ESEU

Moara cu noroc(nuvela psihologica-Ioan Slavici)

Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de Mihai
Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai reprezentative
nuvele ale sale sunt Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu
noroc,Padureanca,etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul
Novele din popor. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse si
tema de inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici si
curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si
transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de moralizare specifica lui
Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara este o
nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre
povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe conturarea
personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in
care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale:
negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea
personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare:
banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi aparte: frica,
alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca
mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins
in opera in detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza alorificarea morala a
textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala,
surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre
ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia.
Este surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi
gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului si tema de inspiratie
prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential.
Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive
comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina
cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului
pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta moara
transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa
norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci,
moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei negative exercitate in
special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului principal care
parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta
nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect

moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul

conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage toate personajele intr-un
conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascrucede
drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descierea
drumul care merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in
expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne ale
bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un
personaj carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care
tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta
lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si primejdios. Cu toate ca isi da
seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita
ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia
toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua
pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe
procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai
zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe
sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii
alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se
imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia
sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul
de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul
acasa numai pe chezasie. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i
nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la
urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre
vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele
acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de
lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama
ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din
ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se
cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara
cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana
si copii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca
nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand
totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma,
mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut viatama
cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca
cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita. Inceputul este
simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza.

Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama
intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se
regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand
situatia in care se afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul
nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de
a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar
dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul
parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind
degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot
ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind eploatat
moral de Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele
psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei.
Statutul initial de samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna
afacerile cu porci cinstite si necinstite din capia Aradulu. Personajul se contureaza
caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane, cel care poate manipula,
cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera,
camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu
coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de
hot, talhar si scrimina demn insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre
actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu
ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si
sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea
existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi
de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura alaturi de Ghita de
noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de barbatul impunator pe
care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita
incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in
muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau,
cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala. Statutul final o
indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si parcurgand
acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita,
incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu
unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru
barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al
naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care nu
crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul destinului. Ca o
umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca Dumnezeu le va calauzi pasii.
Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a fetei si generelui ei, finalul
surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera ca hotii sunt vinovati de soarta
lor.

Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea

personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai ales
ale batranei) la inceput si la sfarsit.
In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela
psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita,
parcurgand absolut toate treptele decaderii.