Sunteți pe pagina 1din 12

n gradina Ghetsemani

1.

Incadrare in lirica lui V. Voiculescu

Poezia apare in volumul "Prga" (1921), volum care marcheaza afirmarea


originalitatii stilului lui Voiculescu. Desi majoritatea temelor si motivelor erau
anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditionalismul samanatorist prin
spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei.
2.

Sursa de inspiratie

Punctul de plecare al poeziei "In gradina Ghetsemani" se afla in Evanghelia


Sfantului Luca. Radacinile poemului de inspiratie religioasa se afla in universul
copilariei, cand religia era pravila, enc 17417k102r iclopedie a vietii practice; cartea
oamenilor de la tara este Biblia.
Motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani apare frecvent in arta; V.
Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe
care le dezvolta intr-o tesatura poetica strabatuta de o mistica devotiune.
3.

Tema

"In gradina Ghetsemani" este o meditatie pe tema conditiei umane, o drama


existentiala ce foloseste motive si scene biblice ca alegorii ale nelinistilor omului in
aspiratia sa catre Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal,
fiind preferat idealul.
4.

Semnificatii

Poetul se opreste asupra rugaciunii din gradina Ghetsemani, moment in care


Isus apare inspaimantat de patimile care i-au fost predestinate pentru izbavirea de
rele a oamenilor. Intreaga poezie se concentreaza asupra naturii duale a lui Isus:
indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor
de zbucium este de natura divina.
Cele patru strofe ale poeziei il prezinta pe Mantuitor (personaj simbolic,
intotdeauna asociat cu tema durerii) in agonie.
In prima strofa poetul compune imaginea lui Isus accentuand zbuciumul
omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: "Cazut pe branci in iarba, sempotrivea intr-una". Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul (rosul sangelui
- simbol al vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti).
Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se
sublinieze si mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt
inchipuite la proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu
primea paharul", cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa",

respinge incrancenat, cu falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale


face sa rasune intreaga natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".
Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand
alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.
Strofele doi si trei dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile
crucificarii, dar si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine
a lui Isus. "Paharul chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul";
astfel in paharul cu otrava, simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de
miere" si cupa devine o cale spre vietia vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de
viata".
Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa.
Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor
care "pareaui ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il
insotea candva in Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime.
Vantul care framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii
si ultimul vers: "si ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii
premonitorii.

5.

Particularitati artistice

V. Voiculescu isi foloseste arta pentru a aduce o viziune terifianta asupra


suferintei umane.
Versurile poemului au ritm iambic, iar rima este incrucisata. Unitatile
prozodice se organizeaza in functie de nuantele lirice. Gravitatea tonului,
solemnitatea lui dureroasa introduc ideea de desfasurare adanca si stapanita a
sentimentelor.
Proiectarea dramei intr-un timp mitic se reliefeaza prin folosirea verbelor la
imperfect, toate fiind predicate ale propozitiilor principale.
Preferinta poetului pentru cuvantul colorat, violent, sau chiar dur, vine din
simtul estetic superior al celor care cred ca in poezie cuvantul este un vehicul de
taina, un element fundamental al libertatii de a comunica. Astfel, sugerand efortul
urias de impotrivire, cuvintele concrete se asociaza cu cele abstracte dand o
materialitate deosebita metaforelor poemului: "sudori de sange", "mana neindurata",
"apa verzuie" - otrava, "sterlici de miere" - semn al chemarii ademenitoare a vietii.
6.

Concluzii

Esenta atitudinii lirice a lui V. Voiculescu rezulta din credinta in posibilitatea


rascumpararii fiintei umane, a salvarii sufletului printr-o imensa suferinta. Din poezie

se desprinde indemnul la meditatie asupra tragicei conditii umane "intr-un veac de


singuratate" care ameninta cu pierderea identitatii de sine a omului.
In gradina Ghetsemani
Isus lupta cu soarta si nu primea paharul.
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gura.
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa.
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata.
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!
Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si ulii de seara dau roate dupa prada.

Perioada literara
In perioada interbelica se remarca coexistenta a doua curente literare diametral opuse,
modernismul si traditionalismul, dar care asigura literaturii bogatie tematica.

Autor
Vasile Voiculescu, poet, prozator si dramaturg isi concepe opera poetica pe demersuri
traditionaliste, urmarind mai multe etape in lirica sa.
Volumele de debut Poezii si Din tara Zimbrului surprind o colectivitate rurala dominata
de vcalorile traditionale si momente ale implicarii ei in razboi. Volumul Parga este
primul volum in care orientarea spre valorile crestine, religioase, il separa pe poet de
George Cosbuc si Octavian Goga de care a fost puternic influentat. Urmeaza volume
precum Poeme cu ingeri, Urcus, Destin, in care temele si miturile biblice prind
contur alaturi de framantarea sufleteasca a poetului.
Volumul Parga publicat in anul 1921 cuprinde opera literara In gradina Ghetsimani ce
apartine genului literar liric, fiind o poezie iconografica traditionalista.
Poeziile iconografice au la baza teme si motive biblice supuse viziunii lirice a poetului.

Curent literar
Traditionalismul inseamna atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv
pentru valorile trecutului. Prima grupare care se formeaza in jurul revistei Semanatorul,
de la care isi ia numele de semanatorism cu tema dezvoltata asupra mediului rural
(satul). A doua grupare se formeaza in jurul revistei Viata romaneasca, numita
poporanism, tematica fiind taranul, iar ultima grupare in jurul revistei Gandirea, grupare
gandirista avand ca tema ordotoxismul.

Geneza
Opera este inspirata din scena biblica in care dupa Cina cea de Taina, aflat in gradina
Ghetsimani, Iisus este demascat de Iuda care il saruta si este arestat de oamenii
arhiereului Caiafa. De asemenea, caderea pe branci in timpul rugaciunii este preluata
din Evanghelia lui Luca, in celelalte Evanghelii fiind specificata caderea in genunchi.

Titlul
Titlul operei, un substantiv propriu desemneaza denotativ locul sacru aflat in Israel pe
Muntele Maslinilor. Valoarea conotativa arata ipostaza rugii divine in care dualitatea omMantuitor se confrunta, framantarea sufleteasca dominand tabloul rugaciunii.

Tema si motive literare


Tema operei este specifica poeziei iconografice si este de inspiratie religioasa, bliblica,
surprinzand ruga lui Iisus. Motivele literare sunt destinul (lupta cu soarta), paharul, cupa,
mierea, venin, maslinii, ulii, sange.

Structura
Textul contine doua secvente lirice, primele 3 catrene aratand ruga lui Iisus, iar ultimul
catren descriind imaginea gradinii aflata in consonanta (acord) cu zbuciumul sufletesc.
Imaginea statica din prima secventa intra in antiteza cu verbele dinamice prin care se

contureaza lupta, nu primesc, duceau, se-mpotriveau. Prin aceste verbe,


dualitatea om-divin este definita, fiind descris zbuciumul interior.

Prima secventa lirica


Prima secventa cuprinde primele trei strofe in care se prezinta o imagine statica regasita
doar in mintea omului, unde Mantuitorul reprezinta viata vesnica. In prima strofa,
paharul reprezinta pacatul omenesc unde partea omeneasca se opune mortii sempotriveeau intr-una. Se formeaza antiteza rosu-alb, unde rosu este culoarea
sangelui reprezentand sacrificiul. In ultimul vers, se prezinta chemarea launtrica, o lupta
interioara unde furtuna inseamna o exprimare a maniei Tatalui Ceresc. In a doua strofa
se prezinta din nou mania tatalui mana neindurata. Cuvantul cupa este destinat doar
pentru cei sortiti, doar ei au acces la ea. Inversiunea grozava cupa pune accentul pe
adjectivul grozava omul infricat de moarte. El este obligat, impotriva vointei sale sa
primeasca mantuirea i-o ducea la gura. Ipostaza de divin este conturata de setea de
mantuire din urmatorul vers o sete uriasa. Inversiunea infama bautura pune accentul
pe spaima omului. Ultima strofa are ca simboluri mierea si veninul, apartinand omului,
formandu-se o antiteza moarte-viata. Se arata cum omul se impotriveste in fata mortii
Dar falcile-nclestandu-si cu ultima putere. In ultimul vers se arata viata vesnica
reprezentata de Mantuitor.

A doua secventa lirica


In a doua secventa se prezinta o imagine dinamica cu arborii pacii care sunt dominati de
framantarea launtrica, unde maslinii sunt arborii pacii. Durerea si impietrirea sunt
sentimentele predominante urmate de prefigurarea mortii batai de aripi. Ulii sunt
simbolul mortii, pasarea care prevesteste aparitia mortii. Omul a murit si Mantuitorul s-a
nascut, iar tot ce simte omul este in antiteza.
La nivel stilistic, secventa a doua contine imagini dinamice precum se framantau
maslinii, pareau ca vor sa fuga din loc, treceau batai de aripi, ulii de seara dau
roate. Exista si figuri de stil precum metafora batai de aripi si epitetele vraistea
gradinii si ulii de seara.
Muzicalitatea este data de elementele de metrica si prozodie, 4 catrene cu masura de
13-14 silabe si rima incrucisata.

Traditionalismul este omiscare literara manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in
jurul revistei Gandirea. Principalele trasaturi ale acestui curent literar sunt: valorificarea specificului national
(istoria si folclorul) si componenta spirituala a sufletului taranesc, constiinta religioasa ortodoxa. Traditionalismul
gandirist surprinde particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi.

Vasile Voiculescu este considerat un poet traditionalist mai ales prin primele volume: Poezii, Din tara
zimbrului, Poeme cu ingeri. Odata cu volumul Parga, incepe sa primeze tema religioasa.
Una dintre temele majore ale liricii religioase este suferinta si moartea lui Isus. Acesta este nucleul poeziei In
Gradina Ghetsemani, poem care face parte din volumul Parga. Sursa se inspiratie o constituie motivul biblic al
rugaciunii lui Isus pe Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Prin jertfa si patima sa pe cruce, Isus implineste
predictiile Scripturii si preia pacatele omenirii, oferindu-i astfel mantuirea.
Momentul rugaciunii este in noaptea de dinaintea arestarii lui isus de soldatii romani adusiaici de tradatorul Iuda.
Bun cunoscator al textelor religioase poetul sintetizeaza intr-o creatie originala informatiile din toate cele patru
Evanghelii. Voiculescu nu face trimitere la fapte considerate cunoscute, ci insista asupra semnificatiei acestora
prin forta sugestiei. El nu descrie deloc starea ucenicilor pentru ca acestia apartin conditiei umane limitate, ci
este preocupat doar de Isus, erou exemplar si de relevarea zbuciumului sau interior. Episodul rugaciunii
marcheaza inceputul celei mai dramatice perioade din scurta biografie pamanteana a lui Isus. E vorba de o
succesiune de evenimente tragice ce vor culmina cu jertfa suprema. Pentru a oferi dramatism, poetul nu se
opreste doar la momentul rugaciunii ci sugereaza si patimile crucificarii, precum si natura ravasita dupa moartea
eroului.
Poezia este alcatuita din patru catrene cu caracter descriptiv, care surprind natura duala a lui Isus: fiinta
trupeasca fiinta spirituala, accentuand conflictul dintre originea sa divina si limitele conditiei umane.
Poemul debuteaza printr-un vers in care Isus apare in ipostaza suferinda, aflat in lupta cu moartea si refuzand
semnele destinului: Isus lupta cu moartea si nu primea paharul. Imaginea se dezvolta prin gestul ingenuncherii
si al rugaciunii prin care invoca divinitatea, in singurul sau moment de slabiciune. Dualitatea lui Isus este
sugerata prin succesiunea de simboluri pe care se construieste sensul strofei: paharul (simbol al pacatelor
omenesti), sudorile de sange (suferinta umana), in contrast cu chipu-i alb ca varul, imagine sacralizata a
spiritului. Verbele: nu primea, cazut, pun in evidenta latura omeneasca a suferintei in fata unui destin nemilos.
Versul si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna face trecerea spre planul ceresc pe care isus ilinvoca.
Urmatoarele doua strofe reiau simbolul paharului prin sintagma grozava cupa, in care se afla infama bautura.
Oximoronul (viata moarte ; venin dulceata) este figura de stil prin care se dezvolta ideea dualitatii fiintei lui
Isus, dar si tragismul suferintei. Suferinta fizica se rasfrange in plan sufletesc: si-o sete uriasa sta sufletul sa-i
rupa. Accentul cade pe opozitia dintre apa verzuie si miere. Lupta dintre trupul efemer sisufletul nemuritor ia
sfarsit cu triumful divinului, zbuciumul interior relevand maretia personajului.
Ultima strofa surprinde reactia naturii la evenimentul mortii lui Isus. Natura se dezlantuie, maslinul devenind
motiv religios. Lumea este in dezordine generala; se realizeaza aceeasi antiteza intre conditia umana materiala
uliilor de seara si planul divin batai de aripi.
In concluzie, poezia In Gradina Ghetsemani este traditionalista prin apelul la sursa de inspiratie religioasa,
contextualizata in spiritualitatea romaneasca, prin lexicul poetic (numeroase arhaisme sugestive) si prin
versificatia canonica.

Poezia Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii
romane din perioada interbelica,alaturi de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian
Blaga si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului volum
arghezian, Cuvinte potrivite(1927), si are rol de program (manifest) literar,realizat insa cu
mijloace poetice.
Arta poetica este o creatie in versuri prin care autorul isi exprima prin mijloace artistice specifice
operei literare,conceptia despre creatie sau despre menirea creatorului. Poezia Testament de
Tudor Arghezi este o arta poetica,deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta
literara,despre menirea literaturii si despre rolul artistului in societate.
Este o arta poetica moderna,deoarece in cadrul ei apare o tripla problematica,specifica liricii
moderne:transfigurarea socialului in estetic,estetica uratului,raportul dintre inspiratie si tehnica
poetica.Poezia Testament este prima dintre artele poetice publicate in diferite volume:Flori de
mucigai,Frunze pierdute,Epigraf, etc.
TITLUL
poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si alta conotativa.In sens
propriu(denotativ),cuvantul-titlu desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta
isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte,in legatura cu transmiterea averii
sale.In sens figurat(conotativ),cuvantul face trimitere la cele doua mari parti ale Bibliei:V.T. si N.T. in
care sunt concentrate invataturile proorocilor si apostolilor adresate omenirii.Astfel creatia argheziana
devine o mostenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
TEMA poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug,creatie lasata mostenire unui fiu
spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este
lasata drept unica mostenire cartea,metonimie care desemneaza opera literara. Discursul liric avand

un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica,transmisa in mod direct
si la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii(marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul
liric):pronume personal la pers. I sg.eu; vb.la pers. I si a II-a sg.am ivit, sa urci; adj.posesive la
pers. I sg.cartea mea,strabunii mei, alternand spre diferentiere cu pers. a III-a,topica
afectiva(inversiuni si dislocari sintactice).In poezie eul liric apare in diferite ipostaze:eu/noi;eu/tatal-fiul
etc.. Textul poetic este structurat in 6 strofe cu nr.inegal de versuri,cu metrica si ritmul
variabile.Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si
fiu,intre strabuni si urmasi,intre rob si Domn,tot atatea ipostaze pt.eul liric.
INCIPITUL,conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual,contine ideea mostenirii
spirituale,un nume adunat pe-o carte,care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Conditia
poetului este concentrata in versul:decat un nume adunat pe-o carte,iar poezia apare ca bun
spiritual si peren:Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte.
Metafora seara razvratita face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor,care se leaga de
generatiile viitoare,prin carte. Enumeratia rapi si gropi adanci,ca si versul urmator Suite de
batranii mei pe branci,sugereaza drumul dificil al conoasterii,si al acumularilor strabatut de inaintasi.
Formula de adresare,vocativul fiule ,desemneaza un potential cititor,poetul identificandu-se,in mod
simbolic,cu un tata,ca un mentor al generatiilor viitoare.
In strofa a doua,cartea,creatie elaborata cu truda de poet,este numita hrisovul vostru cel
dintai,cartea de capatai a urmasilor.Cartea-hrisov are pt.generatiile viitoare valoarea unui
document fundamental,asemeni Bibliei.Metafora carte ,are un loc central in aceasta arta
poetica,fiind
un element
de
recurenta.
Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume
obiectuala.Astfelsapa,unealta
folosita
pt.a
lucra
pamantul,devinecondei,unealta
de
scris,iar brazda devinecalimara,poetul aplicand asupra cuvintelor aceeasi truda transformatoare
prin care plugarii supuneau pamantul.Poetul este,prin urmare,un nascocitor care transforma graiul
lor cu-ndemnuri pt.vite,in cuvinte potrivite,metafora ce desemneaza poezia ca mestesug,ca truda,si
nu ca inspiratie divina.
Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica:Am luat ocara si torcand usure/Am pus-o cand sambie,cand sa-njure.Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile,dar si sa
stigmatizeze raul din jur (sa-njure),arta avand functie cathartica,dar si moralizatoare.In strofa a
cinceaapare ideea transfigurarii socialului in estetic,prin faptul ca durerea,revolta sociala sunt
concentrate in poezie,simbolizata prin vioara,instrument mul mai reprezentativ pt.popor decat
clasica lira: Durerea noastra surda si amara/Ogramadii pe-o singura vioara.Arghezi introduce in
literatura romana estetica uratului,concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles
Baudelaire:Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi. Poezia reprezinta
pt.Arghezi si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor:Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/Si
izbaveste-ncet pedepsitor/Odrasla vie-a crimei tuturor.
Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza,arta contemplativa, Domnita,pierde in favoarea
mestesugului poetic: Intinsa lenesa pe canapea,/Domnita sufera in cartea mea.Poezia este atat
rezultatul inspiratiei,al harului divin slova de foc,cat si al mestesugului,al trudei poetice slova
faurita: Slova de foc si slova faurita/Imperecheate-n carte se marita.Conditia poetului este redata in

versul Robul a scris-o,Domnul o citeste ; artistul este un rob,un truditor al condeiului si se afla in
slujba cititorului, Domnul.
In concluzie putem afirma ca poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica,datorita
afirmatiilor prezentate mai sus,dar si pt.ca poetul devine un nascocitor,iar poezia presupune
mestesugul,truda creatorului.

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din
perioada
interbelic.
Poezia este aezat n fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927) i are rol de
program
(manifest)
literar,
realizat
ns
cu
mijloace
poetice.
Este o art poetic deoarece autorul i exprim propriile convingeri despre arta literar, despre
menirea
literaturii,
despre
rolul
artistului
n
societate.
Este o art poetic modern pentru c n cadrul ei apare o tripl problematic, specific liricii
moderne: transfigurarea socialului n estetic, estetica urtului, raportul dintre inspiraie i tehnica
poetic.
Se poate vorbi despre o permanen a preocuprii argheziene de a formula crezul poetic, Testament
fiind prima dintre artele poetice publicate n diferite volume: Flori de mucigai, Epigraf, Frunze pierdute
etc.
Tema poeziei o reprezint creaia literar n ipostaza de meteug, creaie lsat ca motenire unui
fiu spiritual.Textul poetic este conceput ca un monolog adresat unui fiu spiritual cruia i este lsat
drept
unic
motenire
cartea,
metonimie
care
desemneaz
opera
literar.
Titlul poeziei are o dubl accepie, una denotativ i alta conotativ. n sens propriu, cuvntul-titlu
desemneaz un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz
a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seam n legtur cu transmiterea averii sale. n accepie
religioas,cuvntul face trimitere la cele doua mari pri ale Bibliei, Vechiul Testament i Noul
Testament, n care sunt concentrate nvturile apostolilor adresate omenirii. Din aceast accepie
religioas deriv sensul conotativ al termenului pe care l ntlnim n poezie. Astfel, creaia arghezian
devine o motenire spiritual adresat urmailor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.
Metafora carte are un loc central n aceast art poetic, fiind un element de recuren.Termenul
carte are rol n organizarea materialului poetic i semnific,pe rnd, n succesiunea secvenelor
poetice: realizarea ideii poetice a acumulrilor spirituale, poezia este rezultatul trudei, treapt, punct
de legtur ntre predecesori i urmai, valoare spiritual, rezultat al sublimrii experienei naintailor
hrisovul cel dinti,cuvinte potrivite; Slova de foc i slova furit / mprecheate-n carte se mrit
(definiie
metaforic
a
poeziei,
n
egal
msur
har
i
meteug).
Preocuparea pentru lmurirea diferitelor ipostaze i aspecte ale conceptului poezie (carte) se
concretizeaz n diversitatea metaforelor asociate acestuia n ansamblul discursului liric: cuvinte
potrivite, leagne, versuri i icoane, muguri i coroane, miere, cenua morilor din vatr, hotar nalt, o
singur vioar, biciul rbdat, ciorchin de negi, slova de foc i slova furit.
Cartea (creaia poetic) i poetul / creatorul / eu se afl n strns legtur, verbele la persoana I
singular avnd drept rol definirea metaforic a actului de creaie poetic, a rolului poetului: am ivit,

am prefcut, am luat, am fcut, grmdii, iscat-am. Concreteea sensului verbelor red truda
unui meteugar dotat cu talent i plasticizeaz sensul abstract al actului creator n planul spiritual.
Organizarea materialului poetic se realizeaz i prin seria relaiilor de opoziie n care intr cartea sau
ipostaze ale sale: Ca s schimbm acum ntia oar / Sapa-n condei i brazda-n climar
(instrumentele muncii rneti i ale muncii intelectuale; izvoarele creaiei poetice i poezia nsi
sunt redate prin metafore) sintagme poetice dispuse n serii opuse: Din graiul lor cu-ndemnuri pentru
vite / Eu am ivit cuvinte potrivite; Fcui din zdrene muguri i coroane, Veninul strns l-am
preschimbat n miere, Robul a scris-o, Domnul o citete (relaia autor-cititor).
Sonoritile dure ale unui lexic coluros, sugernd asprimea existenei i truda cutrii, sunt conferite
i de versficaie (ntre tradiie i modernitate):strofe inegale ca numr de versuri, cu metrica (911silabe) i ritmul variabile, n funcie de intensitatea sentimentelor i de ideile exprimate, dar se
conserv
rima
mperecheat.
Opera lui Tudor Arghezi este o art poetic modern pentru c poetul devine, n concepia lui Arghezi,
un nscocitor, iar poezia presupune meteugul, truda creatorului. Pe de alt parte, creaia artistic
este att produsul inspiraiei divine, ct i al tehnicii poetice. Un argument este faptul c Arghezi
introduce n literatura romn, prin aceast creaie literar, estetica urtului, arta devenid un mijloc de
reflectare
a
complexitii
aspectelor
existenei.
Poezia Testament de Tudor Arghezi este o art poetic de sintez pentru orientrile poeziei
interbelice, cu elemente tradiionaliste i moderniste.

Primul volum de versuri al lui Lucian Blaga Poemele luminii(1919) se deschide cu poemul Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii care este o art poetic modern, o confesiune liric ce susine
aceleai idei formulate i n Trilogia cunoaterii.Cu mijloacele liricului, poetul vorbete de dualitatea
cunoaterii, deosebind gndirea logic, paradisiac de cea poetic, luciferc.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este un manifest, o art poetic, deoarece autorul i
exprim propriile convingeri despre arta literar i despre aspectele eseniale ale acestora (teme,
modaliti de expresie), precum i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i cu creaia,
problema cunoaterii).
Poezia este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica poetic la
relaia poet-lume i poet-creaie. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potena
prin trirea interioar i prin contemplarea formelor concrete prin care ele se nfieaz. Rolul poeziei
este acela ce prin mit i simbol, elemente specifice imaginaiei, creatorul s ptrund n tainele
universale, sporindu-le. Creaia este un mijloc ntre eu(cunotina individual) i lume, sentimentul
poetic fiind acela de contopire cu misterele lumii. Actul poetic transfigureaz misterul, nu l reduce.
Optnd pentru cunoaterea luciferic prin care misterul este sporit cu ajutorul imaginaiei poetice al
tririi interioare, Blaga desemneaz propria cale: adncirea misterului i protejarea tanei prin
creaie.

Tema poeziei o reprezint atitudinea poetic n faa marilor taine ale universului : cunoaterea lumii n
planul creaii poetice este posibil numai prin iubire. Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv
se evideniaz prina titudinea poetic transmis n mod direct i la nivelul expresiei prin mrcile
subiectivitii : pronumele la persoana I singular eu, adjectivele posesive la persoana I singular
mea,meu, verbe la persoana I singular nu strivesc, nu ucid, sporesc,iubesc, etc.
Titlul este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii luciferice. nc din titlu avem de-a
face cu afirmarea subiectivitii lirice care i anun atitudinea fa de corola de minuni a lumii,
aceast atitudine nu st sub semnul nealterrii misterelor, ci a protejrii lor. Pronumele personal
eueste asezat orgolios n fruntea primei poezii din primul volum, aceast plasare iniial
corespunznd influenelor expresioniste (exacerbarea eului) din tineree. Verbul la forma negativ nu
strivesc exprim refuzul cunoaterii de tip raional i opiunea pentru cunoaterea luciferic, poetic.
Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a perfeciunii, a absolutului, prin ideea de
cerc, de ntreg, semnific misterele universale.
Titlul este reluat n ncipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul su mbogit prin seria de antiteze i prin
lanul metaforic se ntregete cu versurile finale : Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.. cci eu
iubesc/ i flori i ochi i buze i morminte.
Poezia e un act d creaie, iar iubirea e o cale de cunoatere a misterelor lumii prin trirea nemijlocit a
formelor concrete. Lumea este vzut ca o uriaa floare cu petale palpitnd de bine ca o corol de
minuni, aceste minuni tranformndu-se pe parcursul poeziei n adncimi de ntuneric, n
nentelesuri i mai mari.
Textul poetic este structurat pe dou planuri aflate n relaie de opoziie prin atitudinea n faa
cunoaterii : planul eului liric i planul celorlali.Compoziional, poezia are trei secvene marcate de
obicei prin scrierea cu iniial majuscul a versurilor. Prima secvent poetic exprim concentrat
atitudinea negatic a poetului fat de dezlegarea tainelor universale. A doua secvent, mai ampl se
construiete pe baza opoziiei eu-alii, lumina mea-lumina altora. A treia secen este contituit din
finalul poeziei avnd un rol conclusiv : cunoaterea poetic este un act de contemplaie i iubire.
Cunoaterea de tip poetic este asumat de eul liric : eu nu strivesc, nu ucid, nu sugrum, ci eu
sporesc, mbogesc, iubesc aceste verbe asociindu-se metaforic cu calea mea ce sugereaz
destinul poetic asumat. n opoziie cu eul liric, lumina altora sugrum, strivete, ucide, nu sporete,
nu iubete fiind vorba n acest caz de cunoaterea raional prin care se reduce numrul
misterelor. Aadar, metafora luminii, emblematic pentru opera blagian, sugereaz cunoaterea, iar
dedublarea lumini este redat prin antiteza dintre lumina altora i lumina mea.
Versul cel mai scurt al poziei dar eu i cel mai lung eu cu lumina mea sporesc a lumii tain sunt
plasate n pozitie median. Relaia eu-lume este exprimat prin-o suit de complemente
circumstaniale de loc, avnd ca funcie stilistic de simboluri: n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Fiecare dintre cuvintele menionate cristalizeaz o idee, desemneaz un proces, dar toate la un loc
creez imaginea de ansamblu a realitii pe care poetul o reflect. Florile simbolizeaz fragilitatea,
puritatea, copilria, ochii sunt simbolul gndirii, al contemplaiei poetice, a lumii, a sufletului, buzele
sugereaz rostirea poetic, dar i iubirea, amturitatea, viaa, mormintele ncorporeaz taina morii,

btrneea. Dup cum se observ, enumerarea acestor elemente urmeaz etapele vieii, surprinznd
ns i temele majore ale creaiei poetice.
Avnd predirecie pentru aspectul misterios al lucrurilor i a fiinei umane, poetul se mbogete cu
nelesuri i mai mari, lumina sa sporind taina lumii, asemeni luminii lunii care nu micoreaz taina
nopii, ci o mrete pentru c nu e n stare s mprtie ntunericul.
Refuzul poetului de a nu ucide cu mintea tainele nu nseamn refuzul cunoaterii n general, ci un
protesc mpotriva efectelor profanatoare ale unei inteligene exclusiv raionale. Spre a nu fi profanate,
aceste taine ce se ascund n flori, n ochi, pe buze ori morminte trebuie ntmpinate cu sufletul.
Misterele lumii nu pot fi intiuite dect prin dragoste cci iubirea l transpune pe poet n taina existenei
i o triete ca atare. Definindu-i poezia proprie ca act de cunoatere prin iubire, Blaga definete
defapt n genere ,rostul poziei fiind de a aduce sensuri noi printr-o mrire a misterelor lumii.
La nivelul morfo-sintactic se contat repetarea de ase ori n poezie a pronumelui personal eu,
susinnd caracterul confesor. Verbele sunt la indicativ prezent, remarcndu-se prezena seriilor
verbale antonimice cu forme afirmative i negative, rednd optiunea poetic pentru o form de
cunoatere(luciferic sau paradisiac). La nivelul lexico-semantic se distinge prezena terminologiei
abstracte, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii. Opoziia lumin-ntuneric relev
simbolic relaia cunoaterea poetic cunoaterea logic. La nivelul stilistic ideile poetice sunt
organizate n jurul unei imagini realizate prin comparaia ampl a elementului abstract cu un aspect al
lumii materiale, termen concret de un puternic imagism. La nivelul prozodic se observ c poezia este
alctuit din 20 de versuri libere, forma modern este o eliberare de regulile clasice, o cale direct de
transmitere a ideii i sentimentului poetic.
Prin toate cele artate se poate afirma c Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
este o art poetic, un act de mrturisire a unui crez artistic, de aceea st n fruntea ntregii creaii
poetice blagiene.