Sunteți pe pagina 1din 8

HIDRATAREA SI MINERALIZAREA ORGANISMULUI

Organismul uman nu poate tri (n medie) dect:


- 3 minute fr 02, 3 zile fr ap, 3 sptmni fr hran" (Burghele).
- Toate mecanismele vitale nu au dect un el: acela de a menine unitatea mediului interior i de a ne da
prin aceasta independent i personalitate biologic" (CI. Bernard).
Apa
- este lichidul solvent al tuturor substanelor chimice, organice i anorganice, necesare bunei funcionri a
organismului
- dilueaz toi produii rezultai din metabolismul intermediar destinai eliminrii
- se gsete n organism n dou stri: liber-circulant, fix-structural (intr n constituia
moleculelor)
- apa liber reprezint 70% din greutatea organismului i se repartizeaz astfel:
50% n interiorul celulelor (lichid intracelular)
15% n spaiile lacunare (lichid interstitial)
5% circul n vase (lichid plasmatic)
- prin compoziia i funcia apropiat lichidele interstitial i plasmatic, sunt numite lichide extracelulare
- apa menine n soluie o serie de sruri minerale
- mediul intern al organismului este o soluie apoas de sruri minerale, formnd partea fundamental a
plasmei sanguine, a limfei i a lichidului interstitial
- srurile minerale menin presiunea osmotic a lichidelor din organism, constituind una din activitile
fundamentale ale activitii celulare ( Presiunea osmotic este presiunea care trebuie s fie aplicat unei
soluii pentru a mpiedica trecerea solventului n sensul natural de difuzie printr-o membran
semipermeabil)
- nevoia de ap a adultului este de: 2000-2500 ml/24 h
- la copil nevoia de ap este mai mare, n raport cu greutatea corporal, el necesitnd:
- 180 ml ap/kg corp n primele 6 luni
- 150 ml ap/kg corp ntre 6 i 9 luni
- 120 ml ap/kg corp ntre 9 i 12 luni
- 100 ml ap/kg corp peste 12 luni
- necesarul de ap se acoper prin aportul alimentar fie sub form de lichide, fie sub form de ap
coninut n alimentele solide. O parte din apa rezulta si din procesul de metabolism al proteinelor
glucidelor, lipidelor si se numeste apa metabolica (de combustie).
- eliminarea apei din organism se face pe mai multe ci, astfel:
- 1000-1500 ml se elimin prin urin
- 500-1000 ml se elimin prin transpiraie
- 350-500 ml se elimin sub form de vapori prin plmni
- 100-200 ml se elimin prin intestin (n scaun)
Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.
Homeostazia
-prin homeostazie, se nelege totalitatea constantelor biochimice sau biofizice ale mediului intern.
Limitele homeostaziei sunt reprezentate de cifrele maxime i minime ntre care clinica i laboratorul
ncadreaz normalul pentru fiecare din aceste componente
-sistemul de coordonare i control al homeostaziei este neuro-endocrino-vegetativ.
-Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor
eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;
bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.

DEZECHILIBRUL HIDROELECTROLITIC
1.TULBURARILE DE FLUIDE
- n situaii patologice se produce dezechilibru in compozitia hidroelectrolitica, ducand la deshidratare
( pierdere patologica- hipovolemie ) sau hiperhidratare ( retentie de apa- hipervolemie)
-n funcie de cauza i mecanismul prin care se instaleaz, pot interesa sectorul intracelular, extracelular
sau ambele
- deshidratatrea extracelulara este cel mai des intalnita si necesita o reechilibrare urgenta.
Starile de deshidratare
Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi
exagerate de lichide in stari patologice.
Clasificarea deshidratarilor :
A. In functie de aportul de lichide:
Deshidratari de origine digestiva:
a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa ceara, la bolnavii
varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi (neurologici, comatosi)
nesupravegheati;
b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoza
pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul duodenului.
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita,
intoxicatii.
Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai:
- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari.
B. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:
1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si electroliti sunt in aceeasi
proportie.
Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde pe aceste
cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.
Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.
2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai mare decat electrolitii.
Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de apa.
Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.
3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare decat
apa. Poate aparea dupa:
- administrarea de medicamente diuretice;
- poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala;
- transpiratii abundente.
Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.
III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:
1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea corporala,
pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari clinice.
2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea corporala.
3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din greutatea

corporala.
Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt:
- turgor cutanat prezent;
- hipotensiune arteriala
- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;
- puls accelerat si slab;
- diureza scazuta;
- infundarea globilor oculari;
- uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor.
- in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform, oligoanurie,
chiar coma.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca
tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului,
bilantul hidric.
Hiperhidratarea
- Excesul volumului de lichid merge n sectorul extracelular, dnd natere la edeme
-se datorete creterii Na i a cantitii de ap prin retentie i/sau ingestie excesiv, scderii excreiei renale
de Na i ap, scderii mobilizrii de lichide n interiorul spaiului intravascular.
Semnele de hiperhidratare:
- creterea acut n greutate
- edem periferic
- pleoape edemaiate
- creterea presiunii venoase centrale
- hipertensiune arterial, puls puternic
- dispnee, raluri crepitante
- turgescena jugularelor
- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;
- somnolenta, convulsii
- scderea hemoglobinei i a hematocritului
- scderea densitii urinare
TULBURARI ELECTROLITICE
Forma cea mai frecventa a dezechilibrului hidroelectrolitic intercelular este hipokalemia (pierderi de K+ )
care are urmari grave.
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea normala
fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic,
prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie, anxietate, piele umeda,
hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave;
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;

.-

punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;


administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata, sa evite
purgativele drastice (sarea amara).
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.
Cauze:
- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;
- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;
- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA, tahicardie, mucoase
uscate, confuzie.
Rolul asistentei este:
- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;
- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na - Glucoza 5%,
medicamentele diuretice;
- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.
- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;
- linisteste pacientul si familia daca este cazul;
- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.
2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea neuromusculara.
Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;
- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;
- scaderea apetitului, greata;
- mancarime de piele;
- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;
- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.
Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului medicamentele,
(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise, banane.
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece exista riscul
opririi inimii in diastola.
Simptome:
- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga medicamentele indicate:
insulina, bicarbonat de Na+;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator, aparatura pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in K+.

3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a excretiei


excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;
- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.
Rolul delegat al asistentei medicale:
- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T;
Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze consumul de lactate
si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu fara recomandare medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala carbogazoasa;
poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de secretie a
paratiroidelor.
Problemele bolnavului:
*
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile
musculare.
Evaluarea interventiilor aplicate
Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si indrumarea stricta a
medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la serviciul de terapie intensiva. Asistenta va
urmari ameliorarea starii bolnavului dupa urmatoarele manifestari:
disparitia senzaliei de sete;
normalizarea pulsului bolnavului;
valorile T.A. cresc treptat;
dispar crampele musculare;
se restabileste turgorul cutanat;
dispar infundarile fontanelelor la sugari;
diureza se normalizeaza;
se restabileste starea de constienta la copii.
CILE DE HIDRATARE A ORGANISMULUI
Oral

Duodenal
Rectal

- calea fiziologic de administrare a lichidelor


- declaneaz reflex funcia normal a tubului digestiv i a glandelor anexe, funcie
necesar absorbiei lichidelor
- se renunj la aceast cale n caz de: vrsturi, stenoz piloric i esofagian,
negativism total din partea pacientului
- administrarea lichidelor se face prin sond duodenal
- lichidele se administreaz pictur cu pictur ntr-un ritm de 60-100/minut
- se menine temperatura lichidului la fel ca cea a corpului n timpul administrrii
- se face prin clism, pictur cu pictur, sau clisme Katzenstein (vezi alimentaia

artificial prin clisme)


- in rect se absorb numai solutii izotonice
- instalarea clismei hidratante este precedata de o clisma evacuatoare
- se introduce o sonda Nelaton 10-15 cm racordata la aparatul hidratant prevazut cu
picurator
Subcutanat -se face prin perfuzii
-resorbia este lent
-poate determina accidente: necroza esuturilor prin compresiune, coagularea
esuturilor (cnd temperatura este prea nalt), flegmoane, complicaii septice
Perfuzia
-introducerea pe cale parenteral, pictur cu pictur, a soluiei medicamentoase
intravenoas pentru reechilibrare hidroelectrolitic, hidroionic i volemic a organismului

SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si
medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii
echilibrului initial al organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie mai mare decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie mai mica decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1. solutii de baza
2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;
3. solutii pentru alimentatia parenterala.
1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide.
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml (cunoscuta
sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice (alcaloza, acidoza), la
completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale.
Exemple:
Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza diluate in solutii
izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu risc vital (de exemplu, flutter
ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat).
Solutii hipertonice:
- solutia de clorura de Na 10%, 20%
- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50%
Alte solutii de corectare:
- solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se folosesc la corectarea
acidozei metabolice.
Solutii diuretice osmotice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor, fortarea
diurezei in intoxicatii.
Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:

- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;


- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).
Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:
- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.
3. Solutii pentru alimentatie parenterala
Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza 5%, 10%, 20%;
Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate sintetiza
aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile.
Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in flacoane de sticla.
Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente deoarece au
capacitate de interactiune.
Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina,
triptofan, valina.
De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii si administrariide temperaturi ridicate si de lumina.
SOLUTII PERFUZABILE tabel
Denumirea solutiei

Forma de prezentare

Indicatii. Mod de administrare

1 . Solutie de clorura Concentratie izotonica 9% sau ser fiziologic


de Na
- pungi PVC sau flacoane PVC capacitate de
250, 500, 1000 ml -fiole 10 ml
Concentrate hipertonica:
- solutie de NaCI 10%, 20%, 30% fiole
- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o

- perfuzie I.V.
- solutie de transport cea mai
folosita- solvent pentru
medicamente(antibiotice, etc)
- corectarea dezechilibrului
hiponatriemic

2. Solutie de glucoza Concentratie izotonica 5%

- solutie de transport: perfuzie


- alimentatie parenterala
- in hipoglicemie IV
- antiedematos

- pungi, flacoane PVC 250, 500ml


Concentratii hipertonice:
'

3. Solutie Ringer

- glucoza fiole 33%, 40%


- pungi flacoane 10%, 20%
- concentratie hipotonica 2.5g%
Contine:
- clorura de Na 8.5g;
- clorura de K 0.3 g;
- clorura de Ca 0.5g;
- apa distilata 1000ml Flacoane, saci
PVC 250, 500 ml

- reechilibrare hidroelectrolitica

I.V. perfuzie lenta

4.Solutia de clorura
de K-Brauman
5. Solutie de Kalium
magneziu-asparagin
at

Flacoane de sticla de 100 ml concentrate


7,4%;
Contine: acid aspargic 1 I solutie hidroxid
de K+ oxid de Mg2+

- perfuzii I.V. lente se dilueaza 10


-20ml cu 500 ml cu glucoza 5%,
10%; in urgente 20 ml solutie K
diluat cu 20 ml solutie glucoza 10
%

6. Solutie de lactat
deNa

Concentratie 110g% solutie izotonica 50% - solutie de corectare-perfuzie


lenta in acidoza hipotonica

7. Solutia Hartman

Solutie salina

8. Solutia de
bicarbonat de Na

14%o solutiie izotonica

- solutie de corectare
- perfuzie lenta in acidoza
hipotonica
- solutie tampon in acidoza

9. Solutii pentru
diureza osmotica
10. Sorbitol

Manitol 5%o pungi PVC 250 ml

- activeaza diureza

11. Solutie dextroxa


fructoza
12. Substituienti de
plasma

5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC 500,


1000 ml
Dextran 40+glucoza in flacon din sticla
Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane de sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila Flacoane
sticla

Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500 2000 ml - alimentatie parenterala


- perfuzie lenta - alimentatia
parenterala
- perfuzie lenta