: nici u'n lac material, nici un om ~i nici 0 iubire nu-ti mai of era ocrotire. Faptul de a-ti da si camasa de pe tine este, dimpotriva, un gest de netarmurita generozitate. In masura in care camasa este 0 a doua piele, esti dis pus sa te.daruiesti pe tine lnsuti, sa-ti imparta~e~ti intimitatea. Sirnbolismul camasii este nuantat de materialul din care este facuta ~i care se afla in contact direct cu trupul: clnepa grosolana pentru taran ,i ascet, in fin pentru oamenii de lume, matase de pret pentru cei bogati, ornamente bogate pentru camasa purtata la diferite ceremonii.

In poezia "C~ma~ileu de G. Vieru,

29

motivul reprezinta esenta vietii mamei, o parte din fiinta celui dus, cim~ile eonstituie obiecte aproape magice, ca ~i cum, prin spalarea lor, feciorul ar putea fi adus acasa, In context, eam~i1e mai sugereaza viata pasnica: »$i nu le-a imbracat de mult feciorul".

Caprioari

Caprioara este in esenta un simbol feminin. Pentru copiii nevinovati ea poate deveni 0 mama-doica. Asemeni mielului, ea este simbolul impotrivelii: ea se opune agresivitatii dominatoare. Frumusetea sa se datoreaza stralucirii extraordinare a ochilor: privirea iieste adeseori comparata ell cea a unei fete tinere. Caprioara cu picioare de bronz.pe care Herades vrea sa 0 captureze dupa o urrnarire lndelungata, simbolizeaza lntelepciunea. In acest punct, simbolui metalului sacru ~i eel al caprioarei fugare se lntilnesc, In traditia celtilor, vinatoarea de caprioare simbolizeaza ~i cautarea Intelepciunii care nu se afla decit sub un mar, porn al cunoasterii, In muIte mituri, este simbolul nimfelor ~i poate avea caracter demonic, cu toate cii ciuta ni se pare 0 faptura blajina, In unele basme, fetele erau transformate in caprioare. 0 veche legenda chineza relateaza despre 0 caprioara care a nascut 0 fetita. La moarte insa cadavrul ei a disparut, dezvaluindu-si astfel originea supranaturala.

In poezia "Moartea caprioarei''de N.

Labis, simbolul poarta valoarea copilariei ell care are loc 0 rupere foarte dureroasa, caprioara constituind 0 pierdere esentiala, Din perspectiva unei hermeneutici a simbolurilor, despre "Moartea

caprioarei" s-a spus ca ea ar reprezenta 0 figurare a patrunderii lntr-o noua treapta de virstl lnsotita de pierderea puritatii ~i inocentel originare a copilariei.

Ceas/ Ceasornic

Constient ca "ceasul care loveste" a venit, Toma Alimos din balada populara ell acelasi titlu Iasa murgului nazdravan sarcina lngroparii, Ideea este cii omul e muritor, cl vine 0 vreme clnd ii soseste "ceasu'- implinirii destinului omenesc ("dar ~; ceasul mi-a 505it").

In "Scrisoarea III" de M. Erninescu, ceasornicul care urmeaza singur "lungda timpului carate" simbolizeaza nu doar timpul marelui Univers: lumina, irnperioasa si palida, este potrivita pentru a domina 0 lume vana ~i absurda, nascuta dintr-un vis al neantului.

Cenu,i

Simbolismul cenusii e determinat, mai intli, de sensul pe care-l comporta acest cuvint: eeea ce ramine dupa stingerea foeului. Mai presupune cadavrul, reziduu al trupului, dupa ee s-a stins in el focul vietii. In orice viziune, cenusa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legata de viata omeneasca, datorita precaritatii aeesteia. Ascetii crestini lsi amesteca hrana eu cenusa, ca semn al renuntarii la orice vanitate paminteasca. Dar aeest simbol nu este lipsit de nuante ~i extinderi. La chinezi, viziunea cenusilor umede era 0 prevestire a mortii. Cenusa de trestii era folosita pentru a opri apele potopului. Cenusa stinsa, eu care e eomparat capul unui tntelept, semnifica oprirea activititii mentale. Dar tot

30

ceea ce este legat de moarte tine de simbolismul eternei relntoarceri, Astfel, in manastirile crestine, s-a pastrat obiceiul de a-i culea pe muribunzi pe pamintul acoperit de 0 cenusa asezata in forma de cruce, aceasta fiind un simbol universal al alternantei viatl/moarte. Cenusa binecuvtntata este utilizata in cadrul sfintirii unei noi biserici, La unele triburi, preotii invoeau ploaia, rasplndind cenusa pe creasta unui munte.

In poezia "Intoarcere in tarina" de T.

Arghezi, motivul comporta semnificatia de ideal national pastrat cu sfintenie: .cenusa mortilor din vatra".

In finalul nuvelei "Moara cu noroc" de I. Slavici, la intoarcere, batrlna nu giseste decit zidurile innegrite de fum ale hanului, gramezile de praf ,i cenusa din care se vedeau oasele celor care fusesera Ghita ~i Ana. Repetarea termenuluiscenUfi" fi imagine a celor cinci crucicare se proiecteaza simbolic, peste intreg cadrul, capiti accente tragice.

La I. Pillat, motivul sugereaza aspectul rezidual at zilei care a fost: "Pe lesul peste care seara cadet Cenusa Ii pustiul se int;nd" ("Coeor;;").

In poezia "Noi ~i pamlntul" de L.

Blaga, motivul exprima dorinta de restructurare, de sublimare: "in zori de zi al vrea sa flu Ii eu cenusa".

Cer

Este un simbol universal prin care se exprima credinta intr-o fiinta cereasca divina, creatoare a universului. Cerul e o manifestare directa a transcendentei, a puterii, a perenitatii, a sacralitatii, ceea ce nici 0 fiinta de pe pamint nu poate atinge. Transcendenta crestina se rea-

lizeaza in inaccesibilitatea, infinitatea, eternitatea ~i forta creatoare a cerului (ploaia). Cerul a fost considerat tatal regilor ~i at staplnilor de pe pamint. Cerul mai este simbolul complex at ordinii saere din univers, invizibile, superioare himii fizice. Adeseori cerul este reprezental printr-un clopot, 0 cupa rasturnata, o cupola. EI este salasul Divinitatilor ~i Preafericitilor, Cerul mai este considerat jumitatea a doua a Oului lumii. Se spune ca cerul se afla lnauntrul sufletului ~i nu invers. Acesta este rnotivul pentru care ornul citeste in cer lucrurile folositoare. Cuvintul este adeseori folosit pentru a semnifica absolutul aspiratiilor ornului, ca plenitudine a cautarii, ca loc posibil al perfectiunii spiritului sau, ca ~i cum eerul ar fi spiritullumii.

In contextul poernului "Luceatarul" de M. Eminescu, motivul sugereaza principiul patern» .Iar eerul este ta ttl I meu/ $i mama-mea e marea". In alta parte, cerul semnifica spatial sacru, superior lumii fizice: ,,0, vin, ' in parul tau btlla;/ S-anini cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri sa rdsai/ Mai mlndrd decit ele".

Cerb

Cerbula fost adeseori asemuit arborelui vietii din cauza coarnelor lui ramuroase, care se relnnoiesc periodic. Este simbolul riturilor cresterii, al renasterilor.ln mai multe cosmologii, cerbul lopatar, prin mugetele lui, trezeste viata creata, in arta indiana, arborele este adeseori reprezentat rasarind din coarnele ramificate ale animalului. De asemenea, cerbul este vestitorul luminii fi arata drumul spre lumina zileLln alte civilizatii, cerbul este conceput ca mediator

31

intre cer ~i pamint, ca simbol aI soarelui ce rasare si urea spre zenit. Alteori, reprezentat cu 0 cruce intre coarne, cerbul devine imaginea lui Christos, simbolul harului mistic, al revelatiei mintuitoareo Origene percepe cerbul ca pe un urmaritor al sarpelui, adica al raului. Ca ~i vulturul ce devoreaza serpii, cerbul este un semn prin excelenta favorabil, dar bipolar.caci el distruge prin foe seceta, inabusind tot ceea ce traieste cu apa, Cerbul lopatar mai are 0 trasatura cu totul specifica; calca cu copitele din spate exact pe urma copitelor din fata, astfel simbolizind modul in care trebuie urmata calea stramosilor, Nichifor Caliman, personajul romanului "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu, asociaza chipul marelui domnitor cu eel al unui cerb, in sensul ca acesta era pentru moldoveni, asemeni cerbului, vestitorul luminii, al bucuriei: " ... acolo sede Voda ca un cerb (rumos cu stea In frunte, iar imprejurul cerbului numai jivine"

In .Povestea lui Harap-Alb" de 1.

Creanga, uciderea cerbului constituie una din probele initiatice la care e supus personajul, iar semnificatia motiVUl11i este una profunda: ucigind cerbul. Harap- Alb omoara 0 ipostaza a Raului etern, instaurind pacea in lume.

La L. Blaga, simbolul reprezinta 0 lume .curata", tara constiinta impovarata a omului: "Cerbi cu ochii uriasi ~i blinzi/ intra-vor in bisericile vechi/ cu portile deschise.i uitindu- se mira'; ill jur". Acecasi sernnificatie a simbolului 0 regasirn 111 rind urile eminesciene: 'lSi prin vuietul de vaturi,! Prin miscareu'naltei ierbi.i Eu tc J~1( s-uuzl in tainitl Mersul cirdului de

cerbi" (,}Senlne"). ..

Cere

Cercul este figura cidurilor ceresti, a revolutiilor planetare, a eiclului anual din zodiac. Mai degraba decit cercul, forma primordiala este sfera care figureaza oul lumii, cercul fiind 0 proiectie sau 0 sectiune a sferei. Paradisul terestru era circular. to iconografia crestina, motivul cercului sugereaza eternitatea: trei cereuri sudateevoca Treimea Tatal, Fiul ~i Sfintul Duh. Tot ce este rotund are un sens universal pe care il simbolizeaza globul. Sfericitatea universului si a capului omului sint indici de perfectiune. Inchis, fiira lnceput ~i tara sfirsit, complet desavirsit, eercul este semnul absolutului. Cercul mai simbolizeaza diversele semnificatii alecuvintului: un prim cere simbolizeaza sensul literal; un al doilea sens ~ sensul alegoric; un al treilea sens - sensul mistic. Atunci cind este destinat sa protejeze un individ, cercul devine inel, bratara, colier, briu, coroana. Inclul ce se poarta pe deget are functia sa -I protejeze pe purtaror in punctelc cele mai sensibile - degerele miinii, instrumentele naturale de emisie si receptie a fluidului magic. Cercurile aveau menirea de a mentine coeziunea dintre sutler ~i corp. lata de ce in antichitate razboinicii purtau atit de multe bratari ~l .lc ce inclcle ~i bratarile nu pureau LImine ;Jsupra cclor, al ciiror sufler trebuia s;i po.ua cvuda, precum rnortii. I uclul 11 \(11 111~eanH1J 0 legarura sau 0 daruin: voi (..l ~i irev ocahila, de aceea calug;1ri~ck Pl).Hti.1 H'I ighere.

In coustiuu a rornaneasca, ccrcul

) .

este asor.iat soarciui, cerului, ] umii ~i lui

Durnnczcu. Ccr.:ul include sensurile armonici pun comunicare.Iar cunoasterea

32

este raportata la posibilitatile limitate ale fiintei, prin sensu rile mostenite din latina ale verbului "a incerca". In poezia romantica, apare imaginea cercurilor acvatice, oglinda a cercului ~i miscare magica a lumii: "Ca sa vada-un. chip se uital Cum alearga apa-n cercuri,! Cad vrdjit de mult e lacul/ De-un cuvint al Sfintei Miercuri"("Craiasa din povesti", M. Eminescu). Lacul, element care nu lipseste din eadrul ideilor romantice, simbolizeaza perfectiunea: in el se rasfringe imaginea cercului, a eternitatii coborite in lume.

La Emineseu "cercul strimt" ("Luceafarul") se asociaza eu universul profan, supus norocului ~i Inttmplarii, adica doar posibilitatii de a incerca rara eertitudinea biruintei. Viata se constituie in cielu minimal, este ca 0 alergare in cere sub prigonirea sortii, Lucian Blaga defineste universullumesc ca pe

o corola de minuni", metafora releva-

"

toare, construita pe asocierea imaginii

unei flori (simbol al regenerarii continue) cu viziunea crestina asupra vietii (moarte §i inviere). In acest cere, exista posibilitati infinite pentru flinta care evolueaza 0 data cu el, acceptind cunoasterea lui dinauntru, prin participare la misterul vietii ("Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"),

Cosbuc transpune simbolul in balada "Nunta Zamfirei": "S-aduna cere Ii iar se-ntind! $i bat pamlntul tropotindl In tact usor". Cercul, in acest context, este 0 aluzie la minunatele calitati fizice ~i morale ale oamenilor din popor, e 0 expresie a capacitatii acestora de a trai eu intensitate, e un moment de intensa bueurie a taranimii.

Cetate

Cetatea este, aproape in mod universal, simbolul refugiului interior al omului, al adincului inimii, simbolullocului unde se produce comunicarea privilegiata intre sufletul omului ~i Divinitate sau Absolut. In "Psalmi", Dumnezeu tnsusi este comparat cu un "turn de tarie", iar in alt text religios citim rindurile: "Incercati a intra in cetatea cea mai din adtncui inimii, in casa lui Christos", "0 cetate puternicd este Domnul nostru", ;,Domnul este Sprijinitorul si Cetatea mea". Uneori, ~i "dumnezeiescul Ierusalim" era descris ca prototipul cetatii, care inca de pe atunci ii proteja pe credinciosi,

Imaginea Cetatii Neamtului deschide ~i lncheie ' nuvela "Sobieski §i romanii" de C. Negruzzi. Aparitia acesteia provoaca orgoliul lui Sobieski: "zdri pe sprtnceana dealului, inaltindu-se trufald dinaintea lui, cetiuuia Neamtu". ApArata de ziduri groase §i stind neclintita in fata timpului, cetatea constituie 0 imagine micsoratA a pamintului stramosesc etern, un simbol al demnitatii neamului: "Stl nu zictl leahul c-au intrat tntr-o cetate romaneasca ca tntr-o tara pustie". La sflrsitul textului, cetatea devine personaj de mit: "iar cetatea, cu portile deschise, purtind pe zidurile ei urmele boambelor dusmanesti, ramose singurd pe culmea tnverzita, ca un mare schelet de urias".

Cetatea Hotinului, In care s-a retras Lapusneanu din nuvela cu acelasi titlu de C. Negruzzi, "este muta Ii pustie, ea un mormint de urias", b~Huta de valuri in coastele ei stincpase ~i sure. Imaginea apartine, dupa conceptia lui Durand,

33

structurilor mistice ale regimului nocturn al imaginarului; in final, Lapusneanu-Demonul se intoarce in spatiul simbalk al cetatii, dupa ce, intreaga viata, spatiul sau sufletesc a stat sub semnul tenebrelor.

Ciocan

Ciocanul, din multe privinte, este 0 unealta a raului, a forteibrutale. Este, totodata, creator ~i distrugator, instrument de viata ,i de moarte. Instrument allui Hefaistos, ciocanul reprezinta activitatea formatoare sau demiurgica. Cind loveste nicovala, eleste metoda, vointa spirituala de cunoastere, Faurit.ln mod ritual, ciocanul este eficace impotnya adversarilor, hotilor, joaca un rol de protectie activa ~i rnagica, La unele civilizatii, un ciocan greu din piatra sau bila de piatra era asezat pe fruntea muribunzilor pentru a Ie usura trecerea in nefiinta. De altfel, traditia romana cere ca Decanul Sfintului Colegiu sa-l loveasca in frunte cu un coican din metal pretios sau din fildes pe Papa, lndata dupa ce s-a stins din viata, inainte de a-i prodama decesuI. In Lituania, au fost descoperite vestigiile unui cult inchinat unui ciocan din fier de 0 marime extraordinara, Acest cult i~i are ridacinile lntr-o Iegenda veche, care spune di pe vremuri un rege a inchis soarele lntr-un turn de necucerit. Acesta a fost eliberat de semnele Zodiacului care au distrus turnul cu un ciocan mare. Buzduganul din basmul romanesc "Fat-Frumos ~i soarele" este ~i el simbol aI fortei ~i izbavirii,

In contextul poemului "tmpirat ~i proletar" de M. Eminescu, cioeanul se asociaza cu puterea care are menirea sa

Ioveasca pe cei supusi: .Istoria umana in veci se desfa1oard/ Povestea-i a cioeanului ce cade pe ilau".

Ciocirlie

Datorita felului sau de a se lnalta ca 0 sageata spre eer sau, dimpotriva, de a se lisa brusc sa cada, ciocirlia simbolizeaza evolutia sau involutia Manifestarii. Ea este un fel de mediatoare: zboruI ei de la pamint spre eer ~i de la eer spre pamint leaga cei doi poli ai existentei. Asfel, ciocirlia reprezinta unirea dintre terestru si ceresco Ea zboara sus si-si face cuibul pe parnint, din fire de iarba uscata, Cind i~i ia zborul in lumina zorilor, ea evoca ardoarea unui elan juvenil, expresia bucuriei de viata. Cintecul ei, spre deosebire de eel al privighetorii, este un cintec de bucurie: .Sus, sus, tot rna; sus/ Din pamint tifne1ti/ Ca un nor de foe;/ Rascolind adincul albastru,/ Te inalti ctnttnd 1i cintind te tnalti" (Shelley). Pentru teologi, cintecul ciocirliei inseamna ruga raspicata ~i vesela inaintea tronului lui Dumnezeu. Din cauza vitezei cu care zboara, a lnaltimilor pe care Ie cucereste, dar ~i din eauza dimensiunilor ei modeste, ciocirlia DU poate fi vazuta. lata de ce ea devine un simbol al transparentei, al materiei dure, al strigatului, Pasare sacra pentru gali, in folclor ~i in credin te populare, ciocirlia este 0 pasare de bun augur. Gherutele unei ciocirlii adevarate sau simbolice pot fi purtate ca talisman. Aeesta poate feri de persecutii, asigura victoria.

Zborul ciocirliei este asociat, in poezia lui B. P. Hasdeu, cu ascensiunea spre eternitate a creatoruluir "Se duce ciocirlia sa-! ctnte-n departare.) Acolo unde

34

vara mai poate straluci .. ./ Ce mai astepti, poetei E ziua de plecare/ Ve; mai cinta a datiL.dar numai nu aci! (',Ciocirlia").

In "Legenda ciocirliei" de V. Alecsandri este evocata originea acestei pasari; o fata de lmparat Indragostita de soare este blestemata de mama soarelui sa nu ajunga niciodata la acesta: "far sufletu-i ferice luat-au forma vie/ De-o mica, dra-

gdla~ii, duioasa ciocirlie/ Ce vesnic catrd 'soare se-naltd-n adorare/ Chemlndu-l, primavara, cu dulcea ei clntarel"

In piesa "Pasarile tineretii noastre" de I. Druta, ciocirliile tntruchipeaza setea de zbor, visurile ~i aspiratiile spre inaltimile spiritului: "o •• mie -mai cfragi tmi stnt ciocirliile. .Ce mai pasare, 'sfin-te Dumnezeule! Cimp a rat, semanaturi proaspete, zare larga, cer senin, a.tifa-i trebuie ciodrliei. Se suie, tovaras! sus pind se topeste rna; cu totul Ii, de acolo, de sus, 0 zi intreaga cinta, seamand, ara $ipra$elte lmpteund cu taranul." _

eire,

Inflorirea ciresilor este unul dintre cele mai atragatoare spectacole ale naturii. Floarea de eire, es te un simbol al puritatii, La ceremoniile de, nunta ~in [aponia, ceaiul este lnlocuit printr-o Infuzie de flori de cires, care reprezinta, in acest caz, un simbol al fericirii, Inflorirea varietatii celei mai cunoscute de cires coincide cu solstitiul de primavara ~i prefigureaza, de fapt, inflorirea grlnelor, fiind un indiciu al recoltelor viitoareo Floarea ciresului, efernera ,i fragila, curind luata de vtnt, mai simbolizeaza o moarte ideala, detasata de bunurile si precaritatea acestei lumi.

In poezia erninesciana "Atit tie fra-

geda", motivul evoca candoarea femeii iubite: "Atit de Jrageda, te-asemeni/ Cu floarea alba de cires.! $i ca un tnger din-

tre oameni/ In' calea vietii mele iesi".

Ciuleandra

Dans (din Muntenia) ~i nume de clntec, ciuleandra a constituit motivul romanului cu acelasi nume, scris de Liviu Rebreanu, Caracterulstraniu al dansulu'j ~i ritrnul sacadat al melodiei redau ideea sacrificiului sacramental. Pentru personajul lui Rebreanu, ciuleandra devine 0 imagine t a armoniei, iar dod Madalina este luata din acest univers, ea

,jn~teaza sa mai existe.flind jertfa aleasa si ucisa dintr-un imbold de identificare cu victima; in final, Puiu Faranga intra in cercul magic al ciuleandrei,

Ciine

Prima functie rnitica a ciinelui este aceea de calauza a omuluiin lntunericui mortii, dupa ce li va fi fost tovaras in lumina vietii. Vechii mexicani cresteau ciini anume pentru a-i tnsoti pe morti in lumea de dincolo. In multe traditii, ·impreuna cu cadavrul, este ingropat un .cline sau cite unul in fiecare cele patru colturi ale mormintului. La un popor de calareti, calul mortului e sacrificat ~i carnea lui este impirt~ta ciinilor ,i pasarilor care-I vor ciliuzi pe raposat spre impiraliile cerului ~i infernului. In Persia, mortii, batrlnii ~i bolnavii erau aruncati la clini. Persii ~ata ling~ muribund un dine astfel incit omul ,i animalul sa se poata privi in oehi. Clnd 0 femee moare la nastere, este nevoie de doi ciini, deoarece trebuie asigurata calatoria a doua

35

suflete, Uneori, avind virtuti medicinale, clinele este un erou civilizator, stramos mitic, simbol al vitalitatii, Se spune ca, daca un om nu are Irati, fratii lui sint elinii. Inima unui dine este inima stapinului sau. La tratul ciinilor linga 0 casa este un semn prevestitor de moarte. Totodata, el este simbolul aviditatii, al lacomiei. lnrudit cu lupul ~i sacalul, clinele apare ca un animal malefic ~i impur. Profetul ar fi declarat cA vasul din care a baut un dine trebuie spilat de sapte ori, prima data ell pamlnt, Cine omoara un dine devine necurat; este tot atlt de rau sa ucizi un dine, cit sa omori sapte oameni: despre dine se crede ca are sapte vieti,

Simbol aI· fidelitatii· fata' de om,··· in credintele populare romanesti, este adu.cator de noroc, daca se pripaseste pe la casa omului, venit din necunoscut. Cu semniflcatia din "Miorita", de paznic de taina fi aparator a1 omului, ciinele apare in muhe legende f~ balade populare. Sflnta Vineri are 0 catelu~ cu "dintii de otei". In vtnatoarea sa ritualica, Dragos este tnsotit de un dine lndrumator, care reprezinta viata pusa in slujba omului, adeseori nerecunoscator fi tradator, ca tntr-o poveste dinclstoria ierogliflca" a lui D. Cantemir: un dine, care pazea a gospodarie slraci, simte apropierea lupului fi ifi cheama stipinul; acesta ignora chernarea paznicului siu fidel, caci "omul, ticdlosul, somnului s-au ldsat·. Ciinele este ucis de flara silbatici, este asociat mizeriei Ii abandonului in expresii de felul celei care explica ultimul glnd al personajului Ion din romanullui Rebreanu: .mor ca un dine".

In fabula "Doi ciini" de A. Donici, in baza alegoriei, motivul sugereaza servi-

Iismul omenesc, prin intermediul catelului "tareat/ Ce din ograda an in curte s-au luat" ~i fidelitatea in cazul dulaului ce rabda "ploaie~ foame, ger".

In romanul "Baltagul" de M. Sarloveanu, ciinele Lupu ramine in preajrna osemintelor lui Nechifor pina este gasit de Vitoria fi fiul Gheorghita, Cind acestia se apropie de ramafitele stapinului, ciinele este nelinistit, Incearca sa opreascacaii, fuge spre 0 ripl. Ulterior, clineIe n recunoaste pe· Bogza ca ucigas: "se napust! la beregata, mestecind mormairi

salbatice cu singe". .,

.Cimpie ..

Cimpia este simbolulspatiului, al ne,sflrsituhri terestru. Ea poate sareprezinte spatiul ideal in care pot locui oameni, in opozitie cu muntele destinat personajelor divine. Una din muncile impuse unor personaje, in schimbul unui serviciu sau a unei prestatii oarecare,: consta uneori in a defrisa una sau mai multe cimpii.Cimpia Bucuriei era, de asemenea, un pamlnt aI tineretie reprezen ta tederea intr-un loe elizean, unde secolele tree ca minutele, unde locuitorii nu mai imbitrinesc, unde.pajistile sint acoperite de flori vesnice, In mitologia greco-romana, mortii a caror psihostazie a fost prielnica merg in Cimpiile Elizee, pentru a gusta bueuriile divine ale vesniciei, Antiteza a Infernului, clmpiile sint simbolul Paradisului in care intra eei drepti dupa moarte.

"Cimpiile asire" din rneditatia "Floare albastra" de M. Eminescu sint simboIul universului lumii antice babiloniene, edenul pamtntesc ~i sugereaza ideea Cat asa cum aceasta lume lnfloritoare a de-

36

venit pustie, tot astfel plecarea iubitei va face ca viata sa-i para pustie ~i lipsita de sens.

In pastelul "Miezul iernei" de V.

Alecsandri, cimpia apare ca spatiu al terorii hibernalului, in care "ceva din oroarea italica a lui Ovid a trecut # la poetul roman" (G. Calinescu). Intinsa clmpie tncremenita capata 0 solemnitate de lnceput de lume.

Cimpia "pustie ~i albii" din poemul "Noapte de decernvrie" de A. Macedonski fuzioneaza cu odaia alba, antrenind frigul cosmic. Acest cadru exterior dusmanos (ell viscol albastru ~i lupi care urla) constituie proiectii ale sentimentului de frustrare pe care ll traieste poetul, simbolizeaza ·luinea contemporana, in interiorul careia Macedonski s-a simtit mereu nedreptatit: "Dar luna cea rece, iacea dusmanie/ De lupi care urla, s-acea saracie/ Ce-aluneca zilnic spre ultima treapta.i Sint toate pustia din calea cea

d ta.:"

reap Q ...

Cint/ Cintec

Cintul este suflul fiintei care raspunde actului creator. In raport cu muzica, dntul este primordial: muzica, chiar ~i cea sacra, nu este decit a tehnica ce avea sa vina mai tirziu.

In poezia "Dorinta" de M. Eminescu, dipa iubirii, insotita de clntec de ape ~i de susuri ale vintului, se integreaza in marele cint eminescian allumii. Faptul

. este sugerat prin prezenta unuia din cele mai muzicale versuri din creatia marelui poet: .Adormind de armonia".

Cintecul buciumului (alaturi de acela al cornului) constituie, de asemenea, unul din motivele poeziei eminesciene.

In poezia "Fiind baiet.;." de M. Eminescu, sunetul de bucium reda misterul ~i farmecul padurii, sugereaza rnelancolia, nostalgia vaga a fericirii trecute, dorul: » Un bucium ctnta tainic cu dulceaia.! Sunind din ce in ce tot mal aproape".

In nuvela II Toiagul pastoriei" de I.

Druta, cintecul pastorului, care adeseori ia nasterein preajma focului, se vrea auzit de lume, dar lumea nu-I auzea, nu putea sa auda clntecul acela trist, care transmitea . bunavointi. blagoslovire "Avea fluierul cela darul de-a m;ngiia~ de-a lmbarbata, de-a face sufIetul sa se rupil de piJmin t, sa zboare, Ii satenii, osinditi de-a se fi tot ttrtt ca rimele, tmpreuna i~flui"eful cela se rupeau Ii ei pe-o clipd· doua de la pamint, sa mai vada lumea din jur".Motivul cintecului popular este atestat in nuvela "Zilele dupa Oreste" de Vitalie Ciobanu. Acesta dadeabatrinei 0 stare de gratie ~i de regasire a ecourilor unei existente dernult apuse. Chiar dupa arderea gheretei, postul de radio local a continuat sa transmita, la aceleasi ore, concerte de muzica populara, Plingea de fiecare data suferinda marna, dnd le asculta. Astfel, cintecul popular reprezinta marile valori ale poporului.

In poezia "Azi sint indragostit", cintul devine expresie a sentimentului inaltator al dragostei: .Eu curg intreg in acest cintec sflnt;/ Eu nu rna; stnt, e-un cintec tot ce sint".

Clavir /Vioari

Clavirul din poezia "Mar, funebru' de G. Bacovia, este expresia tristetii, deprimarii, melancoliei: "Ningea bogat, # trist ningea; era tirziu/· Cind m-a oprit, in drum, la gearn c1avirul;/ Si-am plins

37

fa geam, ?i m-a cuprins delirul--/Amar, prin noapte vantul fluiera intre pustiu".

In piesa "Pasarile tineretii noastre" de 1. Druta, vioara semnifica amintire, tnaltare in lumea frumosului, lirism rascoli tor ~i duiosie. Cintecul ei patrunde in toate coltisoarele sufletului omenesc, declansind melodii tainice.

Cleplidra

Ct~idra simbolizeazl-curgerea implacabila .. vietii Dar ea rnai mseemna ~i 0 posibihtate de risturnare a timpului, 0 intoarcere la origini. Forma clepsid rei, cu cele doua compartimente ale sale, . evoca raportul dintre entititi,le sus-jos, Chiar daci trecerea dintrecompartimente e doar un git ingust, rapertul totusi se poate stabili lntr-o miscare continua. Vidul ~i plinul trebuie sa se succeada, astfel exista 0 trecere de la registrul superior la eel inferior, adica de la ceresc la terestni ~i apoi, prin rasturnare, de la terestru la ceresco Aceasta pentru ca cele doua rezervoare ale clepsidrei corespund Cerului ~i Pamlntului, iar firul de nisip care curge invers, atunci cind o rastorni, intruchipeaza schimburile dintre aceste dona tarimuri, manifestarea posibilitatilor ceresti, reintegrarea manifestarii in izvorul divino Gituitura mediana este usa cea lngusta prin care au loc schimbarile,

v. Romanciuc, in poezia .Clepsidra", extinde semnificatiaacestui motiv: "Cea mai veche clepsidrii/ formaM/ din cele rna; vechi recipienteii lumea asta, ceea lume.t Ni-nisipull - curgem/ dintr-un vas in altul/ exact tntr-un veac de om".

tn poezia ornonima, N. Dabija sugereaza ideea ca sfirsitul vietii pam i 11 resti a

omului prezinta in sine nu altceva decit inceputul vietii sale celeste:

"Vroiam sa dobor secunda cu 0 sageata.

Vroiam sa maser cu 0 iubire veda. Mult prea multii-mi parea Poezia. $;-a mea lmi era lumea toatiL. larba crestea sub ochii mel, teii scoteau flori pe ram

de rna gindeam la ei atunci and iubeam,

ce tinar

eram

01

eram

ce tinar

atunci cind iubeam:

de ma gindeam la ei,

teii scoteau flor! pe ram; iarba crestea sub ochii mei, si-a mea tmi era lumea toatiL.

Mult prea multa-mi parea Poezia .

Vroiam sa mdsor cu 0 iubire vecia .

Vroiam sa dobor secunda cu 0 sdgeata OJ

Clopot

Simbol al vestirilor solemne, cIopotul bisericii reprezinta 0 rnasura a timpului, instituie 0 legatura emotionala cu sacralitatea, consfinteste iesirea din durata, preceda un eveniment de in teres general. Prin sunetul sau grav ~i amplu, se impune in viata ca un semn al legaturii dintre un individ ~i lume si inoculeaza o stare meditativa, adeseori de revizuire a pozitiei pe care ornul 0 are in universo Simbolismul c1opotului este legat, mai degraba, de perceperea sunetului. In India, dopotul simbolizeaza reflectarea vibratiei primordiale, rasfringerea Puterii divine in existents: perceperea dangatului dopotului risipeste lirnitarile

38

conditiei temporale. Muzica produsa de clopote este inaItatoare si, totodata, prezinta un criteriu al armoniei universale. Clinchetul clopotelor sau al clopoteilor are lnsa pretudindeni putere de purificare; alunga duhurile rele sau macar avertizeaza de apropierea acestora. Astfel, c1opotul devine simbolul chemarii divine, supunerii fata de euvintul lui Dumnezeu, in orice caz, 0 comunicare Intre cer ~i pamint, Prin pozitia limbii ce loveste peretii lui, clopotul evoca 10- cuI a tot ee este "suspendat" intre eer ~i pamtnt, stabilind astfel 0 relatie tntre lucruri, Dar el detine ~i puterea de a intra in legatura eu lumea subterana.

In literatura, _ clopotul se considera :~imbol prolific, mai cu seama in poezie, In "Sara pe deal", Eminescu face din el elementul central al pastelului. Clopotul armonizeaza miscarea sonora: "C/opotul vechi imple cu glasullui saraJ Sufletul meu arde-n iubire ca para". Apogeu al vietii, sunetul c1opotului stimuleaza exaltarea erotica ~i genereaza 0 "sfintenie simpIif· . In poemul "tmpacat ,i proletar", motivul este utilizat pentru a deserie viata de apoi, dnd fiinta se va arata impacati: "Chiar clopotul n-a plinge cu Iimba lui de spija/ Pentru acel de care norocul avu grijiJ;/ Nimeni de-a plinge n-ate, el traiul si-a trait".

Goga asociaza freamatul poeziei sale cu simbolul dopotului ce exprima g1asul durerii colective, Intrupata in "ruga" fi "chemare"; de asemenea, glasul s4u este ca 0 binecuvintare ~i eonstituie 0 legatura cu stramosii: uE clopotul ... Copilaria-si plinge/ Comoara ei pierduta-n pribegie,/ cu limba lui de ruga ji chemare/ Stramo-

.. • .. .. .. f J;

su tot, '1' spun mustrarea mte .

Ion Pilat Investeste clopotul cu atribute biblice ~i ritualice: »a,dopot trist, profetizind cu glas de Christ".

In drama "M~terul Manole" de L.

Blaga, motivul clopotului sugereaza ideea ca Manole, prin opera sa, rivalizeaza cu Dumnezeu, cacl cei veniti sa admire biserica nu aduc laude lui, ci.mesterului care s-a lntrecut pe sine: DAuziti-l cum trage clopotul, cumplit Ii jarasmerenie, pared s-ar certa cu cerul". Multimea observa adevarata dimensiune a zidirii, acceptind ideea c4 autorul ei se ridicase, prin propria jertB, deasupra cerului ~i a semenilor, apreciindu-I ca pe 0 valoare absolute, in jurulcareia se lese un mit. :'.- La inceputul romanului "Clopotnita" de I. Druta iI aflam pe Horia "stfnd cu fata la soare, cu ochii inchili, altep~ tind sa batd clopotul din Plata Biruintei"; clopotul »a of tat tncet, domol, 0 singuril data »; vibreaza incet peste oras dangltullui, masurindu-i clipele, orele, viata ... Dar mai exista clopote altundeva, intr-acolo if poarta amintirea fi gindul. Clopotnita reprezinta locul care trebuie tinut minte ~i cinstit, relicva ce pastreaza aura de maretie: "A trecut prin viltoarea multor secole ,; aceasttllunga, anevoioaSa cale ddinuiadeasupra ca 0 aureold sjintd". Dangitul clopotului vibreazi a chemare ,i lndemn, a luare-aminte fi durere. In romanul "Biserica Alba" de acelasi autor, c1opotul de la biserica sfintului loan Bogoslovul avea ceva cutremurator in dangatul sau ~i de aceea toate bisericile intrau ~i ieseau din slujba la auzul lui. Se vorbea chiar despre prevestirile flcute de acest dopot: "Tocmai atunci cind tntorcea in jale, se rna; abcltea cite 0 napasta peste oras; alteori urea

39

in slav; plin de viata, plin de lumina, fi chiar cd vremurile se lnseninau ... »

In poezia "Parintii" de D. Matcovschi, motivul sugereaza curgerea vremii ~i a generatiilcr: in eurgerea vremii, copiii devin oameni maturi, tn timp ce batrlnii urea in ceruri, repetind acelasi ritual al generatillor de sute de ani: ,,$; clopotele

bat din vesnicii". .

Cocor

In simbolismul oriental.cocorul evocii longevitate, dar, mai ales, fidelitatea exernplara. "tn Chinaantica, dansul cocorilor evoca puterea de a zbura si, prin urmare, de a ajunge in Insulele Nemuritorilor'", Ca simbol allongevitati'~: este asociat eu broasca testoasa, fiind, toto-' data, ~i un simbol al nemuririi. Iaponezii cred ei cocorii traiesc mii de ani. Astfel batrlnilor li se daruiesc adesea picturi sau gravuri cu cocori, broaste testoase ~i pini, toate fiind simboluri ale longevitatii, De aceea nemuritorii zboara, de obicei, calare pe un cocor. Ouale de cocor servesc la prepararea bauturilor ce confera nemurirea. Intoarcerea ciclica a eoeorului este simbolul regenerarii, Este motivul pentru care, asociat cu prunul, constituie 0 ernblema a primiverii. 0 legend! antica spune ci cocorul i~i hraneste tatal foarte batrin, fapt care face din el un simbol al dragostei copiilor fata de parinti. Pozitia sa, clnd slii linistit intr-un picior, sugereaza demnitatea, meditatia ~i vigilenta, ceea ce a facut ca el sa devina prototipul meditatiei ,i cootemplarii, Mai este eonsiderat aducator de daruri ~i averi sau datator de viati.

In piesa "Pasarile tineretii noastre" de I. Druta, cocostircii eonstituie un ele-

ment poetic al vietii, semnifica viata rurala pasnica ~i euminte, legatura omului eu pamintul ce l-a nascut ~i ereseut. Fara cocostirci, satul e mai sarac ~i mai banal, mai Iipsit de poezie sau, cum zice Ruta, mai "lara suflet": .Doamne, macar un pui de cocostirc sa vad in valea satului, sa inchid ochii # sa mort". Nu intlmplator satul in care i~i due viata personajele dramei se numeste Valea Cucoarelor.

Coco,

Simbol solar, pe care traditia folclorica il investeste cu virtuti proteetoare, izgoneste demonii noptii, cheama soarele. El este, deopotriva, semnul luminii paradiziaee ~i al intunericului infernal; in credintele populare, cocosul negru identifica mormintul strigoiului, iar eel alb daruieste lumina sufletelor condamnate sa rataceasca in intunericul mortii; in noaptea de Inviere sint dusi in tinda bisericii cocosi albi, in numele unui om care a murit tara lumlnare, iar daca in zorii zilei clnta cocosul, sufletul osindit primeste dreptul la lumina sflnta. In basme ~i povesti populare, cocosul anunta zorile, salvind lumea de prime]dia duhurilor rele. Preeum Mesia, COC9- sul anunta ziua care urmeaza noptii, de aceea figureaza pe flesele bisericilor ~i turnurile catedralelor, Pozitia aceasta in virful lacaselor de cult si a caselor poate evoca suprematia spiritului in viata omeneasca, originea divina a iluminarii izbavitoare, Pina in secolul trecut, era zidit in temelia caselor pentru a proteja locuinta de diavol. In alte traditii, cocosul es~e luat drept imagine a miniei, a dorintei nestavilite, Alituri de dine si de cal, cocosul figureaza prin tre psiho-

40

pompii sacrificati mortilor, Cocosul mai este simbolul veghei militare: el scruteaza zarile de pe cele mai Inalte crengi. In traditiile romanesti, cintatul cocosului prevesteste venirea oaspetilor. ln "Ultima luna de toamna" de I. Druta, acest cintec este mai mult 0 dorinta, un dor al parintilor batrini de copiii lmprastiati prin lume: ,,In pragul case; stii un cucos obraznic cu creasta singerind a biitalie proaspata. Salta putin din labe # cintd

biblic de trei ori ... " ,

Ca simbol solar, apare ~i in povestea .Punguta cu doi bani" de Ion Creanga, la un moment dat, pentru a-I convinge pe boier sa-i lnapoieze punguta, "intinde aripile in dreptul soarelui, de intunec~ tae tot casa boierului". Simbolul apare ~l in .Jstoria ierogliflca' de D. Cantemir:

Inorogul, scapat din inchisoarea crocodilului, se refugiaza in casele Cocosului Evropei, pe care ll prefera pentru ca nu era implicat in intrigi ~i adunari; inorogul se simte legat de el prin simpatie ~i il considera 0 intrupare a iubirii protectoare.

In "Poem" de G. Vieru, cocosul din creasta casei face 0 alianta spirituals cu pasarile calatoare, factndu-le semne de lmplinire duioasa, ~i este un simbol cosmic. De la el, ca si de la briul albastru al casei cu care s-a Incins poetul plecind in lurne, incepe cerul: "N-a~ putea spune, cum spun alti! acum/ cd toata viata mea, de mic,/ Am visat numai la stele/ Dar mi-au ararat cerul/ COCOful din creasta 'case; noastre'/ Cocorii care vin la noi primiJvara,! nucii, stejarii,l si-atunci am prins dragoste de ele".

La L. Blaga, motivul cocosilor exprima tntunericul infernal: "Coco~i

apocaliptici tot strigd/ tot striga din sate romanesti/ Ftnttnile noptii deschid ochi #-ascultal intunecatele ve~ti"(Peisaj transcenden t),

Codru/ Pidure

Spatiu misterios, labirint, padurea reprezinta un loc al lncercarilor; trezeste spaima prin faptul di este un peisaj inch is ~i stapinit de umbre. Romanticii li acorda sensuri simbolice; pentru ei, padurea este locul fericirii absolute, paradisul terestru in care evadeaza fiinta romantica, Padurea verde este un simbol al eternitatii, un spatiu dobtndit dincolo de moarte. Eliade afirma ca padurea este un sanctuar si un centru, un spatiu originar in care fiinta i~i regaseste natura primordiala ~i patrunde in miezul lumii. Spatiu mitic, padurea simbolizeaza dainuirea eterna a naturii. Pad urea constituie un adevarat sanctuar in stare naturala. In India, ascetii se retrag in padure, Acoperemintul sau par.ul muntelui reprezinta ~i puterea acestuia, Ingaduindu-i sa aduca ploaia, adica binefacerile cerului. Padurile slnt generatoare deopotriva a starilor de spaima ~i de calm, de apasare ~i de simpatie. Seneca scria: "eind ajungi lntr-o padure, cu copaci peste masura de inalti, ale caror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, iti rapesc vederea cerului, atunci inaltimea copacilor, taina locului, umbra deasa ~i nepatrunsa, de care te minunezi, te fac sa crezi intr-a putere divino", Codrul sau padurea sacra este un centru de viata, 0 rezerva de racoare, de apa ~i de caldura, asociate intre ele eel un soi de mat rice. De aceea pad urea este si un simbol matern. Ea intervine adesea in visele oamenilor,

41

vadind 0 dorinta de securitate ~i de innoire. Padurea poarta simbolismul unui imens ~i inepuizabil rezervor de viata ~i de cunoastere misterioasa,

In Iiteratura populara, padurea reprezinta un spatiu amenintator, MumaPadurii fiind personificarea spiritului ei. Padurea e simbol-labirint in multe basme: Harap-Alb i~i tncepecalatoria intrind lntr-o padure din care nu poate iesi tara ajutorul Spinulni ("Povestea lui Harap-Alb"): Parpangel, personajul din "Tiganiada" lui Ion Budai-Deleanu, rataceste prin padurea cu naluci ~i zine, in care copacii glasuiesc, din ramurile frlnte picura singe, iar el trehuie sa se lupte ell .nebunele schime". Univers al ideilor si al ratacirilor inocente, spatiu al visarii si al purificarii, padurea ramlne pentru Eminescu un simbol esential, Sub lumina lunii, linga izvorul tainic, in mijlocul padurii se declanseaza reveriile sublime: "Adormind de armenia/ Codrului biitut de ginduril Flori de tei deasupra noastra/ Or sa cada rinduri-rinduri" ("Dorinta"). In poezia ,,0, ramli" de M. Eminescu, pad urea apare drept spatiu al copilariei, de mit ~i legend a, ale carui repere sint lacul, luna, iarba, cerbii. Poetul se va intoarce rnereu spre acest spatiutimp definitiv pierdut, padurea mirifica simbolizind timpul magie al copilariei, in antiteza eu clmpul gol ~i sarac simbolizind maturitatea. Chemarea in codru din poezia .Dorinta" de M. Eminescu echivaleaza cu izolarea lntr-un spatiu ferrnecat, sub ocrotirea caruia ornul se sustrage destinului. In acest sens, imaginea crengilor .plecate", care ascund .prispa cea de brazde", izoleaza spatiul real aflat sub semnul timpului trecator

de spatiul iubirii ce devine insula de nemurire. ),Codrul cu verdeata" este locul privilegiat pentru implinirea erotica rivnita in "Floare albastra" de M. Eminescu. Imaginea "Cu crengile la pamint", eu referire la codru, din poezia "Ce te legeni..." sugereaza tristetea, ca ~i cind mindrul codru ar fi atins de "boala" cosmica a toamnei. Analogia om-porn din textul "Revedere" de M. Eminescu, prin extindere, transfigureaza simbolul codruluj, dindu-i valoarea de neam, fiinta nationala, Aid codrul este un element mistic, investit cu atributele vesniciei, pentru cel are putinta de a auzi necontenitul clnt al rotatiei anotimpurilor: .Larna viscolui ascult", " Vara doina mi-o ascult". In

~', )

"Scrisoarea III", comparat ell imaginea

corturilor (simbol al vietii nomade), codrul sernnifica statornicia, forta ~i viata vesnica a poporului roman. In plus, din fiecare ghinda va creste un alt stejar, simbolizind viata rara de moarte a pamintului strabun. Ostenii lui Mircea se inscriu in ordinea cosmica ~i in unitatea a"tot ee misca-n tara asta, riul, ramul", ultimul termen simbolizind codrul c1ocotitor din care ies miile de .xapete pletoase", ca ~i clnd s-ar fi imparta~it din puterea lui. "Oehiul de padure" din poezia .Ploare albastra" devine spatiu al iubirii ~i spatiu - timp scos in afara riului heraclitic; codrul este numen kantian, care pune efemerul sub protectia eternului.

Textul ,,In pad urea Petrisorului" de

M. Sadoveanu prezinta batrina padure a Petrisorului ca fiind monumentala prin boltile ei de frunzisuri, ca niste bolti de catedrala.

Expresia "codrii in zbucium" din poezia .Legamlnt" de G. Vieru semni-

42

fica docotul national, pe care Eminescu l-a surprins excelent in opera sa. Incontextul poeziei "Padure, verde padure" de acelasi autor, padurea constituie un simbol al feminitatii percepute ca neprimitoare de catre tinarul barbat, care trehuie mai intii sa 0 exploreze.

ln romanul "Piidurea splnzuratilor" de L. Rebreanu, motivul sugereaza viata, iar spinzuratoarea - moartea.

;p

Comuniunea om-natura

In bciIada popular! "Mona~tirea Arge,ului",Manoie de doua ori se roaga lui Dumnezeu sa dezlantuie natura, de doua ori ruga tieste ascultata, dar nici ~topul ~i nici vintul n-o abat peAna

din drum. .

Balada populara "Toma Alimos" prezinta armonia desavir,ita dintre sufletul viteazului haiduc ,i codrul-frate.

"Codrul se cutremura,/ ulmi Ii brazi se cldtina,/ fag; Ii paltini se pleca,/ fruntea de ;-0 saruta/ Ii cu freamat il plingea".

~i moartea ciobanului moldovean din "Miori'ta" poate fi privita ca 0 jertfa rituala , prin care omul se intoarce in Universul din care s-a rupt prin nastere, reconstituind astfel superba lui. integritate; de aici, feeria nuptiala din final - imagine a unui Cosmos rascumparat prin jertfa, Insotit de sunetele sacre ale Iiturghiei cosmice, sufletul ciobanului se intoarce in lumea celesta, completlndu-i fiinta eterna.

In "Scrisoarea III" de M. Eminescu, natura, ca. simbol al dainuirii vesnice a poporului, devine personaj de mit: glasul i se aude prevestitor al nimicirii, iar .poala" codrului ascunde, ca un spatiu protector, miile de "capete pletoase",

care formau oastea romans. Motivul naturii solidare cu romanul capata in aceasta opera 0 memorabila formulare, deve~ita reper al firescului in exprimarea sentimentului patriotic: n$i de-aceea tot ce misca-n tara asta, riul, ramul.l Mi-e prieten numai mie, iaTa lie dusman

este". .

Sentimentul comuniunii cu natura, fiorul topirii ornului, prin moarte, in pamlntul tncalzit de soare se contine in poezia "Vara" de G. Cosbuc: .Priveam faTd . de tinta-n sus/ lntr-o siilbaticii splendoare.l YedeamCeahlaul la opus,! Departe-n zari albastre dus".

, In sonetul "In gradina Ghetsernani" de V~ Voiculescu, sint alese numai clteve miscari ale verticalitatii ~i ·comuniunii cosmice: furtuna, zbuciumul maslinilor, pasarile, Tintuirea trupului in neputinta de a bea paharul sub furtuna dezlantuita in darobseurul sumbru al lnserarii transfera intr-un cadru natural stihia Iluntrici inchisa in trupul care asuda singe, fiind reflectata in dezlantuirea vlntului, in vraistea gradinii, Asezarea cosrnica e c1atinata de suferinta celui nevinovat.

Interferenta umanului cu natura e reliefata sugestiv in versurile blagiene:

"Tristeri nedeslusite-mi vin, dar toatii/ durerea.I ce-o simt, n-o simt in mine.! in inimiJ,/ in piept, ci-n picurii de ploaie care curg.! $i altoitii pe fiinta imensa lume/ cu toamna Ii cu seara eil ma doare ca 0 rand" ("Melancolie",.L Blaga).

Motivul e prezent in poezia "Gorunul" de L. Blaga prin analogii ca "trunchiul tau"» "sicriu/ meu", "Jrunzd"- "su· flet": ,,0 simt cum frunza ta mi-o p;cura

in suflet", Lumea mortii se face simtitl

43

de pe acum, indt "stropi de linilte tmi curg prin vine, nu de singe". Textul emana 0 tristete metafizici.

Copac/ Pom

Ca simbol al vietii, copacul poate fi considerat 0 legitura, un intennediar intre pamlntul in care i,i infige radacinile ,i bolta cereasd pe care 0 atinge cu

crestetul, ,

Simbol al vietii in continua evolutie, in ascensiune, arborele evoca verticalitatea. Eltnlesaeste comunicarea intre cele trei niveluri ale cosmosuiui: eel subteran, prin radacinile ce rascolesc adincurile in care selmplinta, suprafata, p~~ mintului, prin trunchi ,i crengile de jos, lnaltul, prin ramurile dinspre virf, atrase de lumina cerului. Avlndu-si radicinile infipte in pamlnt ,i crengile iniltate spre cer, arborele este considerat un simbol al raporturilor ce se stabilesc intre pamint ~i cer. In aeest sens, el are caracterul unui centru, ceea ce face ca Arborele lumii sa fie sinonim cu Axa lumii. A,a se intimpla in China cu eopacul Qianmou, ee se Inalta din eentrullumii - dovada este faptul ca la picioarele lui nu afli nici umbra, nici ecou: eele noua ramuri ,i eele noua radacini ale sale ajung la cele noua ceruri ,i la cele noua izvoare, salas al mortilor, M. Eliade noteaza ca "arborele este lncarcat cu forte sacre, deoarece este vertical, creste, i,i pierde ~i-,i recapata frunzele, ~i deei se regenereaza: el moare ~i renaste de nenumarate ori." E~i~~a ~ analogie intre arborele-pom~1 vietu ,1 arborele crucii. Crucea, inaltata pe u~ munte, in centrul lumii, reia in totahtate stravechea imagine a arborelui cosmic sau allumii. Astfel in iconografia

cre,tina apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a Arborelui-Cruce.

In Biblie, copacul slmbolizeaza adesea 0 persoana evlavioasi, care urmeaza »sa creasca", lIsa infloreasca" ,i lIsa deie rod". Se spune despre Orfeu cl atunci dod se aseza sa clute, in jurullui se inghesuiau 0 multime de copaci: plopul, stejarul, fagul, artarul, bradul, salcia.

In literatura, simbolismul copacilor e cu totul specific. Motivul apare in primul episod al poemului "Scrisoarea' III" de M. Eminescu: proiectind istoria pe marele ecran al timpului, poetul se lntoarce la vremea clnd turcii erau inca nomazi. U D tinar sultan (probabil Osman), adormind sub fereastra iubitej, viseaza ca luna coboara pe pamlnt, lulnd' chipul unei fecioare; in acel moment, din inima sultanului rasare un copac ale carui ramuri vor umbri intreg pamintul. Copacul sugereaza crestereaprin vreme a Imperiului Otoman, toti sultanii care i-au urmat lui Osman, inclusiv Baiazid, realizind visul de marire al celui dintii.

Imaginea argheziana ce contine motivul aminteste de izgonirea din paradis - 0 ctrnpie pus tie atit de proprie sudului romanesc, pe Intinsul careia cite un copac singuratic se pietrifica in uitare ·~i salbaticire: "Tare sint singur; Doamne, si piezii!l Copac pribeag uitat in cimpie, Cu fruct amar ii cu frunzif/ Tepos si aspru, cu indirjire vie" ("Psalm"). Motivul "co-

pac pribeag" sugereaza dezradacinarea rostului pe pamint, neodihna, existenta ca paradox. In partea a doua a poeziei, "copacul pribeag" devine "nalt candelabru H, "straja La hotarele" dintre eer ~i pamlnt, caci un slujitor al cerului se afla intre doua lumi. Versul .In ramurile-

44

ntinse pe altare" suprapune cele doua viziuni alegorice: om - copac, om - candelabru.

La G. Vieru, acest motive rnijlocitorul ideal dintre eer si pamint, rod al cic1urilor cosmice, al eomuniunii dintre cele trei regnuri, axa a lurniii: el este superior omului.Ap' vdzut porn sa nu aiba radikini?/ Porn care sa nu infloreascai/ Pentru cd, vezi bine,/ Are alte griji, mai de seama?/ Ati vazut porn sa racneasca, sa lehaie din Jrunze? Sa-s! sune altfel [oile, cind vintul i~i schimba direciiai Ati vazut pom sa zgirie eu gheara/ Icoana soarelui de sus?/ Porn sa nu-i singere Jrunza/ Cind vine toamna siinghetul!"

In nuvela "Copacul care oe uneste" de N. Esinencu, pornul de pere din tintirimul satului e eel care nu lasa ca 0 vita de singe sa ramina prin straini, este veghea ce-i aduce pe toti acasa, La moartea lui Vologhita, un frate de al sau spune: .Simt cd ma inadus; dar in acelasi limp se lumineaza ceva in mine. Sil fie oare copacul care ne uneste, nu ne lasd sit ne pierdem de tot in tirnp? .. Aici sint ingropate foarte multe neamuri ale noastre .... ')

Copflarfe

Copilaria este simbolul inocentei, este starea anterioara caderii in greseala, deci starea edenica, simbolizata in diverse traditii prin intoarcerea la starea ernbrionara de care copilaria este apropiata. Copilaria este simbolul simplitatii naturale, aI spontaneitatii, or, copilul e spontan, linistit, lara premeditare si ginduri ascunse. In traditia crestina, ingerii sint adesea reprezentati sub lnfatisarea unui copil, ca simbol al nevinovatiei ~i curatiei,

nNu stiu altii cum sint, dar eu, cind rna gindesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti., ~i la aIte jocuri si jucarii pline de hazuri ~i farmecul copilaresc, parca-rni salta si acurn inima de bucurie!" ("Anlintiri din copilarie", Ion Creanga)

Corabie

Corabia evoca ideea de forta ~i securitate de-a lungul unei traversari dificile. Ea este ca un astru rotitor in jurul unui centru (pamintul) si dirijat ~e om. E 0 imagine a vietii, careia omul trebuie sa-i aleaga centrul ~i sa-i asigure directia. In Egipt ~i in Roma, exist a 0 sarbatoare a corabiei lui Isis, care avea loc in martie: 0 navel noua, acoperita de inscriptii sacre, purificata cu ajutorul flacarii unei torte, cu pinze albe, plina de cosuri ~i parfumuri, era lansata in mare ~i lasata in voia vinturilor. Corabia lui Isis era simbolul sacrificiului oferit zeilor, pentru a obtine salvarea ~i protectia tuturor celorlalte corabii, Corabia- Fantoma simbolizeaza cautarea credintei eterne in iubire ~i naufragiul acestui ideal (care se arata a nu fi decit 0 fantoma), visele nobile, dar irealizabile, vise legate de idealul imposibil. Mai mult decit atit: daca centrul unei biserici este 0 nava, lucrul acesta nu se datoreaza doar formei lui de coca rastumata, ci pentru ca ea simbolizeaza circulatia vietii spirituale si invitatia la 0 calatorie, cea mare.

Corabia lansata pe mare sernnifica insasi viata, amenintata de valuri si perieole. Biserica crestina de asemenea se identifica ell 0 corabie. Astfel, incaperea centrala a unei catedrale gotiee este numita "navis" (corabie), Area lui Noe

45

reprezinta "modelul" Bisericii, in afara careia nu exista mintuire,

In poezia .Dintre sute de eatarge" de Mihai Emineseu, simbolul eorabiei sugereaza diverse aspeete ale existentei umane supuse vicisitudinilor sortii, In poemul "rmparat ~i proletar", eorabia e simbolul perisabilitatii lumii: .Pe undele incete isi misca leganatel Corabii tnvechite scheletele de lemn".

Simbolul corabiilor' din meditatia

"Romanta eelor trei corabii" de I. Minu-

lescu sugereaza trei tipuri fundamentale de existenta. Primul e destinul trait in sfera valorilor materiale: "Grdmezi de aut; chihlimbare/ Smaralde vezi si-opale blonde". Aldoilea model de viata este cel

al cautarii, al evadarii, al culorilor On.ceputul, geneza, albul, puritatea, violetul inserarii), atunci clnd viata are ca sens conceptul cunoasterii: "In golul zarilor patate de violetul inserariil Iar albul pinzelor intinse iau cenusiul departarii". eel de-al treilea model este cel al cunoasterii de sine, sacrificiul de sine sugerat de mitul crestin,

In poezia "Padure, verde padure' de G. Vieru, corabia semnifica viata ~i dragostea perpetua, care nu moare ~i nu poate fi strivita in nici un mod:"$i-o corabie-si cioplise.t Si-n amurgul greu, de stinci.I A plecat pe mari s-o uite,/ Clati-

nat de ape-adinci". .

Corb

Corbul este pasarea neagra a romanticilor, planind peste cirnpiile de lupta pentru a se imbuiba cu hoituri. Aparitia corbului in vise este interpretata ca 0 nenorocire. In .Mahabharara", corbii sint comparati eu mesagerii rnortii. Se consi-

dera ca apa ce a fast spurcata de corbi nu mai poate fi folosita in ritual. In China, faptul di pasarea eorbul i~i hraneste tatal si mama este interpretat ca 0 restabilire a ordinii sociale. In Iaponia, corbul este de bun augur: un corb cu trei gheare figureaza in sinul soarelui. El ar fi principiul care anima astrul ceresc, cele trei gheare eorespund unui simbolism al soarelui: rasarit, zenit, crepuseul.

In pastelul "Sfir~it de toamna" de V.

Alecsandri, lipsa soarelui si prezenta corbilor (pasari funerare) dau sentimentul mortii totale:"Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii noril Trece-un cird de corbi iernatici prin vazdun croncanitori".

Coroana

Coroana esre fagaduinta de viata nemuritoare, precum cea a zeilor. Ea simbolizeaza 0 demnitate, 0 domnie, accesulla un rang ~i la niste forte superioare. Atunci clnd se termina in chip de cupola, ea afirma 0 suveranitate absolutao Coroana a fost odinioara acoperita Cll virfuri care inrruchipau, ca ~i coarnele, raze de lumina. Acesta poate fi ~i sensul simbolic al coroanei cristice. In Yoga, coroana de pe cap este punctul prin care sufletul scapa din granitele corpora le, spre a se inalta la starile supraomenesti, Din cea mai veche an tichitate, coroanei i s-a atribuit 0 functie protectoare. Ea detinea aceasta valoare de la materia din care era facuta (flori, frunze, metale pretioase) ~i de la forma sa circulara, care o apropia de simbolismul cerului. ln Grecia si Roma, mortii erau impodobiti cu 0 coroana, ca ~i fiintele vii in tmprejurarile irnportante ale vietii, pentru a atrage protectia divina (cununia cresti-

46

na), Coroana de aur a Indienilor, aureola reprezinta 0 ineercare de identifieare cu divinitatea solara fi 0 exceptionala preluare a puterii. In mod firesc, coroana semnifica vonoarea, maretia, bucuria, victoria.

In poezia .Plugarii" de o. Goga, imaginea taranilor, pe fruntea carora Dumnezeu pune "cununa razelor lui sfinte", este una aureolata,

Crin

"Legend a spune ca crinul ar fi rasarit din laptele Herei picurat pe pamlnt, in acelasi timp lulnd nastere ,i Calea Lactee"~. Increstinism, crinulera simbolul iubirii pure, feciorelnice. Se mai spune cii sint flori regale, Indeosebi fiindca aspectul crinilor seamana cu un sceptru. Crinul este sinonimul albului, al puritatii, inocentei ,i fecioriei. In traditia biblica, crinul este simbolul alegerii, al opririi la flinta iubita:nCum este crinulintre spini , asa e draga mea tntre fete" ("Cintarea cintarilor"). Crinul mai simbolizeaza uitarea de sine in seama vointei lui Dumnezeu, adica in seama Providentei, care are grija de nevoile alesilor sai: .Luat! seama la crinii cimpului cum cresc; nu se ostenesc, ni~i nu tore" ("Evanghelia dupa Matei"), Sugestie a potirului sacru ,i a soarelui (crinul cu sase petale), imagine a rotii cerului, simbol al puritatii, dar ,i al iubirii interzise, crinul este floarea gloriei, dar ,i a mortii.

In simbolistica populara, crinul nu este numai simbolul puritatii, ci ~i al paliditatiimortuare. In poezia simbolista, trei crini plantati pe morrnlnt fac aluzie la moarte. El reprezinta abandonul, uitarea de sine pentru cei alesi de Dumne-

zeu, dar ,i beatitudinea ,i extazul divino

In literaturl, co precadere in cea comantica, erinul sugereaza fragilitatea:

Pe bratele rotunde Ii umerii ei pUnil 0 primavar-ntreaga ninsese flori de crini ... (,IConrad", D. Bolintineanu ). La Eminescu, "potirele crinilor" chiar devin elementele unui decor sacru - sint ca .urne de argint", in universul artificial al zinei Dochii ("Memento mori"), Simbolistii it transfigureaza In imagini olfactive, subliniindu-i puterea narcotica, cacl "In crin e betia cea tara" (Macedonski). In cultura rornana, "Crinul alb" reprezinta noua genera tie, al carui patron nedeclarat era in~u~! Eliade.si exprima suferintade a face parte dintr-o cultura mica, lipsita de prestigiu european. Mesajul general al nuvelei "La umbra unui crin" de M. Eliade se refera la posibilitatea unui paradis, catre care exista un drum secret fi camuflat, accesibil doar pentru cei pregatiti, ini\iati. Acest rai este destinat tuturor oamenilor, lntr-un viitor indepartat, atunci .,exilul" general allumii (pedeapsa Caderii) se va sfirsi.

In creatia lui N. Labis, crinul sernnifica abisul ca drum firesc al purificarii:

"Impletic~t cu alge de lene ii de vin/ Neostoit de' nlmeni 'pe neguroasa calel Am descifrat misterul otravelor de crin". La T. Arghezi, in poezia "Nehotarire", motivul comporta sernnificatia de tinerete: .. Dar ziua care trece # rna raneste-n treacat.i lmi umileste cirja si-mi tncovoaie crinii,/ Si inima urmeaza s-atirne ea un lacdtl Cu cheile pierdute, la portile luminii".

Cruce·

Crucea are, pentru crestini, sensul de "axis mundi", pentru ca ea este reazemul

47

Iumii ~i scara spre Dumnezeu. Asociata cu "pornul vietii" (considerat crueea cu sapte trepte), simbolul propune 0 imagine stilizata a lumii, caci cuprinde sugestia eelor trei dimensiuni - lungime, latime si inaltime, Conform traditiei, locul in care s-a inaltat erucea lui Iisus, acelasi cu eel in care a fost creat Adam, reprezinta centrul lumii, mareat de un mister arhetipal ,I, prin aceasta, punet de intersectie a nivelurilor cosmice. O(~ mintuirea este obtinuta prin legea iubirii, la ortodocsi aceasta fiind exprimata prin cruce, care are patru dimensiuni: dragoste fata de Dumnezeu (»Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau"), dragoste fata· de' nea~ ("Sa va iubtti uniipe al~ tit'), dragoste fata de cei dzuti ("Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"], dragoste fata de dusmani (»Sd iubiti pe dusmanii vossri"}:

In .Scrisoarea III" de M. Eminescu, motivul desemneaza crestinatatea aflata sub semnul crucii, a carei ·"umbrtl" reprezinta un spatiu protector.

Simbolul a fost asezat in contexte care vorbesc despre suferinta ,i eliberare. Romanul "Ion" de L. Rebreanu se deschide ,i se inchide cu 0 descriere amanuntita a drumului care leaga Pripasul de lume, insistlnd pe amanuntul ca in marginea satului se afla ,,0 cruce strimba cu un Christos rastignit". Sub egida acestui semn se desfasoara patima personajului, deznadejdea, Indtrjirea ,i iubirea mistuitoare, tntr-un univers in care nu se schimba nimic. Alt personaj al lui Rebreanu, Apostol Bologa, descopera eliberarea prin moarte, sugerata prin indentificarea personajului eu patirnile Mintuitorului; semnul crucii "ii

aprinde in suflet lumina increderii" si ii reda nadejdea in Dumnezeu ("Padurea spinzuratilor").

La Blaga, crucea devine un simbol al acceptarii sensului lumii, cad rugaciunea presupune pentru el suferinta ,i crucificare tara nadejdea in rasplata: "lngenunchez in vtnt. Mine oasele/ au sa-mi cada de pe cruce/ lnapoi nici un drum nu mai duce/ lngenunchez in vtnt/ linga steaua cea rna; trista" ("Epilog").

In romanul "Baltagul» de M. Sadoveanu, Crucea Talienilor e locul unde a fostornorlt Nechifor. Aici se opreste Vitoria ca "sa vada daca Lipan s-a tnaltat lasoare or; a curs pe ° apa ",

Motivul 'crucii, in poezia .Parinti!": de D. Matcovschi, sugereaza ideeadei curgere a vietii ~i permanenta mortii:

"Si gura de izvor cu apa vie/ La radacina unei crud de lemn", In context, motivul poate fi interpretat ca 0 imagine a extremelor (moartea ~i eternitatea vietii), ca o sinteza, in care se interpatrund cerul ~i pamlntul, timpul ~i spatiul, memoria anilor ~i a oamenilor.

Culoare

Cel dintii caracter al simbolismului culorilor este universalitatea sa, la to ate nivelele fiintei umane ~i ale cunoasterii: cosmologic, psihologic, mistic etc. Cele sapte culori ale curcubeului, in care ochiul poate distinge peste 700 de nuante, au drept corespondent cele sapte note muzicale, cele sapte ceruri, cele sapte planete, cele sapte zile ale saptamtnii. Unele culori simbolizeaza elementele naturii: rosul ~i portoealiul - focul; galbenul sau albul - aerul; verdele - apa; negrul sau cafeniul - pamlntul,

48

De asemenea, ele simbolizeaza ~i spatiul: albastrul - dimensiunea verticals: rosul - dimensiunea orizontala, mai deschis la rasarit ~i mai inchis la asfintit, Negrul simbolizeaza timpul, albul - atemporaluI. De culori e legat tot ce lnsoteste timpul: alternants de lntuneric ~i lumina, slabiciune ~i forta, sornn ~i veghe. Culorile contrarii, precum albul ~i negrul, simbolizeaza dualismul intrinsec al fiinlei umane, conflicte ale unor forte care se'manifesta la toate nivelele existentei. Limbajul popular si-a creat propria sa modalitate de percepere a simbolisticii culorilor: verdele lnseamna speranta, albastrul - fidelitate, galbenul - gelozie, rosul=iubire, albul- inocenta ~i negrul to::.. moarte.

Culoarea insufleteste materialitatea lumii, ii del 0 stralucire aparte, sensibilizind extraordinar privirea ~i celelalte simtiri. In "Muzicute" de G. Vieru, culoarea e din ce in ee mai freevent invocata cu titIu deziderativ: n Vreau sa ploaie r01u,/ Vreau sa ploaie galben.! Vreau sa ploaie-albastru.I Vreau sa ploaie verde". Eo dorinta a eului liric de a urea in culori.

Cupa

Simbolismul eel mai general al cupei vizeaza Graalul, vasul in care se strlnge singele lui Christos ~i care contine atit traditia pentru moment pierduta, cit ~i bautura nemuririi. Cind lisus vorbeste despre paharul pe care trebuie sa-l bea ~i atunci ctnd 11 roaga pe parintele sau sa treaca de la el acest pahar, nu se refefa numai la moartea lui, ci, in general, la destinul pe care Dumnezeu i I-a harazlt ~i pe care il accepta in cunostinta de cau-

za. Cupa contine singele - principiul vietii - ea corespunde deci inimii. Schimbarea de cupe simbolizeaza fidelitatea ~i se practica la cununii. In Biblie, omul primeste destinul din mina lui Dumnezeu ca pe 0 cupa,

"Grozava cupa", care este lntinsa lui Iisus de ,,0 mind ne-nduratii", in contextul poemului "In gradina Ghetsemani" de V. Voiculescu, este simbolul pacatelor omenesti, pe care ~i Ie asuma fiullui Dumnezeu, pentru a le ispasi. ,,0 mina ne-ndurata, tinind grozava cupa/ Se cobora-mbiindu-l ~i i-o ducea la gura", "lisus lupta cu soarta Ii nu primea paharul/ Cazut pe brinci in iarba, se-mpotrivea

.." .

intr-una .

·)'1n poemuI lui V. Alecsandri "Dan, capitan de plai", .cupa mult plind de amaruri" semnifica tradarea, rusinea,

..-

lasitatea: .Nu-mi trebuie-a ta mila, nu

vreau a tale daruri,/ Tu lmi tntinzi 0 cupa mult plini; de amarurif Departe ea

d . "

emme ...

Dascal

Trezeste interes ipostaza de dascal in care apare Satana in nuvela eminesciana"Sarmanul Dionis", lnvatator al calugarului ~i furnizor de carti diabolice pentru tinarul visitor, diavolul capita atributele simbolice de model, pentru ca ornul li repeta destinul. In .Scrisoarea I " de M. Eminescu, batrlnul dascal simbolizeaza filozoful (modelul acestuia a fost filozoful german Kant), a carui minte preia functia "ochiului" selenar, devenind obiectivul panoramei trecutului ~i viitorului, al inceputului ~i sflrsitului vietii, lnfatisarea hilara a dascalului (.,haina roasa in coate", .halatu! vechi",

49

.bumbacul in urechi", "girbovit", nuscativ", "de nimic") se aflA in antiteza cu atotputernicia spiritului sau, care sprijini lumea si veda, precum mieul Atlas Cerul. Surd la i,cintecul de sirena" alIumii, el este ochiul creat .spre a cunoaste", spre a ajunge Ia Iumea Adevarului absolut ~i etern, dincolo de uman, eu ajutorul numarului sacru: "Aia el sprijina lumea ~i vecia tntr-un numar". In partea a treia a "Scrisorii", min tea dascalului .vede" "trecutul", adica Geneza. Personaj faustian, lnsetat de cunoastere, el traieste tragedia mintii uriase, zagazuite de treditorul ~i neinsemnatul Invelis de Iut. Staplnind UniversuI prin detinerea numarului sacru, batrinul dascal se intoarce (asemeni lui Hiperion) la timpul originar, cind Nefiinta visa, in adineul repaosului etem, sa-~i deseopere sensul.

Octavian' Goga a~aza simbolul in spatiul mitologizat al satului romanesc, Pentru Gaga, invatitorul tntrupeaza .seninatatea slovei din scriptura' ("Discalita"), este carturarul care lumineaza lumea condamnata la sclavie, tnteleptul care asculta ~i alina durerile oropsitilor de soarta.

Motivul este utilizat de M. Sadoveanu in nuvela .Domnul Trandafir". ChipuI dascalului prezinta 0 flgura emblernatica, ale carei lnsusiri ti confera atributele unui Creator: "bdietii invatau dupa puterile lor; dar sint niste lucruri asa de neinsemnate cind Ie pui in fa fa cu invatatura cealalta, sujleteasca, pe care ne-o da Domnul". Chipul dascalului se afla sub semnul iubirii si sub semnul moqii: eel care le daruise copiilor 0 parte din sufletul sau, nu s-a mutat peste Siret cum se zvonise, ci "a ramas acolo pe

pamintul nostru; Ii in pamintul cela l-au # ingropat". A plecat eu dragoste asupra elevilor sal, care faceau parte din "eorola de minuni a lumii", bunul invatator si-a cistigat dreptul Ia partea de eternitate.

Caragiale dernitizeaza tipul literar, dar ii pastreaza ~i el Intrucitva sensul simbolie; pentru Caragiale, dascalul reprezinta rutina ilustrata prin sabloane

. . Prok IN' w •

tirantce: " rOJesoru: - 0 .... vazt-ati

numaice iaste lucrul aceta carele se cheama respectul datoriniii (cu elevatiune) carele este fundamintul acelui lucru, ma rog, carele se cheama adevaratul romanism? .. Ca-z eu ce va spun in toate zilele, magarilor! $i vii mustruluiesc (foarte emotional) cu acea dragoste, cu acel devotamint ca un adevarat parinte pentru copiii lui. rna rog! Ca sa scot # din voi oarneni... # voi (foarte amarit) n-ascultati!"("Emulatiune-).

Demon

In mitologia greaca, demonii sint fiinte divine sau asemanatoare zeilor prin puterea pe care 0 detin. Apoi cuvintul a ajuns sa desemneze zeii interiori si, in sfirsit, duhurile rele. Conform unei traditii, demonii erau sufletele mortilor, genii tutelare sau temute, intermediare intre zeii nemuritori ~i oamenii vii, dar muritori, Demonul simbolizeaza 0 iluminare superioara, care iese din ordinea normals a lucrurilor, permitind sa se vada mai departe ~i mai sigur. Pentru crestinism, demonii sint ingerii care siau tradat natura, dar eare nu sint riii nici prin origine, nici prin natura.

Caracter demonic, prin faradelegile si cruzimea ce 0 dovedeste, este Alexan ~ dru Lapusneanul din nuvela Cll acelasi

50

titlu de C. Negruzzi. Ca arhetip istoric, acesta este un tiran alcatuit din contraste puternice, iar pe plan uman - un demon romantic ~i un damnat ce se refugiaza in postura distrugatorului: "Lapu~neanul este un damn at osindit de Providenta sa verse singe ~i sa nazuie dopa rnintuire" (G. Calinescu), Lapusneanul-demonul ace nevoie de 0 punere in scena grandioasa pentru a-~i realiza razbunarea ca o uniforma a erorii sale existentiale, dar, refuzindu-i-se rnintuirea prin pocainta, sflrsitul lui atinge valorile tragicului,

In nuvela "Sarnlanul Dionis" de M.

Eminescu, rabinul Ruben devine, prin metamorfoza, demon ~i it lndeamna pe Dan sa rasfoiasca 0 carte magica.

Luceafarul din poemul eminescian cu acelasi titlu este comparat ell un demon, respectindu-se astfel sistemul antitetic pe care se sprijina opera: demonul, nernuritor ca ~i lngerul, semnifica aid prabusirea vinovata lntr-un abis al seductiei, Chiar Indragostita fata (care in primul vis it vazuse ca pe .un tnger"), ulterior n percepe ca pe un demon, refuzlnd cununile de stele promise de eel etern: "0, esti frumos cum numa-n vis/ Un demon se arattl,/ Dara pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodata".

In drama "Me~teruI Manole" de L.

Blaga motivuI tine loeul poruncii ceresti de inaltare a bisericii: "Liiuntric, un demon tmi stiga: Cladeste! Pamtntul se-mpotriveste si-mi striga: lertfestel", Doetrina personajului Bogumil cu privire la demon este ilustrata prin ideea di echilibrul ~i eternitatea Universului sint determinate de cele doua forte la fel de puternice care-l compun: binele ~i raul: ,,~i daca intru vesnicie bunul Dumnezeu

Ii Satanail sint frati? .. Poate eli unul sluje$te celuilalt".

In "Noapte de decemvrie" de A. Macedonski, motivul sugereaza demonia chinurilor prin care trece emirul in drumul spre ,,Mekka cereasca". Termenii »larpe"J "demon", ca 0 emanatie a desertului-iad, surprind taptura devorata de "pustie-: »$i foamea se face mai mare-mal mare/ $i.

zilnic. tot cerul s-aprinde mai tare. . .! Bat limplele... - ochi; sint demon; -cumpliti.! Cutremur e setea, s-a foamei simtire/ E IO~· ducindu-si a ei zvircolirel In ptntec, in singe, in-nervii-ndirji(i ... - Ba: timplele .• - ochii sint demoni cumpliti"

In balada "Mistretul cu colti de argint" de ~t. A. Doinas.mistretul sugereazi demonul: are loc ataeul fortelor ostile eliberarii sufletului.

Lica din "Moara cu noroc" de I. Slavici e un soi de demon dostoievskian, care, dupa ce a ucis primul om, l-a ucis ,i pe al doilea. Antrenindu-l ~i pe Ghita in acest blestem, it determina sa lncalce ordinea ~i lege a nescrisa a lumii: "Dar ce sa fac daciJ Dumnezeu nu mi-a dat gindul eel bun in ceasul potriviti"

Motivul este reluat de M. Sadoveanu in "Hanul Ancutei": sufletul personificat al hanului, care poate fi simtit la orele tirzii ale noptii, tresalta ~i se lnfioara atunci cind prin vazduh trece demonul, in interiorul hanului auzindu-se usi trintite de o mina nevazuta.In povestirea .Japa lui Voda" de acelasi autor, calul, inainte de a minca tipsia co jar, tipa atunci cind simte prezenta demonului.

De'ferticiune

Motiv biblic, ("Delerttlciunea desertilciunii,! toate sint desertaciune", "Ecle-

51

ziast"), este reluat de M. Eminescu in poemul "Memento rnori", Astfel, poetul sugereaza zisUirnicia, norocul schimbator (,,fortuna Iabillis"), proiecteaza un speetacol grandios al nasterii fi surparii, sub nisipul timpului, a unor mari momente din istoria umanitatii,

Perspectiva desertaciunii, motivul dominant din partea a cineea a "Scrisorii I" de M. Eminescu, este ilustrata de soarta batrinului dascal: mintea ee-a cuprins Inceputul ,i Sflrsitul Intimplarii numita Viala se supune zadarniciei ei. Motivul desertaciunii se gaseste in argumentatia: "Mina care-au dorit sceptrul universului ~; ginduril Ce-au cuprins tot universul tncap bine-n patru scinduri ... ", N ici in ipostazele ei supreme, cunoasterea nu deschide vreo cale de a te sustrage mortii, Desertaciunea desertaciunii e laitmotivul meditatiei din aceasta epistala, mai aproape de izvorul stravechi al filozofiei decit ne-am puteainchipui: "etici toti au aceeasi soarta: eel drept Ii eel pacatos, eel bun ea Ii eel rau, eel curat ea # eel necurat", " ... peste toate 0 lopatd de farina se depune". Alt argument al desertaciunii, in aceeasi opera, e tirania vaniUitii, eare surpa orice valoare, un rau secund, lmpletit eu eel dintii, al mortii. Marea opera a geniului va ajunge tribuna micilor vanitati: "roate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mull tl vor atrage declt tot ce ai gindit". Zadarnicia creatiei exceptionale infiiti,eaza pesimismul eminescian eel mai intunecat. Mintea obosita de eugetare, la stingerea luminarii, i~i vede, in imperiul Glndirii, propria capcana existentiala ironica in ipostaza batrinului dascal, Motiv de inspira\ie schopenhaueriana, desartaciunea

apare ,i in textul "Glossa" de M. Eminescu. Poetul scoate din contemplare spectacolul pe care-I of era evolutia societatii umane. EI face concluzia sceptics a zldarniciei oricarui efort activ de ameliorare a unei lumi prinse iremediabil in joeul tragic at vointei de a trai ~i al dorintei de marire ~i putere: tt Tot ce-a fost or; 0 sa fief In prezent le-avem pe toate.l Dar de-a lor zadarniciel Te tntreaba ~i socoate. "

In romanul "Ion" de L. Rebreanu, in ultimele clipe de viata, personajul faee o retrospectie a existentei sale, enumerarea tragica a momentelor din viata sa incheindu-se eu "glasul piimintului": ,,~ii piJru cd toate au fost degeaba ~i eif paminturile lui au sa ramiie ale nimanui".

La Blaga, lngerii din "Paradis in destramare" vor putrezi "sub glie", lasind loe Nirnicului: despuiata de florul sfinteniei, prin pierderea miturilor, lumea se va intoaree in desartaciunea tarinii.

Fumul de tutun, mobilele vechi, imbracate in huse eafenii, imaginea ciudata a lui Simion care broda - toate alcatuiesc tabloul unei lumi in degradare, al unui .btld al desertaciunilor" in romanul "Enigma Otiliei" de G.Calinescll.

In drama .Jona" de M. Sorescu, identificam meditatia amara pe terna eurgerii timpului fiintei in nimicul Neflintei: .Un sfert din via/a ni-l pierdem facind legaturi ( ... ) intre lucruri ~i pra]".

Dimineata

~

Dimineata simbolizeaza intervalul de timp in care lumina este inca neprihanita, rnomentul obirsiei, cind nimic nu este Inca viciat, corupt sau compromis. Dimineata este un simbol al puri-

------ - --- ------------

52

Hitii si, totodata, al ragaduintei: e ora vietii paradiziace, dar si cea a increderii in sine} in ceilalti, in existents.

In pastelul nDimineata" de V. Alecsandri, motivul sugereaza bueuria vietii atunci cind .Zori de ziua se revarsa peste vesela natura.I Prevestind un soare dulce cu lumina si calduri: ... "

Doi

Simbol al opozitiei, al rasfringerii, acest numar semnifica echilibrul. Este cifra ambivalentelor ~i dedublarilor: creatorul ~i creatura, albul ~i negrul, masculinul si fernininul, materia si spirituL. Numarul doi simbolizeaza dualismul pe care se sprijina orice dialectica, orice efort, oriee lupta, orice miscare, orice progres; exprima un antagonism, o rivalitate, 0 opozitie. Or, exista in om viata si moarte, bine ~i rau, Exists rivalitate intre stinga ~i dreapta, intre sus ~i jos, intre inferior ~i superior, in orisice fiinta si in relatiile aeesteia eu orice fiinla, dintre punctele cardinale opuse doua cite doua, dintre zi ~i noapte, dintre sexe. In simbolistica, 0 imagine dubla - doi lei, doi vulturi etc. - mareste, prin multiplicare, valoarea simbolica a imaginii.

Doina

E dntecul eel mai expresiv al fiintei romanesti, Pentru Lucian Blaga, sufletul romanului exprima .ritmul unei eterne # cosmice doine, de care asculta orice mers". Melodie duioasa ~i unduitoare, doina transfigureaza destinul romanului de a se afla ,.cdliUor sub zodii dulciamare". Cosbuc personifica aeest dntec, creind un proto tip ferninin care sinte-

tizeaza ipostazele majore ale existentei, Cintecul mortii d.evine 0 doina absolu-

>

ta in viziunea lui N. Beldiceanu: " Vinat bulgara~ de humiu Rogu-te, durere, dumii/ In puterea zborului/ Deasupra priporului/ Ca sa vad urzita floare,! Cum de-abia-nzilita moare .. ./ $-apoi frunza de mohot./ De ai sufiete vreun dor/ Pleava fa-l ~i da-l pe vint,! Ca eu viu daca mai sint,! lntr-al linistii mormint/ Stiu eu amortit cuvint/ Doina doinelor s-o cint ("Doina doinelor"),

Dor

Sentiment profund si ravasitor, dorul constituie simbolul dominant al eelor mai multe doine populare. Principalele atribute sint jalea, dorinta urnbrita de teama neimplinirii. Dorul este inrobitor, dusman al libertatii, inrudit cu moartea, stimulent al fanteziei. In literatura culta, dorul capata valori simbolice, in special, in poezia lirica, in care devine termen de comparatie pentru stari profunde, adeseori de nedefinit.

In pastelul "Sfir~it de toarnna' de V.

Alecsandri, motivul dorului sugereaza nelinistea ~i nostalgia eroului liric: "Cirdurile de cocoare, insirindu-se-n lung zbor,/ Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dar".

In poezia erninesciana.dorul defineste trairea creatorului, ca in poezia "Peste virfuri": "Melaneolic cornul sunii/ ... Sufletu-mi nemingiiat/ lnduicind cu dar de

moarte". Emotia declansara de sunetul cornului este asociata unui sentiment de melancolie, evocator al rnortii, in sensul de risipire ~i inaltare. Blanca pleaca in codru minata de un .xlor filra de nume" ("Povestea teiului"), iar Catalina, sub

53

imperiul luminii siderale, este invadata de dorinta de a rupe .cercul strimt" al lumii ei: "Cum ea pe coate-si rezema/ Visind ale ei ttmple.i De dorul lui si inima.t Si sujletu-i se umple" C,LueeaIaful"). .Dorul de moarte" presupune 0 revelatie indelung asteptata, 0 intilnire eu spiritul universal risipit in lume. in elegia "Mai am un singur dor", Emineseu transcrie aceasta traire paradoxala ea pe 0 consecinta a fiintarii, did universul insusi este propulsat in devenirea lui continua de "un dar nemarginit" ("Scrisoarea 1'7). In poezia "Ce te legeni ... " de M. Eminescu, "darui" codrului sugereaza "puterea latenta de germinatie" (G. Calinescu), neeontenita lui renastere in fiecare primavara,

Lucian Blaga i~i intituleaza un volum de versuri "La curtile dorului": aid lacul reflecta cerul; iar inmarmurirea lui 50- lernna il face sa semene eu un ochi care viseaza cuprins de dor: J, Catil lung Ochiul spre Nord # spre virste,/ ~i molcom apoi spre vinatul cer.! Viseaza-n amizazi despre rodii de aur,/ care se coc, senine in ger" ("Iezerul"). Emotia poetica se converteste in dor general ~i in sarbatoare arhaica, In drama "Me~terul Manole" de L. Blaga, motivul dorului se lmpleteste eu motivul destinului si eel al jertfei. Sortit sa se chinuiasca de dorul creatiei, Manole nu se poate mintui dedt prin jertfa, Dorul de biserica prezent in sufletul eroului e porunca eternei reintoarceri spre arehetipul inceputurilor, Manole incearca sa Ie insufle si celorlalti rnesteri dorul de biserica si este magnifica seen a in care, asezati in jurulIui, ei vad umbra turlelor ~i aud clopotele in inchipuire. EI reconstituie destinul Zarnislitorului care

a pierit ucis de propria opera, dar a continuat sa traiasca prin ea.

In contextul poeziei .Rugaciune" de O. Goga, "dorurile" si, mai ales, "ispitele" desemneaza tentatia unci poezii a propriilor framintari, capata rezonante de pacat biblic: "In pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapa.I Cum vor sa-mi tulbure izvorul/ Din care sujletu-mi s-adapa.i Din va/ul lumii lor nul smulge ... "Aceluiasi sens i se subsumeaza ~i metafora •• valul lumii lor".

Drum

Motivul este prezent in toate basmele. in ,)AIeodor-Imparaf', drumul constituie un prilej de initiere a tinarului: cele trei lncercari, la care este supus tinarul, sint tot atitea probe initiatice pe care elle trece ell bine. In basmul .Prislea eel voinic ~i merele de aur", intreaga desfasurare a actiunii constituie drumul initierii unui tinar, al pregatirii pentru a deveni imparat, Drumul pe celalalt tarim constituie a doua treapta a initierii personajului.

In basmul lui I. Creanga .Povestea lui Harap-Alb", cea dintii semnificatie a motivului drumului este aeeea de ernblema a Haosului: ndrumurile pe apa ~i pe uscat erau putin cunoscute ~i [oarte incurcate". Referirea la drumurile pe ape aminteste de epopeea "Odiseea" de Horner, fiul craiului fiind Ulysse. Drumurile lui Harap-Alb comports diverse semnificatii: mai intii de incursiune in fabulos ~i mitic, apoi de labirint si, in sfirsit, drumul are sernnificatia revelarii adevarului, Harap-Alb revenind la adevarata sa esenta. Cele doua calatorii ale tinarului sint drumuri ale destinului: ele

54

ii confera lui Harap-Alb dimensiunea de erou civilizator prometeic.

Cu referire la "Amintiri din copilarie" de I. Creanga, criticul C. Noica afirrna ca "drumul" lui Nica este 0 "devenire lntru fiinta", incluzind , desigur, ~i alt reper care este satul. La modul simbolic, drumullui Nidi de la Humulesti la Iasi reprezinta 0 "coborire" din universul pur al copilariei tntr-o alta lume: aici, in fata portilor Socolei, intunericul ~i multimea candidatilor creaza impresia de carnaval al mastilor, Acurn Nica pierde insula de nemurire care era Humulestiul, fapt care va conduce la 0 adevarata drama a lnstrainarii.

In basmul "Fat-Frumos din lacrima" de M. Eminescu, personajul central, de asemenea, parcurge un drum initiatic: acesta trebuie sa treaca probele necesare unei experiente de viata, pentru a-si putea intemeia 0 familie si conduce 0 imparatie.

Furnica din poezia.D furnica" de T.

Arghezi nu este supusa celor trei lncercari: 0 surprindem in momentul tntoarcerii la rnusuroi, E impacata cu ceea ce a agonisit ~i cauta sa ajunga cit mai repede la cei dragi, desi drumul e anevoios.

"Povestea lui Harap Alb" de I. Creanga sugereaza ideea ca lumea, in termenii rnitului, este un Haos, iar drumul e o ernblema a Haosului. eel harazit sa-l tnvinga va instaura ordinea si unitatea Jumii. Pentru Harap-Alb, drumul e un adevarat labirint, dar e si marca destinului personajului care, plna la urma, Ii confera dimensiunea de erou civilizator, prometeic. Drumul il ajuta pe HarapAlb sa revina la adevarata sa esenta,

In contextul poemului "Noapte de

decemvrie" de A. Macedonski, drumul drept sau cotit, istovitor sau usor, reprezinta, alegoric, etica superioara sau comuns, Drumul emirului prin upustia" .stearpa", in planullumii vizibile, se va constitui ca 0 "continua pierdere", Insa "pustia" se dovedeste "roditoare" in plan spiritual. Spiritul se elibereaza, lntr-un mod dureros, de "straiucirea convoiului", de iluziile puterii ,i reminiscentele puterii de altadata; "CiJmile, cai, oameni cad, pier, se raresc ... ", .Dematerializat" progresiv de ar,ita, sete, foame, istovire, trupul chinuit va rnuri, Poetul eliberlndu-se de huma, Astfel drumul emirului simbolizeaza calea grea spre ideal sflrsiti cu moarte. Drumul serpuit sub pomii umbrosi ~i intovara~it de susurul vesel al izvoarelor, al omului pocit devine simbolul eticii inferioare a omului comun, dispus in oriee moment la comprornisuri, asa cum traversarea pustiei bintuite de soarele dogorltor reprezinta conduita omului superior, inflexibil in hotarirea lui de a nu face concesii asprimilor vietii, Etieul bifurca drumurile; eel bun mergind, de fapt, in sus, nu poate fi decit "drept"; eel umbros ,i "cotif", atingind proiectia orneneasca a adevarului divin, e Mekka terestra. ·

Imaginea initiala ~i flnala a romanului "Ion" de L. Rebreanu prezinta drumul spre Pripas. Daca in prima parte soseaua "vine", sugerind astfel 0 introducere in actiune, in ultima .se pierde" odata cu plecarea invatatorului Herdelea, laslnd loc altei generatii, De altfel, drumul mai e un adevarat personaj cu valoare simbolica, ce sugereaza viata pierduta a lui Ion: .Drumul trece prin lidovita, pe podul de lemn acoperit de peste Somes, Ii pe

55

urma se pierde in soseaua cea mare jara inceput". Este drumul .xelor multi umiliti", carora autorulle lnchina romanul.

In romanul "Clopotnita" de 1. Druta, drumul e un simbol al vietii ~i al cauta-

. .

ru.

In romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu, exista trei drumuri. Unul este eel facut de Nechifor fi care se fringe sub Crucea Talienilor; de aid calatoria paminteasca se transforms lntr-o "mare caiatorie" cosmica, Cel de-al doilea drum este eel al Vitoriei: purificata prin post ~i rugaciune, ea va realiza un drum al destinului, pentru ca in final sa ingroape ea insa§i osemintele lui Nechifor. Simbolic, drumul Vitoriei reprezinta 0 travers are ritualica a celor trei mari momente ale existentei, lntru dezlegarea tainei. Drumul Vitoriei este 0 replica paminteana la marea cala torie de dincolo de moarte a lui Nechifor. Cel de-al treilea drum este facut de Gheorghita ~i este 0 calatorie initiatica, la capatul careia el va prelua atributele tatalui, caci viata va continua, dar eu 0 alta generatie; mama ~i fiul pareurg un drum Intortocheat, ell popasuri .poruncite" de schimbarea vremii ~i eu amintirile despre Nechifor ale celor care iI vazusera,

In nuvela .Dincolo de nisipuri" de F. Neagu e prezent drumul- viala care avea sa hotarasca destinul celor multi, uscati de seceta §i bintuiti de foame. Imaginea drumului din finalul nuvelei, drum care .se ispriivea in lund" (adica nicaieri), sugereaza ea nici la a treia moara apa nu ajunsese.

In prirnul enunt din nuvela "Sobieski ~i romanil" de C. Negruzzi - .Pe drumul ce duce calra cetatea Neamtu ... '· - nu

este vorba doar despre un toponim, ci ~i despre 0 introducere a cititorului care "intra" in actiune pe acelasi drum.

In "Moara ell noroc" de I. Slavici motivul sernnifica ealea lui Ghita de la cinste la avaritie §i apoi la crima .

Drumul prin codru din "Mistretul ell colti de argint" de ~t. A. Doinas simbolizeaza calea spinoasa spre ideal. Hati§urile ~i inima neagra a codrului sugereaza dificultatea drumului incheiat, in final, prin moartea mioritica "sub luceferii palizi ai boltii".

Motivul drumului in poezia "Miorita" de N. Labis poarta semnificatia cautarii, a muncii de Sisif de la care no poate opri nimeni pe maica batrlna; .Pasilor sa-l cate pentru veci li-i dati In padurea lunga de balada".

Drumurile lui Ionut [der din romanul "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu constituie calea tlnarului de la adolescenta la maturitate, calea devenirii fiinlei umane, care cere de la el sacrificii ~i probe de foe.

Dumbravi

Dumbrava, limitata spatial, un loc ce poate fi cuprins cu privirea.forrnata doar din citiva arbori, este un lac de popas ~i de confruntare calma cu fortele ,i fiintele supraomenesti, Dumbrava oraculara din Epiros era un loc de venerare a lui Zeus care, in fosnetul stejarilor sacri, i§i facea cunoscuta vointa sub forma unui oracol. Ea este locul sacru in care zeii se dezvaluie. Dumbravile of ere au adeseori adapost fugarilor.In .Dumbrava Rosie" de V. Alecsandri, motivul semnifica reinnoirea perpetua a neamului rornanesc, prin faptele sale de vitejie.

56

Durere

La T. Arghezi, in poezia » Testament" , durerea este singurul sentiment prezent care sub influenta benefica a poeziei se converteste in cintec pur: .Durerea noastra surda fi amara", .Rodul durerii de vecii tntregi".

Motivul este prezent in poezia "Rana" de V. Romanciuc, reprezentind expresia suferintei totale, expresie nuantata ~i de "singeriul" florii, rara de care aceasta din urma ar fi lipsita de lumina:

"Sd nu se vada rana.l mi-am pus pe ea o j1oare,/ dar rana si sub jloare/ ramtne

W d "

rana- oare.

In poezia .Rugaciune" de O. Goga, termenii " durerea", "jalea", "sa plingil" definesc caracterul elegiac al operei "poetului patimirii noastre".

Edenl Paradis

Edenul este imaginea proiectata in timpurile primordiale a unei gradini lipsite de primejdii, care a fost destinata oarnenilor fara de pacat, Constructiile ce se fac in jurul unei curti patrate, in al carei centru se afla o fintina sint imaginea Paradisului terestru. Vechiul obicei de a amplasa morminte in gradini sau de a Ie planta cu flori a fost asociat simbolisticii gradinii Paradisului, dar ~i efemeritatii tuturor frumusetilor pamlntesti, care pot fi eterne dear in gradinile Cerului.

Ca un tarim edenic este vazut Bagdadul din "Noapte de dccernvrie" de A. Macedonski. Aid culorile, parfurnurile si sunetele "se-ngina si-si raspund", cum scria Baudelaire: .Prin aer. petale

de roze plutesc .. .! Matasea-nfloritll marita cu firul/ Nuante, ce-n umbra, incet, vestejesc .. .1 Havuzele cintd ... voci limpezi soptesc ... "

Emir

Emirul din Bagdad din poemul ,)Noapte de decemvrie" de A. Macedonski simbolizeaza omul superior chemat de idee. EI este un pelerin spre Absolut, maret prin statornicia credintei in ideal. Depasind obstacolele iesite in cale, emirul alege drumul eel drept al adevarului ~i al cinstei, singurul capabil sa-i asigure purificarea inainte de a ajunge la ideal. Emirul este simbolul credintei neastimparate in ideal, al capacitatii omului superior de a ramine ferm pe drurnul ales, de a face fata, depasindu-le, tuturor obstacolelor ce se ivesc in cale, este simbolul constiintei de sine. EI poate fi comparat cu printul din Levant din balada "Mistretul cu colti de argint" de ~t. A. Doinas, care de asemenea traieste drama cautarii absolutului ~i moare ucis de ideal.

Fasole

In [aponia, fasolea are virtutea de a proteja ~i de a exorciza. Ea alunga demonii, Inlatura toate relele si apanl de fulger. Chiar inainte de venirea primaverii, in seara de trei februarie, japonezii raspindesc prin casele lor fasole.ca sa indeparteze de camin demonii ~i spiritele malefice, Ei i~i insotesc gesturile cu strigatele: "Afara ell demonii, bunastarea sa vina inauntrul". Pythagoras a interzis consumul de fasole, intrucit se spunea ca ele ar adaposti sufletele celor morti,

57

In expresiile idiomatice europene, fasolea are sensul de nfoarte putin", ceva care "nu valoreaza nici cit un bob de fasole", Pasolea e ~i simbol al norocului, de aceea eel care gasea un bob de fasole pus tntr-o prajitura se presupunea ca se va logodi primul.

In piesa .Doina" de I. Druta, acestea capata valoare simbolica, scotand la iveala laturile aseunse ale sufletului Vetei care le alege la nesfirsi t, in mod sizific, tara nici 0 trebuinta, FasoleIe sernnifica dramatismul destinului eroinei, sentinta nerniloasa din partea sotului ~i a copiilor care cauta sa se debaraseze de bolnava,

Fat-Frumos

Eroul pozitiv din basmele populare simbolizeaza perfectiunea, adica frurnusetea ~i eroismul. Vesnic victorios si tinar, el apare in ipostaza de staptn al calului nazdravan, pentru d\ intruchipeaza biruinta. Rolul sau este de a lnvinge monstruozitatile, fiintele care strica echilibrul lumii - balauri, zmei, mume ingrozitoare. Pentru a reusi, trebuie sa treaca prin trei lncercari, sa doblndeasdi darurile saere, in special, armele stramosesti si sa gaseasca un cal calauzitor. Ca intrupare a absolutului, Pat-Frumos atinge limanul, ajunge lacapatul lumii (peste noua marl ~i tari), pe celalalt tarim, in afundul pamintului sau in gradina interzisa si, de pretutindeni, se intoarce victorios. Calatoria sa este una de consfintire a statutului de erou, de mire, did toate basmele se lncheie cu nunta apologetidi.

In basmul .Fat-Prumos din lacrima" de Mhai Eminescu, eroul treee prin In-

cercari initiatice: elibereaza 0 impaditie de sub teroarea Mumii-Padurii, moare ~i i~i recapata dreptulla viata, slujeste 0 vrajitoare, i~i alege calul nazdravan.

Ion Luea Caragiale creaza un personaj mai putin conventional in "Fat-Frumos cu Mot in frunte": aeesta este slut, dar, prin puterea intelepciunii, i~i schimba destinul. El ii da duh fetei proaste si-i rapeste frumusetea.

Fecioara

Starea de feeiorie inseamna eeea ee nu s-a aratat, ceea ce nu s-a relevat. Sutletul omului, se spune, devine virgin cind e gata sa primeasca saminta divina: "Sujletul care nu stie nimic, nu vrea nimc ... trebuie sa devina chiar azi mireasa Mirelui vesnic". Cind darul diyin se dezvolta in om ~i atinge plenitudinea, sufletul este ridicat pe 0 treapta suprema, ce desemneaza starea Maicii Domnului. Simbolul Pecioarei, Mama divina, N ascatoare de Dumnezeu, desemneaza sufletul in care Dumnezeu se primeste pe sine. Fecioara Maria reprezinta sutletul perfect unificat. Copilul divin se naste, tara ca omul sa intervina in misterul crestin, Fecioara, Mama lui Dumnezeu, simbolizeaza pamintul orientat co fata spre cer. De unde rolul si importanta ei in gindirea crestina, ca model ~i punte intre pamintesc ~i ceresc, intre sus si jos.

In contextul poeziei "Atit de fragedan de M. Eminescu, motivul e 0 rerniniscenta a trairilor reale: ,,$-0 sa-mi rdsai ca 0 icoana! Apururi verginei Maii,! Pe fruntea ta purtind coroana -/ Unde te duci?Cind 0 sa viii"

58

Fereastri

Ca deschidere spre aer ~i lumina, fereastra simbolizeaza receptivitatea; daca ea este rotunda, este yorba despre 0 reeeptivitate asemanatoare celei a ochiului ~i a constiintei; daca este patrata, se refera la receptivitatea terestra, in opozitie eu cerul. Lumina care patrunde din afara, respectiv de sus, este, de fapt, spiritul divin, in timp ee fereastra in sine este considerata simbolul Fecioarei Maria. Cornpunerea vitraliilor era alcatuita adesea potrivit principiilor simbolisticii numerelor. De exemplu, lmpartirea in trei exprima trinitatea, iar in patru - evanghelistii. Sub aspectul simbolisticii culorilor, se distinge albastrul straluc~tor.

Simbol al evadarii ~i al meditatiei, fereastra apare, in literatura romantica, pentru a defini aspiratiile fiintei tinere. In poemul .Luceafarul" de Mihai Eminescu, simbolul anunta aventura Catilinei ~i sustine, in plan estetic, mitul zburatorului: .Din umbra falnicilor bolti/ Ea pasul ~i-l tndreapta/ Linga fereastra, unde-n colf/ Luceafarul asteapti: ", semnificatia lui de baza fiind totusi cea de hotar care desparte .negrul castel" de libertatea nestiuta. In poezia uPe llnga plopii tara sot", fereasrra sugereaza separarea celui lndragostit de lumea iubitei:

"La geamul tau ce stralucea/ Privii atit de des,! 0 lume toata-ntelegea.I Tu - nu m-ai lnteles".

Persida, personajul din romanul "Mara" de loan Slavici, hotaraste sa paraseasca sihastria: ea il vede lntimplator pe Nalt Hubar de ]a fereastra manastirii ~i il identifica dorintei de libertate.

Fier

Fierul e considerat simbol al robustetii, al indlrjirii, al rigorii excesive ~i inflexibilitatii. In traditia biblica, fierul este opus aramei ca un metal vulgar fata de unul nobil. Insa, la multe popoare, fierul a avut 0 valoare sacra, fie ca, avind 0 origine rneteoritica, era considerat cazut din cer, fie ca, in cazul originii lui terestre, el confirma datele embrionologiei traditionale. Fierul protejaza impotriva influentelor rele, dar este ~i eel care le produce, e un instrument satanic al razboiului ~i al mortii, e staplnul umbrei ~i al noptii, dupa cum arama este, in mod esential, simbolulluminii ~i al vietii. Fierul este un metal profan, ce nu trebuie pus in relatie cu viata. Dupa Platon, locuitorii Atlantidei vinau fira acme de fier, cu tepuse din Iemn ~i plase. Nici druizii nu puteau folosi instrumentele de fieri ei taiau vlscul stint ell 0 secera de aur, Fienil simbolizeaza, in primul rind, 0 forta aspra, sumbra, impura, diabolica.

Dar fierul pare sa aiba ~i 0 actiune benefica, La samani, este considerat simbol al fertilitatii sau protector al roadelor, De pe urma lui omul s-a invatat sa traga foloase. La popoarelebantu, femeile poarta coliere ~i bratari din fier, care ajuta la procreare ,i la vindecarea copiilor bolnavi.

In basmul »Greuceanu", destinul eroului este pus sub semnul acestui metal: chipullui, faurit din fier si investit cu taria focului, li salveaza viata, iar palosul ii daruieste putere. Ultima parte a misiunii sale (drumul spre Imparatul Rosu) se implineste tot cu ajutorul acestui element magic: caii daruiti de Faurul Pamintului erau fauriti din fier, iar pentru

S9

uciderea diavolului, Greuceanu "ili facu un buzdugan cu totul si cu totul de otel". Puterea, vigoarea, taria eroului provin de la metal.

to "Scrisoarea III" de M. Eminescu, rnotivul semnifica puterea capeteniei otcmane.s Ce-i mina pe ei in lupta, ce-au voit acel Apus?/ Laurii voiau sa-i smulga de pefruntea tade fieri A credintii biruinrcl catii orice cavaler".

Fiu

Ca semn al dedublarii ,i ca mod de repetare ,i de prelungire a fiintei, motivul sugereaza metamorfoza continua a timpului care moare ,i raneste la infinit. Simbol a1 intermedierii, al legaturii, punte ,i cale de relnoire, fiul are meni .. rea de a continua destinul tatalui sau de a refuza categoric acest destin, ca in parabola fiului risipitor. Nasterea unui fiu reprezinta 0 promisiune a dainuirii,

10 balada populara "Constantin Brancoveanu", clipele in care bitrinul tata asista la uciderea copiilor sii sint de un tragism zguduitor, Cu toate ca voievodul crestin rosteste: .Doamne! Pie-n voia ta", suferinta tatalui care depaseste limitele umanului, or fiii erau viala lui.

Prin destinul ernie, Gheorghita din romanul sadovenian "Baltagul" urmeaza soarta tatalui, de purtator de baltag, chiar daca nu este inca pregitit pentru acest rol. Fiul reprezinta astfel "calea", in sens biblic, reinvierea prin rnoarte, -mersul" fiului este deja hotarlt, Gheorghita reprezinta noua generatie care va asigura continuitatea vietii.

Batrinul Hubar din romanul Mara de 1. Slavic], din cauza pacatului cornis, simte nevoia ¥a-~i afirme tiranic autori-

tatea, ceea ce determina revolt a lui Nalt ti crima bastardului abandonat Bandi.

In poezia "Moartea caprioarei" de

N. Labis, motivul sernnifica copilaria, in opozitie cu maturitatea (tatal), or, apropierea dintre aceste antinomii are loc prin intermediul ritualului la care a fost martor copilul.

Fiii lui Hie Moromete din romanul "Morometii" de M. Preda, Paraschiv, Nila ,i Achim, nu Indreptatesc asteptarile tatalui, batjocoresc casa parinteasca, devastind-o. Pe de alta parte, fecorul Nicolae reprezinta 0 noui religie, a binelui: clstigat de ideile socialismului, el devine apostolullor.

. Fintini

In functie de diferitele terminologii, tintina lnseamna viatl, nemurire, tinerete ve,nica sau invatatura. Prin apele ei mereu schimbatoare, ea simbolizeaza nu atit nemurirea, cit 0 perpetua intinerire. Biuturile divine slnt fintini ale tineretii vesnice, eel ce bea din ele se elibereaza de conditia temporala si, printr-o tinerete mereu retnnoita, obtine longevitate. Flntlna vietii este asociata cu singele ,i apa ce au tifnit din rana lui Iisus ,i pe care Iosif Ie-ar fi strins in sfintul Graal. Constructiile ce se fac in jurul unei curti patrate, in al direi centru se afla 0 flotina, slnt imaginea Paradisului terestru. Simbolismul fintinii mai este eel al regenerarii ,i purificarii, La germani, tintina lui Mimir eon tinea apa cunoasterii: apa ei era atit de pretioasa, tnctt, pentru a doblndi dreptul de a bea din ea, zeul Odin a acceptat sa renunte la un ochi.

Spatiu de captare a izvorului, fin tina intruneste sensurile cautari], ale victori-

60

ei. Sapatul fintinii are sensul cunoasterii generat de tema scormonirii in adincuri, pentru a ajunge la izvorul datator de viata, In acest sens, Blaga scrie: ),Sapa, [rate, sapa, sapa,/ Pind clnd vei da de apd.! Ctitor fii fln tin ilor. ce gura, inima

ne-adapa".

In povestile populare, fintina este locul vrajit, in care se scald! ielele, iar uneori se ascund duhurile rele; atunci apa ifi pierde valentele vitalizatoare, , devine grea ,i blestemata, iar flntlna trebuie sfintiti. Existi un ritual freevent in traditiile romanesti.ln apelefintinii luminate de 0 lumlnare care a fost aprinsa la Paste se, poate materializa ehipul perechii sortite. 0 tintina vrijiti se aft! ,i in raiul din "Tiganiada", unde Parpangel vede 0 scena alegorica des pre Iibertatea viitoare.

In traditiile romanesti, eel care sapa o fintina dobindeste mlntuirea sufletului. Motivul apare §i in balada populara ),Monastirea Argesului": in locul in care se prabuseste trupullui Manole se iveste ,,0 jtntina lina,! Cu apa putina,! Cu apa saratd'/ Cu lacrimi udata". Fintina ),lina" sugereaza nasterea continua (asemeni unui izvor) a creatorilor de frumos. Pe planul istoriei poporului roman, fintina lui Manole ar putea simboliza jertfa perpetua, dar ~i continuitatea neamului. Simbolul sintetizeaza sensurile cunoasterii, pe care 0 implica actul creatiei, ~i pe cele ale eliberarii mesterului de sub teroarea crimei savtrsite, Motivul flntinii subliniaza inca 0 data personalitatea marelui mester, fintina putind fi interpretata ea simbol al creatiei eterne, inepuizabile.

La M. Eminescu, in "Sara pe deal",

fintina sugereaza conceptul de constiinta: .Sctrttie-n vint cumpana de la jintina", Expresia "apa plinge in jin tin i"

subliniaza emotia declansata de solemnitatea naturii.

In "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, printul inocent, ispitit de Spin, coboara in fintlna, de unde nu poate iesi fara de ajutor. Intrarea in tintina reprezinta una din primele probe ale-personajului, aft~t in -drumul sau deinitiere. Fiind Q··tintinA fira roata ,i fira cumpana, semanlnd cu 0 grota,aceasta,simbolizeazA locul re-

nasterii, al schimbarii, .

Fintina dill "flanul Ancutei" de M.

Sadoveanu devine "neagra jintiniJ a trecutului", locul devenit ,,fin tina dintre plopi" sau tintina din poiana lui Vladica Sas. Se stabileste astfel 0 corelatie subtiHi a drumului prin tintina constiintei de sine a eroilor sadovenieni de la Nicolae Isac sau Cozma Racoare la Zaharia Fintinarul ~i Kesarion Breb din "Creanga de

"

aur .

La A. Lupan, fintina e simbol a1 cautarilor in profunzime si al legaturii omului cu societatea. Dintr-un om sarac ~i vagabond, Pahoma devine un cautator de sensuri vesnice. E semnificativ faptul ca fintinarul e ancorat in pamintul strabun: .Eu nu-l mai cunosc nici din auzite.I Dar vorbesc despre el omeneste/ Ca despre dealul acesta cu grine aurite.I Ca despre ploaia de vara ce le rodeste" ("Fintina lui Pahoma")

Reper mitic al identiflcarii destinului propriu, loc al cunoasterii de sine,

t

in "Noapte de decemvrie" de A. Mace-

donski, flntina se afli la frontiera dintre cele doua teritorii simbolice; despartind

61

viata iluzorie de moartea initiatica, ea permite reflect area propriului chip ca o recapitulare a acestuia (eroul se vede copil, i~i retraieste trecutul),

In poezia ,,Inviere de toate zilele' de L. Blaga, motivul sugereaza constiinta de sine: "Oehii mi se deschid umezi Ii sint impdeat/ ca fin~inile din imperiullutului".

Floare

Stintul loan at Crucii face din ftoare imaginea virtulilor sufletului, buchetul c~re le aduna fimd eel aI perfectiunii spirituale, Pentru Novalis, ftoarea este simbolul dragostei ,i annoniei; ea se identifica cu simbolismul copilariei si, intr-un fel, cu starea edenica, In arta japoneza a florilor (ikebana), aranjamentul se efec .. tueaza dupa ° schema ternarai ramul superior este al Cerului, eel median - al omului, e~l inferior - al Pamlntului. Astfel ornul apare ca mediator intre eer ~i pamint, Cosurile cu flori de la rnonumente evidentiaza contrastul dintre nemurirea celui sculptat ~i caracterul scurt si efemer al vietii, al frumusetii (florilor) ~i placerilor, Iaquillard vede in frumusetea florilor un sens ce ii aminteste sufletului crimpee din vesnicie, Folosirea alegorica a florilor este infinita: ele fac parte dintre atributele primaverii, aurorei, tineretii, virtutii. Floarea confine promisiunea unei noi vieti, taina frumosului daruit lumii. Ea este asociata unor stari de armonie ~i de fericire lumeasca, Vechiul obicei de a arnplasa morminte in gradini sau de a Ie planta ell flori a fest asociat simbolisticii gradinii Paradisului, dar ~i eferneritatii tuturor frumu~etilor pamintesti, care pot fi eterne doar 10 gradinile Cerului. 0 tulpina uscata pe

care eresc flori este simbolul sperantei.

In credintele romanesti, drumul spre rai e presarat eu flori, care au rolul de a domoli darn} de viata, motivul apare si in basmul , Tinerete lara batrinete ~i viata tara de moarte": dupa ce printul trece peste hotarele Scorpiei, ajunge la "un cimp numai de flo'; Ii unde era numai primdvara; fiecare floare era cu deosebire ~e m;ndriJ fi cu un miros dulce, "de te imbiita-. ~i iadul ~i are floarea sa - macul, El creste in fata portilor infernale,

evocind patimile prin culoarea sa. -.

In balada populari .Toma Alimos", florile ce urmau sa fie plantate pe rnormintul haiducului amintesc de bocetele in care ~ata omului este comparata CD viata scurta a florilor,

FIorile de tei eminesciene care se vor cerne pe eapetele eelor doi lndragostiti reprezinta 0 imagine vizuala, tactila, 01- factiva, rrecuta intr-un timp nelimitat: .Plori de tei deasupra noastrd/ or sa cada rinduri-rtnduri" (Dorinta).

In contextul poeziei J,CriticiJor mei' de acelasi autor, motivul i~i are originea in filozofia budista, unde se considera ca fiecare om este 0 mat rice, un posibil viitor Buddha. Insa transfiguratia este dificila si extrem de rara, Tori oaruenii sint "fiori" prin natura lor, tnsa putini sint eapabili sa se remarce prin valoare, sa rodeasca: "Multe jtori sint, dar purine/ Rod in lume vor sa poarte;' Toate bat la poarta vietii.! Dar se seutur multe moarte". Se creaza un tablou ce aduce amintc de sufletele aspirind spre Impaditia Cerurilor, multe cazind in abisul Iadului. In poezia "Criiasa din povesti" de M. Eminescu florile, vazute ca niste fiinte omenesti, tmbraca noaptea Intr-o

62

somptuoasa haina stravezie din ptnza de paianjen, impodobita cu nestemate de roua pentru un minunat bal al stelelor:

"Si-adun flori in ~ezatoare/ De paianjen tort sa rumpa,/ ~i anina-n haina naptii/ Boabe mar; de piatra scumpa". In poemul )) Calin" , rata de crai este lmpodobita cu florile albastre ale nernuririi: "Astfe! vine mtadioasa, trupul ei frumos it poartd,/ Flori albastreare-n paru-! Ii 0 stea in

frunte poarta".

"Florile de plumb" din poezia "Plumb" de G. Bacovia sugereaza viata apasatoare,

In "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de L. Blaga, atestam motivul corolei - desenul perfect al diafanului floral, simbol at armoniei universale. Concretizarea simbolica a diversitatii tainelor apare in versul "in Jlori, in ochi, pe buze ori morminte" - simboluri ale transcendentei terestre ; ,,florile" - taina a frumosului daruit vederii; .mormintele" - peceti ale misterului mortii, retragere in nepatruns, "ochii" ~i JJbuzele"sl~tin coprespondenta celor doua lumi ale omului, cea interioara ,i cea exterioara.

ln poezia .Flori de mucegai" de T. Arghezi, motivul aminteste de "Les fleurs du mal" ("Florile raului") ale lui Baudelaire, sustinind ideea di frumosul poate "crqte" ,i din urit, asa cum florile cresc deasupra mucegaiului.

V. Voiculescu identified Poezia cu .Jloarea cereasca": "Cereascd Jloare. albd, striJlucita'/ Cu blind miros de rai, e Poezia."

Floare albastri

Floarea albastra are la Novalis semnificatia mistica a iubirii pierdute, a do-

rului de dragoste, a visului treeut in curgerea vremii. Floarea albastra din poezia cu acelasi titlu de M. Emineseu simbolizeaza seninul, infinitullimpede, orizontul absolut. Spre deosebire de Novalis ,i Leopardi, Eminescu atribuie simbolului conotatii noi, sugerlnd incompatibilitatea dintre floare ,i albastru, dintre diafanitatea alcatuirii umane perisabile, atit de fragila, ,i aspiratia ei spre infinit - conjugare de esent~ ce nu se pot desparti, cum nu poti rupe floarea de culoarea ei, ,i care produc insu~i miracolul frumusetii, Floarea albastra e simbolul conditiei umane aflate sub semnul contrariilor: floarea Iaculoarea cerului albastru, dar moare. Ultimulacord "Floare-albastra! floare-albastrall Totus; este trist in lumel-din poezia cu acelasi titlu de M.

Eminescu este, de fapt, intoarcerea spre sinele imutabil, care produce nefericirea, iar elegiacul "floare albastrd" suna ca un lamento pentru conditia umana, exprima oboseaIa cosmica a celui cazut din ideal in real, intensitatea trairii unei tristeti dilatate cosmic, caci nici geniul solitar, nici Bptura "florala" nu-si gasesc implinirea.

Fluier I Flaut

Personificare a vietii pastorale, la origine jumatate animal. jumatate om, Pan este eel care ar fi inventat fluierul

,

cu care l-a desfltat pe zei, nimfe, oameni

,i animale. Sunetul fluierului da nastere unei brize usoare, unor nori colorati ,i mai ales unor pasiri phoenix ce lnsotesc cuplul spre Paradisul Nemuritorilor. Sunetullui e muzica cereasca, vocea ingerilor. Flautul din trestie simbolizeaza sufletul despartit de sursa lui divina ~i

63

aspirind sa se inapoieze acolo: "Aseulta trestia, atttea lucruri povestestel Ea spune tainele ascunse ale Celui-de-Sus; e palidd la culoare ~i goala pe diniiuntru, iar crestetul Ii l-a lasat in voia vtntului clnd repeta: Doamne, Doamne, fara vorbe ~i nu tntr-o limba anume". In Biblie, tluierul e utilizat atit pentru jelire, cit ~i pentru bucurie.

In idila eminesciana "Sara pe deal" motivul sugereaza conceptul de armonie: "fluiere murmura-n stind D.

Daca la Ovidiu, Mereur it fermeea pa Argus eu fluierele sale, pastorul din nuvela drutiana .Toiagul pastoriei" farmeca 0 lume in serile lungi de vara, din curtea lui de pe deal: " ... avea fluierul cela darul de-a mingiia, de-a imbiirbdta, dea face sufletul sa se rupa de la pamtnt, sa zboare, # satenli; osindit! de-a se tot tirii ca rimele, lmpreuna cu fluierul cela se rupeau i; ei pe-o clipti-doud dela pamint, sa mai vada lumea in jur".

Foe

Avind ca atribute purificarea ~i mistuirea, focul exprima atit emotia eliberatoare, cit ~i patima distructiva, Focul fascineaza ~i subjuga fiinta, puriflca lumea ~i transmite forta dumnezeiasca, Simbol al Spiritului Universal, el lntruchipeaza fortele dezlantuite, avind atit origine divina, cit ~i dernoniaca. Heradit afirma di foeul este substanta fundamentala a lumii. Sernnificatiile focului sint nu doar numeroase, ci ~i ambiguie, Focurile se gasesc pe pamint, in rai, in iad ~i in purgatoriu; ele aduc vial! fi moarte, ele pot ucide prin ardere. Focul simbolizeaZa substanta fundamentals a lumii, adica speranta, temelia, dar ~i dragostea ~i

gelozia patimasa. In sens peiorativ, focul perverteste, stlrneste discordia, devine rasuflarea arzinda a revoltei, taciunele nestins al pizmei, jarul poftelor trupesti, explozia ucigatoare a grenadei.

In pastelul "La gura sobei' de V.

Alecsandri, motivul capata semnificatia unui bun ~i lntelegator tovaras: "A~ezat la gura sobei, iarna pe clnd viscolestel Privesc foeul, bun tovaras, care vesel pilpiie~te ... »

Ca artibut al zeilor, focul apare in poemul .Luceafarul" de M. Eminescu. Hiperion i~i defineste natura eterna astfel: "Reia·mi al nemuririi nimbi ~i foeul din privire". In alta opera a poetului, focuI e patima fiintei geniale, mitul pasarii renascute din propria-i cenusa: "Pe-al meu propriu rug, rna topesc in jldetlri ... " Emotia, in special cea erotica, este pus! eel mai des in legatura cu valentele simbolice ale focului. In poezia "Sara pe deal" autorul aseamana foeul dragostei eu para focului: "Sufletul meu arde-n iubire ca para".

In .Scrisoarea III", M. Eminescu depaseste sfera politicului, descriind 0 degenerare a fiintei urnane, un reg res ontologie. De aeeea singura solutie i se pare exterminarea: "Sa dai foe la pu~ciirie fi la casa de nebuni", motivul luind sernnificatia purificarii apocaliptice.

La Bacovia, focul nu purifica, ci duce, ca ~i apa, la dizolvare perpetua, la 0 surpare continua,

In poemul .Noapte de decernvrie" de

A. Macedonski, ehiar inspiratia artistului este potentata de purificarea hipnoticl a focului. Serumul ~i flacara semnifica oscilatia tntre disperare ~i lncredere, intre durerea de a trii intr-o lume ostila si

64

aspiratia romantic! spre ideal: "~i foeul sub vatrd se stinge serum it/ 0 jlacdrd vie pe CO$ izbucneste". Foeul care se transforma in serum sugereaza damnarea poetului "trifsnit" "de soarta", asemenea lngerului cazut in lumea profana, Arsita "pustiei" pe care 0 strabate emirul spre "Mekka cereasca" este sugerata de acelasi motiv: "in zarea de jldedri, in zarea de singe", "mare aprinsa de soare", ,,fIdedri de soare't.ccer rosu", .ueru-n jldcdri", "jarul pustiei". Intregul univers devine foe, adica iad. EI identifica "alba cetate" (Mekka) cu imaginea focului, simbol al mistuirii purificatoare, dar si al fascinatiei,

Patima devoratoare a personajului principal din romanul "Ion" de L. Rebreanu este urmarita prin denotative care evoca imaginea focului,

Motivul este reluat ~i de I. Druta: arde focul-tovaras in soba lui badea lacob din povestirea .Dor de oameni", "trezindu-i g;ndurile ~i minlndu-le peste trei dealuri ji trei vdi", arde foeul in vatra Rutei pentru a men tine scinteia neamului. Arde Ciutura. Arde Capriana, Cenusa ramasa provoaca amaraciune ~i disperare. In context, arderea simbolizeaza purificarea sufletului. In drama .Pasarile tineretii noastre" de I. Druta, dupa moartea lui Pavel Rusu, matusa Ruta trece printr-un moment de slabidune: "M-am saturat de vatra eeea si nu mai fac foe. " lnsa dod afla ca Paulina va aduce pe lume un urmas al neamului, Ruta i~i revine. Motivul foeului este evocat ~i in romanul .Povara bunatatii noastre": in preajma mortii, Onache Carabut stabileste asociatia om-foe: " ... el rna; ramtnea sd steie pe scaunas ji numai

fruntea ti scdpase jos pe piept, de pared batrtnul facea ultima tncercare de a patrunde in miezul acestei mlnuni - "te aprinzi" dintr-o nimica toata, utope~ti»o lume cu jlacara sujletului tau, dar vine un jluture negru ii "te stinge", si te dud,

~i nu mai esti". ..

.Biciu! de foe" allui Stefan eel Mare din romanul "Fratii [deri" de M. Sadoveanu sugereaza forta personajului mitic: "minati de biciul de foe al aeelui arhanghelinJTicojat~

Poemul "Paradis in destramare" de L. Blaga se desehide ell imaginea Ingerului care mai vegheaza Ia poarta Paradisului; inutila veghere, pentru ca din spada nu i-a mai rarnas decit un .cotor" ,,fara jldciiri", simbolizind moartea focului etern.

Frunzi

Frunza participa la simbolismul general al regnului vegetal. tn Extremul Orient, este unul din simbolurile fericirii ~i ale prosperitatii, Un buehet sau un manunchi de frunze tnseamna ansamblul unei colectivitati unite Intr-o singura fapta ~i un singur glnd.

La G. Vieru, in, textul "Padure, verde padure" motivul semnifica forta dragostei, inceputul unui nou ciclu al vietii:

"Apleeat pe mari 5-0 uite,/ Dar sub luna, dar sub stea,/ Rclsarea la loc padurea'/ Iar corabla-nfrunzea. "

Fulg

In pastelul "S~nia" de V. Alecsandri, motivul sugereaza feeria ~i frumusetea naturii: .Jat-o gingaiif mlddifci cu sirag de mifrti~ori .. ./ Tu 0 rupii Ea te stropeste

65

cu fulgi albi racoritori."

In textul "Fulg" de N. Labis, motivul denota lumina ce inunda sufletul indurerat al poetului, din cauza stingerii fulgului de nea: zapada sterge urrna dramaticei intlmplari ~i invita la trairea bucuriei generate de frumusetea peisajului: "lar cind ochii mi-am nal(at/ Am vazut cum prin ninsoarel Yalea-ntreaga luminal Minunat sciiparatoare." Fulgul este personificarea copilariei, poetul, adresindu-i-se, tl numeste cind .minune", cind "faptura".

Prenumele "Fulga" ee-l poarta fiica lui Ursan din poemul "Dan, capitan de plai" de V. Alecsandri sugereaza dibacia si usurinta fetei: "E un voinic calare pe-

- . \"

un cal ce n-are jriu,1 Yoinic, in btiu c-un

palos # pe grumaz cu salbii./ E Fulga ce apare ca 0 [antasma alba/ $i grabnic peal ei tata rapeste din gramada,/ Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada".

Fulger

In rnitologie, zeii ceresti se manifestau prin fulgere ~i tunete. In credintele religioase,

fulgerul face parte din arsenalul Domnului, Desi pastreaza caracterul diYin, in literatura motivul i~i largeste aria semnificatiilor. In textul "Pa§a Hasan" de G. Cosbuc, motivul sugereaza minia ingrozitoare a lui Stefan- Voda: "Pe Voda-l zareste calare treeind! Prin situri cu fulgeru-n miniu In laturi s-azvirle m ultimea pdgina ... ",

In "Scrisoarea III" de M. Eminescu, Baiazid i~i prezinta ostile ca pe niste stihii dezlantuite ("fulgere'); el lnsusi se autodefineste printr-o metafora - aluzie la supranumele pe care i l-au dat con-

temporanii: "Fulgerele adunat-au contra fulgerelor caret In turbarea-i [urtunoasa a cuprins pamint ii mare".

Fulgerul simbolizeaza dezastrul, pierderea unor pretioase repere spirituale: "De n-ar fi tunat, de n-ar fi fulgerat atunci, in noaptea aceea, doamne, ce frumoase ar fi fast toate pe lumea asta".

Furnici.

Furnica este simbolul harniciei, al vietii organizate social. Solomon, in "Pilde", scrie: .Du-te, lenesule, la [urnica ii vezi-i munca # catii a avea mai multa mintel Ea i~i pregdtCite de cu yard hrana ii iii stringe la seceris mincare", Furnica schioapa este simbolul slujitorului sirguincios ~i neobosit. Furnicile, la indieni, sint asociate cu apa invizibila de sub pamint, De aceea, locul eel mai bun pentru a sapa 0 flntina este acela unde se afla un furnicar. Pamintul furnicarului e in legatura cu abdomenul si functiile digestive ale omului ~i simbolizeaza energia care circula in maruntaiele pamintului, gata sa se manifeste sub forma unui izvor.

Neam tara putere, furnica din poezia ,,0 furnica" de T. Arghezi stie cind si cum sa Ie faca pe toate prin harnicia Iii tntelepdunea ei: ,,0 [urnica mica, mica,!

Dar infiptd, vasiJzica,! ./

Mdruntica de faptura/ Duse harnica, la gurd/ 0 farima de ceva.I Care-acasa trebuia".

Neobosita este si furnica din povestirea drutiana .Povestea furnicii": ea nusi permite sa se odihneasca leganindu-se pe 0 frunza, pe ea nu 0 opreste din cale nici ploaia, ea nu se intoarce la furnicar plna nu gaseste covatica multcautata, 0

66

duce foarte greu, dar nu 0 lasa,

La G. Vieru, motivul sugereaza povara anilor, irevocabilul mers al timpului: »Tot mai mica, tot mai mica.) Cit 0 floare, 0 furnica,/ Cit 0 lacrima sub soare .. .! De ce oare, de ce oarei"

Furtuni/ Vifor

In Biblie, furtuna reprezinta, traditional,o interventie dumnezeiasca ~i, in primul rind, minia lui Dumnezeu. Dar mai poate simboliza ~i calamitatilerazbunatoare. Tot pe vreme de furtuna, se desfasoara ~i actiunea creatoare. Fiintele se nasc din haos, din noianul unei tulburari cosmice de nedescris. Pe vreme de furtuna, se isca marile tncepururi ~i marile sflrsituri ale epocilor istorice (revolutii, schimbari de orinduiri, apocalipse). Furtuna anunta ~i sosirea ploii fertilizatoare,este un simbol benefic. Este '0 tenla exploatata de poetii romantici, care aspirau la 0 viata arzatoare ~i patimasa.mai putinbanala, Atractia fata

< de furtuna tradeaza 0 nevoie existentiala de intensitate ~i 0 fuga de banalitate, de fapt, gustul pentru suflul violentei divine.

ln poezia "Rugaciunen de O. Goga, viforul sugereaza furtunile sociale, dar ~i intensitatea, efectul "durer;; unui neam" resimtit de poet: nDiJ~mi viforul in care . urld/ $i gem robiile de veacuri/ De mult gem umilitii-n umbra/ Cu umeri gtirbov; de povara .. .! Durerea lor infrico~ata/ 111 inima tu mi-o coboara".

Galben

Galbenul este 0 culoare solara, de esenta divina. Se asociaza cu tineretea si divinitatea. Totodata, este 0 culoare barbateasca, clara ~i patrunzatoare: Zeus

coboara sub forma unui nor galben de aur. Motivul evoca maturitatea, dar ~i inceputul declinului, starea muribunda, tristetea, deznadejdea ~i ltncezeala.

La Bacovia, galbenul sugereaza boala, agonia ~i moartea. Asfel, galbenul frunzelor toamnei este insotitorul negrului funerar: ,,0 femeie in doliu pc strada/ 0

[runza galbel1if tremura dupa ea".

In poezia "Tu" de G. Vieru, galbenul subliniaza starea de deznadejde a eroului liric, care nu poate strivi dorul din inima sa. Aceasta culoare ernana melancolie ~i descumpanire in fata dorului neimplinit: "Sfnt palid ca lam;;ul/ sa mor 01 vrea tnttiul".

. Genezi

In numeroase mituri, apare ideea ca lumea s-a nascut din hierogamia CerPamint, de aceea intoarcerea la origini presupune retrairea unor experiente paradoxale. Dintre viziunile despre nasterea universului, 'de in teres 'Pentru literatura noastra este cea care i-a inspirat lui Eminescu tabloul genezei din "Scrisoarea I": "Atund nu era nici nefiinla, nici fiintd; nu era vazduhui, nici cerul eel departat. Atunei nu era moarte, nici nemurire; semnul nopti! 1i al ~lei (inca) nu era. U Motivul devine tulburator prin exceptionala capacitate de constructie poetica, Pacea eterna a increatului este tulburata de miscarea initial! a unui punet creator, care face din haos »nlUma", iar el devine "Tat!)": .Punctu-acela de milcare, mull mai slab ca boala spurnii,! E stdpinul fard margin; peste marginile lumii". Stelele Jzvorasc" din infinit ca din marea primordiala, in splendide rotatii, care sugereaza muzica celesta.

67

Nasterea din apa, prin rotirea ei in cercuri, a Luceafarului din poemul cu acelasi titlu de M. Eminescu este, de asemenea, 0 imagine a Genezei. Invocat de Indragostita paminteana, Luceafarul se naste de doua ori: 0 data - din cer ,i din mare, ,i a doua oanl- din noapte ,i soare, luind chip de om. La prima sa intrupare, scufundindu-se in rotitoarele ape ale incepurului, Luceafarul reediteaza prima sa nastere; prin aceasta "eterna reintoarcere" la origini, el i,i va recapata elanu1 initial, care-i va facilita dilatoria spre Demiurg (in partea a III-a). Focul astral trece in contrariul sau - apa. Luceafarul apare ca stapln al oceanului, Insemnele acvaticului sint regale. Cerul ,i marea, apoi soarele fi noaptea. ~ flrala . pe Luceafar ca reprezentare a lntregului cosmos sau a1 absolutului.

In "Sara pe dear" natura este un spatiu magic cu adlncimi de vecie: elipa iubirii es~. plasata lntr-o "sara", cind scaderea luminii ,i nasterea stelelor constituie 0 etern repetata Geneza, cei doi tineri devin astfel perechea primordiala, investita cu puritatea lnceputurilor.

In poemul "Leoaica tinira, iubirea" de N. Stanescu, motivul genezei este prezent prin explozia transfiguratoarea omului ,i a lumii. Aceasta prefacere este echivalenta cu 0 noua nastere, de aceea intilnim eereul rotitor al Genezei din reprezenunle mitologice: ,,~i deodata-n jurul meu, natural se fiku un cere de-a dura,! cind mai larg, clnd rna; aproape,/ ca 0 strfngere de ape".

T. Arghezi prezinta 0 viziune asupra Genezei in prima strofa a poeziei "Testament". Integrat curgerii generatiilor, poetul simte apasarea timpului ~i incear-

ca sa se salveze de moarte prin cuvint,

In poezia "Geneza", G. Meniuc este preocupat de provenienta satului ca mediu de conlocuire al oamenilor.de geneza cerului "ee fn!iitiieazd tainele pamintului". Nici noaptea nu e noapte adevarata. Satul e doar 0 urma a celor morti, Omul eo farima de nisip in imensitatea acestui univers, totul e efemer: "Cu spaima numar anii,! Daca-n afund coboara".

Geniu

Un geniu Insoteste orice om, in calitate de dublu al acestuia, de demon, de inger pazitor, de sfatuitor, de voce a unei constiinte suprarationale, Geniul simbolizeaza raza de lumina care scapa oricarui control ~i care genereaza convingerea eea mai intima ,i cea mai puternica, Geniile par a avea 0 existents diferita de eea a oamenilor atit in aceasta lume, cit ~i in cea de dineolo. Motivul geniului a infrumusetat literatura romantics ~i i-a dat adlncimi devecie prin tipul omului superior, inzestrat cu 0 minte uriasa. Fiinta solitara, geniul este un nelnteles in lumea comuna, incapabila sa-i patrunda stralucirea, de aici se va naste nefericirea sa existentiala, dar si orgoliul de Inger eazut care-iasigura unicitatea. c. Noica afirma: "Sinteza a umanitatii, geniul se izoleaza intr-o rece si mindra eternitate" .

In opera erninesciana ("Glossa", "Scrisoarea I", .Luceafarul"). geniul este un neinteles pe care oamenii comuni lncearca sa-l coboare plna la micimea lor, un nefericit, a carui minte luminata vede mizeria unei lumi in care "toti se

.,

nasc spre a muri/ $; mor spre a se naste

("Luceatarul").

68

Luceafarul este simbolul omului de geniu, simbolul unei superioritati absolute, inzestrate cu nemurire ~i vesnicie, dar, totodata, incapabil de a fi fericit. Situat deasupra lumii ~i a tuturor si ignorlndu-i framtntarile desarte, geniul se obiectiveaza in creatie, act care n alatura de fapta suprerna. Intrupare eonica, a carei minte uriasa cuprinde infinitul, geniului ii este asigurata eternitatea. Concomitent, geniul este ~i omsupus destinului; de aid dramatismul san existential maret, Coborit in lumea omului cornun, Luceafiirul-geniu incearca o conciliere intre finit ~i infinit, iar invitatia pe care i-a adreseaza fetei ("Eu sint luceafarul de sus,! lar tu sa-mi fii mireasa") eonstituie 0 chemare in absolut. Dar, cum fiinta sa tine de reeea eternitate, pamlnteanca n vede ca pe un mort ~i-~i cauta 0 fiinta pe masura ei. Neinteles de oamenii obisnuiti ~i insingurat in lumea lui, geniul este un nefericit, pentru di inteligenta lui superioara ii permite sa vada nimicnicia lumii, sa descifreze sensurile ascunse ale U n iversul ui.

Cezarul din poernul eminescian "Imparat ~i proletar" de M. Eminescu reprezinta, de asemenea, geniul. In "Glossa", lumea il ademeneste pe geniu in virtejul sau, iar acesta ramine surd la amagitoarea chemare a oamenilor si i~i realizeaza menirea sa de a reprezenta statornicul in curgator: .Tu pe-alaturi te strecoarli,! Nu baga nici chiar de seamii,/ Din cararea ta afariil De te-ndeamnii, de te cheama ... " Geniul este nefericit, fiindca nu confunda mastile: mintea lui luminatil ti perrnite sa vada raul din lume, dupa cum scria Schopenhauer.

~i emirul din Bagdad din "Noapte de decemvrie" de A. Macedonski reprezinta

geniul in ipostaza sa ideala, fiin\A singulara ~i indragostiti de 0 idee, ucisa, in final, chiar de propria sa aspiratie, asa cum sta scris in destinul cautatorilor de ideal, Maretia geniului nu sta numai in aceasta, ci ~i in persistenta credintei sale, in alegerea drumului celui drept, cu tot cortegiul de greutati pe care Ie tntlmpina; "S; el e emirul; fi toate Ie are . .J E tinar; e jarmec; e trasnet, e zeuj Dar zilnic se simte Jurat de-o visare . ../ SpreMekka se duce cu gindul mereu/ ~i-n fata dorintei - ce este - dispare ... " Criticul A. Marino afirma ca poemul sirnbolizeaza drama geniului, "intro evocare de marl incadescente, reprezentativa pentru intreaga conceptie a poetului si, poate, mai mult, pentru drama propriei sale existente fascinate de vis, himera ~i ideal, irealizabil ca orice absolut",

Ghindi

Este legata de simbolistica oului: abundenta, prosperitate. Ivindu-se din invelisul ei granulos, ghinda simbolizeaza nasterea, iesirea din pintecul matern. In sens spiritual insa, precum ~i in intrebuintarile ei religioase, ea desemneaza 0 putere spirituala ~i virtutea hranitoare a adevarului, a acelui adevar provenit din doua izvoare: natura si revelatia,

In cugetarile lui Dan/ Dionis din nuvela "Sarmanul Dionis" de M. Eminescu, motivul semnifica matricea, rodul: "Trecut fi viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un simbure de ghinda, si infinitul e asemene, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua".

Glas

In romanul "Morometii" de M. Preda, glasul marcheaza modificarile vietii

69

interioare a person aj elor. Glasul Catrinei e indepartat ~i invalma~it de glnduri, Glasul lui Moromete va fi pe rind Dun glas de pared n-ar fi stiut ea avea baiett', blind si sfios clnd feciorii se revolta pe fata impotriva tatalui, apoi teribil, transformindu-se in urlet clnd i~i pierde rabdarea: D - Ne-no-ro-ci-tu-lel Paraschivel Nenorocitule ee estll",

In rornanul "Ion" de L. Rebreanu, personajul central este sfi~iat intre "glasul pamintului" ~i ,~glasul iubirii". Acestea slnt tentatii dilematice oponenteo Protagonistul i~i reprima dragostea pentru frumoasa Plorica, lipsita de avere, apropiindu-se, din calcul, de Ana, l) uritica", impersonala, dar mostenitoare unica a .bocotanutui" Vasile Baciu.

Motivul glasului e unul fundamental in creatia lui O. Goga. In ea se cinta cu rezonante grave rostul neimplinit al lumii, razvratirea robilor de veacuri. Tinarul poet ar dori sa-si faca auzit "glasur' poeziei sale, ale carei rezonante grave vor inchide "piitimirea" generatiilor ~i dorul neimplinit:"lncheagii-ti glasul de aramai/ Cintarea patimirii noastre",

In contextul dramei .Pasarile tineretii noastre" de I. Druta, motivul evoca legatura de rudenie dintre fratii Pavel Rusu ~i Ruta, preeum ~i gradul de intimitate la care au ajuns acestia: "Am venit pentru ca am auzit glasul tau. $i glasul cela mi-a zis sa vin. n

Graal

In literatura medievala, graalul este adesea 0 tipsie purtata de 0 fecioara, tipsie ee are puterea de a oferi fiecaruia minearea preferata, Simbolismul graa~ lului se intllneste aid eu simbolismul

cornului abundentei. In Biblie, graalul e paharul in eare losif a strins slngele ce curgea din ranile lui Iisus. Printre nenumaratele sale calitati, in afara de cea de a oferi darul vietii, se numara cea de a lumina ~i cea de a acorda forta invincibila, Graalul simbolizeaza desavirsirea interioara cantata tot timpul de oameni. Dar cautarea sfintului Graal pretinde conditii de viata interioara rar intilnite. El se afla in imediata apropiere, dar privirile nu-l zaresc, Aceasta e drama orbirii in fata realitatilor spirituale, ell atit mai intensa, cu cit credem mai sincer di le cautam. Cautarea Graalului inaccesibil simbolizeaza aventura spirituala si nevoia de interiorizare, singura in masura sa deschida portile Ierusalimului ceresc, uncle straluceste potirul divino Perfectiunea umaria nu se cucereste eu lovituri de lance, ca 0 cornoara materials, ci printro radicals transformare a spiritului ~i

immu.

Mircea Eliade, in studiuI nUn amanunt din Parsifal", interpreteaza mitul cautarii graalului ea pe 0 aventura. Parsifal este un cavaler comic, care ii amuza pe eei din jur prin purtarea necioplita. Ajuns Ia curtea Regelui Pescar, it gaseste pe aeesta bolnav, incit nici un leac nui mai este folositor. In acest context, al ingrijorarii unanime, Parsifal, intr-un moment nepotrivit, il intreaba pe muribund unde este Graalul; euvintele sale au puteri magice: regele se insanatoseste si devine tinar, iar regatul, pustiit pina atunci, infloreste. Sensul intrebarii lui Parsifal se leaga de destinul fiintei sortite ~a-~i puna intrebari despre rostul Iumii ~i al vietii. Daca nimeni nu mai pune intrebari, universuI intra in disolutie, Lu-

70

mea ar intra in boala ~i ar regenera, ca ~i viata din castelul Regelui Pescar, daca n-ar exista in fiecare tara anumiti oameni dirji ~i luminati, care sa-si puna intrebari. Astfel, nu raspunsul stimuleaza evolutia umaria, ci cautarea adevarului.

V. Voiculescu se refera strict la sensurile cristice ale Graalului: , Unde tinjelte, Doamne, acum Graaluli De dumnezeescul Tau Singe plin?/ Ce alt Amfortas pingiire~te pocalull Siujit de Parsifal Ii Lohengrini"

Gridini

Gradina e simbolul raiului pamintesc, al cosmosului. Centrul gradiniie eel alParadisului celest pe care il lntruchipeaza, al starilor spirituale ce corespund sederilor in Paradis. Se stie ca raiul pamlntesc din "Facerea" era 0 gradina, pe care Adam 0 cultiva, in timp ce Ierusalimul ceresc va fi un oras, Imagine rezumata a lumii, gradina din Extremul Orienteste lumea in miniatura. "ee desfiUare sa te plimbi intr-o gradind! Fac

inconjurul infinitului ... ", serie un poet chinez. Gradina inchisa a caselor musulmane, cu tintina ei centrala, e 0 imagine de Paradis. Romanii au dat dovada de un rafinament dintre cele mai complexe la constituirea gradinilor, t'acind apel la arhitectura ~i adaugind farmecelor colorate statui, trepte, izvoare, grote, fintini si havuzuri. Astfel, gradina exprima puterea pe care 0 exercita omul asupra naturii Imbllnzite, este un simbol al culturii, opus naturii salbatice. Cttiva mari poeti si-au dorit sa fie lnmormlntati in gradini, Bazinul gradinii este simbolul uneioglinzi.

Spatiul Gradinii Ghetsemani din

poezia lui V. Voiculesu "tn gradina Ghetsemani" simbolizeaza imaginea unui Cosmos evanghelic sanctificat prin jertfa, lntrucit aici incepe drumul calvarului intru izbavire, acum natura i~i pierde frumusetea calma, sugerind ceea ce va urma: maslinii, care "pdreau eel vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", participa la tragedia lui Iisus, iar ulii - pasari de prada - prevestesc stingerea fiului lui Dumnezeu intru nemoarte.

, In nuvela "La tiganci" de M. Eliade, motivul gradinii tigancilor sugereaza intrarea in "rdcoarea nefireasca" a mortii.

Gol

.. '. J:t.: face gal in sine, in sensul simbolie, tnseamna a te elibera din roata existentelor efemere, a dorintelor, ernotiilor, a nu mai resimti declt setea de absolut. Golul este, dupa Novalis, calea care duce in interior, calea vietii adevarate,

CalatoriaLuceafarului Insetat de viata paminteana se incheie la virsta precosmica; punetul in care ajunge Luceafarul este alcatuit prin negatie: niei spatiu pe care sa se aseze hotare, nici timp, caci "Vremea-ncearctl tnzadar! Din goluri a se naste", ultimu1 vers capatind un relief deosebit prin folosirea pluralului "golu-

."

rr.

La Bacovia, motivul golului spatial este echivalent cu pustiul camerei, al orasului cu piete dezolante, luminate de becuri agonice, al pamtntului-mormint, ale carui adincuri lanseaza, ea in mitul Sirenelor, chemarea mortii, Golul temporal este apanajul vesniciei, este haosul care refuza Pacerea, este un spatiu al mortli; .Imensitate, vesnicie/Tu, ltaos care toate-aduni.c/ In golul tdu e

71

nebunie". In poezia .Lacustra", poetul cornunica un sentiment al insingurarii totale lntr-o lume in care se simte despartit printr-un "gol istoric". Golul acesta se intinde intre prezentul eu obsesivul ritm al ploii si vremurile lndepartate din strafundurile originare ale omenirii, cind ornul, ingrozit de singuratate ~i adversitatea stihiilor ~i fiarelor salbatice, se claustra in locuintele sale lacustre, in care se simtea in siguranta numai dupa ce apoca sa tragi podul de la mal.

In pastelul .Jarna" de V. Alecsandri, desi motivul nu este enuntat, suftetul omului, invadat de albul zapezii, traieste spaima golului, ca fi dnd s-ar fi intors in prelume: spatiul cunoscut devine "intindere 'pustie", iar "oceanul de ninsoare" - desert,

Han

Simbol al trecerii,hanul este 0 punte, un loe de refugiu, un adapost vremelnie. La Sadoveanu, hanul este investit cu functii simbolice, el devine un spatiu al evocarii fi al povestirii. In culegerea "Hanul-Ancutei", scriitorul descrie hanul ca pe 0 cetate in care timpul pare oprit. Motivul pare a fi un nucleu, un model de viata romaneasca: acesta are ziduri "inalte ca 0 cetate", sugerind cetatea ideala a lui Platon in varianta moldava, Istorisirea de demult, rostita tntr-o toamna aurie, are rolul de a reimprospata legaturi mai vechi lntre oameni, care par sa se tntllneasca periodic la acest han, dar fi intre timpurile apuse fi un prezent care are nevoia de confirmare a traditiei.

Hanul mai este un loc bintuit ,i un saia, al diavolului. In "Tiganiada" de I. Budai- Deleanu, Satan plasmuieste un

han in care sint atrasi nobilii ~i vitejii cavaleri. Aid ei i~i uita misiunea razboinica, se lasa sedusi de vin, cintece ~i povesti, Tema apare fi in doua nuvele fantastice ale lui I. L. Caragiale: "La hanul lui Mlnjoala" si "La conac".

Motiv freevent in literatura universail. hanul reprezinta un spatiu simbolie, 0 rascruce de drum uri fi destine. In nuvela "Moara cu noroc" de 1. Slavici, acest loe de popas este benefic pentru drumeti fi binecuvlntat, la lnceput, pentru circiumarul eel nou: .Iara pentru Ghittl circiuma era cu noroc".

Haos

Haosul este personificarea vidului primordial, anterior creatiei, de pe vremea dod elementelor lumii nu Ie fusese impusa inca ordinea.

EI stl la baza oricarei organizari a eosmosului. Din haos au iesit viata ,i cunoasterea, Haosul simbolizeaza deruta mintii omenesti, este inconstiinta ~i pasivitate totala, Este preferabil sa concepem haosul nu ca pe un vid imens, ci ca pe 0 corabie in care trebuie sa circule viata, aceea care coboara din lnaltime - viata spirituala, Conform unor vechi traditii, chinezii ifi inchipuie haosul ca pe un dine urias, cu par lung. Acesta are doi ochi, dar nu vede, are urechi, dar nu aude; nu are cele cinci viscere, dar traiefteo

Motiv retopit intr-c viziune proprie de M. Eminescu in "Scrisoarea I", acesta i,i are originea in vechile scrieri indiene. Haosul e sugerat prin tmperecherea fantastica a absentelor ("La-nceputJ pe ctnd JUnta nu era, nic! neflinfd ... '"); nimic nu se ascundea, desi totul era ascuns; pa-

72

- trunsul era de nepatruns: pentru lumea . priceputa nu exista minte s-o priceapa, Haosul, in viziunea lui Emineseu, este indefinit ("prdpastie", .genune", "noian intins de apa"), invizibil ("cad era intunetic"), lipsit de viata ~i vointa, tara con~tiinta de sine ("n-a fost minte priceputa ii nici minte s-o priceapa "), dominat de miscarea absoluta (,,# in sine lmpacata staptnea eterna pace"). Haosul mai inseamna pentru poet absenta constiintei de sine: "De atunci ii pind astazi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure va; de chaos pe carari necunoscute ... "

Harpa

Harpa este instrumentul traditional, coardele ei fiind facute eel mai adesea din mate de linx. Ea leaga intre ele cerul ~i pamintul. Eroii vor sa fie arsi pe rugul funerar eu harpa alaruri: ea it va conduce catre cealalta lume. In timpul vietii, ea simbolizeaza tensiunile dintre instinctele materiale reprezentate de rama ei de lemn, eoardele de linx si aspiratiile spirituale figurate de vibratiile acestor coarde. In "Cintul harpistului" din Egipt se preamareste cautarea fericirii de zi eu zi, tntr-o viata in care nimic nu este mai sigur ca moartea si mai nesigur ca soarta de dincolo de mormint: "Alunga departe de tine grija ii cauta-ti bucuria pind ce va veni ziua cind vei ajunge la tiirmul unde domneste tacerea". Sunetul harpei simbolizeaza aid cautarea unei fericiri dezvaluite omului pe pamint doar prin certitudini.

In "Ars poetica' de G. Vieru, rnotivul sugereaza poezia insasi care poate cuprinde in sine binele ~i raul. Avind 0 conceptie angelica, poetul crede d\ poate

imblinzi serpii, adica duhurile rele, rnalefice, de aceea harpa e asociata cu "coarda poamei", simbol al vietii ~i rodului.

In poezia "Rimele dnta pe harpa" de A. Macedonski, motivul harpei simbolizeaza inspiratia: .Rimele cinta pe harpasusor in zbor se zvoneste/ De paseri albe ce freamata, # dimineata domneste".

Hora

.

Dansul in eerc este inspirat de un

simbolism cosmic: el imita hora planetelor in jurul soarelui, virtejul a tot ee se misca, dar ~i cautarea lui Dumnezeu simbolizat de soare. Exista 0 tehnica subtila algoritmica a miscarilor dansatorilor, care se comunica prin comportarnentul lor. Prin dispunerea dansatorilor in cere, prin miscarea ritmica ~i prin rolul ei de solidarizare emotionala, hora simbolizeaza 0 lume perfects ~i solara.

In poezia populara ~i cea a lui v~ Alecsandri, hora reprezinta un simbol al tmpartasirii bucuriilor ~i necazurilor, marcate in traditia horii romanesti prin strigaturi.

Act de comunicare emotionala, simbol al activitatii ~i solidaritatii sociale, hora, dans freevent la muIte popoare, sugereaza, prin distribuirea dansatorilor lncerc, un ritual de consolidare sau de regasire a colectivitatii: " Trei pasi la stinga liniior/ $i alti trei pasi la dreapta lor;/ Se prind de miini ~i se desprind,i Ssaduna cere # iar se-ntind/ ~i bat pamtntul tropotind/ In tact usor". Aceste versuri cosbuciene din balada "Nunta Zarnfirei" redau imaginea horei, sugerind perfectiunea cercului desemnat de dansatori, armonia gestuala ~i bueuria intilnirii. Cercul pe care ll fac nuntasii prinsi in

73

hora semnifica comunitatea in care urmeaza sa se incadreze mirii.

Traditia horelor de duminica are semnificatii sociale, caci la hora se aduna tot satul, se stabilesc ierarhiile, se formeaza opinii. Hora e scena pe care se fac pub lice lntimplarile din timpul saptamlnii. In romanul "Ion" de L. Rebreanu, hora reuneste toate straturile sociale: aid Ion se lupta sa-~i stabileasdi locul in lume, s-o cucereasca pe Ana ~i sa-~i afirme personalitateain fata celorlalti flacai, dar, tot aid, e stigmatizat de Vasile

- Baciu, care ii aminteste di nu este decit un "sarantoc". Hora este ~i un element de compozitie in acest roman. Ea deschide ~i incheie opera, avind, de fiecare data, 0 alta semniflcatie: in primul capi-, tol, la acest moment important din viata satului, iau parte mai toate personajele antrenate in actiune, in final, dansul sugereaza ideea ca Timpul nepasator acopera totul: daca unii s-au stins, altii le-au Iuat locul.In context, hora devine un joe al vietii ~i al rnortii, al patimilor ~i pasiunilor omenesti. Astfel, Ion nu joaca hora eu Florica lui Maxim Oprea, desi jocul se facea in batatura casei lui, ci cu Ana lui Vasile Baciu.

In romanul "Ciuleandra" de acelasi autor, hora devine un ritual secret pentru personaju-spectator, Il fascineaza, li declanseaza complexele si instinctele atavice.

T. Arghezi are un cicIu de poezii intitulat "Hore". Aid, versurile scurte au rolul strigaturilor: ,.Am 0 minte, val de mine.i $i rna face de rusine".

tn nuvela "La ligAnd" de M. Eliade, Gavrilescu este prins lntr-un dans al mortli, deoarece n-a ghicit, adica nu

si-a inteles destinul ~i posibilitatea ce i se of ere a de a transgresa timpul sau limitat.

C. Petrescu asociaza hora, in .Jocul ielelor", cu un joe al ideilor care inlantuie fiinta, creind obsesii sau nevroze.

Hiperion

Zeitate a luminii, unul dintre cei sase titani nascuti din lntllnirea Cerului si a Pamintului, Hiperion are atribute ascensionale, iar numele sau Inseamna "pe deasupra mergatorul", M. Cimpoi afirrna: "Hiperion este ceea ce inseamna la origine: un fiu al Cerului si al Pamintului, allui Uranus ~i al Gheii".ln poemul

Luceafarul" de M. Eminescu, Hiperion

))

intruchipeaza geniul. E1 traieste, pentru un timp, fascinatia coboririi, raspunde la chemarea unei fiinte, vrajit de lumea sublunara, dar afla ca aceasta e trecatoare, traieste sub semnul norocului si al intimplarii, pe clnd el i~i are un loe menit in cer, pentru eternitate. Nemultumit de conditia vesnica, i~i cere dreptul la "repaos", numindu-si aspiratia ,,0 ora de iubire", In raspunsul sau, Demiurg echivaleaza dorinta lui Hiperion cu "dorul de rnoarte", la care entitatea cosmica nu are acces: "Iti dau catarg Iinga catargl Ostiri spre a strabate/ Pamintu-n lung ~i marea-n largl Dar moartea nu se poate ... " In cele din urma, Hiperion realizeaza ea fiinta muritoare nu poate face distinctie lntre un astru sau altul, ea el stimuleaza energiile creatoare la virsta idealurilor, dar, cu timpul, este reeeptat doar ca 0 stea norocoasa. De aceea Hiperion ramlne un simbol al celestului, al redarii sinelui profund.

74

Iarba

In "Toiagul pastoriei" de I. Druta, iarba ce rasare pe mormintul pastorului denota ideea d\ pastoral din virful dealului este nemuritor: ,,/ntr-o primavara, satul adunat in cimitir; la pomana mortilor; a VQzut ca pe locul fostului sau mormint rasarise iarba verde, ca un semn al vietii fara de moarte". Pastorul parca sa~, topi in natura, devenind 0 parte a ei_ (pile de iarba verde), el se contopeste eu natura ce sugereaza Dainuirea, Amintirea Vie.

Iarba-negara din nuvela "Elegie pentru Ana-Maria" de V. Vasilache e ceca ce se asterne peste noi toti atunci dod ne trecem, de aceea autorul afirma ca

or .

ea este tnsasl vesnicia: "Pai daca-i asa,

bunica negara, vremelnicia e tot at it de veche ca ji vesnicia ... Mai la urma urmei, omul stie unde Ii cum cade 1i aj1a pina la urma unde se naste, ala cd ttl, iarbd negarii, bucura-te ca i-am adus foi Ii nume ... " Iarba-negara se Identifies, in acest text, cu pamintul ,i vesnicia.

Icoani

Icoana este imaginea divina, sacra nu numai pentru forma specifica pe care 0 are in Biserica ortodoxa: ea este, inainte de toate, reprezentare - in Iimitele incapacitatii de a traduce adecvat divinul - a realitatii transcendente ,i suport al rneditatiei: ea tinde sa fixeze mintea asupra imaglnii care, la rlndul ei;o transmite mai departe. Icoana este, se spune, 0 fereastra deschisa intre pamint ,i cer, dar in ambele sensuri, Lumina cereasca, lumina a transfiguririi fixate pe iconostas, icoanele se afla la limita dintre lurnea

senzoriala si lumea spirituals: ele slnt reflectarea celei de-a doua in prima, dar ~i calea de acces de la prima 1a a doua, Obiect de cult, cu functii miraculoase, legatura lntre lumea profana ~i eea sacra, in limbajul poeziei, icoana simboIizeaza imaginea semriificativa, adeseori lncarcata de valorile traditiei, Icoana este ~i prilej de confesiune ~i desavirsire morala a fiecaruia dintre noi,

Pentru Eminescu, icoana defineste imaginea poetica: "Ce e poeziai Inger palid cu priviri curate/ Yoluptos joe cu icoane ~i cu glasuri tremurate.I Strai de purpura ~i aur peste farina cea grea".

Sensul e reluat fi de T. Arghezi in poezia "Testament": .Din 'graiu! lor cundemnuri pentru vitel Eu air' [acut cuvinte potrivite/ ~i leagane urmasilor stap;n;.! Si, framtntate mil de sdptamini,! Le-am prefaeut in versuri li-n icoane".

In "Poveste" de I -. 1. Caragiale, unuI dintre cei trei printicumpara a icoana a Maicii Preciste facatoare de minuni ~i cu ajutorul ei 0 readuce la viata pe Ileana.

D. Matcovschi identifica chipul rnamei eu eel al unei icoane: "Odihnelte-te, mama, tu, unica noastra icoana", iar la V. Teleuca icoana este cuvlntul-irnagine cu care este comparata asteptarea: "E 0 icoana vie toatd asteptarea, avere necurmata a sufletului meu".

In "Nunta Zarnfirei" de G. Cosbuc motivuI evoca chipul frumos al miresei: .Jcoana-ntr-un altar 5-0 puil La inch inat. "

Ierusalim

Simbol al bisericii crestine deschisi tuturor popoarelor. Reprezinta nu paradisul traditional, ci, dimpotriva, ceca

75

ce este mai presusde orice traditie noul absolut. »$i am vc1zut un eer I; un pifmint nou - caci cerul eel dintii I; pdmintul eel dintii au trecutt iarmarea nu mai este. $; am vc1zut Cetdtea-Sfintc1, noul lerusalim, pogorlndu-se din,cer de In Dumnezeu. "

Trebuie insi~tatasupra formei patrate a Ierusalimului ceresc, care il distinge de Raiul pl~intesc, reprezentat, de obicei, ca avind forma rot~: aeesta este eerul pe pimint, ln timp ee noul Ierusalim este pimintul_in eer.Formele circulare se rapUrteaza la cer, cele pit rate - la pamlnt, Transmutarea universului reprezentat de noul Ierusalim nu este 0 intoarcere la un treeut idilic.ci oproieetie lntr-un viitor fara precedent. ..

Iisus Christos

Etimologic, numele lui Christos insearnna .miruitul" ~i i~i are originea intr-o forma indo-europeana din care a derivat ~i numele zeului Krisna - "parfum; ulei lnmiresmat". Dupa Eliade, sensul intruparii lui Dumnezeu in istorie, prin lisus Christos, reprezinta particularitatea eea mai lnsemnata a crestinismului. Saerificiul cristie presupune 0 coborlre la conditia profana: Christos, tintuit pe cruce alaturi de tilhari, invins de omeneasca teama de moarte, prefera recontopirea in natura vietii, alaturi de cei doi netrebnici, caci el vrea sa ramina in "dosul stinii", adica in prelungirea realitatii cunoscute, pentru aceasta cere ajutorul eelor doi ucigasi,

o serie de autori au vazut in Iisus sinteza simbolurilor fundamentale ale universului: cerul ~i pamlntul, prin dubla sa natura dumnezeiasca ~i omeneasca, aeru} ~i focul prin lnaltarea ~i coborirea

lui in iad, mormintul ,i invierea, crucea care uneste cerul ~i pamlntul, muntele Golgota - Scara mintuirii. La capatul opus, prin latura nocturna a simbolului, prin calvarul sau, prin agonia sa, prin rastignire, el reprezinta consecintele pacatului, ale patimilor, ale pervertirii naturii umane, el intoarce impotriva lor toate valorile umane. Misterul lui Iisus apare in necesitatea flecaruia de a-si crucifica partea cea mai pretioasa din el, de a 0 lovi, de a 0 batjocori (de a 0 prefagk in cenusa), spre a obtifte harul izbavirii, lata de ce inima omului este mereu inslngerata si luminoasa, bolnava ~i viCIOrioasa, moarta ~i lnviata.

V. Voiculescu it defineste pe Iisus ea "print hermetic" ("Sonetul CLXI") si "Jluture" ("Sonetu} CLXII") - sugestii ale dublei sale naturi, de legatura intre om ,i Dumnezeu. Poetul ti atribuie sensurile rugaciunii inimii: "Ca edera spre dreptul stejar, asa mi-ntind,/ lisuse, catre TIne iubirea-mi arzatoareu cu slabe mre- .

ji de ginduri cutezsa Te cuprind/ li orice rugaciune e 0 imbratisare ("Edera"). In poezia "In gradina Ghetsemani" de acelasi autor, Iisus este surprins ln una dintre cele mai ehinuitoare lncercari prin care trebuie sa treaca ~i omul - acea· a libertatii de a alege lntre bine ~i rau, ell pretul suferintei, de a face nu voia sa, ci voia Tatalui ceresco Luind trup omenesc, Iisus ofera modelul absolut de credinta ~i de transfigurare a vietii pamlntesti, de lndumnezeire a ei. Natura Lui este divina si umaria in acelasi timp: .Jisus lupta cu soarta ji nu primea paharul .. .1 Cazut pe brinci in iarba, se-mpotrivea lntruna.i Curgeau sudori de singe pe chipu-i alb ca varul/ Si-amarnica-i strigare stirnea in

76

sldvi furtuna," In ultima sa noapte de lntrupare in materia trecatoare, lisus Christos se roaga in gradina Iumeasca, plna in zorii zilei, trecind astfel ultima proba de pregatire pentru moarte. Sentimentul sau este unul de suferinta omeneasca ~i de speranta mistica. Bautura mortii este "infama", dar Iicareste imbietor ca mierea; este .venin groaznic", dar ~i "dulceata".

In opera lui Eliade, Iisus apare in relatie cu mitul orfic, In studiul "Imagini ~i simboluri", Orfeu este un rnintuitor, care propune eliberarea omului prin iubire, dar mijlocul propus de el nu este cuvlntul, ea pentru Iisus, ci cintecul, muzica. Iisus este mintuitorullui Adam - omul cazut in pacat, adica eel care ~ia pierdut puterea asupra animalelor. Ambele personaje ilustreaza motivul coboririi in infern pentru salvarea unui suflet, dar, daca Orfeu coboara in moarte pentru 0 singura flinta, flinta iubita, Christos a coborit in infern pentru toti oamenii, pentru toti cei care murisera de la Adam lncoace, milioane ~i milioane de necunoscuti ~i necunoscute, ca sai mlntuiasca, Afirmatia ii apartine unui persona] din romanul ,,19 trandafiri", care traieste experienta coboririi ~i intoarcerii din moarte.

Textul "Intre doua nopti" de T. Arghezi se refera la emersiunea in adlncurile eului retras din viltoarea vietii, Coborirea in cautarea de sine disloca "pamintescul" ce se aduna in muntele de pacate pentru care a patimit lisus. In strafundul sufletului, se aflA Dumnezeu, dar el este impenetrabil pentru ratiune:

"S-a ridicat la geamuri, pamlntul plna sus.! at lumea-l era piscul, si-n pisc

plingea Iisus.!! Saplnd s-a rupt lopata. Cel ce-o stirbise, iata-IJ Cu moastele-i de piatra, fusese lnsusi Tatal.' "Imitarea lui Iisus" nu e cu putinta. Una singura e steaua Mintuitorulul, cad numai EI Unul poate lua asupra-i pacatele lurnii: ,,~i am voit atuncea sa sui si-n pisc sa fiu.! 0 stea era pe ceruri. In cer era pustiu". In poezia .Duhovniceasca" de acelasi autor, atestam contemplarea identificarii cu Iisus in sensul de a suferi supliciul condamnarii la disparitie: "Mie limba arsa ca de cenu~a.l Nu rna mai pot duce,! Mi-e sete. Deschide, vecine,/ Uite singe, uite slaval Uite mana, uite otrava'! Am fugit de pe Cruce.! Ia-rna-n hr~te §i ascunde-rna bine."

Apostol Bologa, personaj central al romanului "Padurea spinzuratilor" de L. Rebreanu, dupa eterna pilda a lui Iisus, inceteaza de a mai fi 0 identitate, el devine Omul care doblndeste Adevarul eu pretul a ceea ceavea mai bun: numele lui tl caracterizeaza ca pe 0 ipostaza a omului religios izha.vit prin jertfa, Purlind un nume cu 0 semnificatie sacra, biblica, Apostol este discipol al lui Iisus, repetind jertfa Mintuitorului, intru izbavirea neamului sau. In dimineata executiei, preotul ii cere lui Bologa sa fie tare "precum a fostDomnul ~i Mintuitorul nostru Iisus Christos". Tot asa, drumul spre locul splnzurarii (pe care condamnatul iI parcurge lnconjurat de faclii aprinse, asemeni lui lisus cind urea pe Golgota) il apropie de Marele Crucificat,

Nefiind dedt un om, a carui viatl se aftl sub imperiul sortii, poetul din "Rugaciune" de O. Goga se ipostaziazl In Iisus: asemeni mlntuitorului aflat in Gra-

77

dina Ghetsemani, lnaintea martiriului, tinarul poet se roaga sa-i fie "alungate" "patimile", pentru a integra in sinele sau "jalea unei lumi", lntru izbavirea ei.

Inel

Inelul simbolizeaza 0 legatura, serveste esentialmente ca sa lege. Apare astfel ca un semn al unui legamlnt, al unei comunitati, al unui destin as<?Ciat. Inelul leaga, dar, in acelasi timp, izoleaza, ceea ce aminteste de relatia dialectics stapin - sclav: imblinzitorul de soimi fixeaza un inel de gheara soimului, care de-atunci incolo nu va mai vina decit pentru el. Inelul are valoare sacrarnentala; el este expresia unei juruinte 'sftrite. La crestini, traditiacere ca logodnicii sa- . ~i schimbe verighetele tntre ei in timpul savirsirii casatoriei. Ceea ce tnseamna ca relatia evocata mai sus se stabileste de doua ori Intre ei, din sensuri opuse, ,i cere ca fiecaredintre soti sa fie totodata staptnul ,i sdavul celuilalt, Astfel, inelul este menit sa ferece puterea ~i sa-i Impiedice sa actioneze in lumea exterioara, chiar daca inelul este pierdut sau uitat pe marginea unui drum. Prometeu, eliberat de Heracles, acceptase sa poarte la deget un inel de fier, de care era prinsa 0 farima de piatra, ca 0 amintire a stlncii ~i a lanturilor din Caucaz, unde fusese tintuit si, mai ales, in sernn de supunere fata de Zeus. In China, inelul este simbolui ciclului nedefinit; este cercul tnchis, in opozitie cu splrala. La crestini, inelul simbolizeaza legatura credincioasa, Era modelul redus al cingatorii, protectoare a locurilor, pazitoare a comorii sau pAstratoare a unei taine. A pune mlna pe inel lnseamna, in acelasi timp, sl deschi-

zi 0 u~a, sa intri intr-un castel sau intr-o pestera, in Rai, Inelul serveste drept mijIoc de recunoastere; inelul este simbolul unei puteri pe care nimic nu 0 poate sfarima. Legenda spune ea Solomon i~i datora lntelepciunea unui inel. L-a pierdut odata in lordan si-a trebuit sa astepte ca un pescar sa i-l aduca lnapoi, ca sa-~i recupereze priceperea.

In poezia lui G. Vieru, inelul simbolizeaza legatura vesnica dintre barbatul si femeia ce au creat familia: .Ineiul/ din degetul tau -/ catare prin care ochesc/ vrajmasul".

Simbolistica inelului din balada populara "Miorita" ("tras ca prin inel") a fost reluata de L. Blaga in poezia "Catre cititori": "Sufletul imi cade adinc alunecind ca un inel". ~i aid inelul este simboluI unei nunti in sine, arhetipale.

Inimi.

'Organ central al omului, inima corespunde, in mod general, notiunii de' centro. Daca Occidentul face din ea sediul sentimentelor, toate civilizatiile traditionale localizeaza in inima inteligenta ~i intuitia: astfel centrul personalitatii s-a deplasat de la intelect la afectivitate. Inima este luata drept simbol al altarului lui Dumnezeu. Daca biserica, in forrnA de cruce, se identifica cu trupullui Christos.Iocul inimii este altarul. Serlerea hieroglifica egipteana reprezinta inirna lntr-un vas. Or, inima este pusa in legatura ~i cu Stintul Graal, cupa in care se stringe singele lui Christos. Textele irlandeze spun, pentru a evoca moartea unui persona; coplesit de tristete, ca .,inima i s-a frint In piept". In Biblie, cuvintul inimA este folosit de vreo zeee ori

78

pentru a desemna organul corporal, in schimb, se pot gasi peste 0 mie de exem ~ pie in care interpretarea sa este metaforica: "Dorm, dar inima mea vegheaza", "Duh zdrobit Ii inima zdrobita". In traditia moderns, inima a devenit simbolul dragostei, al caritatii ca iubire divina, al prieteniei ,i al echitatii,

In textulcblehotarire" de T. Arghezi, motivul sugereaza ideea di inima care nu e in. stare de atita iubire cita se cere patrunderii in transcendent nu va mai fi "eheie", ci "laedt" al portilor slavei ceresti. Fara. iubire, sufletul ramine inchis, iar comunicarea lui cu cele vesnice - imposibila: "Dar ziua care treee ~i ma raneste-n treaca.) lmi umileste eirja limi incovoaie crin;;J $i inima urmeaza s-atirne ca un laeatl Cu chelle pierdute, La portile luminii",

Motivul cornporta 0 semnificatie aparte in romanul "Ion" de L. Rebreanu Derurata de confirmareape care 0 face Savista in ceea c~ priveste dragostea lui Ion pentru Flo rica, eu mintea "stinsa" ,i cu .inima seaca ~i goalif',Ana se splnzura,

Insula

Simbolic, insula este un loe priviJegiat, harazit stiin tei ~i pacii, present in mijlocul ignorantei siagiratiei lumii profane. Ea reprezinta un Centru primordial, sacru prin deflnitie, iar culoarea sa fundamentals este albul. Insula evoca un refugiu. Cautarea insulei pustii, sau a insulei necunoscute, sau a insulei bogate in surprize este una din remele fundamentale ale literaturii, ale visurilor, ale dorintelor, Simbol al lnsingurarii, al izolarii de lume, insula pustie ,i paradiziaca se lnscrie printre simbolurile

importante ale romantismului, reuneste simbolistica vietii ce se naste si, totodata, sensurile mortii,

Mircea Eliade comenteaza simbolul din nuvela eminesciana "Cezara". pornind de la citeva semnificatii mitice; el afirma ca "apa reprezintaln foarte multe traditii haosul primordial de dinainte de creatie", pe clnd insula simbolizeaza Creatia, Nuvela lui Eminescu introduce simbolulln contextul unei iubiri nepermise, iar insula batrtnului Euthanasius devine un refugiu. Dupa 0 experienta dramatics, Ieronim se retrage pe aeeasta insula, unde intilnirea ilustreaza visul romantic de iubire, dar cuprinde ,i sugestiile .unei regasiri de' moarte a nefericitilor tndragostiti, ,Insula este accesibila .unumitor" oameni, celor care tind cu intreaga lor fiinta catre realitatea fi beatitudinea lnceputului, a starii primordiale. Eliade interpreteaza intilnirea paradiziaca dintre Ieronim ~i Cezara (din nuvela eminesciana) ca pe 0 eliberare de sub timp, cad starea adamica de dinainte de CAd ere este lipsita de eveniment, durata ~i istorie. In insula transcendenta ajung doar fiintele care si-au depasit conditia umana. Insula lui Euthanasius este un simbol al eternitatii reflectata in moarte ,i iubire paradiziaca,

Oaza in mijlocul apelor, evocare a paradisului ~i spatiu tara iesire, insula reprezinta ,,0 forma" aflata sub permaneola amenintare a inecului ,i a dizolvarii. Aid pustnicii se retrag pentru rneditatie, Aid ajung sufletele fericitilor eroi.

Izvor

. Sacralitatea izvoarelor este universala, intrucit e]e constituie gura apei vii sau

79

a apei neprihanite. Apa vie pe care 0 raspindesc izvoarele este, ca si ploaia, singele divin, samlnta cerului, este un simbol de maternitate. La descendentii triburilor maya, este interzis sa se pescuiasca in izvoare ~i sa se taie crengile copacilor din preajma izvoarelor. Izvoarele erau, la gali, zeitati ce stiau sa tamaduiasca ranile ~i sa-i retnsufleteasca pe razboinicii morti, Adesea, in opere literare, e descris un izvor a carui apa proaspata ii duce pe cei ce 0 beau in regatul eroilor.. Plin de sunete si transparenta, izvorulreflecta orizontul interior, acela al inceputurilor. In creatiile romantice, apa reprezinta simbolul spatiului feeric, in care se desta~oara visuldeiubire. Izvorul este locul reveriilor ~i devine adeseori un avertis-. ment in legatura cu treeerea ireversibila a timpului, Apatinguioasa de izvor sugereaza absenta iubitei, care e peste tot o dureroasa prezenta, Izvorul mai este simbolul de veacuri al timpului ireversibil.

In poemul "Calin (file din poveste)" de M. Eminescu, izvoarele sint un simhoi al vietii care mereu curge: apele "tree cu harnici unde", .sar in bulgari jluizi", .soboara-n ropot dulce",

La $t. A. Doinas, in "Mistretul cu colti de argint", izvorul este simbolu1 consriintei de sine. Printul din Levant penetreaza nivelul cunoasterii de sine.

V, Romanciuc, in poezia .Jzvorul", atribuie motivului conotatia de neam: .,1nvataforul nostru de demnitatel tu esti, izvorule.t tu esti, izvorule.l ca un gind curat rasarindl din al pamintuluil creier, "

G. Vieru identifies izvorul de la tara eu un leagan permanent al spiritului,

£1 ne vorbeste din casa sa natala, ea din centrul sensibil al lumii: "Mi-e dor de fragedul izvorl Curgind din vesnicie.!

Cu ochi curati, stralucitori! Ca ochii tili, copilarie". Pentru poet, izvorul mai este spiritualitatea vesnica a neamului, e dragostea ca realizare a vietii umane, e vesnica cautare a esentelor vietii ~i existentei: .Jzvoare -I Limpezi izvoare.I Sujletul mamei/ De vo; strajuit.l Izvoare -/ Sabii sub j1oar~.I Loc va c,jungel.Pe-al nostru, pamint,"

inger

Ingerii sint fiinte intermediare intre Dumnezeu ~i lume. Ei sint ajutoarele lui Dumnezeu: crainici, strajeri, cirrnaci ai astrelor, implinitori ai legilor, ocroti>' tori ai eelor alesi, Pentru Rilke, ingerul simbolizeaza creatura in care apare deja desavirsita fransformarea pe care noi lncercam 8-0 lnfaptuim. Ingerii cu trei perechi, serafimii inconjoara tronul lui Dumnezeu, Vom mai vedeaacesti i'n-' geri strajuind chipul lui Christos, adeverindu-i astfel earacterul divino Ingerii sint Insufletitorii astrelor, fiecare din ei fiind lnsarcinat eu miscarea unui astru. Imensa cupola cereasca se invirte sub actiunea lor. Ei anunta sau due la indeplinire interventia divina, Numarul legiunilor ceresti scapa oricarei masuratori omenesti. lata numele eelor trei principali arhangheli: Mihail (invingator al dragonilor), Gavril (vestitor ~i initiator), Rafael (dilAuza a medicilor ~i a caHitorilor). Rolul de iluminare pe care ingerii il exercita asupra oameailor este protector. .Piecare credincios este insotit de un Inger, va spune sfintul Vasile; acest inger ii calauze~te viata, fiindu-i in

80

. ."

acelasi timp educator ~I ocrotitor .

Buna doamna" Ruxanda din nuvela

"

.Alexandru Lapusneanu" de C. Negruzzi

accepta rolul de "lnger al mortii", atunci cind fiul ei este amenintat eu moartea de tatal sau,

In "Noapte de decemvrie" de A.

Macedonski, inspiratia are sursa divina ("arhanghel de aur").

Motivul sugereaza eandoarea si frumusetea iubitei: ,,$; ca un Inger lntre oameni/ In ealea vietii mele iesi" ("Atit de frageda", M. Eminescu).

.Serafimii cu parul nins", atinsi de aripa batrtnetii ~i integrati in Marea Trecere, din poernul "Paradis in destramare" de L. Blaga, sintalungati din rai de iminenta risipire a acestuia. Ei ajung in spatiul profan ("pe pajiiti # pe ogor"); cazuti pretutindeni, ei ar putea reprezenta, daca Duhul Sfint n-ar stinge Noaptea universals, niste imagini multiplicate ale involutiei spre uman. ln acest spatiu, ingerii care ara ,Jlira indemn", cu plugurile lor ineapabile sa asigure rodirea, exprima oboseala cosmica a Creatiei universale. Alunecind tot mai mult spre conditia umana, arhanghelii resimt sacruI ca pe 0 povara (nse piing de greutatea aripilor") sau, poate, oamenii lumii rnoderne, care i~i pierd, treptat, farlrna de sacralitate, sint tot mai departe de paradis, atrasi inexorabil de chemarea tartnil, ca ~i ingerii cazuti. Ingerii "go;" ~i zgribuliti vor fi cuprinsi de frigul Nefiintei, ceea ce va lnsemna moartea saerului. Motivul sugereaza decadenta ornului, a societatii, care e deterrninata de pierderea credintei, ceea ce aduce demitizarea: " vor putrezi i; lngerii sub glie".

Motivul este unul central in "Poeme eu lngeri" de V. Voiculescu. Prin intermediul lngerilor, omul se pune in acord cu Dumnezeu: "Cind am 50S;t, toti heruvimii sfios! aripile-si plecara,! Arhanghelii se inclinarii si, ca sa nu rna f~Cd s-astept.l Ca pe-un coeon regese, cu anste, chiar Tu 'ma-ntimpinaii la scard,! $; dtndu-mi dulce sarutare, m-al strins cu dragoste la piept,! Erau aeolo nori de ingeri seninul eerului tmplindu-l".

intoarcere

Motivul are sens de revenire, intoarcere la izvor, adica de trecere de la aparente la realitate, de la forma la esenta. G~.J£~.$p~rituala este 0 eale re~resiva, ea ducela multiplicitate, 1a Unitate de la periferie la centru. "Sfir~itul inseamna intoarcere",serie Sebastian. Simbolul intoarcerii este ce1 al fazei finale a cidului. Intreg simbolismul cosmic marcheaza 0 relntoarcere la centru,la origine, la Eden,

. 0 reintegrare a manifestarii in principiul ce i-a dat nastere. Cum punetul a euprins cercul, cercul se intoarce la punct. Or, eentrul lumii, centrul Edenului este punetul in care se porneste in dobindirea starilorsupraumane.

Reintegrarea in centru se exprima prin spirala Involutiva. Aceasta intoarcere 1a starea de nediferentiere, la embrion, la matrice, la vremurile de la inceput se exprima prin cunoasterea vietilor anterioare. Adevarata putere se lntoarce, picatura cu picatura.la izvor.

N umai 0 conceptie liniara despre un timp limitat pentru fieeare fiinta ~i dupa a carui trecere fiinta dis pare in neant i~i reprezinta moartea ca 0 "caHltorie fara intoarcere", de unde nimeni nu se mai

81

poate intoarce niciodata ~i care nu duce nicaieri, Aeeasta inseamna plasarea centrului vietii, a eosmosului ~i a creatiei numai in fiinta particulara ce dispare. Luerurile stau eu totul altfel in conceptiile care admit 0 transcendenta ~i pentru care moartea este una din portile prin care treee ciclul vietii. Astfel, chiar daca moartea lui Neehifor Lipan din romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu se dovedeste a fi ,,0 calatorie flira intoarcere", el rarnine pe pamlnt prin fiul sau Gheorghita, deci nu moare.

- .

Inviere

Considerata sacra in toata lumea crestina, noaptea Invierii Mintuitorului reprezinta un timp al iluminarii si al alegerii, fiind asociata cu erucea - semn al centrului. In credintele populare, Invierea ilustreaza timpul miraculos cind se deschid portile cerului si cind pamlntul trimite semne Iurninoase deasupra locurilor in care sint lngropate comori.

Relatia dintre inviere ~i treeerea intr-o alta ordine e subliniata in poemul eminescian "Memento mori", to spatiul sacralizat al Daciei mitice, eroii "Dupd moarte vin in siruri luminoase ce invie -/ vin prin poarta rasariri! care-i poarta de La rat'. Momentul arhetipal al Invierii e consemnat poetic de M. Eminescu si in poezia "Inviere": "Colo-n altar se uitd si preoti, si popor/ Cum din mormint rasare Christos invingator".

In nuvela ,,0 faclie de Paste" de I. L.

Caragiale, Leila Zibal priveste fascinat cum mina tilharului se carbonizeaza ~i sentimentul de vina prinde proportii mistice. EI realizeaza ca este noaptea In-

vierii ~i mutilarea lui Gheorghe se transforma lntr-un sacrilegiu, cad Zibal este evreu, are 0 alta origine,

. Personajul lui M. Eliade Dominic Matei,lovit de trasnet in noptea de Inviere, devine eontemporan ell invierea lui Christos, transcende durata profana ~i se plaseaza lntr-un prezent etern, eel al Invierii ("Tinerete tara tinerete").

Joe

"Jocul este, fundamental, un simbol alluptei eu rnoartea, eu elementele ~i fortele potrivnice, cu sine'", Chiar si atunci dod nu urmaresc declt simpla placere, jocurilc .aduc srralucirea victoriei, eel putin de partea invingatorului. Lupta, hazard, simulaeru sau virtej ametitor, joeul este un intreg un ivers, in care fiecare trebuie sa-~i afle locul. Iocul asociaza notiunile de totalitate, de regula si de libertate. La romani, anumite sarbatori religioase erau insotite de eeremonii periodice in cursu I carora se infruntau atletii ~i acrobatii, muzicantii si recitatorii. Fiecare cetate i~i organiza propriile jocuri, cu prilejul sarbatorilor: cetatile aliate participau la jocuri comune, In Irlanda, un joe poate sa rada barba unui adversar cu 0 Iovitura de spada tara sa-l zglrie macar sau sa-i reteze iarba de sub picioare tara ea el sa bage de seama rnai inainte de a cadea. [ocul tine de initiere. ZeU se indeletnicesc ell jocul de table. Anumite jocuri ~j jucarii au un sirnbolism ~i astazi, Simbolismul "eatargului" se leaga de miturile despre cueerirea eerului, .fotbalul" - de disputarea globului soarelui de catre doua fratii rivale. Zmeul, in Extremul

82

Orient, intruchipa sutletul exterior al proprietarului sau ramas pe pamint, dar legat magic (~i real, prin sfoara) ~e fragila armature de hirtie lasata in VOla virtejurilor ~i curentilor de aero Iocurile ell papusi este modul de a reproduce viata adultilor ~i de a se asocia la marile rituri sacre, ce Ie vor fi revelate mai tirziu prin initiere. Iocul surescita imaginatia si stimuleaza emotivitatea. Sa joci Inseamna sacreezi 0 punte intre fantezie ~i realitate. Iocul este astfel un "rit de intrare". lata de ee joeul primitivilor (sau al copiilor) se transfornla atit de usor in ceva serios. Iocurile sint sufletul relatiilor umane ~i factori de educare eficienti. Groos numeste, pe buna dreptate, jocul copiilor un act de dezvoltare personala, Ioaca este 0 pregatire instinctiva ~i inconstienta a viitoarelor actiuni serioase. Iocul tearral trehuie Intr-adevar, sa angajeze intreaga fiinta, sa deschida toate caile de comunicatie. EI elibereaza astfel o intensa creativitate, 0 energie ce se ajusteaza neincetat. Iocul este un simbol viu.

In poemul .Luceafarul" de M. Eminescu, jocul ~agalnic al Catalinei pentru Catalin se lnflripa pe luasura ce Catalina intelege ca ea este doar un copil al parntntului, iar de Luceafar 0 desparte imensitatea: .Patrunde trist, cu raze reel/ Din lumea ee-l desparte".

La Arghezi.jocul este 0 modalitate de a-ti povatui urmasii ("De v-ati ascuns"), Moartea presupusa ia forma jocului de copii ce nu se stie cind va fi: "odata", Jtdupa scapdtat", La fel ca in balada populara "Miorita", eroul liric savir~e,te imaginar ritualul rnortii: "Jocul in cepe

incet, ((1 un vint.", "A$a este joeul.! 11 fad in doi, in trei.l 11 joei cite cit; vreil Ardel-ar [ocull",

Lac

Simbolizeaza ochiul pamlntului prin care locuitorii lumii subterane pot sa priveasca oamenii, dobitoacele, plantele etc. In depresiunea Fayum, in Egipt, se Intinde un lac imens, Teologii egipteni vedeau Intr-lnsul o licarire la suprafata a Oceanului primordial, urma a tuturor zeilor, ditator de viata oamenilor, garantie a exis ten tei, Lacuri artificiale au fost sapate in apropierea templelor. In apele lor, preotii i,i faceau ablutiuni rituale, Pentru gali, lacurile erau zeitati sail locuintele zeilor, Ei aruncau in apeIe lor daruri din aur ~i argint, precum ,i trofeele victoriilor lor, Lacurile sint considerate niste palate subterane, de unde rasar zlne, vrajitoare, nimfe ~i sirene, da~ care-i atrag, de asemenea, pe oamern spre moarte. Ele iau atunci semnificatia lnfricosatoare a raiurilor iluzorii, simbolizeaza plasmuirile imaginatiei exaltate; aceasta, in sens trivial, tnseamna "a cadea in lac".

In poezia "Lacul" de M. Eminescu, iubita e asteptata pe malullacului - simhoi al fecundltatii, apa fiind, dupa Thales, inceputul tuturor inceputurilor: ,,~i eu tree de-a lung de malurij Parca-ascult 1; parctl·alteptl Ea din trestii sa rasariJI $; sa-mi cadd lin pe piept". La acelasi poet, lacul reflecta singuratatea fiintei: "latii lacul, lund plina,/ Poleindu-l tl strabate;/ El, aprins de-a ei lumina.i Simte-a lui singuratate. ("Lasa-,i lumea ... "), In general, pentru romantici.Iacul ca oglinda a cerului reprezinta un reflex al infinitu-

83

lui fi al mortii, precum fi un loe de regasire a eternului efemer. Apele impietrite sau "tresarind din ceruri" stnt simbolul dualititii viata-moarte,

Lacrimi

Picltura care moore evaporindu-se, dupA ce a adus 0 marturie, simbol al . durerii fi al intercesiunii, Adesea este comparata cu margirita~1 sau cu picaturile de chihlimbar. Laerimile, fiice ale Soarelui, s-au transformat tn picaturi de chihlimbar. La azteci, lacnmile copiilor jertflti pentru a chema ploaia simbolizau picaturile de apa viitoare,

In balada "Miorita", moartea pasterului declanseaza 0 emotie devastatoare, exprimati prin imaginea "lacrimi 'd« singe". Lacrimile oilor sugereaza dorul fi durerea pierderii celui drag; amestecindu-se cu lacrimile Cosmosului, ele vor purifica drumul celui plecat in .marea cdliUorie" si-l vor intatifa, curat fi luminat, lumii de dincolo, Determinativul "de singe" sugereaza 0 durere tmpietrita, dincolo de marginile suportabilului. Transformarea lichidului vital (singele) in lacrimi sugereaza ideea ci viata s-a topit, devenind plins al deznadejdii. Motivul lacrirnilor este reluat in portretul maicutei indurerate, care-si cauta fiul "din ochi lacrimind". De data aceasta, lacrimile au un caracter sacru, amintind de lacrimile fecioarei Maria la mormtntullui Iisus,

Cu totul alt sens are simbolul in -Monastirea Argesului", In locul in care se prabuseste Manole, se face ,,0 jintind Ii nd,/ Cu apd purina,1 Cu apd saratd'/ Cu lacrimi udatat". Trecerea artistuJui prin lume este lnsemnata printr-o finti-

nl de lacrimi, semn al dramei teribile si inepuizabile.

In basmul "Fat-Frumos din Iacrima" de Mihai Eminescu, lacrimile Ilenei se transforms in flori, subliniind acelasi sens al risplatirii chinului indurat.

Simbolul este reluat de o. Goga in poezia "Rugaciune", poetul tlcind astfel aluzie la legea sublimarii: .. lacrimiIe mele" (microcosmosul), "jalea unei lumi" (maerocosmosul), la conceptul de corespondents lntre ele.

In volumul "Marea Trecere" de L.

Blaga, lacrimile evoca durerea lnabusita: "Dar cuvintele sint lacrimile celor ce ar fi voitl asa de mult sa plinga si n-au putut".

Laerima sugereaza curgerea neintrerupta a apei sufletului. Apa, lacrima ~i roua nu senzualizeaza doar natura, ci De orienteaza spre plasma sensibila a sufletului uman. Lacrima mamei, in contextul poeziei lui G. Vieru, are, evident, greutatea suprema: ,,0, mama, care acum/ Nici propria mind Nu 0 rna; poti ridica/ Stralucitoare de lacrimi/ Ca ramura de chiciura iernii"; ,.Acest chip de zeu trist clar/ Lacrimal Acest greier de clestar/ Lacrima ... ".

Lacustri

Lacustra este 0 locuinta, 0 coliba suspendata pe apa - modalitate cu ajutorul careia oamenii primitivi se aparau de animalele salbatice. Lacustra era legara de tann printr-o punte de lernn, care noaptea se tragea, izolind-o astfel.

In poezia cu acelasi titlu de G. Bacovia, lacustra sugereaza, mai intii, cuI poetic bacovian: asa cum locuinta lacustra stit izolata in mijlocul apei, tot ast-

84

fel eul bacovian sta ca un ecou sonor in mijlocul universului sau intre realitatea fizica ~i cea spirituals. Simbolul sugereaza 0 intoarcere la origini, 0 evaziune romantica intr-o alta lume: .Un gol istoric se intinde.i Pe-aceleasi vremuri ma gasesc. .. " Locuinta lacustra ar fi pericolul iminen t al scufundarii in neantul apelor, adica al nelinistii asfixiante. Termenul .lacustra' antreneaza si sugestia a doua goluri: unul acvatic si altul temporal, ambele nascatoare de spaima,

Last un

Infatisati in mai multe rinduri ca un stol ce se napusteste asupra omului (ca in filmul .Pasarile" de Hitchcock), lastunii din romanul "Zbor frint" de V. Besleaga simbolizeaza destinul necrutator: .Isai a auzit 0 multime de tipete venind spre dinsul ca niste sager; ascutite, si nourul crescuse a?a de aproape in [ata lui ~i atit de pe neasteptate, ca a inchis ochii ~i cind i-a deschis in aceeasi clipii, sage tile is-au infipt in fata, in piept, in brate, in picioare si a simtit cum din sparturi porneste sa tisneasca singe. "

Lebidi

De la popoarele slave la cele germanice, un ansamblu impunator de mituri, traditii si poerne celebreaza lebada, pasare imaculata, care prin alhul, forta ~i gratia sa constituie 0 vie epifanie a luminii, Exista totusi doua feluri de alb, doua lurnini: cea a zilei, solara si masculina: cea a noptii, lunara ~i ferninina. Dupa cum lebada 0 tntruchipeaza pe una sau pe cealalta, simbolul sau se lndreapta in sens diferit. In fine, dupa cum exists un

soare ~i un cal negru, exista 0 lebada neagra, nu desacralizata, dar avind un simbolism ocuIt si inversat.

Bureatii povestesc ca un vinator a surprins odata trei femei .spiendide" care se scaldau intr-un lac singuratic. Erau niste lebede care lsi lepadasera ve~mintul de pene ca sa poata intra in apa. Omul fura unul dintre aceste vesminte, din care cauza, numai doua dintre femeile-lebede i~i putura lua zborul. Pe cea de-a treia, vinatorul 0 lua de nevasta, Ea li darui unsprezece fii si sase fiice, apoi i~i imbraca haina si-si lua zborul, dupa ce ii spuse: n Voi sinteti [apturi terestre # veti rdmine pe pamint, pe cind eu vin din eer ~i acolo se cuvine sa ramin," Lebada este inlocuita adesea printr-o gisca salbatica, La bureati, primavara, femeile fae 0 reverenta si adreseaza 0 rugaciune primei lebede care Ie iese in cale. Lebada mai simbolizeaza forta poetului ~i a poeziei" (V. Magnien), Ea este simbolul poetului inspirat, al preotului sfint, al druidului, al bardului nordic.

Cintecul lebedei poate fi interpretat ca juramint elocvent al unui indragostit inaintea sfirsitului nefast pentru exaltare, inaintea mortii din dragoste. Lebada moare clntind si cinta murind. Lebada este ~i simbolul elegantei, al nobletei si al curajului, Ea este simbolul muzicii ~i al cintecului. Conform unor credinte fearte rasplndite, copiii nascuti din pamint ~i apa erau adusi de lebede,

Leu/ Leoaici

Motiv metaforic foarte original, .Jeoaica" capata conotatii neasteptate in poemul "Leoaic4 ttnara, iubirea" de N. Stanescu. I ubirii ti este asociata superba

85

salbaticie care intruchipeaza naturale tea ~i libertatea, forta, regalitatea, stapinirea tuturor sentimentelor, exotismul, nazuinta spre indepartate tinuturi virgine, neatinse de banalitate si prozaie, supletea si viclenia felina a miscarilor sufletesti, frumusetea trupeasca, imprevizibilitatea si, nu mai putin, primejdia pe care 0 irnplica acestea. "Tineretea" splendidei salbaticiuni adauga inocenta, castitatea ~i jocul, prospetimea originals si sentimentul imortalitatii, Motivul leoaicei mai simbolizeaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazuta sub chipul unui animal de prada agresiv.

Lina de Aur

Mitul Llnii de Aur simbolizeaza cu-, cerirea a eeea ee constiinta considera drept imposibil. Mitul acesta reuneste doua sirnboluri, pe eel al inocentei, reprezentat prin Una berbecului si pe eel al gloriei, reprezentat de aur. £1 este inrudit astfel eu toate miturile in care se porne~te in "diutarea" unei comori materiale sau spirituale preeum "eautarea Sfintului Graal". Gloria pe care 0 urmareste este aceea care purcede din cucerirea adevarului (aur) ~i a puritatii spirituale (lina). Ca toate cornorile, ~i lina este pazita de monstri: in cazul de fata, de un Balaur care trebuie, in prirnul rind, ucis. Acest Balaur reprezinta pervertirea "dorintei de glorie" ~i .exattarea necurata a dorintelor". Balaurul ucis eroie va deveni simbolul unei eliberari reale,

Lumea ca teatru

Motivul este dezvoltat de M. Eminescu in poezia "Glossa": oamenii sint

"actori" pe seena vietii, topiti in iuresul ei, sau "spectatori» ai acestui joe de masti allumii comune ("AIte masti, aceeasi piesa.) Alte guri, aceeasi gama"}. Ipostaza de spectator este rezervata eelor superiori, care ci~tiga acest discernamin t doar prin detasare: }) Tu in colt petreei in tine! Si- ntelegi din a lor artii/ Ce e rau $i ce e bine." Imperativul etie al strofei a sasea .Nu spera ~i nu ai teama" se sprijina pe versul aforistie a] celei de a saptea "Ce e val, ea valuI trece." ln text, are loc intersectarea motivului lumii ca teatru cu cel al vietii ca mare ("cintee de sirenii", .lucii mreje", 1> virteje"), Versul , Treaoa-n Iume cine-o trece" creaza impresia unui ecran pe care se perinda mecanie imagini mute. Motivul ar putea fi talmacit in felul urrnator: tu priveste spre Iume ca la teatru, petrece in sinea ta spectacolul mastilor, pen tru di din aceasta arta a disimularii ~i a oportunitatii vei putea deosebi raul de bine, did in timp ("de mii de an;") lumea-i la fel, joaca aceeasi piesa eu alte masti: .Privitor ca la teatru/ Tu in lume sa te-nchipui:/ [oace unul ~i pe patru.t Totusi tu ghice-vei chipul", Spectacolul uman este ridieol: fiecare om nu este altceva decit reprezentarea vremelnica ~i neinsemnata a Vointei universale; curgerea continua din viata in moarte si din moarte in viata, banalitatea oamenilor - mereu egala cu ea insa~i - motiveaza dispretul autorului pentru destinul uman: "Placere mai mare nu este,! Priveste cum altii ea tine/ De azi, de veri, din poveste/ Pe scena fae rdu ori bine .. .! Dar ce ne Yom face-ntr-o ceara/ Cind toamna, de-afard, din ploi.! Destinul in prag 0 s-apota/

C-un deget lntins cafre noii".

86

Intr-un mod specific este actuatilizat acest motiv in "Amintiri din copilarie" de I. Creanga, Nici gesticuleaza, triiefte, vorbeste, juclndu-si propriul rol fi jucind, totodata, toate celelalte roluri, G. Calinescu relevacaracterul teatral al operei, Astfel, uciderea mustelor eu ceaslovul, mersul cu uratul, furatul eireselor sau al pupazei, "petrecerea" de la scaldat ,i celelalte sint relatate cu jovialitate fi ridicate la rang de fapte Insemnate prin savoarea povestirii. Criticul G. Munteanu afirma: "Metafora cea mai cuprinzator unificatoare a operei lui Creanga e lumea ca spectacol", scena pe care 'evolueaza Nidi fiind satul - 0 lume carnavalesca in care risul popular are rol regenerator.

Lumina

Simbolul luminii poate fi interpretat drept aspect al lumii informale. "Mergind spre lumina, 0 luam pe un drum care pare sd poata duce dincolo de lumina, adica dincolo de orice forma, dar i; dincolo de orice senzatie i; de orice notiune". Simbolismul iesirii din bezna se regaseste in toate ritualele de initiere, ca, de pilda, in mitologiile mortii, ale drarnei vegetale (s31ninta ingropata in pamint, intunericul din care va casari 0 plants noua). Lumina mai tnseamna cunoastere, In China, simbolul sintetizeaza lumina soarelui ~i a lunii. "Facerea" inseamna iluminare, ordonarea haosului prin vibratie, Operatiunea cosmogonica este 0 despartire a intunericului de lumina, la origine ames tecate. Lumina ~i lntunericul sint de aceeasi natura. Nemurirea a fost, pinA la urma, conceputa dintr-un corp luminos.

Semn al vietii, bunatAtii, lumina simbolizeaza totodata cunoasterea, adevarul ,i speranta. Alteori este un mijloc de descoperire ,i descifrare a misterului, Lumina care apare in calea personajelor din basme ,i licareste printre trunchiurile copacilor simbolizeaza speranta in existenta unui loc de refugiu.

Luceafarul din poemul cu acelasi titlu de M. Eminescu patrunde in sutletul fetei intii ca lumina ("Rdsare Ii strdluce"). Atingerile luminii, joeul misterios ~i feerie al acesteia creaza un cadru interior romantic de 0 mare frumusete ,i suave sugestii erotice: ("Alunecind pe-a razdl. Sutletul pur al fetei apare ca un spectacol al luminii (" Tesind cu recile-i sctntei"). Apoi Luceafarul se naste din lumina ("Sealdat in foe de soare". Daca, potrivit unorconceptii mitice, la originea lumii se afla lumina, el apartine lnsesi esentei demiurgice primordiale. El e 0 suma a elementelor cosrnice, ceea ce presupune coexistenta contrariilor pe care lncorpcrarea sa 0 pune in evidenta: el este esenta luminoasa a universului uman. Insa, in proximitate, lumina nemuritoare a Luceafarului este insuportabila: "Ochiul tau ma-ngheatc.i", .Privirea ta ma arden. In poezia "Lumina", poetul exprima ideea ca lumina cereasca nu se da decit ortodocsilor, fiindca doar ei au credinta adevarata: .Deodata-n negre ziduri 'Iumina del navala", iar in .Scrisoarea I" de acelasi autor, motivul semnifica principiul de existenta a lurnii. Contemplat de batrtnul dascal, viitorul e perceput ca 0 desfacere a alcatuirii cosmice din resortul luminii: "Cum planeti! tot! ingheatd Ii s-azvirl rebeli in spatl Bi, din frinele luminii fi ai soarelui scapati", Raza lu-

87

nii ~i "geniul mortii" amplifies imaginea perisabilitatii fiintei umane: ,,$i pe toti ce-n astii lume sint SUPUii puterii sortii! Deopotriva-i stapineste raza ta ii geniul mortii".

Proiectat in lumina inca din prima scena a romanului »Fratii Ideri" de M. Sadoveanu, chipul lui Stefan eel Mare poarta 0 aura de sflntenie: ,,$;ragurile dintii pareau a nu cuteza sa ridice fruntile catre stralucitul chip ill domniei".

La O. Goga, lumina sugereaza arrnonia ~i echilibrul ca lege fundarnentala a creatiei: "Dezleagii mintii mele taina/ $; legea farmecelor firi! .. .! Da-mi cintecul ji da-mi lumina" ("Rugaciune").

In poezia "Testament" de T. Arghezi, motivul comporta semnificatia de

. .

iluminare prin stiinta de carte: "E-ndrep-

tatirea ramurei obscure/ Iejita la lumina din padure", iar la V. Romanciuc, motivulluminii tine cu precadere de 0 energie ce se degaja din totala daruire si relnfiintare a bunatatii ~i demnitatii ornenesti, generatorul ei fiind mai degraba inima: .Nu ifill tncumet sa-i aplaud harul,! Sa nu-i jignesc lumina din glas izvoritoare ... " ("Privighetoarea").

Motivul e dominant in "Eu nu strivesc corola de mununi a lumii" de L. Blaga. Poetul sugereaza ideea ca cunoasterea prin iubire nu risipeste (nu striveste eu lumina ei) vraja (frumusetea) lumii, fiindca a cunoaste prin iubire tnseamna ate contopi cu obiectul- corola de minuni a lumii, altfel spus, eu misterul ca frumusete a lurnii. Eulliric adauga lumii misterul sau - lumina lui (iubirea lui), ampliflca misterele, pastrlnd astfel fUllqia creatoare a timpului original, in care s-a nascut .lumin« dintli": .Bu cu

lumina mea sporesc a lumii taina -I ~intocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoarei mareste # mai tare taina noptii,! asa imbogtitesc ~i eu intunecata zare/ cu largi fieri de sf;nt mister ... " In volumul "Poemele luminii" de acelasi autor, lumina - simbolul iubirii - apare ca potentiala realitate metafizica: "Lumina ce-o simtl niivalindu-mi in piept ctnd te viid/ oare nu e un strop din luminal create in ziua dintii, din lumina aceea-nsetata adinc de viatii]",

Motivulluminii constituie un 1110tiv central at romanului "Padurea spinzuratilor" de L. Rebreanu, Apostol cunoaste lumina divina a credintei, in adolescents it framlnta lumina idealului, in anii de studentie absoarbe lumina cunoasterii filozofice, pe front dobindeste lumina gloriei, prin dragostea Ilonei se imbogate~te cu lumina dragostei, in ochii lui Cervenco recapata lumina sufletului si, in sflrsit, descopera lumina reflectorului, care tl leaga de tabara adversa, Desi, in contextul romanului, clipa aleasa de destin pentru intrarea in nefiinta a celor doua personaje este alta (sublocotenentul ceh Svoboda este executat la lasarea serii, iar romanul Apostol Bologa - la rasaritul soarelui), cele doua morti se aseamana prin lumina izbucnita in ochii condarnnatilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau, poate, a unui sir reprezentlnd .,ptlduretl spinzuratilor", In scena spinzurarii lui Svoboda, in momentul mortii, 0 lumina mare i se raspindeste cehului pe figura ~i "cu privirea lucitoare, cu Jata luminata, parea cd vrea sa vesteased oamenilor 0 izbinda mare ... ", Lumina izbucnita in ochii lui Bologa.odata cu primele raze ale soarelui, sugereaza 0

88

noua Geneza, in care ornul este proiectat pe fundalul Universului.

lntr-o suita de 23 de elegii ale lui Caisin Culiev, mama simbolizeaza Lumina, ratiunea de a fi a poetului-fiu mama:

"Chiar ziua neagra-a mea rivnea lumina,! Caci mama e izvor ii tarie a fiinrei mele. "

In "La Medeleni' de lonel Teodoreanu, lumina zilei face parte din registrul de minuni ale naturii, iar disparitia ei echivaleaza cu plinsul: .Padurile de brazi stnt pline de trupurile luminii ca timpul de zile intre nopti.i.B vesela ca un copil lumina de cimpie, cu zar! deschise ~i pe marile fara hotar - doar intre brazi, tnchisa tntre trunchiuri, cu stinse facie, lumina e trista, neclintita in moartea ei palidd. "

Luna

Simbol cultivat de scriitorii romantici, luna lntretine feeria naturii, dar ~i trairea artistica, considerata masura a timpului, luna totalizeaza sensurile mortii si ale duratei. In mentalitatile religioase, luna sugereaza viata care se repeta ritmic, Ea stapineste fiinta ~i Ii inoculeaza dorul de moarte. In special, in faza ei micsorata, de crai-nou, luna exercita o dulce teroare asupra fiintei. De rind cu alte semnificatii, luna e considerata "prinlul mort". Timp de trei nopti, in fiecare luna, luna e ca ~i moarta, dispare. Apoi reapare, sporind in stralucire, Pentru oameni, luna mai este trecerea de la viata la moarte ~i invers. Multe popoare o considera chiar locul acestei treceri. Luna aduce ploaie.

Luna neagra este simbolul nefast al distrugerii, al pasiunilor tenebroase si

raufacatoare, al energiilor dusrnanoase, care trebuie biruite, al vidului absolut, al gaurii negre avind 0 putere de atractie ~i absorbtie lnfricosatoare.

In basmul "Fat-Frumos din lacrima' de M. Eminescu, luna coboara sa culeaga mortii din pus tie. Tot ea loc de recluziune a sufletelor fericite luna apare si in nuvela "Sarmanul Dionis": fiinta astrala a calugarului Dan i~i "construie~te" 0 lume paradiziaca pe acest astru. Sub imperiul Luminii selenare, Dionis savirseste ritualul magic de anulare a timpului. Avertisment al mortii si simbol al unei vieti promise, luna ocupa, de altfel, un loc insernnat in textele eminesciene; .ea rasare ca 0 vatrii de jaratec" ("Calin (file din poveste)"), "umple cimpiile cu ochiul ei mindru, triumfal" ("Imparat ~i proletar"); deschide poarta-ntrarii, spre universul interior, adica .propria-ne lume", provoaca glndirea batrinului dascal:

"Ttmpul mort si-ntinde trupul ~i devine vesnicie" ("Scrisoarea I"); "aduna dorurile ~i durerile lumii" ("Serisoarea I", "Scrisoarea III"); "varsd apelor vapaie" ("Lasa-ti lumea ... "); este .scutul argintos" al cerului ("Eco"), are "lumina blindd" ("Lacul"), In finalul "Serisorii III", rasarirea lunii coincide eu reinstaurarea pacii: "Pin ce izvorasc din veacuri stele una cite una/ $i din neguri, dintre codri, tremurind s-arata luna .. , "In "Scrisoarea I", luna simbolizeaza constiinta universala, principiul feminin si are rolul de a transfigura realitatea: .Strabatute de-al tau farmec tie singura-ri arati". Luna careia i se adreseaza poetul reprezinta ochiul universului, elementul esential al cosmosului, martora a realitatilor pamtntesti: "Lund tu, stapin-a lumii, pe

89

a lumii boltd luneci/ ~i gindirilor dind viata, suferintele tntunecu/ Mii pustiuri scinteiaza sub lumina ta [ecioara! ~i citi codri-ascund in umbra stralucire de iz-

¥ "

voara .

In poemul "Luceafarul" de M. Eminescu, motivul lunii stabileste relatia cu astralul, anticipind lndragostirea de Luceafar. Comparind-o pe Catalina cu luna, autorul 0 asaza in apropierea a~trilor, dindu-i dreptul sa aspire spre ceea ce este vesnic, In poezia "Craiasa din povesti", luna sugereaza virginitatea ~i castitatea fetei. Ca ochi al fetei, ea suscita visul acesteia.

Luna apare in cele mai dramatice momente ale nuvelei "Dincolo de nisip uri" de F. Neagu: .Drumul era greu~ Copitele se inJundau in nisip. Un cal se poticni # necheza. Stilpinul Ii dadu in cap cu pumnul. In Jatd rdsiirise luna. Era galbena # valuritt: ca obrazul unei batrine", ,,$u~teru nu-i chema. Privi luna ce se ofileape muchia aceluiasi deal.:" Aspectullunii sugereaza lupta dintre viata si rooarte.

La G. Topirceanu, in »Vara la tara", luna capata un aspect banal, in consonanta cu tiparele veehi de la tara: .Doarme-apoi adlnc comuna .. .1 Numai luna/ Galbena ca un bostan/ lese, mare si rurafa.! La ivealtl,l Dintr-o margine de Ian. "

Lut

Este simbolul materiei informe. Lutul reprezinta, ell adevarat,o schema a materialismului profund, in care forma e lnlaturata, stearsa, desfiintata. Crearea din tarina si lut a lui Adam ~i Eva aminteste de mitologia Egiptului antic, potrivit careia zeul Hnum a modelat toate

fiintele pe roata olarului.

In poemul .Luceafarul' de M. Eminescu, Catalina, incapabila sa ajunga in lumea Luceafarului, se va transforma, in viziunea poetului, in "chip de lut", alunecind spre uman. Ea este oprita de .lutul" care precumpaneste in alcatuirea omului obisnuit, cautindu-si un alt "chip de lut", care sa-i semene; impreuna, vor reface tot 0 unitate, dar la nivelul teluricului.

La L. Blaga, in textul .Dati-mi un trup, voi muntilor", motivul sugereaza soarta paminteasca a omului incapabil sa cunoasca nemarginirea Universului: .Numai pe tine te am, trecatorul meu trup,! # totusi/ flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,l did lutul tau slab/ mi-e prea strimt pentru strasnicul sufletl ee-l port," In textul ,.CaIugarul batrin imi sopteste din prag", motivul semnifica opacitatea vietii terestre: "Azi tac aid, # golul mormintuluil imi suna in urechi ca 0 talanga de lut". Acelasi autor reia motivul si in alt text al sau, aid avind conotatia de cadru natural in care se reintoarce fiinta pamlnteana: "Coboara-n lut parintii, rind pe rind,! in timp ce-n noi rna; cresc gradinile.t Ei vor sa fie radacinile.i Prin cari ne prelungim pe sub pamint" ("Parintii").

In .Poerne cu ingeri" de V. Voiculescu, sufletul este sflsiat intre conditia umaria ("Iutul ce ne miininca") ~i .xerul strain", care nu-i primeste cautarea.

Motivul apare si in romanul "Morometii" de M. Preda. Statueta de lut ars care reprezinta chipullui Ilie Moromete si cafe statea .Jnsingurata" pe polita fierariei simbolizeaza lnstrainarea existentiala a personajului.

90

In scena sarutarii pamintului din romanul .Jon" de L. Rebreanu, .lutul negru' semnifica latura terestra a omului, care nu a lasat personajul sa se elibereze de patima pamintului: .Se opri in mijlocui delnitei. Lutul negru, lipicios, ii tintuia picioarele, ingreunindu-le, atrdgindu-l ca bratul unei iubite ptltima~e ... Miinile ti ramasera unse cu lutul lipicios, ca niste manus! in doliu ... " Astfel, doliu se dovedeste pamlntul pentru Ion.

Mama

Simbolismul mamei se leaga de acela al marii ~i al pamlntului, a1 gliei ~i chiar al Mariei, Maicii Domnului in sensul ca toate sint matrice ale vietii. Potrivit transpunerii mistice din crestinism, Marna este Biserica de la care crestinii primesc viata ~i har. Mama este simbolui esential al nasterii, Aeppli scria: "Experienta noastra, pe care 0 primim de fa propria mama, este imensa Ii durabila inca de la inceputul vietii; eo ne umple copilaria. Chipul acestei feme; careia ii apartinem mai mult decit oricarei alteia, ne lnsoteste in toate nunnentele vietii. Deli despartiti trupeste, ea continua de-a lungul anilor sa ne hraneasca din osteneala Ii sacrificiul ei".

In balada populara "Miorita", batrlna mama reprezinra chiar chipul durerii, este imaginea-suma a tuturor mamelor care, de la Fecioara Maria lncoace, i~i cauta fiii disparuti in moarte.

Mama lui Nidi din "Anlintiri din coipilarie" de I. Creanga e asemenea unei zeitati care tuteleaza universul copilariei, devenind un simbol al acestei lumi: exigenta, autoritara, hotarlta ~i categorica: ,.Ai sa pled unde de eu",

"degeaba te mal sclifose~ti, loane", " ... it;; tu moarea mea", Astfel mama lui Nica este cea care faureste destinul feciorului. Find unica in felul ei, Smaranda devine, totodata, simbol al Mamei universale:

JJ~i singe din singele ei ~i carne din carnea ei am imprumutat; ~i a vorbi de la dinsa am invatat", Autorul i~i lnvesteste mama cu "tinerete' tara batrinete ,i viata fiira de moarte".

Simbolistica mamei in poezia lui G.

Vieru este foarte bogata: "Ea este 0 alta Maica Marie, un inceput a toate cite sint, devenind Muma inSali: patrie.grai, izvor fi alte realitat; primordia/e"(I. Ciocanu), Mama din poezia "Faptura mamei" de G. Vieru este asemeni mamei divine care simbolizeaza cea mai perfecta armonie a dragostei, Mama e perfecta asemeni stelei cu cinci colturi, de aceea "iarba stie" ce glndeste: curata, feritl de pleat, mama devine usoara, asemeni pasarii ce mijloceste relatia dintre cer ~i pimint. Faprura mamei e ca 0 sfinta Marie de pe zidurile bisericilor, care merge pe nori, Bni a simti lmpotrivire, cu fata deschisa de 0 lumina inrerna ee se lndreapta spre oameni: "Uloara, maica, uloariJ,/ C-ai putea sa mergi cdlcindl Pe seminteIe ce zboaril/ lntre ceruri Ii pamint". In poezia "Clml,i1e''t mama, asemeni malcutei din balada populara "Miorita", nu Invinuieste ~i nu blestema pe nimeni, Ca toate rnamele lurnii, ea oficiaza eu acuratete ritualul pregatirii fiului pentru hora din sat. Cit de frumos s-ar fi petrecut acest ritual in vreme de pace!

Protagonista romanului .Mara" de I. Slavici este 0 mama deosebita. muncitoare, harnica ,i chibzuita. Ea este considerata de criticul literar Magdalena Po-

91

pescu "viata insilii, patimaliJ, putemica, rea, tacoma, generoasQ, feroce Ii darnicd". Mara ramine un persona; complex - simbol at maternitatii ~i virtutii.

Chipul mamei este evocat in "Hronicul ~i cintecul vlrstelor" de L. Blaga. Despre ea autorul scrie ea J, va invinge totdeauna si-n tOJJte tmprejurarile elementele vriJjmale noua Ii asezarilor noastre", "mama era substanta activa, in jurul careia luau infii#lare palpabila toate rinduielile vieti! noastre".

Momentul prinzului din poezia "Claca,H" de o. Goga scoate in relief imaginea unei femei care ifi alapteaza copilul simbolic. Ea este Fecioara Maria, iar "fatul billa;" este virtualullisus (Mesial, eel care, prin patimi ,i jertta, t,i v~ lzbavi norodul.

Manole .

Manole, persona; al baladei populare "Monastirea Argesului" ,i at dramei blagiene "M~terul Manole", este simbolul destinului creator al ornului. Fiind dominat de patima creatiei, el accepta jertfa prin iubire ,i din iubire, ea un Faust modern. El atinge absolutul prin creatia zamislita prin suferinta, Artistul are privilegiul iesirii din istoria imediata, pentru ea ritualul artistic imitl zidirea lumii ,i gestul divino In acest sens, Manole accepta si-,i jertfeasca iubirea ,i viata in numele unei opere eterne. In aceasta balada, se reflects conceptia romaneasca despre destinul creatorului, condamnat sa creeze 0 singura opera; e vorba despre irepetabilitatea actului creator. Pentru Manole, creatia devine 0 misiune sacra ~i 0 experienta tragica,

In drama lui H. Lovineseu "Moar-

tea unui artist", gestul creator are functii exorcitante: Manole Crudu i~i ucide frica de moarte, cioplind 0 statue infricosatoare, Oripilat de propria creatie, 0 distruge, dar in acest fel se elibereaza de teroarea apropiatei morti.

Mare

Simbol al dinamicii vietii, Totul se iveste din mare ~i totul se intoarce in ea: loc al zamislinlor, al transformarilor fi al renasterilor, Api in miscare, marea simbolizeaza 0 situatie a incertitudinii, a Indoielii, a nehotaririi, situatie care se poate Incheia bine sau rau. Marea este deopotriva 0 imagine a vietii ,i a mortii, Veehii greci fi romani of ere au marii cai ,i tauri sacrificati, animale ce simbolizau, ele insele, fecunditatea. Marea se bucura de lnsusirea divina de a da ,i de a lua viata. Vizionarul Apocalipsei dnta lumea cea noua, in care marea nu va mai exista. Marea, datorita lntinderii ei aparent nemarginite, este imaginea nedeterminarii principale. Dar atunci clnd este agitata, marea este intinderea nesigura, de a carei traversare primejdioasa este conditionata ajungerea la tarm. In mitologiile egiptene, nasterea pamintului ~i a vietii era conceputa ca 0 iesire din ape. Creatia.chiar fi a zeilor, s-a ivit din apele primordiale,

In "Floare albastra" de M. Eminescu, "intunecata mare", ca matrice a universului, constituie termenul prin excelenta propriu Genezei: "Inzddar rturi in soare/ Grtlmtldejti-n a ta gin dire/ $; cimpiile asire,! $; tntunecata mare". Marea din elegia erninesciana .,Mai am un sungur doc" ne aminteste de Orfeu, care si-a aruncat harpa starimata nu in

92

haos, ci in mare - simbol al vitalitatii, miscarii, eternei murmuiri: "Mai am un singur dor/ In linistea serii/ Sd ma Iasati sa mor/ La marginea miirii". In poemul nLuceafarur' de M, Eminescu, motivul marii are mai multe sernnificatii: spatiu infinit care sugereaza imposibilitatea iubirii (»Privea in zare cum pe mari/ Rasare li straluce ... "), metafora a uitarii ("$i s-arunca fulgerator,/ Se cufunda in mare"), apa primordiala (,,$; apa undeau fost eazut/ In cercuri se rote~tej.

La I. Barbu marea reprezinta un mediu transparent si opac, palpabil ~i inefabil, profetic (1uind intati~ari nenumarate), deci imprevizlbil ~i seducator: "Din ceas, dedus adineul aeestei calme crestef lntratd prin oglindtl in mintuit azur,/ Traind pe tnecarea cirezilor agreste.! In grupurile apei, in joe secund, rna; pur," ("Joe secund"). In poezia "Timbru" de acelasi autor, marea e perceputa senzorial ca sunet vast, venit din nesfirsitele departari, cu fluiditati matasoase si grele de cristale lichide: "Ar trebui un cintec incdpdtor; precum/ Posnirea matasoasa a marilor cu sate".

In poezia lui G. Vieru »)Padure, verde padure", motivul sugereaza trecerea pe alte tarimuri (,,$i-a plecat pe mati so uite"), iar in textul "Tu" simbolizeaza cosmosul, universul: "Ma las la fund de mare/ Sd vad ce-ai zice tu ".

Marea, la V, Rornanciuc, "dezgole~te ereierii pamintului", autorul sugerind astfcl ideea ca Yom p u tea citi cindva gindurile parnintului dupa unduirea marii: "Marea -/ Locul in care/ creierul pamintului/ e dezgolit.l Ce te frdminta, pamintule.i Cand e [urtuna pe mare?/ Ce ncldejde/ in adincul tau inj1oresc/

cind marea e blindd/ ascultatoarei" ("Marea").

In eseul "Marea Neagra" de G. Meniuc, motivul se identifica cu fiinta umana: ), ... marea se jramintd, ofteaza, isizdreteste valurile niiprasnice de bolovani, se retrage in valuri enigmatiee, apoi revine, aruncindu-se eu muget peste Jaleza. Se zbuciuma, neogoita ~i tulburata, ea un titan in pUna zamislire".

Masi·

o masa rituala a impirti,irii este Masa Rotunda a Cavalerilor Graalului. Deoarece trebuie sa primeasca GraaJul in centrul ei, masa este, in acest cal, imaginea unui centru spiritual. Ea ii .aminteste pe cei doisprezece apostoli in jurul mesei Cinei celei de Taina, dar si, prin forma ei, pe cele douasprezece semne ale zodiacului.

Manastire

Sufletul romanesc se caracterizeaza printr-o puternica nota de religiozitate, deoarece cultura noastra porneste din curtea manastirilor. Manastirea reprezinta un spatiu sacru, purificat, in care se refugiaza deopotriva monarhul, carturarul sau cel care se gateste sa treaca in nefiinta: intre zidurile acestor lacasuri de asistenta si ruga, de cultura si arta, si-au cintat, in anii batrinetii, pacea, in pregatirea pentru viata viitoare, membri ai familiilor domnitoare ~i fruntasi ai marii boierimi. U neori, manastirea devine cadrul de desfasurare a actiunii, accentuind nota romantics a operei, un spatiu tainic. Manastirea este cornparata cu un I erusalim ceresc: la incrucisarea

93

celor patru cai ale spatiului, 0 fintina, un arbore.o coloana din constructia ei marcheaza centrul lumii. Manastirea este, totodata, un centru cosmic legat de cele trei nivele ale universului: lumea subterana (prin flntina), suprafata solului, lumea cereasca (prin arbore, trandafir, coloana saucruce). Forma sa patrata sau dreptunghiulara, deschisa sub bolta cerului reprezinta unirea dintre cer ~i pimint. Manasttrea este simbolul intimei relatii ell divinitatea.

In "Me~terul Manole" de L. Blaga, creatorul este un dzvritit si, asemeni lui Prometeu, daruieste oamenilor, prin sacrificiul sau, 0 valoare absoluta - manastirea, Ca expresie a sacrului ce Incorporeaza perfectiunea, din perspectiva expresionismului, simbolul minastirii este traducerea poetica a aspiratiei spre desavirsire. '

Alteori, acest motiv sugereaza religiozitatea poporului roman. Un exemplu in acest sens este romanul "Fratii Ideri" de M. Sadoveanu: scena de la lnceputul operei ll infati~eaza pe domnitorul Stefan eel Mare participind la hramul rnanastirii Neamt,

Maslin

Arborii de maslin erese foarte incet.

Din timpurile antice, maslinul a simbolizat pacea. Cind pacea este personificata, ea este, de obicei, asociata cu maslinul, Acest arbore mai simbolizeaza purificarea, fecunditatea, puterea, victoria ,i rasplata, In traditiile crestine, maslinul este un simbol al pacii, 0 ramura de rnaslin aduee porumbelullui Noe la sflrsitul potopului. Se spune ca unul din numele lui Dumnezeu este scris pe fiecare din

frunzele sale. Maslinul nlai simbolizeaza raiul celor alesi,

In sonetul "In gradina Ghetsemani" de V. Voiculescu, imaginea rnaslinilor care parca vor sa fuga este lncarcata de sugestii simbolice. Ei ar sugera pe sfintii apostoli, care-l parasesc pe Iisus in acele clipe grele cuprinsi de spaima, E 0 implinire a versetului: "Bate-voi pastorul Ii se vor risipi oile turmei". Frimintarea rnaslinilor poate constitui 0 analogie de subtext ell natura umana, al carei zbucium "idrd tihna", neputincios, nu 0 poate elibera de determinismul ei terestru: " Deasupra, lara tihna, se framtntau maslinii,/ Ptlreau cd vor sa fugii din lac, sa nu-l mai vada .. .! Treceau biltiJ; dearipi prin vraistea gradiniil $i uliii de searo dau roate dupa prada".

Meditatie

Meditatia Cezarului din poemul "tmparat ~i proletar" de M. Eminescu, ell continutul ei sceptic, subzista in prezenta eelor trei simboluri: al perisabilitatii lumii ("Pe undele incete i~i miscii Iegtlnate! Corabii invechte"), al malancoliei ~i tristetii apasatoare ("Cezaru-nca vcgheaza fa trunchiul eel plecatl Al salciei pletoase"), al gloriei prabusite (" Trecea cu barba alba - pe [runtc-ntunecata.I Cenusa cea din paie ii atirna uscata - I Mosneagu! rege Lear").

Mekka

Mekka este cetatea sflnta a musulmanilor si tine de geograt1a sacra: ea este un Tarim Stint prin excelenta ,i prototip al tuturor tartmurilor sfinte.

Mekka este simbolul idealului, spre

94

care alearga sutletul omenesc, mereu incercat de alte ~i alte tentatii ale necunoscutului, idealul omului superior din poemul "Noapte de decemvrie" de AI. Macedonscki, "Cetatea prea sflnta", inconjurati de ziduri albe, constituie un "centru allumii" ~i un spatiu sacru, simbol deopotriva cosmologic ~i paradiziac, Fascinanta prin frumusete, Mekka mai poate reprezenta tarlmul pur al Ideii, adica Absolutul. "Naluca sublime", "vis ceresc", "cetate de vise", "regina a magiei", cum 0 numeste autorul, Mekka e sinonima cu perfectiunea, Ajunge geniul, in viata lui pamlnteana, la Ideea pura sau doar 0 zareste inainte de toatei Natura umana cu adevarat superioara e fascinate de absolut (Mekka), iar acesta nu poate fi atins declt "per aspera", prin efort sflsietor, prin "pustie". In finalul poemului, semnificatia termenului devine tragica, in el contopindu-se Absolutul ~i moartea. Dupa C. Noica, Mekka "ar fi sa fie" posibilitatea care nu va fi atinsa, pentru ca realizarea ei contrazice destinul indrigostitului de ideal. Pe misura ce cautatorul se apropie, idealul se iodeparteaza, Geniul ajunge la absolut abia in "Mekka cereasca", adica in eternitate. Or, destinul geniului, oscillnd intre tnaltare fi suferinta, tntre evadare fi damnare, este guvernat de fascinatia visului.

Metal

Metalul pur ce se degaja din minereul grosolan este spiritul ce se desprinde de substanta fi devine vizibil. In China, operatiunea de topire este asemuita cu doblndirea nemuririi. S-a stabilit un sistem de corespondente intre metale ,i planete: plumb = Saturn, cositor -:--. lu-

piter, fier = Marte, arama = Venus, argint-viu = Luna, aur = Soare. Virsta de aur ~i semintia de aur sint minunate, in vreme ce virsta de fier ,i sernintia de fier lnseamna brutalitate ~i tiranie. Oamenii poarta podoabe de fier, de argint sau aur, dupa dasa careia li apartin, Ceea ce ii deosebeste intre ei este nu atit 0 chestiune de pret, cit 0 notiune de ierarhie lntemeiata pe simbolistica metalelor. Metalele simbolizeaza energiile cosmice solidifieate fi condensate, avind felurite influente,

.Lepadarea de metale" este un stravechi rit initiatic ~i simbolic. EI se Ieaga, tara lndoiala, de caracterul impuratri-. buit metalelor.Recipiendarul este poftit sa se Iepede de metale (bani, inele, lanturi, eeas etc.), spre a vadi astfel detasarea sa de orice bun material ,i vointa sa de a-si redoblndi nivinovatia dintti,

"Frunzele de metal" din poezia "Mo-

nosilab de toamna" de G. Bacovia sim-

bolizeaza starea de spirit apasatoare, Acestea au nevoie de curatare (motiwl aminteste momentul biblic "Vo; lntoarce mina mea tmpotriva ta Ii te vei curari de 'oata zgura ta, ca in cuptorj: " Toamna sufla-n geam Jrunze de meta 1/, Vint".

Metamorfozi

Metamorfozele pot fi ascendente sau descendente, dupi cum reprezinta 0 risplati sau 0 pedeapsa, sau dupa finalititile urmarite, Metamorfozele evoca 0 anumita credinta in unitatea fundamentals a flinte], aparentele sensibile neavind declt 0 valoare iluzorie sau trecatoare. Schimbarile de forma nu par sa afecteze personalitatea adlnca, care-si pastreaza numele. Metamorfozele sint

95

expresii ale dorintei, cenzurii, idealului, sanctiunii, sint ivite din adlncimile inconstientului ~i iau forma in imaginatia creatoare. Poezia de dragoste este ~i bogata in dorinte, in metamorfoze, pentru a placea fiintei iubite, Metamorfoza este un simbol de identiflcare, la 0 personalitate pe cale de individualizare, care nu si-a asumat tnsa cu adevarat totalitatea eului sau ~i nici nu si-a actualizat toate puterile sale.

Capacitatea de a se metamorfoza 0 poseda Greuceanu din basmul popular ell acelasi titlu.

Metamorfoza Mirei din drama "Mefterul Manole" in manastire este 0 sacralizare arhetipala a iubirii ce sugereaza unirea spiritului ell lumea, cu natura.

Metamorfozarea Luceafarului din poemul cu acelasi titlu de M. Eminescu este necesara intilnirii dintre eel doi indragostiti, dar chipul uman pe care it ia Luceafi1rul nu schirnba trisiturile eternitatii lui. El nu poate oferi fetei declt ,,0 fala",o ipostaza a vesniciei sale, adica a mortii, "Vinatul giulgi", "umerele goale", "umbra jetei stravezii", "alba ca de ceard" primesc expresie sintetica in versurile: .Un mort frumos cu och;i viiI Ce scinteie-n ajara n. A doua metamorfoza a Luceafiirului este construita din termeni antonimi celei dintli, ca expresie a anularii contrariilor in absolut, insa aceleasi semne ale mortii se impun: persoana sa este, de asemenea, princiara, iar nasterea umanei iDati,iri se face tot prin virtejul propriu Genezei, Tinlnd drumul cunoastent ,i nelinistii propriu oamenilor lnsetatl de absolut, Luceafarul se transforma in Hiperion, flu al cerului ti soarelui ~i i~i ofera nemurirea pentru 0 ora

de iublre: ,,$i apa unde-au fost cazut! In cercuri se roteste/ ~i din adinc neClI110Scutt Un mindru tinar creste". Prin cele doua metamorfoze, Luceafarul parcurge un intreg ciclu de existenta situat lntre geneza ,i surparea lumilor.

Metempsihoza

Metempsihoza presupune reincarnarea sufletului. Or, greutatea faptelor fi aspiratia catre puritate lnriureste, tntr-un ciclu, 0 suita de renasteri suecesive, plna la atingerea perfectiunii ce deschide accesul, in afara rotii exisrentei, la eternitate, Metempsihoza apare ca un simbol al continuitatii morale ,i biologice in Lumea de Dincolo, unde omul i,i schimba natura ,i starea din motive bine determinate, Metempsihoza se inscrie in ciclul infinit grav al mortilor ~i renasterilor.

In nuvela ,.$imlanul Dionis" de M.

Eminescu, calugarul Dan din timpul lui Alexandru eel Bun devine, prin reincarnare, deci metempsihoza, functionarul Dionis. Acelasi persona; traieste in doua lumi paralele, fiind puse fata in fata doua lumi. ~i in "tmpdrat ~i proletar" identificam motivul prin ideea di eel care intr-o viati a fost lmparat, in alta va fi proletar.

Mioari

o poveste galica descrie doua turme de oi, unele albe ~i celelalte negre, despartite de un rlu. Ori de cite ori behaia 0 oaie alba, una neagra trecea apa ,i devenea alba;-de cite ori behaia 0 oaie neagra, una alba trecea apa ~j devenea neagra, lntre malurile riului, care simbolizeaza,

96

probabil, despartirea dintre lumea terestra si lumea de dincolo, se inalta un arbore mare, din care 0 jumatate ardea de la radacina pina in virf, pe cind cealalta parte era impodobita cu frunzis verde. Oile albe care ajung negre simbolizeaza sufletele ce coboara din cer pe pamint: oile oegre care ajung albe le inchipuie pe acelea ce urea de pe pamint spre cere Acest simbolism poate reprezenta adaptarea principiului conform caruia este nevoie de a viata de om pentru ca zeii sa accepte sa restituie 0 viata de om.

In balada populara "Miorita", motivul mioarei sernnifica comuniunea omnatura, afectiunea reciproca intre animalui oracular ~i fiinta umana: mioara face parte din drumul de viata ~i de moarte al pastorului, ea i1 va tnsoti in clipa trecerii in Nefiinta, Zbuciumul ei care tine "de trei zile-ncoace" atinge valorile tragicului. M. Eliade afirma cd "Oaia nu comunica 0 informatie privind complotul, ci dezvaluie, lntr-o maniera oraculara, ceea ce a fost hotarit." Mioara reprezinta animalul prevestitor al mortii ca pe un final de neevitat al vietii. In opinia unor comentatori, oile care vor plinge "cu lacrimi de singe" reprezinta bocitoarele.

Miorita a generat un motiv in literatura culta, mioriticul se refera, in special, la reveria pastorului stimulat de mioara magica, In traditiile rornanesti, oaia este animalul sacramental, pastrind legaturi subtile cu metafora crestina a mielului - lisus. Fiintd imaculata, ocolita de duhurile rele, ea apare ca rnesager al rnortii ~i adopta 0 atitudine care 0 anticipa pe cea a pastorului: refuza hrana, iar gura nu-i .mai tace". Ialea ei pregatitoare pentru trecerea in nefiinta este reluata atunci

clnd invoca refugiul in "negru zavoi", la "umbra" ~i "iarba", ceea ce favorizeaza visul ~i reprezinta, simbolic, 0 coborire pe pun tea raiului._

In poezia "Sara pe dear' de M. Erninescu, motivul e prezent prin descrierea peisajului domestic si pastoral, cu turme ~i sate ancestrale pierdute in departari, Dealul ~i valea sint componentele spatiului mioritic. Din linia lui ondulata (vorba lui Blaga) se nasc in sufletul poetului nostalgii rara nume.

Motivul este reluat in "Mai am un singur dor" de M. Eminescu, avindu-se in vedere seninatatea eroului liric in fata mortii, care ne aminteste de Orfeu: "Mai am un singur dor:/ In linistea serii/ Sa rna lasati sa mor/ La marginea marii".

Motivul mioritic e prezent in piesa lui I. Druta .Prumos ~i sflnt" prin personajul Calin. Viata simpla, in armonie eu legile eterne ale naturii este aspiratia fundarnentala a personajului: "Asta-i adevarata viatd! .. Uita-te numai citd binecuvintare in jurI .. Liniste, munti verzi, aer curat, cer limpede! .. Vezi 0 gramadi: de frumuseti. De dragul acestei tihne am indutat atitea chinuri". Muntele mioritic este locul unde personajul se reculege, se purifica. La finalul peisei, Calin trimite, prin baiatul Mariei, mesajul sau mioritic: Maria sa pregateasca stergare albe, galeti noi ~i masa plina de cozonaci pentru Calin, care va veni ~i vor face, in sflrsit, nunta,

Identificam motivul prin ideea cd lumea ar fi un univers al sacrului in pastelul "Miezul iernii" de V. Alecsandri. Tabloul aminteste de balada populara:

J)Mii de stele argintii", "In nemarginitul templu ard ca vecinice [aclit".

97

In contextul romanului .Baltagul" de

M. Sadoveanu, motivul se concretizeaza prin faptul di acesta continua actiunea baladei populare.

Mira

Motiv cu profunde implicatii estetice, personaj din drama "Me~terul Manole" de L. Blaga, Mira reprezinta .ferneia adusa de peste apa", care e destinata zidirii. Ea simbolizeaza dragostea ca spirit allumii ~i spirit al creatiei. .Eu sint biserica - [ucaria puterilorl", spune ea, sugerind, prin aceste cuvinte, identificarea de catre autor a femeii iubite cu biserica pe care vrea s-o inalte, a iubirii zamislitoare in trup cu iubirea ereatoare in plan spiritual. ,Jntre voi doua nici 0 deosebire nu [ac, pentru mine sinteti una", spune Manole. Mira este simbolul vietii, puritatii ornenesti, simbolul eternitatii in neclintituX,~,i destin de a perpetua, nascind, Oni{il. Lacasul 0 va eterniza in frumusetea sa ca "un cintec de iubire impletit cu un cintec de moarte". Mira este 0 taina de frumusete si gingasie, jovialitate ~i intuitie, bunatate si devotament, iubire si seninatate, purtind pitorescul ~i farmecul naturii. Alaturi de Manole, Mira este un personaj puternic conturat, cu trasaturi omenesti de mare forta generalizatoare. Delicatetea sufleteasca a Mirei, naivitatea izvorita din abnegatia ei pentru Manole si pentru idealul artistic al acestuia, zidirea treptata urea gradat suferinta pe culmile tragismului. Tragismul situatiei e, de asemenea, transmis de disparitia sub zid a Mirei. Ea sirnbolizeaza dragostea ca suflet al I umii si spirit al creatiei.

Miros

~i de parfumul florilor se leaga un simbolism: mireasma iasomiei este parfumul regilor, acea a trandafirului este parfumul indragostitilor, narcisul e parfumul tineretii, lotusul albastru are mi-

rosul puterii materiale ~i al bogatiei.

Imaginea olfactiva »~i un miros venea adormitor" din poezia .Piind baiet. .. " de M. Eminescu contribuie la caderea in reverie a eului liric. In poemul "Calin (file din poveste)" de M. Eminescu.; vazduhul tamiiet" creaza 0 senzatie

,

olfactiva eu sugestii sacre.

Personajul din romanul uClopotnita" de 1. Druta este obsedat de mireasma ametitoareagutuielor, un aer de vis si poezie. Cutremurat de suferinta gemuta a personajului, autorul ii readuee in sufIet aeest miros. Sensul motivului este accentuat la sfirsitul romanului: " ... s-a oprit locului pentru ca dase peste dinsul nemuritoarea aroma de gutui .. .i-a por-: nit in intimpinare lasind acea aroma sa i se impltnte in sujlet."

Senzatia olfactiva din versul "a piele de copil mirosea spinarea ei" ("Leoaica tinara, iubirea" de N. Stanescu) ar putea sugera 0 anumita puritatea inconstienta, specifica perioadei dod trupul mai pastreaza, inca, mirezmele virstei inoeente.

Mistret

;0

Mistretul intruchipeaza autoritatea spirituals. Ca animal agresiv, care rupe violent cringul, el este simbolul eetelor de razboinici curajosi, Acestia purtau adesea coifuri in forma de cap de rnistre], iar in Grecia coifurile erau acoperite ell

98

colti de mistret insirati strins unul llnga altu1. Mistretul este simbolul dorintei de lupta neinfrinate ~i al ferocitatii, este ca un soldat neinfricat ~i lnarmat plna in dinti, care opune rezistenta cavalereste in infruntarea eu dusrnanii ~i nu se gindeste la nici un mijloc de a fugi,

Pe cit este de nobil simbolismul rnistretului, pe atit este de vrednic de dispret eel al porcului. Poreul salbatic este simbolul desfriului ~i al brutalitatii,

Mistretul cu colti de argint din poezia eu acelasi titlu de ~t. Augustin-Domas, simbolizeaza fortele raului, demonul.

Moari

. ~. .

~" Sirnbol al timpului care mistuie, ma-

cina lumea, moara este un loc vitalizator, situat in miezul universului care se transforma continuu. In mentalitatile arhaiee, destinul fiintei poate fi rasco.lit prin vrajicare folosesc "roata .morii.

'Pent!u M~ Eliade, simbolul implica ~i 0

sugestie a initierii in experienta mortii, pentru el, moara este un alt simbol al labirintului infernal al vietii, ca in nuvela .Podul", in care personajul Vladimir ,i~i asociaza existenta cu 0 ratacire prin .moara. Meara este ,i un simbol al rnacinarii, al nelntreruptei actiuni erozive a

timpului, dar ,i un semn al transformsrii, at trecerii lntr-o alta stare materiala,

Sub impulsul morii care macina se naste revelatia devenirii ~i dorinta de a trii in ritmul transformarii materiei; in poezia "Fata morarului" de G. Cosbuc, personajul capata glndul sinuciderii privind roata care se misca: impulsul ei i1ustreazi dorinta de a-si anula viata risipindu-se in lume, eeea ce se Intlmpla cu personajele din nuvela "Moara cu

noroc" de I. Siavici.

Un mai mare interes trezeste simbolui morii parasite .. Abandonata ~i ie~ita din UZ, moara atrage duhurile necurate, reprezentlnd un loc in care timpul nu mai actioneaza, materia se afla in stagnare ,i i,i pierde sensul de devenire continua. Moara padisita ca loc diabolizat apare ~i la Slavici, in nuvela nMoara cu noroc": Ghita ia in arenda oclrciuma, asezata la rascruce de drumuri, in loc pustiu, tioga 0 moara parasita; DorinJa onesta a personajului doe a-si schi~~a conditia degenereaza, el i,i pierde m~ij· ra, apoi ,i sensu 1 existential, minte,t\t'rl, ucide ~i moare, circiuma inslfi mistUUt· du-se lntr-un incendiu .

. ... .

In poezia lirica, moara apare adeseo-

ri ca simbol a1 metamorfozelor timpului sau ca elegie a unui univers intrat in descompunere.

'Moalte

Misterul mortii este resimtit, prin traditie, ca nelinistitor ,i apare reprezentat prin forme lnfricosatoare. Scheletul inarmat eu 0 coasa este lndeajuns de grauor.Aceasta lnseamna nu atit teama de topirea in neant, cit impotrivirea fati de sehimbare ,i fata de 0 forma de existenta necunoscuta, Ca simbol, moartea este aspectul perisabil ~i destructibil al existentei, Desi este fiici a noptii ,i sori a somnului, moartea are puterea de a regenera. Daca nu triie,te declt Ia nivel material sau animal, fiinta asupra careia se abate moartea se va prlbu,i in iad; daca, dimpotriva, ea triie,te la nivel spiritual, moartea ii va dezvilui orizonturi luminoase.

Motivul mortii strlbate lot reg roma-

nul "Zbor frlnt" de V. Befleaga, moartea fiind, in context, un corolar al razboiului: ,,$i toatd valea, dealul,cerul Ii pdmintul is rosii-aprinse, rosii ca s;ngele Ii bunelul zice cd aista-i intr-adevar singe, cd nu degeaba se aude ea ala de bucuroasa hohotind Ii zburind prin vazduh' peste livezi Ii ape"

Munte

lnalt, vertical fi apropiat de cer.muntele se inscrie in simbolismul transcendentei, indicind gindirea ascensionala, Blaga este de parerea ca originea muntelui este atribuita unei extraordinare peripetii in ritmul fi in logica creatiei, Prin peisajullui, muntele este un loc inaccesibil, un labirint cu muIte ascunzisuri ~i carari necunoscute, ceea ce a dat nastere la legendele despre fiintele stranii (pitici, zlne, duhuri: rele), care stapinesc muntele. Sadoveanu introduce in roma\1»l "Baltagul" 0 astfel de poveste despre lstatra Teiului, stinca in care se afia cuibarit un demon. In majoritatea culturilor, muntele simbolizeaza maretia, V. Hugo scria: "Cit de netnsemnate par monumentele omului aliUuri de aceste edificii minunate pe care 0 mind atotputernicd le-a inaltal pe supra/ata pdmintului Ii in care existtl pentru sujlet aproape 0 noud revelatie a lui Dumnezeu".

In pcezia "Muntele fi valea" de B. P.

Hasdeu, simbolul muntelui e sustinut de un puternie contrast cu eel al vaii, evodod nimienicia paturilor sociale suspuse. Prin contrast cu forta poporului, apare simbolul vlrfurilor diriguitoare, tara rod: "Nebun, nebun de mii de ori! Acel ce catd gr;u Ii flori/ Pe mintii rdtaciti in nori;/ Sint mari, sint tari, sint

de granit,! Dar fruntea lor cea triumfala/ Abia rodeste cu sfiald/ Un muschi ma-

runt Ii otravit," -

In literatura, apare adeseori disti~ctia dintre viata omului de munte si cea a omului de la cimpie (Creanga, Sadoveanu); dar, eel mai adesea, muntele face obiectul unor descrieri, multi scriitori incercind sa-i sublimeze maretia in ima-

gini poetice.· .

In balada "Pafa Hasan'; de G. Cosbuc, in imaginea ,,$i voda-i un munte", motivul are rolul de a prezenta, in dimensiuni uriesesti, figura lui Mihai Viteazul, asa cum este acesta vazut de ochii

inspaimintati ai lui Hasan. -

Fragmentul "Ardealul" de N. Balcescu intatifCaza "doud piramide mari de munti, cu crestetele incununate de o vecinica diadema de ninsoare". Invecinati cu bolta senina ~i avind fruntile ~~o~rite~ de ~pezi ~e~nice,_ m,untH constitute chiar 0 emblema a Timpului fara sflrsit, iar Ardealul apare ca 0 cetate ce se lnscrie pe 0 traiectorie a timpului istoric, pastrlnd, peste secole, amintirea unui limp mitic "Caci Ardealul e cea mai fru~oasd parte a Daciei [erice (felix Dacia), ~raga tara a cezarilor". In -acest tinut, muntii ale caror virfuri "mingiie norii" par sa uneasca pamintul ,i cerul; in termenii lui M. Eliade, fiecare virf ar putea deveni 0 axa a lumii, prin care se realizeaza eomuniunea cu sacrul.

V. Alecsandri in .Imn lui Stefan eel Mare" atribuie motivului semnificatia de strajer al marelui voievod: "ea sentinele falnice/ Carpal;i te ptlzesc'/ ~; de sublima-ti glorie/ Cu seculii vorbesc". In ,,0 plimbare in rnunti", motivul prezinta o creatie divina: "Din toate pdrtile tot in-

100

aitimi ~i inaltim! adevarate, care te fac mai mic decit esti, tnaltimi la care trebuie sa te uiti cu caput gol, pentru ca-ti cade caciula de la sinesi. Cum sa nu se mire cineva? Mari sint minunile tale, Doamnel"

In poezia "Vara" de G. Cosbuc, muntele pare a fi un personaj de mit sau de basm, pus sa apere tara; in termenii unei geografii sacre, Ceahlaul este 0 axa a lumii, prin care se realizeaza legatura dintre pamlnt ,i cer: "Vedeam Ceahlaul la apus,/ Departe-n zari albastre dus,! Un urias cu fruntea-n soare/ De pazd tar;; noastre pus".

< ' In .Balada muntilor" de G. Topirceanu, muntii sint simbolul virtutilor, tariei ,i mindriei neamului: »Vezi departe muntii mari/ Cum iii zugravese in soarel Piscuri vinete spre eerl Povirnisuri sclipitoare./ Brazi tmpodobiti de ger,/ Atirnind ea niste salbe,! Pe grumajii lor

d '" ~ ,.,

" e sttnci ...

La G. Ibraileanu, rnuntii sint frumusetea vesnica menita mai mult pentru sutlet decit pentru ochi: ),eind vineti, cind rosii, muntii inalti de la Bistricioara, stralucind in soare cu toate sttncile lor ... Departe, in singuratati adinci, muntii eei din urma - aproape nori, albi-translucizi - incremeniti in gloria infinitului ... infiorind vointa ca si muzica, rascolind in adincurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defuncte ... Si-n fundul prdpastiei, la utrenie, sunetul clopotului de La schitul invizibil ... "("Adela").

Nebun/ Nebunie

In arta, nebunul reprezinta un mod de camuflare a spiritului absolut. In cronice, nebunia desemneaza iesirea din

ordinea fireasca, sub canoanele obstii. Pentru Cantemir, nebunul este prototipul aberant allumii, mesagerul haosului. B. P. Hasdeu considera di nebunia reprezinta 0 cale spre eternitate si de aceea nebunii pot sa stea de verba cu Dumnezeu: "Ascuns in fundui mintii, uitat de duhul tau,! Un alt auz s-aude, din sfereIe seninel Pe spirite, pe ingeri, pe lnsusi Dumnezeul ("La casa de nebuni").

In opera eminesciana, nebunia exprirna genialitatea, starea inspirata, regele Sarmis, din poemul "Gemenii", se ridica deasupra semenilor ,i tntelege mersul lumii abia in starea de nebunie.

In romanul ),Mara" de I. Slavici, nebunul Bandi i~i ucide tatal pedepsind cruzimea batrlnului Hubar, lmplinind rolul sau de copil purtator al blestemelor materne.

Inspiratul, poetul, initiatul par adesea nebuni prin comportamentullor, cad ei ~ilu se incadreaza in normele obisnuite. o legenda populara spune di exista trei feluri de nebuni: acela care avea totul ~i pierde brusc totul;acela care nu avea nimic si care dobindeste totul rara tranzitie: in sflrsit nebunul bolnav mintal. Li se poate adauga un al patrulea: acela

- .

care sacrifica totul, pentru a dobindi in-

telepciune, initiatul exemplar. Nebunul se gaseste in afara zidurilor ratiunii, in afara normelor sociale.

Motivul este prezent la Bacovia, in poezia "Mar~ funebru", ell semnificatia sentimentului de pustietate, izolare, singuratate si disperare: .Un larg ji gol salon vedeam prin draperii.I Iar la clavir 0 bruna despletitiil Cinta purtind 0 mantie eernitcl,! Si trist cinta, gemind intre jaclii".

101

Analiza unei ereditati incarcate este realizata in romanul "CiuleandraH de L. Rebreanu. Puiu Faranga, fiu de mosier, se naste eu instincte criminale ~i t~i omoara sotia, Perioada de spitalizare nu este altceva decit 0 cobortre in planul psihologicului, de la 0 conduita aparent normala la dementa reala,

Negru

In valoare absoluta, Negrul, culoarea contrara Albului, este egalul acestuia, ca limiti fie a culorilor calde, fie a celor reci.

Simbolic, negrul este Inteles eel mai adesea sub aspectul sau negativ. Plasat i~ ?edesubtullumii, negrul exprima pasivitatea, starea demoarte deplina, Negrul este, asadar, 0 culoare de doliu - ~i nu ca albul, ci intr-un mod mai coplesitor. Doliul alb are in el ceva mesianic: el indica 0 absenta temporara, Albuleste culoarea de doliu a regilor ~i a zeilor ce trebuie ~i urmeaza sa se renasca: formula .Regele a murit!" se potriveste curtii regale franceze, unde se purta doliu alb. Despre doliul negru se poate spune di este doliul tara speranta. "ea un nimic jara posibilitdti, ea un nimic mort duptl ee a murit soarele, ea 0 tiicere vesnica,

jard viitor; fdra macar speranta vreunui viitor". Doliul negru inseamna pierderea definitiva, prabusirea pe vecie in Neant. Prirnii oameni se invesmlnteaza in negru atunci cind sint izgoniti din rai. Hieroglifa femeii ce ramine vaduva pina la moarte este porumbelul negru. Negrul cald ~i stralucitor, provenind din rosu, reprezinta suma culorilor.

Negrul mai este culoarea haosului original. a apelor inferioare, a mortii,

Negrul e intunericul terestru al noptii, raul, angoasa, tristetea, inconstienta ~i Moartea, dar ~i parninrul fertil. Negrul Insearnna intunericul originilor, el precede creatia, In citeva icoane din evul mediu, tradatorul Iuda apare cu 0 aureola neagra.

Acest negru asociat Raului ~i Inconstientei se regaseste in expresii de tipul: a-~i face ginduri negre, a i se face negru la sutler. 0 povara de culoare neagra va parea mai grea decit una de culoare alba. Negrul, conform unor traditii, este locul germinatiilor: e culoarea originilor, a Inceputurilor, a impregnarilor, a ocultarilor, in faza lor germinativa, lnainte de explozia luminoasa a nasterii. Animalele eu blana neagra slnt considerate nefaste. Gainile negre sint folosite in vrajitorie,

til balada populara "Miorita'·, oile vor fi chemate "'a negru-zavoi", adica acolo unde stapinul va intra in umbra mortii ("Cd-i iarba de noi/ $i umbra 'de voi"), umbra prevestind racoarea sfirsitului.

Castelul .negru" in care traieste Catalina din poernul erninescian .Luceafarul" eonstutuie un simbol al destinului uman limitat, iar perspectiva inflnita a Cosmosului "are aid semnificatia ascunsa a tarlmului mortii" (Marin Mincu). "Negrul" din adresarea Luceafarului catre Demiurg il caracterizeaza ea pe un nefericit apasat de propria sa eternitate: "De greul negrei vesnicii/ Piirinte, mii dezleaga", iar notiunile de "viata ", "moarte", "ve~nicie" capata sensuri noi in gura celui "menit" sa fie etern.

Poezia "Negru" de G. Bacovia sintetizeaza motivele ploii, rnortii ~i culorilor. Poetul ofera "viziunea infernala a unei

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->