Sunteți pe pagina 1din 16

Cadrul contabil conceptual IASB

Dispozitivul normalizarii de tip privat se circumscrie unui cadru contabil conceptual. In


acest proiect am ales sa prezint 2 cadre contabile conceptual: cadrul concepotual international si
cadrul conceptual britanic.
Cadrul conceptual international, denumit si Cadrul pentru intocmirea si prezentarea
situatiilor financiare ( Framework for the Preparation and Presentation of Financial Statements),
cuprinde conceptele si principiile teoretice care alcatuiesc impreuna sisitemul de referinta pentru
intocmirea si prezentarea situatiilor financiare pentru utilizatorii externi, fiindu-i atribuita
calitatea de referential pentru elaborarea normelor contabile si de instrument de coerenta a
normelor si practicilor contabile. Acest cadru se inspira

din cadrul American, dar nu se

adreseaza unei categorii aparte de utilizatori, cu unei palete largi.


Comparabilitatea situatiilor financiare intocmite si prezentate de diferitele intreprinderi
constituie preocuparea actual a profesiei contabile din intreaga lume, avand ca purtator de
cuvant Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (International Accounting
Standards Board IASB). Consiliul este angajat in atenuarea diferentelor de prezentare a
informatiilor financiar-contabile, cautand sa armonizeze reglemantarile, standardelor si
procedurile contabile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare, prin furnizarea
unor informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Potrivit strategiei IASB, rolul
normalizarii prin standarde profesionale consta in:

Furnizarea de reguli contabile general valabile, acceptate in toate tarile lumii,


capabile sa armonizeze in cat mai mare masura standardele si procedurile
contabile practicate in divesre tari, prin concentrarea asupra aspectelor
importante;

Asigurarea unei baze unitare pentru elaborarea situatiilor financiare in vederea


efectuarii de analize comparative ale diferitelor oportunitati de investitii;

Adaptarea standardelor nationale la cele international si nu suprapunerea lor;

Circumscrierea ariei de aplicare a standardelor international numai la alementele


esentiale, urmarind ca standardele sa nu devina limitative sau coercitive
(M.Ristea, 2002)

Cadrul conceptual international urmareste sa raspunda necesitatilor comune majoritatii


utilizatorilor, luarii deciziilor (pentru a astabili cand sa cumpere, sa conserve sau sa vanda parti
din capital), evaluarii raspunderii sau getionarii conducatorlilor, evaluarii garantiilor pentru
credite acordate intreprinderii, evaluarii capacitatii intreprinderii de a-si plati angajatii si de a le
oferi alte beneficii, determinarii politicilor fiscal, a profitului si a dividendelor care se pot
distribui, elaborarii si utilizarii datelor privind venitul national, reglementarii activitatii
intreprinderii.
Acest cadru conceptual care sta la baza intocmirii si prezentarii situatiilor financiare
pentru utilizatorii externi. Potrivit Cadrului general(C.G), Introducere, par.1, obiectivele
urmarite de normalizatorii internationali sunt:
Sprijinirea IASB in elaborarea viitoarelor IFRS( Inernational Financial Reporting Standards) si
in revizuirea IFRS/IAS (International Accounting Standards) existente;

Sprijinirea IASB in promovarea armonizarii reglementarilor,standardelor si


procedurilor de contabilitate referitoare la prezentarea situatiilor financiare prin
realizarea unor concepte de baza care sa reduca numarul tratamentelor contabile
alternative premise de IAS/IFRS;

Sprijinirea organismelor nationale de elaborare a standardelor in procesul de


dezvoltare a standardelor nationale;

Sprijinirea celor care intocmesc situatii financiare conform iFRS in rezolvarea


problemelor care nu se regasesc in acestea;

Sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea


situatiilor financiare cu IFRS;

Sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informatiilor prezentate in situatiile


financiare elaborate in conformitate cu IFRS;

Furnizarea de informatii celor interesati de activitatea IASB privind modul de


elaborare a standardelor.

Problematica intocmirii si prezentarii situatiilor financiare conform cadrului conceptual


international este abordata prin prisma obiectivului situatiiilor financiare, caracteristicilor
calitative care determina utilitatea informatiilor din situatiile financiare, definirii, recunoasterii si
evaluarii elementelor pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare si a conceptelor de
capital si de mentinere a nivelului capitalului.

Cadrul general precizeaza ca obiectivul situatiilor financiare este acela de a furniza


informatii despre pozitia financiara, performanta si modificarile pozitiei financiare a entitatii.
Aceste informatii trebuie sa fie utile pentru o gama larga de utilizatori. De asemenea, in cadrul
general se precizeaza ca utilizatorii situatiilor financiare sunt: inevstitorii prezenti si potentiali,
personalul angajat, creditorii, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, Guvernul si
institutiile acestuia, precum si publicul. O parte din acesti utilizatori pot solicita si au capacitatea
de a obtine, informatii suplimentare fata de cele continute in situatiile financiare. Multi utilizatori
trebuie sa se bazeze pe situatiile financiare ce pe principala lor sursa de informatii si de aceea,
astfel de situatii financiare trebuie elaborate si prezentate avand in vedere necesitatile lor. In
opinia lui R.Obert(2004), Cadrul general arata ca situatiile financiare nu constituie pentru acesti
utilizatori decat un element printre ansamblul de informatii susceptibile de a raspunde nevoilor
specific ale utilizatorilor. Este de notat totusi faptul ca printre utilizatorii potentiali, cadrul
conceptual a plasat in primul rand investitorii, adica persoanele care furnizeaza capitaluri
intreprinderii. Evident, chiar daca IASB considera ca informatiile furnizate de situatiile
financiare pot fi utile tuturor utilizatorilor, totusi a fost privilegiata o prezentare orientate spre
nevoile investitorilor. Aceasta explica importanta acordata pietelor financiare peste tot in lume.
Intocmirea situatiilor financiare constituie o parte a procesului de raportare finaciara.
Pentru a raspunde obiectivului de asigurare a comparabilitatii activitatilor diferitelor
intreprinderi, Cadrul general stabileste o componenta obligatorie a setului de situatii financiare.
Potrivit Cadrului general, par.7, un set complet de situatii financiare include : un bilant, un cont
de profit si pierdere, o situatie a variatiilor capitalurilor capitalurilor proprii, un tablou al
fluxurilor de numerar si o anexa care cuprinde politicile contabile si notele explicative.
Coroborand liniile generale trasate in cradul general cu prevederile standardelor de contabilitate
conexe intocmirii situatiilor financiare( in special IAS 1 si IAS 7), se poate constata ca IASB lasa
o mare libertate contabilului in exercitarea rationamentului professional deoarece ghideaza doar
elementele minime ale situatiilor financiare, fara a impune detalierea lor. In plus, organismul
international de normalizare contabila incurajeaza prezentarea unui raport de gestiune care
descrie si explica principalele caracteristici ale performantei financiare si a situatiei financiare a
intreprinderii ca si principalele incertitudini cu care se confrunta (IAS 1, par. 9). De asemenea, se
incurajeaza prezentarea de situatii care sa cuprinda informatii despre mediul natural si despre
valoarea adaugata create de intreprindere ( IAS 1, par.10).

Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare

Avand ca principal caracteristica prezentarea unor linii de ghidare in procesul de


elaborare si prezentare a situatiilor financiare, cdaryl conceptual nu merge pe reguli stricte si
persuasive, c i pe caracteristici si concept care sa stea la baza acestui proces. Astfel, alaturi de
obiectivul general al situatiilor financiare apar si caracteristicile calitative ale situatiilor
financiare, si anume : inteligibilitatea, relevant, credibilitatea si comparabilitatea ( Cadrul
general, par.24).
Intengibilitatea sau usurinta intelegerii informatiilor de catre utilizatori este o
calitate esentiala a informatiilor furnizate de situatiile financiare in conditiile in care
utilizatorii dispun de cunostinte economice si d enotiuni contabile suficiente.
Relevanta informatiilor contabile s erefera la capacitatea acestora de a fi utile
beneficiarilor la luarea de decizii, ajutandu-I sa evalueze evenimetele prezentate,
anterioare sau viitoare si sa corecteze eventualelel greseli din trecut. Aceasta capacitate
depinde de modul in care natura informatiilor si pragul de semnificatie contribuie la
intocmirea situatiilor financiare.
Credibilitatea presupune ca informatia contabila sa nu contina nicio eroare sau
element sau element de subiectivism si sa ofere o imagine fidela fenomenelor sau
proceselor reflectate. Aceasta inseamna ca informatia contabila trebuie sa fie obiectiva, sa
reflecte substanta si efectul evenimentelor economice in aceaiasi masura ca si aspectele
juridice, sa fie neutral, complete si ilustrata in limitele prudentei.
Comparabilitatea presupune necesitatea ca utilizatorii sa poata compara
informatiile prezentate in situatiile financiare in timp, pentru aceeasi intreprindere, dar si
pentru diferite intreprinderi si sa extraga tendinte privind pozitia financiara si
performantele intreprinderilor.
Caracteristicile calitative ale informatiilor finnaciare sunt insotite si de limitele
prezentarii informatiilor contabile, limite care vizeaza o prezentare oportuna, un raport
cost-beneficiu rentabil si gasirea unui echilibru intre caracteristicile calitative (Cadrul
general, par. 43-46).

Structurile modelate prin situatiile financiare

Cadrul prezinta structurile modelate prin situatiile financiare, in corelatie cu


modalitatile de recunoastere si de evaluare a acestor elemente si nu formate impuse
pentru acestea. Putem vorbi, de trei tipuri de politici contabile care vizeaza intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare:

Politici contabile privind structurile situatiilor financiare;

Politic contabile privind recunoasterea structurilor situatiilor financiare;

Politici contabile privind evaluarea situatiilor financiare.

Aceste categorii principale de politici contabile care vizeaza intocmirea situatiilor


financiare sunt dezvoltate si detaliate prin precizarile date de cadrul conceptual si IAS 1.
Normalizarea situatiilor financiare intr-un cadru conceptual porneste de la
obiectivul urmarit, acela de a furniza informatii despre pozitia financiara, performanata si
modificarile pozitiei financiare astfel incat sa raspunda nevoii de informare a unei sfere
largi de utilizatori. Astfel, spre deosebire de normalizarea prin palnul contabil, unde
gasim formate bine conturate si impuse societatilor, cadrul conceptual IASB, completat
de prevederile din IAS 1, nu face altceva decat sa explice notiunile definite prin
obiectivul propus si sa prezinte elementele component ale situatiilor care sa ajute la
realizarea ascestui obiectiv. Indeplinirea acestui obiectiv se face prin urmatoarele politici
contabile:

Stabilirea componentelor situatiilor finnaciare care sa prezinte fiecare din


cele trei aspect enumerate mai sus;

Delimitarea actegoriilor pentru clasificarea elmentelor care formeaza


averea societatii, categorii formulate de cadrul conceptual si care trebuie
sa apara in situatiile financiare ale oricarei societatii;

Clasificarea elementelor intr-una din categoriile identificate prin aplicarea


definitiilor date de cardul conceptual.

Potrivit cadrului conceptual, pozitia financiara a unei societatii este reflectata in


componenta numita bilant, care va cuprinde trei categorii de structure: activele, datoriile si
capitaluriile proprii.

Un activ reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor beneficii


economice viitoare pentru intrepindere. Avantajele economice viitoare incorporate in active
reprezinta potentialul de a contribui in mod direct sau indirect, la fluxul de numerar si
echivalente ale numeralului care intra in intreprindere. Acest potential poate fi unul productiv,
fiind dat de activitatiile de exploatare ale intreprinderii, sau poate fi dat de alte activitatii ale
intreprinderii, activitati care sa influenteze numerarul si echivalente acestuia fie prin cresterea
intrarilor, fie prin reducerea iesirilor, cum ar fi un process alternative care micsoreaza costurile.
De obicei, o intreprindere utilizeaza activele pentru a produce bunuri sau pentru a
presta servicii, capabile sa satisfaca dorintele sau necesitatiile clientilor. Datorita faptului ca
aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinte sau necesitati, clientii sunt dispusi sa le
plateasca pentru a le obtine, contribuind astefel la fluxul de trezorerie al intreprinderii. Pentru a
veni in sprijinul celor care aplica definitia, cadrul general par 55, detaliaza modurile in care pot
intra in intreprindere avantajele economice viitoare incorporate in active, precizand ca un active
poate fi:

Utilizat separate sau impreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau
productia de bunuri destinate vanzarii de catre intreprindere;

Schimbat cu alte active;

Utilizat pentru stingerea unei datorii

Repartizat actionarilor intreprinderii.

Cadrul general face si precizarea ca exista o legatura stransa intre iesirile de numerar si
generarea de active, dar nu este neaparat necesar ca cele doua sa coincida. De aceea, in
momnetul in care se produce o iesire de numerar, acesta poate insemna ca se urmareste obtinerea
de avantaje economice viitoare, dar nu este o dovada concludenta ca elemental obtinut
corespunde definitiei de active. In mod similar, absenta unei iesiri de numerar nu exclude
posibilitatea ca un element sa satisfaca definitia unui active, care poate fi recunoscut in bilant.
Sunt mentionate,totodata si aspect privind clasificarea activelor. Se subliniaza ca, desi
majoritatea activelor au forma fizica, acest lucru nu trebuie considerat un criteriu de clasificare,
deoarece forma fizica nu este esentiala pentru existent unui active. De exemplu, brevetele si
drepturile de autor sunt active daca se asteapta ca ele sa genereze avantaje economice viitoare
catre intreprindere si daca sunt controlate de aceasta.

O datorie reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii ce decurge din evenimente


anterioare si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza
avantaje sau beneficii economice.
Capitalul propriu repezinta interesul residual al actionarilor in activele unei
intreprinderi dupa

deducerea tuturor datoriilor sale.Desi este definit ca interes residual al

actionarilor, conform cadrului conceptual, poate fi subclasificat in bilant. Sunt exemplificate ca


elemnte separate ce trebuie prezentate in structura capitalurilor proprii: fondurile provenite de la
actionari, rezultatul reportat, rezervele ce reprezinta alocarea rezultatului reportat si rezervele ce
reprezinta ajustari pentru mentinerea nivelului capitalului.
Veniturile constituie cresteri ale avantajelor economice inregistrate pe parcursul
perioadei de contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor,
care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii
ale investitorilor.
Cheltuielile constituie diminuari ale avantajelor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de iesire sau scaderi ale valorii activelor ori cersteri al edatoriilor,
care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea
acestora catre investitori.

Criteriile de recunoastere a elementelor in situatiile financiare


Recunoasterea este definite ca procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si
pierdere a unui element care indeplineste urmatoarele criteria:

Este probabil ca toate avantajele economice viitoare sa intre sau sa iasa din
intreprindere;

Elemental are un cost sau o valoare care poate fi evaluate in mod credibil.

Acest process implica descrierea respectivului element si asocierea unei anumite sume.
Precum si includerea respective sume in totalul bilantului sau al contului de profit si
pierdere. Cadrul general face o mentiune in bilant sau in contul de profit si pierdere nu
poate fi corectata nici prin prezenta politicilor contabile folosite, nici prin note sau
informatii suplimentare. Totoodata, criteriile de recunoastere implica o interdeoendenta

intre structure: de exemplu, o datorie impune automat recunoasterea unei ale structure
precum un activ sau o cheltuiala.

Cadrul contabil conceptual din Marea Britanie

Primul cadru conceptual britanic a fost definit odata cu crearea ASB (Accounting
Standards Board) in anul 1990 sub numele de Enunt de Principii. Primul proiect al
cadrului conceptual din Marea Britanie a fost elaborate in 1995, cuprinde sapte capitol. In anul
1999, cadrul conceptual a fost modificat prin introducerea unui nou capitol, capitolul 8
Contabilitatea participantilor in alte intreprinderi, astfel in prezent fiind structurat

in opt

capitole, dupa cum urmeaza:

Capitolul 1: Obiectivul situatiilor financiare


In primul capitol al cadrului conceptual britanic sunt prezentate obiectivul si utilizatorii
situatiilor financiare. Obictivul situatiilor financiare este acela de a furniza informatii utile despre
situatia financiara, performanta si adaptabilitatea financiara a unei intreprinderi, unei game largi

de utilizatori care trebuie sa ia decizii de investitie. Utilizatorii vizitati de ASB sunt: investitorii,
salariatii, creditorii financiari, furnizorii, clientii, statul si organelle sale si publicul.

Capitolul 2:Entitatea raportoare


Scopul declarat al acestui capitol este acela de a define ce entitati trenuie sa intocmeasca
situatii financiare. Principiul de baza este urmatorul: entitatiile trebuie sa intocmeasca situatii
financiare daca exista o cerere legitima cu privire la informatiile pe care respectivele situatii
financiare le-ar putea oferi. De asemenea, in cadtul acestei subdiviziuni sunt trasate liniile
directoare in ceea ce priveste raportare financiara de catre grupurile de societati.

Capitolul 3: Caracteristicile calitative ale informatiei financiare


Ca in cazul cadrului conceptual din SUA, calitatile informatiei contabile sunt
asemanatoare celor publicate de IASB in cadrul contabil conceptual. Normalizatorii britanici au
elaborate urmatoarea schema de ierarhizare a acestora.
Utiliitatea informatiilor contabile este obiectivul principal al situatiilor financiare intocmite de
societatiile britanice. Informatiile utile sunt cele semnificative. O informatie este semnificativa
daca poate afecta un mod rezonabil evaluariile si deciziile cu privire la intreprinderea raportoare,
sau daca declararea eronata ar putea influenta deciziile economice utilizatorilor. Asa cum se
remarca din schema de mai jos, pragul de semnificatie este calitatea de baza.

Utilizatorii situatiilor
financiare

Decidentii si caracteristicile lor

Utilitatea decizionala

Pragul de semnificatie
Caracteristica de
baza
Credibilitatea

Relevanta

Caracteristici
principale

Caracteristici
secundare

Consecventa

Comunicabilitatea
Comparabilitate

Compromisul intre
caracteristi

Limitele
Util
caracteristicilor
calitative

Inteligibilitate

Prezentare
adecvata

Respectarea
normelor

Oportunitatea

Raportul costbeneficiu

Capitolul 4: Elementele situatiilor financiare


In cadrul acestui capitol sunt definite elementele care pot fi recunoscute in situatiile
financiare:activele, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile, castigurile,pierderile, rezultatul
global, aporturile proprietarilor, distribuirile catre proprietari.

Elemnte

Acceptiunea ASB

Acceptiunea IASB
(Cadrul conceptual)

Activele

Drepturi sau alte mijloace susuceptibile sa Resurse controlate de intreprindere ca


genereze avantaje economice care sunt sub rezultat al unor evenimente anterioare si de
controlul intreprinderii si care rezulta din la care se asteapta sa genereze avantaje
operatii sau evenimente survenite din economice viitoare pentru intreprindere.
trecut.

Datoriile

Obligatii ale unei entitati de a transfera Obligatii actuale ale intreprinderii ce decurg
avantaje

economice,

carezultat

evenimentelor si tranzactiilor anterioare.

al din evenimente anterioare si prin decontarea


carora se asteapta sa rezulte iesirii de resurse
care incorporeaza avantaje sau beneficii
economice.

Capitalurile

Suma reziduala calculate prin deducerea Interesul residual in activele intreprinderii

proprii

tuturor datoriilor din tolalul activelor.

dupa deducerea tuturor datoriilor.

Veniturile

Nu sunt considerate elemente de sine Cresteri de avantaje economice, in cursul


statatoare, intra in categoria castigurilor.

unui exercitiu sub forma cresterii activelor


sai diminuarii datoriilor si care au generat o
scadere de capitaluri proprii, alta decat
distribuirile catre proprietarii de capital.

Cheltuielile

Nu sunt considerate elemnetele de sine Diminuari de avantaje economice, in cursul


elemnte de sine statatoare, intra in unui exercitiu sub forma diminuarii activelor
categoria pierderilor.

sau cresterii datoriilor si care au generat o


scadere de capitaluri

proprii alta decat

distribuirile catre proprietarii de capital.


Castigurile

Cresteri ale capitalului propriu altele decat Nu sunt considerate elemnete de sine
cele

privind

aporturile

din

partea statatoare, intra in categoria veniturilor.

proprietarilor.
Pierderile

Diminuari ale capitalului propriu altele Nu sunt considerate elemnete de sine


decat

cele

privind

distribuirile

catre statatoare intra in categoria chletuielilor.

proprietari.
Rezultatul

Variatia

capitalurilor

proprii

ale Nu este definit.

global

intreprinderilor de-a lungul unui exercitiu,


provenind din operatii, evenimente si
circumstante,altele

decat raporturile cu

actionarii.
Aporturile

Cresteri de capital propriu rezultate din Nu sunt definite.

proprietarilor investitiile facute de proprietary in calitate


de actionari.
Distribuirile

Diminuari de capital propriu ce rezulta din NU sunt definite.

catre

cesiunea de bunuri, prestare de servicii, in

proprietari

favoarea proprietarilor.

Capitolul 5: recunoasterea in situatiile financiare

Referitor la criteriile de recunoastere a unui element in situatiile financiare, cadrul


conceptual britanic, in mod asemanator cadrului conceptual IASB, retine doua criteria de
recunoastere : modificarea unui element, dublata de o estimare credibila a respectivei valori.
Diferenta intre cele doua abordari este data de faptul ca normalizatorii internationali delimiteaza
mai putin restrictive prima conditie este probabil ca toate avantajele economice viitoare
associate sa intre sau s aiasa din intreprindere ( Cadrul general, par.83a).

Capitolul 6: Masurarea in situatiile financiare


In cadrul acestui capitol sun tprezentate bazele de evaluare care pot fi utilizate in
evaluarea contabila, precum si conceptele de mentinere a capitalului. Bazele de evaluare de adrul
conceptual britanic sunt :costul istoric si valoarea actual. Valoarea actual poate fi valoarea de
intrare, valoarea de iesire sau valoarea de utilizare.

Capitolul 7: Prezentarea informatiilor financiare


In cadrul acestui capitol sunt prezentate situatiile financiare pe care trebuie sa le
intocmeasca o intreprindere pentru a furniza informatiile necesare aprecierii situatiei financiare,
performantei si adaptabilitatii financiare a intreprinderii. Situatiile financiare care trebuie in mod
obligatoriu intocmite sunt:bilantul, contul de profit si pierdere, tabloul fluxurilor de numerar,
situatia rezultatului global, situatia variatiilor capitalurilor proprii si notele la situatiile financiare.

Capitolul 8: Contabilitatea intereselor in alte intreprinderii


In cadrul acestei subdiviziuni sun prezentate informatii ce viseaza intocmirirea situatiilor
financiare consolidate. Sunt prezentate astfel patru niveluri in ceea ce priveste detinerea de
actiuni ale unei intreprinderi:

Interes de control relatia societate-mama-filiala

Control comun-asocierea in participatie

Influenta semnificativa fara control- relatia cu o societate asociata grupului;

Interes nesemnificativ sau lipsa interesului- simpla investitie.

Dupa trecerea in revista a principalellor idei intalnite in cadrul conceptual britanic, se poate
remarca faptul ca in linii mari, este urmata aceeasi traiectorie in ce priveste continutul acestora,
cu exceptia ultimului capitol al cadrului conceptual britanic, care a fost adaugat ulterior
elaborarii cadrului conceptual international. In mod similar situatiei din SUA si in Marea
Britanie se deruleaza insa procesul de convergenta cu reglementarile international in domeniu,
fapt de natura a nivela asimetriile existente la nivel conceptual.

Concluzie

In acest proiect sunt prezentate succint cele mai cunoscute cadre contabile conceptual: Cadrul
contabil IASV si Cadrul contabil ASB. Aspectele luate in considerare in momentul prezentarii
acestora vizeaza, in principal, doua coordonate: structura acestor cadre contabile conceptuale,
respectiv elementele definite in cadrul acestora.

Astfel obiectivele IASB sunt :

sa dezvolte in interesul public un singur set de standard de contabilitate globale de


inalta calitate, care pot fi intelese sip use in aplicare si care impugn informatii de
inalta ciliate, transparente si comparabile in situatiile finnaciare si in late raportari

financiare pentru a sprijini participantii la diverse piete de capital ale lumii si alti
utilizatori ai informatiilor sa ia decizii economice;

sa promoveze utilizarea si aplicarea riguroasa a acelor standarde;

sa opereze in mod active impreuna cu normalizatorii nationali de standard pentru


a ajunge la convergenta standardelor nationale de contabilitate cu IFRSurile,construind solutii d einalta calitate.

Bibliografie

Badoi M. (2011), Noul cadru general conceptual pentru raportarea financiara,


disponibil online: http://www.legalis.ro/2011/11/18/curierul-fiscal-noul-cadru-generalconceptual-pentru-raportarea-financiara-elemente-de-noutate-in-ifrs-2011/

Epstein B. & Mirza A. (2005), Interpretarea i aplicarea Standardelor Internaionale de


Contabilitate i Raportare Financiar, BMT Publishing House

Financial Accounting Standards Board, disponibil online:


http://en.wikipedia.org/wiki/Financial_Accounting_Standards_Board

International Financial Reporting Standards, Part. B, Editura International Accounting


Standards Board 2010

Malciu L. & Feleaga N. (2005), Reforma dupa reforma: Contabilitatea din Romania in
fata unei noi provocari. Volumul I Eseuri si analiza Standardelor IAS-IFRS, Editura
Economica

Ristea M., Olimid L., Calu A. (2006), Sisteme contabile comparate, CECAR

Robert J. Kirk (2005), UK Accounting Standard, Editura Elsevier

Standarde internationale de Raportare Financiara (IFRSs), CECAR 2007