Curs 4 Preventie

HALITOZA
-halitosis(oral malodor, fetor ex ore, bad breath, halena fetida)
Este un simptom legat de starea de sanatate, locala sau generala a pacientului.
Halitoza defineste mirosul neplacut perceput, de individ sau anturaj, odata cu eliminarea
aerului expirat. In mod natural repiratia orala a unei persoane sanatoase si cu tesuturi orale
normale, nu prezinta miros sau prezista un miros bland dulceag. De regula se poate
constata un miros, mai special la trezirea din somn.
Mirosul cavitatii orale, dimineata se datoreaza unor cauze fizilogice precum:
Reducerea fluxului salivar de pe durata somnului
Reducerea cantitatii de oxigen, care vor permite dezvoltarea microorganismelor
anaerobe producatoare de VSCs
Mirosul este o problema cosmetica analoaga cu mirosul corpului. Pentru a reduce
intensitatea se recomanda ca seara, inainte de culcare, sa realizam igienizarea, inclusiv a
fetei dorsale a limbii si sa utilizam o apa de gura antiseptica.
Halitoza a fost un subiect neglijat mult timp, majoritatea specialistilor punand
mirosurile neplacute pe seama problemelor digestive. In acest sens este de amintit faptul
ca, primul simpozion pe tema halitozei a avut loc abia in 1991. Statisticile arata ca mai mult
de 50% dintre indivizi sufera, la un moment dat, de miros neplacut al gurii. The National of
Dental and Craniofacial Research raporteaza ca 25% dintre americani prezinta halitoza
cronica. La subiectii sub 20 de ani prevalenta halitozei este sub 10% si creste odata cu
inaintarea in varsta. Prezenta mirosului poate cauza un handicap social pentru individul
respectiv, cu repercursiuni asupra reatiilor interpersonale.Studiile au stabilit ca cca 90%
dintre respiratiile rau-mirositoare au origine orala, din care aproape 5-% sunt legate de
retentivitatile limbii, in timp ce restul de 10% au cauze SISTEMICE sau non-orale.
Din punct de vedere al fecventei pe sexe, se constata ca aceastea sunt afectate in
egala masura, insa, femeile cer mult mai frecvent ajutor in rezolvarea acestei probleme,
comparativ cu barbatii.
A. CAUZELE ORALE sau factorii favorizanti:
1. Infectiile parotontale ele pot genera mirosuri, ce provin de la nivelul P.D.
subgingivale necuratate
2. Limba incarcata fata dorsala a limbii poate adaposti, in retentiile
suprafetei, anumite microorganisme (este o nisa pentru patogenii parodontali),
care in circumstante speciale pot genera substante rau mirositoare. In acest
context, chiar si oamenii cu o sanatate dentoparodontala exceptionala pot
prezenta malodor datorita faptului ca partea posterioara a forsului limbii,
retentiva, poate fi sursa principala a mirosurilor neplacute.
3. Xerostomia
4. Restaurarile dentare deterioate, incorect finisate sau supraextinse,
care pot acumula resturi alimentare fermentabile si bacterii
5. Protezele dentare mobile incorect igienizate, sau cele purtate
permanent
6. Leziunile orale patologice ex: cancerele oralem carcinoamele sau
mucozita indusa prin expunere la radio si chimioterapie
7. Infectiile faringo-amigdaliene
1

Curs 4 Preventie
8. Despicaturile de palat
B. CAUZE SISTEMICE sau non-orale:
1. Afectiuni ale tractului respirator in principal, infectiile PASAJULUI NAZAL, dar si
sinuzite, amigdalite, faringitem pneumonii, tuberculoza, emfizem pulmonar, tumori
(carcinomul laringelui), corpi straini.
Ex: scorul organoleptic pentru aerul expirat pe nas este mai mare ca cel al
respiratiei orale. Cand halitoza extraorala este de cauza pulmonara inregistralile nazale si
cele orale sunt identice.
2. Afectiuni ale tractului digestiv
a. Reflux esofagian
b. Hernie hiatala
c. Cancer gastric
d. Sindrom de malabsorbtie
3. Ciroza hepatica (miros dulce acrisor), dimetil sulfat
4. Insuficientele hepatice si renale
5. Cetoza sau acidoza diabetica acetona
6. Cancerele(carcinoamele) din zona fata-nas, sau alfel de cancere precum
leucemia
7. Administrarea anumitor medicamente:
a. Antihipertensivele
b. Antidepresivele triciclice
c. Antihistaminicele
d. Diureticele (ex. Clorotiazida,furosemidul)
e. Analgezicele (ex. Codeina, meperidina)
f. A acelora recomandate la tratarea virozelor respiratorii, simpatoliticelor si
blocante etc
8. Fumatul
Cand halena fetida se percepe pe durata respiratiei, pacientului expirand cu gura
deschisa, cauza este orala. Cand se respira cu gura inchisa si percepem miros
neplacut, cauza poate sa fie nazala.
La COPILUL MIC, halitoza este cauzata cel mai frecvent de:
Infectii faringo-amigdaliene
Vegetatii adenoidiene
Prezenta corpilor straini in fosele nazale
La PACIENTUL IN VARSTA, cauza cea mai frecventa este o proteza mibila incorect
igienizata.
CLASIFICAREA HALITOZELOR
Dupa Miyazaki si colatoratorii (1999), halitozele pot fi:
I.
ADEVARATE (genuine) - un an mai tarziu halitoza genuina a fost
subclasificata in:
a. Halitoza FIZIOLOGICA cand aparent nu costatam boli sau stari
patologice
b. Halitoza PATOLOGICA consecinta a unor infectii a tesuturilor orale
II.
PSEUDOHALITOZA
Halena nu este perceputa de persoanele din jur dar pacientii se plang de
existanta ei.

Curs 4 Preventie

III.

Se obtin rezultate pozitive dupa explicarea concluziilor si se fac

recomnadari simple, precul perierea limbii.
HALITOFOBIE
Pacientul continua sa creada ca sufera de halitoza si dupa ce tratamentul
instistuit a dat rezultate
Halitofobia apare la pacientii cu modificari psihosomatice

Halena psihogena
- poate surveni ca un simptom in cadrul diverselor tulburari psihice
- poate fi adesea asociata cu ANXIETATEA
- de asemenea poate fi relamata de un PACIENT IPOHONDRU care exagereaza frecvent
senzatiile normale
- uneori, aceste acuze pot reflecta o tulburare psihica severa (de ex. HALUCINATII
SOMATICE)
Pacientul obsesiv, poate avea o senzatie obsesiva de naspalare, in timp ce, o
persoana paranoida poate avea convingerea ca organele sale sunt putrezite.
In caz de pseudo-halitoza si de halitofobie recomdarea este sa nu indicam
pacientului anumite produse impotriva halitozei deoarece pacientul va fi convins ca el are o
problema obiectiva. In aceeasi masura, pacientul cu pseudo-halitoza sau cu halitofobie,
poate sa fie indrumat spre psiholog pentru rezolvarea probleme. Un asemenea pacient rar
va urma un asemenea sfat.
-

HALITOZA TEMPORARA sau tranzitorie apare in situatii temporare cum ar fi:

gura uscata
foame (ketoza)
stres
consumul anumitor alimente precum ceapa sau usturoi (hidrogen sulfurat si metil
mercaptan)
fumat
o igienta precara
Legata de astfel de cauze halitoza mai poate fi numita:
- respiratia flamandului
- respiratia menstruala
- respiratia tabacica
- respiratie de usturoi etc.

Studiile demonstraza ca HALITOZA ORALA se datoreaza, IN PRINCIPAL:

1. Formei retentive a dorsumului limbii
2. Numarului, adancimii si tendintei la sangerare a pungilor parodontale
Mirosurile neplacute ale gurii apar ca urmare a producerii, prin metabolism microbian
PROTEOLITIC (microorganisme gram-negative ce actioneaza la pH-uri alcaline), care produc
in principal, COMPUSI SULFURICI VOLATILI VSCs.

NORMAL, in special, in cazul afectarilor parodontale, se produce:

Hidrogen sulfurat
Metil mercaptan se gaseste in usturoi si in ceapa mirosul se mentine cca 2 zile
Cantitati mici de dimetil sulfat sau dimetil disulfat.
La producerea mirosurilor orale mai contribuie si prezenta altor substante, precum:
- Compusi aromatici volatili (indol, scatol)
- Acizi organici (acid acetic, acid propionic)
3

Curs 4 Preventie
-

Amine organice (cadaverina, putresceina) etc.

Studiile arata ca la pacientul parodontopat, emisia de VSC este de 8 ori mai mare
comparativ cu ceilalti pacienti, insa productia majora provine de pe suprafata dorsala la
limbii.
Dintre bacteriile anaerobe gram-negative rezidente pe suprafata dintilor, a limbii
sau in pungile parodontale, nominalizate pentru producerea compusilor rau mirositori sunt:
- Porphyromonas gingivalis
- Prevotella intermedia
- Actinobacillus actinomycetemcomitans
- Campylobacter rectus
- Peptostreptococcus micros
- Fusobacterium nucleatum
- Tennerella forsythensis
- Speciile Eubacterium
- Spirochetele
METODE DE EVIDENTIERE A HALITOZEI
I.
Metoda organoleptica un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia
examinatorului
II.
Gaz-cromatografia (GC)
III.
Monitorizarea sulfatilor HALIMETRE sau suflometrul portabil
Indicatii date pacientului:
- Sa nu consume alimente dure cu cel putin 48 de ore inainte de examinare
- Sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, cu 24 ore inainte de examinare
- Sa nu manance, sa nu bea, sa nu fumeze sau sa clateasca gura cu ape de gura, cu cel
putin 12 ore inainte de examinare
Indicatii date examinatorului:
- Sa nu fumeze, sa nu bea cafea, ceai sau sucuri inainte de examinare
- Sa nu foloseasca produse cosmetice parfumate, inaintea examinarii
1. METODA ORGANOLEPTICA
Este un test subiectiv care se bazeaza pe perceptia examinatorului referitoare la
mirosul degajat de cavitatea orala a subiectului.
Pentru cuantificare, pacientului i se cere sa stea cu gura inchisa cca 1 min dupa
care va expira usor aerul spre nasul practicianului care este pozitionat la cca 10 cm de
gura pacientului. I se cere pacientului sa expire apoi pe nas, practicianul stand tot la cca 10
cm de fata pacientului. Urmeaza sa cuatificam mirosul dupa o scala de la 0 la 5.
Mirosul gurii variaza pe durata zilei si este modificat de masurile de igiena orala si de
tipul lichidelor si a alimentelor consumate.
2. GAZ-CROMATOGRAFIA
Cromatografia gazoasa este tehnica cea mai sigura, obiectiva, reproductibila, de
detectare a halitozelor de variate origini.
Noile tehnologii portabile precum OralChromaTM masoara digital nivelul molecular a
3 VSCs majore in aerul expirat:
- Hidrogen sulfurat
4

Curs 4 Preventie
- Metil mecaptan
- Dimetil sulfurat
3. MONITORIZAREA SULFURILOR HALIMETRELE
Analizeaza continutul total de hidrogen sulfurat dar este putin sensibil pentru metil
mercaptan, care contribuie semnificativ la producerea halitozei.
Pentru a descoperi CAUZELE ORALE ale halitozei este indicat sa efectuam un
examen intraoral atentm incepand cu suprafata dorsal a limbii, continuam cu
evidentierea retentivitatilor dentare, a afectiunilor parodontale, pentru a afarsi
evaluarea cu masurarea cantitatii de saliva secretata si cu prezenta xerostomiei.
Prezenta mirosului poate cauza un handicap social pentru individul respectiv, cu
repercursiuni asupra reatiilor interpersonale.
TRATAMENTUL
Inaintea primei sedintei de evaluare a pacientului care are ca principala solicitare
halitoza i se recomanda sa completeze un formular. Chestionarul presupune mai multe
rubrici: afectiuni medicale generale (ex. Alergii, astm, rinite, sinuzite) ca si medicamentele
administrate.
In prima sedinta se discuta acuzele pacientului. De multe ori pacientul leaga
mirosul de gusturi anormale (metalic, acru etc.). apoi continuam cu examenul intraoral. Se
examineaza intreaga mucoasa orala insistand pe examenul parodontal si a suprafetei
dorsale a limbii. Pentru limba se poate realiza un indice de incarcare a limbii.Cand in
urma examinarii costatam ca mirosul are cauze orale incercam sa precizam afectiunea si
sa efectuam tratamentul indicat.
Tratamentul halitozei orale isi propune obtinerea:
1. unei sanatati orale optime, in principal, dentar si parodontal
2. obligatoriu controlul corect si zilnic al P.D.
In plus, halitoza este un alt motiv pentru care este obligatoriu controlul corect si zilnic
al P.D., mai ales in cazul pacientilor cu protezari dentare complexe, cu implanturi etc., in
general cu retentii artificiale multiple. In acest context si nu numai, perierea zilnica a
fetei dorsale a limbii, devine obligatorie.
Pacientii vor fi intruiti sa insiste, mai ales, in jumatateaa posterioara a LIMBII si FARA
a folosi pastele de dinti, care sunt iritante si pot declansa reflexul de voma.
Cand se efectueaza PERIEREA DINTILOR cu paste de dinti, ele contin triclosan si
bicarbonat de sodiu, care reduc productia de VSC. Studii recente indica eficienta
fluorurii de staniu, din pastele de dinti in combaterea halitozei.
Se mai indica:
gumele de mestecat,care mascheaza halitoza, pe termen scurt, prin modificari de
pH
se incearca stimularea secretiei salivare, prin miscari masticatorii simple si
mestecarea de vegetale fibroase
pacientii sunt incurajati sa renunte la fumat, consum de alimente puternic
aromate, si sa manance la intervale regulate de timp
Sunt studii care arata ca printr-un plan de tratament profesional de DEZINFECTIE
PARODONTALA, incluzand aici detartrajul si planarea radiculara, nivelul halitozei se reduce
cu cca 90%, se reduce profunzimea pungilor ca si severitatea inflamatiei gingivale.
In scopul obtinerii unei respiratii proaspete se pot indica si clatari cu ape de gura
(obisnuit) cu:
5

Curs 4 Preventie
- triclosan
- listerina
- cetilpiridinium
- peroxid de hidrogen
SE EVITA pe cat posibil apele de gura cu alcool, glicerina sau oxidanti puternici,
datorita efectelor secundare prezentate, in principal acela de USCARE a tegumentelor si
mucoaselor.
Cand cauzele sunt sistemice-psihogene, indrumam pacientul spre consult de
specialitate, inclusiv la psiholog, in caz de halitofobie. Un asemenea pacient rar va urma
un asemenea sfat.
DISCOLORARILE DENTARE
Oamenilor mai presus de mediocritate li se poate vorbi despre lucruri inalte,
oamenilor inferiori nu. (Confucius 551-470 i.Hr)
Modificarile de culoare (discolorarile), observate la dintii naturali integrii sau la cei cu
recostructii stomatologice, se produc prin mai multe mecansime:
1. prin aderarea colorantului direct pe suprafat dintelui
2. prin acumularea pe suprafetele coronalor dentare a depozitelor dentare moi (P.D.)
sau dure (T.D.) colorarea disparand odara cu indepartarea acestor depozite
3. colorantul este inglobat in structura dintelui sau in materialul stomatologic
restaurativ
In scopul TRATARII discoloratiilor se pot indica multiple proceduri, de la simplul periaj
manual sau profesional pana la fatetari ceramice. Rezultatele favorabile se obtin atunci
cand cauzele care stau la baza producerii lor sunt corect identificate.
Atunci cand recomandam efecturarea periajului profesional retinem ca, trebuie sa
folosim abrazivi blanzi si pentru un timp limitat, prin care evitam:
- pierderile inutile de substanta dura dentara
- supraincalzirea structurilor dento-pulpare
CLASIFICAREA DISCOLORARILOR DENTARE
I.
DUPA LOCALIZARE, discolorarile pot fi:
a. EXTRINSECI cand discolorarea apare pe suprafata dentara. Colorarile extrinseci pot fi
indepartate usor prin:
- periere dentara, personala sau profesionala
- detartraje, urmate de finisarea si lustruirea respectivelor suprafete
b. INTRINSECI cand colorantul se gaseste in structura dintelui, acesta
aparand modificat de culoare. Colorarea intrinseca nu se poate indeparta prin simplu periaj.
II.
DUPA ORIGINEA sau dupa dursa discolorarii, acestea pot fi:
a. EXOGENE cand colorarea este exterioara dintelui. Aceste discolorari exogene pot fi,
dupa profunzime, extrinseci sau intrinseci.
b. ENDOGENE cand colorantul provine din interiorul dintelui. Discolorarile endogene sunt
INTOTDEAUNA INTRINSECI si in mod obisnuit sunt modificari ale culorii dentinei, care
transpare prin smaltul normal colorat.

Curs 4 Preventie

I.

DISCOLORARI EXOGENE EXTRINSECI

Discolorarile exogene extrinseci au cauze variate, produc nuante coloristice

diverse si se indeparteaza, in mod obisnuit prin racticarea unei perieri dentare corecte. In
functie de nuanta coloristica, intalnim mai multe tipuri de discolorari, dupa cum urmeaza:
a. DISCOLORAREA EXTRINSECA GALBENA
P.D. se poate colora intr-o nuanta galben intuneca si se poate intalni la orice varsta.
Cauzele pot fi:
1. Prezenta placii dentare neindepartata de mult timp si prezenta la nivelul florei
microbiene, a unui microorganism numit Penicillinium
2. Colorarea se poate datora impregnarii P.D. mature cu pigmenti de origine alimentara
b. DISCOLORAREA EXTRINSECA PORTOCALIE SI ROSIE
Se intalneste rar, cea rosi chiar mai rar decat cea portocalie.
Zona colorata se observa, obisnuit:
- In 1/3 cervicala a coroanelor dentare
- Mai frecvent la nivelul frontalilor maxilari
- Atat pe fetele vestibulare cat si pe cele orale
Asemenea colorari se produc datorita prezentei, la nivelul florei microbiene a
placilor dentare mature, a unor bacterii cromogene, precum:
- Berratia marcescens
- Flavobacterium lutcescens
c. DISCOLORAREA EXTRINSECA VERDE
Culoarea verde se poate intalni in nuante variate, de la verde deschis, la verde galbui
pana la verde inchis. Colorarea verde o intalnim cel mai frecvent la:
- Frontalii maxilari
- Vestibular in 1/3 cervicala
Zona colorata verde se observa ca o banda subecuatoriala, paralela cu festonul
gingival, mai intensa spre suprafetle aproximale, dar intalnim si cazuri, cand intreaga
suprafata vestibulara a dintilor capata o asemenea culoare sau colorarea este plasata la
nivelul santurilor si a fosetelor coronare.
Discolorarea verde se poate intalni la orice varsta, chiar si la dentitia temporara, si
este favorizata, obisnuit, de neglijarea procedurilor de igiena orala.
Colorarea poate avea CAUZE variate, precum:
1. Prezenta la nivelul P.D. mature a anumitor microorganisme, precum: Aspergylis, sau a
unor fungi
2. Prezenta produsilor de descompunere a hemoglobinei
3. Inhalarea industriala a prafului ce contine particule de Cu
4. Prezenta masiva in saliva repectivilor pacienti, a unor element anorganice, precum K,
Ca, Na, Si, P, Mg
5. Utilizarea frecventa a produselor pe baza de clorofila
6. Fumatul de marijuana (culoare specifica verde-gri)
In cazul colorarii VERDE INCHIS constatam ca ea impregneaza structurile dentare in
profunzime discolorarea devenind inrinsec de origine exogena. Retinem ca in aceasta
situatie clinica, smaltul acoperit de o astfel de placa este puternic demineralizat

Curs 4 Preventie
(microretentivitatile favorizeaza fixarea placii si colorarea ei) aspect ce faciliteaza
producerea cariilor.
In aceste cazuri DETARTRAJUL este CONTRAINDICAT, recomandandu-se numai
indepartarea placii prin periaje personale si cu totul exceptional profesionale.
Pacientului i se indica:
1. Un control al placii dentare efectuat corect si zilnic
2. Suprafetele dentare demineralizare urmeaza sa fie supuse unui amplu program de
fluorizare topica, personala si profesionala, pana cand smaltul apare complet mineralizat.
d. DISCOLORAREA EXTRINSECA NEAGRA coloratia lineara neagra
Aspectul clinic al discolorarilor negre este acela de:
- Linii fine, continui sau intrerupte, late de ca 1mm
- Benzi ce ocupa intreaga treime gingivala a coroanelor dentare (rar)
- Banda colorata in negru desparita de festonul gingival printr-o zona de smalt
normal colorata
O asemnea colorare dentara o intalnim mai frecvent pe suprafetele coronare
orale si aproximale, mai ales la nivelul dintilor maxilari laterali. Discolorarea neagra
se intalneste la toate varstele, mai frecvent in copilarie si la femei, fiind caracteristica
a gurilor curate si cu indice de carie scazut.
Caracteristic pentru colorarea neagra este faptul ca, ea este extrem de aderenta si
la palparea cu sonda, se percepe sub forma unor mici ridicaturi ferme. Colorarea neagra
reprezinta, de fapt, P.D. mineralizata, colorata in negru si este asemanatoare cu tartrul
dentar. Gingia din vecinatate este ferma cu usoara sau, de regula fara tendinta la
sangerare.
Microorganismele care genereaza aceasta culoare sunt: Actynomices si
Bacteriodes melanogenicus, ele gasindu-se abundent la nivelul P.D. a acestor indivizi, si
apare ca o predispozitie naturala a individului in cauza. In acest caz, discolorarea NEAGRA
se poate indeparta prin detartaj si periaj profesional, retinand ca ea se poate reface
rapid.
e. COLORAREA EXTRINSECA BRUNA (COLORAREA TABAGICA)
Majoritatea fumatorilor prezinta suprafete dentare colorate, de la cafeniu deschis la
cafeniu inchis si chiar in negru. Clinic, asemenea colorare poate aparea sub forma unor
benzi inguste, paralele cu marginea gingivala, imediat deasupra ei, sau poate ocupa
importante arii coronare, chiar pana la 2/3 coronare.
Cororantul din tutun se poate impregna si in tartru dentar. Utilizat prin mestecare,
tutunul poate penetra smaltul dentar generand colorare intrinseca de origine exogena.
Colorarea tabagica, bruna se poate intalni pe orice suprafata dentara, inclusiv in santurile si
fosetele ocluzale, insa cel mai frecvent o constatam la nivelul suprafetelor linguale a
frontalilor mandibulari.
S-a stabilit ca intre numarul tigarilor fumate si suprafetele dentare colorate nu
exista o legatura proportionala (exista o tendinta naturala), extinderea depinzand de
:
- Tendintele individuale
- Corectitudinea cu care pacientul isi efectueaza controlul P.D. sau, din contra, de
neglijarea luo
- Viteza individuala de formare si extindere a placii si a tartrului dentar.

Curs 4 Preventie

1.

2.
3.

4.

Asemenea de nuante coloristice se pot datora si ALTOR CAUZE, fiind de amintit:

Utilizarea FLUORURII DE STANIU in fluorizarea locala. Aceasta genereaza o nuanta de
cafeniu deschis uneori galbuie, care afecteaza, in mod obisnuit, suprafetele dentare
demineralizate.
Ceaiul, cafeaua, soia si alti pihmenti alimentari genereaza colorarea cafenie, in
conditiile in care controlul P.D. este deficitar
Clorhexidina sau alexidina, componente ale apelor de gura antiplaca, produc colorare
cafenie la nivelulsuprafetelor dentare, mai ales aproximal, sau a acelora greu
accesibile periajului dentar, a obturatiilor nefinisate, a suprafetelor radiculare
expuse (foarte rapid comparativ cu smaltul), a fetei dorsale a limbii etc.
Obisnuinta populatiei din unele tari est-asiatice de a mesteca frunze de betel, utilizate
pentru efectul lor anticarie, genereaza clinic o colorare a coroanelor dentare, in cafeniu
inchis spre negru.
Aspectul colorarii este de depozit dur, gros, partial neted, partial rugos, indepartarea
lui fiind posibila numai prin detartraj.

f. VARIATE DISCOLORARI EXTRINSECI , DATORATE ANUMITOR METALE sau

sarurile metalelor continute in praful industrial
Colorarea suprafetelor dentare cu pigmenti metalici se poate produce prin:
1. INHALAREA de particule metalice sau a sarurilor metalelor prelucrate industrial
Verde sau verde-albastrui in cazul cuprului si a bronzului
Cafeniu sau cafeniu-verzui in cazul fierului
Verde in cazul cuprului si a nichelului
Galben sau auriu-cafeniu in cazul cadmiului
Colorarea respectiva se intalneste, mai ales, la nivelul frontalilor, si de regula, in
1/3 lor vestibulo-cervicala. Colorantul este prezent initial la nielul P.D., insa prin
contactul prelungit cu suprafetele coronare, acestea pot provoca discolorari
intrinseci de origine exogena.
2. Administrarea de MEDICAMENTE, care prin compusii metalici continuti provoaca
colorarea P.D. sau/si a T.D.:
Cele cu fier vor colora dintii in negru (sulfura de fier) sau cafeniu
Magneziu din permanganatul de potasiu va colora dintele in negru etc.
Asemenea coloratii pot afecta intreaga coroana dentara a tuturor dintilor prezenti.
Coroarea poate afecta placa dentara, tartrul sau pot afecta structura dentara. Pentru a
evita colorarea, respectivele medicamente vor fi administrate prin intermediul paiului sau al
tabletelor/capsulelor care se inghit, reducand astfel timpul de contact.
II.

DISCOLORARILE ENDOGENE INTRINSECI

Reprezinta o colorare dentara anormala, produsa:

a. Primar, prin modificari structurale aparute in perioadele de formare si
mineralizare a dintilor
b. pot fi dobandite posteruptiv
a. DEPULPAREA DENTARA
Dintele fara nerv isi modifica, in mod normal/natural aspectul, el devenind, de
obicei mat si usor galbui.
9

Curs 4 Preventie
Clinic, dinti pot aparea colorati in nuante variate:
Usor galbui-cafeniu
Gri
Rosu-cafeniu
Cafeniu inchis
Negru albastrui sau negru
Gri verzui
In anumite circumstante insa asemenea dinti pot prezenta discolorari evidente, care,
localizate la nivelul incisivilor, in special al centralilor maxilari, pun problema de
fizionomie.
Discolorarile se datoreaza:
Materialului de obturatie endodontica
Hemoragiilor prost gestionate si aparute pe durata extirparilor
Necrozelor pulpare si descompunerii tesutului pulpar
Traumatismelor
b. COLORARILE TETRACICLINICE
Antibioticele din familia tetraciclinelor, prezinta afiniate speciala pentru
structurile mineralizate, ele fiind absorbite la nivelul oaselor si dintilor.
In mod normal, tetraciclinele pot traversa si placenta in ultimele 3 luni de
sarcina, trec in circulatia fetala si afecteaza culoarea dentitiei temporare sau permanente,
in formare. Dintii pot fi afectati si in cazul in care tetraciclinele sunt administrate
copilului mic, sau in prima copilarie, pana in jurul varstei de 6 ani. S-a astabilit ca
sunt suficiente 4-5 zile de administrare, pentru a se influenta estetica dintilor in
formare.
Discolorarile tetreciclinice pot interesa intreaga dantura sau numai anumiti dinti, ori
chiar anumite zone coronare aflate in formare la un moment dat.
Clinic, descoperim aspecte variate, la aceasta contribuind:
Tipul tetraciclinei
Doza
Perioada administrarii
Momentul de formare sau de mineralizare a dintilor, cand substanta in cauza este
administrata
In urma administratrii tetraciclinelor, dintii afectati se coloreaza variat, de la verde
deschis la galben inchis sau chiar gri cafeniu, aspectele care depind de cantitatea si
perioada administrarii. In plus, dintii rspectivi prezinta, in fazele initiale, un grad de
fluorescenta, la iluminarea ultravioleta, care se pierde in timp.
c. DEZVOLTARI IMPERFECTE ALE DINTILOR
Sunt consecinta actiunii factorilor genetici anormali sau a celor de mediu, care
influenteaza dezvoltarea dintilor pe durata formarii lor. In aceasta grupa includem mai
multe tipuri de discoloratii, si anume:

c.1. DISCOLORATII DENTARE PRIN TRASMITERE GENETICA

Variantele modificari produse pot fi observate in afectiuni precum:
Amelogeneza imperfecta
Dentinogeneza imperfecta
10

Curs 4 Preventie

c.1.1. Amelogeneza imperfecta

- cunoscuta si sub denumirea de coloratia cafenie a smaltului
- boala este rara, poate afecta ambele dentitii si se diferentiaza cateva forme clinice
- este o afectiune in care defectul structural este localizat la nivelul smaltului (tulburarea
fiind la nivelul AMELOBLASTULUI), ce apare modificat de culoare si aspect, dar la care
dentina si cementul sunt normal formate.
- dintii rezultati au culoare galben-cafenie sau gri-cafeniu

c.1.2. Dentinogeneza imperfecta (opalescent dentin)

- intereseaza ambele dentitii
- este consecinta alterarilor surfvenite in fuctionarea ODONTOBLASTULUI, care determina
modificari structurale la nivelul dentinei
- dintii apar translucizi sau opalescenti si sunt colorari variat de la gri la albastrui-brun
- frecventa acestei afectiuni este mai crescuta comparativ cu cea a amelogenezei
imperfecte
- de regula, dintii cu dentinogeneza imperfecta, atunci cand erup in cavitatea bucala, au
aspect normal
- curand dupa eruptie, smaltul lor incepe sa se fisureze si sa se desprinda si in final,
dintii ajung sub forma de resturi radiculare de culoare brun-negru, rezistente la carie si
cu canalele radiculare obstruate, prin producerea anormala de dentina
Costatam, de asemnea, mai multe forme clinice, dintre care cea mai
reprezentativa este dispalzia Capdepont au dentina ereditara opalescenta. Aceasta se
caracterizeaza prin prezenta unor dinti mici, de culoare galbena, cu radacini scurte si
subtiri.
c.2. HIPOPLAZIILE SMALTULUI
Hipoplazia sistemica (cromogenic hipoplazia rezulta din tulburarea functionarii
AMELOBLASTULUI pentru o scurta perioada de timp) dintii erupti prezinta pete albe sau
depresiuni punctiforme.
Reprezinta modificarile de structura care se pot produce la nivelul tuturor dintilor
hipoplazia generalizata sau localizat, la nivelul unui singur dinte hipoplazie locala
(dintii prezinta pete albe ce se pot colora in timp).
Caracteristici generale:
Intereseaza, in principal, dentitia permanenta si, rar, pe cea temporara
Modificarea de structura este identica pe dinti simetrici si omologi
Leziunea este prezenta in momentul eruptiei dintelui
Defectele sunt sub forma de depresiuni, dar si de pete albe. La nivelul
depresiunilor, smaltul isi modifica culoarea spre galben-brun si chiar negru. Dupa
anumite perioade petele albe se pot colora variat, in functie de pigmentii alimentari sau
a altor substante prezente, cu care dintii pot veni in contact.
c.3. FLUOROZA DENTARA (smaltul patat- mottled enamel)

11

Curs 4 Preventie
Se datoreaza aportului de fluor in exces peste 2 mg F/zi, ce are loc in perioada de
formare si de mineralizare a dintilor. Fluorul in exces pare a avea un efect toxic la nivelul
ameloblastului, rezultatul fiind producerea unui smalt hipomineralizat.
Dintele poate prezenta la eruptie de la pete albe cretoase, discrete, de regula in
zona incizala si in varful cuspizilor (dinti in capete ninse) pana la modificari severe de
culoare (dinti colorati brun negru) si chiar de morfologie, in cazul aportului cronic de
fluor de peste 8 mg F zilnic.
c.4. ALTE CAUZE SISTEMICE
ICTERELE PRELUNGITE
- intalnite in primele luni dupa nastere pot genera discolorari, dintii aparand colorati in
galben sau verzui.
- Cauza sunt pigmentii sanguini care patrund in dentina dinspre capilarele pulpare
INCOMPATIBILITATEA DE Rh sau eritroblastoza fetalis poate genera
discolorari, dintii aparand colorati in nuante de verde, cafeniu sau albastru.
III.
DISCOLORARILE EXOGENE INTRINSECI
Coloranti extrinsei precum:
1. Tutunul, Cu ori coloratia verde etc pot determina discolorari intrinseci
2. De asemenea, MATERIALELE STOMATOLOGICE de restaurare pot produce discoratii
intrinseci, dupa cum urmeaza:
a. OBTURATIILE CU AMALGAM DE ARGINT
- Pot modifica culoarea structurilor dentare din vecinatate spre gri-negru
- Cauza impregnarii structurilor dentare o reprezinta produsele de coroziune aparute la
nivelul contactului cu obturatia, de regula, sulfuri ale inonilor de argint, staniu sau
mercur, care migreaza in smaltul si dentina de vecinatate, colorandu-le.
b. OBTURATIILE CU AMALGAM DE CUPRU
- Genereaza colorarea masiva a structurilor dentare inconjuratoare, intr-o tenta verdealbastruie, aspect datorat cuprului eliminat din materialul de obturatie
- Este motivul pentru care amalgamul de Cu se foloseste rar si doar la obturarea dintilor
temporari
3. VARIATELE PASTE FOLOSITE LA OBTURAREA CANALELOR RADICULARE
Materialele utilizate la fabricarea pastelor de ccanal pot genera discoloratii, nuantele
coloristice variind de la :
Galben-cafeniu in cazul eugenolului (uleiuri volatile)
Cafeniu in cazul iodului
Galben in cazul pastelor cu aureomicina
Albastru-negru cand folosim nistratul de argint
Negru in cazul obturatiilor de canal care contin conuri de argint
4. FLUORURA DE STANIU
In aplicatiile locale, poate genera sulfura de staniu, care coloreaza coroanele
dentare in cafeniu deschis spre cafeniu inchis, mai ales in cazul zonelor:
Demineralizate
A structurilor dentare cariate
Al obturatiilor dentare nefinisate
12

Curs 4 Preventie

In santuri si fosete
In 1/3 cervicala a frontalilor
Colorarea se insoteste de stoparea evolutiei leziunilor carioase prezente.

5. NITRATUL DE ARGINT AMONIACAL

Utilizat oentru reducerea sensibilitatii zonelor coronare cu hipersensibilitate
poate determina discolorarile de la cafeniu inchis spre negru.
INDICATII DE TRATAMENT
In functie de cauza discolorarilor dentare pacientul trebuie examinat clinic,
diagnosticat si apoi tratat. Se poate recomanda avand in vedere gravitatea discolorarilor,
de la perierie dentara, personala si profesionala, la albirea dintilor si chiar la
restaurarea protetica a dintilor afectati. In acest context, de multe ori, eficenta
masurilor de albire ete discutabila.

13