1.

Introducere

Desi termenul "nanotehnologie" este relativ nou in limbajul ingineriei,

perfectionarea nanocompozitelor a fost o tema importanta de discutie de mai
mult de un deceniu printre cercetatorii din domeniul materialelor, care
analizau posibilitatile de extindere a proprietatilor polimerilor.
Definitia materialelor nanocompozite s-a extins semnificativ pentru a putea
cuprinde o varietate de sisteme, cum ar fi sistemul unidimensional,
bidimensional, tridimensional si materiale amorfe, alcatuite din componente
distincte combinate la scara nanometrica.
Categoria generala de materiale compozite organice/anorganice este un
domeniu de cercetare ce se extinde rapid. Au fost depuse eforturi
semnificative concentrate pentru obtinerea controlului structurilor nano prin
abordari sintetice inovative. Proprietatile nanocompozitelor depind nu numai
de proprietatile componentelor, ci si de morfologie si de proprietatile de
interfata pe care acestea trebuie sa le aiba.

Acest domeniu este

intr-o continua
dezvoltare genereaza
materiale
surprinzatoare cu
proprietati inedite.
Aceste proprietati rezulta din combinarea proprietatilor componentelor
primare intr-un singur material. Exista, desigur si posibilitatea existentei
altor proprietati, dar care raman deocamdata necunoscute pentru
componenetele primare ale materialelor nanocompozite.

Lucrarile experimentale au demonstrat ca, teoretic, toate tipurile si clasele de

materiale nanocompozite conduc la proprietati imbunatatite, prin comparatie
cu replicile lor macrocompozite, iar acestea pot fi sintetizate utilizand tehnici

surprinzator de simple si necostisitoare. Din aceste motive nanocompozitele

promit noi aplicatii in foarte multe sectoare: componente cu masa redusa si
proprietati mecanice imbunatatite, optica non-lineara, baterii catodice si
ionice, nano-cabluri, senzori si alte sisteme.
Una dintre cele mai simple definitii pentru nanocompozite este urmatoarea:
Nanomaterialul este un material cu proprieti particulare datorate
structurii sale nanometrice. Proprietile deosebite se datoreaz caracterului
unidimensional al structurii. Un asemenea tip de material se obine, de
regul, printr-o nanotehnologie.
Aplicaii :
miniaturizri ;
asamblri de atomi n sisteme complexe.
Fizicianul Richard Feynman, premiul NOBEL pentru fizic n 1965,
este considat fondatorul acestei discipline. El a afirmat n faa Societii
Americane de fizic la 29 decembrie 1959 c exist destul spaiu n jos
There is Plenty of Room at the Bottom .
Micro si nano compozitele sunt materiale compozite caracterizate prin
dimensiunea particolelor materialului de armare, care se incadreaza in
domeniul micro respectiv nanometrilor.
In mod evident, realizarea unui material compozit de acest tip ridica doua
probleme importante:
Modificarea suprafetei particulelor de armatura cu un agent de interfata in
scopul asigurarii compatibilitatii cu matricea polimera
Dispersarea uniforma a materialului de armare in matricea de compus
macromolecular
In functie de gradul de intrepatrundere a matricei polimere, cu armatura de
dimensiuni nanometrice, respectiv de gradul de fragmentare si dispersare al
acestora in faza polimera, nanocompozitele se impart in mai multe categorii:
- nanocompozite exfoliate in care straturi cu grosimea de 1 nm sunt
dispersate in matrice formand o structura monolitica pe microscala. Ultima
configuratie prezinta cel mai mare interes deoarece sunt maximizate
interactiile polimer - argila, facandu-se disponibila intreaga suprafata a
straturilor de argila. Aceasta conduce la o importanta schimbare a
proprietatilor mecanice si chimice.
- compozite conventionale in care argila se comporta ca un material de
umplutura conventional

- compozite intercalate in care se realizeaza patrunderea catenelor.polimere

intre straturile de argila agregate in particule
Materialele nanocompozite sunt formate din oxizi de fier si polipirol si au
aplicatii in domenii de varf ale tehnicii, cum ar fi:
-senzori de gaze si umiditate
-vopsele conductoare
-baterii reincarcabile
S-a raportat dependenta proprietatilor electrice si magnetice ale
nanoparticolelor de dimensiunea acestora. Acoperirea nanoparticolelor
magnetice cu polimeri este una dintre cele mai noi directii de cercetare, de o
importanta deosebita pe plan international, datorita avantajelor extrem de
importante privind absortia si legea chimica a substantelor biologice active.
Exemple de materiale nanocompozite:
- Fibra de sticla utilizata la fabricarea piscinelor, in domeniul nautic si
diverse aplicatii nonstructurale; usurinta cu care se prelucreaza face ca acest
tip de fibra sa fie cel mai utilizat la ora actuala;
- Fibra de carbon utilizata in general pentru aplicatii structurale, de exemplu
in domeniul aviatiei; fibra este obtinuta prin metoda de piroliza a unei
substante organice cel mai utilizat fiind poliacrilonitrilul (PAN). Pretul
acestei fibre este relativ ridicat, insa acest lucru nu a diminuat volumul
productiei. Se gasesc in numeroase aplicatii in domeniul aeronauticii
spatiale, de asemenea si in sport la fabricarea echipamentelor. (Formula 1,
ski, snowboarding)
- Betonul si betonul armat utlizate in constructii;
- Fibra de aramida (Kevlar);
- Fibra de carbura de siliciu participa la procesul de oxidare al carbonului
pana la temperatura de 500 C. Sunr folosite in aplicatii specifice lucrului la
temperaturi inalte si in atmosfere oxidante (spatial si nuclear). Costul de
productie este ridicat ceea ce limiteaza utilizarea lor.
Din alta gama fac parte fibrele vegetale cum ar fi canepa si inul care poseda
bune proprietati mecanice cu un pret redus; sunt ecologice fiind obtinute din
produse naturale;
- filme fotografice, catalizatori, schimbatori de ioni, nanocristale,
semiconductori, diode moleculare
Materiale compozite armate cu nanotuburi
Proces tipic de fabricatie: presarea la cald a matricei pulverulente cu

nanotuburile
Compozitele cu matrici polimerice armate cu nanotuburi se obtin prin
amestecarea componentelor, urmata de reticularea polimerului
Matrici ceramice, metalice, de oxizi metalici, toate armate cu nanotuburi
Nanocompozitele polimerice au fost dezvoltate spre sfarsitul anilor `80, atat
in organizatiile private de cercetare cat si in laboratoarele academice.
Avantajele nanocompozitelor
Proprietati mecanice imbunatatite, de ex.: rezistenta, stabilitate
dimensionala, etc
Permeabiliate scazuta la gaze, apa si hidrocarburi;
Stabilitate termica si rezistenta la distorsionare terminca
Rezistenta la aprindere si emisie redusa de fum
Rezistenta chimica
Conductivitate electrica
Claritate optica prin comparatie cu polimerii cu umplutura conventionala
Dezavantajele nanocompozitelor
Rezistenta la agenti chimici, atmosferici, proprietati mecanice uneori
insuficiente pentru aplicatii high-tech
Stabilitate termica si dimensionala uneori nesatisfacatoare, care limiteaza
unele aplicatii mai ales in domeniul auto
Proprietati de bariera reduse pentru ambalaje
Flamabilitatea majoritatii compozitelor
Posibilitatea de reciclare a deseurilor provenite din procesele de fabricatie si
prelucrare
Rezistenta mare la oboseala
Rezista la umiditate, caldura, coroziune si sunt insensibile la produsi chimici
ca grasimi, uleiuri, lichide hidraulice, vopsele, solventi, petrol.
Proprietatile nanocompozitelor
Bariera pentru gaze
Bariara pentru oxigen
Protectia alimentelor
Protejarea mediului
Ignifugare
Domenii de aplicare
Constructiile de masini (rezervoare, bare protective, interior si exterior)

Constructii
Aerospatiu (echpamente ignifuge si componenete de inalta performanta)
Electrice si electronice
Amabalaje alimentare (containere si folie de impachetat)
Textile cu performante mari (medicale, de protectie, sportive, imbracaminte)
Fizica si chimia sistemelor nanoscalare au avansat rapid in ultimii ani si
perspectiva de a transforma aceste descoperiri stiintifice in produse de inalta
tehnologie se imbunatateste zi de zi. Din moment ce nanotehnologia este un
domeniu generic, ea poate avea impact asupra unui spectru larg de domenii
de activitate, de la chimicale pana la electronice, de la senzori pana la
materiale avansate.
Metoda de obtinere ADN-ul folosit in nanotehnologie

Elementele
circuitelor
integrate pe baza
de silicon au in jur de 65 nanometri. Cercetatorii de la Universitatea Duke
din SUA au reusit sa creeze elemente masurand intre 5 si 10 nanometri,
aplicand o noua tehnologie care in loc de silicon implica folosirea ADN-ului.
Pentru a demonstra noua tehnologie cercetatorii au produs nu mai putin de
cateva trilioane de placute microscopice care aveau inscriptionate pe ele
literele A, D, N. Acest lucru este posibil datorita proprietatilor ADN-ului,
care face posibil ca un numar foarte mare de fragmente de ADN sa se poata
prinde unele de altele numai intr-un anumit mod specificat. In acest fel,
punand la un loc un numar foarte mare de fragmente ADN de mai multe
tipuri, sunt obtinute trilioane de placute care au structura dorita.
Thom LaBen , unul dintre autorii unui articol ce va aparea in volumul 45 al
revistei Angewandte Chemie a spus ca:
" Procesul pe care e descris face posibila crearea de lactici cu modelul care
il specificam noi de cel putin zece ori mai mici decat cele produse prin care
mai performante tehnici de litografiere din prezent"
" In plus, din cauza ca folosind ADN-ul ,caramizile' se auto-asambleaza,
ceea ce ne permite sa cream simultan trilioane de copii ale unei structuri"
Fiecare "caramida" arata ca o cruce formata din fragmente de ADN, avand in
centru un fragment de ADN circular care se fixeaza pe o alta molecula care

apoi se conecteaza la o anumita protein. Fiecare brat al crucii are in jur de 10

nanometri si are la capat o baza a ADN-ului si in consecinta nu se poate lega
decat la capatul unei anumite alte cruci. In acest fel, atunci cand sunt puse
toate la un loc, ,caramizile' se leaga unele de altele automat in forma dorita.
Problema de a gasi cum trebuie sa fei fragment de ADN pentru fiecare
,caramida' in parte in asa fel incat ele sa nu se lege unele de altele decat asa
cum trebuie s-a dovedit o problema matematica foarte complicata dat fiind
numarul foarte mare de combinatii posibile si numarul mare de fragmente de
ADN.

"Sunt nevoie de trei sute de computere pe care sa rulam un program timp de

doua saptamani pentru a obtine raspunsul" a zis Christopher Dwyer, cel care
a fost responsabil de ducerea la bun sfarsit a parti acestui proiect. In acest fel
ei au reusit pana la urma sa gaseasca combinatia optimade fragmantare de
ADN care sa duca la rezultatul dorit. Ei au creat o serie de caroiaje 4x4 de
as apoi au atasat cate o proteina in anumite locuri din caroiaj. De exemplu
pentru a obtine litera D, au atasat proteinele in pozitie: 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 12,
14, 15.

2. STRUCTURI NANOMETRICE

Formele cristalizate clasice ale carbonului n stare natural (strile

alotropice), cunoscute pn n anul 1985, erau diamantul i grafitul.
Diamantul este un mineral transparent, cel mai dur posibil. El a fost
identificat la sfritul secolului 18 ca fiind o form cristalin a carbonului de
ctre Lavoisier i Tennant. n aceast structur cristalin, fiecare atom este
legat de 4 atomi vecini dispui n vrfurile unui tetraedru regulat distana
minim dintre atomi fiind de 0,136 nm.. Astfel se stabilesc ntre atomi
legturi foarte puternic n cadrul unei simetrii tetraedrice caracterizate prin
densitate ridicat i anizotropie.
Structura
diamantului
Grafitul este
un mineral negru
friabil utilizat din
vechime la scris
(de la cuvntul
grecesc
graphein= a
scrie).
Structura

grafitului
Structura sa este compus dintr-o succesiune de planuri, fiecare
alctuit din hexagoane (n form de fagure). n plan, fiecare atom de carbon
este legat de trei atomi vecini, legturile realizndu-se sub un unghi de 120,
iar distana minim ntre doi atomi este de 0,142 nm. Aceste legturi sunt
puternice, spre deosebire de cele dintre atomi din planuri vecine care sunt
mult mai slabe. Distana dintre aceste planuri este de 0,34 nm.
Aceast structur cvasibidimensional are o densitate mult mai
sczut dect a diamantului i o puternic anizotropie deoarece planurile
slab legate ntre ele pot aluneca uor unele fa de altele.

n anul 1985, cercettorii R. Smalley, R. Curl (Rice University,

Houston, USA) i H. Kroto (University of Sussex, Grande Bretagne) au
descoperit o nou structur cristalin a carbonului sub forma unei molecule
(C60) prin vaporizarea grafitului cu laser n atmosfer de heliu. Molecula
(C60) este format din 60 de atomi de carbone repartizai n vrfurile unui
poliedru regulat de diametru 0.7 nm constituit din 20 suprafee hexagonale i
12 pentagonale. Aceast structur a fost numit fulleren dup numele
arhitectului Buckminster Fuller care a construit o cupol cu asemenea
structur pentru o expoziie universal n Canada.

Fullerena
n anul 1990, W.
Krtschmer i D.R.
Huffman au pus la punct
o procedur simpl de
sintez
a
acestei
molecule care permite s
se produc la nivel de
laborator
cantitile
necesare pentru studiul proprietilor sale.
n 1991, S. Iijima a observat la microscopul electronic un subprodus
de sintez, obinut n urma unui arc ntre electrozi de carbon, sub forma unui
depozit de filamente dure care coninea structuri tubulare cilindru n cilindru
nchise la extremiti.
Nanotub
Lungimea
nanotuburilor poate
fi de pn la civa
microni, n timp ce
diametrul lor este
cuprins ntre 1 i 10
nm (de 100 000 ori
mai
mic
dect
diametrul firului de
pr, acelai raport

dimensional ca ntre un fir de pr i un oleoduct). Un atom are diametrul

cuprins ntre 0,1nm i 0,4nm.
Nanotubul de talie molecular posed astfel un caracter
unidimensional (una din dimensiuni este mult mai mare dect celelalte dou,
respectiv lungimea fa de diametru).
Structura moleculei C60 i a nanotuburilor de carbon i au originea n
structura grafitului cu un plus de eviden la nanotuburi.
Structura atomic a unui nanotub rezult din rotirea unui plan format
din hexagoane, numit grafen, pentru a se obine un cilindru. Cilindrul
respectiv nu poate fi nchis la extremiti fr a deforma un numr de
hexagoane.
Cilindr
u
de
grafen
nchiderea unui tub necesit introducerea de defecte topologice pentru
a curba planul. Defectul de baz este un pentagon care transform planul n
con deschis cu unghiul la vrf de 112.
Capt de nanotub
Introducerea
succesiv de pentagoane
nchide planul progresiv
planul i l transform
ntr-o cochil. Matematic se poate arta c este suficient s se introduc 12
pentagoane pentru a nchide cochila pentru a ajunge la un poliedru nchis.
Cel mai compact poliedru regulat, care respect aceast regul de nchidere
numit a lui Euler, este molecula C60 care conine 20 hexagoane i 12
pentagoane.
Extremitat
e
de
nanotub
Fiecare extremitate a unui nanotub se realizeaz prin introducerea a 6
pentagoane n reeaua hexagonal. Topologia extremitii depende de
distribuia acestor pentagoane : o distribuie regulat definete o extremitate
emisferic, n timp ce n cazul general se obine un vrf de form conic.
Diferitele configuraii de nanotuburi

se pot descrie pe baza modului de rsucire a foii de grafen care implic

superpoziia a dou hexagoane A i B din reea. Modul de rulare a grafenei
definete diametrul i unghiul de rsucire (torsiune) care variaz ntre 0
30 datorit reelei hexagonale. Lanurile de hexagoane pot fi paralele sau nu
cu axa cilindrului. Toate configuraiile posibile se pot clasifica n trei
categorii : armchair (=30), n zigzag (=0) sau n spiral (= 0 30).
Rularea

urubul lui Arhimede

= 30
= 0
=
0- 30
2
Primele
dou
tipuri
de
tub,
hexagoanele din partea
superioar a tubului au
aceeai orientare fa de
ax cu cele in partea
inferioar.
n ultimul caz,
ntre hexagoanele din partea inferioar i cea superioar apare un unghi de 2
i nfurarea lor definete un urub al lui Arhimede.
n ansamblu, caracteristicile care definesc un nanotub sunt
urmtoarele : nanotubul are o structur derivat din cea a grafitului n care
s-a introdus o curbur simpl prin cteva defecte topologice i care i confer
un caracter unidimensional i o dimensiune molecular. Aceste caracteristici
fac din nanotub un obiect unic prin proprietile deosebite manifestate.
Nanotuburile se autoorganizeaz n timpul sintezei conform a dou
moduri de asamblare posibile.
nanotuburi de carbon multistrat, n englez Multi Wall Carbon
Nanotubes (MWNT)
nanotuburi de carbon monostrat, n englez Single Wall Carbon
Nanotubes (SWNT)

n primul mod, tuburile se suprapun unele peste altele i se numesc

nanotuburi multistrat. Numrul de straturi i diametrul lor sunt variabile.
Nanotub multistart
Exist
dou
modele de structur
multistrat : n cilindri
concentrici (a) sau n
spiral (b).

ntr-un al doilea
mod,
nanotuburile
rmn monostrat i
au diametre foarte
uniforme care se
asambleaz pentru
a forma fascicule.
Fascicul de
nanotuburi
cu
diametrul mediu de
1,3 nm
n fiecare fascicul,
tuburile se grupeaz
compact
i
formeaz
un
aranjament periodic
de
simetrie
triunghiular. Numrul
lor poate atinge mai
multe
zeci
ntr-un
fascicul
al
crui

diametru variaz conform condiiilor de sintez de la 1 la 30 nm.

n cele dou tipuri de asamblare, distana dintre dou tuburi adiacente
este aproape egal cu distana dintr dou planuri ale grafitului, ceea ce
nseamn c ansamblul de tuburi nu modific natura legturilor chimice care
rmn identice cu cele manifestate n grafit.
Cele dou moduri de asamblare sunt legate de condiiile de sintez.
3. PROPRIETI ALE STRUCTURILOR NANOMETRICE
Proprietile nanotuburilor
Proprietile specifice nanotuburilor result direct din legtura chimic
de tip grafit. Caracterul planar i orientat al legturilor chimice face din
grafit un solid foarte stabil chimic i foarte anizotrop n care proprietile
importante se manifest n planul format din hexagoane i care constituie
structura nanotubului.

La acestea,
o contribuie este
adus de curbura
planului
(diametrul tubului) precum i de reducerea dimensiunilor la o dimensiune
molecular care i confer un caracter unidimensional. Odat cu scderea
dimensiunilor, forele la nivel microscopic devin preponderente, trebuind s
se trac de la abordarea clasic la cea cuantic. Are loc, de fapt o cuantificare
energetic dependent de dimensiuni. De exemplu, nu mai este respectat
legea lui Fourier de transfer a cldurii pentru c are loc o propagare a
vibraiei atomilor.
Prin creterea densitii pe suprafa ce devine comparabil cu cea pe
volum, crete importana legturilor chimice pe suprafa prin creterea
energiei de legtur la suprimarea legturilor n profunzime. Potenialul de
interacie la nivel submicroscopic (de tip Van der Waals) este invers
proporional cu puterea a 6-a a distanei.
Proprieti electrice
Grafitul este cunoscut ca un material slab conductor a crui
conductibilitate electric este perturbat puternic de defecte sau dopaj.
La un nanotub, perturbarea se datoreaz unghiului de nfurare

(helicitii). Dup cum s-a stabilit experimental, nanotubul cu lanul de

hexagoane a cror latur este perpendicular pe cu axa sa (nanotub armchair
- = 30) are conductivitate electric ridicat (caracter metalic) datorit
benzii interzise Fermi de lime nul (band gap). n cazul nanotubului cu lan
n spiral conductivitate electric este similar semiconductorilor, n acest
caz mrimea diametrului determinnd limea band gap i implicit modul de
trecere a electronilor din banda de valen n banda de conducie. Pe baza
conceptelor cuantice, circumferina L trebuie s fie proporional cu
lungimea de und a electronului pentru ca o und de electroni care strbate
tubul pe circumferin s interfereze cu ea nsi, deci :
n=L
Dac se mai are n vedere legtura dintre lungimea de und i
frecvena f a unei electronice :
f = c (c fiind viteza luminii)
precum i expresia energiei elementare :
w = h f (h fiind constanta lui Planck)
rezult c :
w = n h c/L
Prin urmare, se constat c unor diametre reduse ale nanotuburilor le
corespund valori mari de energie precum i benzi interzise (bariere) de
lime mic. Se poate demonstra c nanotuburile cu configuraie armchair
sunt metalice pentru c au un diametru mai mic dect alte configuraii
obinute prin rsucire.
Conductivitatea electric ridicat a nanotuburilor se explic prin faptul
c micarea electronilor, care poate fi numai nainte i napoi, se desfoar
printr-o structur cristalin unidimensional perfect ordonat cu mprtieri
numai prin ntoarcere prin ciocniri puternice care sunt cele mai puin
probabile (spre deosebire de cazul 3 D unde mprtierile se pot face sub
orice unghi). Ca urmare, la temperatura camerei, drumul liber mijlociu este
de ordinul micronilor (n timp ce la cupru are valoarea de 40nm). Din acest
motiv, ncrcarea unui nanotub poate fi de 100-1000 ori mai mare dect a

cuprului.
Controlul limii band gap prin diametru i gradul de rsucire poate
suplini rolul semiconductorilor care au fluctuaie de concentraie a
impurificrii.
De asemenea, se pot nlocui straturile de semiconductori care devin
capcane de electroni la suprafa (datorit unor legturi disponibile) i care
trebuie pasivizate prin oxidare mrindu-se astfel grosimea acestora.
O alt consecin a legturii de natur cuantic dintre energie i
dimensiuni este posibilitatea obinerii luminii de o anumit frecven la
injectarea simultan de goluri electroni pe la capetele unui nanotub, din
ciocnire rezultnd i radiaie luminoas i cldur. Se poate genera un
anumit tip de lumin prin alegerea diametrului dar poate fi i detectat.
Comportamentul feromagnetic al nanostructurilor
Materialele feromagnetice (fierul, nichelul, cobaltul) se magnetizeaz
sub aciune anui cmp magnetic exterior n funcie de intensitatea acestuia
pn la valoarea de saturaie (caracteristic fiecrui material). Valoarea
induciei de saturaie crete la scderea temperaturii proporional cu T-3/2 , T
fiind temperatura absolut (legea lui Bloch).
ntr-un articol recent punlicat de cercettori de la NIST (National
Institute of Standards) n Physical Review Letters fac cunoscut faptul c
materialele feromagnetice nanostructurate pot s nu mai urmeze legea lui
Bloch n domeniul temperaturilor foarte sczute, magnetizarea crescnd mult
mai rapid. Autorii consider c aceast anomalie caracterizeaz fenomenului
cuantic cunoscut sub numele de condensarea Bose-Einstein. n articole,
cercettorii propun extinderea valabilitii legii lui Bloch la nanostructuri
prin inroducerea unui termen de energie suplimentar asociat procesului
care depinde de temperatur. Este nevoie s se determine n continuare
influena dimensiunilor i formei acestor nanosisteme magnetice n starea
de condensare Bose-Einstein.
Proprieti mecanice
Datorit anizotropiei structurale, grafitul are un modul de elasticitate
foarte mare n planul hexagonal (1 TPa) i mult mai mic n afara planului (4
109 Pa). Nanotubul de carbon benficiaz de rezistena mecanic a grafenei
pe care o sporete astfel c modulul de elasticitate devine superior lui 1 TPa
dup cum s-a stabilit experimental. Aceast resisten ridicat la deformare
se adaug unei mari flexibiliti. Diferite experimente au artat c nanotubul
se curbeaz n unghi mare sau se rsucetice cu mare uurin n jurul
propriei axe.

Nanotuburile devin interesante prin caracteristicile urmtoare :

-rezilien apreciat (prin simulare) ca fiind de circa 200 ori mai mare
ca a oelului la o mas specific de 6 ori mai mic (la seciune echivalent),
neputnd fi testat experimental;
-duritate a unor anumite nanotuburi mai ridicat dect a diamantului.
Proprieti chimice
Nanotuburile sunt structuri poroase ce pot fi umplute cu ali compui
chimici, devenind astfel nanofire. Este deci posibil ca acestea s se umple
chiar cu molecule de fuleren sau cu ali compui cristalini.
Proprieti ale nanotuburilor de nitrur de bor (NB)
In 1994, s-a reuit producerea de nanotuburi pornind de la nitrura de
bor. Proprietile acestor nanostructuri sunt nc imprecis determinate, iar
aplicaiile lor rmn de descoperit.
Aceste nanotuburi se disting de alte structuri prin anumite proprieti.
Se tie pentru moment c acestea sunt izolani electrici, datorit unei late
band gap (5eV) independent de unghiul de torsiune, dar c ar putea s
conduc lumina.
Este de asemenea posibil de a implanta molecule (proteine) la
surprafa nanotuburilor NB pentru a le utiliza ca suport de sintez..
Nanotuburile NB au n general proprieti mecanice similare
nanotuburilor de carbon n special o mai mare rigiditate.

4. FABRICAIA STRUCTURILOR NANOMETRICE

Nanotuburile au fost descoperite n 1991 de ctre SUMIO Iijima. Ele
s-au obinut prin evaporarea grafitului cu un arc electric n atmosfer de
heliu. Aceste structuri pot exista probabil, dar pentru moment au fost
observate numai cele de sintez.
La nceput, temperatura ridicat (aproape de 6000C) necesar
procedurii nu permitea obinerea de cantiti mari pentru diferite utilizri,
nanotuburile avnd tendina de a se topi parial i a se lipi.
Dup 1992 a fost pus la punct noi proceduri, cum ar fi evaporarea cu
laser i adugarea de metale cu rol catalitic care au permis reducerea
temperaturii de reacie la 1200C.
Dup descoperirea iniial a lui Iijima, au fost ncercate diferite
proceduri de sintez cu scopul de a produce noi structuri i de a pune la
punct metode care s permit producerea pe scar larg de nanotuburi ntr-

omanier controlat.
Se disting dou tipuri de ci de sintez ce se deosebesc ntre ele prin
nivelul de temperatur utilizat.
Sinteza la nalt temperatur
La premire cale const n a evapora grafitul (ce sublimeaz la
3200 C) i de a-l condensa ntr-o incint umplut cu heliu sau argon unde
domin un puternic gradient de temperatur. Pe aceast cale, obinerea de
facsicole de monotuburi necesit utilizarea unor catalizatori metalici (metale
de tranziie, Ni, Co, Pd, Pt sau pmnturi rare, Y ) amestecai n proporie de
cteva procente n pudra de grafit.
Nanotuburile multistrat se formeaz direct n faza de vapori la o
temperatur de aproape 3000C.
Diferitele metode ce uitlizeaz acest principiu se disting ntre ele prin
procedeul de vaporizare a grafitului.
n procedul lui Krtschmer i Huffmann, utilizat de Iijima, este stabilit
un arc ntre doi electrozi de grafit, caz n care electrodul anod se consum
pentru a forma plasma care poate atinge temperatura de 6000C. Aceast
plasm se condenseaz pe catod sub forma unui depuneri filamentoase sub
forma unei pnze de pianjen foarte dens ce conine nanotuburile. Acest
procedeu este simplu i puin costisitor i se preteaz la modificri pentru a
obine diferite tipuri de nanotuburi. Singurul ezavantaj este durata sintezei
ct i controlul pretenios.
Al doilea procedeu de vaporizare dezvoltat degrupul condus de R.
Smalley la Universitatea din Houston (USA) const n sublima local o int
de grafit cu radiaia unui laser de mare putere pulsatoriu sau continuu.
Grafitul este fie vaporizat fie expulzat n fragmente de civa atomi. Este
opus primului procedeu prin costul ridicat i printr-un numr restrns de
parametri de control.
O metod original de vaporizare a grafirului este aceea de a utiliza
energua solar prin concentrarea radiaiei solare asupra intei astfel nct s
se ating temperatura de vaporizare.
Toate aceste procedee permit producerea la nivel de laborator a
ctorva sute de miligrame de nanotuburi brute, dar se ncearc extinderea la
o scar mai mare.
Sinteza la medie temperatur
A doua cale de sintez utilizeaz temperaturi medii i este o adaptare a
metodelor catalitice sau pirolitice tradiionale utilizate la sinteza fibrelor de
carbon. Principiul acestor metode const n a descompune un gaz carbonic la
surprafaa particulelor unui catalizator metalic ntr-un cuptor la o
temperatur cuprins ntre 500C i 1100C conform naturii gazului.

Carbonul eliberat din descompunerea gazului precipit pe suprafaa

particulei i aceast condensare duce la creterea structurilor tubulare.
Nanotuburile monostrat se formeaz n domeniul de temperaturi cuprins
ntre 800 et 1400C.
In asemenea proceduri, natura asamblrii este controlat prin
temperatura i dimensiunile particulelor de catalizator. Dac aceste condiii
de sintez sunt acum bine stabilite, rmne ca mecanismele care contrleaz
formarea i creterea tuburilor sunt nc foarte puien cunoscute i c multe
rmn de fcut n acest domeniu pentru a controla sinteza unui tub de o
configuraie dat.
Gazul carbonic poate fi monoxidul de carbon CO, sau hidrocarburi
(acetilen, metan). Catalizatorul metallic este un metal de tranziie (fier,
nichel cobalt). Un aspect delicat al acestei tehnici este prepararea i controlul
dimnsiunilor particulelor de catalizator, talia trebuind s fie de ordinul a
ctorva nm pentru sinteza nanotuburilor.
Procedurile pe baz de temperaturi medii pot fi dimensionate pentru a
obine mijloace de producie la scar larg a fibrelor de carbon, ceea ce este
mai dificil de prevzut la metodele pe baz de nalt temperatur.
Universitatea din Houston a dezvoltat deja un dispozitiv ce uitlizeaz
monoxidul de carbon care produce 10g de nanotuburi brute pe zi i care este
pe cale de a fi estins industrial la Societatea CNI.
n continuare se pun la punct noi metode de sintez performante. De
exemplu, n 2005echipa condus de Ray Baughman de la Universitea Dallas
a fcut public o metod care permite producerea pn la 10 m de nano-foi
pe minut.
n iunie
2005, cercettori de la Nanotech Institute al Universitii din Dallas (Texas,
tats-Unis d'Amrique) et de la Commonwealth Scientific and Industrial
Research Organisation (Csiro, Australie) au publicat un articol n revista
Science prin care anun c au pus la punct o metod ce permite producerea
a 7 m pe minut de nanotuburi de de civa centimetri lungime i cteva zeci
de nanometri grosime. Aceast tehnologie va permite s se depeasc
principala barier n dezvoltarea de aplicaii sau produse finite.
5. VIZUALIZAREA STRUCTURILOR NANOMETRICE
Instrumentul cheie pentru a observa i identifica structura
nanotuburilor este microscopul electronic care situat observaiile la scar
nanometric i a permis descoperirea nanotuburilor .
n principiu, se trimite o radiaie asupra obiectului i se construiete

imaginea acestuia cu ajutorul unui sistem de lentile (microscop) ce

focalizeaz radiaia utilizat.
Nivelul informaiei depinde n primul rnd de natura radiaiei uitlizate.
Rezoluia sa, adic dimensiunea minim a detaliilor observabile pe imagine
este de acelai ordine de mrime cu lungimea sa de und.
Cum distana ntre atomi este de ordinul a 0,1-1 nm, iar lungimea de
und a luminii vizibile este =0,4-0,8 m, cu lumin vizibil nu se pot
detecta dimensiuni mai mici de =0,5 m, deci nici aranjamentele atomilor.
Prin urmare, pentru a studia structurile nanometrice, este necesar o
radiaie cu 0,1 nm. Este exclus utilizarea radieiei X datorit slabei
reflectiviti necesare n sistemul optic. Soluia a fost gsit n 1937
(studentul E. Ruska) prin conceperea primului microscop care uitiliza electroni de
energie ridicat cu =0,001 nm. Electronii, produi prin emisie termoelectric,
sunt accelerai puternic la o tensiune de sute de kV i focalizai n cmp electric i
magnetic.

6. APLICAII TEHNICE I REALIZRI

Nanotuburile de carbon permit realizare de tranzistoare cu nivel

ridicat de miniaturizare (realizare a cercettorilor de la IBM)
Nanotuburile de carbon pot permite realizarea de emitoare de
cmpuri sau lumin la nivel nanometric
Nanotuburile de carbon modificate (cu adaus de K) pot deveni
supraconductoare la joas temperatur
Nanotuburile de carbon cu proprieti semiconductoare sau izolante de
dimensiuni reduse
Nano-foi de 50 nm grosime transparente i bune conductoare de
electricitate pentru dejivrare
Cuplare unui tranzistor cu celula nervoas
Tratamentul celulei vii prin injectarea e medicamente
Nanoordinator pe baz de ADN cu 1 miliard de operaii/s
Micromotor cu diametrul de 2000 de ori mai mic dect al firului de
pr
Microrobot de 250 m lungime i 60 m lime dotat cu elemente
de locomoie, surs de energie i sistem de direcie controlat

BIBLIOGRAFIE
1. http://www.onera.fr/conferences/nanotubes
2. http://fr.wikipedia.org/wiki/Nanomatriau
3. http://www.crpp.u-bordeaux.fr/nanotfr.html
4. http://www.ulb.ac.be/inforsciences/openscience/naimo