Cochirleanca este o comuna in judetul Buzau, Muntenia, Romania, cu o

populatie de aproximativ 5800 de locuitori si aflata in partea de est a

judetului, in Campia Ramnicului. Comuna se afla la de orasul Buzau si este
cunoscuta pentru Scoala de Aplicatie pentru Fortele Aeriene Aurel Vlaicu
din satul Boboc. *Geografie Comuna Cochirleanca este asezata in Campia
Ramnicului, la o altitudine ce variaza intre . Resedinta comunei este satul
Cochirleanca, aflat la o distanta de fata de orasul Buzau si la fata de orasul
Ramnicu Sarat, la marginea de est a judetului Buzau, avand o suprafata de ,
din care reprezinta terenuri agricole.
Comuna cuprinde 5 sate: Cochirleanca (satul de resedinta), Boboc, Rosioru,
Gara Bobocu si Tarlele. Se invecineaza la nord cu comunele Ziduri si
Balaceanu, la vest cu comuna Posta Calnau, la sud cu comunele Sageata si
Vadu Pasii (toate din judetul Buzau), iar la est cu comuna Galbenu din
judetul Braila.Are un relief de campie, fiind situata in diviziunea Campiei
Romane numita Campia Ramnicului. Altitudinea scade de la vest spre est, de
la la . Altitudinea medie este de .
La suprafata se gasesc depozite loessoide, urmate de nisipuri si pietrisuri,
iar mai in adancime exista argila care constituie si suportul apelor freatice
(aflate la circa adancime).Vegetatia este de stepa, modificata antropic
datorita cultivarii terenurilor. Fauna cuprinde rozatoare: iepure de camp,
soarece de camp, popandau, harciog.
Doua paraie brazdeaza teritoriul comunei: Paraul Cochirleanca si afluentul
sau, Maslina. La Rosioru se afla un iaz, construit de oameni prin stavilirea si
indiguirea apelor Paraului Cochirleanca. Iazul este folosit pentru pescuit si
irigat. *Demografia La recensamantul din 2002, populatia a numarat 5805
locuitori, majoritatea de etnie romana (existand si 8 persoane de etnie
roma). Barbatii sunt mai numerosi decat femeile (3000 barbati, 2800
femei). Sporul natural este usor pozitiv. Religia majoritara este cea
ortodoxa. Numarul total de gospodarii este de 2046. *Economia Ocupatia de
baza este agricultura. Se cultiva grau, porumb si floarea soarelui. Exista si
suprafete cu vie hibrida. Se cresc bovine, porcine, ovine, cabaline si pasari.
Pe raza comunei functioneaza si cateva unitati industriale: Fabrica de
confectii de la Boboc, Fabrica de branzeturi de la Rosioru, abatorul de la
Cochirleanca, la care se adauga morile de faina, malai si uruiala existente la
Cochirleanca, Boboc si Rosioru. *Transport Comuna este traversata de
drumul judetean DJ 220, ce permite legatura cu orasele Buzau si Ramnicu
Sarat. Prin satul Gara Bobocu trece magistrala 500 CFR Bucuresti Nord
Suceava Vicsani, existand si o statie de oprire pentru trenurile personale.
*Educatie si cultura La Gara Bobocu functioneaza Scoala de Aplicatie pentru
Aviatie Aurel Vlaicu.
In comuna sunt trei scoli cu clasele I-VIII (doua in Cochirleanca si una la
Boboc) si trei scoli cu clase I-IV (Gara Bobocu, Tarlele si Rosioru). Exista si
4 gradinite pentru prescolari, in toate satele cate una (cu exceptia satului
Tarlele). *Istorie Vestigii arheologice au fost descoperite la Rosioru si ele
apartin culturii Santana de Mures (sec.III-V d.Hr.). Tot la Rosioru s-a
descoperit si un tezaur de monede otomane.
In zona actuala a comunei este atestat in secolul al XVII-lea un sat denumit

Tampeni, astazi disparut. In secolul al XVIII-lea, mosia Cochirleanca era

detinuta de Maria Minculeasa, sotia paharnicului Mincu, ruda cu familia
boierilor Hrisoscoleu. Ea a lasat aceasta mosie mostenire spitalului Garlasi
din Buzau, cu scopul ca veniturile obtinute de aici sa fie folosite pentru
finantarea functionarii spitalului. Dupa moartea Mariei Minculeasa, insa,
boierii Hrisoscoleu au continuat sa administreze mosia, dand-o pe mana
unor arendasi; statul a cerut in instanta respectarea testamentului si
Sultana Hrisoscoleu a trebuit sa cedeze pamantul statului in 1846.
In Dictionar geografic, statistic, economic si istoric al judetului Buzeu, Basil
Iorgulescu arata ca aceasta comuna facea parte din plasa Campul a
judetului Buzau, si era aflata la hotarul acestuia cu judetul Slam Ramnic. In
acelasi dictionar, se arata ca satul Cochirleanca a aparut odata cu stabilirea
in preajma anului 1830 a primului locuitor—Ion Gageanu, un cioban
venit aici de prin partile Visanilor si Jirlaului (judetul Braila). Dupa zece ani,
satul era deja inchegat si era cunoscut sub numele de Gageanu sau Gageni,
de la numele fondatorului sau.
Numele de Cochirleni este, insa, mentionat in secolul al XVII-lea si a fost
pastrat de o vale din zona, astazi complet colmatata. Ulterior, satul Gageni
s-a numit Regele Carol al II-lea si, in cele din urma, Cochirleanca, dupa
numele paraului si al unei movile din nordul satului. Pe aceasta movila
crestea in trecut, cand nu era arata, o specie de ciuperca comestibila numita
cochirla sau cocarla (Marasmius scorodonius), cu palaria galben-roscata si
cu gust de usturoi.
Satul Boboc a luat nastere pe la 1848, cand un Radu Bobocu, a construit aici
prima casa pe o vatra de sat veche; satul s-a numit la inceput BobocuSilistea.
Satul Rosioru (denumit si Rosiori in documentele vremii) a fost infiintat in
1884 prin improprietarirea de catre stat a insurateilor, conform legii din
1879. Numele sau provine de la cel al cavaleristilor din razboiul de
independenta al Romaniei.
In Primul Razboi Mondial, comuna a suferit de pe urma regimului de
ocupatie germana, locuitorii fiind obligati sa predea alimente armatei de
ocupatie. Peste 200 de localnici din satele Gageanu, Boboc si Rosioru au
luptat in armata romana in acest razboi, iar reforma agrara din 1921 a dus
la improprietarirea lor si a altor tarani stabiliti in zona, care au infiintat noul
sat Tarlele.
In perioada interbelica, proprietatile taranesti s-au faramitat progresiv, sau
au fost puse gaj pentru credite care nu au mai putut fi platite, astfel ca
taranii au redevenit dependenti de marii proprietari de mosii, ale caror
pamanturi le lucrau. In acea perioada, analfabetismul reprezenta o
problema, doar 44% din locuitori fiind absolventi ai scolii primare, iar dintre
acestia doar 0,1% fiind absolventi de scoala medie.