Sunteți pe pagina 1din 76

UNIVERSITATEA BUCURETI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI


D.P.P.I.P.P.

LUCRARE DE LICEN

COORDONATOR TIINIFIC:
Lect.Univ.Dr.Enachi Vasluianu-Luiza
ABSOLVENT:
Rducanu Carmen-Adriana

Focani
2015
1

UNIVERSITATEA BUCURETI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI
D.P.P.I.P.P.

MODALIT I DE VALORIFICARE
A
JOCULUI DIDACTIC N
DEZVOLTATEA LIMBAJULUI LA
PRE COLARI
COORDONATOR TIINIFIC:
Lect.Univ.Dr.Enachi Vasluianu-Luiza
ABSOLVENT:
Rducanu Carmen-Adriana

Focani 2015

CUPRINS
Argument

........................................................................................................................ 4

INTRODUCERE
Cap.1 RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA PRECOLAR
1.1.Particulariti ale dezvoltrii limbajului la precolari
1.1.1.Particularitti ale limbajului sub aspect fonetic
1.1.2.Particulariti ale vocabularului
1.1.2.1.nsuirea structurii gramaticale a limbajului
1.1.2.2.nsuirea vorbirii gramaticale
1.1.3.Particulariti psiho-fizice ale limbajului la vrsta precolar
1.2.Importana D.L.C. n dezvoltarea lingvistic a precolarului
1.3.Specificul activitilor didactice n grdini
Cap.2 JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
LA PRECOLARI
2.1.Clarificri conceptuale
2.2.Funciile jocului didactic
2.3.Tipologia jocului didactic
2.4.Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a limbajului
2.5.Aspecte practice privind realizarea jocului n dezvoltarea limbajului
2.5.1.Jocuri didactice fonetice pentru dezvoltarea component
2.5.2.Jocuri didactice pentru dezvoltarea i nuanarea vocabularului
2.5.3.Jocuri didactice pentru formarea abilitii gramaticale de exprimare d.p.d.v.
gramatical
Cap.3 STUDIU PRIVIND MODALITILE DE VALORIFICARE A JOCULUI
DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARII MICI
3.1.Ipoteza i obiectivele cercetrii ...................................................................
3.2.Metodologia cercetrii..................................................................
3.3.Desfurarea cercetrii....................................................................
3.3.1.Etapa preexperimental
3.3.2.Etapa experimental..........................................................
3.3.3.Etapa postexperimental...........................................................
3.4. Analiza i interpretarea datelor.......................................................................
Concluzii
Anexe ..........................................................................................................................
Bibliografie .................................................................................................................80

CAPITOLUL 1
3

RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA


PRECOLAR

1.1 Particulariti ale dezvoltrii limbajului la precolari

Cu toate mbuntirile aduse nvmntului precolar, nu se poate schimba tipul de


activitate al acestei vrste, care este jocul; el st la baza organizrii activitilor din grdini. De
aceea, un manual sau un caiet de lucru cu principii riguroase de nvare va schimba atmosfera
de joc din grdini ntr-un regim auster de coala. Nu ne ngduie acest lucru n primul rnd
particularitile psihologice ale copilului precolar, iar n al doilea rnd perspectiva distrugerii
interesului pentru coal, fiind nevoit s ntmpine prea devreme unele dificulti care depesc
capacitile i interesele acestuia n cunoatere i activitate.Pornind de la aceste recomandri
ale psihologilor i pedagogilor,s-a dat importana cuvenit jocului ca form specific a activitii
cu copiii.

1.2. Importana domeniului Limb i Comunicare


Un aspect important al educrii limbajului l constituie depistarea i eliminarea din
vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai puin educate cu care copiii au luat contact
n absena prinilor i uneori chiar n familie. Copilul trebuie convins c un anumit cuvnt sun
urt, c este folosit de o anumit categorie de oameni i c poate fi nlocuit cu altul mai frumos.
Obiectivul major al educrii copiilor n grdini i anume, pregtirea copilului pentru
activitatea de colar, formarea unor deprinderi muncii colare, constituie un motiv important
pentru care cultivarea limbajului are un rol hotrtor. n acest sens, dezvoltarea i educarea
limbajului precolarului presupune perfecionarea comunicrii sub aspect fonetic, lexical i
gramatical.

Att n grdini, ct i n clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaz i prin alte activiti


dect cele obligatorii sau dect n leciile de educare a limbajului.
Astfel, la sectorul tiin activitile care vin n sprjinul dezvoltrii vorbirii mbrac o
varietate de forme de realizare. Jocul senzorial Spune ce ai gustat, ghicete ce este , pe lng
obiective de alt natur, activeaz vocabularul precolarilor cu cuvinte specifice fructelor sau
legumelor gustate, determinndu-i n acelai timp s rspund n propoziii corecte din punct de
vedere gramatical. Observnd Aspecte de iarn, precolarii le descriu, folosind cuvinte
specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului Cnd se ntmpl ? organizat pe baza unor
imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaz anotimpurile la schimbrile atmosferice
survenite n natur i reuesc s-i exprime aprecierile asupra fierui anotimp.
La sectorul construcie, la tema Lego, tem la alegere, copiii mnuiesc piesele trusei
respective, dar trebuie s i verbalizeze, descriind construcia obinut i dialognd ntre ei pentru
a selecta piesele necesare tipului de construcie ales.
n cadrul sectorului joc de rol, cu tema De-a grdinarii, copiii dialogheaz, folosind
cuvinte adecvate: co, stropitoare, grebl etc. La temele: De-a gospodinele, De-a doctorul
comunicarea cu partenerii, n termeni adecvai temei, ntr-un dialog civilizat, este o latur
esenial a activitii.
La tema De-a serbarea, dialogul se refer la o varietate de puncte specifice serbrii:
poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de ppui etc.
Copiii care practic jocul de mas verbalizeaz n funcie de tem. La tema Caut locul
meu!, sistematizndu-i cunotinele despre toamn, ei motiveaz aciunea ntreprins i
selecteaz elementele corespunztoare toamnei (fructe, legume) precum i frunzele ruginii etc.
Sectorul bibliotec ofer precolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din bucele,
(pentru a le povesti) realizrii lecturii dup imagini din viaa plantelor, animalelor sau a
oamenilor, a reconstituirii unor scene din povetile ndrgite (recunoaterea i caracterizarea
personajelor) povestirea unor ntmplri care i-a impresionat, a urmririi unor diafilme (Scufia
Roie), a dialogului pe tema unor cri.

Chiar i sectorul art n care ponderea o deine activitatea practic (pictur, aplicaii,
modelaj etc.) ofer copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele,
instrumentele, descriu obiectele obinute, apreciaz propriile lucrri i pe acelea ale colegilor,
motivndu-i obiunile.
Toate activitile libere ale precolarilor favorizeaz un climat afectiv de comunicare
verbal liber i civilizat ntre copii, consolideaz actul comunicrii n formele cele mai variate,
generate de varietatea jocurilor, a cntecelor, a exerciiilor ritmice.
n procesul de instruire i educare a copiilor un rol important revine materialului didactic,
mijloacelor de nvmnt n calitatea lor de instrumente de aciune sau purttoare de
informaii(I. Cerghit).
Folosirea din plin a materialului didactic are o importan hotrtoare n asimilarea
temeinic i contient a cunotinelor, dezvolt spiritul de observaie al copiilor i mrete
interesul pentru cunoatere. Multe cunotine, care par la nceput dificile, pot fi uor nelese
atunci cnd se folosete cu pricepere ilustrarea lor. Cu ct se imprim leciilor un caracter intuitiv
(astfel acionndu-i laturile psihice ca: atenia, memoria, priceperea, imaginaia, creativitatea,
gndirea) cu att activitatea va oferi copilului un ctig mai deplin.

Dupa cum am prezentat anterior dezvoltarea limbajului copiilor de varsta prescolara


parcurge cateva etape ce coincid cu dezvoltarea proceselelor psihice intelectuale. De aceea
evaluarea limbajului este un proces stiintific ce presupune recurgerea la instrumentele cu care
opereaza , in mod obisnuit stiinta.
Caracterul stiintific al acestei actiuni evaluative este asigurat de :

caracterul permanent si sistematic;


utilizarea a cat mai multor procedee de cunoastere a fiecarui copil;
comunicarea si relationarea pozitiva intre educator si copil.

Ca aceste conditii sa poata fi respectate , educatorul va evalua competentele lingvistice


si de comunicare ale copiilor urmarind:

debitul verbal, fluenta si coerenta vorbirii;vorbeste cu sine cu voce tare, vorbeste


cu obiectele, cu jucariile, cu animalele etc;
vorbeste monoton, timid, prea tare, prea incet, chiar soptit, rezervat, vesel,

etc;
prezinta tulburari de vorbire;
continutul vorbirii vorbeste doar despre sine sau despre ceilalti;
pune intrebari si este interesat de lucruri si fenomene;
este curios in privinta evenimentelor si persoanelor din proximitatea sa etc;
are teme preferate de discutie povesti, papusi, filme, plante, razboi, crime etc;
mimica este saraca, discreta, dar expresiva, intensa- la nivelul buzelor, ochilor,

etc;
gestica este expresiva, stereotipa, exploziva etc.;
pantomimica aspecte posturale si atitudinale.

Toate aceste aspecte pot fi evaluate daca activitatile se deruleaza sub forma de joc, pentru
ca , dupa cum stim, jocul este activitatea fundamentala a copilului la acesta varsta, prin joc el isi
exprima sentimente, se manifesta liber, dirijat de reguli stabilite de el sau in acord cu dorintele
lui. S-a constatat ca actul comunicarii este un proces complex si presupune educarea unor
capacitati comunicative care sunt total distincte de capacitatile de vorbire, dar indispensabile
unele fata de aletele. De modul cum educatorul reusete sa transmita mesajele catre copil depinde
dezvoltarea lui intelectuala si cum este si firesc dezvoltarea limbajului, intre cei doi parteneri de
comunicare se afla un raport dinamic, fiecare devenind pe rand cand emitator, cand receptor.
Buna intelegere a acestor raporturi este esentiala pentru elaborarea unei bune strategii
educative pe latura dezvoltarii capacitatilor comunicative. De cele mai multe ori avem tendinta
sa apreciem un copil care vorbeste mult dar nu trebuie sa uitam ca a vorbi nu e totuna cu a
comunica. Vorbirea se poate centra doar pe actul emiterii de mesaje. In mod concretul, copilul
care vorbeste mult neintrerupt, nu inseamna ca are competente de comunicare mai bune decat un
copil care tace. Dimpotriva, copilul care tace comunica multe lucruri despre sine: ca nu aude sau
ca aude deficitar; ca este timid si ca se teme sa se exprime sau ca este revoltat si ca refuza

dialogul; ca isi construieste cu greu raspunsul sau ca nu stie ce ori cum sa raspunda.Se intelege
ca lista intelesurilor pe care le-ar putea dobandi tacerea ar putea continua.
Educatorul trebuie sa aiba abilitatea sa le descifreze corect si sa tina seama de aceste
semnificatii. De aceea in evaluarea comunicarii si implicit a limbajului copiilor , educatorul
trebuie sa tina seama de faptul ca a transmite ceva nu este totuna cu a comunica. A comunica
este o relatie bilaterala intre emitator si receptor, iar a transmite un mesaj este o relatie unilaterala
de la emitator la receptor.
Acest fapt trebuie luat in seama in actul evaluarii de catre educatoare cand formuleaza
cerinte trebuie sa le verifice daca acestea au fost corect receptate, daca au fost intelese : in ce
masura raspund ele trebuintelor copilului ori doar il solicita sa se supuna neconditionat ?
Cunoasterea raspunsurilor la astfel de intrebari o ajuta pe educatoare sa inteleaga psihologia
copilului cu care lucreaza si sa intre intr-o relatie de comunicare autentica cu el.
Orice educator cu experienta stie ca a-l determina pe copilul prescolar sa vorbeasca este
mai usor decat a-l invata sa asculte sau sa taca. Cu toate acestea, ambele componente sunt
esentiale intr-o relatie de comunicare corecta si completa. Aceste aspecte sunt importante atat in
relatia educator-copil cat si in cea copil-copil.
Pentru a determina copiii prescolari sa devina buni ascultatori, am organizat in cadrul
activitatilor educative o serie de jocuri care soliciatau copilul in realizarea unor antrenamente
metacomunicative in cadrul carora unele reguli de joc purtau numele de asculta-l pe .(Bogdan)
.
La Intalnirea de dimineata am purtat o discutie libera cu copiii , prilej cu care am aflat
ca Bogdan a fost la Delfinariu. Am folosit acest prilej pentru a provoca un antrenament
metacomunicativ. L-am rugat pe Bogdan sa povesteasca colegilor lui ce a vazut la Delfinariu. Pe
masura ce povestea am intervenit cu intrebari de genul Cand ai plecat?; Cu cine ai fost la
Delfinariu?; Cum il chema pe delfin?.
Dupa cateva astfel de intrebari le-am propus copiilor sa faca si ei acelasi lucru. Pentru a
le trezi interesul le-am promis ca cei care pun cele mai multe si mai frumoase intrebari vor fi
8

recompensati. Lui Bogdan i-am sugerat sa aprecieze care este cea mai interesanta intrebare.
Situatia astfel creata il pune pe copilul povestitor in postura de a vorbi, dar si de a asculta
intrebarile copiilor- pentru a aprecia pe cea mai interesanta ,iar pe copiii in postura de a formula
intrebari ( atitudinea activa) nu doar in postura de simplii ascultatori ai relatarii copilului .
Pentru dezvoltarea capacitatilor lor comunicative, copiii trebuie adusi in situatia de a
reflecta asupra relatiei cu interlocutorul . Intr-un act evaluativ educatoarea ar putea urmarii
gradul de atingere a urmatorilor indicatori ai comunicativitatii care pot fi identificati

prin

observarea comportamentului copilului in timpul jocului :

Vorbirea : fluenta verbala reda lejeritatea, usurinta vorbirii; claritatea exprimarii

ideilor; coerenta/inteligibilitatea constructiilor verbale;


Capacitatile de relationare : initiativa relationarii; calitatile de ascultator; atitudinea

interogativa(frecventa intrebarilor pe care le adreseaza);


Atitudinea fata de interlocutor : toleranta/ingaduinta;dimunare;supusenie;
Atitudinea fata de relatia de comunicare : disponibilitatea de a comunica (placerea
de a comunica cu ceilalti);blocaje, dificultati de comunicare.
Am afirmat ca acesti indicatori ar putea fi identificati pentru ca exista riscul ca unele

trasaturi comportamentale sa fie greu de identificat, altele pot fi inselatoare, de aceea utilizarea
acestora trebuie facuta cu multa precautie. Acest lucru poate genera confuzii in ceea ce priveste
evaluarea

achizitiilor limbajului

si a comunicarii

copiilor

uneori este posibil ca unele

manifestari comportamentale , mai sus prezentate, sa anunte o anumita precocitate pentru ca, intrun moment imediat urmator, sa nu se mai confirme o astfel de apreciere.In acelasi fel, unele
manifestari comportamentale care apar ca semnale ale unei intatzieri mintale pot fi infiormate
ulterior de o evolutie spectaculoasa a-a cum se cunoaste cazul lui Lucian Blaga care a renuntat
la mutenia din primii ani ai copilariei, in jurul varstei de patru ani, pentru a face din exprimare o
geniala profesiune de credinta.
Pentru ameliorarea comportamentului comunicativ al copilului , este bine
atitudinea de interlocutor se invata si ca, in linii generale, ea presupune:

A sti cum sa asculti;


A asculta pana la capat ;
9

de stiut ca

A arata interes fata de tema de discutie propusa;


A arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt;
A tine seama de punctul de vedere al celuilalt.

Cu siguranta

ca

un copil de varsta

prescolara nu detine astfel de achizitii, dar

comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat/dirijat/constientizat pentru a


prefera un asemenea mod de a interactiona.
CAPITOLUL 2

JOCUL DIDACTIC METOD DE BAZ N DEZVOLTAREA


LIMBAJULUI LA PRECOLARI

2.1 Clarificari conceptuale


Originea si evolutia jocului didactic
Pana la inceputul secolului xx nu a existat o expunere sistematica a functiilor instructive si
educative ale jocului didactic, nici chiar notiunea de joc didactic nu a fost formulata, acest lucru
fiind facut abia pe la mijlocul acestui secol. Aparitia istorica a jocului este in legatura stransa cu
caracterul educatiei generatiilor in crestere la diferite etape de dezvoltare a societatii.
Continutul jocului este social anume prin faptul ca insusi jocul este social dupa natura sa
si este generat de conditiile de viata ale copilului in societate. Acest fapt a fost remarcat inca de
grecii antici. Pentru ei jocul servea drept cel mai important factor de dezvoltare si perfectionare a
poporului.Filozofii antici considerau c jocul este un instrument cu ajutorul cruia se poate
exercita o influen bine determinat asupra dezvoltrii copilului. Jocul a aparut in urma cautarii
continutului educatiei si instruirii copiilor inca din epoca sclavagismului. La evrei cuvantul joc
corespunde notiunii de gluma si haz. La romani, <ludo> desemna bucuria, veselia. In limba
sanscrita, < kleada> inseamna loc, bucurie. La nemti, vechiul cuvant german <spilan> desemna
miscare usoara, lina, asemanatoare oscilatiei pendulului. Ulterior, in toate limbile europene,
10

cuvantul < joc> a inceput sa se extinda asupra unei largi sfere de actiuni umane, care, pe de o
parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie. In
aceasta sfera aatotcuprinzatoare, notiune moderna de joc a inceput sa cuprinda totul, de la jocul
copilului de-a soldatii, pana la interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului.
Asadar, jocul dezvolta functiile latente, fiinta cea mai bine inzestrata fiind aceea care se
joaca cel mai mult.In copilarie jocul duce la antrenarea functiilor fiziologice si a celor psihice.
Intreaga analiza psihologica pe care A.N.Leontiev o face jocului, ofera intelegerea cea mai
cuprinzatoare a esentei jocului la prescolar (dar intrega analiza este valabila si pentru micul
scolar), apreciat ca activitatea de tip fundamental, prin care copilul reflecta, la o scara de proportii
specifice lui, realitatea, prelucrand-o in functie de aspiratii, tendinte si dorinte propii specifice
varstei prescolare.In conceptia lui A.N. Leontiev, jovul se naste din aceasta necesitate obiectiva a
cunoasterii si din urmatoarele trebuinte:

Trebuinta de miscare si actiune a copilului (activismul copilului);


Trebuinta de asimilare a realului la sine (explicabilla prin aceea ca istoria vietii

copilului e redusa si pentru a putea face fata, apeleaza la surse de informare);


Trebuinta de valorificare a propiei persoane;
Trebuinta de a identifica ca adult si a se compara cu el;

2.1.1 Definitia jocului didactic


Dezvoltarea notiunilor despre joc este determinata de schimbarile socialpedagogice in procesul de instuire si educatie, produse de-a lungul dezvoltarii societatii
umane.Actualmente, nu exista o parere unica despre esenta jocului didactic, fapt cauzat,
in primul rand, de complexitatea si multilateralitatea lui. Astfel, unii autori considera jocul
didactic drept o forma independenta de activitate instructiva, altii- drept o metoda, iar
adeptii unei a treia conceptii- drept procedeu. Adeptii celei de a patra conceptii cosidera
jocul drept o forma de instuire.
Pornind de la aceste tratari ale jocului didactic, putem defini notiunea de joc
didactic. In enciclopedia pedagogica jocul este definit in forma generala ca un tip de
11

activitate si ca un mijloc de educatie. In dictionarul pedagogic, notiunea de joc didactic


este considerat drept un mijloc important de instruire si educatie folosit pe larg la varsta
prescolara mica.
Baza jocului didactic o constituie continutil cognitiv care se realizeaza cu ajutorul
elementelor structurale ale jocului. Exista opinia conform careia jocul didactic este o
metoda de invatare si de dezvoltare intelectuala a copiilor, iar continutul jocului trebuie sa
coincida cu problemele principale

de invatamant. Fiind specifica copiilor de varsta

prescolara si scolara mica, aceasta activitate pregateste conditiilor pentru trecerea de la


activitatea dominanta de joc la cea predominanta de invatare.
Jocul didactic este o metoda independenta de educatie si instruire a copiilor. In
conceptul pedagogic general, ,,metoda este definita de majoritatea autorilor ca un mijloc
de organizare a activitatii comune a invatorului si elevilor, orientata in scopul asimilarii de
catre elevi a cunostintelor si dexteritatilor, formarii conceptiei despre lume, a calitatilor
morale si dezvoltarii capacitatilor copiilor.

2.1.2 Functii
Analiza literaturii de specialitate, precum si a materialelor activitatii experimentale
in scoli si gradinite ne-a permis sa evidentiem doua grupuri de functii instructiv-educative
ale jocului: organizational- pedagogice si continutal-educative

Functiile organizational-educative pun in valoare jocul didactic in calitate de:


instrument de organizare a muncii de instruire la lectie;
forma de organizare a ocupatiilor si activitatilor extrascolare;
metode de organizare a lucrului cu colectivul;
forma de organizare a autoservirii.
Functiile cotinutal-aducative se exprima prin faptul ca ele servesc drept stimulent
de educatie intelectuala, morala, estetica, de educatie prin munca si educatie
fizica,

12

Jocul este practica dezvoltarii, afirma D.B. Elkonin si in consecinta, in perioada copilariei.
El este adoptat pentru multiplele sa functii formative. Dintre acestea, pot fi puse in
evidenta cateva.
Jocul stimuleaza functiile intelectuale, prin intermediul carora se realizeaza cunoasterea
obiective. In joc, copilul transpune realitatea obiectiva, in special realitatea sociala.
Jocul stimuleaza si modeleaza procesele afectiv-motivationale. Prin intermediul jocului,
copilul isi imbogateste viata afectiva si in acelasi timp dabandeste capacitatea, in mod
progresiv, de a-si stapani emotiile. El invata sa traiasca profund o atitudine pozitiva, sa
reactioneze sincer, pozitiv sau negativ, fata de ceea ce este bun, frumos,moralsi respectiv,
fata de ceea ce este urat, rau,imoral.
Latura volitionala este intens solicitata in joc. In acest sens, jocul cu reguli devine o
metoda de maxima eficienta. Daca jocul ,, de-a ostasiicere sa nu se vorbeasca spre a nu
fi auzit de dusman, copilul ,,gaseste,, resursele necesare unei taceri prelungite, ceea ce ,in
alte conditii, ii este greu de realizat.Daca i se incredinteaza rolul de santinela, el poate sa
stea nemiscat in post minute in sir sau chiar ore. Vitejia, cinstea, dreptatea se cultiva, fara
gres, prin intermediul jocului.
Functia de comunicare a limbajului este cultivata, in mod deosebit prin intermediul
jocului. Trebuinta de comunicare devine evidenta pentru copil, de altfel si pentru adulti,
atunci cand este inconjurat de semeni. Ambianta de comunicare, de interactiune
informationala ii imbogateste continutul si formele de desfasurare, printr-un proces de
sinteza a informatiei elaborate in comun de participantii la joc. Jocul copilului de varsta
prescolara,sustine A.Zaporojet, reprezinta o activitate de un pronuntat caracter afectiv,
care reclama din partea lui o anumita stare dispozitionala si inspiratie.

2.1.3 Tipologie

Jocurile de creatie
Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca ele
lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului este lipsita
de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in viata lui.

13

Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul insusi.
In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:

Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;


Jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;
Jocuri de constructie.

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare,
cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este
caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea
adultilor,specifica prescolarilor de 34 ani, la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a unor
activitati umane.
Jocurile de constructie
Aceste jocuri evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat elemente
de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia. Spontan si vital pentru copil, jocul de
creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele societatii, un izvor al
autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate precumpanitor in directia
integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului pentru a se modela pe sine,
creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte din viata cotidiana reflecta
mediul de viata al copilului. De mic copilul este atasat de parintii lui, de membrii familiei care ii
poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti, activitatea pe care acestia o desfasoara,
viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv cum este copilul, le reproduce in joc. Prin
urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana exprima dorinta copilului de a participa la viata si
activitatea adultului, de a actiona cu aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii.
Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material pe care-i folosesc in desfasurarea
jocului. La copilul mic (34 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material;
inaintand in varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa
actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire il detine ,,cuvantul care
inlocuieste jucaria dorita.

14

Daca la inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu
timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se
dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara
comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv. Comunicand intre ei, copiii isi
fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi organizeaza
jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile, dorintele,
semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si dezvolte
limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat urmatoarele obiective:
am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;
sa le extind sfera reprezentarilor;
sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;
sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana


Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia, ,,De-a gradinita, ,,De-a
doctorul, ,,De-a gospodina, ,,De-a circulatia. Indeplinind rolul ,,parintilor, prescolarii se
ingrijesc de ,,copiii lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii
ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie
cuprinzatoare din realitatea obiectiva. De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile,
prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale. De exemplu:
ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.
Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme
In acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste (ex: Harap - Alb). La
baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel, copilul
patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului. Copilul transpunandu-se in rolul
15

personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul interpretat. De aceea


interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se dezvolta sociabilitatea,
capata incredere in puterile proprii. Interpretand personaje din basme si povesti, copiii reproduc
dialogurile, convorbirile personajului respectiv.
Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme ,,Casuta din oala,
,,Manusa, ,,Capra cu trei iezi, ,,Fata mosului si fata babei, ,,Alba ca zapada, ,,Ridichea
uriasa etc.
Jocurile de constructii
In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc confera
activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului copilului
pentru constructie. In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un proces de
reflectare a realitatii inconjuratoare.
Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli,
blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei
construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de
turnuri, copaci, poduri. Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra dezvoltarii
proceselor intelectuale.
Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a copilului.
Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din constructie,
copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie, copiii isi
insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara acestor jocuri de
exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton etc.
De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in fata
copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu voce
tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite roluri,
activizandu-si astfel vocabularul. Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia continutului de
idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de impresiile, cunostintele
16

copiilor. Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa, spiritul creator, invata sa


iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se gandeasca ce ar dori sa devina cand
va fi mare.
Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu insufletire,
cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual si la o vorbire
expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului prescolarilor .

2.2. Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a


limbajului
Colaborarea dintre gradinita si scoala a dus la o mai buna cunoastere de catre educatoare a
cerintelor necesare integrarii in clasa I, a greselilor tipice pe care le fac prescolarii in perioada
preabecedara, precum si la initierea si intensificarea unor actiuni menite sa previna formarea
unor deprinderi gresite de pronuntie, de citire, de scriere.Studiindu-se greselile tipice de citire si
scriere s-a constatat ca majoritatea dintre ele se datoresc: unei ponuntii incorecte, insuficientei
dezvoltari a sensibilitatii analizatorilor, spiritului de observatie slab dezvoltat, neexiersarii
operatiilor gandirii, lateralitatii nedefinitesi nedezvoltate suficiente a mainilor.
Pronuntia incorecta poate fi determinata, la randul ei, de nedezvoltrea auzului fonematic,
astfel copilul confunda auditiv-fonetic: s cu z, s cu j, p cu b, d cu t. Ea poate fi determinata si de
insuficienta maturizarii aparatului vorbirii, deoarece nu s-au efectuat la timp exercitii
corespunzatoare.Corectarea la timp a deficientelor functionale de pronuntie contribuie la
micsorarea volumului de greseli de citire si scriere.
Un procedeu eficace pentru reglarea ritmului vorbirii si a respiratiei este recitarea unor
versuri din ce in ce mai lungi, determinandu-i pe copii sa respecte pauzele indicate de punctuatie.
Pentru eliminarea dificultatilor intampinate in general, la prescolari, in folosirea unor cuvinte mai
lungi sau cu structuri fonetice mai grele si a unor poezii care cuprind asemenea cuvinte, am initiat
jocuri de silabe, ghicitori, numaratori.

17

Prima conditie a exprimarii consta in respectarea pauzelor dintre sintagme si propozitii.


Astfel, copiii sunt incatati sa-si coordoneze miscarile respiratorii in raport cu necesitatea acestor
pauze, efectuand inspiratiile la inceputul pronuntarii propozitiilor sau in pauzele dintre sintagme.
In decursul expiratiei, cuvintele au fost rostite de necesitatile de pronuntare a vocalelor.
Procedand cu tot tactul pedagogic necesar, educatoarea va stimula, intr-un fel sau altul,
activitatea verbala a copilului, deoarece numai in acest fel se pot preveni si corecta unele defecte
de vorbire.
O educare corecta a vocii si vorbirii copilului necesita o aplicare a unui sistem bine
chibzuit, cu exercitii motrico-muzicale, care urmaresc formarea simtului ritmului, dezvoltarea
supletei aparatului fonator si a intregului corp.
Vorbirea corecta, expresiva a educatoarei si a celorlalte persoane cu care vine in contact
prescolarul, constituie unul din mijloacele principale de educare a limbajului si de corectare a
defectelor

de pronuntie. Dezvoltarea pronuntiei corecte, a vorbirii corecte trebuie sa fie o

preocupare permanenta a educatoarelor.


2.2.1 Metoda observatiei
Metoda observatiei este metoda cu cea mai larga aplicare deoarece furnizeaza date
importante in vederea cunoasterii individualitatii copiilor, stadiului lor de dezvoltare in plan
intelectual, socio-afectiv, asigurand in acelasi timp o buna orientare in alegerea celor mai
eficiente cai de formare si dezvoltare a unei vorbiri corecte si coerente. Metoda observatiei consta
in urmarirea sistematica a faptelor educationale asa cum se desfasoara ele in conditii obisnuite, in
inregistrarea datelor si constatarilor, asa cum se prezinta cercetatorul asteptand ca ele sa se
produca pentru a le putea surprinde.
Observatia se foloseste in toate etapele cercetarii si insoteste toate celelalte metode,
oferind datele suplimentare in legatura cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate.
Folosirea metodei observatiei impune respectarea urmatoarelor cerinte:

18

elaborarea prealabila a unui plan de observatii cu precizarea obiectivelor ce vor fi


urmarite, a cadrului in care se desfasoara, a instrumentelor necesare pentru inregistrarea
datelor;

datele observatiei sa fie consemnate imediat, fara ca subiectul sa stie;

observatia trebuie efectuata in conditii si imprejurari diferite pentru a furniza date cat mai
concrete asupra subiectului.

In acest sens se folosesc diferite instrumente cum ar fi:


-

fisa de observatie, pe baza careia se intocmeste protocolul observatiei;

aparatele tehnice pentru inregistrarea unor date si inregistrari;

crearea conditiilor pentru a nu altera desfasurarea naturala a fenomenelor observate;

efectuarea acelorasi observatii in conditii si imprejurari variate de catre un singur


observator sau de mai multi observatori ofera posibilitatea confurntarii datelor obtinute.
Metoda observatiei datorita prticularitatilor ei mi-a permis urmarirea sistematica si

inregistrarea cat mai fidela a diferitelor aspecte ale dezvoltarii limbajului copiilor.Observatia mi-a
asigurat asumarea unui bogat material faptic cu privire la:

depistarea defectelor de vorbire, in special la grupa mica;

stadiu de dezvoltare al limbajului copiilor;

raportul didactic dintre gandire si limbaj.


Datele culese cu ajutorul observatiei le-am notat in caietul de cunoastere al copilului

pentru a nu se uita sau a fi alterate de impresiile ulterioare. Alaturi de rubrica de observatii am


introdus rubrica Masuri psihopedsgogice in care am specificat sarcinile suplimentare pe care le
va primi copilul si recomandarile necesare.
19

In observatia desfasurata am urmarit un scop precis si clar de fiecare data. Pentru ca


observatia sa fie fidela si completa am folosit aparatura audio si sistemul transcrierii fonetice
imediate. Desfasurarea in mod sistematic (dupa un plan in care am precizat obiectivele urmarite),
observatia a fost indelunga si repetata. Generalizarile si concluziile au avut la baza prelucrarea
unui insemnat numar de fapte.
2.2.2 Metoda experimentului (experimentul pedagogic)
Experimentul se deosebeste de observatie in primul rand prin faptul ca participa direct si
activ la producerea fenomenelor studiate: el nu mai asteapta pana cand fenomenele se manifetsa
de la sine ci le provoaca creand conditii corespunzatoare. Totodata metoda experimentala ofera
posibilitatea repetarii fenomenelor precum si a varierii conditiilor de experimentare cu scopul de
a mari exactitatea datelor stabilite si de a gasi cauzele determinante ale fenomenelor respective.
Sunt cunoscute doua tipuri de experiment: de laborator si natural.In procesul instructiveducativ din gradinita am folosit experimentul natural pentru ca fenomenul l-am studiat in
ambianta sa naturala, obisnuita, fara ca subiectii sa stie ca sunt studiati. In experimentul natural
sunt posibile :

producerea fenomenelor;

respectarea lor;

varierea conditiilor in care se desfasoara.


Exista si in cadrul acestei forme de experiment posibilitati de inregistrare cu ajutorul

casetofonului sau casetelor video. Avantajul experimentului fata de celelalte metode este ca se
poate lucra si pe grupe distincte; o grupa experimentala si o grupa martor (de control). Se
stabilesc diferentele dintre cele doua grupe esantioane, dupa ce in prealabil s-au stabilit
diferentele in cadrul fiecarui esantion intre cele inregistrate in faza initiala si cele inregistrate
dupa interventia factorului experimental.

20

Experimentul nu se rezuma numai la argumentarea teoretica a unor inovatii ce se aduc ci


ofera si modalitati practice de organizare si desfasurare a activitatii educationale de cercetare si
generalizare a rezultatelor obtinute.

2.2.3 Metoda convorbirii


'Sta in firea omului (cu atat mai mult a generatiilor de astazi) trebuinta interioara de a
intretine un schimb larg de informatii si idei, de impresii si opinii, de a se exterioriza in
comunicarea cu altii, ceea ce constituie un bun prilej de statornicie a unor relatii afectiv sociale,
de intelegere reciproca si de cooperare. Spre deosebire de aceasta inclinatie fireasca a omului de
a conversa, de a purta discutii cu altii, dialogul in cadrul activitatii dirijate are alte semnificatii ,
indeplineste alte functii, reprezinta altceva decat un simplu schimb de experienta consacrat
diverselor scopuri si interese.'
Dialogul trebuie sa fie cat mai natural, educatoarea sa manifeste multa elasticitate apeland
la intrebari menite sa stimuleze copiii in a-si exprima liber gandurile, parerile, dorintele,
necazurile. Dat fiind specificul varstei, convorbirile presupun mult tact psihologic si pedagogic,
atat gasirea tonului adecvat cat mai ales in formularea intrebarilor. Metoda convorbirii este
folosita adesea pentru a completa datele obtinute prin observatie si experiment. Ea se desfasoara
pe baza unui plan si a unor dialoguri care trebuie sa fie cat mai naturale, colaterale, menite sa nu
intimideze pe interlocutor pentru a-si spune gandurile si opiniile.
Avantajul acestei metode este ca intr-un timp relativ scurt se obtin numeroase date. In
timpul convorbirilor am evitat (convorbirile), intrebarile directe care ar fi putut da discutiei un
caracter de ancheta ducand la raspunsuri formale sau eronate, am urmarit ca intrebarile sa fie
clare, sa se refere la aspecte concrete. Rezultate pretioase, relatari sincere se obtin atunci cand
convorbirea se infiripeaza in mod natural, firesc, cand interlocutorul are incredere in cercetator.
Pentru ca datele obtinute sa nu se piarda le-am notat imediat dupa convorbire sau chiart in timpul
acesteia.

21

Magnetofonul sau casetofonul pot fi folosite cu succes in acest scop. Pentru reusita
convorbirii este necesar ca cercetatorul sa se gandeasca anticipat la ea (sa-si structureze
intrebarile), sa-si culeaga informatiile despre subiect, sa-i anticipeze raspunsurile, pentru a sti
cum sa se comporte in eventualitatea unor situatii neprevazute. Marele avantaj al convorbirii
consta in faptul ca permite racolarea unor informatii numeroase, variate, pretioase intr-un timp
relativ scurt. Dezavantajul convorbirii provine din eventuala lipsa de receptivitate a subiectului si
de aceea se impune cu necesitate ca datele ei sa fie completate si verificate prin alte metoce.
2.2.4 Metoda testului
Testul psihologic este o proba relativ scurta care permite cercetatorului strangerea unei
informatii obiective despre subiect pe baza carora sa se poata diagnostica nivelul capacitatilor
masurate si formula un pronostic asupra evolutiei lor ulterioare.
Pentru a-si satisface aceste deziderate, testul trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

valabilitatea (sa masoare exact ceea ce isi propune);

fidelitatea (sa permita obtinerea unor performante relativ asemanatoare la o noua


aplicare);

standardizare (sa creeze aceleasi conditii pentru toti);

etalonarea (stabilirea unui etalon, a unei unitati de masuraa rezultatelor obtinute pentru a
cunoaste valoarea lor).
Testele psihologice se clasifica dupa mai multe criterii:
-

dupa modelul de aplicare sunt teste individuale sau colective;

dupa materialul folosit sunt teste verbale sau neverbale;

dupa durata desfasurarii sunt teste cu timp strict determinat, cu timp la alegerea
subiectului;
-

dupa scopul lor sunt teste de performnata, de personalitate, de comportament.


22

In activitatea noastra am folosit numeroase teste pentru a cunoaste nivelul limbajului


copiilor pe parcursul perioadei prescolare urmarind obiectivele propuse.
Studiul de caz este o metoda deosebit de importanta deoarece are in vedere cunoasterea
fiecarui individ, in timp si actiuni variate, cu sesizarea cauzelor, prevenirea si combaterea lor.
Metoda studiului de caz consta in urmarirea si observarea unui singur subiect, intr-o
perioada mai indelungata de timp. Investigarea se face din mai multe puncte de vedere. Se aplica
mai ales in studierea copiilor care constituie exceptii: cu tulburari de comportament, intarziati in
dezvoltarea fizica, superior dezvoltati sau cei care prezinta tulburari si defecte de vorbire.
Alegerea cazului trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

Sa corespunza realitatii si conditiilor existente in domeniul dat;

Sa ofere posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra continutului problematic al cazului;

Sa sugereze cit mai multe variate de solutionare al cazului;

Sa stimuleze dorinta de reflectie, de investigare.


Aceasta metoda cuprinde doua etape :

sesizarea situatiei care prefigureaza cazul.

sustinerea argumentata a hotararii luate.

Metoda studiului de caz de poate utiliza prin predare cazului intregii grupe, unei subgrupe
care discuta cazul si adopta hotararea corespunzatoare sau prin incredintarea fiecarui copil a
sarcinii de a studia cazul si de a prezenta decizia pe care a luat-o. Toate aceste metode de
cercetare imbinate si corelate m-au ajutat la realizarea lucrarii de fata.

2.3 Aspecte practice privind realizarea jocului in dezvoltarea limbajului


23

2.3.1

Rolul si importanta limbajului in formarea personalitatii umane


'Limbajul, o forma specifica de activitate umana, realizat prin intermediul limbii si al

tuturor resurselor ei, asigura comunicarea intre oameni si intre copii de gradinita. Forma de
baza, naturala si concreta a limbajului este vorbirea, adica realizarea verbala a procesului de
comunicare. Vorbirea este unul din aspectele limbajului, cel mai important, este forma concreta
in care se manifesta limba. Vorbirea este deci actul de folosire individuala si concreta a limbii, in
cadrul procesului complex al limbajului.' (Lingvistica generala si comparata, pag.56)
Atat limba, cat si vorbirea au caracter social, cu deosebire ca, in procesul comunicarii,
vorbirea capata o forma individuala. Limba presupune vorbirea si invers. Procesul vorbirii are o
baza sociala, pentru ca vizeaza, in primul rand, intelegerea interumana. Problema functiilor este
de prima importanta la definirea esentei limbii. Functiunea principala si specifica limbii,
destinatia ei in societate este aceea de a servi ca mijloc de comunicare. Legata de comunicare este
si functia dominatica; limba serveste ca instrument al gandirii, al exprimarii, obiectivizarii,
exteriorizarii ideilor.
O alta functie a limbii este cea expresiva. Vorbitul comunica nu numai o idee, un gand, ci
si anumite informatii cu privire la propria persoana; recurgand pentru aceasta indeosebi la
intonatie, apoi la procedeele morfologice, sintaxei si lexicului. 'Limba este mijlocul universal de
exprimare si transmitere a ideilor si sentimentelor, la indemana tuturor vorbitorilor'
(Lingvistica generala si comparata, pag.59).
In anii petrecuti de copil la gradinita, sub influenta procesului de invatamant la care
participa copilul, are loc o asimilare rapida a diferitelor aspecte ale limbii; dezvoltandu-se astfel
noi functii si forme a limbajului. Aici copilul vorbeste mai mult cu alti copii despre ceea ce a
vazut, a auzit, a facut, a gandit. In acest fel trece treptat de la limbajul situativ la limbajul
contextual (de comunicare, care are un rol preponderent fata de primul), iar pe masura ce copilul
exploreaza lumea inconjuratoare, el depaseste tot mai mult limitele experientei desprinzandu-se
de influenta momentului prezent.
Dezvoltarea vorbirii si invatarea corecta a limbajului constituie o preocupare permanenta
din partea educatoarelor. In gradinita, parcurgand cele patru grupe, copiii dobandesc un bagaj de
24

cunostinte, iar vorbirea devine mai bogata, mai clara, mai corecta, asigurand dezvoltarea intensa a
gandirii. Astfel, intreaga exprienta instructiv-educativa din gradinita atesta posibilitatea si
utilitatea cultivarii limbajului oral, in stransa legatura cu dezvoltarea vorbirii, efectuandu-se
exercitii de pronuntie si de exprimare.
Accentul principal in aceasta privinta este pus pe activitatile de comunicare, pe dialogul
liber, pe formarea deprinderilor de exprimare ordonata a gandurilor, de insusirea treptata a
structurii gramaticale a limbii. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a prescolarilor este
necesar ca activitatea educativa sa fie facuta in asa fel incat acestia sa fie stimulati sa participe in
mod activ la activitati, atat verbal cat si mental. Luand in consideratie complexitatea actului
pedagogic de cultivare a limbii si limbajului prin procesul de invatamant, este necesar sa
exemplificam, cu obiectivele la care ne-am orientat, activitatea de imbogatire a vocabularului si
de formare a unei conduite verbale a copiilor prescolari.
Aceste obiective sunt:

perceperea si pronuntarea clara a tuturor sunetelor si a grupurilor de sunete ale limbii


romane, integrate in cuvinte;

sporirea zestrei lexicale si activizarea noilor achizitii;

plasticizarea exprimarii prin selectii sinonimice, grupari antonimice si diferentieri


omonimice;

folosirea cuvintelor si expresiilor invatate, in mod creator, in imbinari si combinatii


personale;

cultivarea deprinderii de folosire corecta a limbii romane.


Consideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarea

limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilor
incluse in acest obiect de studiu. Atat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala se
realizeaza prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv25

educativ. Pornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii


obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. In afara acestei cerinte
fundamentale, exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea
limbajului si imbogatirea vocabularului.
Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si modalitatile
care pot fi folosite. Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut. De regula, in
cadrul aceleiasi activitati, unele metode alterneaza din considerente bine cunoscute. Astfel, se
stie, ca observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu convorbirea. Una din
activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este observarea. Cu ajutorul ei
prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si fenomenele lumii obiective, cu
insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele observarii, se exprima in termeni
adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o terminologie specifica.
Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii de
memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticale
specifice. Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la dialogul
limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv evaluarea
progresului copiilor in achizitiile lexicale.
Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere, reproducerea
unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.
Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitati care
sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis mod de
expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei cantaresc
rolul acestora.
Problema limbajului la varsta prescolara a facut obiectul a numeroase studii si cercetari
care au reliefat importanta lui in procesul comunicarii copilului cu persoanele din jur, in
activitatea de cunoastere, in dezvoltarea proceselor psihice, precum si in dezvoltarea vorbirii
reproductive in procesul comunicarii cu cei din jur, in asa fel incat copilul sa-si exprime cu

26

usurinta dorintele, impresiile, gandurile, sa redea in mod inteligibil, cursiv si logic o poveste, un
basm cunoscut, o intamplare sau un fapt trait, auzit la altii sau imaginat de el.
In cadrul activitatilor de educatie a limbajului, in cei 3-4 ani de gradinita, are loc o
dezvoltare si perfectionare a limbajului sub aspect fonetic, lexical si gramatical. Perfectionarea
limbajului copiilor de varsta prescolara reprezinta o importanta deosebita, atat pentru integraea
copiilor in scoala, cat si pentru dezvoltarea intregii personalitati.
Folosind limba ca mijloc de educatie: intelectuala, morala, estetica, educatoarea le
dezvolta vorbirea necesara in procesul de comunicare si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in
acelasi timp le perfectioneaza exprimarea, corecteaza pronuntia, imbogateste vocabularul si ajuta
pe copii sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii romane. Limba este mijloc
de pastrare si transmitere a tezaurului stiintei si culturii, este 'intaiul mare poem al unui popor'
cum spunea Lucian Blaga.
'Ca fenomen social, limba nu este statica, imobila, ea se dezvolta, se imbogateste si se
complica nu numai din punct de vedere al structurii lexicale si gramaticale dar si al sensului si
semnificatiei sale, manifestandu-se ca un sistem deschis multiplelor influente ce actioneaza in
dezvoltarea sa.'
Limba este 'tezaurul cel mai de pret pe care il mostenesc copiii de la parinti, depozitul cel
mai sacru lasat de generatiile trecute si care trebuie sa fie pastrat cu sfintenie de generatiile
care-l primesc. Ea este cartea de noblete, testimoniu de nationalitate al unui neam.'
2.3.2 Cercetarea pedagogica
Cercetarea pedagogica reprezinta o strategie proiectata si realizata in scopul de a
surprinde relatii si fapte intre componentele actiunii educationale si de elaborare pe aceasta baza
a solutiilor optime pentru procesul educational. Acest timp de cercetare poate imbraca forme
variate de la simpla observare dirijata la experientul de tip formativ, de la administrarea unui
chestionar la organizarea unor investigatii cu instrumente standardizate.

27

Dictionarul de pedagogie defineste cercetarea pedagogica astfel: 'Cercetarea care ca


scop cunoasterea fenomenelor educative realizata de catre teoreticieni si practicieni in domeniul
pedagogiei si de echipe de cercetare interdisciplinara'.
Cercetarea este o actiune complexa, de durata, efectuata in cadrul procesului de
invatamant avand ca scop lamurirea, rezolvarea unor aspecte metodice pentru cresterea calitatii
invatamantului, este o actiune conceputa stiintific in vederea cunoasterii problemelor concrete ale
procesului de invatamant, a relatiei intre elementele componente ale cauzelor ce determina
evolutia procesului, constatare dupa care se concept modalitati mai bune, eficiente de cercetare,
imbunatatire, de introducere a unor noi modalitati in asa fel incat obiectivul educational sa fie cat
mai adecvat, realizat in raport cu nivelul copiilor, al calitatilor concrete.
Cercetarea pedagogia este necesara in perfectionarea procesului de invatamant pentru ca
teoria psihologica, metodica trebuie si este aplicata variat de la scoala la scoala, de la grupa la
grupa, de la copil la copil si atunci sunt necesare procedee specifice de rezolvare. Aceste
procedee nefiind generalizate in teorii ele trebuie gasite de educatoare rezultand astfel o
confruntare intre teoria astfel cunoscuta si analiza situatiei concrete.
'In cercetare si prin cercetare scrie marele psiholog elvetian J.Piaget profesia de
dascal inceteaza de a fi o simpla meserie si depaseste chiar nivelul unei vocatii afective pentru a
dobandi denumirea oricarei profesiuni, demnitatea ei ce tine in acelasi timp de arta si de stiinta
deoarece stiinta despre copil si educatie se constituie mai mult ca oricand un domeniu
inepuizabil. '
Cercetarea pedagogica este chemata sa rspunda unor intrebari pe care practica educativa
le ridica neincetat. Raspunsurile obtinute in urma cercetarii sunt concomitent explicatii ale
acestor intrebari si sugestii pentru imbunatatirea si ameliorarea procesului educativ-instructiv.
Specificul unei cercetari pedagogice rezulta din particularitatile actiunii educationale.
Detasarea problemei sau faptei pedagogice nu inseamna izolarea ei. Demersul investigativ
ce urmeaza sa-l intreprindem impune ca problema respectiva sa fie analizata prin raportare la
celelalte variabile ale actiunii educationale.

28

Cercetarea pedagogica este astfel o strategie care urmareste surprinderea relatiilor dintre
cat mai multe variabile pe care le incuba procesul real al educatiei. Dintre acestea cele ce tin de
personalitatea agentului actiunii si ale personalitatii elevului sunt indispensabile in orice cercetare
pedagogica. Nu poate fi conceputa o asemenea cercetare pedagogica care sa excluda din
perimetrul sau cei doi poli sau sa faca abstractie de ei. Din perspectiva finalitatii sale, educatia
urmareste formarea omului in vederea integrarii sale in societate. Aceasta formare presupune
modificari continue in continutul si structura personalitatii copilului.
Domeniile cercetarii pedagogice pot fi delimitate in functie de mai multe criterii. Daca
luam in considerare continutul educatiei putem delimita cercetari privitoare la educatia
intelectuala, morala, estetica, profesionala si fizica. Diversele componente structurale ale actiunii
educationale pot deveni obiect de investigatie pedagogica.

2.3.3 Fonetica-Prevenirea si inlaturarea greselilor de exprimare.


2.3.3.1 Vocabularul. Aspectul fonetic
In ultimul timp invatamantul romanesc a cunoscut importante mutatii in plan calitativ,
gradinitei revenindu-i sarcina de a pregati cat mai bine copilul prescolar pentru scoala. Formarea
deprinderilor necesare citit-scrisului in clasa I este un proces complex si de durata, care nu poate
fi conceput fara o munca pregatitoare sustinuta in directia dezvoltarii limbajului, a comunicarii in
general.
In realizarea aspectului fonetic al limbajului, al vorbirii copiilor s-a avut in vedere doua
coordonate: dezvoltarea auzului fonematic si corectarea pronuntiei copiilor. Este bine cunoscut
faptul ca la varsta prescolara sistemul fonetic este inca in formare, in special la copiii de la grupa
mica. Articularea corecta a sunetelor limbii materne are o influenta directa asupra insusirii
corecte a deprinderii de citit-scris.
Citirea si scrierea se intemeieaza pe asocierea sunetelor verbale rostite (foneme) cu
literele scrise sau citite (grafeme) si este posibila numai prin asocierea semnelor grafice cu
corespondentele lor fonetice si invers. In vederea gasirii celor mai potrivite metode si procedee de
29

prevenire si corectare a defectelor de vorbire, am cautat sa descopar cauzele cre le-au generat.
Am analizat cauzele ce determina tulburarile de vorbire ce au la baza afectiuni organice si am
constatat ca acestea pot fi inlaturate prin eliminarea acestora insotita de aplicarea unor mpsuri
corective speciale. Educatoarei ii revine importanta sarcina nu doar de a corecta ceea ce s-a
format gresit si de a preveni, pe cat posibil producerea acestor greseli si a defectelor de articulare
a sunetelor, la copiii prescolari.
In acest sens, am folosit un program de exercitii si jocuri esalonat pe grupe de varsta. O
articulare clara si inteligibila necesita organe puternice de pronuntare, suficient de elastice, care
sa permita efectuarea unor miscari coordonate rapid si extrem de diferentiate, fara a fi insotite de
un efort fonator : deschiderea si inchiderea gurii, umflarea si sugerea simultana a ambilor obraji,
imitarea surasului, miscari ritmice de proiectare a limbii in afara cavitatii bucale.
Dupa ce copiii si-au insusit miscarile de articulatie verbale, se pot asocia si exercitii de
limitare a unor sunete utilizand din plin anomatopeele (zborul albinitei, chemarea pisicii, sunetul
telefonului, scartaitul usii, sunetul soneriei). Majorittea exercitiilor au fost preluate din programa,
manuale, literatura de specialitate, pe care le-am adaptat nevoilor aparute in munca de prevenire
si corectarea vorbirii ; altele au fost create. Acestea au fost incluse in jocurile si activitatile la
alegerea copiilor, in activitatile comune si in programul distractiv. Tot in scopul emiterii corecte a
unor sunete se pot folosi jocurile muzicale asociate cu framantari de limba.
Paralel cu dezvoltarea aparatului fonator, am acordat o atentie deosebita cresterii fondului
principal de cuvinte, ce denumesc obiecte utilizate de copil in activitatea cotidiana, fenomene,
actiuni, claitati ale obiectelor. Copiii sunt pusi sa verbalizeze actiunile intreprinse, sa faca
motivatii. La aceatsa varsta se urmareste exersarea auzului fonematic in scopul perfectionarii
perceperii auditive si distingerii sunetelor, a pronuntiei corecte a fiecarui sunet si a cuvintelor,
perfectionarea laturii fonetice a limbajului in sensul pronuntarii cu claritate, exactitate si siguranta
a sunetelor si grupurilor de sunete.
In cadrul activitatilor de memorizare, de povestire, de lectura dupa imagini, chiar daca nu
sunt activitati speciale de dezvoltarea auzului fonematic, educatoarea urmareste acest lucru
folosind urmatoarele procedee :

30

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copii, fara sa li se
atraga atentia in mod special asupra acestui lucru, dar scotand in evidenta forma lui
corecta si sunetele cre au suferit modificari ;

repetarea intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit de catre copil, atragandu-le
atentia asupra modului corect de pronuntare ;

repetarea de catre copil intr-o forma corecta a cuvintelor pronuntate gresit. Acest procedeu
se foloseste in cazul in care copiii au retinut bine structura sonora a unor cuvinte invatate
si totusi au posibilitatea de a le pronunta corect.

Tonul cu care se atrage atentia asupra pronuntiei nu trebuie sa fie niciodata ridicat, ci un ton
cald, apropit de copil. Folosindu-se in mod sistematic si adecvat procedeele de mai sus, copiii
incep sa devina constienti ca fac diverse greseli atunci can vorbesc, ca urmare a acetei
constientizari asculta mai atenti felul cum pronunta educatoarea, marindu-si pe zi ce trece
posibilitatile de diferentiere a sunetelor limbii, de Autocontrol al limitei verbale si de producere
verbala corecta. In ceea ce priveste aspectul fonetic ne-am orientat spre:

Pronuntarea corecta a tuturor sunetelor limbii romane potrivit modului de articulare;


intonatia acestora in functie de asezarea in cuvant sau in silaba;

Perfectionarea discernamantului auditiv in sesizarea sunetelor in ansamblul cuvantului sau


in grupuri silabice;

Deprinderea de formare a cuvintelor din sunete initiale date;

Ameliorarea si inlaturarea unor deficiente de pronuntie a sunetelor (omisiuni, inversiuni,


inlocuiri, prelungiri).
Activitatile de dezvoltare a vorbirii desfasurate cu grupa de prescolari sunt destinate sa-l

pregateasca pe copil pentru trecerea la perioada preabecedara, pentru ca in corectitudinea cititului


si scrisului un rol deosebit il are calitatea auzului fonematic.

31

2.3.3.2 Gramatica. Aspectul gramatical


Din punct de vedere gramatical, varsta prescolara se caracterizezaa prin folosirea
nedecvata a formelor gramaticale. La aceasta varsta, copilul incepe sa depaseasca faza limbajului
situativ, desprinzandu-se de influientele momentuuli prezent, si-si dezvolta din ce in ce mai mult
capacittea de a folosi limbajul contextual, intensificandu-se functia intelectuala, care consta in
planificarea mintala si reglarea activitatilor practice.
Copilul prescolar nu invata structurile gramaticale, nu stie si nu cunoaste definitii, nu stie
ce este substantivul, verbul, declinarea, dar, in vorbire respecta aceste reguli, pentru ca are in jur
modelul de vorbire, este antrenat sa-l cunoasca prin diferite activitati din gradinita, este corectat
atunci cand greseste.
Datorita acestui fapt modelul de vorbire din jurul sau trebuie sa fie corect, adultul trebuie
sa aiba o exprimare ingrijita, sa respecte regulile gramaticale dupa care este structurata vorbirea.
Urmarind, la copii, educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical, in toate relatiile
de comunicare, exprimam clar, precis, in termeni simpli, fara sa ne coboram la un nivel infantil.
De asemeni, educatoarea trebuie sa vorbeasca rar, sa pronunte clar cuvintele pentru ca prescolarii
sa poata sesiza structura sonora a lor.
Copiii trebuie sa ajunga sa foloseasca constructii corecte din punct de vedere gramatical.
Astfel vor fi obisnuiti:

Sa foloseasca corect terminatiile cazurilor substantivelor, mai ales genitivul si dativul,


formele articulate si nearticulate ale substantivelor la singur si plural;

Sa schimbe formele verbale dupa persoana, timp, numar si mai ales sa foloseasca corect
trecutul si viitorul verbelor cunoscute;

Sa acorde substantivele cu cuvintele care le insotesc, asa redea in vorbire anumite grade
de comparatie;

32

Sa foloseasca corect forme variate de pronume personale si de politete, sa realizeze


acordul acestora cu unele parti de propozitie;

Sa foloseasca corect cuvintele de legatura uzuale (conjunctii si prepozitii);

Sa construiasca propozitii simple si dezvoltate, chiar unele fraze.


Pentru realizarea acestor obiective, am folosit ca mijloace de realizare: lecturi dupa

imagine, jocuri didactice, povestiri, memorizari, convorbiri. Exprimarea copilului prescolar


abunda in dezacorduri

intre subiect si predicat. Una din cauzele acestor dezacorduri trebuie

cautata in insuficienta analiza a raporturilor de corespondenta intre actiune si subiectul actiunii.


O alta cauza a dezacordurilor consta in preluarea formei pe care a intrebuintat-o
antevorbitorul, fara a o mai adapta in vederea unei replici corecte. De asemeni, daca limbajul care
se vorbeste in jurul copilului este defectuos, in lipsa unui model corect, copilul continua sa faca
dezacorduri.
Un mijloc eficient de realizare a unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical este
convorbirea. In activitatea de convorbire, intrebarile puse de educatoare, solicita pe copil sa-si
reaminteasa si sa selecteze cunostintele, sa foloseasca cele mai adecvate operatii ale gandirii si sa
le aplice in functie de contextul discutiei. In unele activitati de convorbire, materialul intuitiv
poate crea o atmosfera favorabila discutarii unor aspecte cunoscute de copii.
Imbogatirea cunostintelor ar avea un caracter pasiv, daca educatoarea nu l-ar invata pe
copil sa le soloseasca, sa patrunda in esenta fenomenelor si proceselor in vederea descoperirii
legaturilor dintre ele si totodata sa le comunice intr-o ordine logica. In cadrul acestora, m folosit
pocedee cre sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, care sa-l ajute pe copil sa
desprinda principalele momente ale ei, sa-l familiarizeze cu o vorbire corecta din punct de vedere
gramatical.
Exista o multitudine de metode si procedee care duc la sporirea contributiei activitatilor
de dezvoltare a vorbirii in vederea realizarii aspectului structurii gramaticale, la insusirea corecta
a limbii romane de catre arescolari, fiecare educatoare avand posibilitatea sa aleaga, sa creeze.
33

2.3.3.3 Aspect lexical (Stilistica)


Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc
adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei
dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata, insusirea
limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza experientei
personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.
Procesul de influientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de la
grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatilor de pronuntie,
vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.
Imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective, pronume,
numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte despre obiectele si
fenomenele din mediul inconjurator. Noile cuvinte se transmit copiilor pe baza materialului
intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele respective sau explicand
continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda. Cuvantul insusit in stransa legatura cu
obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza nu va ramane pentru copil so simpla expresie
sonora, ci va contribui la formarea unor reprezentari precise si clare despre obiectele si
fenomenele respective. Imbogatirea vocabularului prescolarilor merge in pas cu cunoasterea
realitatii.
Imbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc copiii
am realizat-o prin jocul didactic: 'Ce face Andrei? ' Pa parcursul desfasurarii jocului am urmarit
ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si imbogateasca
vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat miscarile si sa faca
legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.
Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de
posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. Imbogatirea experientei
copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale
34

obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor, imagini
sugestive. Deci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al dezvoltarii
vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.
Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire vocabularului
si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea vie formeaza
precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator realitatii. Prin
activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si deosebiri, face
comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei prescolare este de
aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce inseamna ca ei stapanesc
lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si
semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se imbogatesc si se precizeaza treptat pe
masura acumularii experientei si perfectionarii operatiilor gandirii.

2.3.4. Directiile dezvoltarii limbajului la varsta prescolara


Educatia limbajului, a vorbirii corecte in limba romana, avand in vedere importanta
deosebita care i se acorda in invatamantul prescolar cat si in intregul sistem de invatamant, ocupa
un loc prioritar in programa.
Educatia copiilor prescolari are un rol marcant pentru intreaga lor viata. 'Aceasta nu
pentru ca programa educatiei copiilor din gradinita este dedicata copiilor si generatiilor ce vor
gestiona o noua etapa de dezvoltare a progresului general, social ( intr-o lume ce va avea alte
dimensiuni decat cele de azi, dimensiuni in care vor fi alte- rosturi si rostiri -, pentru ca in
copilarie se pun bazele personalitatii si o fiinta vie devine persoana, om), si pentru ca in
conditiile eterne ale educatiei, copilul prescolar are de parcurs toate drumurile vietii de fiecare
zi, drumuri ce duc de azi pe maine, de a le pava cu o noua forma de intelegere a dragostei de
viata, a respectarii drepturilor omului.'

35

Programa pentru invatamantul prescolar asigura latura instrumentala a activitatii noastre


si ne da posibilitatea sa luram creativ, sa asiguram designul fiecarei activitati, tinand seama de
specificul grupei.
Invatamantul romanesc cunoaste o continua transformare si renovare, in mod deosebit,
sub aspectul continutului, metodologiei si al strategiei de lucru. Intedisciplinaritatea se impune ca
una dintre directiile principale ale renovarii activitatii din invatamant, in ansamblul sau, si, in
mod deosebit, in continutul acestuia si a strategiilor aplicative de lucru.
Aceasta se impune ca o necesitate si in invatamantul prescolar, pentru realizarea sarcinilor
majore ce-i stau in fata in pregatirea copilului pentru integrarea cu succes in activitatea scolara. In
viziunea unui invatamant interdisciplinar, copiii ar putea sa dobandeasca o privire de ansamblu
asupra vietii si universului, sa asimileze mai temeinic valorile fundamentale si sa distinga mai
usor scopurile de mijloace. Continutul programei instructiv-educative din invatamantul prescolar
este prezentat intr-o conceptie unitara, cuprinzand: obiective, continuturi, mijloace de realizare
pentru toate categoriile de activitate. Corelarea dintre activitati este posibila deoarece, obeictivele
stabilite pentru fiecare tip de activitate in parte nu constituie un impediment intrucat exista
obiective comune mai multor categorii de activitati.
Punerea in evidenta, in cadrul procesului instructiv-educativ a elementelor pregatitoare, a
premizelor comune mai multor activitati si a conexiunilor dintre aceste activitati, va conduce la o
sporire a eficientei invatarii, la o crestere a capacitatii de aplicare a cunostintelor si la o
amplificare a transferului de idei si de metode de invatare, de la o activitate la alta, in perspectiva
invatamantului primar si a altor trepte de invatamant.
In cadrul enumerarii continuturilor cu privire la activitatile de educatie a limbajului, in
ultima parte se impune sa se stipuleze urmatoarele: sa se puna accent pe problemele de topica, pe
formarea limbajului conceptual si pe imbogatirea vocabularului cu neologisme, la grupa
pregatitoare. Acest obiectiv rezolva privind formarea fluiditatii vorbirii cu consecinta directa
asupra flexibilitatii gandirii.
Fiecare educatoare are raspunderea de a destina intr-adevar toate actiunile copiilor prin
organizarea si pregatirea temeinica a acestora, pe baza cunoasterii profunde a psihologiei
36

copilului. Cu toate ca trasaturile psihice sunt caracteristice elevului, totusi unele premize ale
acestei trasaturi pot fi asigurate inca din gradinita, ele reprezentand o conditie necesara a trecerii
de la un joc la invatatura sistematica ca activitate de baza.
Una dintre aceste premise o reprezinta educatia limbajului la toti prescolarii dar mai ales
la cie din grupa mare. La invatarea de tip scolar, la toate obiectele de invatamant, nu pot fi
concepute rezultate reale fara ca elevii sa nu dispuna de capacitatea de a se exprima.
In actualele conditii, la aceste activitati trebuie avute in vedere obiective precum:
exersarea organului fonator al vorbirii pentru asigurarea unei pronuntii clare; a unei pronuntii
corecte a sunetelor si grupurilor de sunete; dezvoltarea capacitatilor de diferentiere perceptiva,
fonetica; imbogatirea vocabularului; formarea priceperilor si deprinderilor de exprimare orala
corecta; simularea capacitatii copiilor in exprimare. Desigur aceste obeictive se vor realiza in
primul rand in activitati comune dar trebuie acordata si o atentie sporita si activitatilor cu grupuri
mici de copii si individuale acestea permitand tratarea diferentiata cu rezultate mult mai bune.

2.3.6. Formarea deprinderilor de exprimare corecta la varsta prescolara


Perioada prescolara se caracterizeaza prin cele mai profunde, durabile si profunde
transformari ale psihicului, ale individualitatii, perioada de intensa dezvoltare psihica. Aceasta
este perioada unei intense receptivitati, sensibilitati si flexibilitati psihice divergente: cea mai
importanta etapa psihogenetica, datorita progreselor remarcabile in toate planurile, in special in
sfera datelor informationale, a proceselor cognitive, afective, volitive, a trasaturilor de
personalitate ale copilului. Procesele cognitive facilizeaza cunoasterea, inregistrarea care
incorporeaza si forme mai evoluate de

simbolizare in care actioneaza integratorii verbali

( alimente, pasari, flori, fructe). Copilul prescolar trebuie sa fie nu numai un simplu ascultator al
celor transmise de educatoare in cadrul diferitelor activitati din gradinita, ci un factor activ
invatand prin actiune. Astfel copilul isi va imbogati vocabularul activ, se va familiariza cu
structurile gramaticale, cu vorbirea monologata si dialogata. Toate acestea raspund procesului de
invatare din scoala.

37

Cuvintele nu sunt altceva decat simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca
aminte de actiunile prelungite cu ocazia observarilor. Copilul prescolar nu invata reguli
gramaticale, nu cunoaste definitii, nu stie ce este substantivul, verbul, declinarea dar respecta in
vorbire aceste reguli gramaticale avand in jur modele de vorbire, este antrenat sa le cunoasca prin
jocuri si exercitii, este corectat cand greseste.
Activitatile de povestire au stat in centrul atentiei mele datorata valorii lor etice si estetice
si influentelor exercitte asupra personalitatii scolarului in devenire. La inceput am urmarit sa
folosesc acele procedee care sa asigure insusirea constienta si activa a povestilor, sa inlesneasca
capacitatea de a respecta episoadele cu succesiunea lor logica, sa-i familiarizeze cu o exprimare
corecta, coerenta, expresiva, cu folosirea expresiilor literare, specific povestilor.
Prin crearea de povestiri dupa imagini: cu inceput dat, sau dupa modelul educatoarei, pe
langa dezvoltarea imaginatiei creatoare, am cautat sa actionez asupra exprimarii corecte tocmai
prin aceste exercitii de creatie (compozitie). In prezentarea povestilor am folosit procedeul
ilustrarii continutului cu ajutorul siluietelor. Repovestirile le-am organizat pe tema de sinteza ca
harnicia, bunatatea, dreptatea etc., prin care copiii s-au desprins din text, reusind sa gaseasca note
comune unei categorii de personaje cuprinse in multe povesti, sa le caracterizeze folosind
mijloace proprii de exprimare.
O alta modalitate pe care am utilizat-o in scopul formarii si dezvoltarii deprinderilor de
exprimare corecta in vederea citit-scrisului in clasa I, a fost si convornirea ca forma de activitate,
prin intermediul careia se trece progresiv de la exercitiile simple si de la vorbirea in propozitii
scurte, la exprimarea independenta, in texte din ce in ce mai complicate.

38

CONCLUZII SI PROPUNERI

Prescolaritatea reprezinta etapa de viata in care se tes multe dintre structurile de


profunzime ale personalitatii. Referindu-se la intreaga copilarie, H.Wallon sublinia 'in viata
individului, copilaria prezinta o valoare functionala, fiind o perioada in care se termina
realizarea tipului s peciei.'
Cunoasterea

propriu-zisa, indiferent de domeniul avut in vedere, se realizeaza prin

utilizarea unui limbaj adecvat, limbaj 'specializat ', bine stapanit, in care termenii specifici au
calitatea continutului semantic clar, corespunzator informatiei pe care dorim sa o transmitem.
Stapanirea limbajului se impune de la prima treapta a modelarii, ea fiind cea mai dificila.
Vorbirea se naste spontan in sanul grupurilor, in cursul jocurilor, insa lipsita de ajutorul nostru ea
ramane frusta si adesea incorecta, mai ales daca mediul familial are un aport scazut in domeniul
acesta, unde totul se invata prin imitatie.

39

La aceasta ampla constructie contribuie ansamblul influentelor exercitate atat de familie


cat si de institutia prescolara. Insa, nici unul dintre mediile amintite nu asigura actionand singur,
deplina dezvoltare psihica a copilului, ci numai complementandu-si contributiile.
Pornind de la afirmatia ca 'sa stii sa vorbesti inseamna sa te porti cuviincios cu vorbele,
care sunt o alta forma a lucrurilor, alt timp al adevarului ' (Jean Guihema), permanent ne-am
condus activitatea didactica pe aceasta actiune de a vorbi, de a-i face pe copii sa inteleaga sensul
cuvintelor.
Comunicarea eficienta presupune o anumita organizare a expresiei de catre cel ce vorbeste
si o adaptare a acesteia la partener, in asa fel incat mesajul sa poata fi usor si complet descifrat de
catre receptor, auditor. In afara rolului pe care il joaca limbajul in maturizarea psihologica in
vederea scolarizarii, comunicarea verbala, deprinderile de exprimare consecventa si riguroasa
joaca un rol important in insusirea cu usurinta a activitatilor de tip scolar, si anume scrisul si
cititul.
A forma deprinderi necesare insusirii citit-scrisului nu inseamna a-l invata pe copil sa
scrie si sa citeasca inainte de intrarea in scoala ci inseamna a-i forma acele capacitati care sunt
implicate i procesul scrierii si citirii. Intre premisel care asigura insusirea scrierii corecte si care
se pot forma inca din gradinita trebuie mentionate :
- capacitatea perceperii corecte a materialului verbal ;
- capacitatea sesizarii diferentelor fonetice mai putin pregnante;
- capacitatea analizei si sintezei rapide a materialului verbal cu care se opereaza;
- capacitatea integrarii faptelor de limba in scheme verbala bine diferentiate.
Aceste capacitati se pot forma prin toate activitatile instructiv-educativbe din gradinita si
in primul rand prin cele de dezvoltare a vorbirii, care vizeaza probleme ale insusirii aspectului
fonetic al limbii, ale insusirii lexicului si structurii gramaticale. Pronuntarea clara a fiecarui sunet
al limbii romane, desprinderea si depistarea lui in configuratia cuvantului sta la baza insusirii
constiente a alfabetului roman, litera fiind reprezntrea grafica a sunetului auzit.
40

Prescolarii sunt pregatiti, nu numai pentru insusirea si adaptarea la activitatile de tip


scolar, ci si pentru repectarea fenomenului gramatical din scoala. Prin exercitiile, jocurile,
activitatile organizate in mod placut si atractiv in gradinita, copiii sunt stimulati sa inteleaga
esenta unor categorii fonetice, lexicale si gramaticale (sunet, silaba, adverbe, numerale etc.) pe
care chiar daca nu le denumesc stiintific, le clasifica, le exemplifica, iar contextele compuse de ei
sau folosite in vorbirea lor zilnica, confirma acest lucru.
Aceste cunostinte constituie un suport pregatitor important, premise ale receptarii
fenomenului gramatical din ciclul primar. Program invatamantului prescolar, prin continutul
cunostintelor si prin formele de activitte prevazute la 'Educatia limbajului ', orienteaza intregul
proces de stimulare si educare a limbajului si comunicarii orale a copiilor spre cultivarea
expresivitatii verbale, spre o flexibilitate, o intonatie si o nuantare a vorbirii prescolarului, o
accentuare si o articulare corecta in pronuntia curenta, astfel incat ea sa denote inteligenta,
creativitate, putere de adaptare la noile situatii ivite, deoarece, dupa cum stim cu totii, vorba dulce
mult aduce.

PROIECT DE LECTIE
Grupa: pregatitoare
Domeniul limba si comunicare : joc didactic lantul sunetelor
Data: 8.03.2009
Gradinita: Nr. 12
Profesor coordonator:
Profesor metodist:
Educatoare:
Propunator:

41

Obiectiv fundamental : fixarea deprinderii de a sesiza sunetul initial si final al cuvantului dat.
Obiective operationale:
a)

Cognitiv-informationale:

-sa desparta cuvintele in silabe;


-sa precizeze locul sunetului in cuvantul dat;
-sa alcatuiasca cuvinte cu sunetul final al cuvantului dat;
-sa inteleaga ca tiparitura (scrierea) reprezinta imaginea corespunzatoare;
-sa recunoasca semen ale limbajului scris sis a le citeasca;
b)

Psiho-motorii:

-sa scrie dupa model;


-sa utilizeze correct uneltele de scris;

c)

Afective:

-sa constientizeze importanta scrierii pentru imbogatirea cunostintelor.


Sarcina didactica: gasirea unor posibilitati corecte de continuare a lantului sunetelor.
Regulile jocului: Copiii denumesc imaginea data , despart cuvantul in silabe,precizeaza sunetul
initial si final al fiecarui cuvant si gasesc alte cuvinte care incep cu sunetul final al cuvantului
dat.Aplauda raspunsurile corecte,incurajeaza echipa din care fac parte.
Strategia didactica:

42

a)

Metode: explicatia, demonstratia , conversatia , exercitiul , algoritmizarea,


problematizarea.

b)

Mijloace didactice: jetoane cu imagini diferite, planse.

Organizarea jocului : frontal , individual , pe echipe.


Locul desfasurarii : sala de clasa
Durata :30 minute
Bibliografie:
-O.P.Iasi, ,,Fat-Frumos cand era micEditura,,Ion Creanga, Bucuresti, 1982,pag.176
-Liviu Chiscop -,,Didactica educatiei limajului in invatamantul prescolar,Editura ,,Grigore
Tabacaru,Bacau ,2000;

Nr.

Continutul stiintific

Strategii

Crt.
1

Evaluare

didactice
Moment

Se aeriseste sala de grupa.

organizatoric

Se pregateste materialul
didactic

2.

Reactulalizarea

Ii intreb pe copiii ce au -conversatia

Evaluez

cunostintelor

facut in activitatea trecuta

copiilor de a raspunde

3.

la educarea limbajului.

-conversatia

capacitatea

corect la intrebari

Captarea atentiei
4.

Se prezinta un disc cu
Anuntarea temei

5.
6.

si a obiectivelor

segmente pe care sunt


desenate
(jucarii,animale)

-conversatia
- povestirea

Observarea
sistematica

obiecte
astfel Explicatia

Evaluez

capacitatea

elevilor de a raspunde
43

7.

Dirijarea invatarii alese

si

asezate

incat - povestirea

sunetul final al cuvantului


Fisa de lucru
Incheierea
activitatii

dat sa fie sunetul initial al


cuvantului

urmator.

clar, corect, complet la


intrebarile date si de a

Explicatia
-povestirea

folosi cuvintele noi


invatate;

Ex :CAP-PLUTOOCEAN-NEPTUN-

Explicatia

NOR-RASARITConversatia

TERMOS-SISTEMMERCUR-RAS-

explicatia

SOARE-ELICOPTERRAZE-ENERGIE.

Se conversatia

intuiesc

se

imaginile,

denumesc si se precizeaza
sunetul initial si final.
Voi anunta tema:
-Copii, astazi vom juca
impreuna un joc numit
lantul sunetelor
Explicarea jocului : Vom
explica

notiunea

de

lant . Pentru a forma


un

lant,

verigile

lui

trebuie legate intre ele. Si


pentru un lant de cuvinte
avem nevoie de o veriga
de legatura a sunetelor.
Astel

denumim

prima

imagine din partea de sus

44

Evaluez modul de

discului.

despartim

CAP,

cuvantul

in

silabe, stabilim primul si


ultimul

sunet.

Cerem

copiilor sa sesizeze ca
urmatoarea

imagine

incepe cu sunetul cu care


s-a

terminat

primul

cuvant (imagine). P
(de la cap si de la pluto)
formeaza

veriga

lantului. La fel se va
proceda

pentru

continuarea lantului.
Jocul de proba se executa
o data sau de doua ori,
pentru

intelegerea

explicatiilor.
Jocul propriu-zis : se va
analiza fiecare imagine de
pe

disc,

precizandu-se

sunetul de legatura, pana


cand lantul se incheie.
1. Completeaza ce
lipseste . Se dau lanturi
scurte , cuvinte formate
din trei , patru sunete . Se
explica

copiilor

ca
45

asocierea sunetelor , a
literelor

formeaza

cuvinte. Se afiseaza pe
panou cartonase cu litere.
Sub ele se aseaza o
imagine

si

cuvantul

corespunzator.
Exemplu :
CAP-imagina
CAP-cuvant scris
C_P
De pe panoul cu cartonase
copiii vor alege litera
potrivita pentru a scrie
cuvantul

corespunzator

imaginii(dupa model). Se
aleg cuvinte scurte : mac,
sac , bec , ou , urs.
2. Educatoarea imparte
grupa in doua echipe ,
afiseaza pe tabla imagini
insotite de cuvantul care
le reprezinta. Copiii vor
scrie

dupa

model

cuvintele date.
Sa deseneze cel putin trei
46

imagini care sa inceapa cu


sunetul final al denumirii
imaginii precedente.
Aprecierea

modului

in

care s-a desfasurat jocul ,


si

asupra

comportamentului
copiilor in timpul jocului.
Se acorda stimulente.

PROIECT DE ACTIVITATE GRUPA: MIJLOCIE, EDUCAREA LIMBAJULUI, 'EU SPUN


UNA, TU SPUI MULTE'
GRUPA: MIJLOCIE
OBIECTUL: EDUCAREA LIMBAJULUI
SUBIECTUL: ,, EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE
SCOPUL: -insusirea corecta a formelor de singular si plural ale substantivelor si formarea deprinderii de a le include corect in propozitii ( acordul predicat- subiect )
SARCINA DIDACTICA:
Alegerea corecta a jetonului cu unul sau mai multe obiecte si exprimarea corecta a singularului
si a pluralului; alegerea unui obiect sau a mai multor obiecte, in functie de cerinta

47

REGULILE JOCULUI:
in functie de varianta de joc, copiii realizeaza mai multe tipuri de actiuni: aleg o imagine si spun
daca in ea e reprezentata un obiect sau mai multe, pun pe masuta un obiect sau mai multe, apoi
verbalizeaza actiunea, trec la plural (sau invers) un substantiv intr-un context (stabilind deci
acordul)
MATERIALUL DIDACTIC:
jucarii, imagini cu unul sau mai multe obiecte, tabla magnetica, o minge, fise de evaluare, buline
METODE SI PROCEDEE: conversatia, explicatia, demonstratia, exercitiul
DURATA ACTIVITATII: 20 de minute
TIPUL ACTIVITATII: de consolidare a cunostintelor

EVENIMENTELE

OBIECTIVELE

CONCEPEREA SI EVALUAREA

INSTRUIRII

OPERATIONALE

ORGANIZAREA
ACTIVITATII

1.MOMENT

-sa

ORGANIZATORIC

interes

recepteze

cu

-aerisirea salii de -observarea

mesajul grupa;

comportamentului

transmis

copiilor

2.CAPTAREA
ATENTIEI

-aranjarea scaunelor
SI -sa execute varianta de in

ANUNTAREA

joc propusa, folosind

TEMEI

corect

comportamentului
semicerc;

pluralul

substantivelor
-sa numeasca pluralul
substantivelor
-jocul de proba

copiilor
-asezarea

3.DIRIJAREA
INVATARII

-observarea

ale

caror concepte sunt

materialului
didactic la indemana
educatoarei

48

-evaluarea
raspunsurilor copiilor
prin apreciere verbala

-desfasurarea jocului ilustrate pe jetoane

Acest

propriu-zis

moment

activitatii
-sa

spuna

spontan

4.EVALUAREA

singularul sau pluralul

CUNOSTINTELOR

substantivului rostit de
catre educatoare

se

va individuala

realiza prin dezvelirea


materialului cu care
se

va

lucra

(prezentarea lui sub

-sa rezove fisa potrivit

forma de surpriza).

indicatiilor,
verbalizand

al -evaluare frontala si

Se va anunta tema:
corect

actiunea efectuata

jocul

didactic

,,Eu

spun una, tu spui


multe
Se vor explica
regulile de joc ale
primei variante si se
va desfasura jocul de
proba.
Varianta I: Copiii au
in farfurioare figurine
magnetice
reprezentand jucarii si
diverse obiecte. Ei
trebuie sa puna pe
masuta

mai

multe

figurine (sau una, in


functie

de

cerinta

educatoarei).
Actiunea efectuata se
verbalizeaza.

49

De

exemplu, li se spune
copiilor: ,,Eu ma joc
cu o masina.Copiii
asaza pe masa mai
multe masini si unul
sau doi verbalizeaza
actiunea: ,,Eu ma joc
cu

mai

multe

masini.
Varianta a II-a:
Pentru fiecare
substantiv propus in
joc,

la

aceasta

varianta exista doua


jetoane: unul cu un
obiect, altul cu mai
multe obiecte. Unul
dintre cartonase este
asezat

pe

masa

educatoarei

celalalt

masuta

pe

iar

copiilor. Educatoarea
alege de pe masa un
jeton, il arata grupei
si spune :
,,Eu am pe jeton un
mar.Copiii care au
jetonul cu mai multe

50

mere il ridica, il arata


grupei si unul dintre
ei spune :,,Eu am pe
cartonas mai multe
mere.
Varianta a III-a : Se
arunca mingea catre
un copil si se spune
un

substantiv

la

singular, iar copilul


trebuie

sa-i

spuna

pluralul (si invers).


Evaluarea se va
realiza

prin

intermadiul unei fise,


reprezentand

casute

in care este desenat


un obiect, mai multe
obiecte de acelasi fel
si buline autocolante.
Copiii asaza o bulina
in casusa cu un obiect
si mai multe in casuta
cu mai multe obiecte,
verbalizand.Se
apreciaza
fiacaruia.

51

activitatea

Observatii: Am considerat utila desfasurarea unui astfel de joc didactic avand ca scop utilizarea
corecta a pluralului si a singularului unor adjective, deoarece la aceasta varsta este absolut
necesara corectarea greselilor de exprimare, in caz contrar ele persistand si fiind mai greu de
corectat ulterior. De asemenea forma de activitate aleasa s-a dovedit a fi cea mai nimerita, in joc
copilul simtind mai putin faptul ca este corectat, neinhibandu-se la fel de mult ca intr-un alt
context.

52

CONTRIBUTIA JOCULUI DIDACTIC LA DEZVOLTAREA LATURII


FONETICA LIMBAJULUI
PRESCOLARILOR

Limbajul reprezinta principalul instrument de informare si formare a


omului. Copilul se naste cu posibilitatea de a-si dezvolta limbajul, dar acesta a
dobandit de-a lungul evolutiei ontogenetice, in functie de informatia venita din
afara, adica din mediul lingvistic ce-l influenteaza, el invata sa vorbeasca
imitandu-l initial pe adult, continuand prin elaborarea unor structuri proprii de
exprimare. Inca din prescolaritate, trebuie sa formam la copii capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil gandurile, impresiile,
trebuintele, de a cunoaste realitatea obiectiva.

Limbajul, ca mijloc de comunicare, asigura copilului schimbul de idei si impresii intre


el si semenii lui, transmiterea unor cunostinte, contribuind la imbogatirea necontenita a
experientei lor de viata, la largirea si complicarea relatiilor cu mediul social. Toate acestea se
realizeaza prin intermediul cuvantului. Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta
didactica a confirmat ca dezvoltarea limbajului copilului are loc sub influenta mediului si a
educatiei. Acest lucru se realizeaza cu optima eficienta in cadrul intregului program din
gradinita, dar un loc important revine disciplinei care apartine sferei limbii si literaturii
romane. In gradinita de copii si apoi la scoala are loc adevarata cultivare a limbii
individului

exercitandu-se

influenta

dirijata,

planificata,

bazata

pe

concluzii

psihopedagogice, cu probleme, notiuni si sarcini gradate ca dificultate si organizate in sisteme


logice, metodice.
Eficienta muncii de dezvoltare a vorbirii copilului si de invatare logica, functionala a
gramaticii sporeste cu cat sunt mai stiintific selectionate, ordonate, distribuite cunostintele,
activitatile si exercitiile, pe trepte de invatamant si ani de studiu si cu cat exista o continuitate
a demersurilor pedagogice in raport cu obiectivele majore ale dezvoltarii limbajului si al
studiului limbii.
Programa pentru invatamantul prescolar urmareste pregatirea copiilor pentru
respectarea fenomenului gramatical din scoala primara, dar mai ales, dezvoltarea capacitatii
de comunicare verbala a acestora. Ea prevede probleme si cerinte menite sa contribuie efectiv
la dezvoltarea limbajului si la organizarea cunostintelor in sistem concentric cantitativ,
53

adaugandu-se, pe niveluri de varsta, componenti ai aceleiasi probleme abordate in grupa


precedenta, dar si intr-o organizare concentric calitativa, prin sporirea gradului de
generalizare si abstractizare a cunostintelor prevazute pentru grupele mai mari, in raport cu
nivelul dezvoltarii gandirii logice a prescolarilor. Problemele si cunostintele destinate
studiului, mai precis exercitiului de educarea limbajului sunt urmarite in sfere concentrice nu
numai pe niveluri de varsta dar si pe componente si probleme ale stiintei limbii: planul
fonetic, lexical, gramatical si cel al expresivitatii limbii.
Gramatica este o stiinta destul de dificila, care opereaza cu notiuni abstracte; din acest
motiv ea ar trebui sa se studieze in clasele mai mari ale scolii, cand gandirea logica, abstracta,
a elevilor este formata. La varsta prescolara, precum si la cea scolara mica, nivelul scazut al
gandirii logice, abstracte, caracterul concret intuitiv al cesteia, absenta unor cunostinte
gramaticale ca suport preferential gradul inalt de abstractizare a categoriilor de stiinta
limbii nu permit intelegerea si invatarea logica a notiunilor lingvistice elaborate in intreaga
sfera de cuprindere si intr-o ordine impusa de logica interna a stiintei limbii. Din acest motiv
la aceste varste, ordinea notiunilor nu poate respecta logica interna a stiintei.
Cerintele psihologice ale studierii logice, obliga la o invatare prin dezvaluire, partiala
si treptata a sferei de cunostinte si notiuni gramaticale. Ea se poate face sub forma empirica,
prin observatii asupra limbii, prin selectarea unor modele de exprimare si prin exercitii de
intrebuintare a unor structuri lingvistice inca din gradinita, prin activitatile de dezvoltare a
limbajului. In gradinita, insusirea limbajului se realizeaza constient, dirijat, stiintific, cu
accent permanent pe prevenirea si corectarea defectelor de vorbire, pe exersarea organului
fonator, pentru asigurarea unei pronuntii clare a sunetelor si a grupurilor de sunete, pentru
dezvoltarea capacitatii de diferentiere perceptiv fonetica si initierea copiilor in analize si
sinteze fonetice, pentru imbogatirea si activizarea vocabularului, insusirea practica a
raporturilor gramaticale sub aspect morfologic si sintactic, pentru dezvoltarea fluentei si
fluiditatii in vorbirea monologata si dialogata, formarea ritmului de vorbire corespunzator
continutului si a deprinderii de a respecta pauzele, intonatia si accentul, pe formarea si
exersarea unei exprimari logice, clare, corecte, cursiv si nuantate.
Problema auzului la varsta prescolara se refera la capacitatea copiilor de a percepe
sunetele limbii noastre, de a le diferentia, de a sesiza greselile de pronuntie proprii si ale
altora. Sunetele limbii materne se formeaza in mod treptat incepand din primul an de viata si
se consolideaza in structuri fonetice din ce in ce mai complexe, incat spre sfarsitul
prescolaritatii toti copii care beneficiaza de conditii normale de dezvoltare reusesc sa se
exprime corect.
54

In cazul in care exista anumite afectiuni ale sistemului nervos, ale auzului, sau grave
anomalii ale aparatului fono-articular apar o serie de intarzieri in evolutia laturii fonetice a
limbajului, care se manifesta sub forma a variate tulburari de pronuntare.
Inlaturarea acestor tulburari cu substrat net patologic presupune, un tratament complex
efectuat de specialisti, logopezi si medici. Cadrelor didactice le revine rolul de a recunoaste
cat mai de timpuriu asemenea tulburari si de a indrepta toti copiii afectati spre centrele
logopedice sau policlinica.
Aportul educatoarelor devine deosebit de important in imprejurarile in care participa
activ in munca terapeutica corectiva dupa indicatiile specialistului. Toate aspectele
privitoare la educatia laturii fonetice a limbajului in cazul copiilor cu dezvoltare psihico
fizica normala se rezolva de catre cadrele didactice. In felul acesta, educatoarele sunt direct
raspunzatoare de nivelul insusirii pronuntiei corecte a sunetelor de catre copii pana la sfarsitul
prescolaritatii. In nici un caz simplele particularitati de varsta caracteristice unei anumite
perioade de dezvoltare ontogenetica nu pot fi considerate abateri de la normal ce necesita sa
fie indreptate spre reteaua speciala.
De asemenea, nu pot intra in categoria defectelor de vorbire deplasarile locului de
articulare cauzate prin eforturile prea timpurii de a rosti sunete complexe sub aspect
biomecanic, pe un fond de insuficienta antrenare a musculaturii linguale. Efectul acustic apare
sub forma deformarii sau stalcirii unui sunet. Desi acest tip de articulare care trece adeseori
neobservat la varsta mai mica, la intrarea in scoala ridica cele mai serioase probleme, intrucat
un sunet gresit format si puternic automatizat, rareori mai poate fi complet corectat, chiar prin
tratament sustinut logopedic.
Cu totul alt aspect il prezinta faza initiala de instalare a deformarilor articulatorii cand
numai prin cateva cerinte elementare si exercitii simple pe care trebuie sa le stapaneasca orice
cadru didactic, acestea pot fi complet prevenite. In felul acesta, se presupune, ca pana la varsta
de 6 ani toti copiii pot sa stapanesca sistemul fonetic al limbii materne.
Cunoscand nivelul dezvoltarii copiilor prescolari in momentul intrarii in gradinita, in
atentia mea a stat, in primul rand perfectionarea laturii fonetice a limbajului lor, tinand seama
de particularitatile fonetice ale limbii romane deoarece asimilarea compozitiei sonore a
cuvintelor reprezinta la gradinita un moment insemnat in dezvoltarea limbajului si-i ajuta pe
copii sa se descurce mai usor in diferite raporturi complexe ale exprimarii.
Pentru determinarea nivelului limbajului si a comunicarii la copiii din grupa mare, am
aplicat cateva probe de valoare prin care am urmarit, ca obiective:

55

- sa dezvolt capacitatea copiilor de diferentiere perceptiv fonematica a


sunetelor si a unor grupuri de sunete; de percepere a cuvintelor ca unitati
lexicale;
- sa dezvolt capacitatea copiilor de a efectua operatii de analiza si sinteza
silabica a cuvintelor;
- sa verific volumul vocabularului si al gradului de intelegere a notiunilor.
Pentru fiecare obiectiv am aplicat cate o proba:

proba pentru determinarea limbajului- pronuntie;


proba pentru determinarea limbajului vorbit;
proba pentru determinarea volumului vocabularului;

Proba aplicata la inceputul etapei de munca indeplineste si functia de cunoastere a


nivelului grupei, permitand compararea rezultatelor dupa o perioada de instruire si cunoastere
a progreselor realizate de copii.

Proba pentru determinarea limbajului


Pronuntia a avut ca obiectiv verificarea capacitatii de diferantiere perceptiv-

fonematica a sunetelor si a grupurilor de sunete separate si situate in pozitii diferite in


structura cuvantului. Am aplicat proba astfel:
am solicitat fiecare copil sa asculte cu atentie si sa repete dupa mine ceea ce aude: s, s,
l, v, z, r, j, f. Pentru sunetele pronuntate gresit am solicitat copiilor sa le foloseasca in
cuvinte, in care sunetul este situat la inceput, mijloc si la sfarsitul acestuia. Pentru
aceasta am alcatuit tabele ce sunt prezentate la anexe (proba pentru determinarea
limbajului si a comunicarii- pronuntia). Potrivit nivelului concret intuitiv al gandirii
copilului am folosit seturi de imagini frumos colorate, aspect care l-a atras pe copil

stimulandu-i vorbirea.
pentru grupurile de sunete: ce, ci, ge, gi, ea, oa, sau, am folosit cuvinte pe care le-am
trecut in anexe. Din totalul copiilor din grupa (22), doi copii au intampinat greutati in
pronuntia unor sunete si grupuri de sunete.

Proba pentru determinarea limbajului vorbit

Aceasta s-a bazat pe efectuarea operatiilor de analiza si sinteza a cuvintelor.


in prima parte a probei am prezentat copiilor citeva imagini si le-am
cerut sa denumeasca obiectele din imagine (brad, urs, bec); apoi sa bata
din palme pentru fiecare deschidere de gura.

56

le-am cerut sa dea exemplu de cuvinte care se pronunta printr-o singura


deschidere a gurii (ac, car, mac, cal, mar, vas, bloc).
le-am cerut sa asculte cu atentie urmatoarele cuvinte: mama, tata, cana,
casa, para, carte si sa le desparta in silabe, sa aleaga atatea betisoare cate
silabe are cuvantul, sa spuna locul fiecarei silabe in cuvant.
le-am prezentat copiilor cateva obiecte: masina, papusa, pisica, avion,
ciuperca, lumanare si le-am cerut sa denumeasca aceste obiecte, sa
desparta cuvintele in silabe, sa reprezinte grafic prin trasare de liniute
numarul silabelor din fiecare cuvant.
i-am solicitat pe copii sa dea exemplu de cuvinte formate din 3-4 silabe.
Din analiza celor 5 puncte ale probei, am constatat ca rezultatele mai slabe le-au
inregistrat copiii in determinarea numarului si componentei silabice in cazul cuvintelor
formate din 3-4 silabe.

Proba pentru determinarea volumului vocabularului

A avut ca scop verificarea vocabularului si a gradului de intelegere a notiunilor. In vederea


atingerii obiectivului propus am enuntat un numar de cuvinte ce denumesc obiecte din
experienta curenta a copiilor, de exemplu: papusa, pisica, iarna, lalea. Am cerut copiilor sa
formuleze propozitii cu aceste cuvinte (spunand ce stiu despre ele). In notarea raspunsurilor
am apreciat atat corectitudinea cat si numarul cuvintelor prin care copiii formuleaza
propozitiile.
Pornind de la cele constatate(in urma aplicarii probelor de evaluare predictiva) si tinand
seama ca activitatea de baza a copiilor de varsta prescolara este jocul, mi-am propus sa-l
utilizez pentru a-i aduce pe copii la un nivel de dezvoltare intelectuala optima intrarii in clasa
I. Pentru a favoriza un debut scolar in cat mai bune conditii este necesar sa se respecte 3 etape
distincte:
etapa de investigare, de depistare si cunoastere a copiilor care prezinta diferite
forme de defecte ale vorbirii;
etapa de formare si consolidare a unor deprinderi articulatorii corecte si de
dezvoltare a auzului fonematic;
etapa de munca colectiva si individuala pentru corectarea, fixarea si
consolidarea pronuntarii corecte a sunetelor.
Cele mai multe dintre defectele intalnite la copii de 3 ani pot fi considerate fiziologice,
ele datorandu-se, in mare parte, dezvoltarii insuficiente a functionalitatii aparatului fonoarticulator si auzului fonematic si acestea dispar de cele mai multe ori fara interventii speciale.

57

Incepand cu varsta de 4 ani defectele de vorbire se stabilizeaza si se transforma in deprinderi


gresite de pronuntie, ce se corecteaza mai greu.
In scopul depistarii si selectionarii copiilor cu tulburari de limbaj, am realizat
investigatii, folosind diferite metode: observarea comportamentului verbal spontan al copiilor,
convorbiri libere, lecturi dupa imagini, recitarea unor versuri sau solicitarea de a repeta unele
propozitii, cuvinte si structura articulatorie mai complexa, cum ar fi: 'Fetita stropeste florile'
(pentru s, s, grupul de consoane fl); 'Rata merge catre lac' (pentru r); 'Azor latra in cotet'
(pentru r, z si t); 'Geta are cirese' (pentru ge, ci); 'Gica are jucarii' (pentru gi si j); sau cuvintele
tractor, grebla, chibrituri, sticla, ghete etc.
Am notat observatiile facute, intocmind fise individuale privind situatia initiala a
vorbirii copiilor, pentru a putea urmari evolutia acesteia si am realizat o situatie statistica
elementara. Pentru corectarea tulburarilor de pronuntie am instituit un program zilnic de
exersare a aparatului fono-articulator, in scopul formarii si consolidarii unor deprinderi
articulatorii si de respiratie corecte, de realizarea unei mobilitati sporite a organelor
articulatorii.
In acest sens, am desfasurat programe de gimnastica generala si articulatorie prin
exercitii cu caracter de joc, cum ar fi: exercitii de respiratie:
'Mirosim floarea' (inspiratie si expiratie pe nas, cate un timp); 'Suflam fulgul'
(inspiratie si expiratie cate doi timpi); '()' (inspiratie un timp si expiratie doi timpi);
exercitii pentru asigurarea inspiratiei rapide si a suflului prelung, necesar in actul
vorbirii: 'Umplem pieptul cu aer' (inspiratie profunda pe nas, departand mainile de corp); 'Da
tot aerul afara' (expiratie prelunga); intreceri de genul: 'Cine sufla mai puternic?'; 'Cine duce
balonul mai departe?',
exercitii pentru mobilitatea gatului: 'Se roteste mingea'; 'Pendula' (bing-bang-miscari
ale capului in fata si in spate); Ceasul (tica-tac-miscari la stanga si la dreapta);
exercitii pentru mobilitatea maxilarului: 'Mic-mare' (Uraa); 'Mancam frumos cu gura
inchisa'; inchiderea si deschiderea gurii;
exercitii pentru mobilitatea obrajilor: 'Suntem grasi, suntem slabi' (umflarea si sugerea
obrajilor); 'Clatim gura' (umflarea alternativa a obrajilor); 'Iepurasul' (sugerea obrajilor intre
masele cu elemente de miscare);
exercitii pentru mobilitatea buzelor: 'Cum face trenul?'; 'Cine stie sa fluiere?';
'Cascatul' (u-a.a); 'Motorul'; 'Zambim' (vibrarea buzelor); 'Motocicleta' (vibrarea limbii intre
buze);

58

exercitii pentru mobilitatea limbii: 'Lopata' (scoaterea si retragerea limbii); 'Sugem


bomboane' (desprinderea limbii late de pe cerul gurii); 'Cum se linge pisica pe bot?' (miscarea
limbii circular peste buze); 'Tropotul calului' (lipirea limbii de cerul gurii si desprinderea ei
brusca si cu plescait); 'Lingura' (cupa linguala); repetam silaba -la- (executata pe melodiile
diferitelor cantece invatate la grupa): 'Ciobanul mana oile' (br-br); 'Se rup lemnele' (pr-pr);
'Suna telefonul' (tr-tr);
exercitii pentru mobilitatea valului palatin: 'Inghitim' (cu varful limbii pe gingiile de
sus); 'Suflam aerul cu buzele stranse' (ppp).
Multe din aceste exercitii le-am executat cu copiii in aer liber, sub forma de joc: 'De-a
iepurasii'; 'De-a broscutele'. Am avut in vedere exersarea pronuntiei vocalelor si a combinatiei
de vocale, continuand cu exersarea pronuntiei consoanelor primare: p-b, t-d, m-n-l, c-g-h;
labio-dentale -f-v; siflantelor -s-z-t; suieratoarelor -s-j; africantelor: ce, ci, ge, gi, si la urma a
vibrantei: 'r'.
Deosebit de eficiente sunt exercitiile de imitare a sunetelor din natura, fiind deosebit
de indragite de copii, acestea au fost integrate in onomatopee, introduse in scurte povestioare
atractive carora le-am imprimat un caracter de miscare.
Pentru a atrage copiii in pronuntarea corecta a sunetelor si grupurilor de sunete, am
organizat exercitii- jocuri pe fondul unor versuri scurte, de exemplu:
o
o
o
o
o
o
o
o
o

'Ga. ga, ga!


Gasca gagaie asa:
Mac, mac, mac!
Striga rata de pe lac
Si vacuta: mu-mu-mu!
Iar isi cheama vitelu'
Calul face: i-ha, ha!
Prin livezi verde-i iarba.'
Prin 'Jocul cu pacaleli' am cerut copiilor sa sesizeze greseala spusa de mine si s-o

corecteze:
o 'Calul face: mu-mu-mu!'
o Copiii: Nu. Calul face i-ha-ha!
o Vaca face mu-mu-mu!
Un mijloc eficient l-a oferit calea alternarii intrebarilor prin intermediul jocurilor: 'Cum
face?' si 'Cine face asa?', care sunt destinate consolidarii deprinderii de a pronunta corect si
clar consoanele consecutive incluse in cuvinte sau separat (onomatopee), perfectionarii
acuitatii auditive si activizarii vocabularului. In desfasurarea jocului am folosit ilustratii

59

diferite reprezentand actiuni cu onomatopee: bunica toarce(fusul sfaraie:sfarr); un copil rupe o


creanga uscata (prr); un telefon (tr); un ceas desteptator (trr); ciobanul striga oile (brr) etc.
Solicitand copiii sa-si aleaga o ilustrata, s-o priveasca cu atentie si apoi sa raspunda in
functie de intrebare: 'Cum face?' sau 'Cine face asa?', acestia foloseau onomatopeea potrivita
actiuniisugerata de imagine, imitand-o daca era cazul.
Dupa efectuarea unor exercitii cu sunete, acestea se pot asocia cu vocale, articuland silabe
directe si inverse si logatomi: de exemplu, pentru perechea s-z: sa, se, si, su, us, es, is, as, sas,
ses, sos, sus; asa, aso, use, ese, isi, sau za, ze, zo, zu, uz, ez, iz, oz si logatomii: aza-aze, ozouzu, izi, zaz, zez, ziz, zuz. Aceasta schema este valabila pentru orice sunet care este pronuntat
defectuos.
Ulterior, am introdus sunetul respectiv in cuvinte monosilabice, apoi din ce in ce mai
lungi, situandu-l cu, cuvintele respective in cele trei pozitii: initiala, mediana, finala. De
exemplu pentru 'a':
as

mac

mama

ac

mal

tata

arici

cap

masa

apa

capac

faina

Am intocmit si o lista cu cuvinte paronime cu inteles cunoscut copiilor si am recurs la


imagini sau exemplificari concrete ale notiunilor utilizate pentru a diferentia sensul acestora si
a obtine pronuntarea lor corecta: rama-lama, carut-calut, rac-lac (pentru r-l), cos-cos, scoalascoala, soc-soc (pentru s-s), prune-pune, strop-stop, trei-tei, coarda-coada (pentru sunetul 'r').
Cu ajutorul imaginilor am solicitat copiii sa pronunte cuvinte in care sunetul urmarit se
afla in diferite pozitii si sa spuna in ce situatie este situat acesta.
De exemplu, pentru 'l': lac, loja, floare, facalet, cala, cal. Pentru aceasta am desfasurat jocul:
'Unde se afla sunetul?' ca proba de evaluare. Am solicitat copiilor sa introduca pozitii in care
sunetul respectiv sa fie repetat: 'Radu are pere'; 'Rad coaja de pe un mar'; 'Sandu e vesel';
'Pisica s-a ascuns'; 'Sosul n-are sare'; 'Mosul are un cocos'; 'Stiu sapte povesti'.
Un rol deosebit in perfectionarea aspectului fonetic al limbajului il au si jocurile care
folosesc ca mijloc de realizare mici poezii rimate, asa numitele 'framantari de limba' care
contin frecvent anumite sunete pe care noi vrem sa le consolidam. De exemplu:
'Dan, Dana si cu Dinu
Dau de doua ori pe zi
Dura, dura prin gradina
Doua mingi portocalii.'
60

Copiii asculta versurile, avand sarcina sa sesizeze in ce cuvant se afla sunetul 'd' si sa-l
pronunte corect. Alta poezie rimata in care se exerseaza pronuntarea corecta a sunetului 'g':
'Ga, ga, ga,
Gasca gagaie asa,
Gagaie de-o necajeste,
Gagaie de o goneste,
Gagaie la poarta,
Gagaie la balta.'
Pentru pronuntarea corecta a sunetului 'p':
'Pot, pot, pot,
Pot sa sterg ursul pe bot,
Prafu-l sterg de peste tot,
Pestele din apa-l scot,
Voinic sunt, deci orice pot.'
Sau pentru sunetul 'r':
'Rica nu stie sa zica
Rau, ratusca, ramurica,
Dar de cand baiatu-nvata
Poezia despre rata,
Rica stie cum sa zica
Rau, ratusca, ramurica.'
Sau pentru sunetul 'l':
'Luna locul lumineaza,
Luntrea salta usurel,
Lunecand spre luminis,
Se opreste in tufis.'
Jocurile didactice organizate si desfasurate cu intreaga grupa de copii au un rol
important in corectarea si consolidarea pronuntiei cu articulare complexa. Ma opresc la cateva
din ele la grupa mica: 'Focul si vantul' (pronuntarea corecta a consoanelor labio-dentale 'f-v',
's-j', copiii reproducand prin miscari si onomatopee fenomenele despre care se relateaza in
povestire: 'fass'; 'vajj'); 'Cocosul si gasca' (articularea corecta a velarelor: 'c-g', copiii imitand
sunetele emise de pasarile care apar pe rand la teatru de papusi); 'Sarpele si albinuta'
(pronuntarea corecta a siflantelor 's-z', grupul de copii care formeaza trupul sarpelui executa

61

deplasarea pe un traseu stabilit, imitand sunetul emis de acesta 'sss' la semnal, albinele-ceilalti
copii- pornesc spre sarpe pentru a-l alunga reproducand zumzaitul lor: 'bzz')etc.
Jocul 'Cum e bine' presupune analiza atenta a cuvantului si sesizarea greselii, apoi
corectarea ei: 'Papusa venita in vizita' propune copiilor jocul; spunandu-le: 'daca-i bine sa
repeti, daca-i rau sa ma inveti'. Ea pronunta in mod intentionat gresit un cuvant, copiii
urmaresc, gasesc greseala si o corecteaza.
La grupa mijlocie 'Focul si vantul' va fi complicat prin cerinta formarii de propozitii
simple prin descoperirea actiunilor de pe ilustratii, sugerand tema jocului. Copilul chemat de
un personaj din trusa pentru teatrul de papusi, de exemplu Vanatorul, alege o imagine, descrie
actiunea si pronunta onomatopeea sugerata: 'Fetita aprinde focul'; 'Focul arde' (fff), 'Vantul
bate' ('vajj '; 'vajj').
In partea a doua Vanatorul alcatuieste propozitii scurte, dar pronunta gresit, iar copiii
il corecteaza: 'Focul arde'; 'Vantul bate'etc. In incheiere, copiii sunt impartiti in doua grupe: un
grup imita suflatul in foc, iar celalalt cum bate vantul. Jocul 'Am spus bine, n-am spus bine'
are ca obiectiv:
- perfectionarea deprinderilor de pronuntare corecta a sunetelor limbii materne aflate in
componenta diferitelor cuvinte, dezvoltarea acuitatii auditive. Material didactic- jucarii sau
obiecte cunoscute copiilor.
Desfasurarea jocului: copiii sunt asezati pe scaunele avand forma de semicerc. Pe
masa din fata lor, sunt asezate materialele necesare (acoperite).
Eu spun versurile:
'Floricica maracine
Ascultati copii la mine
Si ghiciti daca spun bine,
Daca vreti ca sa ghiciti
Trebuie sa si priviti
Fiti atenti aici.'
In acest timp prezint o jucarie si o denumesc gresit. Copiii care au sesizat greseala vor
ridica mana. Copilul solicitat la raspuns spune: bine (sau nu e bine) si pronunta corect
cuvantul. Copiii il aplauda in timp ce spun versurile:
'Floricica maracine
Ai stiut foarte bine
Si noi ne vom sili
Si ca tine vom ghici.'
62

sau
'Floricica maracine
Nu e bine, nu e bine
Insa nu te necaji
Alta data vei ghici!'
Jocul continua pana se termina jucariile. Pe parcursul jocului eu voi pronunta corect
denumirea jucariilor si voi desemna copilul (copiii) care dovedesc unele deficiente de
pronuntie.
Un alt joc este: 'Repeta dupa mine', prin care se urmareste formarea deprinderii
copiilor de a pronunta corect silabe si cuvinte care se deosebesc printr-un singur sunet, gasirea
unor silabe si cuvinte paronimice.
'ca-, sa-, sa-, la-, pa-ta, ma-la, la-ra' sau 'cor-col, corn-horn, patru-patu, varza-barza, mac-lac,
sac-rac, casa-masa'etc.
Pentru exersarea pronuntiei corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor
c, p, r, s, s, t, t si a grupurilor de consoane sf, cr, pr, se desfasoara jocul: 'Cine spune mai
departe'. Jocul se desfasoara astfel:
- in prima parte a jocului copiii raspund in cor la intrebarea pusa
- in partea a doua, copilul care primeste mingea, va completa-prin onomatopee- propozitia
inceputa de educatoare.
Materialul didactic folosit este: o scara confectionata din carton, animale decupate si
colorate, o minge.
In partea introductiva a jocului spun cateva versuri, in timo ce arat scara pe care este
prinsa imaginea animalului. Copiii vor raspunde in cor la intrebari.
Este o scara-n curte

Pe a patra treapta-n jos

Cu cinci trepte-nalte

Maraind morocanos,

1, 2, 3, 4, 5

Sta Grivei cel artagos,

I: Cate trepte are scara?

Marrr, marr, marr!

R: Cinci

I: Cum face Grivei?

Pe cea mai inalta treapta

R: Marrr, marr, marr!

Este closca cocotata:

Pe treapta cea mai de jos

Cot-co-dac, cot-co-dac!

Plange-un puisor pufos

Striga ne-ncetat.

Piu, piu, piu!

I: Cum striga?

I: Cum plange?

R: Cot-co-dac, cot-co-dac!

R: Piu, piu, piu!


63

Cocosul cel pintenat

Vine vantul pe pamant

Sta pe treapta urmatoare

Suparat si suierand:

Si striga in gura mare:

Vajjj, vajjj, vajjj!

Cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-gu!

I: Cum face vantul?

I: Cum striga?

R: Vajjj, vajjj, vajjj!

R: Cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-gu!

Pic, pic, pic!

Pe a treia treapta-n jos,

Ce s-a intamplat

Pisica toarce frumos

Ploaia s-a apropiat

Sfar, sfar, sfar!

I: Cum?

I: Cum toarce?

R: Pic, pic, pic!

R: Sfar, sfar, sfar!


Gastele s-au speriat
Lipa, lipa, lipa
Iute, iute au plecat
I: Cum merg gastele?
R: Lipa, lipa, lipa!
Si asa s-a intamplat, copii
Vantul, ploaia au venit
Si pe toti i-a risipit.
In timp ce rostesc cate un vers, asez pe fiecare trapta a scarii animalul respectiv iar
copilul care a primit mingea da raspunsul cerut de vers, ceilalti copii imita animalele (cum
fac, cum merg).
In partea a doua a jocului, copilul care a primit mingea completeaza propozitia spusa
de mine pronuntand onomatopeea respectiva. Se vor formula urmatoarele propozitii:
Cioara face:

cra, cra, cra !

Gasca face:

ga, ga, ga !

Gascanul face:

sst, sst, sst !

Porcul face:

groh, groh !

Ursul face:

mor, mor !

Cocosul face:

cu-cu-ri-gu !

Gaina face:

cot-co-dac !

Rata face:

mac, mac !

Soricelul face:

chit, chit !

Porumbelul face:

gru, gru !
64

Pe tot parcursul jocului vor fi antenati toti copiii insistandu-se asupra copiilor care au
tulburari de vorbire. Un alt gen de jocuri pentru pronuntie este cel de citire labiala.
Labiocultura nu se reduce doar la perceptii vizuale. Sunt incluse procese de intelegere si
interpretare a miscarilor organelor fonatoare.
Capacitatea de a intelege si descifra mesajul verbal, oral, receptionat doar vizual este
perfectabila doar prin anternament. O prima conditie care trebuie respectata este selectarea
materialului fonetic pe care-l oferim spre descifrare. Intrucat analizatorul vizual este supus
unui efort continuu, solicitand in permanenta concentrarea atentiei si a gandirii, in timpul unei
activitati de biolectura este necesara imbinarea exercitiilor grele cu cele usoare, pentru a evita
oboseala.
In jocul 'Ghiceste ce spun eu' mi-am propus sa formez deprinderea de a citi de pe buze
denumirea unor fructe, jucarii, articole de imbracaminte etc.
- dezvoltarea rapiditatii in gandire, operatiilor gandirii (analiza, comparatia, sinteza);
- dezvoltarea spiritului de observatie pentru sesizarea unor greseli din raspunsurile colegilor.
Sarcina didactica: sesizarea de catre copii a unor imagini labiale tipice, insusirea
pozitiei corecte a aparatului fonator in vederea emiterii unor sunete; stimularea interventiei
gandirii in vederea deducerii imaginilor labiale mai putin vizibile.
Reguli de joc: educatoarea pronunta un cuvant iar copiii il deduc urmarind miscarile
buzelor. Copiii vor ridica jetonul cu imaginea obiectului denumit. Copiii care au denumit
corect vor continua jocul, pronuntand in fata copiilor cuvinte, iar colegii se vor stradui sa le
recunoasca.
Elemente de joc: intrecerea intre copii, pentru a da raspunsuri corecte, aplauze,
miscare.
Material didactic: imagini pe jetoane.
Desfasurarea jocului: explic copiilor ca vor trebui sa urmareasca cu atentie buzele
mele pentru a ghici ce spun. Copiii care au reusit sa ghiceasca un cuvant (mar, para, haina,
rochie, etc.) vor ridica un jeton cu imaginea respectiva si vor fi aplaudati. Atentie deosebita
dau copiilor cu deficiente de vorbire, cerandu-le sa imite in pronuntarea nesonora a cuvintelor,
orientand perceptia copiilor spre aparatul verbomotor, ajutandu-i in sesizarea pozitiei corecte
a organelor fonatoare.
In partea a doua a jocului este organizata o intrecere, iar cel care ghiceste cele mai
multe cuvinte va fi recompensat.
Pentru a explica si a-i face pe copii sa inteleaga ce este un sunet se poate folosi
urmatorul procedeu: se produc cateva zgomote prin batai de toba, prin apasarea pe clapele
65

unui pian, sau caderea unui obiect. Astfel copiii sunt pusi in situatia sa gandeasca si sa explice
ce au receptionat. Fiind intrebati ce au auzit, ei vor raspunde: 'zgomote sau sunete'. Ajutata de
acest lucru educatoarea poate desfasura si alte jocuri-exercitii pentru consolidarea notiunii de
sunet.
Cu ajutorul unor ilustratii se declanseaza o scurta convorbire cu copiii privind modul
in care ii consulta medicul cind ii doare in gat. Se apreciaza ca in aceasta situatie li se cere sa
deschida gura si sa spuna 'a'. 'A' este un sunet. In continuare copiii asculta cuvintele spuse de
educatoare, avand ca sarcina sa sesizeze daca acestea contin sau nu sunetul 'a'.
De exemplu: 'Foaie verde si-o lalea
Avionul are 'a'
'Ariciul mititel
Nu-l duce pe 'a'cu el?'
sau
'Cu ata mi-am lucrat
Un servetel colorat
Are insa ata mea
Cumva sunetul 'a'?'
Un copil numit va spune daca in cuvantul respectiv exista sau nu acest sunet si apoi
toti copiii cu care se lucreaza repeta sunetul respectand indicatiile de articulare.
Pentru sesizarea sunetului 'a' in pozitie initiala, mediana si finala se pot organiza jocuri cum ar
fi: 'Alege si grupeaza', 'Aseaza corect', 'Cine spune mai repede?'.
Dupa ce copiii sunt edificati suficient si asupra altor sunete se pot organiza jocuri de genul:
'Cu ce sunet incepe cuvantul?'.
Sarcina didactica pe care trebuie s-o indeplineasca prescolarii este de a pronunta corect
sunetele din componenta cuvintelor si gasirea unor cuvinte care incep cu sunetul dat.
Regula jocului impune denumirea obiectului descoperit si precizarea sunetului cu care
incepe cuvantul respectiv.
Materialul didactic este compus din obiecte de uz personal, mobilier, jucarii, etc.
Obiectele sunt aranjate in mai multe parti ale clasei si vor fi descoperite pe rand de
cate un copil numit de mine. Pentru antrenarea cat mai multor copii se procedeaza astfel: se
denumeste obiectul descoperit, un alt copil va fi antrenat sa pronunte sunetul cu care incepe
cuvantul, iar un alt copil va alcatui o propozitie cu acest cuvant. Reprezentarea grafica a
sunetelor se realizeaza prin cerculete (OOOO).

66

Rostirea corecta a sunetelor, a grupurilor de sunete si a cuvintelor va fi o premiza


tainica pentru insusirea citirii si scrierii corecte de mai tarziu, cel putin in situatia in care
scrierea concorda pe deplin cu pronuntia. Scrierea romaneasca este in esenta fonetica,
urmareste sa realizeze o corespondenta cat mai perfecta intre litera si sunet. 'Principiul fonetic
al alfabetului nostru simplifica foarte mult relatia ortografic-ortoepic, in sensul ca se scrie asa
cum se vorbeste si se citeste asa cum se scrie' (Fulvia Ciobanu, Lidia Sfarlea-'Cum scriem,
cum pronuntam corect' in Norme si exercitii p.81).
Nu mai putin important pentru invatarea citirii si scrierii este dezvoltarea capacitatii
copiilor de analiza si sinteza fonetica pentru care varsta prescolara este foarte potrivita.
Copilul invata, incepand cu al doilea an de viata, limba materna, pe care si-o insuseste prin
imitatie, in comunicarea cu adultul. Catre sfarsitul celui de-al treilea an de viata, in linii
generale limbajul este constituit, dar imperfect atat sub aspect fonetic, lexical si al structurilor
gramaticale, cat si al expresivitatii lui.
Copilul preia, fara discernamant, modelele oferite de vorbitorii cu care intra in relatii
de comunicare, modele mai mult sau mai putin corecte. El preia, 'blocuri verbale', in cadrul
carora nu distinge elementele componente cu valoare semantica sau numai gramaticala
independenta. De aceea, in scoala insusindu-si scrierea, copilul care n-a frecventat gradinita
nu separa prin cratima ceea ce constituie unitati semantice si morfologice diferite, dar care se
pronunta impreuna.
Aceasta se intampla deoarece copilul respectiv nu a invatat sa separe cuvintele din
comunicarea propozitiei si sa distinga unitati mai mici decat cuvantul, respectiv silaba si
sunetul. Trebuie gasite metode si procedee adecvate varstei; prin care sa-l determine pe
copilul prescolar mare sa opereze constient cu materialul verbal, achizitionat, metode care sa
nu-l plictiseasca pe copil. Calea cea mai eficienta este in primul rand jocul, plin de surprize,
care foloseste la maximum capacitatea de asimilare a copilului la aceasta varsta, oferindu-i
satisfactia participarii active si a afirmarii personalitatii sale.
Cea mai potrivita metoda ce poate fi folosita in scopul pregatirii copiilor pentru
intelegerea cu succes in activitatea de tip scolar, pentru trecerea la perioada preabecedara, este
metoda fonetica, analitico-sintactica, care presupune descoperirea actului vorbirii (propozitie,
cuvant, silaba, sunet) si recompunerea lui, analiza fonetica fiind de fiecare data urmata de
sinteza fonetica.
Primele activitati de acest gen sunt mai putin atractive insa dupa ce copiii invata sa
diferentieze unitatile de vorbire cu inteles de sine statator (cuvintele), dupa ce afla ca acestea

67

se pot combina in diferite feluri cu alte cuvinte, se pot organiza numeroase jocuri care au ca
scop dezvoltarea capacitatii de analiza si sinteza fonetica.
Pornind de la descrierea unei ilustratii, i-am determinat pe copii, cu ajutorul intrebarii,
sa desprinda din intregul material verbal, o comunicare-propozitia, in jocuri precum: 'Spune
ceva despre' (alcatuirea de propozitii simple sugerate de imagini)-vezi anexa nr.1; 'Cine spune
mai repede?' (alcatuirea de propozitii sugerate de diferite obiecte sau cu imagini sugerate pe
jetoane si in absenta acestora)-vezi anexa nr.2.
Jocul 'Ce stii despre mine?' are drept scop: Formarea deprinderii de a alcatui propozitii
simple si dezvoltate prin inlantuirea logica a ideilor.
La inceput, se rosteste propozitia alcatuita din doua-trei cuvinte cu sens individualizat
si cunoscut de copii: 'Papusa doarme'; 'Maria spala rochita'. In complicarea jocului,
educatoarea poate cere copiilor sa asocieze obiecte, formand propozitii dezvoltate (de
exemplu: papusa-rochita-funda), sa construiasca noi propozitii cu ultimul cuvant al propozitiei
precedente.
Pentru evaluarea obiectiva a capacitatii copiilor de a construi logic propozitii, am
folosit ca suport material, jucarii din gradinita. Am cerut copiilor sa formuleze propozitii
formate din trei cuvinte pe baza acestor jucarii si sa stabileasca compozitia numerica si locul
fiecarui cuvant in propozitie (primul, ultimul, la mijloc) sau sa inverseze ordinea acestora
folosind acelasi enunt logic 'Baiatul mananca mere', 'Mananca mere, baiatul', sau 'Mere
mananca baiatul'.
Prin jocul 'Poti sa imi schimbi locul', am demostrat copiilor ca in propozitie cuvintele
pot sa-si schimbe locul, fara ca propozitia sa-si schimbe sensul. S-au folosit pentru inceput
propozitii simple:
Catelul alearga. Alearga catelul.
Pisica toarce. Toarce pisica.
In complicare s-au folosit propozitii dezvoltate:
Catelul alearga prin curte.
Prin curte alearga catelul.
Pisica toarce dupa soba.
Dupa soba toarce pisica.
Pentru a exersa despartirea propozitiilor in cuvinte trebuie Ssa-i facem pe copii sa
inteleaga ca vorbirea este alcatuita din cuvinte care denumesc diferite obiecte din realitate.
Despartirea propozitiei in cuvinte se face la inceput sub forma de jocuri-exercitii pe care le
integram in jocuri didactice.
68

Astfel, se porneste de la materialul intuitiv: imagini cu o floare, un copac, o casa.


'Ce avem aici?'- Copiii denumesc obiectele.
'Cate obiecte sunt?'- Copiii le numara si le reprezinta grafic. Se trage concluzia: 'Cate obiecte
sunt, atatea cuvinete am spus'. Se organizeaza apoi jocuri didactice cum ar fi: 'Cate cuvinte a
rostit Ionel?'. Se va incepe cu propozitii simple, folosindu-se in complicare propozitii
dezvoltate formate din 3-4-5 cuvinte. Se reprezinta grafic cuvintele care alcatuiesc propozitia,
de exemplu:
'Copiii se joaca in parc.'
--

--

--

Propozitia are cinci cuvinte.

-- --

In activitatea desfasurata (cu copiii prescolari de grupa mare) am urmarit sa le dezvolt


copiilor si capacitatea de a analiza propozitia.
Pentru aceasta am desfasurat jocul didactic 'Cate cuvinte am spus?'. Prin intermediul acestui
joc am urmarit sa le dezvolt copiilor capacitatea de a desparti propozitia in cuvinte.
Din punct de vedere metodic, am considerat ca este mult mai eficient sa prezint
copiilor in prima parte a jocului imaginea care sugereaza anumite propozitii. Imaginile
prezentate i-au ajutat pe copii sa formuleze propozitii si sa le analizeze. Analizand impreuna
cu copiii propozitia: 'Copiii se joaca in parc', am accentuat fiecare cuvant prin batai din palme,
precizand numarul cuvintelor din propozitii si ordinea lor. Pentru fiecare cuvant copiii scot
din cosulet cate un betisor.
Pentru a stabili lungimea cuvintelor am comparat cuvantul 'parc' cu cuvantul 'in'.
Astfel, pentru cuvintele lungi, copiii asezau pe masute betisoarele lungi, iar pentru cuvintele
scurte asezau betisoarele scurte.
In partea a doua a jocului, copiii au analizat propozitiile fara suport intuitiv. Pentru
gradarea sarcinii didactice, in prima parte a jocului copiii au analizat propozitii formate din
doua cuvinte, apoi din trei, patru, cinci cuvinte. In timpul jocului am constatat ca prescolarii
au participat cu placere la activitate si majoritatea au formulat corect propozitii. Pentru o si
mai buna participare, din partea tuturor copiilor, i-am antrenat in comentarii asupra
corectitudinii raspunsurilor.
In cazul in care un copil greseste, pentru a-l ajuta repet propozitia. Daca si al doilea
raspuns este gresit, raspunde un alt copil care se anunta, iar primul copil repeta raspunsul
corect. Folosind imaginile din prima parte, acest joc a contribuit la dezvoltarea capacitatii de
analiza vizuala a imaginilor, antrenand in acelati timp si efectuare unor comparatii intre
cuvintele scurte si cuvintele lungi (anexa nr.3).

69

Actiunea sa este cu atat mai puternica cu cat analiza nu se bazeaza pe reprezentari cu


sens ale memoriei, formate anterior, ci pe imaginile care sugereaza propozitii, percepute in
momentul jocului.
Pentru desfacerea blocurilor verbale si constientizarea individualitatii fiecarui cuvant,
inclusiv instrumentele gramaticale, am organizat si desfasurat diferite jocuri, cum ar fi: 'Ce ar
mai fi putut face fetita?' (intrebarea i-a ajutat pe copii sa identifice, sa precizeze cele tei
cuvinte ale propozitiilor) 'Fetita a desenat, a cantat, a dansat, a citit, a povestit' etc., pentru
forma auxiliarului 'a avea' si alte exercitii pentru izolarea din propozitie a verbului 'a fi', forma
accentuata si neaccentuata. De exemplu: 'Ana este frumoasa'; 'Ana e frumoasa', s-a stabilit
numarul de cuvinte din fiecare propozitie, ordinea acestora in propozitie si cate sunt lungi,
cate sunt scurte.
Jocul didactic: 'La ce m-am gandit', a avut ca scop separarea prepozitiei 'la' in cadrul
unei propozitii formate din patru cuvinte. Asa am procedat si pentru sesizarea altor prepozitii
(de, pe, si), in jocurile didactice: 'De unde stii?'; 'Ghici pe ce?'; 'Si noi ghicim!'.
In jocul 'Completeaza ce lipseste' am formulat diferite propozitii in care lipseau
cuvintele de legatura, cerand copiilor sa gaseasca cuvantul scurt care lipseste:
Lupul traieste .i .n. padure. Elevul scrie .p.e. caiet.
.L.a. gradinita vin copiii.
In jocul 'Care este locul meu?' copiii au sarcina de a stabili locul cuvantului in
propozitie. Copiii formuleaza propozitii, apoi stabilesc locul fiecarui cuvant. Analiza este
urmata si de sinteza. Pentru complicarea jocului se poate da ca sarcina sa se alcatuiasca o
propozitie in care cuvantul 'scrie' sa fie al doilea cuvant in propozitie. Se porneste de la
propozitii simple si se ajunge la propozitii dezvoltate.
Dupa ce copiii s-au deprins sa alcatuiasca propozitii oral, dupa detasarea si analiza pe
plan verbal al propozitiei, respectand individualizarea tuturor categoriilor gramaticale, am
trecut la reprezentarea grafica a cuvintelor din propozitie astfel: linie lunga orizontalapropozitia
punct la sfarsitul ei
dedesupt: -liniuta orizontala pentru cuvintele lungi
- cerculete pentru cele scurte
Jocul: 'Care cuvant este mai lung, care este mai scurt?':
De exemplu: Mihai si Victor se joaca.
____________________.
_____ o _____ o ____. (reprezentarea grafica).
70

Dupa aceste etape se pot introduce in materialul verbal, pentru diferentiere, cuvinte
neaccentuate care se rostesc impreuna cu altele, formele neaccentuate ale pronumelor
personale si reflexive. Daca nu se procedeaza astfel, sistematic si gradat, copiii vor continua
sa considere ca structurile 'le-am vazut', 'se plimba', 'e bine', constituie un singur cuvant.
Pentru sesizarea individualitatii cuvintelor e bine sa se intervina cu intebari in timpul jocului,
care conduc spre analiza grupurilor de cuvinte si introducerea lor in alte combinatii, pentru a
sesiza prezenta fiecaruia.
De exemplu, blocul verbal 'l-a vazut' a fost supus urmatoarelor inlocuiri: 'l-au vazut';
'l-ai vazut'; 'l-am vazut'; 'l-ati vazut' sau 'm-a vazut'; 'te-a vazut'; 'ne-a vazut'; 'i-a vazut' sau 'l-a
chemat'; 'l-a certat'; 'l-a strigat'; 'l-a dus'etc.
Capacitatea de analiza la prescolari am dezvoltat-o si prin jocurile didactice urmatoare:
'Gaseste cuvantul potrivit'; 'Al catelea cuvant lipseste?'; 'Cuvinte, propozitii'.
Consider ca prin exercitiile desfasurate in cadrul acestor jocuri se dezvolta treptat
capacitatea de observare analitica, insusirea care joaca un rol deosebit de important in
procesul citirii si scrierii. De asemenea, acest tip de jocuri familiarizeaza prescolarii cu
exercitii bazate pe metoda fonetica, analitica, sintetica, de invatare a scris-cititului,
pregatindu-i pentru trecerea la perioada preabecedara in clasa I.
Dupa ce copiii realizeaza cu succes analiza si sinteza propozitiei se initiaza in
descompunerea cuvantului in silabe. La inceput fac exercitii pregatitoare in care se folosesc
cuvinte bisilabice, trisilabice, stabilindu-se ca ceea ce se pronunta cu o singura deschidere de
gura se numeste silaba.
Pentru a da o nota placuta, exercitiile se pot face sub urmatoarea forma:
1. Am o nuca noua.
O despart in doua: nu-ca, nuca.
2. Spun acuma 'casa'
Stand asa la masa
Le spun pe-amandoua
Despartite-n doua:
Ca-sa; casa; ma-sa; masa.
3. Spun acuma 'floare'
Frumos mirositoare
Cin'ne spune noua
Cum se desparte-n doua?: floa-re, floare.
4. Marea este mare
71

Si-i plina de sare


Va rog sa va ganditi
Cum le despartiti? (ma-re, sa-re).
De cate ori educatoarea sau copiii despart cuvantul in silabe se cere ca acestia sa-si
fixeze barbia pe dosul palmei pentru a sesiza deschiderea de gura corespunzatoare fiecarei
silabe iar atunci cand vor preciza numarul de silabe al unui cuvant le vor asocia cu numarul de
atingeri ale barbiei de mana. In final, copiii refac cuvantul.
Familiarizarea copiilor cu deprinderea de a desparti cuvintele in silabe s-a realizat prin
intermediul jocului 'Cate silabe are cuvantul?'.
Jocul se desfasoara astfel: educatoarea aseaza la panou jetoane cu diferite imagini.
Cere copiilor sa le denumeasca. Apoi explica copiilor ca asa cum propozitia are mai multe
cuvinte, asa si cuvintele se despart in silabe. Demonstreaza copiilor folosind jetoane expuse la
panou, punand podul palmei sub barbie pentru a simti deschiderea gurii sau folosind bataia
ritmica din palme pentru fiecare silaba.
Se explica copiilor ca unele sunt formate dintr-o singura silaba (o singura deschidere a
gurii), altele au doua sau mai multe silabe (doua sau mai multe deschideri ale gurii). Copiii
aleg de pe masa educatoarei jetoane, denumesc cuvantul si apoi il despart in silabe. Se va avea
in vedere la inceput, folosirea de cuvinte cu 1-2 silabe si apoi cu 3-4 silabe.
Prin 'Jocul silabelor' am urmarit exersarea deprinderii de a desparti cuvintele in silabe.
Obiective: sa analizeze cuvantul despartindu-l in silabe; sa compuna alte cuvinte care
incep cu o silaba data; sa articuleze cuvintele monosilabice, transformandu-le in cuvinte
bisilabice, sa distinga locul si ordinea silabelor; sa reprezinte grafic cuvintele si silabele
folosind simbolurile cunoscute.
Sarcina didactica: precizarea locului silabei in cuvant (initial, median, final).
Reguli de joc: copiii spun cuvinte care incep cu aceeasi silaba ca si silaba data de
educatoare, cauta cat mai multe cuvinte care incep cu aceeasi silaba. Raspunsurile corecte vor
fi aplaudate.
Ca material didactic folosesc: jetoane cu imagini din diferite domenii (natura, om,
univers,etc.), tabla magnetica, tabla, creta colorata, buline colorate.
Varianta I: La cererea educatoarei, copiii aleg de pe masa imagini a caror denumire
incepe cu silaba data de educatoare si completeaza cuvantul cu silaba sau silabele care lipsesc.
Jetoanele se aseaza la panou, in ordine.
Exemplu: BA: batic, baloane, batista.
PA: patine, pasare, para.
72

LA: lalea, lacat, lama.


In complicarea jocului, grupa se imparte in doua echipe. Educatoarea pronunta o silaba:
Exemplu CA: Copiii din prima echipa gasesc cuvinte care incep cu silaba CA. Exemplu: ca-tifea, ca-na, ca-pac, ca-sa, ca-pra, ca-da etc. Copiii din cealalta echipa gasesc cuvinte care se
termina cu silaba CA. Exemplu: nu-ca, va-ca, bar-ca.
Varianta a II-a: 'Repeta aceeasi silaba!', se folosesc jucarii, imagini sau se poate desfasura
oral. Educatoarea pronunta silabe care se repeta. Copiii vor gasi cuvantul potrivit si il vor
desparti in silabe.
Exemplu: veve-veverita; papa-papadie; gogo-gogosar; papa-papagal, papanasi; cucucucurigu.
Varianta a III-a: Educatoarea pronunta un cuvant format dintr-o silaba (substantiv nearticulat)
si solicita copiii sa-l transforme intr-un cuvant format din doua silabe prin articulare.
Exemplu: mar-marul; car-carul; brad-bradul.
Apoi copiii vor alcatui propozitii cu aceste cuvinte aflate in ambele situatii. Exemplu: Eu
privesc un brad. Bradul era impodobit.
Varianta a IV-a:
Grupa se imparte in doua echipe. Un reprezentant dintr-o echipa alege o imagine de pe masa
educatoarei, fara s-o arate copiilor si pronunta o parte din cuvant (una, doua silabe) in asa fel
incat sa sugereze cuvantul. Cealalta echipa deduce si il pronunta in intregime.
Exemplu: croco-dil; bici-cleta; masi-na.
In complicarea jocului un copil dintr-o echipa va reprezenta grafic la tabla un cuvant. Cealalta
echipa va gasi un cuvant care sa inceapa cu aceeasi silaba.
Pentru fiecare raspuns corect, de fiecare data, copiii vor primi cate o bulina. Obtinerea
performantei se realizeaza prin lucrul pe fise de munca independenta care au in partea stanga
imaginea unui obiect iar in partea dreapta trebuie sa reprezinte grafic cuvantul si silabele din
care este format.
Pentru consolidarea deprinderii copiilor de a imparti cuvintele in silabe si de a face naliza
fonetica am desfasurat jocuri didactice ca: 'Termina cuvantul' (formarea unor cuvinte care
incep cu o silaba data de educatoare); 'Spune-mi la ce m-am gandit' (completarea cuvantului
inceput de educatoare); 'Ce silaba se repeta?' (in cuvinte ca: dedesupt, bebelus, veverita,
tataie, mamaie, liliac etc.); 'Ne jucam cu silabe' (din mai multe jetoane sa aleaga pe acela cu
imagini care reprezinta obiecte, fiinte ale caror denumire incepe (se sfarseste) cu o silaba data,
exemplu: 'ca' ca-sa, ca-na, ca-da, ca-se-to-fon etc. sau silaba 'sa' sa se afle la sfarsitul
cuvantului: 'ca-sa', 'ma-sa', 'pla-sa'); 'Saculetul fermecat' (sa denumeasca imaginea care
73

reprezinta obiecte a caror denumire contine doua, trei silabe); vezi anexa nr.5; 'Televizorul'
(despartirea cuvintelor in silabe, stabilirea numarului de silabe din care este format cuvantul,
precizarea pozitiei silabei in cuvant).
Aceste jocuri au constituit o admirabila modalitate de a-i face pe copii sa participe activ la
procesul de invatare. Aflandu-se in joc in situatia de protagonist, el este activat, participa din
plin la activitati, ceea ce corespunde unei trebuinte interioare de actiune si afirmare. Invatarea
devine mai interesanta, mai atractiva, mai placuta.
Procesul analizei fonetice trebuie dus pana la nivelul sunetelor in situatii accesibile
prescolarilor: 'Cu ce sunet incepe si se termina cuvantul?'. La inceput am cerut copiilor sa
sesizeze sunetul initial, apoi final si dupa aceea a celui care se afla in pozitia mediana in
cuvinte monosilabice, iar in a doua parte a anului scolar am propus ca sarcina didactica de joc:
determinarea numarului de sunete din cuvinte scurte sau despartirea unui cuvant in silabe si a
silabelor in in sunete, cu reprezentarea grafica a propozitiei, cuvintelor, silabelor si sunetelor,
la tabla, cu creta colorata.
Initial, am lucrat cu propozitii simple, formate pe baza de imagini si am demonstrat si explicat
la tabla etapele redarii grafice a unei propozitii. A urmat un exercitiu gradat, continuu, pe baza
propozitiilor derivate din imagini citite de ei, cu incercari, ezitari, repetari.
In vederea verificarii frontale a posibilitatilor copiilor am lucrat in prealabil la masuta, cu
ajutorul betisoarelor scurte si lungi. Trecerea la alta etapa de lucru s-a facut numai dupa ce
copiii au marcat prin betisoare etapa anterioara pe un fond de atentie si motivatie
corespunzatoare.
In urma tuturor acestor exercitii, reprezentarea grafica a propozitiei in cuvinte, a cuvintelor in
silabe si a silabelor in sunete se prezinta astfel:
Copilasul se joaca.
______________. ->propozitia
______ __ ___. ->cuvinte
_ _ _ _ _ _ _.

->silabe

.. .. ->sunete
Dupa ce copiii au dobandit capacitatea diferentierii sunetelor, in jocuri mai complicate, le-am
cerut sa inlocuiasca un sunet dintr-un cuvant (cel initial sau cel final) pentru a obtine un nou
cuvant monosilabic (noi, sac, cai), si am cerut copiilor sa schimbe primul sunet si vor
descoperi cuvinte noi. De exemplu:
- pentru 'noi': voi, roi, boi, goi, doi, etc.
- pentru 'sac': rac, mac, dac, zac, lac,tac, etc.
74

In situatia cand se cere inlocuirea ultimului sunet avem:


- pentru 'cal': car, cad, cai, cap, caz, cas, etc.
Alte jocuri didactice pe care le-am desfasurat cu grupa de copii sunt: 'Cine spune mai repede?'
(descoperirea mai multor cuvinte care incep sau se sfarsesc cu un sunet dat de educatoare);
'Cine spune mai multe cuvinte?' (cuvinte care sa inceapa cu sunetul sugerat de imagine);
'Alege si grupeaza' (alegerea obiectelor a caror denumire contine un anumit sunet)-anexa nr.4Incercuirea obiectelor ale caror denumire contine un anumit sunet.
La sfarsitul anului scolar am planificat si desfasurat interesante si eficiente jocuri didactice de
evaluare a capacitatii de discriminare a cuvintelor din propozitii, a silabelor din cuvinte si a
sunetelor din silabe, cum ar fi: 'Ce stii despre?', 'Cine stie, castiga', 'Propozitii, cuvinte, silabe,
sunete'.
Jocul: 'Propozitii, cuvinte, silabe, sunete' l-am desfasurat sub furma unui concurs avand ca
obiective:
- sa construiasca cel putin trei propozitii realizand corect acordurile dintre partile principale si
cele secundare, care sa includa un cuvant dat sau pe baza unor materiale ilustrative;
- sa separe cuvintele din propozitii stabilind prin batai din palme numarul si ordinea
cuvintelor, apoi sa recompuna propozitiile;
- sa desparta cuvintele propozitiei in silabe, stabilind numarul de silabe, silaba initiala si
finala.
- sa descopere sunetul initial si final al cuvintelor ce alcatuiesc prpozitia si sa gaseasca si alte
cuvinte care incep sau se sfarsesc cu aceste sunete.
- sa redea grafic, utilizand grafismele invatate propozitia, cuvintele, silabele si sunetele.
Am imbinat elementul iinstructiv cu multiple procedee de joc: intrecerea, aplauze, inchiderea
si deschiderea ochilor, ghicirea, miscarea, etc.
In vederea determinarii nivelului de asimilare a cunostintelor referitoare la capacitatea
copiilor de a efectua o analiza si sinteza la sfarsitul anului scolar, am aplicat pentru fiecare
obiectiv urmarit cate o proba de evaluare. Probele de evaluare s-au dat pe fise individuale.
1.

Reprezinta prin puncte cate cuvinte are propozitia.

2.

Deseneaza atatea cerculete cate cuvinte reprezinta imaginea.

3.

Deseneaza atatea liniute cate silabe are cuvantul.

4.

Reprezinta prin cerculete diferit colorate, fiecare sunet, ce formeaza silaba, cuvantul.

5.

Reprezinta grafic propozitia data (cuvinte lungi, scurte, silabe, sunete).

Rezultatele le-am trecut in urmatorul tabel:


Testul

Nr. copii

Foarte bine

Bine
75

Satisfacator

Proba
1

20

18-90%

2-10%

20

18-90%

2-10%

20

19-95%

1-5%

20

19-95%

1-5%

20

17-85%

2-10%

1-5%

Facand o analiza a celor cinci probe am constatat ca rezultate mai slabe au inregistrat copiii in
determinarea numirului si componentei silabelor in cazul cuvintelor formate din 3-4 silabe. In
cazul analizei silabice a cuvintelor formate din 3-4 silabe, copiii au manifestat tendinta de a
percepe diferentiat primele silabe, tendinta ruperii unitatii silabice. Aceasta tendinta se explica
prin actiunea legii generale dupa care se face analiza stimulilor complecsi.
Potrivit acestei legi, unele elemente marcheaza, induc negativ actiunea altor elemente. In
genere, elementele marginale, externe alestimulului verbal se analizeaza si se sintetizeaza mai
usor decat cele medii, deoarece pot fi incluse in mai mica masura cu silabe ambiante.
Retinerea primei silabe, omiterea silabei mediane se explica prin faptul ca prima silaba nu
trebuie diferentiata decat de silaba urmatoare, pe cata vreme silaba din interiorul cuvantului
tebuie diferentiata atat de silaba anterioara, cat si de cele ce urmeaza.

76