Sunteți pe pagina 1din 121

Eric-Emmanuel

Schmitt s-a nascut pe


28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva
cursurile prestigioasei Ecole Normale
Superieure cu 0 diploma In filozofie.
Trci ani mai tarziu obtine titlul de doctor In filozofic. Debuteaza In 1991 cu 0
picsa de teatru, Noaptea fa Valognes. Ii
urmcaza Vizitatorul, care Ii aducc consacrarca ~i pentru care este dis tins cu trei
prcmii Moliere, Variatiuni enigmatice,
Libertinul etc. In 1994 Ii apare primul
roman, Secta Egoi?tilor, dar scric In continuare piese de teatru care fac sali plinc
In Franta ~i In striiinatate. In 2001 este
rccompensat de Academia Franceza cu
Grand Prix du Theatre pentru Intreaga
activitatc. De acela~i succes rasunator se
bucura ~i romanele sale Evanghelia dupa
Pilat (2000), Partea celuilalt (2001), Pe
cand eram 0 opera de arta (2002), precum ~icscul Viata mea cu Mozart (2005).
Yolumcle care alcatuicsc Ciclul Invizibilului - Milarepa (1997), Domnul Ibrahim
?iflorile din Coran (2001), Oscar?i Tanti
R oz (2002), Copilullui Noe (2004), Luptalorul de sumo care nu se putea ingra?a
(2009) ~i Cei zece copii pe care doamna
M ing nu i-a avut niciodata (2012) - s-au
arlat pc listele de bcstselleruri din numcroasc tari. Eric-Emmanuel Schmitt cste
;1utorul a patru volume de nuvelc ~i povesti ri : Cea mai frumoasa carte din lume
?'i alte povestiri (2006), Visatoarea din
Oslellde (2007), Concert in memoria ullui
inger (201 0), distins cu Premiul Goncourt
pClllru nuvela, ~i Cei doi domni din
!lruxc/lcs (2012). In 2008 publica ro1ll;11lul Ulysse from Bagdad, In 2011,
(('II/Ci,l in fata oglinzii, iar In 2013,
r"I/ltl!!.,r/ii din Piata Arrezzo. Lui Ericl'llllllalluel Schmitt is-au decernat pestc
,I"llai'.cci de premii ~i distinqii literare,
i,II illlOOI a primittitlul
de Chcvalierdes
1\ n s Cl des Lettrcs. Cartile lui sunt tradll'l' i,l peste patruzeci de limbi.

~f;RIC-f;MMANUf;L

~SCWMITT

..

Serie coordonata de

DENISA COMANESCU

~~)

Redactor: Raluca Popescu


Copetta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Maxineanu
Corector: Cristina Jelescu
DTP: Radu Dobreci. Carmen Petrescu
Lucrare executata la Ganesha Publishing House

ERIC-EMMANUEL

SCHMITT

LA RVEUSE D'OSTENDE
@ Editions Albin Michel - Paris 2007
All rights reserved.
@ HUMANITAS

FICTION.

2013. pentru prezenta versiune romaneasci

Descrietea CIP a Bibliotecii NaIionale a Romaniei


SCHMITT, ERIC-EMMANUEL
Visatoarea din Ostende I Eric-Emmanuel Schmitt; tcad: Liliana Donose
Samuelsson. - Bucure~ti: Humanitas Fiction. 2013
ISBN 978-973-689-661-3
I. Samuelsson Donose. Liliana (tead.)
821.133.1-31=135.1

EDITURA HUMANITAS FICTION


Piap Presei Libere 1. 013701 Bucur~ri. Romania
tel. 021/408 83 50. fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194

Visatoarea din Ostende

Cred di n-am mai cunoscut pe cineva care sa se dezvaluie in realitate 0 cu totul alta persoana decat in aparenta ca Emma Van A.
Cand ne-am intaInit prima oad, avea intati~area unei
femei fragile, discrete, tara relief, tara darul conversatiei
~i de 0 banalitate destinata uitarii. Dar intr-o buna zi
realitatea ei launtridi mi-a devenit perceptibila, ~iatunci
am inteles di voi ramane permanent obsedat de aceasta
fiinta misterioasa, autoritara, sclipitoare, paradoxala, inepuizabila - prins pentru totdeauna in mrejele ei.
Unele femei sunt ni~te capcane in care cazi ~ide unde
uneori nu mai vrei sa ie~i. Emma Van A. rna tine legat
in capcana ei.
Totul a inceput intr-un martie sfios~irece, la Ostende.
Visasem dintotdeauna la Ostende.
De cate ori rna aflu intr-o calatorie, denumirea locurilorimi atrage atentia inainte de locurile insele. Cuvintele, ~ezate mai sus decat clopotnitele, semnalizeaza de
la distanta,
, sunt vizibile de la mii de kilometri, si
, transmit sunete ce declan~eaza imagini.
Ostende ...
Consoanele ~i vocalele deseneaza un plan, rididi ziduri, dau contur unei atmosfere. Daea un targu~or poarta
7

numele unui sfant, imaginafia mea 11construie~te in jurul unei biserici; cand numele evoci padurea - Boisfortsau campurile - Champigny -, verdeafa ii invadeaza imediat stradufele; daca indica un material - Pierrefonds _,
razuiesc in minte tencuiala caselor ca sa scot la lumina
piatra; sau dad locul pomene~te de un miracol - Dieulefit - vad 0 cetate care domina campia din varful unui
munte semef. Cand rna apropii de un or~, mai intai
am intaInire cu un cuvant.
Visasem dintotdeauna

la Ostende.

M-a~ fi putut mulfumi sa visez tara sa


acolo dad n-~ fi fost impins de 0 ruptura
Trebuia sa pled Sa ies din Parisul prea
amintirile unei iubiri destramate. Repede,
rul, clima ...

merg neaparat
sentimentala.
impregnat de
sa schimb ae-

Nordul mi s-a parut 0 solufie acceptabila, intrucat nu


fusesem niciodata impreuna prin locurile acelea. Am
destacut 0 harta ~i am fost vrajit pe loc de ~apte litere
inscrise pe albastrul Marii Nordului: Ostende. Nu numai ci rna simfeam fermecat de sonoritatea acestor litere,
dar mi-am si
' amintit de 0 prietena, care stia
, un loc unde
~ fi putut sta. S-au dat cateva telefoane, lucrurile s-au
aranjat, camerele la pensiune au fost rezervate, bagajele
au fost ingramadite in m~ina ~i am pornit la drum spre
Osten de, de parca acolo rna ~tepta pe mine destinul.
Fiindd incepea cu un 0 al surprizei, urmat de indulcitorul s, cuvantul imi pregatea incantarea unei plaje
nesfar~ite de nisip fin ... Fiindd auzeam, tendre ~i nu
tende, pictam strazile in pastel uri, sub un cer albastru,
pa~nic. Fiindd radacinile lingvistice imi sugerau 0 cetate privind spre vest, imi imaginam grupuri de case cu
fafa la mare, imbujorate de un etern apus de soare.
8

Ajungand acolo noaptea, n-am prea ~tiut ce sa credo


Dad in anumite privinfe realitatea or~ului corespundea
cu imaginea din visul meu, ea imi impunea totodata ~i
unele dezmintiri
, violente: cu toate ci Ostende se aHa la
capatul lumii, in Flandra, asezat
intre valurile marii si
,
'
valurile campurilor, cu toate ca avea 0 plaja enorma ~i
un dig nostalgic, or~ul dadea in acela~i timp pe fafa cat
de mult i~i urafisera belgienii litoralul sub pretextul de
a-I face accesibil unui numar cat mai mare de oameni.
~iruri de blocuri imense mai inalte decat pacheboturile,
oferind Iocuinfe tara pic de gust ~i lipsite de orice stil,
toml conform principiilor rentabilitafii imobiliare. Vedeam in ele un haos urban sugerand aviditatea antreprenorilor dornici sa puna mana pe banii clasei de mijloc
in perioada concediilor.
Din feridre, casa unde inchiriasem eu un etaj era 0
supraviefuitoare a secolului XIX, 0 vila de pe vremea lui
Leopold II, regele-constructor. La vremea ei 0 casa obi~nuita, devenise acum ceva excepfional. Plantata in mijlocul imobilelor recente, care reprezentau gradul zero al
invenfiei geometrice, lind ni~te simple paralelipipede
impaqite in etaje, la randullor decupate in apartamente
cu ferestre oribile ~i geamuri din sticla fumurie, toate simetrice - de 0 rafionalitate care-fi face greafa de rafionalitate -, vila asta era marturia soli tara a unei voinfe
arhitecturale; era frumoasa, dd i~i variase dimensiunea
~i riirbul deschiderilor: propunea cand un balcon, cand
o terasa, mai incolo 0 sera, riscase 0 combinatie, de ferestre inalte, scunde ~i medii, ~i chiar de ferestre pe coIf,
iar apoi se amuzase, ca 0 femeie care-~i aplid 0 alunifa pe
frunte,-arborand un ochi-de-bou sub acoperi~ul de gresie.
In prag aparu 0 femeie de vreo cindzeci de ani cu
arul
rosu
" si fata
, brazdata de vinisoare.
,
P
9

- Ce vrei?
- Aid Ioeuie~te doamna Emma Van A?
- Coreet, mormai femeia eu un accent flamand
rustic, eare-i sporea Infafi~areasinistra.
- Am Inehiriat la dumneavoastra etajuI Intii pentru
doua saptiimani. Presupun ci prietena mea din Bruxelles
v-a anunfat.
- Da, sigur! Aid e! Stai s-o anunf pe matu~a mea.
Intra, te rog, hai intra.
Mainile ei aspre Imi smuIsera valiiele ~i Ie ~ezara In
hoI. Apoi rna Impinse eu amabilitate brusci spre salon,
unde am vazut In dreptuI ferestrei silueta unei femei firave Intr-un seaun eu rotile, Intoarsa eu fap spre IntUnerieuI de eerneala al marii, pe eare-I sorbea eeruI.
- Tanti Emma, fi-a venit loeataruI.
Emma Van A se Intoarse ~irna strapunse eu privirea.
In timp ee alfii s-ar fi ostenit cat de cat sa para amabili ~isa-mi ureze bun venit, ea rna analiza eu gravitate.
Foarte palida, eu pielea mai eurand uzata de ani decat
ridata, eu paruI jumatate alb, jumatate negru, amestecat
Intr-un ansamblu, care nu era gri, d dungat, Emma Van
A. I~isprijinea ehipuI lung pe un gat subfire. Era varsta?
Era 0 atitudine? CapuI ~i-Ifinea aplecat Intr-o parte, eu
ureehea aproape de umaruI stang ~i barbia ridicatii spre
dreapta, liisand impresia ci, datorita aeestui mod de
pereepfie oblica, te ~iexamina In timp ee te aseuIta.
Trebuia sa rup tiicerea.
- Buna ziua, doamna, sunt Incantat ci .voi loeui Ia
dumneavoastra.
- Suntefi seriitor?
Mi-era aeum limpede motivuI examinarii; se Intreba
daci aveam un fizic apt erearii de romane.
10

-Da.
Seoase un suspin, parea u~urata. Era dar cii oeupafia
mea de autor fusese hotiiratoare ea sa-mi desehida usa.
,
In spatele meu, nepoata pricepu ci intrusul Iuase examenul de intrare si
, exdama eu voce de trombon:
- Bine, atund rna due sa termin de aranjat camerele.
o sa fie gata In dnd minute.
In timp ee nepoata se Indeparta, Emma Van A 0 privi
eu oehi reeunoscitori, ca pe un ciine fidel, dar prostiinae.
_ Va rog s-o seuzafi, dar nepoata mea nu ~tie sa se
adreseze euiva eu "dumneavoastra". ~tifi, in neerlandeza
nu se folose~tedecat tutuitul.
- Piicat cii va privafi de plaeerea de a treee de la
"tu" la "dumneavoastra".
- Pliicerea eea mai mare ar fi sa folosim 0 limba In
care fiU existii ded.t "dumneavoastra", nu?
Care sa fi fost rostuI aeestei replid? Ii era teama sa nu
devin prea familiar? Stateam tot In pidoare, pUfin jenat.
Ma ruga sa stau jos.
- E dudat. Imi due viap printre ciqi, dar n-am intaInit nidodata un seriitor.
o singura privire In jur adeverea ee auzisem: erau
mii de volume pe rafturile care aeoperau nu numai perefii salonului, d patrundeau pUfin ~i In sufragerie. Ca
sa vad mai bine, I~iurni seaunul eu rotile, aluneci printre mobile tiicutii ea 0 umbra ~iaprinse lumina plapanda
a eatorva lampi.
Cu toate cii nu savurez nimic mai mult decat eompania hartiei tiparite, biblioteea asta Imi dadea, fara sa
Infeleg.de ee, 0 stare dudata. Volumele aveau eleganfa,
erau legate metieulos in piele sau in panza, titlurile ~inumele autorilor erau poansonate eu litere de aur; cirfile
11

I
aveau diferite marimi, erau asezate
farii ordine sau sime,
trie excesiva, conform unui ritm care dovedea un gust
constant. ~i totu~i. .. Ne-am obi~nuit atclt de muIr cu
aspectul ediriilor originale tncat 0 coleqie legata ne deruteaza? lar eu sufeream din cauza ci nu recunosteam
co,
peree1eme1efavorite?Incercam sa-mi formulez sclnjeneala.
,
- lereati-ma,
romande dumneavoastra nu Ie-am citit, tmi spuse, in~e1andu-se asupra expresiei mde descumpanite.
- N u va scuzati. Nimeni nu poate sti tot. Si oricum,
'
"
nu m-~tept sa fiu citit de oamenii pe care-i freeventez.
Asta 0 calma: nu se mai juci nervoasa cu brarara de
coral prinsa de tncheietura subrire ~i zambi citre pererii
tmbracari in ciqi.
- Cu toate astea, eu tmi dedic timpul cititului. ~i
recititului. Mai ales. Recitesc foaree mult. Capodopere1e
se dezvaJuie abia Ia a treia sau la a patra Iecturii, nu?
- Cum reperari 0 capodoperii?
- N u sar peste ace1e~i pasaje.
Apuci un volurn Iegat in pie1egrena, pe care-I intredeschise cu emotie.
,
- Odiseea, de pilda. 0 deschid Ia orice pagina ~i 0
degust. Dumneavoastrii va place Homer?
- Dar ... bindnre1es.
Am vazut ci i se tntuneci privirea ~i am ghicit ci raspunsuI meu i se parea superficial, chiar arogant. ~adar,
am tncercat sa formulez un punct de vedere ceva mai
amplu.

- M-am identificat adeseacu UIise, fiindci dovedeste


ci e mai mult ~iret decat inte1igent, ca se tntoarce acasa
farii sa se grabeasci, ci 0 venereaza pe Pene1opa, dar n-o
dispreruie~te pe nici una dintre femeiIe atragatoare care-i

ies tn cale in timpul eaIatoriei. La urma urmei, UIise


e atatde purin virtuos tncat il simt aproape. II gasesc
modern.
- E ciudat sa crederi ci imoralitatea e ceva contemporan, ~inaiv ... Tinerii fiecirei generarii au impresia ci
ei sunt inventatorii vidului: cata infatuare! Ce gen de
ciqi scriefi dumneavoastrii?
- De-ale mele. N u pot fi clasificate.
- Foaree bine, conehise pe un ton de profesoara,
confirmand ci eram pus la un examen.
- Imi permiteri sa va ofer una?
- A... ari adus cu dumneavoastrii?
- Nu. Insa sunt sigur ci in libriiriile din Ostende ...
- A, da, Iibrariile ...
Pronunfase cuvantul asta ca ~icum tocmai i se amintea de eeva eare existase de muIr, aeum uitat.
- ~dfi, bibIioteca asta a aparfinut tataIui meu, care
preda Iiteratura. Triiiesc din copilarie tneonjurata de
volumele aeestea, fara sa trebuiasca sa sporese eoleqia.
Mai sunt atatea scrieri pe eare tnci n-am apucat sa Ie
pareurg! Uitafi, ehiar tn spatele dumneavoastra, George
Sand, Dickens ... mi-au mai ramas de ddt cateva din
volumele lor. Victor Hugo, de asemenea.
- Asta 11earaeterizeaza pe Victor Hugo, faptul ci-fi
ramane mereu 0 pagina pe care n-ai citit-o.
r"Exact. Ma simt tn siguranfa traind ~a, pazita, incadrata de asemenea uri~i! Din cauza asta, aid nu sunt ...
noutati.
Dupa un moment de ezitare, pronunra cuvantul "noutari" eu precaurie ~iregret, articulandu-l din varful buzelor de pare-ar fi fost 0 voeabula eel purin vulgara,
daci nu chiar obseena. Asculrand-o, tmi dadeam seama

12
~

13

d era intr-adevar un termen comercial, potrivit intr-un


articol de moda, dar cu totul impropriu pentru definirea
unei opere literare; ~imai descopeream d, in ochii ei, eu
nu eram decat un autor de noutafi, un fel de furnizor.
- Romanele lui Daudet sau ale lui Maupassant n-au
fost si
, ele noutati, atunci cand au aparut? am intrebat-o.
- Timpul le-a hotarat locul, imi raspunse ea, ca ~i
cum spusesem 0 obraznicie.
Mi-ar fi placut sa-i sugerez d de data asta naiva era
ea, dar bunul-simt , nu rna indreptatea
, sa-mi contrazic
gazda, ~a d m-am mulfumit sa gasesc motivul care-mi
daduse acea senzafie neplacuta; biblioteca ei nu respira,
infepenise ca muzeu cu patruzeci-cincizeci de ani in
urma ~i n-avea ~anse sa evolueze cat timp proprietara
refuza sa-i injecteze 0 cat de mid picatura de sange
proaspat.
- Scuzati-mi
indiscretia,
,
, dar sunteti, singur?
- Sunt aici ca sa-mi revin in urma unei despaqiri.
- Vai, imi pare rau ... tare rau ... va ranesc amintindu-va ... vai, scuzafi-ma.
Caldura cu care-mi vorbea, teama, nervozitatea ne~teptata Ii subliniau sinceritatea; i~i repro~a cu adevarat
d rna ta.cusesa-mi cufund capul intr-o galeata cu amintiri urate. Imi spuse balbait, cu privirea ratacita:
- Ostende e locul perfect pentru necazuri in dragoste ...
- Nu-i ~a? Credefi c-o sa rna vindec?
Ma privi fix, incruntata.
- Sa va vindecafi? Va ~teptafi sa va vindecafi?
- Sa rna cicatrizez, da.
- Si
'J credeti c-o sa reusiti?
, ,
- Da, cred d da.
14

- Ce ciudat, spuse in ~oapta, masurandu-ma de sus


pana jos, de pard pana atunci nici nu rna vazuse.
Ultimele trepte ale scarii gemura sub greutatea nepoatei, care debarca gafaind ~ii~iincruci~a brafele scurte
pe bustul inform, ca sa rna scoara din salon cu un ton
victorios:
- E gata, pOfi sa te instalezi! Toate odaile sunt la
dispozitia tao Ifi pOfi alege singur dormitorul. Vino dupa mine, te rog.
- Gerda 0 sa va condud, stimate domn. Eu, de
cand cu problemele de sanatate, nu mai ocup decat parterul. Asta-mi permite sa va dau etajul, unde va yeti
simfi in largul dumneavoastra. Consultati drtile pe
care Ie gasiti acolo, cu condifia sa Ie puneti la locullor.
- Multumesc.
- Gerda va va aduce micul dejun dimineata, dad
nu va sculafi prea devreme.
- Noua jumatate mi-ar conveni.
- Perfect. Atunci noapte buna ~isejur placut.
Cum de m-a lovit inspiratia? Am avut senzatia d e
genul de femeie care se ~teaptii sa i se sarute mana. N u
rna in~elasem: de cum m-am apropiat de ea, mi-a intins
mana asupra dreia m-am inclinat conform uzantei.
Nepoata ne observa ca pe doi clovni, dadu din umeri,
apuci valizele ~iincepu ascensiunea treptelor ~ubrede ale
scirii de lemn lustruit.
cind sa ies din salon, rna opri vocea doamnei Emma
Van A.:
- Ma gandesc la ce mi-ati spus adineauri, c-o sa va
cicatrizati.
, Sa nu va deruteze reactia
, mea: era 0 aprobare.
Sper sa"'"se
inrample ~a cum va ~teptati dumneavoastra.
~ fi chiar incantata.
- Mulfumesc doamna Van A., ~ieu ~ fi incantat.

15

- Deaarece daca va vindecati, inseamna ca aricum


n-a meritat.
Ma cerceta cu atenfie, dupa care dedara ferm:

Cum ea
trundea cu
disting mai
Cu toate

pafie. Ochii Ii erau strabatufi de sentimente diverse, ide-

Am ramas cu gura cascara.


De a iubire esentiala
nu te vindeci niciadata.
,
Dupa care mainile Ii pusera in mi~care rofile scaunului, ~i in trei secunde se instala din nau la fereastra, in
acee~i pazifie in care se gasea atunci cc1nd sasisem.

ile Ii increfeau ~i-i netezeau fruntea, buzele puneau ladt


miilar de varbe care vaiau sa se elibereze. Caple~ita de
bagafia viefii ei interiaare, Emma Van A. pendula intre
paginile unui raman deschis pe genunchi ~i naianul de
visuri care a napadeau de cum i~i ridica achii spre micul
galf. Aveam impresia ca erau daua nave inaintand seParat, nava gandurilar si
" nava drtii; uneari, cand lsi
, cabara pleaapele, siajele din urma navelar se impleteau
a dipa unind valurile; apai fiecare nava W cantinua
cursu!. Citea ca sa nu devieze, citea nu ca sa umple un
vid spiritual, ci ca sa-~i acompanieze creativitatea prea
puternid. Literatura era a sangerare, a pazea de febra ...
Emma Van A. trebuie sa fi fast mereu faarte fru-

La etaj, rna ~tepta un interiar decarat cu gust sigur,


incarcat ~i feminin, al carui ~arm era sparit de aspectul
demadat.
Mi-am ales ca darmitar "camera cu pifigai alb~tri".
Se numea ~a datorita tapetului, a panza de bumbac in
stil japanez, ale carei tente abasite aveau un rafinament
subti!. Am incercat sa fac lac lucrurilar mele prin mulfimea de bibelauri, dar decarulinciperii, asemanatar unei
sculpt uri baroce din scaici, nu servea la nimic decat ca
simbal al abundentei.
,
Gerda lmi recamanda cateva restaurante, imi in credinfa un set de chei, dupa care urma sa parcurga cu bicideta cei zece kilametri care a separau de caminul ei.

maasa, se vedea si
, acum. Cu toate astea, in urma unei
bali recente - dupa Gerda, a hemaragie cerebrala - se
lasase de antichitafi ~i trecuse la camerful cu abiecte de
acazie. Mu~chii i se topisera, nu mai era zvelta, ci de-a
dreptul slaba. Parea atat de u~aara, incat ai fi zis ci aasele
ii erau paroase ~i gata sa se franga. Articulafiile tocite de
artroza,,1i ingreunau gesturile, dar nu acarda delac atenfie acestar lucruri cat timp era lacuira de un fac. Avea
aceiasi, achi nemaipameniti, , mari, de un albastru luminas,

Am pus achii pe hanul cel mai apropiat de Villa Circe,


dar am amanat plimbarea pentru a daua zi.
Deja imbatat de aerul marii, am adormit de cum
m-am intins in pat, sub greutatea plapumilar de puf
pUfin patate.
Dimineafa urmatoare, dupa un mic dejun capias
adus de Gerda - ciuperci, aua, crochete de cartafi - nu
m-am mirat s-a revad pe Emma Van A. la past, la fereastra.
16

nu rna auzise cabarand iar lumina zilei paabraznicie in camera, am avut prilejul sa
dar trasaturile ~i campartamentul
gazdei.
d. nu facea nimic, nu parea sa fie fara acu-

un albastru pe unde se perindau narii Nardului.


Salurul m~u a dezmetici. Ma cantempla buimaca.
Parea zbuciumata, dar lmi adresa un suras sincer, ca a
rm

de saare pe un cer de furtuna.


17

- A, buna ziua. Afi dormit bine?


- Atat de bine ca nid nu-mi amintesc. Plec sa descopar Osten de.
- Cat de tare va invidiez ... Va urez 0 zi placuta.
M-am plimbat ore Intregi ~itara finta prin Osten de,
dar nu am zelbovit mai mult de douazed de minute pe
strazi. Ma tot Intorceam pe falezcl,sau pe dig, ca un pesciru~ chemat de aerul din largul marii.
Marea Nordului avea culori de stridie, de la verdele
maroniu al valurilor pana la albul sidefiu al spumei, trecand prin nuanfe rafinate, subtile, care rna odihneau,
facind sa paIeasci amintirile straIudtoare ale Mediteranei,
cu albastrul ei pur ~i nisipul galben, de un cromatism
primitiv, la fel de simplu ca un desen de copil. Din cauza acestor tonuri potolite ce evocau delidile iodate pe
care Ie simfi degustand fructe de mare la restaurant,
Marea Nordului Imi parea mai sarata.
Cu toate ca nu mai fusesem nidodata Ia Ostende,
regaseam aid amintiri, ~i-mi lasam sufletul leganat de
trairile copilariei. Mi-am suflecat pantalonii pana Ia genunchi, am intrat cu picioarele In mu~catura nisipuIui,
oferindu-Ie apoi recompensa apei. Am Inaintat In valuri
ca pe vremuri, dar pana la jumatatea gambei, fiindu-mi
teama sa rna aventurez mai departe. ~i, tot ca altadata,
m-am vazut minuscul sub un cer nesfar~it, In fafa valurilor nesfar~ite.
Erau pUfini oameni In jurul meu. Batrani. Oare din
cauza asta Inddgesc atat de mult oamenii In varsta maluI marii? Fiindca Ia scaIdat n-ai varsta? Fiindci revenim
la candoarea ~i placerile simple ale copilariei? Fiindca, ,
In timp ce cladirile ~iafacerile Inregistreazcltrecerea timpuIui, nisipul ~ivalurile sunt mereu virgine, eteme, ino18

cente? Plaja ramane 0 gradina secreta, unde timpul


nu-~i poate pune amprenta.
Mi-am cumparat ni~te crevefi, pe care i-am mancat
In picioare, cu pUfina maionezcl,~iapoi mi-am continuat
plimbarea.
M-am Intors la Villa Circe pe la ora ~asedupa-masa.
Ma Imbatased vantul ~isoarele, iar capul mi-era plin de
visuri.
Emma Van A. se Intoarse spre mine, zambi vazandu-ma In starea aceea de vesela ebrietate si
, rna Intreba
cu subinteles:
,
- ~adar, cum vi s-a parut Ostende?
- Fasdnant.
- Pana unde ati, mers?
- Pana-n port. Pentru ca, sincer sa fiu, n-~ putea
sa rna instalez aid fara sa navighez.
- A, da? Afi ramane aid cu condifia de a putea pleca? Asta este, Intr-adevar, gandire de barbat.
- Da, avefi perfecta dreptate. Barbafii se fac marinari ~ifemeile...
- ... sofii de marinari! Pe urma, vaduve de marinari.
- La ce te pOfi ~tepta daca traie~ti toata viafa langa
un port la capat de lume?
Sensibila la Intrebarea mea deplasata, rna privi cu un
fel de amabilitate indulgenta fad sa raspunda, dandu-mi
astf~Ituraj sa continui. ~adar, am continuat.
- Te pOfi ~tepta la 0 plecare?
Dadu din umeri ca sa excluda ipoteza.
- La 0 rdntoarcere?
Irisurile ei mari cenu~ii se Infipsed In mine. Aveam
senzafia ca disting 0 tanguire, pe care ea mi-o dezminfi
cu voce ferma:
19

marii, dar cel pUfin, 11am langa mine, mi-a ta.cut copiii.
Sa duc 0 existenta, ca matusa, mea? Pai mai bine rna

- Iti, amintesti.
sa-ti amintesti.
, Te astepti
")
,
~i se lntoarse cu fap spre largul marii. Mintea Ii era
din nou arat de ocupata, ca eu nici nu mai existam; l~i
pironi ochii asupra departiirilor, ~a cum contemplu eu
o pagina virgina, ~i se aventura staruitor In visare.
Oare ce-~i amintea? N u era nimic sub acoperi~ul asta
care sa-i povesteasca trecutul. Totul apaqinea generariilor
anterioare - cartile,
mobilierul, tablourile. Aveam senza,
tia
cu 0 comoara furata
, ca se cuibarise aici ca 0 cotofana
,
~i bine pititii, ~i se mulfumea sa lmprospateze perdelele
~i tapetul.

sinucid.
- Cu toate astea, nu pare nefericitii.
_ Ce-i al ei e-al ei: nu se plange niciodatii. ~tii, nu
se plange nici acum, cand 0 lasa puterile ~i economiile i
s-au topit ca untul! Nu, se duce la fereastra, zambe~te,
viseaza. In fond, de trait n-o fi trait, dar a tot visat ...
Gerda avea dreptate. Emma l~i ducea viap altundeva,
,
nu printre noi. Oare nu era ceva In felul ei de-as, tine
capul- chipul oblic pe gatul gracil- un fel de lnclinare,
care te ta.cea sa crezi ca visurile ararna prea greu?
Dupa conversafia asta, i-am pus, In secret, numele
de visatoare ... visatoarea din Ostende.
A doua zi, mi-a auzit p~ii cand coboram scara, ~i a

Odata ajuns la etaj, i-am pus 0 lntrebare nepoatei:


- Gerda, matusa, dumneavoastra
mi-a destainuit
ca-si, petrece zilele rememorand trecutul. Ce credeti, ca-si,
aminteste?
,
- Habar n-am. N-a lucrat niciodata. A ramas fata
batd.na.
- Chiar asa?
,

intors fotoliul catre mine.


- Vreti, sa beti, 0 cafea cu mine?
- Cu placere.
_ Gerda! Adu, te rog, doua ce~ti.
~opti doar pentru mine:
_ Cafeaua ei e 0 spalatura de vase, ~a de slaba, ca
n-ar face rau nici unui nou-nascut.
,
Gerda ne aduse mandra doua boluri aburinde, ca si
cum placerea noastra de a sta de yorba in jurul acestei
bauturi era un omagiu adus talentului ei de bucatareasa.
_ Doamna Van A., m-a tulburat ce mi-ati dat de

- A, pOfi sa fii sigur. N-a vazut nimeni vreun barbat In preajma matu~ii Emma, saraca. Dar niciodata.
Familia stie
, lucrul asta. Ce mai, cum se aduce yorba de
"barbat" sau "casatorie", se lnchide ca 0 midie.
- A rupt vreo logodna? I-a murit logodniculln razboi? Sau a trait 0 mare deceptie
, si
, a ramas doar cu
nostalgia?
- Nici macar! La vremea cand familia era mai numeroasa, au lncercat ~i unchi, ~i matu~i sa-i prezinte
unele partide convenabile. Da, da. Logodnici foare acceptabili. Fiasco dupa fiasco!
- Ciudat ...
- Sa ramai singur? Ei bine, da! Eu n-a~ putea. N u
m-am maritat eu cu cel mai frumos barb at de pe rarmul

20

infe'ks. in prima seara.


'
-Ce?
_ Ma consolez repede de ceea ce m-a gonit din Paris: deci n-am pierdut mare lueru punand capat acelei
legaturi: Amintifi-va ca mi-ari spus ca te vindeci numai
de ceea ce nu e important; ~i, din contra, nu te vindeci
de

iubire esentiala.
,
21

- Am Vclzutodata un copac lovit de tramet ~im-am


simfit foarte aproape de acel copac. Sunt momente cand
iei foe ~iarzi, ~ie intens ~iminunat. Dupa aceea, nu mai
ramane decat cenu~a.
Se intoarse spre mare.
- Nu s-a pomenit niciodatii ca un butuc, chiar in
viafa, sa redevina arbore intreg.
Avui atunci subit senzafia ca ~ezata in scaunul cu
rotile, se confunda cu butucul acela ramas in pamant ...
- Am sentimentul ca-mi vorbifi despre dumneavoastra, i-am spus cu blandefe.
Tresari. 0 nelini~te brusca, aproape de panica, ii puse
in mi~care degetele ~i-i accelerii respirafia.
Ca sa-~ivina in fire i~iapuca cea~ca,bau din cafea, se
arse ~iavu 0 explozie de furie contra fierbin{elii.
M-am prefacut d ii iau de buna diversiunea ~i i-am
diluat cafeaua cu pUfina apa.
Am ~teptat sa-~i vina in fire, dar dupa aceea am
adaugat:
- Sa ~tifi, doamna Van A., eu nu va cer nimic, va
respect secretul ~inu rna voi atinge de el.
j~isorbea cafeaua, sfredelindu-ma cu privirea, ca sa-mi
Puna la incercare sinceritatea; ii intretineam
atentia.
,
,
Convinsa, i~iinclina capul ~iimi spuse murmurand:
- Mul{umesc.
Venise momentul sa-i ofer 0 carte de-a mea, cumparata cu 0 zi in urma; am scos-o din buzunarul din spate.
- Uitafi, v-am adus romanul care, dupa mine, e eel
mai reu~it. ~ fi cople~it dad intr-o buna zi l-a{i citi ~i
l-afi aprecia.
Ma opri, parca stupefiata.
- Eu? Dar ... e imposibil.
22

I~i duse mana la inima.


_ Afi infeIes doar ca nu citesc decat clasici. Nu citesc ...
- Noutafi?
- Da, apari{iile recente. ~tept.
- ~teptafi ce?
_ Sa fie confirmata reputa{ia autorului, sa aud d
opera lui i~i meritii locul intr-o biblioted adevarara,

ci .. ,
- Ca e mort? Asta vrefi sa spunefi?
Mi-a ie~it din gura farii sa vreau. Ma revolta s-o vad
pe Emma Van A. atat de nepasatoare fafa de prezentul
meu.
_ Ei bine, atunci spunefi deschis: cei mai buni scriitori sunt moqi! Fifi sigura c-o sa-mi vina ~imie randul.
Intr-o buna zi, moartea 0 sa rna consacre ~i pe mine, ~i
poate ci a doua zi rna vefi citi!
De unde furia asta? Ce importanfa avea dad domni~oara asta batrana imi aprecia sau nu scrisul? Ce nevoie
aveam eu s-o intereseze persoana mea?
Se indrepta in fotoliu, ~i, cu toate ca ramanea mai
scunda ca mine, rna privi cu dispref.
_ Draga domnule, avand in vedere varsta pe care 0
am ~i atacurile mele repetate, nu fifi atat de infatuat.
Probabil am sa plec inaintea dumneavoastrii, chiar curand. ~i disparifia nu-mi va conferi nici un talent. Nici
durrineavoastra, de altfel.
Scaunul cu rotile se intoarse, facu apoi slalom printre mobileIe bibliotecii.
_ E trist, dar trebuie sa admitem: nu ne yom intMnL ....

Opri rOfilein fafa ferestrei monumentale care dadea


spre mare.
23

- Se-ntampIa uneori ca oameni facufi sa se Inflaeareze sa nu triiiasea marea pasiune ce Ie fusese destinata, din prieina ea unuI e prea tanar, ceIaIaIt prea In
varsta.
~i continua cu voce farii vlaga:
- Pacat, mi-ar fi placut sa va citesc ...
Ii parea sincer rau. Era evident ea femeia asta rna
descumpanea. M-am apropiat de ea.
-

Doamna Van A., a fost ridieoI din partea mea sa


rna Infurii, 0 idiotenie
sa va aduc acest dar si
,
, odios sa
vi-l impun. Va cer scuze.
Se Intoarse spre mine ~i am vazut Iacrimi In ochii ei
de obieei uscati.
,
-

~ dori sa va citesc cartea, dar nu pot.


Dece?

Ce-ar fi daea nu mi-ar pIacea ...


o trecu un fior de groaza doar Ia ganduI ista. Violenta" reactiei m-a emotionat.
I-am zambito Imi remarea
,
zambetuI ~i mi-I Intoarse.
- Ar fi teribil: suntefi atat de simpatie.
- Ca scriitor prost, nu v-~ mai fi simpatie?
- Nu, afi deveni ridieo!. Or eu pIasez literatura arat
de sus, In cat nu v-~ suporta mediocritatea.
Vibra de sinceritate, cu Intreaga fiinfa, prea Intreaga.
Imi venea sa rad. De ce atata chin pentru cateva pagini? ~i dintr-odata mi se paru ca devenisem amandoi
Induiosatori.
- Sa nu ne suparam, doamna Van A. Imi iau Inapoi romanuI, ~i sa vorbim de aItceva.
- Nici asta nu se poate.
- De ce?
- Nu se poate sa vorbim. Fiindea nu pot sa povestesc ceea ce vreau.
24

- Cine va Impiedica?
Tergiversa, eaura ajutor primprejur, ochii Ii aIuneeara
de-a lungul rafturilor ca sa afle un punet de sprijin, nu
reu~i sa formuleze dspunsul prima oad, 1l relua, pe urrna, glasul extenuat scapa 0 yorba:

-Eu.
Suspina ~i rep eta cu profunda tristefe, rispunsul:
- Da, eu ...
Ma stdpunse cu privirea ~i rosti patim~a:
_ ~tifi, am fost t:lnad, am fost frumoasa.
De ce-mi zieea asta? Ce legatura avea? Ma lisa cu
gura cascara.
Insista, dand din cap:
_ Da, eram Incantatoare.

~i am fost iubita!

- Sunt sigur.
Ma cantari Infuriata.
- N u, nu rna credeti!
,
- Bada ...
_ N-are importanfa. PUfin Imi pasa ce crede lumea
despre mine, sau ce-a crezut. ~i nu numai ca nu-mi
pasa, dar chiar eu sunt la originea tuturor erorilor care
s-au povestit. Eu Ie-am provocat.
_ Ce s-a spus In legatud cu dumneavoastd,

doam-

na Van A.?
- Ei, nimie.
Dupa un timp:
- Nimic. Absolut nimic.
Dadu din umeri.
- Gerda nu v-a spus nimic?
- .Despre ce?
_ Despre acest nimic. Familia mea e de parere di
viata mea a fost vida. Spuneti sincer ...
,
'

25

Hmm ...

- Vederi? I-a sdipat! Viara mea e nimic. ~i totu~i, a


fost 0 viara bogata. E foane neadevarat acest nimic.
M-am apropiat de ea.
- Vreri sa-mi povestiri?
- N u. Am promis.
- Poftim?
- Am promis sa pastrez secretul.
- Fara de cine? Fap:!de ce?
- Dad raspund Inseamna d Incep sa tradez ...
Femeia asta rna buimacea: domni~oara asta batrana
ascundea un temperament puternic, 0relit, ~idadea dovada de Inver~unare ~i de 0 inteligenra ascufita, folosindu-se de cuvinte ca de ni~te pumnale.
Se Intoarse spre mine.
- Am fost iubita, sa ~tiri. Cum rar e cineva iubit. ~i
am iubit. In acee~i masura. A, da, In acee~i masura,
dad se poate spune ...
I se Incefo~ara ochii.
I-am pus mana pe umar ca s-o Incurajez.
- Nu e interzis sa poveste~ti 0 iubire.
- Mie Imi este. Pentru d asta implid personaje prea
importante.
I~i lovi genunchii cu mainile, ca ~i cum impunea
dicere celor care voiau sa vorbeasd.
- Dupa ce n-am scos 0 yorba ataria ani, sa rup tacerea acum? Efortul de-o viara sa fie In zadar?
Degetele ei noduroase apucara cu nadejde rorile scaunului, Ie pusera In mi~care cu forra considerabila, ~i
doamna Van A. ie~idin camera ca sa se Inchida In dormitor.

26

Cand am ie~it din Vila Circe, am dat pe trotuar de


Gerda, care era ocupata sa sorteze gunoiul.
_ Sunteti sigura d matusa dumneavoastra n-a trait
,

'

niciodata 0 mare pasiune?


_ Iri spun eu, sunt sigura. S-au facut adesea glume
pe tema asta. Dad s-ar fi petrecut ap ceva, pai ar fi povestit Inca de-acum un secol, doar ca s-o lase lumea-n
pace!
Gerda facu un zgomot Innebunitor comprimand trei
sticle de plastic.
_ Gerda, uite, convingerea mea e ca totu~i a existat
ceva.
_ Ei bine, se vede ca-fi c~tigi painea turnind gogo~i.Ai 0 imaginarie ...
Miinile ei scurte desfaceau ambalajele de carton de
parc-ar fi fost hirtie de rigari. Se opri brusc cu ochii rinta la doi pescaru~i, care tocmai zburau deasupra noastra.
_ Acum, daca tot nu te l~i, mi-aduc aminte de unchiul Jan. Da, el 0 iubea tare mult pe matu~a Emma.
Intr-o zi mi-a dezvaluit 0 chestie bizara: tori barbafii care
i-au facut curte matu~ii Emma ~i-au luat pan a la urma
talpasita.
,,
- De ce?
- Ii Impro~ca pe tori cu tot felul de rautari.
- Ea, capabila de rautari?
_ Asta ne zicea de multe ori unchiul Jan. ~i uite
rezultatul! Nici unul nu era dispus sa-nghita ~a ceva.
_ Daca analiziim ce povestea unchiul dumneavoastra
Jan, arzice ca mai curand ea nu I-a vrut pe nici unul.
Gerda, luata prin surprindere, nu dadu curs acestui
punct de vedere. lar eu am continuat:
27

- Daea era la fe1 de exigentii cu barbafii cum e cu


scriitorii, putem fi siguri ea nici unul nu s-a bucurat de
gratiile
ei. De vreme ce nu intalnea destui barbati, buni,
,
fa.cea ea ce fa.cea si-i
, descuraJ'a. In fond, matusa, dumneavoastra do rea sa ramana independenta!
- Tot ce se poate, spuse nepoata fa.ra tragere de inirna, renunrand
sa rna mai contrazica.
,
-

~i de unde ~tim ca nu-i respingea ca sa apere 10cuI unuia pe care-I proteja, ace1 unic barbat de care nu
voia sa vorbeasea?
'
- Matu~a Emma? 0 viafa dubIa? Hm ... sarmana ...
Gerda bombani, sceptiea. Pe ea n-o interesa matu~a
Emma decat in stare de victima, tinea
Ia ea doar din
,
mila, chiar cu un dram de dispref; de in data ce i se dadea de presupus c-ar putea exista 0 motivafie sau ceva
ascuns in spate1e componamentului
matu~ii, nu mai
pleca urechea. Misterul nu-i starnea nici 0 curiozitate, ~i
nici explicafiile, daea nu erau meschine. Gerda fa.cea
pane din tagma ace10r oameni pentru care a infe1ege insemna a denigra, pentru care romanescul sau sublimul
erau apa de ploaie.
~ fi vrut sa merg 0 zi intreaga, dar vremea imi scuna
plimbarea. Nu numai vantul ostil imi tulbura concentrarea, dar ~i norii cenu~ii, care pana la urma s-au desearcat in ropote de picaturi gre1e ~i reci.

Ce spun doctorii?
Te ~teptam sa vii ca sa mergem Ia spital. Eu plec

acum.
- Vrefi sa va insotesc?
_ Ascultii, ea e bolnava, nu eu. Ai ~i tu bicicleta,
nu? Ca spitalul nu-i la doi p~i. Ia stai nite1. ~a-i mai
bine. Yin imediat.
Am profitat de lipsa ei ~i am cercetat salonul. Ca
sa-mi pacalesc ingrijorarea, studiam continutul rafturilor.
Erau, desigur, clasici ai literaturii universale, dar printre
ei vedeam ~icoleqiile complete ale unor scriitori care avusesera candva epoca lor de glorie, dar earora azi nimeni
nu le mai acorda nici urma de apreciere. Dintr-odata,
am inceput sa cuget la succese1e efemere, la caracterul
tranzitoriu al oriearei ce1ebritiiti. Perspective1e care-mi
apareau in minte rna chinuiau. Daea azi am cititori,
maine voi mai avea? in prostia lor, scriitorii presupun
ea scapa conditiei de muritori numai pentru ca lasa ceva
in urma; dar ace1 ceva cat timp dureaza? Daea ~tiu cum
sa rna adresez unui cititor al secolului XXI, ce pot ~ti
despre cititorul secolului XXIII? ~i intrebarea ins~i nu
este oare aroganta? N-ar trebui s-o suprim? N-ar trebui
sa rna descotorosesc de pretentia asta? Sa accept ea traiesc in prezent, doar in prezent, sa rna bucur de ceea ce
este, fa.d sa sper la ce va fi?
F1ra sa-mi dau seama ea, prin analogie, cugetarile
mele imi sporised ingrijorarea cu privire la sanatatea
Emmei, am cazut intr-o stare de apatie.
Am tresarit cand Gerda a strigat, dand drumul u~ii

Dupa doua ore, m-am refugiat in vila ~i, de in data


ce-am intrat, Gerda, cuprinsa de panica, rna Iua cu asalt
excIamand:
Matu~a-i Ia spital, a avut un atac!

M-am simtit
' vinovat: atat de mult tuna si
, fulgera
cand plecasem, incat emofiile ii decIan~asera pesemne
criza de inima.

de la intrare sa se tranteasea:
_ Nu-i prea gray. S-a trezit.

0 sa-~i revina. A seapat

~i de data asta.

28
~

29

- Ce bine! Asadar, a fost 0 alertii falsa.


- Da, doctorii 0 mai rin un timp sub observarie, pe
urma 0 sa-i dea drumul acasa.
contemplam pe Gerda cea rustid, cu umerii ei la
fel de lari ca ~i bazinul, cu chipul stropit de pete ro~ietice, cu brate seurte.
- Sunteti, foarte atasata
, de matusa, dumneavoastra?
Ridid din umeri si spuse, ca si
, cum era ceva evident:
- Saraca, nu rna are decat pe mine!
Dupa care facu stanga-mprejur ~i pled sa-~i zanganeasd cratitele.
Zilele urmatoare au fost destul de neplacute. Gerda
imi servea eu pidtura ~tirile despre mat~a ei, care tot nu
mai venea. Pe urma, ca si cum Emma Van A. incetase sa
apere or~ul cu trupul ei lrav, Ostende fu invadata de
turi~ti.
Sarbatorile de Pasti
asta - marcau In, - eu nu stiam
,
totdeauna Inceputul sezonului de vacanra in stariunile
din nord ~i, Incepand cu Vinerea Mare, strazile, magazinele, plajele debordau de vizitatori care vorbeau tot feluI de limbi - engleza, german a, italiana, spaniola,
turca, franeeza -, neerlandeza pastrandu-~i supremaria.
Cupluri si
, familii soseau In hoarde si
, atatea drucioare
laolaltii nu mai vazusem niciodata; pard era 0 cre~a;
plaja era Impanzitii de mii de trupuri, cu toate d termometrul nu arata mai mult de ~aptesprezece grade, iar
vantul continua sa ne intre In oase. Barbarii, mai viteji
decat femeile, I~i expuneau torsurile unui soare palid;
dezgolindu-se, voiau sa-~i arate mai curand vitejia decat
fumuserea; participau la 0 competirie tacita, proprie~
masculilor, care n-avea de-a face cu femelele; prudenri
totu~i, aveau pe ei pantaloni lungi sau aproape lungi,
)

30

curajul limitandu-se la bust. Eu, care Imi petrecusem


verile pe malul Mediteranei, eram surprins d nu vedearn decat doua culori de piele, alba sau ro~ie, brunul
lind rar. Nimeni nu era bronzat In popularia asta
nordica: doar paloare, sau arsuri. Intre livizi ~i stacojii,
numai tinerii turci arborau, oarecum J' enati, 0 carnatie
caramel. Se adunau repede, repede In grup ~i ramaneau
Impreuna. Ciinii circulau eu greu printre oameni ~i trageau de lesa sa mearga pe nisip, dar nu aveau voie pe
plaja; bicicletele Inchiriate nu avansau mai deloe, alte
vehicule eu pedale ~i mai purin, ~a d Induram haosul
asta ca pe 0 invazie. Insa cu ee drept foloseam eu cuvantul asta? Cum de rna rna simteam Indreptiitit, sa-i consider barbari pe ceilalri, doar lindd sosisem cu numai
cateva zile Inaintea lor? Era de-ajuns d locuiam la
Emma Van A. ca sa rna ~i transform In indigen? N-avea
importanra. Oricum, mi se parea d, odatii cu gazda, mi
se rapise ~i Ostende.
~adar, am fost fericit cand a sosit m~ina Salvarii,
care 0 aducea pe Emma la Vila Circe. Inlrmierii 0 ~ezara pe fotoliul rulant din hoI, ~i am avut senzaria d pe
batrana doamna 0 plietisea eonversaria cu Gerda, lindd-mi tot arunca cate 0 privire, Incurajandu-ma sa ra)

man In salon.
c;and Gerda disparu In budtiirie sa pregateasd ceaiul,tEmma Van A. se Intoarse dtre mine. Ceva se schimbase. Se observa un fel de hotiirare. M-am apropiat.
- Cum a fost Ia clinid?
- Nimic deosebit. Ba da, eel mai greu de suportat a
fost s-aod cum I~iagita Gerda andrelele la dpataiul meu.
Trist, nu? Cum are un moment liber, In loc sa puna ~i
ea mana pe 0 carte, brodeaza, tortureaza cro~eta, chinuie
31

1
II

lana, lueruri din astea. Detest femeile care se oeupa eu


luerul de mana. ~i barbafii au oroare de ele. De altfel,
uitafi-va la farancile din insulele Aran, In nordul Irlandei! Barbafii Ii se Intore acasa - daca se-ntore - doar eu
epavele, seuipafi de valuri, ro~i de sare, iar ele nu-i reeunose decat dupa punetele puloverului! Asta Ie ~teapta
pe femeile eare-~i ocupa timpul eu tricotatul: nu atrag
decat cadavre! Trebuie sa va vorbese.
Se-ntelege.
Preferati, sa rna mut altundeva In tim,
pul eonvaleseenfei dumneavoastra?
-

- Nu, dimpotriva. Vreau foarte mult sa ramanefi


pentru ea vreau sa starn de yorba.
- eu placere.
- Aeceptafi sa luafi masa eu mine? Gerda nu e mai
buna nici la gatit decat la mcut eeai, dar am s-o rog sa pregateasci unul din eele doua feluri pe care nu Ie rateaza.
- Ma bueur tare mult. ~i sunt Incantat sa va vad
remeuta.
- 0, nu m-am remeut. Pana la urma inima asta
paeatoasa 0 sa eedeze. Toemai din eauza asta vreau sa va
vorbese.
~teptam
eu nerabdare cina. Imi fusese mai dor de
visatoarea mea dedt voisem sa reeunose si
ea
, simteam
,
acum era dispusa sa faea unele eonfidenfe.
In seara aeeea la ora opt, de Indata ee Gerda se urea
pe bicideta ea sa ajunga la ea aeasa ~i noi abia Ineepuseram sa gustam din aperitive, Emma se apleea Inspre
mine.
-

Vi s-a Intamplat vreodata sa ardefi serisori?

-Da.
-

32

y'i

- Furia eonstrangerii.
Ii sdipira oehii, eeea ee prevestea ea raspunsul meu Ii
daduse euraj.
- Exact. ~i eu, Intr-o zi, aeum treizeci de ani, am
fost obligata sa arune In ~emineu vorbele ~i fotografiile
barbatului pe eare-l iubeam. Aeolo, In flaeari, erau urmele tangibile ale destinului meu, pe eare-l vedeam
disparand; eu toate ca meeam saerificiul asta plangand,
simteam
ea forul meu interior nu era atins; Imi rama,
neau amintirile, pentru totdeauna. Imi spuneam ea nimeni niciodata n-o sa-mi poata arde amintirile.
Ma privea eu tristefe.
- M-am In~elat. ]oi, dnd am avut al treilea infarct,
am descoperit ea boala e pe eale sa-mi arda amintirile.
Si
, ea moartea va desavarsi" treaba asta. Asa ea, la spital,
m-am hotarat sa va povestese tot.
- De ce mie?
- Sunteti, seriitor.
- N u m-ati, eitit.
- Dar sunteti, seriitor.
- Doriti, sa seriu ee-mi veti, destainui.
- Se-nfelege ea nu.
- Atunci?
- Sunteti, seriitor. .. asta Inseamna ea va intereseaza
eeilalfi oameni. Am doar nevoie de pUfina euriozitate.
I-~tn atins usor
, mana, surazand.
- In eazul asta, m-ati nimerit .
Imi zambi la randu-i, jenata de familiaritatea rasp unsului meu.
Tu~i tie dteva ori, netezi eu unghia marginea farfuriei, ~i, eu pleoapele pleeate, l~i Incepu povestea.

ee-ati, simtit?
,

33

"intr-o dimineafa, acum mai bine de cincizecide ani,


m-am trezit cu convingerea ca avea sa mi se intample
ceva important. Sa fi fost 0 premonifie, sau 0 amintire?
Un mesaj pe care-l primeam din viitor, sau continuam
un vis in parte uitat? Era, oricum, un murmur al destinului, care, profitand de somnul meu, instalase in
fiinfa mea aceasta certitudine: urma sa se produca un
eveniment. ~tifi cat de proste~te te compoqi dupa astfel
de licaeiri: vrei sa ghice~ti ce-o sa se intample ~i, tot ~teptand, deformezi totul. ~adar, la micul dejun mi-am
imaginat mai multe intrigi: se va intoarce tata din Mrica, unde locuia pe-atunci; po~t~ul imi va aduce 0 scrisoare de la un editor care se oferea sa-mi publice poemele
din adolescenfa; imi voi revedea cel mai bun prieten din
copilarie.
Ziua mi-a destramat iluziile. Postasul
, , m-a ignorat.
N u a sunat nimeni la u~a.~i incarcatura navei din Congo
nu-l confinea ~ipe tata.
Pe scurt, nu-mi ramanea decat sa rad de entuziasmul
meu matinal, sa-mi spun ca fusese 0 nebunie. Pe la mijlocul dupa-amiezii, am plecat la plimbare pe farmul
marii cu Bobby, prepelicarul meu de atunci; dar tot mai
scrutam valurile, in ideea ca s-ar intampla totu~i minunea ... Din pricina vantului, nu era nici 0 ambarcafiune
pe mare, iar plaja era era absolut goala.
Inaintam incet, cu gandul sa-mi inec deziluzia in
oboseala. C:1inele,infelegand ca plimbarea se va prelungi,
gasise 0 jucarie veche ~i mi-o adusese sa ne amuzam
amandoi cu ea. a zbughi catre 0 duna unde 0 azvarlisem eu, dar, dintr-odata, se opri, alerga inapoi de parca"
fusese infepat de ceva, ~ise puse pe latrat.
34

Degeaba incercam eu sa-l potolesc. I-am controlat


pernifele sa vad daca nu-l mu~case vreun animal, ~i pe
urma, razand de el, am pornit dupa jucarie.
Din maeacini~ a aparut un barbat.
Era gol.
Vazandu-ma, smulse repede un manunchi de iarba,
cu care ~i-a acoperit sexul.
- Va implor, domni~oara, nu va temefi de mine.
Eu, departe de-a rna teme, rna gandeam la cu totul
altceva. Sincer vorbind, 11 gaseam atat de robust, de viril
~iirezistibil de atragator, incat imi taiase rasuflarea.
I~i intinse 0 mana rugatoare inspre mine, asigurandu-ma parca de bunele lui intenfii.
- Afi putea, va rog, sa rna ajutafi?
Am observat ca-i tremura bratul.
,
- Nu mai am ... mi-am pierdut hainele ...
Deci tremura de Frigo
- Va e frig?
- Putin.
,
Litota dovedea ca era bine-crescut. Am cautat repede
o solutie.
,
- Dorifi sa va aduc ni~te haine?
- Da, mulfumesc, da.
Calculam totu~i cat timp va dura.
-';:..problema e ca-mi va lua doua ore. Una la dus,
una la-ntors. ~i pana atunci vefi fi congelat. Mai ales ca
vantul se inteteste
si
"
, se lasa noaptea.
N-am mai ~teptat ~imi-am descheiat pelerina.
- "tJitafi,punefi-va asta ~ivenifi cu mine. E solutia
cea mai buna.
- Dar ... dar ... 0 sa racifi.

35

- Hai sa mergem, eu mai am 0 bluza cu maneca


lunga ~i un pulover, pe cand dumneavoastra n-aveti nimic. In orice caz, este exclus sa traversez plaja alaturi de
un barbat gol. Ori luati pelerina, ori ramaneti aici.
- ~tept aiei.
- Cata Incredere, am spus razand, dandu-mi imediat
seama de comicul situatiei. Ce-ar fi ca odata ajunsa acasa, sa nu rna mai Intorc?
- N -ati face asta!
- De unde stiti?
, , N u v-a spus nimeni cum Ii tratez
eu pe barbatii pe care ii gasesc goi prin maracini~uri.
A izbucnit ~i el intr-un ras zgomotos.
- Bine. 0 sa-mi pun pelerina dumneavoastra ~i va
multumesc.
M-am apropiat de el, ~i, ca sa nu-~i dezgoleasca sexul
ridicand mainile, i-am potrivit eu stofa pe umeri.
Usurat,
s-a infa.surat in pelerina de lana, desi, era prea
"
mica pentru trupullui voinie.
- Ma cheama Guillaume, a exclamat el, ca si
, cum
socotea ca venise momentul prezentarilor.
- Emma, am spus eu. Prop un sa nu mai vorbim ~i
sa ajungem cat mai repede la mine lnainte sa inghetam
bocna. Intelegeti?
,
,
Inaintam in contra vantului.
Din momentul In care am stabilit destinatia,
am
,
simtit ca nimic nu putea fi mai neplaeut decat mersul
pe jos ca mijloc de locomotie. In vreme ce hoinareala
tara tel e 0 adevarata plaeere, orice deplasare pare interminabila.
Din fericire, cuplul nostru straniu nu a intalnit pe,
nimeni. Intrucat taeeam amandoi, rna simteam
tot mai
,
intimidata, abia daca indrazneam sa-l privesc cu coada
36

ochiului, de teama ca vantul ar ridica stofa pelerinei ~i


privirea mea ar parea necuviincioasa. Pana la urma, mersuI mi s-a Ingreunat, omoplatii mi s-au crispat ~i mi-a
1ntepenit ceafa.
Cand am ajuns in fine la mine acasa, in adapostul
Vilei Circe, I-am infofolit in pledurile din salon, am dat
fuga la bucatarie ~i am pus apa la Incalzit. M-am transformat la repezeala in buna menajera, eu, inapta, stangacea. In timp ce aranjam ni~te biscuiti pe 0 farfurie,
mi-am dat seam a ca tocmai adusesem In caminul meu
un necunoscut exact in ziua cand eram tara personal de
serviciu. Mi-am repro~at neincrederea asta meschina,
am apucat platoul cu ceaiul aburind ~i m-am indreptat
cu pa~i repezi spre biblioteca.
Ma a~tepta cu zambetul pe buze, dardaind, zgribulit
pe canapea.
- Multumesc.
,
Ii descopeream inca 0 data obrazul cu trasaturi frumoase, regulate, ochii limpezi, parul buclat, lung, auriu, buzele carnoase, gatul suplu, cu tendoane puternice.
Un pidor era in afara pledului ~i i-am observat pulpa,
neteda, fusiforma, tara par, ca 0 marmura antica. Salonul meu gazduia 0 statuie greaca, pe Antinous, idolatrizat
de imparatul Hadrian, acel splendid tanar care se aruncase
din melancolie in apele albastre ale Mediteranei, ~i reaparo'se intact in acea dimineata din valurile verzi ale
Marii Nordului. Ma treceau fiori reci.
Reactia
, mea il insela.
,
- Ati inghept din cauza mea! Imi pare rau.
--Nu,
nu, 0 sa-mi revin foarte repede. 0 sa fac
focul.
- Vretisa va ajut?
37

- Potoliti-va! Cata vreme n-ati gasit 0 metoda de-a


innoda pledurile astea ca sa nu riscafi indecenfa, va sfatuiesc sa ramanefi nemi~cat pe canapea.
Nu rna pricepeam deloc sa fac focul, dar am izbutit
sa obfin ni~te scantei; foarte repede, in timp ce serveam
ceaiul, flacarile au inceput sa cuprinda butucii.
- Va datorez cateva preciziiri, spuse el, savurand
prima inghifitura de ceai.
- Nu-mi datorafi nimic, ~i am oroare de preciziiri.
- Dupa dumneavoastra, ce credefi d s-a intamplat?
- Nu stiu.
Improvizez: v-ati, nascut azi-dimineata,
,
,
ati ie~it dinapa.
- Sau?
- Erari in indrdtura de sclavi a unui vapor care
naviga spre Americi; dar vasul a fost atacat de pirafi, s-a
scufundat in apele din preajma or~ului, ~i dumneavoastra, in mod miraculos, ari scapat din lanruri ~i afi
inotat pan a la farm.
- De ce sa fi fost facut sclav?
- 0 neinfelegere ingrozitoare. 0 eroare judiciara.
- A, vad d sunteri de partea mea.
- Absolut.
Se inveselise.A facut un gest catre miile de dqi din
jur.
- Citiri?
- Da, am invarat alfabetul acum cafiva ani, ~i-mi e
de mare folos.
- Dar nu alfabetul e sursa imaginafiei pe care-o
averi.. .
- Mi s-au facut multe repro~uri din cauza imagi-_
nariei. Ca ~icum ar fi un defect. Dumneavoastra ce parere avefi despre imaginafia mea?
38

- Imi place teribil, imi spuse in ~oapta cu un zambet care rna tulbura.
Dintr-odata, am amufit. Inspirafia rna parasea ~i in
locul ei se instala nelini~tea. Ce eram pe cale sa fac, singura in toad casa, cu un necunoscut pe care-l intalnisem
gol intr-un tufi~? Logic vorbind, ar fi trebuit sa-mi fie
frid. De altfel, aveam chiar un profund sentiment d
rna confrunt cu ceva periculos.
Am incercat sa rafionez pUfin.
- Cat timp ari pandit acolo, in spatele dunelor, sa
aparii cineva?
- Ore intregi. Mai oprisem doua trecatoare inaintea
dumneavoastra. Au luat-o la fuga inainte sa Ie pot explica ceva. Le-am speriat.
- Cu rinuta, poate?
- Da, finuta. Era totu~i finuta cea mai simpla pe
care 0 gasisem.
Am ras amandoi cat se poate de firesc.
- Totul s-a petrecut din vina mea, continua el. Locuiesc cateva saptamani nu departe de aici impreuna cu
familia, ~i in dimineap asta mi-era dor sa fac 0 baie in
mare. Am parcat m~ina in spatele dunelor, intr-un loc
pe care sa-I pot identifica, ~i pe urma, de vreme ce nu
era nimeni prin preajma, dar absolut nimeni, mi-am
lasat hainele sub un pietroi ~iam inotat 0 vreme. Cand
arrt'pus din nou piciorul pe uscat, n-am mai gasit nici
pietroiul, nici hainele, nici m~ina.
- Disparute? Furate?
Nu sunt sigur dad am ie~it la mal in acel~i loc,
fiindci nu recuno~team locul decat foarte aproximativ.
Ce seamana cel mai mult cu nisipul, dad nu nisipul?
- ~i cu stanca, dad nu 0 srand?

_0

39

- Exact. Din cauza asta nu v-am prop us sa cautam


m~ina in spatele dunelor, pentru ca nu ~tiu unde se aHa.
- Suntefi zapacit?
- Era arat de irezistibila dorinp
val uri. .. Chemarea largului marii.
-

de-a pluti gol pe

Va infeleg.

$i era adevarat: il infelegeam. Trebuia sa fie 0 persoana singuratica, la fel ca mine, daca se simfea atat de
exaltat in sanul naturii. Si
, totusi,, am avut 0 banuiala.
- Intentionati
sa
va
intoarceti?,
"
- Din caIatorie, da. Din valuri, nu. Imi do ream sa
plutesc a~a, la infinit.
M-a privit cu atenfie ~i a adaugat agale:
- Nu sunt sinuciga~, daca asta era sensul intrebarii.
- Da, iista era.
- Ma joc mereu cu primejdia, vibrez cand rna pun
in pericol, ~i sigur, intr-o buna zi 0 sa fac ceva de 0 imprudenfa iremediabila, dar n-am deloc dorinp sa mor.
- Mai curand dorinta, sa traiti.
,
- Exact.
- ~i de-a evada ...
Emofionat de riispunsul meu, i~i trase mai in sus pledul, vrand parca sa se apere de perspicacitatea mea, care-l
jena.
-

Cine suntefi dumneavoastra? m-a intrebat.


Cine credeti, ca sunt?
- Salvatoarea mea, imi ~opti cu un suras.
- Si
, in afarii de asta? Hai sa vedem daca aveti, si
,
dumeavoastrii imaginafie!
- 0, rna tern ca eu posed doar alfabetul, nu ~i ima- ~
ginafia.
40

- Ce importanfa are cine suntem? Dumneavoastrii


suntefi 0 splendida statuie insuHefita, pe care am cules-o
de pe plaja, am dezmorfit-o, ~i carda Ii voi da haine ca
s-o restitui cUfand sotiei.
,
Se incrunta.
- Pentru ce-mi vorbiti, de sotia
, mea? Nu sunt casatorit.
- Scuzafi-ma, imi spuneafi pUfin mai inainte ...
- De familie. Stau aici cu familia. Parinti,, unchi,
veri.
Ce proastil. eram! Ii spusesem cat de frumos e pentru
ca-l credeam insurat, dar acum eram descumpanita, de
parca eu devenism impudica, goala in ochii lui. M-a
privit insistent.
- ~i dumneavoastra...
sOful dumneavoastra nu-i
aici?
- Nu. In momentul asta, nu.
Sperase sa primeasca un riispuns mai detaliat. Ca sa
cfujtig timp de gandire, m-am repezit sa rna ocup de
foc ... Ma tulbura sa constat cat de tare-mi pliicea acest
barbat, ~i nu rna grabeam deloc sa dispara; dar nici nu
rna puteam hotil.ri sa-i dezvaIui ca locuiam de una singura in toata casa.
Daca ar profita ... Sa faca ce, in fond? Sa rna seduca?
N-aveam nimic impotriva. Sa rna jefuiasca? Datil. fiind
fintfta lui, mai degraba el era jefuitul, nu hOful. Sa rna
brutalizeze? N u parea violent.
Mi-am reluat locul ~i I-am intrebat brusc:
- Suntefi periculos?
---8epinde
pentru cine ... Pentru pe~ti, pentru iepuri, fazani, sunt, fiindca practic pescuitul ~i vanatoarea.
In afarii de asta ...

41

- Ii detest pe vanatori.
- Inseamna di rna detestafi.
Ma privea cu un suras de neincredere. Eu m-am ~ezat din nou In fata
, lui.
- 0 sa va schimb parerea ...
- Ne cuno~tem de cateva minute ~i vrefi deja sa
rna schimbafi?
- N u ne cuno~tem deloe.
A continuat cu voce joasa dupa ce ~i-a potrivit mai
bine pledurile pe umeri:
- Ca raspuns la Intrebarea dumneavoastra, n-avefi
de ce va teme de mine. Va SUntteribil de recunoscitor
ci m-afi salvat, ci n-afi ezitat sa-mi deschidefi u~a. Dar
acum abuzez de timpul dumneavoastra ... ~ putea sa
dau un telefon ca sa vina cineva sa rna ia?
- Sigur ca da. Afi vrea sa facefi mai Intai 0 baie? Ca
sa va IncaIzifi.
- Nu Indraznisem sa va cer ~a ceva.
Ne-am ridicat amandoi In picioare.
- ~i. .. daci afi avea cumva ni~te haine ...
- Haine?
- Da, 0 cim~a, un pantalon, pe care vi Ie voi trimite Inapoi, spaIate ~i caIcate, va promit.
- Dar ci ... n-am aici haine de barbat.
- De-ale sOfului dumneavoastra?
- PaL.. n-am sOf.
In clipa aceea am racut amandoi. A zambito Eu, Ia
fel. Mi-am dat drumullntr-un fotoHu, ca 0 marioneta
tara articulatii.
,
- Imi pare rau ci n-am un sOf ca sa va pot scoate
din Incurcitura, dar pana acum nu mi-a trecut niciodata'
prin cap ci un sOfmi-ar putea fi de folos.
42

A ras, apoi s-a ~ezat din nou pe canapea.


- Oricum, un sOfe foarte util.
- Uf, simt ci n-o sa rna prapadesc dupa ce-mi vefi
spune! Dar, hai, spunefi-mi. .. Ia ce mi-ar putea servi un
sot?
, Hai, sa vedem ce zicetL.
, .
- Sa va fina companie.
- Amciqile.
- Sa va Insofeasci Ia plaja.
- Ma Insofe~te prepeHcarul meu, Bobby.
- Sa va deschida up ~i sa se dea deoparte ca sa
intrati, undeva.
- N-am nici 0 problema cu u~ile, ~i nu mi-ar placea un barbat care se da deoparte. Nu, nu-i de-ajuns. La
ce altceva mi-ar servi?
- V-ar strange In brafe, v-ar mangaia gatul, v-ar saruta.
- Da, ~a mai merge. ~i pe urma?
- ~i pe urma v-ar duce Intr-un pat ~i v-ar face
fericita.
-A,da?
- V-ar adora.
- Ar reu~i?
- Nu-i poate fi greu unui barb at sa va adore.
- De ce?
- Pentru ci suntefi adorabila.
Ne apropiaseram unul de altul In mod irezistibil ~i
tara sa ne dam seama.
- Trebuie sa rna casatoresc ca sa obtin
, asa
, ceva? Un
iubit n-ar fi suficient pentru rolul asta?
-ooBa da ... Incuviinfa el dintr-o suflare.
Apoi, deodata, i s-a crispat fafa. S-a trantit pe spate,
s-a acoperit cu pledurile, s-a Indreptat din nou, ~i-a
43

plimbat nelini~tit ochii pe zidurile din jur ~i a continuat


sa vorbeasd, dar Cll alta voce ~i alta diqie.
Imi pare nespus de rau, domni~oara, dar nu rna
port frumos cu dumneavoastrcl. Averi atata farmec d
uit imprejurarile care va constrang sa rna ascultari ~i-mi
si
Permit niste
" libertati inadmisibile. Iertati-ma
,
, uitati, de
atitudinea asta. Ari putea sa-mi aratari unde e baia?
Vocea i se schimbase, era acum plina de autoritate;
m-am conformat imediat, la.rclsa ezit 0 secunda.
Dupa ce a intrat in baie, i-am promis d hainele 11
vor a~tepta pe un taburet, dupa u~a; dupa aceea, m-am
retras in dormitor. Tot deschizand la repezeala sertare ~i
dulapuri, rumegam scena. Ce rna apucase? Ma purtasem
frivol, 11 flatasem, 11 provocasem, 11 infierbantasem, da,
11 obligasem sa-mi fad curte ... Dorinp de a rna face
placuta se strecurase in mine, la.cea sa mi se reverse cuvintele, imi fluidiza gesturile, imi prelungea privirile, pe
scurt, rna impingea sa transform conversaria in flirt. Fara
sa vreau, creasem intre noi 0 tensiune erotid nestapc1nita.
Ii prezentasem imaginea unei femei frivole ~i l-~ fi impins la gesturi prea intreprinzatoare, dad n-ar fi reaqionat el in extremis, cramponc1ndu-se de buna lui cre~tere.
Dulapurile din dormitor rna exasperau. Nu numai
d nu gaseam nimie pentru un barbat, dar absolut nimie pe masura lui. Mi-a venit ideea sa urc la etajul menajerei, Margit, care era inalta, solida, durdulie, ~i sa
profit de lips a ei ca sa imprumut ceva.
Transpirata leoard, am scos pe furi~ din cUla.rul femeii cea mai larga rochie, am coborc1t in fuga ~i am strigat din spatele u~ii:
- V-am mintit.
, Catastrola. totala. N-am decat 0 ro-
chie de casa, pe care am imprumutat-o de la menajera.

44

- Merge.
- Ind n-ari vazut-o. Va ~tept jos.
Cand a coborat scarile impoporonat cu rochia aceea
imensa de bumbac alb - cu guler ~i maned din dantela,
vezi doamne - ne-a pufnit pe amc1ndoi rasul. Eli~i lua
in zeflemea aspectul ridieol, eu rc1deam pe infundate de
jena, pentru d imbrcldmintea
asta feminina, 11 la.cea,
prin contrast, ~i mai viril, ~i mai puternie. Mainile ~i pidoarele Ii erau atat de mari, d rna tulburau.
- Pot sa dau un telefon?
- Da. Telefonul e acolo.
- Ce sa-i spun ~oferului?
Luatcl prin surprindere, mirata d recurgea la un ~ofer, ~i nu la un membru al familiei, n-am avut timp sa
inreleg intrebarea, ~i i-am dat un raspuns aiurea.
- Spuneri-i ca e bine venit ~i d avem ceai ~i pentru el.
Guillaume, coco~at de ras din cauza raspunsului meu
caraghios, a trebuit sa se ~eze pe trepte. Imi placea teribil sa constat efectul pe care-l aveam asupra lui, chiar
dad nu-mi dadeam seama de ceo
- Nu, intrebarea era de la ce adresa sa-i spun ~oferului sa rna ia.
- Vila Circe, rue des Rhododendrons nr. 2, Ostende.
Ca sa-mi revin si sa-i arclt d sunt bine-crescuta, I-am
lasaf'singur la tel~fon ~i m-am dus la budtclrie, unde
am la.cut zgomot cu vesela, ca sa-l conving d n-aveam
de gand sa-i spionez conversaria; am inceput chiar sa
fredonez u~or ceva, pe cand docneam ceainieul, linguritele,
~estile.
,
,
- Pard se aud instrumentele de percurie ale unei
orchestre simfoniee cand pregatiri ceaiul.
45

Am tresarit. Era In pragul u~ii ~i rna urmarea.


- Ati vorbit eu familia? S-au linistit?
- Nu se Ingrijorasera.
Ne-am Intors In salon eu eeainicul ~i Inca ni~te biseuiti.
- Seriefi, Emma?
- De ee ma-ntrebafi? Toata lumea Imi pune Intrebarea asta!
- Cititi atat de mult.
- Am eomis cateva poezii Innoratoare, dar eu asta,
basta. Cititul n-are nimic de-a face eu serisul. Va Intreb
eu daca dumneavoastra va transformati In femeie pentru
ca va plae femeile? Vedefi, Intrebarea pe care mi-o puneti e la fel de absurda.
- Coreet. Dar de unde ~tifi ca-mi plae femeile?
Am tacut din gura. Cazusem In pIasa! Iar lasasem
fara sa vreau erotismul sa-mi invadeze vorbele. Cand
barbatul asta se afla la trei metri de mine, nu maputeam opri sa nu-l adem enesc.
- Banuiese, am ~optit, pleeand oehii.
- Pentru ca, adevarat vorbind, nu asta mi-e reputaia
t , a adaugat el eu voeea joasa. Frafii ~iverii mei umbIa
mai mult decat mine dupa fuste. Imi ~i repro~eaza ca
sunt euminte, prea euminte.
- A, da? De ee suntefi euminte?
- Fara Indoiala, pentru ca rna pastrez pentru 0 femeie. Cea buna. Cea adevarata.
In prostia mea, am erezut la Ineeput ca fraza aeeea
mi-era destinata mie. Cand mi-am dat seama, am cautat sa abordez 0 alta ehestiune.
..
- Doar n-o sa anrmafi ca la varsta dumneavoastra,
n-ati. .. Inca n-ati. ..
J

46

Eram eu Insami atat de eonsternata, ca nici nu puteam termina fraza! Hartuiam


eu Intrebari un barbat
,
insuportabil de frumos, pe eare-l Imbraeasem In femeie,
ea sa ~tiu daca era virgin.
Gura i se arcuise Intr-o expresie de stupefaqie ~iamuzament.
- N u, va pot lini~ti... Mi s-a Intamplat. ~i fae luerul asta eu mare placere. Sa stiti e-au existat In anturajul meu numeroase femei, mai eoapte ea mine, dar
superbe, care au fost Incantate sa rna inifieze Inca de
foarte tanar.
- M-am lini~tit, am spus eu un suspin, de pard
mi-ar n povestit de sueeesele lui la golf.
- ~i totu~i, prefer plimbarile lungi In natura, dlaritul, cateva ore de Inot ca azi-dimineata. Mi-am ierarhizat
placerile.
- ~i eu sunt la fel, am raspuns mintind.
Vazand d un lemn era cat pe ee sa se stinga, am prontat ~im-am deplasat langa ~emineu.
- De ee-mi spunefi toate astea? am mariit eu ton
arogant.
- Poftim?
- De ee-mi vorbifi despre lueruri atat de intime,
cand nu ne euno~tem?
S-a Intors, ~i, dupa cateva clipe de gandire, m-a privit""gravIn oehi.
- Mi se parea evident ...
- Mienu.
- Ne placem, nu?
Imi venise mie randul sa Intore eapul, sa pretind d
vreau sa refleetez Inainte de a-I privi nx eu oehi gravi.
- Da, aveti dreptate: e evident.
,

47

Cred ci In clip a aceea - ~i pentru tofi anii care ne mai


ramaneau de wEt - aerul s-a schimbat In jurul nostru.
Timbrul strident al soneriei sparse armonia pe care-o
creasem.
- ~oferul ...
- Deja?
Ce surprize ne rezerva viap: la amiaza barbatul asta
mi-era un necunoscut, la asfinfit, nu suportam sa rna
des part de el.
- Nu, Guillaume, nu putefi pleca ~a.
- In rochie?
- In rochie, sau indiferent In ce, nu putefi pleca.
- 0 sa rna Intorc.
- Promiteti?,

- Jur.
Imi saruta mana timp de un minut la fel de bogat ca
toti, cei douazeci si
, trei de ani care s-au scurs de atunci.
Cand a ie~it, i-am spus:
- Ma bazez pe dumneavoastrii ci rna vefi gasi,
fiindci eu nu stiu
, cine sunteti.,
Clipi uimit.
- Ce lucru minunat: nu m-ati, recunoscut.
Pe urma Inchise u~a.
Nu voiam sa-l vad plecand; am ramas abatuta In
fundul holului Intunecat.
Sub influenp ~ocului, nu am dat importanfa ultimei
lui Fraze; In schimb, In timpul nopfii, retraind fiecare
moment al Intalnirii noastre, am repetat tot timpul
acele cuvinte: "Nu m-ati, recunoscut". II mai Intalnisem
vreodata? N u, un barb at dotat cu un asemenea fizic,
cum sa-l fi uitat? Ne vedeam In copilarie? N-~ fi putut"
recuno~te copilul In adultul de azi. ~a trebuia sa fie.
48

Ne Intalneam odinioara, s-au scurs anii, el m-a recunoscut, eu nu, ~i a~a se explica fraza.
Cine era?
Imi scormoneam amintirile ~i nu dibuiam nici 0 urma
lasata de Guillaume. Deveneam tot mai nerabdatoare sa
se Intoarca.
A doua zi avu grija sa rna previna cu un telefon ~i sa
rna Intrebe daci ar putea sa ia ceaiulla mine.
Cind ~i-a ra.cut aparifia, m-a surprins atat de tare
eleganp sacoului, finefea cam~ii, ~icul pantofilor, nenumaratele detalii care-l transformasera pe saibatic In
om de societate, Incat am avut impresia ci rna aflam
fafa-n fafa cu un strain.
Imi remarci stinghereala.
- Sa nu-mi spunefi ci regretafi ci rna vedefi Imbracat cu hainele mele. Ca, daca regretafi, 0 sa-mi pun din
nou rochia menajerei, pe care v-am adus-o Inapoi.
Imi Intinse 0 rura. Impachetatii In hartie de matase.
- Degeaba rna ameninfafi, am raspuns, 0 sa-mi dau
silinfa sa rna obi~nuiesc cu dumneavoastra ~a.
L-am condus In salon, unde erau pregatite ceaiul ~i
priijiturile. Parea sa-i faci pliicere ci regase~te decoru!.
- M-am gandit tot timpulla dumneavoastra, Imi
zise, ~ezandu-se.
- Va rugam sa nu-mi furafi textul: e prima fraza pe
canrvoiam sa v-o adresez eu.
I~i duse un deget In fap buzelor ~i repeta cu glas mai
coborat:
- M-am gandit tot timpulla dumneavoastra.
- lubitul meu, am izbucnit eu In plans.
N u pricepeam cum de aveam asemenea reaqii de Indata ce barbatul asta se afla In preajma mea. De ce rna
49

podidea plansul? Ca sa rna refugiez in brafele lui - ceea


ce se ~iintampla in secunda urmatoare? Fara indoiala ...
Era limpede ca alta femeie, mai feminina ~imai rafinata
decat mine, care zacuse adormita in trupul meu, se trezea de indata ce se apropia el ~i~tiasa se descurce cu abilitate; am mers pe mana ei.
Dupa ce rna consola, rna dezlipi cu forfa de el, rna
~eza pe un alt fotoliu ~i-mi ordona sa servesc ceaiul.
Facea gesturi rafionale. Prea multa emotivitate ucide.
Aceasta revenire la preocupari cotidiene m-a ajutat sa-mi
recapat sangele rece, volubilitatea.
- Guillaume, ieri m-ati, recunoscut, dar eu nu v-am
recunoscut.
Ma privi uimit.
- Poftim? Eu, sa va fi recunoscut?
- Da, ne jucam impreuna cand eram mici, nu?
- A, da?
- Nu va mai aduceti, aminte?
- Nu, deloc.
- Atunci de ce mi-afi repropt ca nu va recunosc?
Instantaneu, se inveseli.
- Suntefi de-a dreptul adorabila.
- De ce? Ce-am zis?
- Suntefi unica femeie capabila sa se indragosteasca
de un barbat ie~it din valuri. ~i rna amuza ca nu rna recuno~tefi, fiindca sunt cunoscut.
- De mine?
- Nu. De multa lume. Jurnalele vorbesc despre
mine, publica fotografii.
- De ce? Ce facefi pentru asta?
- Ce fae?
50

- Sunteti, actor, scrieti,


competitii?
, c~~tigati
-"
, Automobilism? Tenis? Navigafi? Faima se datoreaza unui talent. Dumneavoastra ce faceti?
,
- Nu fac nimic. Sunt.
- Sunteti?
,
- Sunt.
- Sunteti, ce?
- Print.,
Ma ~teptam atat de pUfin la raspunsul asta, incat,
un timp, am ramas muta.
In cele din urma se ingrijora.
- Lucrul asta va zdruncina convingerile?
- Mie?
- Aveti, tot dreptul sa considerati, monarhia un sistern straniu, perimat.
- 0, nu, nu, nu-i vorba de asta. Am impresia ca
sunt 0 fetifa... Desigur, fetip innebunita dupa un prinf.
E grotesc! Ma simt ridicola. Ridicola pentru ca nu ~tiu
cine suntefi. Ridicola pentru ca am sentimente pentru
dumneavoastra.
- Dar nu sunteti, ridicola.
- Cel pUfin sa fi fost ciobanifa ~isa rna maimufaresc,
tot ar mai fi fost ceva! Prin~ul ~i ciobani~a, nu? Numai
ca, din nefericire, eu n-am oi, n-am pazit niciodata oi,
chi1l:r"matern ca detest oile, ca sa nu spun ca nu Ie suport nici macar mirosul. Sunt un caz disperat.
Era cat se poate de evident ca il amuz. Imi apuca
mainile ca sa-mi domoleasca nervozitatea.
--'a nu va schimbati.
Daea atic;ticat
de fermeeatoare
,
, T
este nestiinta
sa
,
, dumneavoastra ... Sunt arat de obisnuit
,
vad tinere care se prapadesc dupa mine!
51

- Ave~i grija, sunt ~i eu foarte capabila sa rna prapadesc dupa dumneavoastra! De fapt, doresc chiar foarte mult lucrul asta.
Conversa~ia a continuat In mod agreabil. Voia sa ~tie
tot despre mine, ~i eu tot despre el, dar sim~eam amandoi ea scopul lntalnirii noastre nu era sa ne povestim
unul altuia trecuml, ci sa ne inventam un prezent.
Venea In fiecare dupa-amiaza sa rna vada.
Trebuie sa recunosc ea datorita lui si nu mie n-am
facut dragoste chiar imediat. Eu - sau mai curind femeia foarte feminina din mine - ~ fi facut pasul de la a
doua lntalnire. Dar el insista sa nu se lntample asta prea
repede. Dorea, fara lndoiala, sa pre~uiasea cu adevarat
acel moment.
~adar, ne-am vazut timp de mai multe saptamani,
schimband vorbe ~i saruturi. Pana-n ziua In care n-am
mai putut sa ne dezlipim buzele.
Atunci, am prieeput ea, odata ce l~idovedise respectul oprindu-ma de la 0 daruire grabniea, se ~tepta de
aci lnainte la un semn din partea mea.
Ceea ce am ~i facut, lncepand sa... "

Emma Van A. se opri din povestit. l~i drese glasul ~i


cugeta.
- N u existi ceva mai urat decat 0 carne batrana,
degradata, care evoea senzualitatea. Nu vreau sa va supun la ~a ceva. lncepind cu 0 anumiti faza a decrepitudinii, unele subiecte nu mai trebuie abordate deoarece
ri~ti sa produci dezgust. ~a ea voi face altfeI. Putem ~a
ne ridieam de la masa?
Ne lndreptaram spre salon, In mijlocul ear~ilor.
52

l~i dirija cu lndemanare fotoliul pana In fap unui


birou~ vechi, porni un mecanism care debloea un sertar tainie, ~iscoase un camet delieat din piele portocalie.
- Uitati. Cand m-am hotirat sa-i fiu amanti, am
scris asta.
- Ma simt foarte indiscret ...
- Nu, nu, uitati-va.
., Instalati-va aici, sub lampa si
citi~i-I.E metoda cea mai buna de a-mi urma confesiunea.
Am deschis carnetuI.

Domnului

meu fi viitor stapdn

ALBUMUL IUBIRII
de Emma Van A.
Negdsind nimic mai injositor in iubire decdt imbratifarile improvizate, banale, brutale, prezint acest camet
barbatului pe care-l plac. Aidoma unui meniu, il va folosi
aratdndu-mi cu degetul, seara de seara, ce-fi dorefte.

1. Supliciullui Ulise fi al sirenelor


Ne amintim, desigur, ca Ulise a cerut safie legat de catargul navei ca sa reziste cantului irezistibil al sirenelor.
Stapdnul meu va fi legat fi el de 0 coloana, va fi cat se
poate de sumar imbracat, va avea ochii legafi ca sa nu
vadd nimic fi 0 alta legatura il va impiedica sa vorbeasca.
Sirena se va invdrti in jurul lui fi, atingdndu-l aproape
imperceptibil, ii va fopti la ureche la ce dorefte sa-l supuna. Daca sirena e dotata cu imaginafie fi stapdnul meu
la fel-'scenele evocate ar trebui sa aiba acelafi eject - inca
mai mare - chiar pra safie savdrfite.

53

2. Deliciile lui Prometeu


Prometeu, pedepsit de Zeus, a lost legat in lanfUri, Ii
din acel moment a suferit atacurile unui vultur, care venea sa-i devoreze ficatul Propunerea mea este ca stapanul
meu sa fie legat de ceva la fel de solid ca 0 stanca, iar eu
sa-i devorez altceva. De cate ori va dori.
3. Vizita din vis
Pentru grecii antici, orice vis insemna 0 vizita a zeilor.
Stapanul meu va fi visatorul lungit gol in pat, pe spate,
iar eu il voi convinge ca Afrodita, zeifa voluptafii, vine
ldnga el in timpul nOp/ii. Cu condifia sa nu deschida ochii,
sa nu intinda brafele, pe scurt, sa nu milte decat foarte
ulor din ,ale, eu voi avea grija sa ma urc deasupra lui ,i sa
fac acele mi,cari subtile care ne vor aduce delectarea reciproca.
Ca variafie: eu visatoarea, stapanul meu, vizitatorul.
4. Flautista
Stapanul meu va fi flautul, eu muziciana. !mi voi dovedi, cant and, virtuozitatea la acest instrument. In calitatea mea de buna interpreta, fin sa precizez ca sunt
talentata Ii la flautul cu plisc, Ii la flautul transversal
Primul se apuca in gura, celdlalt se mangaie lateral
5. Ursul Ii stupul
Stapanul meu va fi un urs, care alearga dupa nectarul
florilor, in timp ce eu voi avea rolul stupului, inabordabil,
greu de dibuit, greu de atins. Cand ursul va reuli sa gaseascapozifia practic optima pentru amandoi, eu il voi auto- ,
riza sa se infrupte din mierea mea cu limba lui nesatuld.

54

6. Sfera originara
Aristofan povestelte ca, la inceputul inceputurilor, barbatul Ii femeia formau un corp unic, sjeric, Ii ca, mai tarziu, au lost separafi, barbatul de-o parte, femeia de
cealalta. Acum, noi ne riscam viefile cautand sa reconstruim
sfera originara, lipindu-ne unul de altul Ii impreundndu-ne.
Punctele de unire din partea inferioara a abdomenului
vor cere ingrijire deosebita. Unirea trebuie executata cu
milcari incete, astfel incat senzafiile sa se rajineze, pe termen lung. Cu toate astea, sjera, ca orice sjera, are dreptul
sa se rostogoleascape pat, sau pe covoare.
7. Sfera dezorientata
In procesul de reconstrucfie a sjerei, 0 vom lua pe cai
i~eldtoare, jiindca nu ne pricepem cu tofii la geometrie.
Astfel, capul stapanului meu va face investigafii intre
coapsele mele, iar eu voi explora intre ale lui. Cu toate ca
ilia ceva e sortit elecului, noi vom incerca totuli sa ne impreunam, apucand cu gura orice vom gdsi din corpul
celuilalt.
8. Pazitorii farului
Un poet pretindea ca a iubi inseamna a privi in aceeilli
direcfie cajiinta aleasa. \!om incerca safacem ilia, ca nilte
pandari pe un recif primejdios, eu in fata, stapanul meu
in spate.
9. Caldtoria lui Tiresias
Unii li-l amintesc pe acest grec de seama ca profet, alfii
ca pe singurul individ dotat cu ambele sexe, caci legenda
spune ca Tiresias a lost succesiv barbat Ii femeie. Stapanul
meu Ii cu mine ne vom hotari sa retraim experientele lui

55

Tiresias: de la femeie, stapanul meu va prelua atitudinile;


de la barbat, eu voi prelua atributele.
10. Dovlecelul cu pepene
Este 0 veche refeta din zona Marii Egee, care consista
in prezentarea dovlecelului presat intre doi pepeni, care-i
extrag astfel sucul
11. Afteptarea if! labirint
Ce este un labirint? Un loc unde te pierzi, un loc separat, care mascheaza un alt loc separat, oferind cai de
iefire infelatoare, un centru nevralgic misterios, la care nu
ajungi niciodata. Jocul va consta in a cereprizonierului sa
multiplice apropierile preliminare, alegand poarta grefita,
pipaind suprafefele infelatoare, scormonind prin locuri, pe
scurt, ajungand cu incetul la punctul placerii. Nu e interzis sa ajungi acolo, insa cat mai tarziu posibil
12. Jocurile Olimpice
Asemenea jucatorilor olimpici, stapanul meu fi cu mine
vom fi goi, unfi cu untdelemn. Avem doua solufii: sa ne
luptam, sau sa ne ingrijim unul pe altul. In lupta, fiecare
va incerca sa-l supuna pe celalalt voinfei sale. Grija ne-o
vom arata prin masaj reciproc. Aceste doua activitafi nu
sunt incompatibile fi se pot succeda. Nici 0 manevra nu
este exclusa, fi nici un fel de mangaiere.
13. Zapezile Parnasului
Cand muntele Parnas e pudrat de zapadii, frigul dii
pielii senzafia aspra de mUfcatura; fi totufi, pe muntele
acela se intalnesc zeii. Afadar, noi, stapanul meu fi cu mi;
ne, vom face dragoste precum zeii, cu pielea inrofita, nu de
asprimea zapezii, ci a loviturilor.
56

Am inchis caietul, impresionat. Nu-mi venea sa-mi


indrept privirea spre Emma Van A. Ma sim{eam incurcat, nu mi-a~ fi imaginat-o scriind 0 astfel de proza.
- Ce parere ave{i? rna intreba.
Era tocmai intrebarea pe care nu voiam s-o aud!
Dar, din fericire, nu mi-a lasat timp sa raspund; mi-a
luat din mana textul cu urmatorul comentariu:
- N-am sa va spun ce-a ales. In orice caz, imbra{i~arile noastre au fost de la bun inceput halucinante.
De atunci, a ramas intoxicat de mine si
, eu de el. N u rna
~teptasem sa fie atat de placut sa te ocupi de un barbat,
11vedeam lasciv, senzual, urmarind mereu placerea ...
Nimic nu-i placea mai mult decat sa se apropie de mine
~i, cu ochii stralucind, sa-mi indice cu degetul un anume rand din acest camet. A cui era initiativa?
Oare do,
rin{a lui 0 dec1an~a pe-a mea, sau poate imi ghicea el
intentiile?
N-am sa aflu niciodata. In rest, vorbeam de
,
literatura.
Atinse cu dosul palmei coperta de piele ~i 0 mangaie.
- Intr-o zi mi-a ad us si
, el in dar un album identic,
meniul lui, aldtuit pentru mine. Vai, din pacate, pe
acela am fost obligata dupa un timp sa-l ard.
Se cufunda cateva momente in amintirea aceea, iar
eu am avut ragazul sa salivez imaginandu-mi ce putuse
sa scrie Guillaume. Ce alte noi capricii? Pana unde mersese,el, dupa curajul amantei? In spatele frazelor, in
spatele pronumelor reveren~ioase, aman~ii ace~tia din
vremuri apuse i~i acordau 0 libertate nemaipomenita,
libertatea de a-si, marturisi fantezia si
de a-si dlauzi
"
partenerul intr-acolo, de a nu ingadui ca actul sexual sa
cada in pIasa unei repetari mecanice, ci sa fad din el un
moment inaltator
al inventivititii,, al poeziei erotice.
,

57

- Dupa lectura carnetului meu, continua Emma,


Guillaume a incremenit aRand ca era primul meu barbat.
- Poftim?
- Da, m-ati auzit bine. I-a trebuit, intr-adevar, dovada, ca sa-l conving ca inainte de el, fusesem virgina.
- Va spun sincer ca paginile astea nu par scrise de 0
virgina neexperimentata ...
- Eram virgina, dar nu ~i neexperimentata.
Altfel,
cum ~ fi putut sa compun acele nlnduri, ~i pe urma sa
Ie ~i pun in practica? Nu, eu rna emancipasem in Mrica.
- In Mrica?
- ~i i-am explicat asta lui Guillaume.
"Mi-am petrecut copilaria in Mrica Neagra, intr-o
vila mare, somptuoasa cu coloane, unde servitorii incercau sa ne apere de canicula cu jaluzele ~i ventilatoare,
reu~ind doar sa creeze 0 umbra calda. M-am nascut
acolo, in Congo, bijuteria imperiului colonial belgian.
Tata venise ca profesor de literatura pentru populatia
alba din Kinshasa. In saloanele inaltei societati, cunoscuse
o tanara bogata, de care se indragostise ~i, cu toate ca nu
era instarit, ci numai cultivat, reu~ise s-o ia de sotie. Venirea mea pe lume a provocat moartea mamei mele,
care s-a stins imediat dupa ce m-a nascut; n-am cunoscut-o decat dintr-o fotografie sepia, ~ezata pe pianulla
care cantase, ramas de atunci inchis, imperial ~i tacut; 0
fotografie pe care timpul a decolorat-o prea repede, ~i
unde eu, deja din adolescenta, nu mai distingeam decat
o fantoma eleganta de culoarea cretei. Tata a fost cealalta fantoma a copilariei mele: fie ca in sinea lui imi
reprosa" decesul sotiei, fie ca rna dispretuia,
eu nu avea~
,
parte nici de prezenp, nici de atenria lui. Imbogatit in

58

urma mostenirii
lasate de mama mea, a cheltuit banii
,
pe caqi, mii de volume, ca sa se inchidii in biblioteca ~i
sa nu mai iasa decat atunci cand avea cursuri.
Desigur, aveam impresia, ca toti copiii, ca viap mea
de zi cu zi era 0 viatii normala. Chiar daca mi se intampla
sa Ie privesc cu invidie pe mamele colegelor, nu rna consideram nefericita, deoarece eram inconjuratii de bone cu
voci catifelate ~i mers leganat, servitoare vesele, care adaugau ~i empatie afeqiunii pe care mi-o purtau. Cat despre tata, solitudinea, indiferenta lui 1l taceau fascinant.
Eforturile mele la vremea aceea tindeau toate spre un
singur scop: sa mi-l apropii, sa ajung la el.
M-am hotiirat sa indragesc ~i eu caqile la fel de mult
ca el. Odatii cu primele lecturi, m-am intrebat ce placere puteau sa-i faca migrenele pe care i Ie diideau randurile acelea negre, minuscule - trebuie spus ci incepusem
cu un tratat de isorie romana in cincisprezece volume;
pe urma, am dat intampliitor peste romanele lui Alexandre Dumas, am ramas incantata de Athos, Aramis,
d'Artagnan, ~i de atunci a urmat evolutia pana cand am
devenit cititoarea pe care initial doar 0 imitasem. Dupa
cativa ani, convingandu-se ca devoram mii de pagini
pe saptamana, imi arata ~i tata uneori cu degetul cate
ceva de citit, strecurand cu glas obosit: Uite, ar trebui
saln~erci asta; atunci, rna aruncam, recunoscatoare,
asupra textului, de parca tata ar fi exclamat: Te iubesc.
Cand am implinit doisprezece ani, am inceput sa
observ ca seara, dupa ce se asigura ca eram in pat, tata
disparea uneori in amurg, cand nu mai putea fi yorba de
cursuri. Unde se ducea? De unde se intorcea doua ore mai
tarziu, lini~tit, aproape surazand, poate chiar fredonand

59

amuzat 0 melodie oarecare. Eu visam ca flirta cu 0 femeie, care mi-ar fi putur deveni 0 a doua mama.
N u eram prea departe de adevar: curand aveam sa
descopar ca-mi tacuse rost de 0 armata de marne! Un
batalion de femei, cu care urma sa rna imprietenesc ...
Dar merg prea repede, dati-mi voie sa va explic.
Intr-o zi, vazand ca fura 0 floare din buchetul care se
afla in sufragerie ca sa ~i-o arboreze la buroniera unui
costum nou, m-am.luat dupa el pe furi~. Am fost uluita
sa constat ca la numai 0 sura de metri de unde stateam
noi, dadu cotul
, si
, intra la Vila Violette.
Le-am implorat pe bone sa-mi spuna cine locuia aco10, dar pe ele le-a pufnit rasu!, nu au vrut sa-mi raspunda, dar pana la urma, fiindca nu Ie dadeam pace,
mi-au spus cum se numea locul: era yorba de un borde!'
Din fericire, Maupassant, unul din scriitorii mei preferati,
despre aceste stabilimente un de fe, rna invatase
,
meile ofereau, pe bani, placere barbatilor; partea buna
era ca, netacand aprecieri morale cu privire la activitatea
prostituatelor ~i prezentandu-Ie cu multa omenie, ca in
Videa sau in Casa Tellier, Maupassant imi trezise ~i mie
respect fata de ele. Cu atat mai mult cu cat, in ochii
mei, faptul ca pana unui geniu Ie dad use atentie Ie innobila pe aceste fiinte, chiar Ie sanctifica.
In aceasta stare de spirit, m-am prezentat la bordelul
doamnei Georges. Ce a crezur oare femeia asta grasa cu
parul ro~u ~i dinti de aur, imbracata cu rochii de comanda, cusure inainte sa se ingra~e ~i care acum crapau
Pe ea, cand m-a vazur intrand, 0 fetita?
, Nu voi sti
, niciodata. M-am simtit respinsa de primirea glaciala, da~
insistentele
, mele au convins-o ca eram de buna-credinta:,
nu, nu cauram de lucru la ea; nu, nu veneam din gelozie

60

ca sa-mi supraveghez tatal; nu, nu veneam ca sa notez


numele clientilor
~i
sotiilor
lor din
,
J sa Ie dau informatii)
)
Kinshasa.
- Ce-i cu tine aici? Ce te atrage? E 0 curiozitate
bolnava ...
- Da, e yorba de curiozitate, dar nu vad de ce-ar fi
bolnava. Ma intereseaza placerea. N u asta oferiti aici?
- Pe bani, da, asta vand. Dar te poti instrui ~i in
altii parte.
- A, da? Unde? La mine acasa nu sunt femei, fiindca mama mea a murit; bonele rna trateaza ca pe 0 fetita;
nimeni nu vrea sa discute cu mine! Imi trebuie femei,
femei adevarate. Ca dumneavoastra ~i fetele dumneavoastra.
Din fericire, doamna Georges era moarta dupa romane. De cand ea nu se mai ofere a barbatilor - sau de
cand barbatii n-o mai solicitau - se deda orgiilor de lectura. Ii imprumuram carti pe care ea nu Ie avea, Ie comentam impreuna, ~i in felul asta Ii intram sub piele,
transformandu-ma,
intr-o zona confuza a creierului ei,
in fetiF pe care ar fi dorit s-o aiba. Cat despre mine, rna
pretam la jocul asta tara ipocrizie, eram fascinata de
doamna Georges, sau, mai degraba, de universul doamnei Georges.
Pentru ca menirea negotului ei era placerea barbatilor,
nurii era team a de ei.
- Sa nu-ti fie frica de barbati: au la fel de multa nevoie de noi ca noi de ei. N-ai de ce sa te lasi
, umilitii
niciodata. Tine
minte lucrul asta.
,
ClI"'timpul, am avut ~i eu acces la Salonul albastru,
incaperea interzisa barbatilor. Era locul unde fetele se
odihneau intre doi clienti, sateau la palavre; pe masura
61

ce treceau saptiimanile, s-au obi~nuit cu prezenra mea,


nu-si, mai supravegheau conversatia,
, si
, am aflat cu timpul tot ce se intampla intre barbari ~i femei, pe toate fetele!:i
M-am edificat in ale amorului
,
T cu toate variatiunile.
,
asa
sa gateasca, petrecandu-si , tot
" cum invatii budtarul
timpulla budtarie.
Ca dovada de prietenie, una din fete mi-a ingaduit
sa privesc prin oblonul madamei, 0 deschidere amenajata in fiecare camera, pentru ca doamna Georges sa
poata controla cate un client suspect.
Apdar, de la doisprezece la ~aptesprezece ani, am
frecventat cu sarg bordelul doamnei Georges, care-mi
devenise un al do ilea dmin. Cki, oricat de incredibil
ar parea, se tesuse intre noi 0 afeqiune atat de vie, incat
doamna Georges pastra secretul vizitelor mele. Ne lega
curiozitatea intensa fata de oameni, 0 curiozitate pe care
ea si-o
satistacuse cu a).utorul prostitutiei
,
, si
, al lecturii.
De altfel, insista sa n-o imit, nid pe ea, nid pe fetele ei,
si
, isi
, asumase in parte raspunderea educatiei
, mele.
- Tu trebuie sa adopti stilul pur, cel de fata curata, genul de fedoara eterna, dar mode rna. Chiar daca
te machiezi, trebuie sa dai impresia d n-ai nimic pe fata.
~a ca, datorita prieteniei cu rarfele, eu aveam un aer
cum nu se poate mai respectabil.
U nul din verii mei care rna zarise intrand, apoi ie~ind din Vila Violette, m-a parat lui tata.
Tata m-a convocat in biroullui solemn chiar in ziua
clod implineam ~aptesprezece ani, ~i mi-a cerut explicatii.
I-am povestit tot, tara sa tainuiesc nimic.
- Jura-mi, Emma, d ... ca ... in fine, intelegi tu ...
ca ... nu te-ai... dat nid unui...

62

Era incapabil sa-~i termine frazele ... Cred ca descoperea in timpul acestei convorbiri d era tata! meu ~i d
avea indatoriri.
- Tata, iti jur ca nu. 0 cuno~i pe doamna Georges,
ea nu glume~te! Cand spune ceva, ~a e.
- E ... este adevarat, baigui tata ~i se inro~i, zapadt
ca 0 frecventez pe doamna Georges, care organiza aceasta viara, pe care el ~i-o spera secreta.
Am predzat in continuare d nu mi-era ru~ine nid
sa-mi petrec timpul acolo, nid ca cea mai buna prietena
a mea era codo~a, ~i ca varul meu era cu siguranta un
natarau, daca nu pricepuse lucrul asta.
- Da, inteleg ... admise tata spre propria-i surprindere.
Nu-l mira numai ca descoperise dne eram, nu-i venea sa creada d, in fine, Ii placea de mine. Discutia
asta, care ar fi trebuit sa fie furtunoasa, dar nu fusese,
mard inceputul unor relatii
, noi intre mine si
, tata, inceputul anilor nostri
feridti.
..
Am
trait
asa
tot
timpul
"
,
pana la plecarea din Congo, impiirfindu-ne existenta, atat
el, cit ~i eu, intre doua case, a noastra, ~iVila Violette."
- ~a a gasit Guillaume 0 virgina experimentata, 0
femeie care nu se dad use nimanui, dar careia nu-i era
frid nid de barbati, nid de corpullor, nid de sex. Pe
urma1 ni~te probleme de sanatate mi-au impus sa plec
in Belgia; dupa ingrijirile necesare, m-am retacut in re~edinta asta a familiei. Tata, vrand sa fie alaturi de mine,
se instalase ~i el aid, i~i adusese ~i biblioteca, dar dupa
~ase luni, regreta arat de mult Congoul- sau poate Vila
Violette? -, ca s-a intors acolo. Guillaume m-a inralnit
aid in anul cand implinisem douazed ~i trei ani. La
63

inceput, legatura noastra a fost secreta. Desigur, din


pruden~a. Dar ~i din pudoare. Placerea clandestinului.
Apoi, secretul deveni obisnuinta si ramase asa. In afara
de aghiotantul lui, de secretare ~i de servitori, pe care
imprejurarile ne obligau sa-i facem part~i, nimeni nu
ne cuno~tea secretul. Scapam in felul asta de cancan uri,
de fotografi ~i nu ne afi~am niciodata impreuna in public. Ne ascundeam aici, cu excep~ia unor scurte escapade in strainatate,. in ~ariun de Guillaume era un turist
necunoscut.
- De ce?
Indraznisem s-o intrerup.
Emma Van A. ezita, faka incepu sa-i tremure, ca ~i
cum voia sa puna lacat vorbelor dinlauntrul ei. I~iplimba ochii prin camera, amanand raspunsul.
- Eu imialesesem un barbat, nu un prin~. Alesesem
sa-i fiu amanta, nu so~ie, cu atat mai pu~in doamna de
la Curte, cu obliga~iile inerente.
- A~i refuzat sa va marita~i cu el?
- N u mi-a cerut-o.
- V-a~i fi ~teptat sa v-o ceara?
- Nu, fiindd asta ar fi dovedit d nu in~elesesenimic, nici despre mine, nici despre el, nici despre indatoririle pe care Ie avea. ~i, pe urma, sa fim serio~i, draga
domnule, un mo~tenitor regal, indiferent ce rang are in
vederea succesiunii la tron, nu se casatoreste
, cu 0 femeie
care nu poate face copii.
Aceasta era deci marturisirea care 0 costase atat de
multo Am privit-o cu compasiune. Ea, u~urata, continua:
- Nu luaseram nici 0 masura de precau~ie. Dupa
cinci ani am capitulat; pantecul meu parea mai uscat c;
desertul
Gobi. N-am sa stiu,
de altfel, niciodata, dad
,
,
)

64

)'

motivul era fiziologic, sau dad nu cumva amintirea


mamei mele, care murise dandu-mi nastere,
imi seca
,
maruntaiele.
- Ce s-a intamplat?
- La inceput, nu s-a schimbat nimic. Apoi, mi-a
marturisit d familia regala 11har~uia, iar presa, de asemenea nelini~tita vazandu-l preocupat numai de sport,
Ii punea in dubiu virilitatea. Printre descenden~ii celor
cu sange albastru sunt destui homosexuali, ~a d adevaratii amatori de femei sunt obligati sa procreeze, ca sa-~i
calmeze poporul ~isa puna in siguran~a monarhia. Acesta era destinullui de barbat ~iprint, ~ia vrut sa-l ignore
cat de mult posibil. .. Eu i-am cerut sa reaqioneze.
- Adica?
- Adid sa-~iia amante oficiale, sa se afi~ezecu ele.
- V-a~idespartit?
- Nu, deloc. Am ramas impreuna, eram amanti,
dar el salvaaparentele. Avea dreptulla scurte extravagante,
de fiecare data atat de stangace, de pu~in discrete, d
apareau invariabil fotografii in presa.
- Cum suporta~i d va in~ala?
- U~or: amantele i Ie alegeam eu.
- Poftim?
- M-,a~iauzit foarte bine. Ii alegeam femeile cu care
avea aceste aventuri.
~ El accepta?
- Era condi~ia mea. Nu acceptam sa-l impart decat
dad hotaram eu cu cine-l impart. ~i, fiind nebun dupa
mine, consim~ise.
- Gum ii alegea~iamantele?
- Mereu foarte frumoase.
- Chiar~a?
65

- Foarte frumoase ~i prostanace. Nu exista zece


feluri de a fi frumoasa, dar exista In schimb 0 mie de feIuri de a fi toanta: toanta fiindci n-ai conversaTie,toanta
fiindca spui doar Iucruri plicticoase, toanta fiindca nu
te intereseaza decat ce Ie excita pe femei, nu pe barbati,
toanta fiindca te crezi mai de~teapta decat e~ti, toanta
fiindca rumegi cate 0 idee fixa. L-am Inscris pe bierul
meu Guillaume la 0 vizita completa In Taratoantelor.
- Am impresia ca va amuza.
- La nebunie. Eram totu~i amabila, nu-I trimiteam
decat Ia toante decorative; dac-a~ fi fost rea, i-a~ fi ales
femei ~itoante, ~i urate.
- EI cum Iua toate astea?
- Foarte bine. Se apropia de ele pentru trasarurile
bune, pe urma Ie parasea pentru cele rele. Pleca pe fuga
~itot pe fuga se Intorcea Ia mine.
- ATiputea jura ca nu va repro~a?
- Vorbeam despre cretina picanta a sezonului; avand
In vedere ca Ie alegeam, din genul pitoresc, avea mereu
ceva de povestit. Daca nu... Dar trebuie sa recunosc,
radeam mult lmpreuna. Pare cinic, dar In acel~i timp
eram sup~i unei dub Ie presiuni; pe de-o parte, societatea
ne constrangea sa ne ascundem; pe de alta parte, 11 obli~a sa arate cata trecere avea Ia femei; ~ine-am descurcat.
In intimitate, eram acei~i, nu se schimbase nimic, ne
adoram Ia fel ca lnainte, poate chiar mai mult, pentru
ca treceam lmpreuna prin acele~i dificultati.
- N-ari fost niciodata geloasa?
- Nu-mi permiteam sa rna arat geloasa.
- ~adar, simreari ~igelozie!
- Evident. De cate ori nu se lntampla sa am capul
atat de plin de imagini cu el ~i femeile lui, ca-mi venea
sa trag cortina?
66

- Sa va sinucideti?
,
- Nu, sa Ie omor pe ele. Aveam ganduri ucig~e.
Or ele se distrugeau singure, prin propria lor neghiobie.
Din fericire, erau toante, cu adevarat toante. 0 singura
data am fost cat pe ce sa rna ln~el!
Dadea din m:1ini, ca ~icum se Iupta cu 0 primejdie.
- Afurisita de Myriam aproape ca m-a tras pe sfoara.
N-am vazut niciodata 0 femeie care sa se straduiasca cu
atata energie sa para proasta ... Guillaume rna Iua In secret Ia palat, un de asistam Ia mesele zilei, pitita In spatele
unei tapiserii, ca sa confirm alegerea toantei. Pe aceasta
Myriam am seleqionat-o dintr-un foc, auzind-o cum
debita prostie dupa prostie, ca 0 mitraliera de ineptii,
pana In clipa In care mi-am dat seama ca nu dadea drumul decat Ia prostH care lnveseleau Iumea, mereu amuzante, nici deplasate, nici plicticoase: contrariata, i-am
recunoscut totu~i simtul umorului, care este, oricum,
un indiciu de rafinament. Dupa aceea, am urmarit-o cu
mai multa atentie ~iam constatat ca avea pentru fiecare
barbat pe care-I aborda comportamentul adecvat: unuia
afectat Ii Iansa ceva de genul "ce simpatic e gagaura ala",
pe un ton atat de familiar ca ~tergea orice urma de
lncordare; vanitosului Ii lauda pretinsele reu~ite; pe imbecilul pasionat de vanatoare 11 asculta cu atenrie inepuizabila, urmarindu-i victoriile contra iepurilor, ca ~i
cum ar fi fost eroul mai multor razboaie mondiale; pe
scurt, lsi
" camufla cartile ca un as al seductiei.
, La desert,
s-a apropiat de Guillaume, i-a vorbit de sport, ~iIn cele
din urma I-a convins ca l~i dore~te sa sara cu par~uta.
Fals, dar, fiind 0 aventuriera, era desigur capabila sa
faca ~iexperienra asta, ca sa-i cada In brare! I-am interzis
67

accesulla palat. 0 ~mecheracare tacea pe aiurita... ca sa


manipuleze barbafii. De atunci, a avansat straIucit, nu
s-a maritat decat cu barbafi notabili ~ide fiecare data, sa
nu zicefi d n-a avut noroc, erau ~i bogati!
- Guillaume s-a atasat
, de vreuna din ele?
- Nu. ~tifi, barbatii nu sunt exigenfi cand e yorba
de conversafiile pe care trebuie sa Ie intretina pana sa
ajunga in pat, fiindd ei sunt antrenati sa-~i merite recompensa; insa dupa pat, barbatul de bun-gust ~i de
cultura redevine sever, nu?
Mi-am plecat capul, amufit de acest adevar incontestabil.
I~i~tersepalmele de poalele fustei, netezindu-i cutele.
- Perioada asta cu amantele, ~a obositoare cum a
fast, s-a dovedit trepidanta ~i mi-a permis sa devin experta ~i in arta rupturii. Evident! Ii sugeram ce sa Ie
spuna cand Ie parasea. Am inventat ni~te fraze care sa Ie
lase masd, mute. Despaqirea trebuia sa fie clara, impecabila, fara sa lase urme, nici cale de intoarcere, fara
sinucidere.
- ~i?
- Am reu~it.
Acum ghiceam ca urma sa abordiim partea cea mai
sumbra a acestei istorii, cea a scadentei. Emma Van A.
simfea ~iea acel~i lucru.
- Un porto?
- Cu placere.
Intreruperea asta ne dadu putin ragaz sa resplram
inainte de a ataca ultima parte a pove~tii. Ea sav~ra
vinul, nu se grabea sa relateze sfaqitul, inmarmurita d
ajunsese atat de repede la final.

68

Deodata se intoarse spre mine cu 0 expresie grava.


- Mi-am dat totu~i seama d nu mai puteam continua ~a. Pana atunci, amanaseram continuu problema,
ocoliseram obstacolele, insa venea momentul cand trebuia sa se insoare ~i sa aiba copii. Preferam sa fiu eu cea
care respinge decat sa-l vad cum plead. Orgoliul. .. Ma
speria clipa in care aveam sa nu-i mai fiu iubitii, ci
mama. Exact, mama... Cine alta dad nu 0 mama i~i
impinge fiul spre sOfie~icopii, in loc sa-l fina langa ea,
pentru ea?
I se umezira ochii. Trecusera decenii, ~i era din nou
cuprinsa de reticenfele de atunci.
- Vai, nu eram pregatitii sa-i fiu mama lui Guillaume! ... Nici 0 secunda n-am fost - prea tare 11iubeam, cu prea multa pasiune. ~a d am decis sa rna
comport "ca ~i cum".
Inghifi un nod. 0 durea sa povesteasd la fel de mult
cum 0 duruse sa fad ce-a facut.
- Intr-o dimineafa, i-am spus d trebuie sa-l pun
acolo unde-l gasisem cu ani in urma, dupa dune. S-a
opus, m-a implorat sa mai ~tept. Plangea lungit pe jos.
Am rezistat. Am ajuns in apropierea locului unde-mi
aparuse prima oara, am intins ni~te pleduri pe nisip ~i
acolo, in ciuda vremii umede, triste, ne-am imbratisat
,,
pt;ntru ultima oara. A fost prima oara cand n-am recurs
la albumul placerilor. E imposibil de precizat dad a fost
placut; a fost ceva puternic, furios, ca 0 dezamagire. Pe
urma i-am intins 0 bautura unde pusesem ~iun somnifer.
Am.strans hainele care-i zaceau acolo, langa trupul
adormit, la fel de sculptural ca in ziua dintai, Ie-am pus
intr-un co~ impreuna cu pledurile, pe urma am scos
69

dictafonul pe care-l furasem de Ia el. Ii mangaiam cu


privirea picioarele Iungi, tremurande din cauza frigului,
spatele batut de soare ~i vant, parul rav~it pe ceafa
supIa, ~imi-am inregistrat mesajul de adio: "Guillaume,
amantele ti, Ie-am ales eu; sotia
, ti-o
, vei alege tu. Vreau
sa-fi acord dreptul sa hotiir~ti singur in eel fel imi vei
simfi lipsa. Ori vei suferi atat de mult dupa despaqirea
noastra, incat hi, vei lua de sotie
, contrariul meu ca sa-mi
~tergi orice urma, ori vei dori sa rna incluzi in urzeala
viitorului tau ~ivei alege 0 femeie care-mi seamana. Nu
stiu
ce se va intampla, iubitul meu, stiu
doar ca n-o
,
,
sa-mi placa, dar ca e necesar. Oricum, te implor sa nu
ne mai intaInim. Gande~te-te di Ostende e un Ioc inaccesibil, la capat de Iume ... Nu rna chinui cu speranfa.
Nu-ti, voi mai deschide niciodatc'iusa,
, am sa inchid telefonul daca rna vei suna, voi rupe scrisorile pe care mi Ie
vei trimite. Trebuie sa suferim dupa cum am ~i ars, intens, mra masura. N-am sa pastrez nimic din ce-i al tau.
a sa distrug tot, chiar din seara asta. N-are importanfa.
Amintirile nu mi Ie poate Iua nimeni. Te iubesc, nimic
nu schimba despartirea
noastra. Datorita tie,
,
, viata
, mea
e justificata. Adio". Am plecat de-acolo alergand. Cand
am ajuns acasa, I-am anunfat pe aghiotant sa-I ia de pe
farm pana nu cade noaptea, ~iapoi am aruncat scrisorile
~ifotografiile noastre in ~emineu.
Dupa cateva clipe de gandire, i~i relua povestirea.
- Nu, mint. In momentul decisiv, m-am stapanit ~i
i-am pastrat manusile.
Va dati seama, avea niste
"
, maini. ..
Degetele ei imbatranite, amoqite mangaiau 0 mana
absenta.
.
..
- A doua zi, i-am trimis una din manu~i, pe cealaltii am pastrat-o eu intr-un sertar. a manu~a e 0 amin70

tire. Miinu~a pastreaza forma corpului, preeum 0 amintire pe eea a realitafii; miinu~a e Ia feI de departe de
mana vie, ca ~iamintirea de timpul disparut. Manu~a e
un material al nostalgiei. ..
ncu.
Jstoria ei rna purtase atat de departe, incat nu-mi venea s-o vatam cu ni~te vorbe banale.
Ramaseseram mUfi sub timpul apasator, minusculi
in mijlocul caqilor ~i de obscuritatea ingaIbenita pUfin
de lumina lampilor. Mara gemea, manios, oceanul.
Dupa un timp, m-am apropiat de ea, i-am sarutat
mana ~iam ~optit un mulfumesc.
Mi-a riispuns cu un zambet riiscolitor,ca 0 muribunda,
care intreaba: ,,Am avut 0 viafa frumoasa, nu?"
Am urcat la mine in camera, m-am Iungit cu voluptate in pat, unde povestea ei mi-am hranit atat de intens
viseIe, ca in dimineafa urmatoare nici nu mai eram sigur daca dormisem.
La noua ~ijumatate, Gerda rna anunra insistent din
culoar ca voia sa-mi aduca micul dejun Ia pat. Trase cu
mi~cari iUfi perdelele ~i puse apoi tava pe plapuma de

puf.
-

Jeri fi-a povestit matu~a viafa ei?

-Da.
- ~i pentru asta a fost nevoie de toata seara? pufni
Gerda.
Curiozitatea 0 mcea sa fie foarte serviabila.
- Regret, Gerda. Am jurat sa nu mai spun nimanui.
- Piicat.
- In orice caz, va in~elafi imaginandu-va ca matu~a
dumneavoastra e 0 domni~oara batrana, care n-a trecut
prin nimic.
71

- A, da? ~i eu care am crezut mereu di biata de ea


nu s-a int:1lnit niciodata cu 1upu1 si
, c-o sa sfarseasca
,
fecioara.
- Dite ca nu-i ~a.
- Ce spuneti! Sunt u1uita...
- Si
, de ce erati, atat de sigura?
- Pai, daca era infirma ...
- Stati putin! Atacu1 cerebral care a pironit-o in
scaunu1 cu rotile s-a intamp1at cu numai cinci ani in
urma.
- N u, eu vorbeam de infirmitate. Matusa
, Emma a
fost imobilizata de atacu1 cerebral, dar nici tnainte nu se
dep1asa mai usor.
Saraca! Facuse tubercu10za osoasa, si
,
,
pe vremea aia nu erau doctorii ca azi. I-a atacat ~oldurile. Cati ani sa fi avut? Douazeci. De-aia a p1ecat din
Mrica: a venit sa se interneze 1a un spital de aiei. .. Au
tinut-o intr-un sanatoriu, intinsa pe 0 scandura timp de
optsprezece 1uni!Asta i-a fost tratamentul. Din ziua in
care s-a instalat in vila, 1aOsten de, ~iatunci avea douazeci ~i trei de ani, a mers numai in carje. Copiii ii spuneau ,,~chioapa".~a-s copiii, rai, pro~ti, n-au pie de mila!
~i era frumoasa, matu~a-mea, chiar foarte. Dar cine
avea nevoie de-o ~ontoroaga? Se clatina de pe un ~old pe
altul, la fiecare pas, oricat de mie, ~i te mai ~i speria!
Pana la urma, viata de zi cu zi i-a devenit mai u~oara
dupa atac, fiindci a acceptat scaunul cu rotile. Ganditi-va,
sa propui unei fete de douazeci ~i trei de ani. .. Trebuie
sa spunem lucrurilor pe nume: iti face mila, nu alta! In
fine, daci s-a gasit intr-o zi un biirbat care s-a sacrificat...
cu atat mai bine.
Dezgustata de aceasta eventualitate, Gerda dadu din
umeri ~ipleca.
72

Am man cat pe ganduri copiosul mie dejun flamand,


am facut un du~ rapid ~iam coborat s-o revad pe Emma
Van A., a~ezatain fap golfului cu 0 carte pe genunchi ~i
cu ochii contempland norii.
Se imbujora descoperindu-ma in preajma. Reaqie
de femeie care face confesiuni. Am simtit
, ca trebuie s-o
linistesc.
,
- Am avut 0 noapte minunata gandindu-ma la povestea dumneavoastra.
_ Ma bucur. Fiindca dupa aceea, am regretat ca
v-am plictisit.
- De ce ati trecut peste faptul ca sunteti infirma?
Se crispa. I se incorda gatul, care se lungi cu doi centimetri.
- Fiindca n-am dus nieiodata 0 existenta
, de infirma.
~i brusc, m-a masurat pe furi~, neincrezatoare, aproape ostila.
- Vad ca necioplita mea de nepoatii v-a dat informatii.
_ A amintit asta din intamplare; in nici un caz ca sa
rada de dumneavoastra; din contra, vorbea cu multi
compasiune de greutiitile prin care ati trecut.
_ Compasiune? Detest cand cineva rna prive~te in
felul asta. Din fericire, barbatul vietii
, mele nu m-a sugus acestui afront.
- N u ati vorbit de handieapul dumneavoastra?
- Ba da, odati cand se gandea la casatorie si
, tinea
,
sa oficializeze legatura lui cu mine. N u ~tiam ce sa cred!
I-am raspuns ca poporul ar putea accepta 0 femeie de
rand, dar ar respinge 0 infirma. Atunci, mi-a relatat istoria unei regine franceze ~chioape, Ioana de Burgundia.
73

Timp de cateva saptamani, chiar ~a mi-a ~i spus. A trebuh sa fac mari eforturi ca sa arat ca am umor.

- Din cauza asta a~i vrut ca rela~ia sa ramana cIandestina? In fond, ellua mai u~or infirmitatea asta decat
dumneavoastrii ...
I~i sprijini ceafa pe spatarul
impainjenira.
- Posibil.

fotoliului.

Ochii i se

Ii disparuse glasul. Gura era nehotarata. Intuiam inca


un secret in spatele buzelor.
- Ce este? am intrebat-o cu blandete.,
- Tuberculoza a fost adevarata cauza a sterilita~ii
mele. Din pricina oaselor bolnave, a tratamentului care
le-a inso~it, corpulimi devenise inert de la coaste pana
la ~olduri. Altminteri, ~ fi avut poate curajul sa rna casatoresc cu Guillaume ...
Se uita fix la mine ~i apoi continua:
- E 0 idio~enie sa spui fraze din astea: "altminteri"!
"daca n-ar fi fost boala"! Sunt ni~te ~iretenii ale min~ii,
care te fac sa suferi ~i mai mult. Destinul meu nu s-ar fi
putut des~ura "fara asta". Nu trebuie niciodatii sa te
l~i dus de ipoteze de felul iista, pentru ca nu sunt decat
ni~te fantani ale durerii in care continui sa te zba~i. Eu
am avut parte de 0 nefericire, ~i de 0 fericire, n-am de ce
rna plange! Nefericirea: boala. Fericirea: ca Guillaume
rna iube~te...

cutie de argint plata, 0 deschise ~i, vazand ca ~igarile se


terminasera, 0 impinse, nervoasa, la 0 parte. De necaz,
apuca hotaratii un ~igaret gol din baga ~i, truf~a, Il duse
la gura.
_ Scuza~i-ma, dar n-o sa va riispund la intrebare.
N u vreau sa va dau prea multe indicii ca sa-l identifica~i
pe barbatul de care vorbesc. In primul rand, trebuie sa
~ti~i ca pe Guillaume nu-l chema Guillaume, e doar un
pseudonim pe care I-am ales eu povestindu-va. A~i remarcat, desigur, ca n-am spus nimic despre rangullui
succesoral, ~i, in fine, n-am precizat despre ce familie regala era yorba.
.
_ Cum adica? Nu face parte din familia regala belgiana?
_
regala
_

N-am spus asta. Poate la fel de bine sa fie casa


a Olandei, a Suediei, a Danemarcei sau a Angliei.
Sau a Spaniei, spusei eu exasperat.
Sau a Spaniei! confirma ea. Eu v-am povestit se-

creml meu, nu allui.


Mi se inviilm~ea totulin cap. Naivul de mine, inghi~isem pe nemestecate, pana la ultimul amanunt, ce-mi
istorisise cu 0 seara in urma. Acum in~elegeam ca, in pofida emo~iei, se controlase povestind, ~i asta rna facea sa
o vad intr-o alta lumina: calculata, vicIeana.
I-am urat 0 zi buna ~i am ie~it la plimbare.

I-am zambit ~i s-a lini~tit.


- y,
<::titi,as) vrea sa va intreb ceva si
) nu indraznesc.
- Intrebati-ma!
,
- Guillaume mai triiie~te?
Trase aer in piept ~i pe urma puse stavila riispunsul~i.
I~i roti fotoliul ~i se indrepta spre 0 masa joasa, apuca 0

74

In timpul plimbarii, rna framanta un gand straniu.


Imi umbla prin cap ~i nu-l puteam prinde. Ma incerca
fugar 0 amintire ... ca un cuvant, care te surprinde pe
furi~. Descumpanit de ce-mi spusese Gerda, pe urma ~i
Emma Ins~i, sim~eam, tot mergand, 0 stare de rau, pe
care nu ~tiam de unde s-o opresc. M-am oprit de mai
75

multe ori pe cheiurile de~ene. Contemplam valurile, am


inceput sa ametesc si am fost nevoit sa rna asez.
In maqea a~eea: disparifia turi~tilor imi ;estituia intact si
" vid, orasul. Dar eu simteam cii rna sufoc.
De regula, cand rna aflam pe malul oceane1or, aveam
impresia ea orizontul fugea departe, cl.t vezi cu ochii;
dar aid, in nord, orizontul statea drept in sus ca un zid.
Nu rna aflam in fafa unei mari care te invita la evadare,
d a uneia de care te izbesti. In loc sa-ti dea semnalul
pleearii, isi ridica metereze1e si
, te infrunta. Sa fie asta
motivul pentru care Emma Van A. isi traise viata aid?
Ca sa fie prizoniera in exilul amintirilor?
M-am sprijinit de balustrada de ofe1 de la capatul
cheiului. Cand ie~isem din vila, simfisem pref de 0 secunda ceva, era 0 senzafie patrunzatoare, 0 amintire,
care-mi lasase un gust amar. Despre ce era Yorba?
Ma indreptam spre 0 terasa sa-mi iau ceva de baut,
cand, deodata, rna izbi raspunsul, fiindea scaune1e braseriei rna purtara direct la 0 imagine cat se poate de
clara din trecut: neb una din Saint Germain!
eu douazed de ani in urma cand abia rna mutasem
la Paris ca sa fac facultatea, rna intaInisem intr-o seara
cu aceasta persoana stranie, in timp ce ~teptam sa intru
la cinematografimpreuna
cu ni~te prieteni.
- Doamne1or ~i domnilor, am sa va interpretez un
dans.

vagaboanda cu parul drept de culoare indedsa galben amestecat cu cenu~iu - s-a oprit in fafa grupului
ce ~tepta sa intre in sala, ~i-a lasat catrafuse1e sub 0
poarta cu doua canaturi, ~i pe urma a venit in mijlocul
nostru, cu un ochi finta la bagaje.
~
- Muzica e de Chopin!
76

..

Canta cu 0 voce pifigaiatii ~i facea ni~te figuri pe


p:1slarii ei odinioara albi, dar mi~carile Ii erau impiedicate
de ~alul roz, care-i atarna de-a lungul rochiei cu motiv
floral, in timp ce bereta jerpelita era cat pe ce sa-i pice
de pe cap. N eglijenfa cu care-~i executa numarul era
fascinantii: cenata cu ritmul ~i corectitudinea, bolborosea
me10dia cand i~i mai aducea aminte de ea ~i daea mai
avea suflu; cat despre ini~eari, e1e sugerau doar 0 urma
de p~i. Ai fi zis ea vezi 0 pu~toaicii de patru ani care se
distreaza facand pe balerina in fap oglinzii. Cred ea-~i
dadea seama de lucrul asta ~i ea se inchipuia unica in
stare de ~a ceva. Ghiceam dupa 0 cutii a gurii repro~ul
ca suntem ni~te ignoranfi amarafi. "Dau chix ~i ei habar
n-au; nici nu merita mai mult."
- Gata, s-a terminat!
Ne-a salutat cu 0 reverenfa inceata ~i nobila, adunandu-~i poale1e unei vaste rochii fictive, pre1ungita de
o trena invizibila.
Cei care 0 mai vedeau din cand in cand au aplaudat-o
inde1ung. Am inceput cu tofii, fie din mila, fie din cruzime, sa-i organizam un triumf, fluierand, zbierand, indemnandu-i pe tofi gura-casca s-o aclame, pana cand ea,
extenuata ~i nadu~itii leoarea din pricina reverenfe10r ~i
dansului, a exclamat pe un ton ascufit:
- Sa nu va-nchipuifi cumva ea urmeaza un bis.
Nici yorba!
A defilat apoi prin fap noastra, intinzandu-~i bereta
ro~ie.
- Pentru dans, domnilor ~i doamne1or. Pentru artistii, va rog. Mulfumesc pentru arta.
Dupa aceea, se intampla sa-mi iasa deseori in cale.
Intr-o zi, s-a apropiat de randul de oameni. Se clatina,
77

I'

avea nasul ro~u ~i privirea ratacitii de prea multa bau- '


tura. ~i-a pus bagajele pe jos, a balmajit cateva note, a
topait cativa pasi, dar nu i-a trebuit mult pana sa-si dea
seama ca nu va fi in stare sa-~iduca pana la capat dansul.
Asta a scos-o din minfi. Ne-a privit cu ochi cranceni.
- Va batefi joc de 0 biata femeie bateana. Da' sa
stiti,
, , n-am fost mereu asa,
, am fost frumoasa, da, foarte
frumoasa, am fotografii in sacul de-acolo. ~i-n afara de
asta, ar fi trebuit sa rna marit cu regele Baudouin! Chiar
~a, regele Baudouin, regele belgienilor, pentru ca belgienii n-au pre~edinfi jalnici ca noi, ei au regi adevarafi!
Ei bine, eu era cat pe ce sa fiu regina belgienilor, sa ~tifi!
Regina belgienilor, pur ~isimplu, pentru ca regele Baudouin, in tinerefe, era nebun dupa mine. ~i eu la fel.
Absolut! Eram foarte fericifi. Foarte. ~i pe urma a aparut intriganta asta, 0 .. 0 .
Scuipa de trei ori pe jos, inciudatii, furioasa, plina de
ura.
- ~i p-orma, a aparut Fabiola aia!
Victorioasa, a reu~it sa pronunfe prenumele rivalei.
Invequnarea li marise pupilele, fruntea i se incordase ~i
a izbucnit cu vehementa.
,
- Fabiola, ea mi I-a furat! Da! Furat! Cand inima
lui batea pentru mine. N u i-a pasat de nimic spanioloaicei, nici urma de respect, a vrut sa-l ia de barbat, I-a
fermecat. ~i mie mi-a intors spatele. Uite-~a, pac, ~i
gata.
S-a sprijinit de un perete incercand sa-~i traga sufletul.
- Fabiola! Ha, nu-i greu cand te-ai nascut in Pl;!
cand ai avut bone din Anglia, Germania, Franp, sau
America, ~iai invapt mai multe limbi. Ptiu ... ~ieu a~fi
,

78

, Hoata!
,
Putut daca nu m-as, fi nascut pe strada. a hoata!
Mi I-a furat pe Baudouin!
Enervata la culme, vagaboanda ~i-avenit apoi in fire,
ne-a privit insistent, de parca abia atunci descoperea ca
erarn acolo, a aruncat 0 ocheada spre sacii ingramadifi
nu departe de ea, iar reprezentafia ~i-a limitat-o la mi~carea membrelor superioare; a inceput sa bolboroseasca
o melodie abia perceptibila, ~i-a agitat brafele ~imainile
timp de douazeci de secunde, ~i apoi, a facut brusc 0
plecaciune:
- Gata!
Ii scapau dintre dinfi doua terne incalecate:
_ Pentru dansatoare... intriganta... u~uratica...
hoafa ... mersi pentru dans ... nernernica de Fabiola!
lata de cine imi amintea visatoarea din Ostende. Nici
rnai mult, nici mai putin
asta arn, decat de cersetoarea
,
bulanta, sub povara perrnanenta a vreo zece pungi de
plastic, ~icareia studenfii de la Sorbonne li spuneau nebuna din Saint Germain, pentru ca fiecare cartier parizian i~iare personajul sau original.
Era gazda mai breaza? Ma izbea cat de neverosimila
era povestea viefH ei. Legatura dintre 0 infirrna ~i un
print! Ascendentul ei asupra unui barbat bogat ~i liber,
mergand pana la a-i alege amantele! lnceputul ~i sfar~itul intre dune, la plaja, atat de rornantios ... Prea surprinzator, prea artistic! Normal ca nu rnai exista nici 0
urma concreta a pove~tii lor: pentru ca n-avusese niciodatii loco
Am trecut in revista tot ce-mi povestise prin prisma
suspiciunii. Meniul acela amoros din caietul cu copeqi
de piele nu semana oare cu cele mai bune texte erotice
scrise de femei? Capodoperele literare de cutezanta
79

senzuala nu sunt ele fructul femeilor marginale, ale celibatarelor, care, ~tiind ca nu sunt destinate maternitarii,
se implinesc in alt fel?
Intorcandu-ma
la Emma, am dat peste un detaliu
care mi-a servit drept cheie pentru toate u~ile: deasupra
marchizei, era un mozaic din aur ~i argint cu numele 10cului: Villa Circe! Se vedea ca fusese adaugat dupa construcria cladirii.
T otul devenea limpede: Homer era matricea! Emma
i~i resuse episoadele avand ca punct de plecare autorul
preferat. IntaInirea ei cu Guillaume anunrata de un vis
premonitor era transpunerea celei dintre Ulise ~i Nausicaa, tanara care descopera un barbat pe malul apei. Daduse vilei numele de Circe ca sa se identifice mai bine
cu nimfa din Odiseea care-~i punea in aplicare ~ireclicurile
magice asupra barbarilor. Detesta femeile care tricoteaza
sau res, acele Penelope care ~teptau intoarcerea atat de
intarziata a lui Ulise. Cat despre meniul reretelor erotice, ele erau inspirate de Grecia antica. In concluzie,
Emma i~i croise pretinsele amintiri dupa tiparul amintirilor ei literare.
Ori i~i batuse joc de mine, ori era 0 mitomana. In ambele cazuri, tinand
cont de infirmitatea ei - ascunsa -,
,
era evident ca falsificase adevarul.
Am impins u~a de la intrare, hotarat sa-i dovedesc ca
nu rna lasam tras pe sfoara. Dar, de in data ce am ajuns
in fara siluetei firave ce privea golful din scaunul cu rotile rulant, enervarea mea s-a domolit.
Am fost napadit de un sentiment de mila duioasa.
Avea dreptate Gerda cand spunea "biata de ea" despre
matu~a ei. Nefericita asta n-a fost obligata sa munceas~a
ca sa-si
, duca viata,
, dar ce viata
, a putut triii cu acest corp -

80

pliicut, indiscutabilumilit de infirmitate? Cum sa n-o


ieqi ca s-a folosit ~i ea de ce-i mai ramanea, imaginaria,
ca sa evadeze, sau sa-~i imbogareasca existenra?
~i cu ce drept i-~ repro~a eu, un romancier, improvizaria poetid.?
M-am apropiat. Ea tresari. Imi zambi ~i-mi arata cu
degetul un scaun.
M-am ~ezat in fara ei ~i am intrebat-o.
- De ce nu scrieri toate astea? E atat de palpitant.
Scrieri 0 carte, schimbari toate numele ~i numiri-o "roman. "
Se uita la mine de parca discuta cu un copil.
- Eu nu sunt scriitoare.
- Cine ~tie? Ar trebui sa incercari.
- ~tiu, pentru ca-mi ocup timpul citind. Exista
deja 0 mulrime de impostori din ~tia ...
M-am strambat la cuvantul "impostor", fiindd. mi
se parea revelator ca-l folose~te, deoarece cu 0 seara inainte tocmai ea rna minrise: era un fel de marturisire.
Remarc:1ndu-mi strambatura, rna apuci ~or de mana.
- Nu, nu, nu mi-o luari in nume de rau. Nu rna
refer la dumneavoastra.
Am asigurat-o ca nu 0 luasem in serios, ~i ea a tras
concluzia c-o iertasem.
- Sunt convinsa ca sunteti, un artist.
- Nu m-ati, citit.
- Adevarat, raspunse izbucnind in ras, dar sunteri
un foarte bun ascultator.
- Ascult ca un copil, cred tot ce se spune. De pilda,
daca ieri mi-ari fi in~irat numai gogo~i, nu mi-~ fi dat
seama.
81

Dadu din cap, de parca-i recitam 0 poezioara pentru


copii. Am continuat sa risc:
- Grice invenfie eo marturisire, orice minciuna e
o confesiune intima. Daca v-afi batut joc de mine ieri,
nu v-a~ repro~a-o, v-~ mulfumi, deoarece faptul ca
mi-afi povestit inseamna ca m-afi ales, m-afi considerat
o ureche demna, v-afi deschis inima ~imi-afi daruit imaginafia dumneavoastra. Ce poate fi mai remarcabil decat creativitatea? POfi oferi cuiva ceva mai prefios? A1j fi
fost privilegiatul. Cel ales.
Un freamat Ii traversa chipul, sugerandu-mi ca incepe sa prieeapa. Am adaugat in graba:
- Da, m-ati, recunoscut, sunt un soi de frate, un
frate intru minciuni, un barbat, care, ca ~idumneavoastra,
a ales marturia fabuland. in ziua de azi, se pune pref pe
sinceritate in literatura. Ce gluma! Sinceritatea nu poate
fi 0 calitate decat intr-un proces-verbal sau cand cineva
depune marturie la tribunal- numai ca ~iatunci, e vorba mai degraba de 0 datorie decat de 0 calitate. Compozifia, arta de a trezi interesul oamenilor, darul povestirii,
u~urinfa de-a apropia ceea ce e departe, capacitatea de a
evoca fara a descrie, aptitudinea de a crea iluzia realului,
toate astea n-au nimie de-a face cu sinceritatea ~i nu
datoreaza nimie sinceritafii. Mai mult, naratiunile care
nu sunt alimentate de intamplari reale, ci de produse
ale imaginatiei, de scene do rite, de dorinfe e~uate, de
pone repetate, imi ofera mai mult decat faptele diverse
tiparite in ziare.
Facu ochii mari, muscandu-si
,
, buzele.
- inseamna ... inseamna ca nu rna credefi?
~
- Nici 0 secunda, dar asta n-are nici 0 importanfa.
-Cum?!
82

- Eu, in oriee caz, va sunt recunoscator.


Unde a gasit energia sa rna imbranceasca ~a de tare?
M-a lovit atat de tare, incat am cazut pe spate.
- Imbecilule!
Explodase.
- Plecati, de-aici! Iesiti
, , imediat din camera asta!
Mara! N u vreau sa va mai vad.
ingrijorat:l de fipete, Gerda dadu buzna in biblioteca.
- Ce se-ntampla aici?
Emma, dand cu ochii de Gerda, se gandi ce sa-i raspunda. intre timp, vanjoasa nepoat:l rna descoperi lungit pe jos, ~i-mi sari in ajutor.
- Da' cum se poate, domnule! Ai cazut? ~i cum
de-ai reusit
, asa
, ceva? Te-ai impiedieat de covor?
- Exact, Gerda, s-a impiedieat de covor. ~i de aceea te-am chemat. Acum as, vrea sa rna lasati
, in pace. Trebuie sa rna odihnesc. Singura!
Confruntafi cu autoritatea fara replica a acestei batrane plapande, Gerda ~icu mine am batut in retragere.
M-am refugiat la etaj plin de rem~cari ci provocasem
criza asta. Mi-o puteam imagina pe Emma mincinoasa,
dar nu ca-~iiese din fire. Felulin care reaqionase dovedea ca dadea credit aberafiilor pe care Ie debita. Din
pricina gafei mele, suferea ~imai mult. Ce era de facut?
Gerda veni la mine sub pretextul de a rna servi cu un
ceai, dar de fapt, ca sa-mi strecoare pe furi~ ni~te informafii legate de scena la care fusese in parte martora.
- Ce i-ai spus? Fierbea de furie!
- I-am spus ca poate nu cred chiar tot ce mi-a povestit ieri.. .
- Aha ... sigur ... asta infeleg foarte bine ...
83

- I-am mai spus foarte amabil ci povestea ei mi se


parea pasionanta ~ici nu e gray daci face speculatii. Ei,
atunci m-a pocnit!
-Ahaa!
- N u ~tiam ci a ajuns atat de departe cu delirul. Ca
~i-a pierdut echilibrul. 0 credeam mincinoasa sau mitomana, nu mi-o imaginam nicidecum ...
- Nebuna?
- Vai, cuvantul asta e...
- Imi pare rau, draga domnule, dar trebuie sa admiti ci matu~a Emma nu-i in toate mintile. Tu crezi ci
romanele pe care Ie scrii sunt adevarate? N u. Deci ~a e
cum iti zic: matu~a mea e smintiti. He, he, nu-i prima
oara ca se vorbe~te despre asta ... ~i unchiul Jan spunea!
Matu~a Eliette, la feI!
Am tacut din gura. Nu-mi facea placere sa recunosc
ca femeia asta grosolana avea dreptate. Cand bunul-simt
are aspect de mistret cu fruntea obtuza, de rochie imprimati cu lori uri~e, de manu~i galbene din cauciuc,
de vocabular sarac ~i sintaxa gre~ita, nu rna mai atrage.
~i cu toate astea, nu puteam decat sa fiu de acord cu
diagnosticul ei: Emma Van A. parasise lumea realului ~i
patrunsese in lumea himerelor fara sa fie con~tienta de
traseul parcurs.
Gerda pleci sa pregateasci masa.
Iar eu tergiversam. Sa raman pe loc, sau s-o lini~tesc
pe Emma? Nu suportam s-o fac nefericita. Mai bine sa
mint decat s-o amarasc.
,

La ora ~apte, profitand de plecarea Gerdei, am coborat iar in salon.

~edea la locul ei obi~nuit cu pleoapele ro~ii, in mijlocul bibliotecii mancate de penumbra in timp ce lumina zilei se estompa. M-am apropiat inceti~or de ea.
- Doamna Van A...
Vorbele imi fura inghitite de tacerea inciperii.
- Imi permiteti sa rna asez?
Absenta oricirei reactii imi dadea impresia ci devenisem transparent. De~i nu-mi acorda nici un cuvant ~i
nici 0 privire, crisparea mu~chilor ~i faptul ci-~i cobora
pleoapele imi dadeau a intelege ci-mi percepea prezenta,
dar ci-i era neplacuta.
Am improvizat 0 solutie care sa rna scoati din criza:
- Doamna Van A., regret profund cele intamplate
~irna consider total raspunzator. Nu ~tiu ce m-a apucat.
Trebuie sa fie yorba de gelozie. Da, fara indoiala. Trecutul dumneavoastra e atat de orbitor, incat am simtit
nevoia sa-l consider fals, ci l-ati inventat dumneavoastra.
~titi, e greu pentru oameni obi~nuiti ca mine, sa aBe ci
se pot petrece lucruri atat de ... extraordinare. Va prezint scuzele mele. Eram nespus de contrariat. Am vrut
sa va calc in picioare fericirea ~i sa strig in gura mare ci
nu era adevarata. Ma auziti?
Se intoarse spre mine, ~i,incet, incet, pe fata li aparu
un zambet victorios.
- Gelos? Chiar gelos?
- Da. Sa-l vad eu pe eel care, ascultandu-va, nu
crapa de ciuda ~iinvidie ...
- La asta nu m-am gandit.
Se uiti la mine cu simpatie, iar eu am insistat, ca sa
restabilesc increderea.
- Asta e, fara indoiala, ~imotivul pentru care nu v-ati
destainuit niciodata: n-ati vrut sa dedansati
, , manifestari
excesive de invidie.

II

Ii

111

84

85

11

- Nu, ce m-a refinut a fost promisiunea. ~i pe urrna teama c-~ putea trece drept nebuna.
- Nebuna ... De ce?
- Exista pe lume 0 mulfime de oameni nefericifi,
care due viefi atat de plicticoase, ca-fi povestesc tot felul
de baliverne, pe care ajung sa Ie creada chiar ei In~i~i.
De altfel, Ii Infeleg.
Mister al cuvintelor ... Precum pasarile, care se ~aza
pe 0 creanga, ~icopacul nici nu-~ida seama. ~a ~iEmma
Van A., I~idescrisese cazul fara sa se recunoasca In el, ca
~icum prezenta 0 boala de care sufereau alfii.
Vedeam ca se lini~tise. Acee~i pace se lasa imediat ~i
peste mine.
~a, In lini~teaaceea, am plecat de langa Emma Van A.
Dimineafa urmatoare, fipetele Gerdei m-au trezit din
somn la ora opt ~i jumatate: I~i gasise matu~a moarta
In pat.
Infirmiere, doctori, sirene, polifi~ti, sonerii, u~i trantite, agitatie, zgomote, totul a confirm at In cursul zilei
ceea ce constatasem si
, noi In dormitorul Emmei: un infarct fatal.
Gerda se comporta impecabil: Indurerata, dar eficace,
se ocupa de absolut tot, indusiv de mine, Intrebandu-ma
daca voiam sa-mi scurtez sejurul - cele doua saptamani
stabilite inifial - sau nu. Cand i-am spus ca voi camane,
mi-a mulfumit, din partea ei, dar ~ia matu~ii, ca ~icum
Ie faceam 0 favoare personala cand, de fapt, eu nu ~tiam
Incotro s-o apuc.
Pe Emma au spalat-o, au machiat-o ~iau lungit-o pe
pat In ~teptarea sicriului.
Eu Imi continuam plimbarile, care-mi aduceau 0 stranie alinare. Azi, marea era de 0 tristete
, demna, Invaluita
86

..

In tonuri cenu~ii. Venisem la Ostende ca sa rna vindec


dupa 0 ruptura gasindu-mi un cuib placut, nostalgic,
nedefinit, 0 ceafa In sanul careia sa rna pot adaposti.
Eroare! Ostende nu era un loc nedar - cum nici poezia
nu e ceva nedar - si
, totusi,
, rna vindecam. Emma Van A.
Imi transmisese emotii
, puternice si,
, In felul ei ciudat,
rna pusese pe picioare.
Savuram privilegiul acelor ultime momente In care
ea Inca ne mai finea prizonieri, pe mine ~i pe Gerda, la
Villa Circe.
La ora cinci, nepoata mi-a adus, bombanind, ceaiul.
- M-a sunat notarul sa-mi spuna ca exista 0 dispozitie referitoare la funeraliile Emmei: anuntul trebuie
publicat In doua cotidene belgiene, doua olandeze, doua daneze ~idoua engleze~ti. Chiar ca era nebuna!
- ~i v-ati ocupat?
- S-a ocupat deja notarul.
- Cine 0 mo~tene~te?
- Eu, dupa cum mi-a promis, ~a ca eram deja la
curent. A, da, ~ia cerut un priveghi de trei zile, ceea ce-i
normal, dar ~ialtceva, mai bizar: vrea sa fie Inmormantata
cu 0 manu~a.
Ma trecura fiorii. Gerda continua ridicandu-~i ochii
spre cer:
- 0 manu~a care trebuie sa fie Intr-o cutie de acaju, In fundul dulapului cu rochii.
~tiind despre ce era yorba, nu voiam sa stric ~i mai
tare reputafia matu~ii, povestindu-i aiurelile.
Mai tarziu, Gerda se Intoarse ducand pe braf 0 cutie
deschisa, al carei con tint 11cerceta cu ndncredere.
- Ia zi, asta-i 0 manusa
, de barbat, nu?

-Da.
87

II

I~I

Nepoata se ~eza ~i incepu sa cugete, lucru care nu-i


venea usor.
,
- Atunci, sa fi cunoscut ea un barbat?
- 0 man~a de biirbat, am raspuns aproape in ~oapcl.
Surase in semn ca-mi intelegea
rationamentui.
,
,
- Da, am priceput.
- 0 intaInire la un bal. lar restul ~i I-a imaginat.
Un barb at absolut strain, caruia i-a confiscat manu~a
asta ~i care n-a priceput niciodacl ce s-a intamplat ...
Asa
, cred eu ca a fost.
- Da, ~i eu cred la fei.
Am ridicat privirea ~i am pus mana pe un volum
ie~it mai in afara pe un raft al bibliotecii.
- E u~or de spus ce carte i-a inspirat nascocirea asta.
Am deschis 0 edifie eleganta a Poveftilor lui Perrault
~i i-am aratat cu degetul un capitol:
- Cenu~areasa. Cand pleaca de la bal, i~i lasa acolo
un pantof. Prinful ridica pantoful, ~i, cu indiciul asta in
mana, porne~te sa-~i caute aleasa.
Luai in mana manusa.
,
- lacl manu~a prinfului, la fel ca pantoful Cenusaresei.
,
- Saraca matusa.
, Nici nu rna mira ca iubirile ei au
fost ni~te basme. Realitatea era, desigur, prea aspra pentru ea, prea violenta. Matu~a Emma nu era doar 0 infirrna, era ~i 0 neadaptata. N-a fost niciodatii altceva decat
o visatoare.
Am dat u~or din cap.
- Acum, gata cu gluma, spuse Gerda in concluzie,
eu 0 sa-i respect ultimele dorinte., Indiferent de unde
provine manup asta, 0 sa i-o pun pe piept.
- Merg~i eu.

..

88

In a trda zi de priveghi, m-am dus cu Gerda, sOful ei


~i copiii lor sa ne luam ramas-bun de la Emma Van A,
~i pe urma, am jucat tarot ~teptandu-i pe angajafii de
la pompele funebre.
Cand am auzit soneria, am strigat-o pe Gerda, care
intrase in bucatiirie.
- Nu va deranjafi, Gerda, Ie deschid eu.
Am fost surprins ca nu era decat 0 singura persoana

la u~a.
-

Buna ziua, suntefi singur?


Scuzafi-ma, va rog, aici locuie~te doamna Emma

Van A?
Intrebarea asta imi dadea de inteles
ca rna inselase
cu
,
,
privire la identitatea vizitatorului, cu arat mai mult cu
cat vedeam driculla capatul striizii, apropiindu-se.
- lertafi-ma, dar credeam ca suntefi de la pompele
funebre. ~tifi, desigur, ca doamna Emma Van A a decedat, nu?
- Intocmai.
venit.
Uitandu-se
rau.
-

Acesta este ~i motivul pentru care am


in spate, constatii ca cioclii tocmai cobo-

Imi pare bine ca am ajuns la timp. Am putea vor-

bi intre patru ochi?


Era un barb at elegant, intr-un costum de culoare inchisa, impecabil croit, cu cravata ~i se exprima cu autoritatea calma a celui care doboara de regula obstacolele
ce-i stau in cale.
L-am condus in salon.
- Uitafi, domnule, spuse barbatul intr-o franceza
aproape tara accent strain, n-am sa merg pe ocolite. Sunt

89

aici intr-o misiune insolita, pe care nici eu n-o in~eleg.


Permite~i-mi sa rna prezint: Edmond Willis.
Mi-a fluturat prin fa~aochilor 0 carte de vizita impodobita cu un blazon, dar n-am avut ragazul s-o descifrez,
deoarece a continuat de indata cu voce joasa:
- Sunt de cinci ani secretar general permanent la
palatul regal din ,'dd:. Cand mi s-au incredin~at atribu~iile, am primit de la predecesorul meu, care ~i el primise de la predecesorullui ~i tot ~a, un ordin bizar. A
intervenit oare uzura transmiterii? Sau voinfa de a ~terge informa~ii? Cert este d azi, casa regala tot nu ~tie
cine a fost la originea acestei dorin~e... In orice caz, dispozifia e clara: dad secretarul general al palatului afla
de decesul doamnei Emma Van A., Vila Circe, 2, rue
des Rhododendrons, Ostende, are datoria sa dud aceastil manu~a, pentru a fi depusa langa trupul doamnei,
inainte de a fi inch is sicriul.
Imi intinse 0 manu~a alba, perechea celei pe care
Emma 0 avea in dreptul inimii pe patul de moarte.

..
..

Crima perfectii

In cateva minute, dad. mergea totul cum trebuie, l~i


omora barbatul.
Drumul, cotit ~istramt, se lngusta tot mai primejdios
la 0 sud de metri deasupra vaiL Era punctul unde versantul muntelui nu mai avea deschidere, ci urca In
panta abrupta. Un singur pas gre~it putea fi fatal. N u
exista nimic care sa repare 0 asemenea stangacie, nici
copad, nid tufi~uri, nid 0 platforma; din parapetul pietros nu ie~eau decat tancuri ascutite, care ar fi sfartecat
orice corp.
Gabrielle riiri pasul ca sa priveasd cu atentie In jur.
Nu se vedea nimeni suind in urma lor, nid un drumet
prin valcelele laturalnice. ~adar, nid un martor. Numai cateva oi, care, cu botul plecat pe paji~tile aBate la
dnd sute de metri spre sud, p~teau lacome iarba.
- Ce fad, batranica mea, ai ostenit?
Se stramba cand l~iauzi barbatul pronuntand "batranica mea", exact ce nu trebuia sa spuna dad voia sa
. "I
scape cu vlata.
Barbatull~i lntoarse lngrijorat capul spre nevasta, vazand d se oprise.
_ Inca un pic. Nu ne putem opri aid, e prea periculos.

..

93

II

11111

In sinea ei, Gabrielle i~i auzea ranjetul sonor la fiecare cuvant pe care-l scotea viitorul mort. "Uite, ai spus-o
singur, 0 sa fie periculos! Chiar ca ri~ti sa nu supravietuiesti,
mosulicd!"
,T
,
Un soare alb plumbuia obieetele din jur ~i am urea
p~unile alpine, un de nu mai suHa nici cea mai blanda
boare de vant, de-ai fi crezut: ca astrul incandescent voia
ca atingerea lui sa transforme ~i plante, ~ioameni in mineral, sa striveasca orice mai vietuia.
,
Gabrielle i~iajunse din urma soru!, bodogiinind.
- Hai, inainteaza, ca mai pot.
- Sigur, draga?
- Daca-ri zic.
Oare-i citise gandurile? Poate ca ea, fara sa-~i dea
seama, se comporta altfel?Preocupata de re~ita planului,
i~i~ternu pe fara un zambet larg, lini~titor.
- De fapt, imi pare bine c-am ureat pana aici. Cand
eram mica, veneam des cu tata in locul asta.
Barbatul cuprinse coasta rapoasa cu 0 privire panoramica, scoase un Huierat ~i exclama:
- Vai, ce mic te simri aici!
Vocea interioarii spuse sea-rrait: "Da, mic, ~icurand 0
sa fii ~imai mic".
I~icontinuara ascensiunea, el inainte, ea in urma lui.
Cel mai important era sa nu ~ovaie. Sa-i dea branci
fara nici 0 ezitare atunci cand trebuia. Sa nu-i dea de
inreles. Sa-i ocoleasca privirea. Sa se concentreze asupra
momentului optim. Eficacitatea, doar eficacitatea conteaza. Decizia fusese luata de mult, ~i Gabrielle nu avea
sa se riizgandeasca.
,.
Incepea curba aceea urati. Gabrielle iuri p~ii fara sa
atraga atenria. Crispata, grabita, cu respiraria ingreunata
94

..

de efortul tainei, era cat pe ce sa alunece pe 0 piatra.


"Uf, nu, izbucni in ras vocea, nu tu! Vezi sa nu dai de
necaz tocmai acum, cand se apropie deznodiimantul."
In momentul acela de slabiciune, i~i mobiliza 0 energie
uri~a, se napusti asupra celui din fara ei ~i-i trase cat
putu de tare un pumn in ~ale.
Barbatul se arcui, i~i pierdu echilibrul. Ea ii dadu
lovitura de grarie, cu piciorul, peste pulpe.
Corpul zbura de pe carare ~ii~iincepu prabu~irea in
vid. Speriata, Gabrielle se dadu inapoi, lipindu-~i umarul de stanca, ca sa nu cada si
, sa nu vada ce declansase.
,
Ii fu de ajuns sa-l auda ...
Riisuna un ripat, deja indepartat, incarcat de 0 spairna cumplitii, dupa care urma 0 pocnitura, apoi inca
una, pe care gatlejulle insorea cu urlete de durere, ~ipe
urma noi pocnituri, zgomote de sparturi, sf~ieturi, de
pietre rostogolindu-se, dupa care, dintr-odata, se lasa 0
lini~te absoluta.
Gata! Reu~ise. Se eliberase.
Alpii i~i intindeau in jurul ei peisajul grandios ~i binevoitor. Deasupra vailor plana, imobila, 0 pasare agarata de un cer imaculat, spiilat. N u rasuna nici 0 sirena
acuzatoare, nu aparea nici un polirist Huturand 0 pereche de catu~e. Natura 0 intampina suverana, senina,
complice, de acord cu ea.
Gabrielle se dezlipi de peretele srancos ~i i~i apleca
purin capul deasupra priipastiei. Se scursera cateva secunde pana sa poatii repera corpul dislocat, pentru ca
nu se aHa acolo unde-l cauta ea. Gata! Gab nu mai respira. Totul era simplu. Nu simrea nici un fel de vina, ci
doar u~urare. De altfel, nu se simrea deloc legata de cadavrul care zacea acolo jos.
95

Se ~eza, rupse 0 floricica albastra ~i 0 morfoli. Acum


o sa aiba timp sa leneveasca, sa mediteze, n-o va mai
obseda ce face Gab sau ce-i ascunde. Simrea ca ren~te.
Che minute a stat ~a?
Un sunet de cloporei, Inabu~it de distanra, 0 smulse
din extaz. aile. A, da, trebuia sa coboare, sa joace piesa,
sa alerteze poliria. Afurisitul de Gab! Nici n-apucase
bine sa pIece, ~itot mai trebuia sa-~ipiarda timpul cu el,
sa faca eforturi pentru el, sa aiba obligarii! N-o sa-i dea
niciodatii pace?
Se ridica In picioare, din nou senina, mandra de ea.
Esenrialul fusese Indeplinit, nu mai avea nimic de ta.cut
ca sa-~igiiseascalini~tea.
Facand cale Intoarsa, trecu In revista scenariul. I se
parea straniu sa-~iaminteasca de un proiect conceput In
alta vreme, 0 vreme cand Gab 0 incomoda cu prezenra
lui. Un timp diferit. Un timp deja Indepartat.
Mergea cu p~i sprinteni, mai iUfidecat ar fi fost necesar, avand In vedere ca respirafia taiatii ar fi ajutat-o
sa-i convinga pe oameni ca era rav~itii. Trebuia sa-~istapaneasca euforia, sa-~imascheze veselia pe care 0 simrea
dupa trei ani de furie, acum pe cale de a se potoli, trei
ani de-a lungul carora indignarile clocotinde ~i ascufite
Ii Infipsesera sageri In creier. Se terminase cu "batranica
mea", n-o va mai umili cu privirea aceea dispreruitoare
cand Ii Intindea mana, n-o sa mai pretinda ca erau fericiri cand era exact pe dos. Era mort. Aleluia! Traiasca
libertatea!
Dupa doua ore de mers, observa ni~te excursioni~i ~i
alerga Inspre ei.
..
96

Ajutor! Sorul meu! Va rog! Ajutari-ma!

Totul se petrecu de minune. Cand fu aproape de ei,


cazu la pamant, se rani, izbucni In plans, ~ipovesti accidentul.
Primii ei spectatori se lasara momifi de tot ce li se
spunea, Inghirira ~ipovestea, ~inecazul ei: femeile 0 InsOfirapana In vale, In timp ce barbarii pornira In cautarea lui Gab.
La hotelul Bellevue, sosirea ei probabil ca fusese precedata de un telefon, deoarece tot personalul 0 Intampina
cu atitudinea de circumsranra. Un jandarm cu obrazul
incolor 0 In~tiinfa ca un elicopter transporta deja 0
echipa de salvamonti~i.
Se cutremura la cuvantul "salvamontisti". Credeau
ca 11vor giisi pe Gab In viara? Sa fi scapat teata.r din
prabu~irea aia? r~i aminti ripatul, gemetele ~i, pe urma,
tacerea, ~ise Indoia.
- Credeti. .. credeti c-ar putea fi Inca In viatii?
,
- Noi sperm, doamna. Are condirie fizica buna?
- Excelenta, dar s-a prabu~ir de la mai multe sute
de metri ~is-a lovit de mai multe ori de stanci.
- Am vazut cazuri ~i mai surprinzatoare. Draga
doamna, cat timp nu ~tim nimic, datoria noastra e sa
ramanem optimi~ti.
Imposibil! ari ea era nebuna, ori el. Spunea frazele
astea fiindca avea informarii, sau ca pe ni~te formule
stereotipe? Desigur, a doua varianta ... Imposibil sa fi
supravierui t.
Sa zicem c-ar fi scapat cu viara, ca printr-o minune;
atunci ar fi sf~iat, traumatizat, paralizat din pricina hemoragiilor interne ~i externe, incapabil sa vorbeasca! Sa
fim serio~i, daca n-a murit pana acum, 0 sa moara In
orele imediat urmatoare.
fi apucat sa declare ceva

..

97

brancardierilor? Inainte sa fie ridicat in elicopter? 0 fi


denuntat-o?
Indoielnic. Ce sa fi inteles
el? Nimic. Nu,
,
,
nu, nu, de mii de ori nu.
I~i puse capulin maini, iar martorii crezura ea-~i inghifea lacrimile ~i se ruga; de fapt, 11oeara pe jandarm.
Oricat de sigura era ea numai ea avea dreptate, tolomacul asta 0 bagase la indoieli. ~i uite ca acum tremura
de friea!
Deodata, cineva ii puse mana pe umar. Tresari.
~eful salvarnonti~tilor 0 privea drept in ochi cu 0 expresie de cocker batut.
- Trebuie sa fifi curajoasa, doamna.
- In ce stare e? striga Gabrielle, ingrozita.
- E mort, doamna.
Gabrielle scoase un urlet. Zece persoane se grabira
s-o lini~teasea. Tipa ~i pIangea cu sughifuri, tara nici 0
ru~ine, hodrata sa se purifice de emofii: uf, Gab nu seapase, n-o sa vorbeasea, dar ce sperietura ii trasese prosdnacul ala!
Lumea din jur ii plangea de mila. Cat de suava e voluptatea asasinului luat drept victima ... Se va consacra
acelui rol pana la cina, pe care, bindnfeles, ~i-o refuzi.
La ora noua, se intoarse polifia ca sa-i explice ea trebuia sa fie interogata. Facu pe mirata, cu toate ea se
~tepta la asta. Inainte sa se prezinte, i~irepeta marturia,
al earei scop era sa-i convinga ea era yorba de un accident ~isa respinga toate banuielile care, in caz de deces
al unuia din sOfi,atarna in primul rand asupra celuilalt.
Fu condusa la un comisariat cu peretii
, tencuiti, in
roz, unde-~i povesti versiunea despre cele intampl:te,
cu ochii find pe un calendar decorat cu trei pisicufe incantatoare.
98

..

Anchetatorii se scuzau cand trebuiau sa-i puna anumite intrebari, dar ea i~i continua povestirea ca ~i cum
nici prin cap nu-i trecea ea era banuita de ceva, indiferent ceoIi servi fieearuia cate 0 arnabilitate, doua, semna
procesul-verbal ~i se intoarse la hotel, ca sa petreaea in
lini~te noaptea.
A doua zi, ii sosira cele doua fiice si
, fiul, insotiti
, , de
artenerii
lor,
si,
de
data
asta,
situatia
0
incomoda.
,
,
P
Durerea copiilor ei iubiti, 0 facu sa simta remuscari
au,
tentice, nu regret ca-l omorase pe Gab, ci ru~ine ea Ie
pricinuia aceasd suferinfa. Ce pacat ca fusese ~i tatal
lor! Ce tampenie ea nu-i facuse cu altul, ca sa-i scuteasea de lacrimi pentru asta... In fine, era prea tarziu. Se
refugie intr-un fel de ratacire mud ..
Unicul scop concret al prezenfei lor acolo era sa-~i
scureasea marna ~i sa se duca ei la morga pentru recuno~terea cadavrului. Se arad recunoseatoare.
Cautara de asemenea sa depisteze articole in presa
regionala, unde se relata eaderea tragiea, fara sa-~i imagineze ea titluri ca "Excursionist intr-un accident mortal", sau "Victima a propriei imprudenfe" 0 bucurau pe
Gabrielle, confirmandu-i negru pe alb ea era nevinovata,
~iGab mort.
Ii displacea insa un amanunt: intorcandu-se de la
institutul medico-legal cu ochii ro~ii de plans, fiica cea
mare se considera obligata sa-i ~opteasca mamei la ureche: ,,~tii, tata, ~i mort, tot foarte frumos era". De ce se
amesteca fetiscana
asta? Frumusetea
,
, lui Gab n-o privea
decat pe Gabrielle! Pe Gabrielle, in exclusivitate! Nu suferise ea destul din cauza asta?
Dupa aceasd remarca, Gabrielle se incuie pana la inmormantare.

99

51;(v,'
Cand se intoarse acasa, la Senlis, vecinii ~i prietenii
venira sa-~i prezinte condoleanfele. La inceput ii primi
cu placere, dar 0 exaspera repede sa tot repete povestirea
~i sa asculte, ca un ecou, ni~te banalitafi identice. In
spatele chipului trist, resemnat, Gabrielle fierbea de
nervi: la ce bun sa scapi de sOf, cand trebuie sa vorbe~ti
incontinuu despre ell Mai ales ca ea se grabea sa suie la
etajul trei, sa dea jos tencuiala, sa scormoneasca in ascunzatoarea barbatului ~i sa descopere ce 0 chinuia. ~a
ca s-o mai lase odata ~i singura!
Situata in apropierea zidurilor or~ului vechi, vila lor
semana cu palatele desenate in caqile de pove~ti, care,
in spatele desi~ului de trandafiri cafaratori prezinta creneluri, ambrazuri, balcoane sculptate, rozase decorative,
scari, ferestre cu ogive gotice ~i vitralii colorate. Experienp 0 invafase pe Gabrielle sa determine gradul de
incultura al vizitatorilor in functie de exclamatiile lor; ii
imparfise in patru categorii, de la inculfi la inchipuifi.
Incultul privea cu ochi ostili zidurile mormaind: "Ce
vechitura!"; incultul care se credea cultivat murmura:
"E din Evul Mediu, nu?"; incultul aparent cultivat dezvaIuia cat de amarnic se in~ala: "E in stil medieval, din
secolul XIX?"; in fine, inchipuitul exclama: "Viollet-IeDud", dupa care plictisea lumea cu explicafii despre fiecare element pe care vestitul arhitect ~i ucenicii lui l-ar
fi deformat, restituit, inventat.
,

astfel de re~edinfa nu surprindea pe nimeni la


Senlis, sat din Oise la nord de Paris, pe creasta caruia se
gaseau adunate multe locuinfe istorice. Alaturi de pietrele de pe vremea Ioanei d'Arc, sau de construqiile .ridicate in secolele XVII ~iXVIII, casa Gabriellei apaqinea
celor mai pUfin elegante, fiind mai recenta - cu un secol
100

~i jumatate - ~i de un gust discutabil. Cu toate astea,


cuplullocuise acolo din ziua cand Gabrielle 0 mo~tenise
de la tataI ei, ~i i se parea amuzant ca zidurile acelea 0
etichetau ca membra a "noilor imbogafiti" pe ea, care
niciodata nu se considerase nici bogara, nici noua.
La etajul trei al acestei locuinte, care i-ar fi incantat
pe Alexandre Dumas sau pe Walter Scott, una din incaperi Ii apaqinea lui Gab. Dupa casatorie, ca sa se
simra mai in largullui de indata ce se instalase la ea, cazusera de acord ca el sa se bucure in totalitate de aceasta
parte a cladirii, ra.ra ca Gabrielle sa i-o poata contesta; ei
Ii era permis sa vina la el daca el intarzia, altminteri, nu.
Locul acela n-avea nimic extraordinar - caqi, pipe,
haqi, planisfere -, punea la dispozifie un confort minimal - ni~te fotolii de piele desfundate -, avea insa 0 gaura sapata in zidul gros ~i astupata de 0 trap a verticala.
Gab me~terise treaba asta in urma cu douazeci de ani
scotand cateva cariimizi din zid. Cum baga in scobitura
aceea un anume obiect, 0 asrupa din nou, rera.cea suprafata
, cu tencuiala, si
, camufla astfel locul. Din pricina
acestor masuri de precautie, Gabrielle ~tia ca n-ar fi putut sa fie indiscreta ra.ra sa se ~i divulge. Mai intai din
dragoste, apoi din teama, Gabrielle Ii res pectase sOfului
secrerul. Se distra pe tema asta, iar uneori el 0 tachina
incercand sa vada pana un de rezista.
Dar de acum inainte nimic n-o mai impiedica sa dea
la

parte trapa.
In primele trei zile i se pam indecent sa puna mana
e
, cleste;
, si,
, oricum, n-ar fi avut timp din caP ciocan si
uza numero~ilor vizitatori. In a patra zi, vazand ca nici
telefonul ~i nici clopotelul de la intrare nu suna, i~i
0

101
,1111111

promise ca, dupa ce va da 0 raid la magazinul ei de antichitafi, aflat la trei sute de metri de casa, 0 sa-~i potoleasca curiozitatea.
Aproape de ie~irea din or~, panoul "G ~i G de Sarlat" cu litere aurii anunta, sobru existenta
, unui magazin
de antichitafi pe placul celor din zona, adica un loc
unde se cautau atat piese importante - bufete, mese,
dulapuri - pentru a mobila vastele re~edinfe secundare,
cat ~i obiecte decorative - liimpi, oglinzi, statuete _
pentru Impodobirea interioarelor. Nu domina nici un
stil aparte, toate erau reprezentate, inclusiv prin imitafii
oribile, cu condifia sa aiba peste 0 sma de ani.
Cei doi angajafi 0 puserii la curent cu mersul afacerilor din timpul vacanfei fatale din Savoia, ~i pe urma
Gabrielle intrii In biroul contabilei. Termina repede $i
acolo. Cind sa pIece, traversa magazinul, care se umpluse de cumetre, fiindca se dusese yorba ca "sarmana
doamna Sarlat" era acolo.
Tresari cand printre ele 0 zari pe Paulette.
- Of, puiule, exclama Paulette, ~a de tanarii ~ideja
~a de vaduva!
Paulette cauta din ochi 0 scrumiera In care sa-~i puna figara aprinsa ~i manjita de ruj portocaliu, dar negasind, 0 stinse cu pantoful, tara sa-i pese c-ar putea arde
linoleumul, ~i se Indrepta teatral spre Gabrielle cu brafele deschise.
- Saracufa mea draga, ce nefericita sunt sa te vad
nefericita.
Tremurand, Gabrielle se lasa Imbriitisata.
,,
Paulette ramasese singura femeie de care Ii era frica,
pentru ca ~tia atat de bine sa citeasca adevarul In~oameni. Multi, 0 considerau cea mai otravita limba de vi102

perii; privirea ei insistenta ~i ochii bulbucafi sfredeleau


ca 0 unda laser min file oamenilor ~iPaulette cocea apoi
cateva fraze care puteau sa distruga pentru totdeauna
reputafia oricarui individ.
In timpullmbrafi~arii, Gabrielle I~ipierdu rasuflarea
pentru ca-i intrara In gat cateva fire galbene ~i uscate
din parul lui Paulette, epuizat dupa decenii Intregi de
vopsit ~icoafat, dar ii Infrunta apoi cu bravura fa?, care-i
lucea de 0 crema bruna cu nuanfe ro~ietice.
_ Spune, polifia te-a interogat? Binelnfeles ca te-au
Intrebat daca nu tu l-ai omorat, nu-i ~a?
"Uite, se gandi Gabrielle, rna ~ibanuie~te. Nu pierde
deloc timpul, trece imediat la atac."
Gabrielle dadu din cap. Paulette reaqiona strigand:
_ Ticiilo~ii! Sa te sileasca la ~a ceva! Pe tine! Pe
tine, care erai nebuna dupa Gab al diu, care de treizeci
de ani te-ai tacut covor In fafa lui! Pe tine, care te-ai fi
transformat In orice de dragullui, doar sa-fi fi cerut, In
barbat sau In ~oarece!Nici nu rna mira! Ni~te nemernici!
Sunt tofi ni~te nemernici! Mie ~tii ce mi-au tacut cand
al doilea copil, Romuald, era mic? Intr-o zi a trebuit sa-l
duc la spital, fiindca saracuful se lovise cand a ie~it din
cada ~i-i aparusera ni~te vanatai; ei bine, a venit polifia
la Urgenfe sa rna Intrebe daca nu care cumva mi-am
batm copilul! Cum Ifi zic! M-au carat la comisariat! ~i
m-au finut In arest! Pe mine! Patruzeci ~i opt de ore,
atata a durat. Eu, mama, treceam drept vinovata, ~i nu
tacusem decat sa duc copilulla spital! Ni~te porci! Ti-au
tacut ~ifie la fel?
Gabrielle pricepu ca, departe de a 0 suspecta, Paulette era de partea ei. I~i manifesta empatia de fosta victima. In capul ei, orice femeie interogad de polifie
103

devenea imediat,
nevinovata.
-

prin analogie cu cele intamplate

ei,

Da, si
, mie. In aceeasi, seara.
Nenoroci~ii! Cat timp?
Cateva ore!

- Ce sobolani!
Puiule, te-au umilit, nu?
,
Paulette, a carei tandrete, fata
, de Gabrielle se confunda cu tandre~ea pentru ea ins~i, 0 jncle~ta din nou
in brafe pe prietena ei.
,
Usurata,
Gabrielle 0 mai asculta 0 bucata de vreme
cum tuna ~i fulgera, pe urma se intoarse acasa ca sa inceapa treaba cu ascunzatoarea lui Gab.
La pranz, urca scara eu uneltele in mana ~i se apuca
sa dea jos straturile protectoare. Placa sari din loc ~i
dadu la iveala un spafiu unde fusesera inghesuite patru
cutii. Trase mai aproape 0 masa joasa pe care a~eza cutiile. N -avea nici cea mai mica idee ce contineau,
dar
,
recuno~tea ambalajul. Erau cutii metalice pentru dulduri,
pe ale caror etichete, mancate de timp ~i umezeala, se
mai putea desdfra "Madeleines de Commerey", "Betises
de Cambrai", "Coussins de Lyon" ~i alte sortimente.
Cand sa deschida u~urel un capac, 0 intrerupse soneria de la intrare.
Lasa treaba balta, inchise usa,
, dar lasa cheia in broasca, ~i cobort la intrare, hotarata sa se dezbare rapid de
intrus.
- Doamna, e polifia! Putem intra?
Pe treptele de la intrare ~teptau cafiva barbafi cu
fete
, severe.
- Desigur. Ce vreti?
,
"
- Dumneavoastra suntefi Gabrielle de Sarlat, so~ia
decedatului Gabriel de Sarlat?
104

-Da.
- Va rugam sa ne urmafi.
- De ce?
- Sunteti, asteptata
la comisariat.
,
- Daca vrefi sa-mi punefi intrebari in legatura cu
deeesul sOfului meu, lucrul acesta a fost ra.cut de catre
colegii dumneavoastra din Savoia.
- Nu, doamna, nu e yorba de acelasi, lucru. Sunteti,
suspectata ca v-afi uds so~ul. Afi fost vazuta de un cioban cand l-afi imp ins in gol.
Dupa zece ore de arest, Gabrielle nu era sigura pe
care din doi il ura mai cumplit, pe comisar, sau pe avocat. Poate ca pe comisar l-ar fi scuzat. .. Cand era randul lui s-o chinuie, comisarul se multumea
sa-si, faca
,
datoria, nu vorbea de viciu sau pasiune, incerca dnstit
s-o scoata vinovata. In schimb, avocatul 0 tulbura, fiindca el voia sa ~tie. Or ea il platea ca sa creada, nu ca sa
~tie! Ii eumpara cuno~tin{ele despre legi, experienp din
tribunale, energia de avo cat al apararii; nu-i pasa ei dad
el stie
, sau nu stie
, adevarul.
De indata ce au rwas singuri, avocatul pledant
Plissier, un domn de optzed de ani eu fizic avantajos ~i
par castaniu, i~i lua un aer important, se inclina dtre
clienta lui ~i i se adresa cu 0 voce grava, asemenea celei
atribuite actorilor pentru roluri de cowboy eroid din
filmele americane western dublate:
-. Acum, doamna Sarlat, marturisiti-mi
mie si
,
, numai mie adevarul. Ramane aid, intre noi. V-afi impins
sotuI?
,
- De ce sa fi ra.cut asa
, ceva?
- Nu-mi raspundefi cu 0 intrebare. L-afi impins?
105

- V-am dat un raspuns: "De ce sa fi facut ~a ceva?"


Sunt acuzata de un fapt care n-are nici un sens. Traiam
de treizeci de ani ferici{i impreuna. Avem trei copii,
care pot sa depuna marturie in acest sens.
- Am putea pleda crima pasionala.
- Crima pasionala? La cincizeci ~i opt de ani? Dupa treized de ani de casatorie?
- De cenu?
- La cincizeci si
, opt de ani, dad sotii
, se mai iubesc
inseamna d se iubesc cu adevarat, in mod lucid, armonios, fara pasiune, fara excese, fara crize.
- Doamna Sarlat, nu-mi mai spune{i cum ar trebui
sa gandesc eu; spune{i-mi mai bine cum gandi{i dumneavoastra. A{i putea fi geloasa.
- E ridicol!
- Va insela?
,
- Nu-i pata{i onoarea.
- Cine-l mosteneste
pe sotul
"
, dumneavoastra?
- Nimeni. El nu poseda nimic. Intreg capitalulimi
apaqine mie ... ~i, in afara de asta, eram dsatori{i sub
regimul separarii de bunuri.
- Cu toate astea, poarta un nume de familie buna.
- Da, Gabriel de Sarlat, ~i asta impresioneaza mereu. Lumea crede c-am luat in casatorie 0 avere, cand de
fapt nu m-am ales decat cu 0 particid infima. Barbatul
meu n-avea nici un ban ~i n-a ~tiut niciodata sa fad
bani. Averea vine de la mine, sau mai bine zis de la tata!
meu, Paul Chapelier, dirijorul. Dispari{ia so{ului meu
nu-mi imbunatateste
, , mie situatia
, financiara; nu schimba
nimic, sau poate d-mi creeaza un mic inconvenient,
"
avind in vedere d el conducea camioneta care transpona
antichita{ile pe care Ie vindem in magazinul nostru, ~a
106

d, dad vreau sa-mi continui activitatea, va trebui sa


angajez un salariat.
- N-a{i raspuns la intrebarea pe care v-am pus-o.
- Nu fac decat asta, domnule Plissier.
- Avocat Plissier.
- Nu fi{i ridicol. N-aveam nici un interes sa-mi
omor so{ul. Poate d mai degraba pe ell-ar fi avantajat
moartea mea.
- ~i atunci, el a incercat sa va impinga?
- Sunte{i nebun?
- Gandi{i-va bine. Am putea face verosimila teza
asta, a unei lupte intre dumneavoastra si
, sotul
, dumneavoastra. Pe drumul asta de munte, el decide sa va fad
de petrecanie ca sa puna mana pe banii dumneavoastra.
~i dumneavoastra, impingandu-l, aqiona{i in deplina ~i
legitima aparare.
- Separare de bunuri! N-ar fi dpatat nimic la moartea mea, ~inici eu dupa decesullui. De ce inventa{i toate scenariile astea?
- Pentru ca cineva v-a vazut, doamna Sarlat! Ciobanul care-~i pazea turma spune d v-a{i repezit la so{ul
dumneavoastra ~il-a{i impins in gol.
- Minte!
- Ce interes ar avea sa minta?
- E extraordinar... Eu va explic d n-am nici un
interes sa-mi omor barbatul pe care-l iubeam ~i dumneavoastra sta{i la indoiala, dar pe ciobanul asta 11credeti,
, pentru ca el n-are nid un interes sa minta! Sunteti,
partinitor! In serviciul cui sunte{i? Ai ciobanului, sau al
meu? E incredibil! Pot sa va dau 0 sura de motive d
ciobanul dumneavoastra minte: sa fad pe interesantul,
sa devina eroul cantonului, sa rna fad taP isp~itor ca sa
107

se razbune pe alta femeie sau pe mai multe, sau poate d


vrea sa fad rau doar de dragul de a face raul ~i, de fapt,
la ce distan~a se afla ciobanul? Cinci sute de metri? Opt
sute de metri? Doi kilometri?
- Doamna Sarlat, nu improviza~i dumneavoastra
pledoaria in locul meu. Exista impotriva noastra 0 marturie zdrobitoare: ciobanul v-a vazut!
- Ei bine, eu nu I-am vazut.
Avocatul Plissie;rse opri ca s-o priveasd fix pe Gabrielle. Se aseza
langa ea si
,
, isi
, trecu mana peste fruntea
ingandurata.
- Sa iau asta drept marturisire?
-Ce?
- V-a~i uitat de jur imprejur inainte de a-I impinge
Pe sotul
, dumneavoastra si
, n-ati, observat pe nimeni. Asta
incercati, sa-mi destainuiti?
,
- Incerc sa subliniez d, dupa ce so~ul meu s-a
prabu~it, m-am uitat peste tot ~iam strigat dupa ajutor.
Ilustrul dumneavoastra cioban nu s-a aratat, nu mi-a
raspuns. E totu~i ciudat, nu? Dac-ar fi alertat salvamonti~tii sau dad s-ar fi deplasat spre locul un de dzuse
so~ul meu, poate d ... Ma acuza pe mine ca sa se puna
ella adapost?
- La adapost de ce?
- De la neacordarea de ajutor unei persoane aflate
in perieol. Vorbesc de so~ul meu. ~i, in al doilea rand,
de mine.
- Nu-i deloc rea ideea, dad vrem sa intoarcem
situa~iape dos, insa vreau sa-mi rezerv mie genul asta de
argumentare. Ar suna dubios in gura dumneavoastra.
- Da? Adid sunt acuzata de 0 monstruozitate, dar
mie nu mi se permite sa rna exprim cu rautate. Ce in~
cantator!
108

Simula iritarea, cu toate d in fond era mul~umita d


in~elesesecum sa-~imanipuleze avocatul.
- 0 sa-l tarasc prin tribunale pe ciobanul asta!
- Doamna, pentru moment, persoana pusa sub
cercetare penala sunte~i dumneavoastra.
- A trebuit sa cobor muntele ore intregi pana sa
dau de ni~te excursioni~ti ~isa chern ajutoare. Ciobanul
dumneavoastra, dad I-a vazut pe so~ul meu prabu~indu-se, de ce nu s-a dus el sa-i sara in ajutor? Fiindd,
dad s-ar fi aqionat la timp, poate d so~ulmeu ar fi fost
in via~aacum ...
Sleita dupa ce pusese la punct treaba cu avocatul, se
hotari sa recurga la 0 criza de plans, ~i varsa ~iroaie de
lacrimi mai bine de zece minute.
Cand Gabrielle se opri din hohote, domnul avocat
Plissier, mi~cat, incepu sa dea crezare spuselor doamnei
de Sarlat. Ea il dispre~ui ~imai mult dupa aceasta schimbare brusd de atitudine: sa se lase padlit de un plans
,cu sughi~uri, ce mocofan! La urma urmelor, in fap unei
femei hotarate, toti barba~ii de pe pamant sum la fel de
naivi.
Comisarul se intoarse ~i incepu interogatoriul. Se
opri asupra acelor~i puncte; Gabrielle dadu raspunsuri
idemiee, dar pe un ton mai putin taios decat avocatului.
Fiind mai abil decat avocatul, comisarul trecu repede
peste chestiunea interesului ca motiv al crimei, ~i reveni
asupra cuplului Gabrielle-Gab.
- Fiti, sincera, doamna de Sarlat, sotul
, dumneavoastra
nu voia sa va paraseasca? Avea vreo amanta? Amante?
Relatia
, dumneavoastra era la fel de satista.dtoare ca inainte? N-aveati nimie sa-i repro~ati?
109

Gabrielle prieepu d. soarta i se va juca in zona asta


umbroasa, ~i adopti 0 tactid. pe care 0 folosi pana la
sfar~it.
- 0 sa va dec1ar adevarul, domnule comisar: Gab
~icu mine eram cuplul cel mai norocos din univers. Nu
m-a in~elat niciodata. Eu nu I-am in~elat niciodata. Incercati sa gasiti pe cineva care sa spuna contrariul: e imposibil. N u numai d.-mi iubeam so~ul mai presus de
oriee pe lume, dar nici n-o sa rna vindec vreodata dupa
moartea lui.
Dad. Gabrielle ar l intrevazut in c1ipa aceea unde
avea s-o dud. peste cateva luni acest sistern de aparare,
poate ca n-ar lfost chiar atat de mandra de ideea ei. ..
Doi ani ~ijumatate.
Gabrielle petrecu doi ani ~ijumatate in arest preventiv ~teptand procesul.
Copiii ei incercasera de mai multe ori sa ob~ina eliberarea provizorie pe baza prezum~iei de nevinovatie,
dar justitia i-o refuzase din doua motive, unul esen~ial,
cela!alt contextual: primul era marturia dobanului, al
doilea, polemicile amplilcate de ziare, care acuzau toleranta
, excesiva a magistratilor.
,
In polda timpului petrecut in inchisoare, Gabrielle
nu era deprimata. Dupa ce ~teptase sa scape de sot, ~tepta acum sa scape de acuzatie. Fusese intotdeauna
rabdatoare - calitate necesara dad. lucrezi in comequl
cu antiehitati - ~i refuza sa se lase doborati de acest
accident neprevazut.
Stand acolo in celula, se gandea la cele patru cuti! ramase pe masu~a scunda, cutiile cu secretul lui Gab ...
Ce ironie! Cand tocmai era pe punctul sa Ie deschida, 0
110

arestasera. De indata ce va sd.pa curata din tribunale, se


va duce sa descopere misterul cutiilor de dulciuri. Asta
va lrecompensa ei.
Dupa spusele avocatului Plissier, procesul incepea
sub auspicii favorabile: elementele anchetei erau de
partea lor; to~i martorii, cu exceptia ciobanului, 0 dezvinovateau pe acuzata ~i luasera loc in spatele bancii
apararii; iar pentru to~i, de la comisar ~i pana la juded.torul de instruqie, Gabrielle devenea tot mai convingatoare, pe masura ce interogatoriile se succedau.
Cad Gabrielle ~tia perfect cum sa minta: era sulcient
sa spuna adevarul. Invatase leqia de la tata! ei, Paul Chapelier, pe care, copil lind, 11insotea in deplasarile lui
profesionale. Dad. talentatul dirijor nu era el insu~i la
pupitru cu bagheta in mana, asista la concerte, ~i cand
se incheiau, renumele sau 11obliga sa mearga in culise ~i
sa adud. laude muzicienilor. Avea grija sa nu-i ofenseze
pe unii colegi cu care cantase sau poate urma sa cante,
~a d. se referea numai la ceea ce ii placuse, ocolind parerile negative. Nu lua in discutie decat ce era pozitiv ~i,
dad. nu gasea decat un singur lucru minor demn de lauda, se oprea asupra lui, ii dadea amploare, 11aprofunda.
Nu min~eaniciodata, ori 0 tacea cel mult prin omisiune.
In convorbirile pe care Ie purta cu interpretii, ace~tia 11
considerau sincer ~i se simteau liberi sa in~eleaga mai
mult decat cele spuse, astfel incat vanito~ii vedeau in el
un entuziast, in timp ce lucizii ii apreciau gentile~ea.
Paul Chapelier ii spunea foarte des lieei sale: "N-am
atata tin ere de minte ca sa pot minti bine". Spunand
numai adevarul ~i evitand sa vorbeasd. de lucruri care
supara, reu"ea
sa nu se contraziea si
sa-si fad. 0 colectie
l'
)"
intreaga de prieteni intr-o lume altminteri feroce.
111

Gabrielle adoptase metoda tataIui ei in timpul celor


doi ani ~ijumatate. Vorbind despre Gab, nu-~i amintea
decat de perioada radioasa, perioada iubirii intense ~i
imparta~ite. Pe el11chema Gabriel, pe ea Gabrielle; im, Gaby. Hazardul vietii
, si
, al starii lor
Preuna, erau Gab si
civile Ie tacuse un cadou rar, acela de a purta dupa easatorie un nume aproape identic: Gabriel(le) de Sarlat.
Dupa ea, coincidenta identitafii comune exprima foqa
cuplului lor, 0 uniune indestructibila. Funqionarilor
astora platifi ca s-o asculte Ie povestea despre cum se
indragostise la prima vedere de tanarul pe care-l credea
timid, dar care nu era timid, ci doar bine-crescllt, despre
flirtulindelungat, eseapadele lor, cererea sfioasa in easatorie adresata tataIui artist, pentru care tanarul avea
mare admiratie, despre ceremonia de la biserica la Madeleine, unde a rasunat muzica unei orchestre simfonice
complete.
Fara s-o roage cineva, Gabrielle evoca atraqia ei instantanee fata de corpul lui ingrijit, elegant, niciodata
ameninfat de grasime sau greutate dupa varsta de cincizeci de ani, ea ~icum suplefea era 0 calitate aristoeratiea
ce i se livrase odata cu particula de noblefe. I~i depana
amintirile fericirii lor de parea erau un ~iraginterminabil
de matanii: copiii, easatoriile copiilor, n~terea nepofilor,
~i, in pofida scurgerii timpului, Gab ramanea un barbat
eu fizic intact, sentimente intacte, privirea intacta intoarsa spre ea, mereu atent, respeetuos, iubitor. Gabrielle
era constienta
ci uneori auditorul devenea invidios; intr-o
,
buna zi, judeeatorul de instruqie scoase chiar un oftat:
- Ce ne povestiti dumneavoastra, doamna, e prea
frumos ca sa fie adevarat.
.
Ea 11privi eu compasiune, murmurand:
112

- Recuno~teti, mai degraba, ea e prea frumos pentru dumneavoastra.


]enat, judeeatorul nu mai insista. Cu atat mai mult
cu cat apropiafii euplului, copii, gineri, nora, prieteni,
vecini, confirmasera aceasta iubire idiliea. Pentru a inchide dosarul de instruqie, inculpata a trecut de doua
ori testul detectorului de minciuni.
Detenfia 0 cufunda pe Gabrielle intr-o singuratate,
de care nu seapa decat refugiindu-se in amintiri. ~i dintr-odata, constata ea loeul ocupat de Gab luase 0 amploare absurda in noua ei viafa de prizoniera. Fie ea era
izolata, fie ea avea companie cuiva, el era aeolo, el ~i
numai el, binevoitor, reconfortant. Fidel.
Problema e ea, tot spunand adevaruri, ajungi sa Ie
crezi. Dand la 0 parte ultimii trei ani din viafa ei cu
Gab ~i punand in lumina numai douazeci ~i ~apte de
ani de fericire, Gabrielle infelegea tot mai pUfin ce se
petrecuse, ce anume 0 sehimbase ... De altfel, era mai
bine sa nu se gandeasci la asta. La ce bun! Femeia Gaby,
care din pricina "declicului", fusese in stare sa-~iomoare
sOful, Gaby, ucig~a, nu trebuia sa mai existe pana in
clipa aehitarii; ~adar, femeia Gabrielle 0 ingropa pe
Gaby intr-un pUf al uitarii, i~i bloea aceesulla motivele
care 0 impinsesera pana la uciderea lui Gab ~ipuse sub
interdiqie aceasta zona din mintea ei.
Evocandu-l pe Gab, redevenea acea Gabrielle iubitoare
~i iubita, incapabila sa-i faea eu mana ei vreun rau acestui barbat. Aidoma unei actrife, care, obligata sa intre
intr-o relafie frecventa cu un personaj, ajunge sa-i preia
adevarul, se identifiea eu el ~iaterizeaza, halucinand, pe
un platou de filmare, Gabrielle se intafi~a la proces in
rolul eroinei ineonsolabile, victima unei odioase acuzatii.
113

Inca din prima zi a audierilor, se contura un consens


favorabil. In ziua a doua, reporterii vorbeau deja de 0 decizie netntemeiata de imputare. In a treia, femei necunoscute varsau lacrimi lerbinfi in ultimul rand din sala
arhiplina, aratandu-se de partea nevinovatei batjocorite.
In a patra, copiii acuzatei aparura de nenumarate ori la
~tiri exprimandu-~i emofia ~i indignarea.
Gabrielle trecea prin interogatorii ~i urmarea audierea
martorilor cu concentrare maxima; era atenta ca nimie
din cele declarate, arat de ea, cat si
sa nu T~tir, de ceilalti,
,
beasca versiunea pe care ~i-o construise; parca era un
compozitor scrupulos, care asista la repetifiile operei sale,
cu partitura pe genunchi.
Conform ~teptarilor, ciobanul fu aproape catastrofal
cand Ii veni randul sa-~i depuna marturia. Nu numai ca
vorbea 0 franceza foarte aproximativa - or, in fara asta,
o gre~eala de sintaxa sau de vocabular nu numai ca tradeaza lipsa de educafie, dar mai scoate in evidenfa ~i
atitudinea agresiva contra intregii societafi, e similara
cu 0 blasfemie scuipata in obrazul cultului nafional al
limbii -, dar se planse ca fusese nevoit sa plateasca din
buzunarul lui biletul de tren ca sa suie pana la CompU:gne, ~i bombani cel pUfin un sfert de ora pe tema
asta. Intrebat de avocatul Plissier, tacu ~i gafa de a recuno~te ca pe doamna de Sarlat 0 identilcase "dupa
fotograla din ziare", dupa care veni cu ni~te explieafii
odioase referitoare la indolenfa lui de salvator: "e limpede ca dupa ~a 0 cazatura corpul se tacuse zob, ~i-atunci ce sa rna mai duc eu sa controlez, ca doar nu-s
tampit, ce Dumnezeu."
,
In afara de marturia ciobanului, tot restul conlrma
nevinovafia Gabriellei, care in pen ultima zi a procesului
114

se mai destinse pUfin. Dar cand doctorul de familie se


prezenta in fap tribunalului, Gabrielle fu pe ne~teptate
coplesita
, de emotii.
,
Doctorul Pascal Racan, prieten de-o viafa al sOfilor
Sarlat, povesti cateva intamplari anodine despre Gab ~i
Gaby, printre care ~i aceasta:
- Rareori vezi 0 pereche atat de indragostita. Cand
unul din ei planuia sa faca ceva, 0 tacea nu pentru el, ci
de dragul celuilalt. Astfel, Gaby voia sa mai placa inca
sotului
ei, si
,
, de aceea tacea sport, imi cerea sfaturi dietetiee. Gab, de~i slab ~i zvelt, era hipertensiv ~i se nelini~tea, nu din pricina bolii, bine controlata cu ajutorul
medieamentelor,
ci din cauza efectelor secundare ale
tratamentului. Dupa cum ~tifi, betablocantele scad lib idoul, diminueaza apetitul sexual. Venea deseori la mine
sa vorbeasca despre chestiunea asta, lindca ii era tearna
ca sOfia lui ar putea crede c-o dore~te mai pUfin decat
inaime. Nu era ~a, doar placerea mai scazuse. Niciodata
n-am vazut un barbat mai angoasat din pricina asta.
Niciodata, un sOf mai preocupat de partenera lui in
sensul asta. In astfel de cazuri, majoritatea barbafilor se
gandesc doar la ei, la sanatatea lor; ~i, cand constata ca
Ie scade apetitul, chiar ca Ie convine, pemru d scade ~i
numarul relafiilor adultere, ~i sum incamafi ca devin
mai virtuo~i din motive medicale ~i tara sa-i coste nimie.
In schimb, Gab nu se gandea decat la cum ar reaqiona
Gaby.
Auzind arnanumul asta, nou pemru ea, Gabrielle nu-~i
putu stavili 0 criza de plans. Incerca sa se lini~teasca,
dar, lind prea tulburata, nu izbuti, ~a ca avocatul Plissier solicita 0 amanare a audierilor, pe care curtea le-o
acorda.
115

Cei prezenti isi inchipuira ca stiau de ce se emotionase


Gabrielle. Ea nu-i marturisi nimic avocatului, dar, de
in data ce fu in stare sa vorbeasca, Ii adresa 0 rugaminte:
- Va rog, nu mai pot, rna prabu~esc... Putefi s-o
rugari pe fiica mea cea mare sa-mi faca un serviciu?
,

-Da.
- Sa-mi aduca in seara asta la inchisoare cele patru
cutii de biscuiri care se aHa pe 0 masura joasa din camera tatalui lor. 0 sa inreleaga ea despre ce e yorba.
- N u-i deloc sigur ca i se permite sa va inmaneze
asa
, ceva la vorbitor.
- 0, va implor, 0 sa clachez.
- Haidefi, doamna Sarlat, va rog, nu mai sunt decat douazeci ~i patru de ore. Maine e ultima zi, ziua pledoariilor. Pana seara, suntem gata.
- Eu nu ~tiu ce se va hotari maine, ~i nici dumneavoastra, asa
" increzator si priceput cum sunteti,, tot nu
~tiri. Hai, va rog, nu mai pot, 0 sa fac 0 prostie.
- ~i cutiile asfea de biscuifi, in ce masura ...
- Va rog mult. Nu mai suport, nu mai sunt stclpana pe mine.
Avocatul inrelegea ca Gabrielle 11ameninF, sincer,
ca-~i va pune capat zilelor. Ii observa tulbutarea ~i era
ingrijorat ca n-o sa poatcl face fara pana la momentul
verdictului, pe care el 11vedea favorabil- 0 performanra
in cariera. Se temea de un pas gre~it al clientei sale, ~i Ii
juta ca Ii va aduce chiar el cutiile. Era un risc, dar nu-i
mai pasa.
Spre enorma lui surprindere, de vreme ce ea nu-l
obi~nuise cu efuziuni sentimentale, Gabrielle 11imbrafi~a.
Audierile fura reluate, dar Gabrielle nu Ie mai asculta, ci se gandea numai la marturia doctorului, la cutiile
116

cu secrete, la "declic", la celelalte lucruri despre care nu


scosese 0 yorba timp de doi ani ~i jumatate.
Cand se aBa iar in furgoneta care 0 ducea inapoi la
inchisoare, se destinse ~i cugeta.
Pana la urma, din cauza ca nu asculta decat oameni
care vorbeau despre ea ~i despre el in necuno~tinra de
cauza, incepura s-o framante ni~te ganduri confuze.
De ce l-a omorat?
Din pricina acelui "declic" ... Sa se fi in~elat?
La inchisoare, ceru in mod excepfional permisiunea
sa faca un du~. Datoritcl comportamentului
ei exemplar
si
, a bunavointei, pe care mass-media 0 dovedea in abordarea procesului ei, i se ingadui.
Se strecura sub apa aproape clocotinda. Voia sa se
spele! Sa se curere de prostiile pe~care Ie debitase, sau Ie
ascultase in zilele din urma. Sa treaca in revistcl ce se intamplase, "declicul" ...
"Declicul" venise de la Paulette ... Cand femeia aceea
inaltcl, deselatcl,
cu trasaturi virile se instalase cu barbatul
,
ei la Senlis, incepu sa intre des in magazinullui Gabrielle
ca sa-si, mobileze si
" sa-si decoreze noul camino Desi la
inceput 0 considerase vulgara, ~i dupa intari~are - era
plina de culori, ca un papagal brazilian -, ~i dupa limbaj, Gabrielle se distra grozav cu noua clienta ~i ii admira insolenta, dispretul fata de "vai, ce-o sa zica lumea",
,
"
replicile percutante, necuviincioase, dar pertinente. Ii
lua de mai multe ori apararea in fap angajarilor ei sau a
clientilor vechi, socati. Gabrielle Ii acorda mult credit:
,
"
nou-venita avea darul de a mirosi afacerile dubioase. Suspicioasa ~i perspicace, Paulette Ii atrase atenria asupra
unui trafic de opale false, apoi asupra unei bande de
)

117

escroci care demontau semineuri


vechi; in fine, dar mai
,
ales, repera dintr-o privire, viciile ~i secretele satenilor,
comportamente discutabile, de care Gabrielle habar nu
avea sau pe care Ie descoperise dupa ani de zile. Uluita
de aceasta clarvazatoare, Gabrielle adora sa stea de yorba
cu Paulette pe fotoliile scoase la vanzare.
lntr-o zi, in timp ce erau la taifas, Gabrielle observa
cum Paulette, asemenea unei pasari, urmarea cu coada
ochiului mi~carile unui intrus. Tinta ochiului scrutator
era Gab, pe care Paulette inca nu-l int:1lnise.Vrand sa se
amuze, Gaby nu-i spuse ca adoratul ei sOfvenise in trecere pe la magazin.
Doamnele i~i continuara conversafia, dar Gabrielle
baga de seama ca Paulette nu pierdea nici 0 urama din
mi~carile, comportamentul ~iremarcile lui Gab.
- Ce zici?intreba la un moment dat Gabrielle aruncand 0 scurta privire inspre Gab.
- Ala? Vai, vai, vai, exemplul perfect de lingu~itor.
Prea politicos ca sa fie sincer. Ipocrit de nota zece. Cu
brio ~icomplimente pe gratis.
Gabrielle fu atat de derutata, ca ramase cu gura cascata, pana cand Gab, apropiindu-se repede de ea, 0
saruta ~iapoi, 0 saluta pe Paulette.
De cum pricepu ce gre~eala ucuse, Paulette i~i
schimba atitudinea si
, a doua zi ii ceru scuze lui Gabrielle, dar era prea tarziu: viermele intrase in fruct.
Din clipa aceea, zi de zi, Gaby incepu sa-l priveasca
altfel pe Gab. Daca Paulette ucuse afirmafia, se bazase
ea pe ceva: nu se in~ela niciodata! Gaby 11 privea acum
pe Gab de parca-i era strain, se straduia sa uite tot ce
~tia despre el, sau ce credea ca ~tie. Mai rau, incerc~ sa
justifice cele spuse de Paulette.
118

Spre marea ei surpriza, nici nu-i fu greu.


Gab de Sarlat era politicos, curtenitor, se imbraca
conform gustului pu~in neglijent al unui domn din provincie, era oricand gata sa-{i faca un serviciu, mergea
regulat la biserica, nu-i placeau excesele de limbaj, nici
de gandire. Te putea fascina, dar ~ioripila. Era tradifionalist ca sentimente, exprimare sau comportament chiar ~i in inufi~are - ~i ii atragea pe unii din acele~i
motive care-i indepartau pe al{ii, cu siguranfa nu mulfi;
parea sa fie omul perfect, omul ideal.
Suspectat de instinctul ferocei Paulette, Gab Ii puse
brusc lui Gabrielle acee~i problema, pe care 0 avusese
de vreo doua trei ori cu mobila, de-a lungul activita{ii ei
de anticar: e un original, sau 0 imitafie? Gab putea fi
vazut ori ca un om cinstit, caruia Ii pasa de aproapele
sau, ori ca un impostor.
Dupa cateva saptamani, Gabrielle se convinse ca trilla
cu un escroc. Lua la rand calitatile
, lui Gab, intorcea
cartea pe dos ~i descoperea acolo defectul. Calm? Carapacea unui ipocrit. Curtenitor? 0 maniera de a-~icanaliza libidoul debordant ~i de a atrage cate 0 viitoare
prada. Amabil fa{ade multiplele toane ale lui Gabrielle?
Indiferen{a abisala. Casatorit din dragoste, mariajul vi{ei
nobile cu omul de rand? Un contract pecuniar. Credinp
lui catolica? Un costum de tweed in plus, imbracamintea
respectabilita{ii. Valorile lui morale? Vorbe goale, care-i
mascheaza pornirile funeste. ~i, dintr-odata, se nascu
banuiala ca ajutorul pe care-l dadea el magazinului transportul mobilelor, fie noi achizifii, fie livrari - nu
era decat un alibi menit sa-~ifaca timp liber pentru deplasari discrete. Nu cumva se ducea atunci la amante?
119

De ce, dupa douazeci ~i ~apte de ani de iubire plina


de Incredere, s-a lasat Gabrielle corupta de dubii? Otrava pe care i-o administrase Paulette nu explica tot; fara
Indoiala d, Inaintand In varsta, lui Gabrielle nu-i era
u~or sa se confrunte cu modifidrile propriului corp, sa
combata surplusul de greurate, ridurile tot mai adanci,
oboseala tot mai apasatoare, explozia de varice pe picioarele altadata atat de frumoase ... Se Indoia cu atata usu,
rinta" de Gab si fiindd se Indoia de ea Insasi.
0
Infuria
,
d elimbatranea mai frumos decat ea, d Inca placea femeilor, d tinerele Ii zambeau cu mai multa spontaneitate
lui decat Ii zambeau ei barbatii, mai tineri. Gab nu trecea nici acum neobservat In societate, la piafa, la plaja
sau pe strada, In timp ce ea era parca transparenta.
Cand se Implinira patru luni de la "dedicul" indus
de Paulette, Gabrielle deja nu-l mai suporta pe Gab.
Nici pe ea nu se mai suporta u~or: In fiecare dimineafa,
oglinda Ii arata 0 straina detestabila, 0 grasa cu gatul
gros, pide cuperotica, buze crap ate, cu brafe fle~dite ~i,
sub buric, cu un colac Ingrozitor, pe care nici flamanzind
nu-l purea mic~ora, iar dietele n-o Inveseleau In nici un
chip. Cum sa-~i Inchipuie d lui Gab Ii placea a~a ceva?
Cui i-ar placea? Nimanui!
Prin urmare, toate dragalaseniile
- zambete, atentii,
,
,
amabilitafi, gesturi tandre - pe care Gab i Ie servea tot
restul zilei 0 jigneau. Ce ipocrit! Paulette pusese punctul pe i: un ipocrit din Confederafia Ipocrifilor, un exemplar cu certificat de autenticitate! Pana la urma, Gab nu
facea decat s-o dezguste. Cum poate cineva sa fie In haluI asta de prefacut?
Singurul moment cand nu se prefacea era cand "exdama, totusi, afectuos, "batranica mea". Asta, cine stie
,
120

de ce, Ii sdpa! Gabrielle avea oroare de ocaziile astea; Ii


treceau de fiecare data fiori pe spinare, de pard era biciuita.
Incepu sa se gandeasd la divoq. Dar, cand se imagina In fap unui avocat, sau a copiilor, justificandu-~i
despaqirea, I~i dadea seama d n-avea argumente verosimile. Se vor opune: Gab e un om minunat, cum pOfi sa
spui asemenea prostii? Fiica ei cea mare ar fi fost In stare
s-o dud la un psihiatru - I~i trimitea copiii la psihiatru.
Nu, trebuia sa procedeze altfel.
Lua hotararea sa adune probe contra lui Gab. Imbatabila Paulette spunea In gura mare d pe barbafi trebuie sa-i exasperezi ca sa vezi ce au In motor. Se razgandea
tot timpul, zicea d vrea sa mearga la cutare restaurant ~i
pe urma d nu mai vrea, schimba de zece ori datele ~i
destinafia vacanfelor, era tot mai capricioasa ca sa-l provoace si
, sa-si, iasa din fire. Degeaba. Gab ceda de fiecare
data oricarei noi exigente.
, Seara, reusea
, In eel mai bun
caz sa dedanseze
un oftat sau 0 lidrire de oboseala In
,
ochi, ~i se arata cat se poate de odioasa. Paulette ar fi zis:
,,~i ce are, rna rog, domnul, In izmene?" Exact Intrebarea
asta ~i-o puse ~i ea atunci. In pat, de la 0 vreme, In afara
de eventuale gesturi de tandrefe, mare lucru nu se mai
Intampla. Sigur d ~i ea avea mai pUfina pofta decat
altadatii, socotind d pe vremuri se zbanfuisera din belsug,
iar sa revii la acelasi, lucru dupa decenii e ca si
,
, cum
ai petrece mereu vacanfele In acela~i loc: plicticos. Ea
s-ar fi resemnat, dar se Intreba dad pacea asta nu Insemna altceva In cazul lui. Nu cumva profita de excursiile cu camioneta ca s-o Insele?
Ii veni subit ideea
,
sa-l Insoteasd
In
deplasari.
EI
se
dedara
Incantat si
,
, vorbea tot timpul cu Insuflefire de-a lungul sutelor de
121

kilometri parcur~i impreuna saptamanile acelea. De doua


ori Ii propuse sa se opreasd ~isa fad dragoste, 0 data in
partea din spate a camionetei, ~i alta data in plina campie. Ea accepta, dar rezultatul fu catastrofaI. Asta era
dovada! Dovada d in deplasare, Gab avea obiceiul sa-~i
potoleasd nevoile sexuale.
Nu-l mai illSOtiin
expeditii
,
, si
, se mohor!, deveni tot
mai pu~in comunicativa cu lumea, cu excep~ialui Paulette - izvor nesecat cu privire la infidelita~ile masculine.
- In zilele noasrre, cretinii astia
, sunt prinsi, cu ma~a-n sac de neveste, care Ie intercepteaza numerele de pe
telefonul mobil; eu prevad d detectivii particulari 0 sa
defileze pe strazi in semn de protest contra prejudiciilor
pe care telefoanele mobile Ie aduc cifrelor lor de afaceri
in domeniul adulterului.
- ~i dad barbatul n-are relefon mobil? intreba Gabrielle cu gandul la Gab, care nu voia ca so~ia lui sa-i
cumpere a~aceva.
- Barbatul care n-are telefon mobil e suspect! Suspect in cel mai inalt grad! E regele regilor, imparatul
infeqilor, prin~ul sedudtorilor. ~tie foarte bine d adulterul n-a fost creat odata cu telefonul mobil ~icontinua
sa-~i fad treaba cu trucuri verificate de-a lungul anilor.
Un barb at din asta e James Bond aI amorului ilicit: 11
Poti, haitui, dar nu-l poti" incolti. Succes!
Din momentul ala, pe Gabrielle incepu s-o obsedeze
ascunzatoarea de la etajul trei. Acolo trebuiau sa fie
secretele lui Gab, precum ~idovezile perversita~ii lui. Se
inrampla de mai mulre ori sa suie pana acolo inarmata
cu unelte ~i cu dorin~a de a sparge pererele; dar de fiecare data 0 opri ru~inea. Incerd de cateva ori sa-l d~ca
cu zaharelul recurgand la un numar de seduqie in spe122

ran~a d va deschide el singur ascunzi~ul; Gab inventa


de fiecare data care un nou argument: "N u-i nimic
acolo", ,,0 sa rhi de mine" "Va fi mereu prea devreme
sa descoperi ce-i inauntru", "Ce, n-am ~i eu dreptul la
micile mele secrete?", ,,Are legatura cu tine, dar nu
vreau sa stii".
Refuzurile astea contradictorii 0 enervau
,
teribil pe Gabrielle, ~i in cele din urma Gab rosti urmatoarea fraza: "Vei descoperi dupa moartea mea, ~i
atunci tot va fi prea devreme".
Avertismentul asra 0 indigna! Cum, sa ~tepte zece
ani, douazeci, treizeci, ca sa aiba dovada d i~ibatuse joc
de ea 0 via~a-ntreaga, ca dusese 0 via~a de arivist prefacut! provoca, sau despre ce era Yorba?
- Te vad tacuta, Gabrielle draga, exclama Paulette,
odata cand luara un ceai impreuna.
- Eu nu spun niciodata care e problema. ~a am
fost eu educata. Tata mi-a bagat in cap d nu trebuie sa
exprimi decat ganduri pozitive; celelaIre trebuie sa ~iIe
pastrezi pentru tine.
- Mofturi! Trebuie sa re exteriorizezi, puiule, aItfel
o sa faci cancer. Femeile care tac din gura fac cancer. Eu
n-o sa fac nici un cancer, fiinca ~ip~ibomban cat e ziua
de lunga. ~i ce dad enervez lumea? Prefer sa sufere aI~ii,
decar sa sufar eu.
~a lua forma proiectul - sa scape din capcana dubiilor, deci sa-l elimine pe Gab - proiect pus in aplicare
in Alpi.
Gabrielle fu condusa in celula cu parul ud ~i se
arund pe pat ca sa-~icontinue ~irul gandurilor. lata ce
se intamplase in capul ei in ultimii trei ani de casatorie,
iata ce ascunsese tuturor, iata cum via~a i se golise de
savoare ~i sens reducandu-se la un neintrerupt co~mar.

123

Cel pUfin, omorandu-I pe Gab, trecuse Ia aqiune, pusese capat acelei nelini~ti insuportabile. Nu regreta. Dar
marturia doctorului din acea dupa-amiaza 0 ranise: aBase de ce Gab era mai pUfin senzual ~i ea suferea. Observafia asta se implantase adanc in certitudinile ei.
De ce aBase Iucrul asta abia acum? Inainte, credea
c-o evita ca sa-~i pastreze energia pentru amante. N-ar fi
putut iresponsabilul asta de doctor Racan sa vorbeasea
cu ea mai din timp?
- Gabrielle de Sarlat, Ia vorbitor. Suntefi a~teptata
de avocatul dumneavoastra.
La tanc.
,
Avocatul Plissier ~ezase pe masa cele patru cutii metalice.
- Poftiti., Acum, explicati-mi.
,
Gabrielle nu raspunse. Se ~ezii ~idesicu neriibdatoare
capacele. Degetele rascolirii repede prin hartiile frumos
~ezate in interiorul cutiilor, Ie scoase pe unele sa Ie descifreze, apoi altele ...
Dupa cateva minute, cazu pe jos, inerta, sufocandu-se.
Avocatul alerta gardiencele, care il ajutara s-o Iungeasea
pe prizonierii, ~i 0 obligara sa respire. Fu transportata cu
targa Ia infirmerie, unde i se administra un sedativ.
o ora mai tarziu, dupa ce-~i venise in fire, Gabrielle
intreba unde era avocatul. Fu informatil. ea plecase cu
cele patru cutii sa se pregateasea pentru audiere.
Implora sa i se dea un tranchilizant, si
Orice
, Iesina.
,
era mai bine decat sa se gandeasea la ce tainuisera cutiile
metalice.
Ziua urmatoare fu ziua pledoariilor. Gabrielle arita
ca 0 vaga amintire a persoanei ei de altadata, palida,
124

..

riivasitil.,
ochii umezi, fata
,
, obositil., buzele cadaverice.
Daca ~i-ar fi pus in cap sa-i induio~eze pe jurafi, nici
c-ar fi putut sa reu~easea mai bine.
Procurorul citi un rechizitoriu mai degraba autoritar
decat dur, care nu impresiona pe nimeni. Apoi, avocatul
Plissier se ridica in picioare, cu manecile tremurande, ca
un solist chemat sa-~i execute piesa de virtuozitate.
- Ce s-a intamplat? Un om a murit in munfi. Sa ne
indepartam de actul in sine ~i sa analizam cele doua
versiuni care ne aduc in fata
, acestui tribunal: accident,
spune sOfia; asasinat, pretinde un cioban necunoscut.
Sa ne indepartam ~i mai mult, foarte mult, aproximativ
pana unde se aBa ciobanuI, sa ne intrebam daea e posibil sa distingi ceva de Ia 0 asemenea distanfa, ~i sa eautam acum motivele unei crime. N u exista! In general,
imi este greu sa-mi exercit funqia de avocat, deoarece
eu apar 0 persoana pe care totul 0 acuza. In cazul lui
Gabrielle de Sarlat, pe ea n-o acuza nimic, absolut nimic!
Nu sunt nici bani in joc. Nu exista nici conBicte de cuplu. Nici infidelitari. Nimic nu 0 acuza. Numai un singur om. In fine, un om, care traie~te alaturi de animale,
un baiat care nu ~tie nici sa scrie, nici sa citeasea, un
rebut al sistemului ~colar, incapabil sa se raporteze Ia
societate altfel decat izolandu-se. Pe scurt, acest cioban,
un angajat pe care mi-ar fi u~or sa-I pun sub acuzare,
fiindca a fost dat afara de diver~i patroni, un muncitor
care nu mulfume~te pe nimeni, un barbat ira nevasta,
ira copii, pe scurt: acest cioban a vazut-o. La ce distantil.
, era el atunci? Nici Ia doua sute de metri, nici Ia trei
sute, ceea ce oricum ar ingreuna vederea oricui, ci la un
kilometru ~i jumatate, conform datelor obrinute in urma
reconstituirii! Sa fim seriosi,
, domnilor si
, doamnelor, ce
125

putem vedea de la un kilometru ~ijumatate? Eu, nimic.


El, 0 crima. E fabulos, nu? ~i mai mult, dupa ce constata atentatul, nu alearga la capataiul victimei, nu striga
dupa ajutor, nu cheama polifia. De ce? Se justi1ca invocand faptul ca nu poate sa-~i lase turma. Avem aici
de-a face cu un individ care asista la asasinarea aproapelui
sau, dar continua sa se gandeasca ca viap animalelor
sale - care vor ajunge frigarui - conteaza mai mult. ..
Eu nu-linfeleg pe omul acesta, domnilor ~i doamnelor.
~i n-ar 1gray, daca n-ar arata cu degetul 0 femeie admirabila, sotie
ca s-o acuze de
, integra, mama desavarsita,
,
ultimullucru
pe care ~i l-ar 1dorit, moartea sOfului ei
drag Gabriel, Gabriel numit Gab, iubirea viefii ei.
Se intoarse impetuos catre banca jurafilor.
- Stimati" )'urati, imi yeti, obiecta ca lucrurile nu sunt
niciodata simple! Chiar daca 1ecare aduce marturie
despre iubirea lor puternica ~i vizibila, ce se intampla in
mintea lor? Poate ca aceasti femeie, Gabrielle de Sarlat,
avea capul plin de banuieli, de gelozie, de dubii. Cum
putem dovedi d nu era victima unei nevroze paranoice
agravante fafa de sOful ei? In afara de faptul ca tofi
martorii audiati, aici de dumneavoastra n-au lasat nici
cel mai mic loc unei astfel de teorii, a~ dori sa adaug
propria mea marturie. ~tifi dumneavoastra ce a facut
femeia asta ieri-seara? Stiti
, , care a fost unica favoare pe
care mi-a cerut-o in ace~ti doi ani ~i jumatate de detenfie preventiva? M-a implorat sa-i aduc patru cutii de
biscuiti,, in care pastra de treizeci de ani, scrisorile si
,
amintirile iubirii lor. Se aHa acolo tot, de la bilete de
teatru, de concert, meniurile logodnelor, casatoriilor,.ale
zilelor de n~tere, bilefele scrise dimineap ~i puse pe
masa din bucatirie, totul, de la sublim la anodin! Trei126

..

zeci de ani. Pana in ultima zi. Pana in ziua cand au plecat in vacanfa asta tragica. Gardiencele va vor con1rma
ca, dupa aceea, Gabrielle a plans ore intregi, gandindu-se
la cel pe care I-a pierdut. Va intreb, ~i cu asta imi termin
pledoaria: asta face un asasin?
Gabrielle se prabu~i pe scaun, in timp ce copiii ei,
, suHetele mai sensibile din asistenta, abia dad
Precum si
reu~eau sa-~i opreasca lacrimile.
Curtea ~i juriul se retrasera pentru deliberari.
Mara, pe culoar, Gabrielle a~tepta pe 0 banca alaturi
de avocatul Plissier ~i se gandea la scrisorile pe care Ie
rasfoise cu 0 seara inainte. De pilda aceea care dovedea
ca inca din tinerefe, Gab Ii spunea "batranica mea";
cum putuse sa uite ~i sa ia vorbele astea drept batjocura?
Sau cea in care Gab 0 descria cu douazeci si
, cinci de ani
in urma "violenta mea, salbatica mea, secretul, imprevizibilul meu": iata ce credea el despre femeia care urma
sa-l ucida, violenta ~i "imprevizibila". Cad dreptate avea,
saracul. Asadar,
0 iubise cu adevarat, intocmai cum era,
,
cu felul ei smucit de a 1,cu furiile, maniile, prefacatoriile,
framantirile ei, el, blajinul pe care-l distrau aceste furtuni.
Deci secretul sOfului ei era ea.
Imaginafia ei Ie ruinase iubirea. ~i, din nefericire, nu
doar imaginafia llimpinsese in gol.
De ce Ii daduse atata importanfa lui Paulette? Cum
de putuse sa coboare la nivelul acestei femei infecte, care
descifra universulin mod abject, meschin? N u, era prea
u~or s-o acuze pe Paulette. N u ea era vinovata, ci Gabrielle. Nimeni altcineva. Argumentul ei cel mai puternic,
cel care-i spulberase increderea in Gab, fusese asta: "Este
imposibil ca un barbat sa iubeasca aceea~i femeie mai
mult de treizeci de ani". Infelegea acum ca argumentul
127

adevarat, ascuns sub cel precedent, fusese: "Mi-e imposibil sa iubesc acel~i barbat mai mult de treizeci de
ani". Vinovata era Gabrielle de Sarlat! Singura vinovata!
Se auzi soneria. Forfota. Agitatie. Se relua audierea.
i
It dadea impresia ea se continua 0 cursa de cai dupa
antract.
- La intrebarea: "Consided juratii ci acuzata a atentat cu premeditare la viata sotului ei?" juratii au raspuns,
in unanimitate, nu.
Sala fu strabatuta de un murmur aprobator.
- Prin urmare, Gabrielle de Sarlat este achitata de
orice invinuire. Doamna, suntefi libera, incheie judeeatorul.
Dupa aceea, Gabrielle se simti, ca in ceara.
, Lumea 0
imbdti~a, 0 felicita, copiii plangeau de fericire, avocatul
Plissier se umfla in pene. In chip de mulfumire, Gabrielle Ii declad ea, ascult:lndu-i pledoaria, vorbele lui Ii
mersesera la inima: era imposibil, inimaginabil ca 0 femeie atat de norocoasa in casnicie sa fi facut acel gest.
~i, in forul ei interior, complera ea era yorba de 0 alta
femeie, 0 stdina, 0 necunoscuta, care n-avea nimic de a
face cu ea.
Celor care 0 intrebad cum credea ea-~i va petrece
timpul in zilele urmatoare nu Ie raspunse nimic. ~tia ea
trebuia sa inaugureze doliul dupa un barbat minunat.
Oare ei nu ~tiau ea in urma cu doi ani ~i jumatate 0
neb una Ii rapise sotul? Purea ea sa traiasea fad el? Sa
supravietuiasea acestui act de violenta?
La 0 luna dupa verdict, Gabrielle de Sarlat i~i parasi
domiciliul din Senlis, pleea din nou in Alpi si lua 0 camera la Hotel des Adrets, nu departe de ho~elul B~llevue, un de sratuse cu sotul ei ultima oara.
128

..

Seara, compuse
alb de langa pat.

scrisoare pe masuta ingusra de pin

Dragii mei copii,


Cu toate ca procesul s-a terminat cu proclamarea nevinova{iei mete, recunoscandu-se ca mi-era imposibil sa ucid
un om atat de minunat ca tatal vostru, Gabriel singurul
barbat pe care I-am iubit vreodata, verdictul mi-a ftcut
inca Ii mai insuportabila dispari{ia lui. Trebuie sa flu
alaturi de el.

A doua zi, sui in treeatoarea Aigle ~i, de pe drumul


unde-~i impinsese sotul cu doi ani ~ijumatate in urma,
se arunca in gol.

- Ce no roc ci se ocupa de mine 0 femeie frumoasa ...


Prima oara clod barbatul murmura cuvintele astea,
crezu ci n-auzise ea bine, ci era din vina ei. Cum putea sa
descifreze un compliment in horciiala unui pacient? Daci
subcon~tientul avea sa-i joace inci 0 farsa, va merge la un
psihanalist. Complexele ei nu trebuiau s-o impiedice sa
munceasci! Era de ajuns c-o impiedicau sa traiasci ...
in orele urmatoare, de indata ce-~i termina indatoririle
de serviciu ~i avu pu~in ragaz, Stephanie incerci, nemul~umita, sa reconstituie ce spusese in fond bolnavul din
camera 221. inceputul frazei trebuie sa-l fi auzit bine ce noroc ca se ocupa de mine -, sf.lr~itul insa ii scipase. Femeie frumoasa? Nimeni, niciodacl, n-o considerase pe Stephanie femeie frumoasa. ~i pe buna dreptate! i~i spuse.
Cand pleci de la spitalul Salpetriere, tanara infirmiera
nu gasise inci raspunsul. Era inganduraca ~i p~ii 0
purtau tara ~inta sub un cer plumburiu, aproape negru,
intre blocurile-turn, la baza carora bulevardele plantate
cu salcirni firavi pareau plate, pustii. Avea 0 garsoniera
in Chinatown, la sud de Paris, un cartier cu ziduri verzui ~i firme ro~ii. Pe strazile frecvemate de asiatici, ea se
sim~ea voluminoasa pe langa femeile micu~e, delicate,
furnicu~e sprintene care-~i vedeau tara intrerupere de
133

munca lor. Nu numai statura ei - normala - 0 facea


uri~a, d ~i formele ei rotunde, care pareau prea mari
prin comparatie cu siluetele firave din jur.
Seara, incapabila sa se concentreze asupra emisiunilor
de la televizor, aruncii cat colo telecomanda.
"Ce noroc cii se ocupa de mine 0 femeie frumoasa"!
Siiraca de tine, Stephanie, te fad cii vrei sa auzi 0 frm
in spatele celeilalte, fiindcii asta iti permite s-o repeti pe
cea care ti-a pliicut; numai cii eln-a pronuntat-o. Ded
tu, de fapt, nu eluddezi nimic, nu fad decat sa tot repeti, sa te flatezi, sa te riisfeti.
Dupa aceea, puse la spalat un morman de rufe - lucru care intotdeauna 0 calma - ~ise apucii de ciilcat "rufe
int:1rziate". Pentru ca la radio era 0 emisiune cu melodii
din copilaria ei, mari volumul ~i, tot manuind fierul de
calcat cu aburi, se distra fredonand refrenele de care i~i
aducea aminte.
La douiisprezece noaptea, cand termina de ciilcat mai
multe teancuri de haine, 0 apucase ameteala de arata cantat ~i-ijuca totul in fata ochilor. Se culcii din nou senina, crezand cii uitase tot.
Dar 0 apucii tremuratul a doua zi dimineata, cand
trecu pragul camerei 221.
Barbatul iista era de 0 frumusete tulburatoare.
Karl Bauer zacea de 0 saptamana la terapie intensiva
~ii~irevenea din starea de ~oc.Avusese un acddent care-i
zdrobise 0 parte a coloanei vertebrale; doctorii se indoiau cii padentul e recuperabil, dar nu se pronuntasera
incii definitiv; pentru moment, Ii stimulau nervii, determinau amploarea leziunilor.
Cu toate ciibiirbatul era acoperit cu cearceafuri ~iavea
un bandaj la ochi, ceea ce se vedea 0 emotiona pe Ste134

..

phanie. Mai intai, mainile, maini lungi de barbat, elegante, cu unghii ovale, aproape sidefii, maini facute sa
apuce obiecte pretioase sau sa mangaie piirul. .. Pe, urrna, culorile, pielea oache~a, parul brun care-i umbrea
mu~chii fermi, negrulluminos al buclelor: ~i gura, atat
de arcuita, frumos desenata, atriigatoare ... Dar mai ales
nasul, ca 0 lama de carne, preds, puternic, prezent, captivant ~i atat de viril, cii Stephanie nu putea sa-l priveascii fara sa simta furnicaturi in pantece.
Era inalt. Chiar ~a, intins, iti dadeai seama. I se adusese din subsol un pat pe miisura lui. In pofida im<?biHtatii, a intubiirii, marimea acestui trup 0 impresiona
pe Stephanie. Era, in ochii ei, incununarea unei virilitati
glorioase.
"Imi place ~a de tare cii-mi ia mintile. Dac-ar fiurat,
nu i-~ fi riistalmadt ieri cuvintele."
sa-~i deschida mai bine urechile, ca sa inteleaga
mai bine ce spune. In timp ce-i doza perfuziile ~iii numara pilulele, barbatul se trezi ~isimti 0 prezenta.
- Sunteti aid?
- Buna ziua. Ma numesc Stephanie.
Narile Ii frematara. Stephanie profita cii nu poate fi
vazuta ~i-iprivi narile, dotate in mod straniu cu 0 viata
proprie.
- Ati fost aid ~i ieri-dimineata?

-Da.
- Sunt feridt ca sunteti aid, Stephanie.
Buzele i se desfacura intr-un suras.
Stephanie ramase muta. 0 mi~ca faptul cii un riinit
in stare grava, care suferea ca un manir, aveagenerozitatea
sa exprime multumiri. Nu semana deloc cu alti padenti.
135

"Poate di ~a ceva mi-a spus ~i ieri, se gandea Stephanie, 0 amabilitate, care m-a surprins. Da, probabil ci
. spus. "
asta ml-a
Se calma ~i relua conversafia, discutand vesela despre
nimicuri, despre tratamentele care-l ~teptau, despre programul zilei, despre faptul ci, lncepand cu ziua urmatoare, 0 sa aiba voie sa primeasci vizite. Dupa zece
minute de palavrageala, lui Stephanie i se paru ci stabilise un comportament normal fafa de Karl. Dar lnfepeni cand 11auzi exdamind:
- Ce no roc am ci se ocupa de mine 0 femeie frumoasa ...
De data asta era sigura ci auzise bine. N u, nu era
nebuna. Cuvinte identice, si
, ieri, si
, azi. Adresate ei.
Stephanie se apleci asupra lui Karl sa-i citeasci trasaturile fefei; cipatau expresia unei satisfaqii voluptuoase,
ceea ce conlrma spusele de adineauri; buzele i se umflau ca ni~te sani, ~i dadea chiar impresia ci 0 privea Incantat, desi, avea ochii banda)' ati.
,
Ce sa faci? Era incapabila sa dea curs unui schimb
de replici. Sa raspunda la compliment? El ce-ar mai putea spune in plus? Pana unde s-ar ajunge?
Aiurita de avalan~a asta de lntrebari, Stephanie se grabi sa iasa.
Pe culoar, 0 podidira lacrimile.
Gasind-o pe jos, colega ei Marie-Therese, 0 negresa
din Martinica, 0 ajuta sa se ridice, Ii puse u~urel 0 batisti intre degete ~i 0 conduse intr-un loc retras, unde se
depozitau pansamentele.
- Ia spune-mi, papu~ica mea, ce fi s-a-ntamp~at?
Stephanie, luata prin surprindere de aceasti tandrefe,
se simfi de doua ori mai necijita ~i, plangand cu sughi136

furi, l~i propti capul pe umarul durduliu al colegei; ~i ar


l dus-o tot intr-un plans daci parfumul de vanilie emanat de pielea lui Marie-Therese n-ar l calmat-o, amintindu-i de fericirile copilariei, de zilele de sarbatoare
petrecute la bunici sau de iaurtul pe care-l savura serile
la vecina Emma.
- Hai, spune, de unde toati suferinp asta?
- Nu stiu.
,
- Serviciul, sau viafa particulara?
- Amandoua, gemu Stephanie smiorciindu-se.
I~i sufla nasul cu nadejde ca sa-~i alunge raticirile.
- Multumesc,
Marie-Therese, rna simt mult mai
,
bine acum.
Cu toate ci ochii nu i se mai umezira tot restul zilei,
Stephanie nu se simfea mai bine; mai ales pentru ci nu
pricepea motivul crizei.
Avea douazeci ~i cinci de ani, l~i terminase studiile
de inlrmiera, dar pe ea lnsasi, nu se cunostea
mai deloc.
,
De ce? Fiindci 1i lipsea increderea in sine, defect transmis de mama ei, care n-avea pic de bunavointa, fata
, de
lica sa. Cum sa se ia In serios, cand persoana care 0 adusese pe lume ~i care era meniti s-o iubeasci 0 ponegrea?
Lea nu-si, considera fiica nici frumoasa, nici desteapta,
si
'
,
nu-i fusese niciodati jena sa i-o spuna drept in fafa. De
fiecare dati cand l~i dadea drumul, adauga: ,,Adici cum,
daci esti
, mama, ti-e
, interzis sa li lucida?" Modul, oarecum denaturat, in care Lea i~i concepea rolul de mama ii determina opiniile despre lici. Daci in ceea ce
prive~te inteligenfa, Stephanie ii combatuse ironiile reusise
sa-si ia bacul si
"
, tacuse studii paramedicale, in
timp ce mama Lea lucra In continuare ca vanzatoare de
confeqii -, cu privire la capitolul "estetic", adoptase, tara
sa cracneasci, canoanele estetice materne. Avind In vedere
137

ca 0 femeie

frumoasa e 0 femeie cu ~olduri Inguste ~i


sani rotunzi, cum era Lea, Stephanie nu era 0 femeie frullloasa; era mai degraba - mama Ii spunea deseori ~a din categoria "caltabo{. Avea douasprezece kilograme
IIIplus, si
centimetri!
" diferenta dintre ele de numai sapte
,
Stephanie respinsese de la bun Inceput sfaturile mal1lei de a se "pune la punct", de frica sa nu devina din
ridicola ~i mai ridicola. Fiind convinsa ca dantelariile,
l1latasurile, brizbrizurile, buclele sau parul purtat In coc,
bijuteriile, bratarile, cerceii sau colierele ar arata la fel de
~Ocante pe ea ca pe un travestit, Stephanie ~tia ca din
pUnct de vedere fiziologic era femeie, dar ca nu este feIl1inina. Bluzonul alb cu pantalonul tot alb Ii conveneau
de minune, ~i la plecare, cand se schimba In vestiarul
Spitalului, I~i punea corespondentele lor In negru sau
bleumarin, iar sandalele ortopedice Ie schimba cu ni~te
bascheti albi.
Ce se Intamplase In camera 221? Bucurie, sau disperare? Bucuria ca 0 considera cineva frumoasa? Disperarea
cii era ~a doar pentru un orb?
In realitate, emotia - lsi dadu seama bagandu-se sub
p1apuma de puf - ii fuse~e provocata de ~oc: cuvintele
acelea 0 lansasera pe Stephanie pe piata seduqiei, locul
acela vast, insorit, un de femeile placeau barbatilo~; tocmai pe ea, care se credea exclusa, ea, care se marginalizase
~i horarase sa nu provo ace nici priviri, nid declaratii de
iubire. Stephanie era 0 ranara la locul ei, daca putem
nl.lmi astfel pe cineva care n-a ~tiut nicic:1nd ce inseamna
dezordinea. Austera din pridna complexelor, nu cuteza
nhnic, se ferea de petreceri, de baruri ~i club uri de noapteo Sigur ca in timpul unui film, sau cand citea u~ roman, visa ~i ea la 0 poveste de dragoste, dar ramanea
138

..

convinsa ca era yorba de fantasme. ~a ceva nu se


Intampla in viata reala.
"In orice caz, nu In viata mea."
Asemenea unui,batran obi~nuit cu viata de pensionar,
Stephanie se vedea ~i ea lini~tita, imuna la schimbari,
d()tata cu un trup mort, sau aproape, ~i iata ca acum
cineva 0 tulbura ~i-i spunea ca are farmec. Era ceva ne~teptat, brusc, violent.
A doua zi dimineata In drum spre serviciu, se hotari
sa-l repeada pe Karl, daca iar Incepea.
Rutina de la Salpetriere Ii umplea viata. De Indata ce
trecea de intrarea monumentala a spitalului pazit:l ca
poarta unei cazarmi; simtea ca p~e~te Intr-o alta lume,
dintr-un or~ Intr-un aIt or~, or~ul ei. Pereti Inalti puneau in siguranta incinta aceastei cetati medicale, unde
gaseai de toate: un chio~c de ziare, 0 cafenea, 0 capela, 0
farmacie, 0 cantina, servicii sociale, birouri administrative,
saIi de ~edinte~i numeroasele cladi~i destinate diverselor
patologii; existau gradini cu b:inci pentru pacientii ie~iti
la plimbare, paIcuri de arbu~ti Infloriti, pasarele topaind
in iarba; se vedea succesiunea anotimpurilor ca ~i afara:
iarna I~i ~ternea zapada, vara, canicula; sarbatorile scote~u in evidenta curgerea timpului, pomul de Craciun,
noapte de Sanziene; veneau acolo pacienti ca sa nasca,
sa se vindece, sa moara, se intampla sa fie internate ~i
celebritati. Un microcosmos in metropola. Acolo, Stephanie nu numai ca exista, dar se ~i simtea utila. Orele
zilei curgeau repede una dupa alta, programate pentru
ingrijiriea bolnavilor, vizite, deplasari la infirmerie, inregistrarea temperaturii pacientilor; pentru ce ar avea ea
nevoie de 0 alta viata, de 0 viata Intr-un alt loc?
139

- Buna ziua, Stephanie, spuse Karl zambind, cind


abia intrase in camera ~i n-apucase sa deschida gura.
- Buna ziua. In sfarsit,
, azi 0 sa aveti
, vizite.
- Ma tern ca da.
- De ce spuneti, asta? N u va bucurati?
,
- 0 sa se infierbante atmosfera!
- Adica?
- In ochii dumneavoastra, 0 sa fie chiar caraghios.
Pentru ele sau pentru mine, mai putin.
- ~i ele cine sunt?
- Nu ghiciti?
-Nu.
- Ei, atunci, rabdare, 0 sa aveti parte de un spectacol.
Stephanie se gandi c-ar fi mai bine sa puna punct ~i
sa-si
, vada de treaba.
El zambea.
Cu cat trebaluia mai preocupata pe langa patul lui,
cu atat zambetul i se largea.
Cu toate ca-~i jurase sa nu puna intrebarea, ceda
pana la urma ~iexclama:
- De ce tot zambiti?
- 0 femeie frumoasa se ocupa de mine ...
- De unde stiti?
Nu rna vederi.
,
,
l
- Va aud ~iva simt.
- Poftim?
- Dupa voce... dupa mi~cari, dupa aerul care se
mi~ca in urma gesturilor pe care Ie faceti, dar in special
dupa parfumul pe care-l emanati, reperez 0 femeie frumoasa. Sunt sigur.
- Gogo~i! ~i daca ~ avea un neg pe nas sau 0 pata
m~
~
- M-as, mira.
140

- Acum sunteti mai zgarcit la yorba.


- Ei bine: aveti un neg pe nas?
-Nu.
- 0 patamov?
- Nici.
- Ei, vedeti! incheie el, fericit ca avea dreptate.
Stephanie incepu sa rada ~i ie~idin camera.
Spre deosebire de ziua precedenta, continua sa fie
binedispusa. I~i regasise natura joviala.
In timpul dupa-amiezii, trecand preocupatii dintr-o
camera intr-alta, pricepu mai bine ce 0 anuntase Karl era amuzant ca scrisese K in loc de c... In sala de as,
teptare, ppte femei tinere, una mai splendida decat cealalta, se priveau cu ura; ai fi zis ca sunt ni~te manechine
venite la un casting. Nici una n-avea 0 legatura oficiala
cu pacientul ei, cu exceptia ro~catei suberbe, care, laudandu-i-se infirmierei-~efe cu titulatura de fosta sOfie,
capata prioritate. Celelalte ~ase - amantele - ridicara
din umeri vazand-o cum se indeparteaza ~i apoi continuara sa se masoare una pe alta fara pic de amabilitate.
I~idezvaluiau oare existenta? Erau oare amante succesive,
sau amante simultane?
Stephanie i~i facea drum pe acolo cat putea de des,
dar de saturat, tot nu se satura. Cand i~i paraseau locul
ca sa intre la Karl, femeile faceau exact acee~i manevra:
cea care intra pe culoar i~i alunga intr-o secunda aerul
ciufut de pana atunci ~i, cu batista in mana, i~iarbora 0
expresie rav~ita de spaima cu ochi inlacrimati. Ce teatru! In fond, cand jucau ele teatru? Atunci cand, fiind
impreuna, se stapaneau una fafa de alta, sau cand se
apropiau tremurande de amantul lor? Erau vreodata
sincere?
141

Ultima intra in camera la ora patru dupa-masa ~iie~i


dupa un minut urland:
- E mort! Doamne Oumnezeule, a murit!
Stephanie ie~ivalvartej din birou, se repezi la pat, ii
lua pulsul lui Karl, urmari indiciile de pe ecran ~iexdama:
.
- Terminati va rog! A adormit, asta-i tot. Vizitele
de dinainte I-au epuizat. In starea lui. ..
Amanta se ~eza cu genunchii stran~i, ca ~icum asta
o calma. I~i mu~ci unghia de la degetul mare, lunga ~i
ro~ie, ~ipe urma, furioasa, bombani:
- TicaIoasele, au fa.cut-o dinadins! L-au sleit de puteri, ca sa nu-mi ramana mie nimic.
- Ascultap ce va spun, domni~~ara,avep in fata dumneavoastra un om care a suferit un accident foarte gray
~i nu pareti ci va dati seama de lucrul asta. Nu va g:1nditi declt la persoana dumneavoastra, la rivaleledumne~voastra. E de-a dreptul ru~inos!
- Spuneti-mi va rog, dumneavoastra sunteti platita
ca sa va ocupati de el, sau ca sa ne dati noua leqii de
morala?
- Ca sa rna ocup de el. ~a ci va rog sa plecati de
aici.
- Ia mai lasati-ma-n pace! Patru ore am ~teptat.
- Foarte bine. 0 sa chern paza.
Manechina ceda amenintarii bombanind ~i se indeparta, datinandu-se pe pantofii ei platforma.
Stephanie ii spuse in gand "Dezmatato!" ~i apoi i~i
dedici timpullui Karl; ii inaIta patul, ii tampona urechile, verifici perfuzia, ~i fu multumita vazandu-l c~-~i
vine in fire.
- In sfaqit pot sa lucrez, spuse ea cu un oftat.
142

Ziua urmatoare, Karl 0 int:1mpina zambind.


- Ei, v-ati distrat bine ieri?
- Ce a fost distractiv?
- Sa obligi ni~te femei care se urasc sa se intaIneasci
~i sa-~ipuna la incercare rabdarea. Va spun sincer, ~ fi
preferat sa fiu ~i eu afara, in sala de ~teptare. S-au luat
de par?
- Nu, dar au transformat sala de ~teptare in congelator. M-ati auzit cand am dat-o afara pe ultima?
-.- Pe ultima? Nu. Cine a venit dupa Dora?
- 0 bruneta pe platforme.
- Samantha? A, ce rau imi pare, ~ fi vrut s-o primesc.
- N-ati putut.
- Dar ce-aveam?
- Va era somn! ~i ea credea ci erati mort.
- Samantha exagereaza mereu.
- Exact asta mi-am permis sa-i spun ~ieu.
Ii treceau mii de intrebari prin cap in timp ce se
ocupa de el. Care din cele ~ase amante era cea actuala?
o iubea pe vreuna din ele? Ce ~tepta el de la 0 femeie?
Le alegea doar dupa fizic, ~i de aceea trecea de la una la
alta? Nu urmarea declt legaturi erotice, niciodatcl 0 relatie durabila? Initiativa 0 lua el? Cat de mult se baza pe
frumusetea lui? Cum era ca amant?
Karl exdama:
- Sa ~titi ci azi va simt cam preocupata!
- Eu? A, nu.
- Ba da. Vreo problema cu sotul?
- N u sunt maritata.
- Cu partenerul?
- N-am nici partener.
143

'- Prietenul?
- Da, asta e. 0 problema cu prietenul meu!
N-avea curajul sa-i marturiseasea unui barbat care 0
gasea fermeeatoare ea traie~te Intr-o deplorabila singuratate, asa
, ea-si
, inventa un Iogodnic: se horarl ca In camera 221 sa aiba aparen{a unei femei normale.
- Ce-i repro~afi?
- Mm. Nimic ... Nimic precis... Imi puneam unele
Intrebari In Iegatura cu el. .. Ma-ntrebam daea nu-i umbla ochii ~iprin alte paqi. ..
- Sunte{i geloasa?
Stephanie ramase srupefiata. Lasand la 0 parte ea nu
era obi~nuita sa i se puna 0 asemenea Intrebare, I~idadu
seama chiar In clipa aceea ea era geloasa pe Karl.
Tacu. EIIncepu sa rada.
- Deci sunte{i geloasa!
- Cine nu e?
- Eu, dar prefer sa nu vorbesc despre subiectul asta.
Sa revenim Ia dumneavoastra. Cum 11 cheama?
Stephanie ar fi vrut sa raspunda, dar nu-i veneau In
minte declt nume de ciini, Rex, Titus, Medor, Tommy ...
Era disperara, dar apuea sa articuleze:
- Ralf1
De fapt ~i Ralf era nume de cline, un doberman pe
care-l vedea ea des, dar spera sa nu-i dea de banuit lui
Karl, fiindea numele se Inralnea ~ila oameni.
- Ralf e un mare prost, daea vre{i sa ~ti{i parerea
mea.
Uf, Ii Inghi{ise minciuna ...
- Dar nici nu-l cunoasteti.
, ,
.
- Cand InraIne~ti 0 femeie ~a de splendida cum
sunte{i dumneavoastra, cu un asemenea parfum, primul
144

pas este sa te mu{i Impreuna cu ea. Or, Imi zicea{iea nu


Iocui{i Impreuna.
- Nu-IInvinui{i pe el. Poate ca eu sunt cea care refuza...
- Refuzati?
,
-Nu.
- ~adar, Ralf e un idiot. Nu va merira. Cum sa
stai departe de 0 femeie cu un asemenea parfum ...
Pe Stephanie 0 cuprinse panica. Ce parfum? Niciodara, In cei douazeci ~icinci de ani pe care-i avea, nu-~i
imaginase ea emana un parfum anume ... In mod reflex
I~i duse bra{ul Ia nas. Ce parfum? Nu sim{ea nimic.
Despre ce era Yorba? Nu-~i cumpara nici parfum, nici
apa de toaleta. Oare mirosul sapunuIui? Trecea repede ...
DetergentuI? Balsamul de rufe? N u, tot personalul spitaIuIui primea hainele curate de Ia acee~i spaIatorie.
Mirosul ei? Mirosul ei propriu? Era placut, neplacut?
Mirosea ace?
Dupa 0 pauza de numai treizeci de secunde, Intreba
cu respira{ia taiara:
- A ce miros? A transpirafie?
- Suntefi nostima! Nu, transpirafia dumneavoastra
n-am sim{it-o. Mai bine, trebuie sa fie divina ~i prea
m-ar excita.
- Glumiti?
,
- Ave{iun parfum Imbatator. Daea Ralf nu v-a spus
niciodata lucrul asta, atunci e fara discu{ie un capsoman.
In seara aceea, clnd se Intoarse In garsoniera ei, Stephanie continua seria de experien{e.
Dupa ce trase perdelele, se dezbraea ~i, a~ezata pe
pat, Incerea sa se miroasa. I~i lipi narile de toate paqile
accesibileale corpului. Hcu aceste contorsiuni anevoioase
Inainte de du~, apoi Ie relua. Degeaba.
145

Pe urma, cu toate d-~i detesta nuditatea, nu se imbrad ~i mai testa 0 metoda: se rasucea brusc ~i lasa narile sa capteze mirosul degajat de trupul gol; dupa trei
mi~dri din astea, facea stanga-mprejur pe caIcaie ~i, cu
nasulin vant, se precipita sa inspire dara de parfum, de
pard executa un balet. N u reu~i sa prinda nici cel mai
vag miros, dar simtea cel putin 0 adevarata placere mi~candu-se goala.
Cand sa se ~eze la masa, farfuria ~i tacamurile ceremonioase 0 intimidara, ~a d-~i puse un halat; dar in
timpul mesei 11desfacu putin cate putin, pana cand ~i-l
scoase de tot, sperind ind sa-~icapteze parfumul.
I~i cerceta, in fine, garderoba, mirosi lenjeria pe care
o purtase, 0 compara cu cea pe care n-o purtase ~ireveni
la cea dintii ... remarcind parca ceva, dar un ceva aproape imperceptibil, 0 esenta subtila ce se estompa ~i-i sdpa de cum credea c-o identifica.
. Se hotari sa se culce goala. In felul asta, putea sa-~i
repereze parfumulintre cearceafuri dimineata urmatoare,
cand se trezea. Dar, dupa 0 ora de zvarcoleli, de pipaituri, de mirosit, i~i dadu seama d 0 innebunea goliciunea, i~i puse pijamaua ~iadormi.
A doua zi, intra pe tacute in camera, inainta spre pat
fara sa-l previna pe Karl.
Dupa treizeci de secunde, Karl zambi. Dupa inca un
minut, ingaima putin nelini~tit:
- Stephanie?
Ea ar fi dorit ca jocul sa mai continue, dar prezenta li
fu dezvaIuidi de 0 seringa ce luned pe tavita meta}id.

-Da.
Karl suspina u~urat.
146

- Erati aici?
- De un minut. N-am vrut sa va trezesc.
- Nu dormeam. Acum inteleg de ce rna gandeam
la dumneavoastra.
Continuara sa vorbeasd, in timp ce Stephanie controla starea bolnavului. Risd inca 0 experienta. De
vreme ce 11observase zirnbind ori de cate ori mergea in
spatele lui cu bratele deschise, se apropie ~imai mult, i~i
apled bustul deasupra fetei lui Karl. Victorie! Placerea
li inunda chipul. Era dovada concludenta d nu min tea:
trupul ei degaja intr-adevar un parfum care-l fermeca
pe Karl.
Se distra apropiindu-se ~i mai mult de el, ~i la un
moment dat, parul ii mangaie obrazul. Ce ~i-ar fi inchipuit colegii dad ar fi surprins-o aplecata in felul asta?
N-avea importanta! Ii facea atata pl:lcere sa priveasd
acest cap superb, luminat de bucurie!
La sfaqit, cand, aplecata cu decolteul sub narile lui,
li spuse d trebuia sa se ocupe ~i de alti pacienti, Karl
bolborosi ceva de pard era la un pas de le~in:
- Ce fericire d se ocupa de mine 0 femeie ~a de
frumoasa ...
- Exagerati, nu sunt 0 femeie de vis, departe de ~a
ceva!
- 0 femeie de vis nu e cea la care viseaza 0 femeie,
e femeia pe care 0 vede barbatul.
Sirnbata ~i duminica, Stephanie era libera. Ii fu dor
de Karl. Trecu prin diferite stari. Pe de 0 parte, continua sa se plimbe goala prin casa vra.nd sa-~ifad mai accesibila acea calitate a trupului pana atunci ignorata:
parfumul. Pe de alta parte, planse mult, foarte mult,
147

fiindca isi
, luase inima in dinti, si
, intrase intr-un magazin
chinezesc cu haine de matase brodata, care 0 readusese
cu picioarele pe pamant: era pocira ~i grasa.
~adar, ca sa evite privirile altora, se incuie in casa, se
hrani cu conserve, dialoga doar cu televizorul. De ce nu
erau to~i barba~ii la fel de rafina~i cum era Karl? De ce
societatea dadea intaietate vazului ~i dispre~uia alte sim~uri? Intr-o alta lume, cea a mirosului, ea, Stephanie, era
o femeie incantatoare. Intr-alta lume, era seducitoare.
Intr-o anume camera, ~tiuta doar de ea, era ,,0 femeie ~a
de frumoasa". ~tepta diminea~a de luni ca pe 0 eliberare.
J~i dai seama ce spui, sarmana de tine? E~ti 0 posibila alegere numai pentru un orb paralitic. Ce dezastru!"
Dupa veselia extrema, urma descurajarea.
Trecura inca doua zile cu oscila~ii de la plansete la
extaz, de la mila la entuziasm. ~i, cand primi duminica
seara un telefon de la spital cu rugamintea sa vina mai
devreme luni diminea~a, accepra imediat.
Dis-de-diminea~a, echipele se schimbau la bufet, unde,
la un cappuccino

- ultimul pentru unii, primul pentru

ceilal~i - infirmierii

din tura de zi Ii inlocuiau

care lucrasera noaptea.


mai inrai un moment

In c1adirile spitalului
indecis, albastru-gri,

suspendata, ~i apoi se opera transformarea,

ca

pe cei
domnea
0

tacere

care dura cat

sa dai pe gat 0 gura de lichid in~epator ~i sa schimbi


cateva vorbe, dupa care incepea ziua de lucru, cu zgomotul carucioarelor, al usilor,
scarraitul
incaltarilor,
perma,
,
,
nentul du-te vino de la toate etajele, vajaitul aspiratoarelor
din casa scarii, agita~ia de la parter, unde funqi~narii
recep~iei i~i deschideau
148

ghi~eele. Culoarele trepidau in

alt ritm: trezirea bolnavilor, luarea temperaturii,

distri-

buirea pilulelor, zanganitul de cesti


, si
, farfuriute.,
La ora ~apte jumatate, proaspata, alerta, triumra.toare,
Stephanie aparu in camera lui Karl ~i lansa un "buna
.
zma
..I"
- Cum? Stephanie,

deja? spuse surprins

barbatul

legat la ochi.
- Ei, da. Una din colegele mele s-a imbolnavit ~tiu, lumea se mira ca 0 infirmiera sau un doctor pot
avea probleme de sanatate. ~a ca fac eu treaba ei.
- ~i eu pe a mea: ca bolnav. Se pare ca joe bine
rolul asta.
- Da, foarte bine.
- Din nefericire ...
- Voiam sa spun ci nu va plange~i niciodara.
- La ce mi-ar servi?
Ceap dimine~ii era inca lip ira de geamuri.
Stephanie nota temperatura bolnavului, schimba perfuzia, modifica unele dozaje ~i ii ra.cu 0 injeqie. Scoase
apoi capul pe coridor ca s-o cherne pe asistenta.
- Doamna Gomez, veni~i sa rna ajutati la spalat!
Karl protesra vehement.
- N u pute~i sa-mi face~i una ca asta!
- Adica?
- Spalatul!
Stephanie se apropie de el. N u in~elegea.
- Ba da, de ce nu?
Contrariat, Karl se stramba ~i dadea din cap de la
stanga la dreapta, ca ~i cum cauta ajutor.
- Nu ... nu-mi place ideea!
- Linistiti-va,
sunt obi~nuira.
, ,

149

Cand intra doamna Gomez, Karl se opri. lar Stephanie, presupunand ca-l calrnase, puse mana pe 0 manu~a
~ipe flaconul cu sapun lichid.
Dintr-o singura mi~care, doamna Gomez dadu la 0
parte cearceaful, Karl ramase descoperit ~ipe Stephanie
o incerca, tara sa vrea, 0 emotie.
, Era frumos. Cu totul si
,
cu totul. Nimic din trupul asta nu i se parea respingator.
Totul 0 tulbura.
~a ranit, imobilizat cum era, nu parea bolnav. Stephanie i~i intoarse privirea. Ii trecu pentru prima oara
prin cap ca n-avea voie sa priveasca nuditatea unui barbat fua sa-i ceara permisiunea. Datorita momentului
astuia de ezitare, gestul brusc ~iindiferent cu care doamna Gomez trasese ceaqaful ii paru violent.
De unde sa inceapa?
~tia pe de rost mi~carile, Ie tacuse de sute de ori, dar
prezenpllui Karl 0 intimida. Coapsele, torsul, abdomenul,
umerii, pe toate Ie va atinge. De obicei, spaIa pacientii
cum treci buretele peste 0 panza cerata; dar cu d era
altceva, 0 impresiona. Daca n-ar fi fost patul de spital,
tara pretextul asta, nu l-ar fi vazut niciodata gol. In ciuda placerii pe care i-o tacea d cu "parfumul incantator",
de amanta tot n-ar fi ales-o, nu?
Fara scrupule, doamna Gomez incepuse sa-l frece
din partea unde se afla ea. Ca sa nu dea de banuit, Stephanie i~i infranse reticenta ~i se puse pe treaba. Ea
freca totu~i mai delicat, cu mi~cari mai invaIuitoare.
"Dar ce-i cu tine, idioato? i~i spuse. Omul asta e
paralizat. Paralizat! Asta inseamna ca nU-fi simte mana.
Ori ca-l ciupe~ti, ori ca-l mangai, efectul e identic: cu
alte cuvinte, zero."
150

Gandul asta Ii dadu curaj ~i se concentra asupra detaliilor ca sa-~itermine cu bine treaba. Facu insa imprudenfa sa-i priveasca fafa ~iobserva ca strangea din dinti,
f'alcileii erau incle~tate, chipulii tremuta. In timp ce Ii
masa gatul, auzi un murmur:
- Imi pare foarte rau.
Simti atata suferinta in acde vorbe ~optite, ca-i ceru
doamnei Gomez sa raspunda ea la soneria ce venea de la
camera 209.
- Termin eu aici, doamna Gomez, 0 sa rna descurc.
De cum ramasera singuri, se apleca ~i-l intreba cu
blandete.
- Va pare rau? Pentru ce?
- Imi pare extrem de rau, repeta d, dand din cap
de la stanga la dreapta.
Ne~tiind ce i se intamplase, Stephanie Ii masura corpul cu privirea, ~ipricepu dintr-odata motivul.
Avea 0 ereqie.
Fara sa vrea, Stephanie ii admira sexul invelit de 0
pide fina, a carui ereqie era un compliment ~i care i se
parea ~i puternic, dar ~i catifdat; pe urma i~i reintra in
rolul de infirmiera, se dezmetici, pricepu ca trebuia sa-l
calmeze pe Karl.
- Nu-i nimic. Suntem obisnuiti.
Eo reactie
autoT,
,
mata.
-Nu!
- Ba da, nu va nelini~titi, ~tiu despre ce e yorba.
Dar el replica furios.
- Nu, nu ~tifi ddoc despre ce e yorba! Nici 0 clipa!
~i nu mai spunefi orice va vine la gura: reaqie automata ... Daca rna atinge cineva pe gat, nu simt nimic. Cand
151

se ocupa de mine col ega dumneavoastra Antoinette, sum


relaxat, nu-mi vine sa strang din dinfi. De ce? Fiindd
nici Antoinette, nici doamna Gomez n-au parfumul
dumneavoastra. Am incercat sa va previn.
- Haidefi... nu e mare lucru ...
- Dad nu-i mare lucru, ce mai e mare lucru? exclama el cu vocea sugrumata.
- Nu trebuie sa va simfifi jenat, pe mine nu rna
jeneaza, minfi Stephanie.
- Nu va jeneaza? MulfumesC! Infeleg ca nu sum
altceva decat un infirm!
Stephanie observa d lacrimile-i umezeau pansamemul
de la ochi. Ar fi vrut sa-l stcanga la piept ~i sa-l consoleze, dar nu-~i putea permite a~a ceva. Dad ar surprinde-o cineva in postuta asta, 0 infirmiera finand in
brafe un barb at gol, ~i el, in halul asta! Ca sa nu mai
spunem d, invaluindu-l cu mirosul ei, lucrurile s-ar
agrava ...
- Ce-am facut, Dumnezeule, ce-am facut? se lamenta ea.
Imerveni 0 schimbare. Acum trupullui Karl se zgaIfaia. Gatul scotea sunete. Stephanie voia sa cherne ajutoare, banuind ce se inrampla.
- Ce facefi? Radefi?
Karl confirma cominuandu-~i casul zgomotos.
Viizand d erectia
, descreste
, pe masura ce rasetele i se
imefesc, Stephanie, din nou calma, rase ~i ea pe infundate.
II acoperi cu un cearceaf, se ~eza langa el pe pat ~i-l
~tepta sa-~i traga suRetul.
Pe urma, il imreba:
- Ce v-a amuzat?
152

- Strigatul acela pe ton de catastrofa "Dumnezeule,


ce-am facut?", cand n-ati, pricinuit decat 0 reactie
, fiziologid. Va dati, seama de absurditatea situatiei?
,
Rasera amandoi cu 0 pofta neb una cateva secunde.
- Acum, hai sa fim serio~i. Sa punem punct umilimelor.
Toaleta mi-o va face altcineva. Ati, imeles?
,
,
- Am imeles.
,
La drept vorbind, Stephanie nu era sigura d infelesese; ceea ce refinuse era faptul d avea puterea, puterea
aceea noua, ametitoare,
de a excita un barbat. Ba mai
,
mult! Un anume barbat, acest barbat superb, acest barbat
plin de femei, barbatul asta pe care ~i-l revendicau aratea
amame sublime! Ea, grasa, dezmo~tenita de soarta.
Stephanie evita tot restul zilei camera 221, deoarece
i se parea d mulfi colegi banuiau ce se petrecuse, fiindd prea ciudat se uitau la ea tot timpul. De fapt, fara
sa-~i dea seama, era mai volubila ca de obicei, mai exuberanta, ~i obrajii i se imbujorau din te miri ceo
- Spune drept, Stephanie, nu e~ti indragostita? 0
imreba Marie-Therese pe ton vesel, camat, sarind peste
r ~i prelungind voluptuos vocalele.
Pe Stephanie 0 trecu un val de caIdura ~i nu raspunse. Zambi doar ~i se grabi spre farmacie.
- E indragostita, hotari Marie-Therese, dand din
cap.
~i totu~i, Marie-Therese se in~ela: Stephanie nu se
indragostise, devenise pur ~i simplu femeie.
In acea seara, se dezbrad, dar nu se ascunse de oglinda, ci se posta in fap ei.
- Placi! POfi sa placi!
Spunea asta corpului ei, anunfandu-i pard 0 recompensa.

153

- Corpul asta excita un barbat, Ii spuse Stephanie


imaginii din oglinda.
ReHexiacorpului nu parea convinsa.
- Ba da! insista ea. N u mai departe de azi-diminea~a...
~i ii povesti femeii din oglinda ce se intamplase in timpul diminerii, cu amanunte despre forra mirosului ei. ..
Cind i~i term ina povestirea, i~i puse halatul de baie,
minea ~iapoi se arunea in pat sa cugete, sa tot cugete la
acelasi
, lucru.
Marti, dimineata, in zori, de cum intra in vestiar, 0
ruga pe doamna Gomez sa accepte - in schimbul unor
mici servicii si
, fira sa dea de banuit - sa-i faea ea toaleta
pacientului din camera 221.
Dupa ce Karl fu gata cu toaleta, se duse la el.
- Multumesc
ea n-ati, venit, suspina el.
,
- E prima oara ea aud asta!
- E ciudat, nu? Exista oameni fara de care nu-ri
pasa daea e~ti gol, dar fara de alrii, iri pasa. Desigur,
pentru ea vrei sa Ie placi.
- Vre~isa-mi placeri?intreba ea cu vocea sugrumata.
Cind ii auzi raspunsul, simri c-o ia cu le~in.
- Da, ~ dori. Cel pu~in ~ fi doric.
- Ari c~tigat! Imi placeri.
Se apropie de el ~i-i atinse u~or buzele.
- Visez, sau m-ati, sarutat? exclama el.
- Visati!
,
Gura ei pastd toata ziua amintirea acestui contact.
Era posibil sa fie atit de minunat?
Cu toate ea se foqa sa nu-i neglijeze pe ceilalri b"olnavi, petrecea tot mai mult timp in camera lui Karl, asta
154

daea nu cumva acolo timpul trecea mai repede. Trecind


pragul camerei 221, trecea de partea cealaltii a unei bariere invizibile ~iintra in alt univers.
Pe la prinz, in timp ce Karl ~i Stephanie vorbeau de
lucruri anodine, el 0 intrerupse, ~ischimba subiectul:
-.- Cum va imbdcari in afara spitalului?
N u-i trebui decat 0 clipa ca sa ~tearga din minte
realitatea, imbdcamintea otova care 0 ~tepta in vestiar,
sau in dulap, ~iminri.
- Fuste.
- A, ce bine.
- Da, fuste ~ibluze. De matase, daea se poate. Uneori deux-pieces. Vara, rochii subriri. ..
- Incantator. ~i iarna?
Stephanie ro~i la gindul enormitarii pe care urma sa
i-o serveasea.
- Imi place pielea. Nu pielea motocicli~tilor, pielea
sofisticata, glamour, pielea ~ic, inrelegeri?
- Sunt nebun dupa ~a ceva! Ce pacat ea nu va pot
vedea.
- Aici lucram in pantaloni ~ibluzon. Nu prea e sexy.
- Nici pe dumneavoastra?
- Nici pe mine.
- Ma-ndoiesc. In fine, va razbunari cand ie~iri in
or~.
- Exact ... rna razbun ... '
Dupa-masa, la i~irea din spital, se horari sa transforme minciuna diminerii in realitate ~i se indrepta spre
marile magazine de pe bulevardul Haussmann. Pentru
asta, lua metroul, lucru rar pentru ea, fiindea de obicei
mergea pe jos. Locuia de ani de zile "in spatele spitalului". Dad ~ti strain la Paris, n-ai cum sa ~tiice inseamna
155

"in spatele spitalului", intrucat La Salpetriere are doua


intrari, ambele principale, ~i fiecare da in unul din cele
doua bulevarde, care marginesc domeniul spitalului. Care
sa fie intrarea din fafa, ~i care cea din spate? Ca sa percepi
asta, trebuie mai intai sa invefi geometria apane a Parisului, care de~i construit in cerc, are 0 fafa ~i un spate ...
"fafa" da spre interiorul cercului, spre catedrala NotreDame; "spatele" priv~te spre centura. Stephanie locuia
in Chinatown, intr-o garsioniera din varful unui bloc-turn,
nu departe de zona suburbana, ~adar "in spate".
Trebuia sa coboare sub pamant, sa stea nemi~cata intr-un vagon arhiplin chinuiti de transpirafie ~i tumult,
sa coboare impinsa din toate parfile, sa se imbulzeasea
apoi cu valul multimii,
si
,
, toate astea la un loc insemnau
pentru ea 0 aventura. Dupa ce intra de mai multe ori
gresit
, in diverse cladiri, fiindea fiecare imobil allantului
,
comercial vindea un anume produs, se trezi, impresionati,
la raionul "Moda femei".
I~i invinse timiditatea ~i Ie lasa pe vanzatoare s-o ajute; dupa cateva alegeri neinspirate, dadu peste patru
toalete care semanau cu ce-i descrisese lui Karl si care,
spre uimirea ei, nu-i stiteau rau deloc ...
)

Miercuri dimineafa, Stephanie aparu cu totul nea~teptat in taior de piele, luandu-~i prin surprindere colegii, care nu se zgarcira cu complimentele. Imbujorata,
isi
, puse bluzonul obisnuit, dar se simtea deJ'a putin mai
altfel, si
la primii doi nasturi.
, nu se incheie, intentionat,
,
Intra in biroul infirmierei-sefe,
care 0 instiinta
ea pa,
"
cientul din camera 221, Karl Bauer, fusese transponat
la blocul operator, ca sa i se faea operafia la ochi.
.
II gasi, ~adar, pe Karl, radiind de bucurie.
)

156

))

- Va dafi seama, Stephanie? In sfar~it, 0 sa vad.


Stephanie inghifi in sec. Foane bine c-o sa vada, dar
o s-o vada pe ea! Era 0 catastrofa, trezirea din vis, moartea relafiei lor ...
- Stephanie, m-auzifi? Mai suntefi aici?
Se eazni sa rispunda pe ton vesel.
- Da, va aud. A1j fi fericita daea v-afi reeapata vederea. Sincer, fericita. Fericiti pentru dumneavoastra.
~i in sinea ei, adauga "dar nu fericiti pentru mine".
Pe urma, nu se mai lisa macinata de propria-i amaraciune, ci il acompanie pe Karl in entuziasmullui naiv.
Dupa-masa la ora patru, ie~i din tura tocmai cand
Karl, anesteziat, intra in sala de operafie.
]oi, dupa 0 noapte de somn agitat, 0 porni spre spital cu inima impovarata.
Mara ploua.
Era dimineafa ~i Parisul W ie~ea zgomotos din toropeala. Strazile aparfineau giganfilor, care in restul zilei
stiteau ascun~i: camioanele, benele ma~inilor pentru
colectarea gunoiului. Cand treceau pe langa ea, vehiculele
astea 0 stropeau cu apa.
Soarele nu straIucea mai puternic decat luna. Se putea adaposti, fara sa se ude, sub viaductele vibrante ale
metroului suspendat. Bombanea: "Ce conteaza cum rna
vede! Uscati sau uda, 0 sa ramana inmarmurit. Tot una
e, inutil sa rna feresc". Mergea cu ochii {inta pe luciul
asfaltului ~i se gandea ea din momentul acela 0 sa reintre in corpul ei ingrat, care nu placea nimanui. Un foc
de paie! Asta fusese frumuse{ea ei. Un picnic la iarba
verde! lsi luase vacanta,) de la uratenie, dar 0 vacanta
)

prea scuna.
157

In acel~i timp, i~i repro~a tristetea. Ce egoista era!


In loc sa se gandeasci la el, la fericirea lui, se gandea doar
la ea. 0 biara indragostita, 0 femeie rea ~i, fara discutie,
infirmiera proasra: 0 gram ada de erori. In fond, ea ins~i nu era altceva decat 0 eroare.
Inerra, epuizata, Stephanie impinse poarta spitalului
cu umerii lasati, zdrobita de 0 descurajare pe care 0 simtea
, definitiva. Coridorulintunecat care ducea la camera
221 i se paru mai lung ca niciodata.
Mara, ploaia afara rapaia piezi~ pe geamuri.
Vazu din pragul u~ii ci mai avea bandajele la ochi.
Cand se apropie de pat, Karl tresari.
- Stephanie?
- Da? Cum va simtiti?
- Cred ci operatia n-a reu~it.
Stephanie i~i simti urechile infierbantate de un val
de sange. Era fericira, Karl n-o va vedea niciodata! Acum,
daca el voia, era gata sa-i povesteasci toata viata ei. Da,
putea sa accepte sa devina infirmiera atrasa de acest barbat, cu conditia
, ca, din adancul orbirii lui, sa-i vorbeasci
cand ~icand de frumusetea ei.
In urmatoarele ore, dadu dovada de 0 energie inepuizabila ca sa-i ridice moralul, acea energie pe care 0 ai
cand, dupa un e~ec,iti recapeti speranp.
Timp de mai bine de 0 saptamana, multumita acestei constante stari pozitive impecabile, Stephanie reu~i
sa-i insuRe mult curaj.
Intr-o zi, era miercuri - Karl spuse oftand:
- ~titi ce rna face eel mai nefericit aici? Ca nu.mai
aud sunetul pantofilor cu toe.
- ~a cere regulamentul.
158

- Regulamentul asta al vostru rna impiedici sa rna


vindec! N-o sa rna fac bine daci aud doar papuci ~isandale de cauciuc. Am nevoie sa fiu privit nu numai ca
fiin{a umana, ci ~ica barbat.
I se facu imediat frici de rugamintea lui, pentru ci
banuia c-o sa accepte.
- Va rog, Stephanie, n-ati vrea sa uitati pentru cateva minute regularnentul ~isa veniti aici, pentru mine,
~inumai pentru mine cu pantofii de strada, nu cu cei de
serviciu?
-Dar ...
- 0 sa va dea afara pentru atata lucru?
- Nu ...
- Va implor sa-mi faceti placerea asta.
- 0 sa rna gandesc.
~i, intr-adevar, Stephanie se gandi neintrerupt, dar
in specialla pantofii pe care sa-i incalte, fiindci baschetii
cu care mergea ea de obicei nu l-ar fi satisfacut pe Karl.
In pauza, ceru sfatul celor mai elegante dintre colege, care 1isugerara cateva magazine de pantofi.
Cum majoritatea infirmierelor erau din Martinica,
Stephanie coborl dupa orele de lucru in subteran, lua
metroul ~ise trezi in nordul Parisului, la Barbes, cartierul african al capitalei, unde vitrinele expuneau din bel~ug pantofi ingu~ti, sofistica{i, la preturi rezonabile.
De cateva ori era cat pe ce sa se intoarci din drum,
pentru ci unii negustori se adresau in mod evident doar
prostituatelor ~i ii aratau numai modele provocatoare,
agresive, imitatii grosolane atat ca forma, cat ~i ca material.
Fusese sfatuita sa mearga la "Grand chic parisien",
~a ci intra acolo. Acel magazin cu lumina neon, stive
159

inalte de cmii, banchete desfundate cu tapiseria tocid. ~i


linoleum peticit nu-~i merita nici pe departe numeIe.
Decisa sa cumpere, isi
, lua inima in dinti, si
, proba
ni~te panton cu toc, la feI de tematoare ca inaintea unui
stagiu la ciobanii din Les Landes. La indrumarea vanzatoarei, re~i tot~i sa aleaga ni~te tocuri pe care sa nu se
clatine ~ise gandi ci ar trebui sa-~icumpere doua perechi.
- Ce parere aveti de ~tia?
Stephanie se plimba putin cu ei.
- N u, nu i-ar placea sotului meu.
- N u-i plac pantoni de lac?
- E orb. Nu, eu la sunet rna refeream ... suna ca
pantoni pentru prima comuniune ... ~ vrea un sunet
mai sexy.
Incantata, vanzatoarea ii aduse ni~te modele cu linii
mai elegante.
- Foarte bine, incuviita Stephanie, zapacid. de concordanp dintre sunet ~i curburile elegante. Aeum, ramane sa aleg doar culoarea.
- Culoarea e doar pentru dumneavoastra, ~a ci e
mai simplu.
Electrizatii de remarca vanzatoarei, Stephanie opta
pentru acela~imodel in doua nuante, negru ~i ro~u. In
sinea ei, simtea de fapt ci era 0 aiureala sa-~iia escarpeni
ro~u aprins, nindci se indoia ci 0 sa-i poarte, dar in ziua
aceea, datorita lui Karl, i~ipermitea placerea unei fetite,
care visa sa-i fure mamei toaletele provocatoare.
Joi, i~i piti cumparaturile intr-o geanta de sport ~i
pleci la spital.
La zece si zece, ora la care era sigura ci toti doctorii i~i
terminaser:l vizita, Stephanie ~opti in urech~a lui Karl:
- Mi-am adus pantoni.
160

Impinse u~a, i~i ~eza langa intrare pantoni vechi de


spital astfeI incat sa-i poatii incilta rapid daci i-ar deranja cineva, apoi i~ipuse escarpenii negri.
- ~i acum, la mund!
Incepu sa trebaIuiasca in jurul patului. Tocurile ascutite loveau cu vigoare podeaua, trepidau la opriri, dupa
care aluneeau lin.
Karl zambea eu gura pana la urechi.
- Ce fericire, murmura el.
Pe ne~teptate, Stephanie dori sa incerce ~iperechea
stacojie.
- ~teptati 0 clipa, mai am 0 pereche. Ei, nu e prea
diferita, dar ...
I~i puse - de data asta pentru placere - perechea
cealalta, din piele de mieI, ro~u-aprins ~i, amuzata, i~i
continua treaba, oarecum invioratii.
Deodata, Karl intreba:
- E mai nna curelu~a?
-Nu.
- E piciorul mai dezgolit? Sunt pantoni mai decoltati?
-Nu.
- Sunt din pieIe de ~arpe?
-Nu.
- Atunci, ce culoare au? N u cumva rosii?
,
Uluita, Stephanie connrma. Accidentul de ma~ina ii
deteriorase lui Karl nervul optic, iar ochii Ii erau acoperiti de bandaje groase. Cum de ...
Stephanie se repezi speriatii la u~a, i~iscoase pan toni
cu toc, i~ipuse din nou teni~ii de serviciu, inghesui ceIe
doua perechi noi in sacul de sport.
- Multumesc,
murmura Karl, m-ati, rista.tat.
,
,
161

- Cum de-a!i ghicit?


- N u vedeam diferenta,
diferita cu
, dar va simteam
,
pantofii ceilal!i: mi~carile nu erau acele~i, vi se leganau
altfel ~oldurile. Pariez ca e perechea pe care 0 alege!i ca
sa va placa Ralf. Ma in~el?
-Mm ...
- Imi place teribil ~iglasul pe care-l ave!i acum, un
glas cu savoare de fruct, cantat, bine timbrat. E bizar,
fiindca un glas atat de plin e apanajul femeilor negre!
Ceea ce nu sunteti,
, nu?
- Nu, insa am puncte comune cu colegele mele din
Maninica.
- Da, aud ~iasta. Bazinul robust, mare, 0 piele de zei!a, intinsa, care inviiluie trupul cu subtilitate. Ma in~el?
- Cum ~ti!i asta?
- Dupa cum va legana!i pe pantofii cu toc, dupa
voce. Femeile slabe au rareori voci frumoase. E nevoie
de 0 cutie de rezonan!a voluminoasa pentru ca vocea sa
capete profunzime ... Dupa cum e nevoie ~ide un bazin
mare pentru ca vocea sa fie bine instalata, armonioasa.
N u se spune despre 0 voce ca are volurn? Daca vocea e
~a, atunci ~i femeia e la fel. Ce fericire!
- Chiar crede!i tot ce-mi spune!i?
- ~i inca cum! a voce se hriine~te cu volum ~irezonan!a. Daca n-are nici carne, nici spa!iu, unde sa se produca rezonan!a? Vocea ramane uscara. Ca ~ifemeia. Nu?
- Cand v-am vazut amantele zilele trecute, mi-am
zis ca va atrag numai femeile slabe.
- E un concurs de imprejuriiri: meseria mea de fotograf face ci rna aflu adesea in preajma manechinelor
pentru reportajele de moda. Dar imi plac atat de mult
femeile, ci la slabe rna atrage ce e slab ~ila pline ce e plin.
162

Vineri incepeau zilele libere ~iStephanie fu luara prin


surprindere. Cum 0 sa se descurce ea trei zile farii el?
I~ipuse in cap sa mai faca ni~te gesturi de dragullui:
i~ipetrecu citeva ore bune la un institut de infrumuse!are,
dadu bani pe coafor, reu~i sa prinda ~i 0 program are la
manichiura ~i,cind ajunse acasa, i~icercera cu severitate
hainele din ~ifonier.
"Lui ce i-ar pliicea?Ce nu i-ar pliicea? a sa fac doua
mormane. "
Se obliga sa nu tri~eze, goli toate rafturile ~isambata
ie~idin casa cu mai multe pungi, pe care Ie depozita in
fa!a la Crucea Ro~ie.
Duminica, decise sa mearga inca odata la Barbes sa-~i
umple dulapul descompletat ~i sa cugete la ce-i spusese
Karl despre femeile rarunde. Daca lui ii pliiceau, trebuia
sa-~i poata schimba ~i ea gusturile. Se ~eza intr-o cafenea ~iprivi atenta acel permanent du-te vino.
Ce contrast intre Barbes ~i Chinatown! Ce diferen!a
de canierul ei! In continuarea strazilor asiatice, erau strazi
africane ~i totul se schimba, nu numai mirosurile - dupa mirosurile verzi ~i galbene din Chinatown, rezultat
al amestecului de verde!uri ~iriidacini, urmau, la Barbes,
parfumurile persistente, piperate, patrunziitoare, care inso!eau fripturile de miel sau carna!ii de oaie la gratar-,
ci ~ipopula!ia - trotuare pline la Barbes, drumuri goale
in Chinatown - ~i mai ales femeile... Femeile se deosebeau prin iniil!ime, mers, imbraciminte, prin insu~i
felul de a concepe feminitatea. Femeile din Barbes i~i
scoteau in eviden!a formele cu haine mulate, sau ~i Ie
amplificau purrand cam~i boubou, multicolore, largi ~i
lungi, in timp ce femeile din Chinatown se ascundeau
sub 0 jacheta moale, mascindu-~i orice urma de bust sub
163

un ~ir drept, viril, de nasturi ~i un pantalon anost care Ie


ascundea ~oldurile ~i pulpele.
Cu ~inuta lor regeasd, rochiile largi sau colan~i, africancele unduiau maiestuos sub privirile fierbin~i ale barbatilor.
Nu se Indoiau nid 0 secunda d sunt sedudtoare.
,
Nici 0 secunda nu considerau zeflemitoare 0 fluiera.tura
sau 0 ocheada. Navigau falnice pe strazi, cu Indrazneala,
cu insolenta,, atat de convinse d emanau un farmec irezistibil, Inch partida era c~tigata din start. Ca ~i barba~ii dimprejur, Stephanie Ie gasea magnifice.
Ii trecu prin minte d, dad ar fi fost atunci cu ea,
mama ei, Lea, ar fi tinut-o Intr-un ottat, ca si
, cum i s-ar
fi imp us supliciul de a privi defiland ni~te care de lupd,
de a vizita 0 institu~ie pentru handicapa~i sau de a urmari baletul unor balene.
Stephanie pricepuse d acel dispre~ pe care-l nutrea
fa~a de propria-i persoana 11 dpatase de la mama ei,
mult prea narcisisd, care se autoprodamase
arbitru al
frumusetii.
A ~adar, se mutase de la Lea si
, ''i
se instalase In
cartierul chinezesc, unde nimerise In mijlocul unor modele Incamatoare, dar sub~irele, care nu faceau decat
sa-i Intre~ina complexul.
Tocmai trecu pe langa ea 0 femeie cu parul ro~u, slabanoaga, anemid, care Intr-adevar semana cu Lea. Stephanie pufni: 0 libelula Intre marmote, nimic altceva!
Aici, alaturi de atatea femei uriase,
, subtirimea asta devenea 0 usdtura cu burta plata, care lasa sa i se vada oasele.
Tanara se convinse de relativitatea profunda a calita~ilor unui om, ~i asta 0 unse pe suflet. Pomi Inapoi spre
casa fredonand. Pe bulevardul Choisy, Intre autoservirea
..
Tang si La Rata
, Lacuita, i se pam dintr-odata d Inaltimea
~i stralucirea persoanei ei sunt Intru totul remarcabile.

164

Se privi Indelung In oglinda ei mare de acasa ~i vazu 0


femeienoua. Imaginea nu se schimbase decat foarte putin - toaleta, coafura, tinuta -, dar 0 lumina interioara,
Increderea In sine, 0 transformase Intr-o fad frumoasa si
durdulie, cu piept mare. Ii mul~umi lui Karl ~i ~tepa
nerabdatoare sa vina ziua de luni.

Luni, cand intra In camera 221, 0 enerva d doctorii


mai erau acolo - se abtinu sa nu-i dea afara, cum facuse

ca sa scape de amanta lui Karl, ca sa-l aiba doar pentru


ea; Intrunirea doctorilor avea caracter gray. Stephanie se
fofila In camera ~i se lipi de perete In spatele stagiarilor,
asa
, cum Ii sta bine unei infirmiere.
Profesorul Belfort avea 0 masd de hartie sub barbie
~i ni~te antebra~e foarte paroase. Parea Ingrijorat. Dupa
ce se statui pe ~optite cu asisten~ii, se retrase cu toata
echipa pentru deliberari In sala de ~edin~e, fiindd el, ca
si alti specialisti de la Salpetriere, se simtea mai In largul
lui cu bolile, decat cu bolnavii.
Stephanie se lua dupa ei. Acolo, pe masura ce se citeau rezultatele analizelor, Stephanie afla Ingrozid cat
de grava era starea lui Karl. Trecusera cateva sapdmani
~i medicii se aratau la fel de rezerva~i cu privire la prognostic, dad nu chiar si mai rezervati, decat In ziua cand
fusese adus cu ambulanp la spital. Toate speran~ele depindeau acum de opera~iile pe care profesorul Belfort
inten~iona sa i Ie fad foarte curand.
Pe langa durere, Stephanie se sim~ea cuprinsa de ru~ine. In camera 221, un de ea alerga In fiecare diminea~a
ca sa traiasd momentele cele mai magice din Intreaga ei
existen~a, Karll~i traia dipe cum nu se poate mai grele,
poate cele din urma. Inert In pat, conectat la tuburi de
)

J)

165

cauciuc ~ipungi cu lichid, izolat Intr-o Incapere minuscuIa la cheremul stagiarilor si


la medicina,
, studentilor
,
care analizau ~i comentau, Karl nu mai poseda nimic,
nu mai facea nimic, nu mai traia nimic, nu supraviefuia
decat cu ajutorul mijloacelor tehnice. Ea I~irepro~a egoismul, se considera monstruoasa, dar ~i puerila, frivola,
cocheta, la fel ca amantele lui Karl.
~adar, In acea zi se hotiiri sa-~i aplice 0 pedeapsa ~i
sa nu intre In camera lui. Facu In ~a fel ca altcineva sa
se ocupe de el.
Maqi, cand se duse sa-l vada, il gasi foarte slabit.
Dormea? Se apropie, se apleca deasupra fefei lui fara ca
narile s-o dea de gol. Dupa cateva dipe, ~opti:
- Karl, e Stephanie.
- In sfar~it...
Glasul Ii venea de departe, din adancul trupului, ~i
tremura de emofie. Parea mahnit.
- De patru zile n-afi venit. E prea muIr.
De~i orb, I~iIntoarse capul spre ea.
- M-am gandit tot timpul la dumneavoastra. Va
~teptam.
- In fiecare zi?
- Ora de ora.
Vorbea pe un ton gray, nu minfea. Ea Incepu sa
planga.
- Iertafi-ma. N-am sa mai plec niciodatii.
- Mulfumesc.
~tia ca dialogul asta absurd n-avea nici 0 legatura cu
atribufiile ei profesionale: nu trebuia sa faca astfe! de
promisiuni, iar un pacient n-avea dreptulla asemenea
pretenfii. Totu~i, ciudafenia asta 0 ajuta sa evalueze gra166

dul de afeqiune care-i lega. Nu se putea spune ca se


iubeau, dar se putea cel pUfin afirma ca aveau nevoie
unul de ceIalalt.
- Va rog, facefi-mi un serviciu, Stephanie.
- Da, Karl, ce anume?
- Luati-va
0 oglinda si descrieti-mi ochii.
,
"
"Ce idee proasta", I~izise Stephanie cu regret. ,,Am
doar ni~te ochi caprui, banali. Pacat." Ar fi trebuit s-o
roage asta pe mama ei, atat de mandra de ochii ei alb~tri.
Stephanie pleca sa caute 0 oglinda rotunda care mare~te, se ~eza pe marginea patului, i~iprivi atent ochii.
- Partea alba a globului e foarte alba.
- Ca albu~ul de ou?
- Un alb de email, profund, consistent, ca 0 crema,
care se Intare~te cand 0 dai la cuptor.
- Foarte bine. Pe urma ...
- 0 montura neagra, cu 0 u~oara torsada, care delimiteaza irisul ~iscoate In evidenfa nuanfele culorii.
- Mai, spunefi-mi.
- Observ maro, castaniu cu nuanfe ro~cate,bej, acamiu, ro~u, uneori 0 farama de verde. Varietatea e mult
mai mare decat ai zice la prima vedere.
- Detaliile sunt In mana lui Dumnezeu. ~i pupila?
- Foarte neagra, foarte sensibila. Se rotunje~te, se
contracta, camane fixa, apoi se large~te. E 0 pupila guraliva ~ifoarte emotiva.
- Fabulos ... Acum, pleoapele.
Jocul continua. Gene, sprancene, cum era orientat paruI, forma lobului uechilor ... Ghidatii, ~adar, de privirea unui orb, Stephanie descoperi nuanfe infinite ale
lumii vizibile, comorile nebanuite ale corpului ei.
167

Inainte sa pIece, vazu in fap dulapiorului din vestiar


un buchet de bu).ori roz si
, mov, incadrati, cu un ornament din frunze elegante de un verde foarte pal ce batea
in grL II Iua de acolo cu gandul sa-I duca Ia receptie,
tara sa se gandeasca 0 clipa ca i-ar fi destinati eL Atunci,
se desprinse un carton~ pe care era scris cu Iitere caligrafiate:
"Pentru
.
mlere " .

Stephanie,

cea mai minunata

dintre infir-

De Ia cine sa-i vina acest omagiu? Destacu hartia de


matase, cu care erau ambalate florile, cercera bujorii, tijele florilor. Degeaba. N u dadu peste nici 0 semnatura,
nici peste alt indiciu.
Cand ajunse acasa, a~eza darul in fata patului ca sa-I
contemple, convinsa ca venea de Ia Karl.
A doua zi, 0 ~tepta deja de dimineata in fap dulapului inca un buchet - tot bujori, dar galbeni ~i ro~ii.
Acel~i mesaj curtenitor. Acel~i expeditor discret.
Urca imediat Ia camera 221 si
, cauta sa verifice in
timpul conversatiei ca, intr-adevar, Karl era generosul
expeditor. Dar cum nu izbuti sa capete indicii, il intreba direct:
- Dumneavoastra trebuie sa va multumesc pentru
buchetul de ieri ~i cel de azi?
- Nu, regret ca nu m-am gandit. Nu, nu sunt eu
acela.
168

]urati?
Spre marea mea ru~ine, da.
Dar atunci cine sa fie?
Adica nu banuiti, cine va face curte?
N -am nici cea mai vaga idee.

- Femeile sunt smintite. Ne ia 0 grom de timp sa


Ie deschidem ochii. .. Ce fericiti, sunt barbatii, ca natura
a inventat, de dragullor, florile ...
Stephanie se bosumfla, mai degraba contrariara decat incantata, cu atat mai mult cu cat seria de cadouri
continua: in fiecare zi, gasea depusa pe jos, langa dulap,
o noua compozitie florala.
In consecinta, Stephanie fu obligata sa deschida bine
ochii asupra barbatilor din jurul ei de la Salpetriere ~i,
spre stupoarea ei, constata cat de multi Ii zambeau.
La inceput, Iucrul asta 0 teroriza. Cum adica? Sa fie
chiar atatia
, seducatori in prea).ma ei, atatia
, barbati, care
o priveau ca femeie? Sa nu-i fi bagat ea de seama pana
atunci? Sau poate ca barbatii 0 remarcasera doar de cand
cu aventura ei cu Karl? ~ocata, aproape traumatizata, nu se
putea hotaei daca sa-~i pastreze atitudinea de dinainte adica sa mearga cu nasul in jos, sa evite privirile oamenilor, sa-~i stapaneasca surasul - sau s-o adopte pe cea
noua, calda, relaxata, care-i transforma fiecare pas intr-un
roman, declan~and 0 suta de contacte vizuale, dandu-i
zece ocazii de a se oprL
~i iata ca se ivi din grupul unor brancardieri figura
lui Raphael. Greu de precizat ce anume a frapat-o in
prima clipa: ochii fierbinti ai tanarului, sau bujorul prins
pe cam~a. Stephanie tresari ~i pricepu, dupa semnul
acela, ca tocmai isi
, intaInise admiratorul anonim.
I~i incetini p~ii, clipi iure, i~i intredeschise gura caurand in zadar 0 fraza, 0 cuprinse indoiala, i~i zise ca se
in~ela, grabi pasul ~i disparu.
Insa iar dadu peste Raphael ~i colegii lui; de fiecare
dara, intaInirea privirilor

ardea.
169

Ce sa fad? Cum sa se comporte? Cu atat mai pu{in


~tia cum sa reaqioneze, cu cat ea nu se ~tepta la nimic,
din contra, biiiatul asta 0 stanjenea, 0 incomoda. Ar fi
putut sa se apropie de el ~i sa spuna: "mul{umesc, ~i
acuma gata "~
.
In drum spre cantina, Marie-Therese Ii strecura parerea el.
- Stephanie, sa ~tii d Raphael, brancardierul, te
soarbe din ochi.
- A, da? N-arata rau ...
- Glume~ti? E cel mai dragu{ din tot spitalul. Are
ni~te gene! De prin{esa egipteana. Suntem toate innebunite. 0 sa crapam de invidie dad pui gheara pe el.
- Eu? De ce eu?
- Pai, Rorile?Toata lumea e la curent, fato! E pur ~i
simplu nebun dupa tine.
- Nu fi se pare d-i prea tanar?
- Prea tanar pentru cine? Sunte{i de acee~i varsta.
Marie-Therese avea dreptate. Stephanie i~idadu searna d, deoarece avusese revela{ia foqei ei de seduqie
asupra lui Karl, un barbat de patruzeci de ani, se vedea
~i pe ea mai in varsra, ~ezandu-se in categoria celor de
varsta lui Karl, ~a d la inceput, considerase d era indraznet,, chiar indecent, sa dea curs tentativelor unui
baiepndru.
Fu 0 saptamana agitata. Stephanie nu a stat prea
mult timp alaturi de Karl, fiindd dupa 0 noua opera{ie,
obosea repede, dar ~ipentru d, observandu-i comportamentul cu alte infirmiere, i~idadu seama din prezen{a
ei i~i epuiza foqele vrand sa para hazliu, profund, surprinzator. Eforturile astea il costau enorm. Pe de, alta
parte, ii era teama sa traverseze seqiile ~i sa dea nas in
nas cu Raphael.
170

Sambata ~i duminica urmatoare, de~i era libera, se


duse la spital. Se imbrad mai frumos, convinsa d ~i
Karl va percepe diferenfa; i~i puse lenjeria din dantela
pe care tocmai ~i-o cumparase. Dar dnd Ie recunoscu
in sala de ~teptare pe cateva dintre amantele lui Karl,
tacu stanga-mprejur, i~i scoase bluza de matase indiana
~i fusta de jerseu, i~i puse in locullor halatul ~i pantalonul reglementare ~isui din nou la infirmeria de la etaj.
Colegilor uimi{i s-o vada Ie spuse ca face ni~te ore
suplimentare la oftalmologie, in pavilionul din fafa, dar
dupa aceea, profitand de neatenfia lor, intra in camera
221. Pentru ca tocmai ie~ea din salon ultima amanta,
Karl vorbi cateva dipe cu Stephanie.
- Afi observat? Vizitatoarele mele se impufineaza
cu fiecare saptamana. N u rna gasesc atragator deeat dad
sunt sanatos, in putere, simpatic, dad rna pun in valoare pentru placerea lor.
- ~i Ie repro~afi asta?
- Nu. Para indoiala d mi-au placut tocmai pentru
d erau ~a, lacome, insetate de seduqie, dornice sa fie
cucerite, sa traiasd via{a.
- Cate dintre ele s-au intors?
- Doua. ~i sapramana viitoare n-o sa mai vina decat una. Au reu~it sa ajunga la 0 infelegere de~i se du~man esc, ca sa organizeze 0 ~tafeta; vor ~ti toate cum imi
merge, venind aici tot mai pu{in. Amuzant, nu? In fond,
ele abia ~teapra sa rna planga, chiar sunt nerabdatoare,
~i la inmormantarea mea vor fi orbitor de frumoase. ~i
sincere. Da, da, cu adevarat.
- Nu vorbi{i ~a. 0 sa va vindecafi! 0 sa ne dam
impreuna silin{a sa va facefi bine.
- Amantele mele nu cred c-o sa fie ~a ...
171

- Nici maear nu rna mai imereseaza sa-mi bat joe


de ele. Unei femei nu-i poate 1greu sa se indragosteasca
de dumneavoastra: prea sume{i frumos.
- Frumusetea
, maseulina e inutila. Purerea de seduetie a unui barbat nu eonsta in cum arata, ci in capacitatea lui de a eonvinge 0 femeie ca e frumoasa alaturi de el.
- Blablabla!
- E inutila, va asigur. Perfeqiunea 1zicae jenama,
handicapan ta.
- Ei, ce tot vorbiti acolo!
- Asculta{i-ma! Faptul ca arat bine va inspira incredere sau suspiciune?
- Suspiciune.
- Pai vede{i!Prima suspiciune: se presupune ca un
barbat frumos nu e sincer. A doua suspiciune: barbatul
frumos inspira gelozie. Eu am cunoscur numai femei
geloase.
- ~i n-aveau dreptate?
- La prima scena de gelozie, nu. Dupa aceea, da.
Avand in vedere ea banuielile lor imi precedau actele,
rna sim~eam constrans sa Ie dau dreptate.
Ii pufni pe amandoi rasul. Erau relaxa{i
- Vreau sa va explic, Stephanie, de ce nu trebuie
niciodata sa 1igelos. Cand hi, creezi cu cineva 0 relatie
unica, ea nu se va mai repeta. Discu{ia noastra din momentul asta, ~ putea eu s-o port cu altcineva?
-Nu.
- Atunci, trebuie sa considerati, ca in relatia
, cu mine nu aveti nici 0 rivala.
Stephanie surase ~ii~iaprapie buzele de ale lui, m~rmurand:
- Bada.

172

Pe Karl il trecu un 1or.


- Cine?
- Moartea. Ea ar putea totu~i sa-mi ia intr-o buna
zi acellucru unic pe care-l traiese cu dumneavoastra.
- Inseamna ca urati, moartea?
- De ce sum in1rmiera?De ce crede{i ca rna ocup
atat de bine de dumneavoastra? 0 sa va ajut sa va vindeca{i.
Urmara cateva momente de taeere. Ramasera taeuti
cateva momeme, alaturi unul de celaIalt, impart~ind
aeee~i emo{ie. Apoi, Stephanie il saruta pe furi~ ~i se
grabi sa iasa din camera.

Luni diminea{a, n-o mai ~tepta un buehet de lori


in vestiar, ci Raphael in persoana. Emo{ionat ~icu ochii
plini de indrazneala arzatoare a timizilor, facu un gest
bruse ~iIi iminse un manunehi de tranda1ri.
- Buna ziua, rna cheama Raphael.
- ~tiu.
- Eu sum eel care... de ... rna rag ... a~iin{eles...
- Da, ~tiu ~iasta.
Ii facu semn sa se ~eze pe banca de langa chiuveta
lunga.
Brancardierul murmura extaziat:
- E~ti frumoasa.
Auzind ce spune, Stephanie i~i dadu seama ca parasise lumea orbilor: acum ii vorbea un vazator, un vazator cu ochii larg deschi~i.
- Raphael, nu sum libera.
Chipul tanarului se schimonosi de durere.
- Imposibil, spuse in ~oapta.
- N u sum libera.
173

- 0 sa te mariti?
,
Incremenici de aspectul concret alintrebiirii, Stephanie
raspunse tara vigoare:
- Poate. N-am hotarar. 11... iubesc. Este ... e ca 0
boala.
Stephanie fusese cat pe ce sa dezvaluie ca era yorba
de Karl, dar, in ultimul moment, din prudenra, proiectase termenul asupra ei, ca nu cumva brancardierul sa
banuiasca ceva. Insista:
- Uite, sunt bolnava de iubire. Nu ~tiu cand 0 sa
rna vindec sau daca 0 sa rna vindec.
Raphael ramase pe ganduri. Pe urma 1icauta privirea.
- Stephanie, rna indoiesc ca sunt singurul care alearga dupa tine, sunt sigur ca am rivali, ca lumea e plina de
barbati, care ar dori sa triiiasca cu tine. y'i totusi,, am venit cu Rorile astea sa te intreb daca n-am ~i eu 0 ~ansa, 0
mica ~ansa.
Pe Stephanie 0 dusera gandurile la pronosticurile
doctorilor, la teama care 0 incerca in fiecare dimineara
cand deschidea u~a camerei lui Karl ~i-l vedea slabit ...
Simrind ca nu putea continua conversaria, izbucni in
plans.
Dezorientat, Raphael se foia pe banca, balbaind numele lui Stephanie, cautand sa zica ceva care sa-i opreasca raul de lacrimi.

fum ametitor de alune. Zapacici, se indrepci. Incercand


sa se controleze, i~i aminti de operariile de care vorbise
profesorul Belfort, se imagina ajutandu-l pe Karl sa se
ridice din pat, sa faca primii p~i. .. Clatina din cap ~i se
uitii fix in ochii admiratorului ei:

Stingaci, Raphael ii puse brarul pe dupa umeri ~i-i


spuse sa se sprijine de el. ~i in timp ce Stephanie varsa
~iroaie de lacrimi, Raphael z:1mbea, fiindca ii simrea pentru prima oara mirosulimbatator.
Stephanie, leganaci
de pieptul barbatului, aRa ca baiatul asta, spre deosebire
de ceilalti, brancardieri, care de obicei miroseau a tut~m,
avea 0 piele de 0 finere incredibila, care emana un par-

Roritoare, fericici. ~a ca spuse:


- Raphael.
- Ce no roc pe Raphael! I~i da seama?
Pe Stephanie 0 duse gandulla scena prin care tocmai

174

- Uita-ma.
- Nu-ti place de mine?
- Nu, inrelege, Raphael!
Cand p~i pragul camerei 221, i~i descheie primii
nasturi ai halatului ~i observa un Karl inca ~i mai palid,
zdrobit. Dupa cum ii era obiceiul, el nu suRa 0 yorba
despre suferinta lui. Cand Ii strecura cu un gest rapid
sub cearceaf 0 plosca noua, abia 1i recunoscu picioarele,
atit de mult i se topisera coapsele ~i pulpele. Profesorul
Belfort trebuia sa inceapa degraba operariile acelea importante ...
- Stephanie, vad ca nu-mi mai vorbi{i de Ralf ...
-

S-a terminat.
eu atat mai bine, era un cretin. ~i acum, care-i

noul prieten?
Stephanie ar fi vrut sa strige "tu, imbecilule, nu te
iubesc decat pe tine, nici un alt barbat nu inseamna la
fel de mult ca tine", dar ~tia ca asemenea vorbe ar fi nepotrivite, de vreme ce el 0 considera independenta, in-

trecuse ~i declara:

-Da.
Karlinregistra

informatia ~i-i acorda justa valoare.


175

- Cu atat mai bine. Atunci, trebuie sa-mi promite{i


ceva, Stephanie ... da?

-Da.
- Apropia{i-va. Genul asta de rugaminte nu pot sa-l
rostesc decat in ~oapta, ~i, in felul asta, 0 sa profit mai
bine de mirosul dumneavoastra.
Stephanie i~i puse urechea pe buzele arcuite ale lui
Karl, asculta cu aten{ie vorbele ~optite. De indata ce
termina, protesti:
- Nu! Nu vreau! Nu vorbiti, de asa
, ceva!
El insista. Ea isi
, lipi din nou urechea de buzele lui, si
,
pe urma, cu lacrimile curgand, consim{i.
Echipa medieala incerca sa faca opera{ia decisiva.
Stephanie dadea tarcoale pe culoar, ~i,cu toate ca nu era
credincioasa, implora cerul sa reu~easca opera{ia. Profesorul Belfort ie~idin blocul operator frecandu-~i mainile; nu parea nemul{umit. Stephanie se aga{a de acest
amanunt ca sa-~idea incredere.
Pe urma, timp de patru zile, starea lui Karl se inrauti{i. Cazu in coma in timpul nop{ii ~iin dimineap zilei
a cincea, doctorii incepura sa se indoiasca ca 11vor putea
salva. Stephanie stranse din din{i, i~i masca tulburarea,
~ise lupta alaturi de colegii ei ca sa alunge moartea, care
dadea tarcoale camerei 221.
La sfar~itul dupa-amiezii, fu nevoita sa mearga la infirmeria din fundul parcului.
Cerul era de un albastru primavaratie, viu, tara nori.
Aerul proaspat Ii umplea plamanii. Pasarile ciripeau,
anun{and parca un eveniment imbucurator.
..
Un clopot batu jumatatea de ora.
176

Stephanie se surprinse sperand; iu{i pasul ~i se intoarse la reanimare.


Cand impinse u~ile,avu intui{ia ca se producea ceva.
In fundul culoarului, personalul de ingrijire se agita,
trantea u~a batanta a camerei lui.
Alerga ~i trecu pragul.
Karl tocmai murise.
Se sprijini de perete, apoi aluneca inceti~or spre podea. Ramase {intuita acolo, cu picioarele indepartate, tara
sa scoata 0 yorba, tara un {ipat, cu ochii in lacrimi.
Colegii Ii aruncau priviri dezaprobatoare: ca profesionist nu ai niciodata voie sa cedezi emo{iei, fiindca altfel
exersarea meseriei devine imposibila.
Zdruncinata, i~i aminti ce-i spusese Karl la ureche:
promisiunea!
Sari in picioare, traversa coridorul cu p~i vioi ~tergandu-~i lacrimile, cobort la serviciul de urgen{e de la
parter, ~ise duse direct la Raphael, care fuma impreuna
cu ceilal{ibrancardieri.
- Ti-ai terminat tura?
- In zece minute.
- Atunci, plecam impreuna. Mergem la tine.
Uimit, Raphael avu 0 ezitare. Stephanie, incurcata ~i
ea, insista:
- Acum, sau niciodata!
- Atunci, acum! exclama Raphael ~i arunca {igara
cat colo.
o lua de mana ~i, in drum spre vestiar, ea sim{i nevoia sa se justifice:
- ~tii, am venit spre tine ... pentru ca... pentru ca...
- Am prieeput. Te-ai vindecat?
177
:111

- Exact. M-am vindecat.


La 0 ora dupa moartea lui Karl, Stephanie, fidela
promisiunii tacute, era in bratele lui Raphael. Facu dragoste cu pasiune ~i furie. Raphael nu banui nici osecunda ca era virgina. Usandu-se imbrati~ata, Stephanie
i~i destacea picioarele pentru Raphael, dar Karl era cel
caruia Ii spunea "te iubesc".

Lecturile proaste

"

- Eu, sa citese romane? Niciodata!


De~i trilia ineonjurat de mii de carti ee apasau rafrurile ineovoiate ee uzau peretii din apartamentullui
inruneeat, il indigna ca poate fi erezut in stare sa-~i piarda
timpul eu 0 fiqiune.
- Fapte, nimic alteeva decat fapte! Fapte ~i eugetari.
Pana cand nu epuizez realitatea, nu voi aeorda nici 0
clipa interes irealului.
Foarte putina lume Ii intra in easa, fiindca lui Maurice Plisson nu-i placeau musafirii; ~i totu~i uneori, daca
vreun elev se dovedea eu adevarat pasionat de disciplina
lui, ii aeorda la sfar~it de an 0 reeompensa, adica privilegiul de a petreee 0 ora eu profesorul sau la 0 halba
serviti eu trei arahide, pe 0 mas uta joasa din salon. De
fieeare dati, srudentul, impresionat de anturaj, ~edea eu
umerii adunati ~i genunehii lipiti, pareurgea ranurile eu
privirea, eonstata ca tot spatiul era oeupat de eseuri,
studii, biografii, enciclopedii, ~i nu se zarea nici 0 carte

de literatura.
- Nu va plae romanele, domnule Plisson?
- E ca ~i cum m-ai intreba daca-mi plae minciunile.
-

Chiar asa?
,
181

- Aseultati-ma, tinere prieten, rna interesez eu pasiune de istorie, geografie~idrept ~i,in pofida eelor patruzed ~idnd de ani de Ieeturi asidue in ritm de mai multe
carp pe siipcimana, tot mai invat Iueruri noi. Ce-~ deseoperi eu Ia romanderi, care dau int:1ietateimaginatiei? Pili
nu? Spuneti-mi ~imie: ce?Daci relateaziiIueruri adevarate,
Ie ~tiu deja; daci inventeaza eeva fais, nu rna intereseaza.
- Dar literatura ...
- Eu nu vreau sa denigrez munca eoIegilor mei ~i
nid sa va ~tirbese dumneavoastra energia, mai ales ci
sunteti un element straludt, eapabil sa intre la ~eoala
Normala 1, dar, dad mi-ati permite sa fiu sineer, ~ dori
sa declar urmatoarele: nu ne mai pisalogiti eu literatura!
Fleaeuri, baliverne ... Sa eite~ti romane e 0 preoeupare
pentru femei singure -, eu toate d tricotatul ~ibroderia
sunt mai utile. Sa serH romane inseamna sa te adresezi
populatiei feminine tara oeupatie, nimic mai mult, ~isa
eulegi din randurile lor aprederi! Nu spunea Paul Valery, inteleetual respeetabil, ci refuzii sa ineeapa un text
eu "Marehiza ie~i din easa la o'ra dnd"? Cata dreptate
avea! Daci el refuza sa serie ~a eeva, eu refuz sa dtese:
"Marehiza ie~i la ora dnd"! In primul rand, care marehiza? U nde loeuia? In ee epoci? Ce dovede~te ci era
dnd fix ~inu dnd ~izeee sau dnd ~ijumatate? In fond
ee s-ar fi sehimbat daea era zece dimineap, sau zece
seara, de vreme ee totul e fals?Vedeti, romanul este domeniul arbitrarului, allipsei de importanta. Eu sunt un
om serios. N-am nid loe, nid timp, nid energie pentru
prostH din astea.
1Ecole normale superieure, institufie universitara prestigioasa,
ai cirei absolvenfi pot deveni cadre didactice, funqionari superiori etc.

182

Demonstratia piirea imbatabila. ~i anul aeesta, efectul


fu identic cu eel din anH preeedenti: interloeutorul ramase tara replici. Maurice Plisson ca~tigase.
Dad ar fi auzit gandurile studentului, ar fi descoperit
ci tacerea nu insemna victorie. Tulburat de tonul ferm
al dascalului ~i considerand teoria prea categoricapentru un om inteligent, tanarul se intreba de ee profesorul
se tinea la distanta de imaginar, din ee motive punea la
indoiala arta sau emotiile, ~i 11 surprindea mai ales dispretul fata de "femeile singure" tocmai din partea unui
"barbat singur". La Lycee du Pare, toata lumea 11 ~tia
burlae, celibatar eonvins, ~inimeni nu-l vazuse vreodata
in campania unei femei.
Maurice Plisson propuse inca 0 sticla de bere, eeea
ce era un fel de a spune d vizita se incheiase. Elevul prieepu, i~imormai multumirile ~imerse in urma profesorului pana la u~a.
- Vaeanta placuta, dragul meu student. ~i nu uitati
cat de util ar fi ca inca din luna august sa repetati istoria
antid, fiindd in eursul anului viitor nu yeti avea deloc
timp pentru asta inaintea concursului.
- Da, domnule profesor, istoria gread ~i istoria
romana. Voi urma sfatul dumneavoastra incepand eu
luna august. 0 sa trebuiasd sa-i rog pe parinti sa aecepte sa luam cu noi in vacanta 0 valizii plina de drti.
- U nde-o sa mergeti?
- In Provence, unde parintH mei au 0 proprietate.
~i dumneavoastra?
N u se ~tie dad studentul pusese intrebarea ca automatism al politetei, dar ea 11 surprinse, oricum, pe Maurice
Plisson. Clipi dutand ajutor undeva in departare.
- Pai. .. pai. .. in Ardeehe, anul asta.
183

- Imi place enorm Ardeche. Unde anume?


- Aa ... pai. .. uite, nici nu ~tiu, 0 prietena a inchiriat 0 casa. De obicei, facem excursii organizate, iar
vara asta yom merge in Ardeche. A fost hotararea ei, ea
s-a ocupat ... si
numele satului.
, n-am retinut
,
Studentul asculta binevoitor raspunsul jenat al profesorului, Ii stranse mana ~i cobort treptele din patru in
patru, nerabdator sa-~i revada colegii ~i sa Ie transmita
vestea zilei: Plisson avea 0 amanta! TOfi fabricanfii de
cancan uri se inselasera,
adica cei care-l Bicusera homo,
sexual, cei care ziceau ea merge la prostituate, cei care-l
credeau inea virgin ... hindea in realitate, ~a urat cum
era, exista de ani de zile 0 femeie in viap lui, mergea
impreuna cu ea peste tot in lume, se intalnea cu ea in
concedii ~i poate in hecare vineri seara. De ce nu locuiau oare impreuna? Doua posibilitafi. Ori locuia departe ... Ori era maritata ... Afurisitul de Plisson, 0 sa he
centrul devetelilor vara asta printre elevii lui din anul
pregatitor.
Dupa ce inchise usa,
, dascalulisi" musea buzele. Cine-l
pusese sa deschida gura? Niciodata in timpul celor treizeci de ani de cariera nu-i seapase nici eel mai mic indiciu despre viap lui privata. Cum de-a putut sa
cedeze ... A fost de vina intrebarea: "U nde in Ardeche?" ...
dandu-si, seama ea uitase ... el, cu memoria lui de otel,
,
el, care isi
, aducea aminte de tot ... Lucrul asta 11tulburase atat de tare, ea, vrand spontan sa justihce aceasta
lacuna, se scapase ~i pomenise de Sylvie ...
Ce spusese? Ei, n-are a face. Bolile de care se temea el
se anunfau tiptil, printr-o confuzie, un lapsus, 0 amfntire care nu ie~ea la lumina ... Acum Ii herbea capu!.
184

Facuse temperatura, asta era sigur! Era al do ilea simptom? Putea creierul sa degenereze a~a de rapid?
Forma numarullui Sylvie ~i, a~teptand ca semnalele
sa piitrunda pana la capatul celalalt alliniei telefonice,
se intreba daea nu gre~ise numarul, hindea, de obicei,
Sylvie raspundea mult mai repede ...
"E mai gray decat credeam. Daea am gre~it numarul
~i-mi raspunde altcineva, inchid ~i plec la spital. Nu
mai zabovesc nici 0 secunda."
Dupa zece faraituri, raspunse 0 voce mirata:
-Da?
- Sylvie? intreba elingrijorat, respirand scurt.

-Da.
Respiratia i se linisti: nu era asa de gray, eel putin
,
formase numarul corect.
- Maurice la telefon.
- A, scuza-ma, Maurice, nu te-am recunoscut. Eram
in partea cealalta a apartamentului ~i Biceam ... Ce s-a
intamplat? Tu nu suni de obicei la ora asta.
- Sylvie, unde anume in Ardeche mergem vara asta?
- 0 sa starn in casa unei prietene, adica a prietenei
unei prietene ...
- Da, dar cum Ii spune locului?
- Habar n-am ...
Consternat, Maurice dipi des, apuea cu degete cris, ea! Suntem amandoi contaminati. ,
Pate telefonul: deci si
- Inchipuie-fi ea ~i mie mi-a fost imposibil, spuse
apasat Maurice, sa-mi amintesc ce mi-ai spus, cand m-a
intrebat un elev.
- Maurice, nu vad cum sa h putut rep eta ceva ce
nici nu fi-am spus. Prietena asta ... sau mai curand prietena prietenilor meL .. pe scurt, proprietara, mi-a desenat
)

185

doar 0 harta. ca sa ~tim cum sa ajungem acolo, pentru cii


trenul se opr~te intr-o rona rurala irolata, departe de sate.
- Aha, deci nu mi-ai spus nimic?
-Nu.
- E~ti sigura?

-Da.
- Asadar
n-am uitat nimic? Atunci e totulin ordi,
ne, exclama Maurice.
- ~teapta putin, spuse Sylvie, fara sa banuiasca de
ce spaima isi
interlocutorul, rna due sa caut har, usurase
,
tia, ca sa-ti riispund exact la intrebare.
Maurice aluneca in fotoliul Voltaire, mo~tenit de la
o sora a bunicii, ~izfunbi apartamentului, care dintr-odata
i se parea la fel de frumos ca palatul Versailles. Scapase!
Era salvat!
Teafar ~inevatamat! Nu, nu se va despaqi chiar imediat de iubitele lui caqi, creierulli funqiona, boala Alzheimer a~tepta inca afarii, dincolo de incinta fortificata
a meningelor. Duceti-va incolo, amenintiiri ~ifantasme!
Dupa f~aitul pe care-l auzea prin telefon, ghicea ca
Sylvie riisfoia ni~te hartii; in cele dinurma auzi un strigat de victorie.
- Dite, am dat de ea. Mai e~ti la telefon, Maurice?

-Da.
- 0 sa fim la Ardeche Gorges, ~i casa e ~ezata la
capatul unui drum fara nume. Iti explic: dupa satul
Saint-Martin-des-Fosses, 0 luam spre Chataigners; de
acolo, a treia carare dupa interseqia un de e ~i 0 statuie a
Sfintei Maria, ~imai mergem doi kilometri. E~ti multumit cu riispunsul iista?
..
- Foarte multumit.
- Vrei sa-ti vina po~ta acolo?
186

..

- N u-i nevoie pentru doua saptamani.


- Da, nici eu nu vreau. In special cu 0 adresa ca
asta.
- Bine, Sylvie, nu te mai deranjez. Tu ~tii, eu ~i
telefonul. .. ~adar, pe sambata?
- Pe simbata, la ora zece.
Zilele urmatoare Maurice se hrani din veselia care
incheiase aceasta convorbire telefonica: era nu numai in
plina forma, dar ~ipe pidor de plecare in vacanta!
Ca atatia celibatari farii viata sexuala, era ~i el vadit
preocupat de starea lui de sanatate. Nu-i trebuia decat
sa auda ca dneva aduce in prezenp lui yorba de 0 boala
oarecare, ca se ~i vedea contaminat; din clipa aceea ii
pandea eventual a aparitie. Pe miisura ce boala i~i dadea
in vileag unele simptome vagi, putin caracteristice, ca
de exemplu oboseala, dureri de cap, transpiratii, indigestii, lui i se prelungea perioada de suspidune ca a fost
atacat. Doctorullui se obi~nuise sa-l vada aparand agitat, cu mainile tremurande, gura uscata, exact la ora de
inchidere a cabinetului, ca sa obtina confirmarea apropiatei agonii. De fiecare data, medicul facea 0 analiza
aprofundata a situatiei - sau li dadea impresia cii 0 face -,
dupa care 11asigura pe padent ~i-l trimitea acasa fericit,
de parca l-ar fi vindecat de un adevarat atac.
In seri ca acelea, seri ale eliberarii, seri cand condamnatulla moarte e gratiat, Maurice Plisson se dezbriica ~i
se contempla in oglinda mare din dormitor - bunica lui
li liisaseca amintire un ~ifonier solid, dotat cu 0 oglinda
interioarii. ~i era satisfacut. Desigur, frumos nu era, nu
mai frumos ca inainte, dar era sanatos. Complet sanatos. ~i corpul iista, pe care nu-l dorea nimeni, era mai
187

pur decat multe alte corp uri seducatoare, ~iva trai mai
muk In seri ca acelea, Maurice Plisson, se iubea. Fara
fricile intense pe care singur ~i Ie inocula, poate ca nici
n-ar fi fost capabil sa-~ialoce 0 asemenea afeqiune. De
altfel, de la cine altcineva ar fi capatat-o?
Sambara, la ora zece, daxona in faF imobilului unde
avea intaInirea.
Sylvie aparu la balcon, grasa, hilara, urat imbracata.
- Salut, vere!
- Salut, veri~oara!
eu Sylvie se intaInea de cand erau mici. EI era fiu
unic, ea fiica unica si
, se adorasera atat de mult din frageda copilarie, ca-~ipromisesera ca mai tarziu sa se casatoreasci. Din pacate, un unchi caruia i se facuse respectiva
confidenfa Ie explicase ci era interzisa casatoria intre
veri primari, ceea ce puse capat planurilor matrimoniale,
dar nu si
Sa fi fost umbra cazuta
, bunei lor intelegeri.
,
asupra nunfii lor infrinate cea care Ie infranase alte legaturi? Nu se putusera niciodara hotad sa formeze un
alt cuplu decat allor? Acum ajunsesera amandoi la varsta de cincizeci de ani, fiecare trecuse prin e~ecuri sentimentale, si
, acceptasera resemnati" celibatul. lsi petreceau
timpul impreuna, ca in trecut, in perioada vacanfelor,
mereu cu aceea~iplacere, daca nu chiar mai mare, fiindca retntaInirile Ie dadeau impresia ci desfiinfau timpul
si
vietii. In fiecare an, isi
, greutatile
"
, rezervau reciproc doua
saptamani: cuplul vizitase Egiptul, Italia, Grecia, Turcia,
Siria, Libanul, Rusia, el interesat de turism cultural, ea
de turism pur ~isimplu
Sylvie aparu in prag incadrara de un uragan de voaluri ~i~aluri ce pluteau in jurul trupul ei masiv ~i-i facu
188

lui Maurice un semn din ochi, 0 lua apoi pe caldaram


pana la garaj ca sa incarce 0 ultima valiza in automobilul
ei minuscul. Maurice se intreba de ce i~i alegea femeia
asta obeza mereu vehicule mici. Pe langa faptul ca 0 aratau pe ea inca ~i mai voluminoasa, erau, cu siguranfa,
foarte pUfin practice.
- Maurice, la ce te gande~ti?
Se apropie de el ~illimbrafi~a cu entuziasm.
Strivit de bustul ei monumental ~i ridicandu-se pe
varful picioarelor ca sa-i ajunga la unul din obraji, ca sa-i
aplice un sarut, Maurice se simfi ca ma~ina lui Sylvie.
Daca l-ar fotografia cineva a~a,pirpiriu, scund, cu pieptul scobit ~i articulafiile fragile, alaturi de Sylvie ~i minim~ina ei, ar da impresia ca aparfine coleqiei ei.
- Ma uitam la parcarea asta ~i mi-am adus aminte
ca, pe strada un de stau eu, sunt doi negri, ~i fiecare are
cate 0 limuzina alba. Negru. Alb. Un contrast. Ai remarcat?
o pufni rasul.
- N u, dar ce spui tu imi aminte~te de 0 colega de la
primarie, doamna N'Da, care e innebunita dupa cafelu~ul ei cu parul cref, de culoare crem.
Maurice era cat pe ce sa zambeasca, dar constata cu
groaza ca ma~ina lui, lunga, inalta, solida, cu 0 caroserie
de propoqii americane, confirma legea asta a contrariilor.
Nu banuise niciodata pana atunci ca-~i compensa la
randullui un complex prin alegerea automobilului.
- Maurice, te simt sifonat
...
,
- N u, totul e in regula. ~i tu, dupa luni de zile de
cand vorbim la telefon fara sa ne vedem, ce mai faci?
- Splendid. Mereu splendid, dragul meu Maurice!
- Dar coafura? E ceva schimbat?
189

- 0, mai nimic ... Ce zici? E mai bine ~a?


- Da, mai bine, raspunse Maurice, fad. sa-~i puna
intrebarea.
- Ai fi putut sa remarci ci am dat jos cinci kilograme, dar nimeni nu vede asta.
- Sa stii
, ci tocmai rna intrebam ...
- Mincinosule! Oricum, e yorba de cinci kilograme
de creier, nu de grasime. Deci, kilogramele alea nu se
vad, doar se aud!
Se indeparta rhand cu gura pana la urechi.
Fad. sa rada ca ea, in hohote, Maurice 0 masura totu~i cu indulgen~a. Cu timpul, afeqiunea lor devenise 0
afeqiune lucida: ~tia ci veri~oara lui era foarte diferid
de el, pu~in cultivad, prea sociabila, amatoare de mese
pantagruelice, de glume decoltate ~ioamenii cheflii, dar
pe el nu-l deranja: cum Sylvie era singura persoana pe
care 0 iubea, se hotarase 05-0 iubeasca cu adevarat, adici
~a cum era ea. Pana ~i mila pe care 0 sim~ea fa~a de
fizicul ei ingrat - tot mai ingrat cu trecerea anilor - il
umplea de tandre~e. In fond, compasiunea lui fa~a de
napasta fizici a lui Sylvie, era un inlocuitor al celei care
~i-ar fi putut-o acorda lui insu~i.
Dupa ce dep~ira Lyon ~i intortocheatele lui noduri
rutiere, i~i continuad. drumul ore in ~ir, unul in spatele
celuilalt. Pe masura ce inaintau spre sud, caldura i~i
schimba consisten~a: era apasatoare, paralizand, imobila
in bazinul lionez, aidoma unui scut de plumb incins
deasupra muritorilor, dar 0 adiere placud 0 niai alina
pu~in de-a lungul Ronului, iar mai rarziu, devenea.uscad, si,
, la intrarea in Ardeche, hi,; dadea senzatia unei
incircituri de mineral.
190

Pe la mijlocul dupa-amiezii, dupa erori care 0 inveselira foarte tare pe Sylvie, izbutid. sa descopere cirarea
salbatici ~ipd.foasa care ducea la vila.
Maurice i~idadu imediat seama ci avantajele locului
puteau deveni dezavantaje: casa, facuta din piatd. naturala de un ocru identic cu relieful inconjud.tor era infipta pe 0 pand stancoasa, un de supravie~iuiau ni~te
tufi~uri razle~e insetate, la distan~a de ca~iva kilometri
de sat, ~i cateva sute de metri de vecini.
- Excelent! exclama el, ca sa capete asentimentul
lui Sylvie, inci nehotarata. E ideala!
Ea zimbi ~iii dadu dreptate.
I~i alesed. fiecare dormitorul, despachetad. bagajele
- ciqi pentru Maurice -, Sylvie verifici televizorul ~i
radioul, ~i dupa aceea prop use sa pIece dupa provizii la
centrul comercial din imprejurimi.
Maurice merse ~i el cu ea, intrucat 0 cuno~tea bine
pe Sylvie ~i se temea ci va cumpara prea mult ~i prea
scump.
El impingea ciruciorul, mergea in urma lui Sylvie pe
la toate raioanele, ~i 0 asculta cum sporovaie~te comparand produsele cu cele pe care Ie gasea la ea acasa, ~i
cum ii apostrofeaza pe vanzatori. Dupa ce fu dep~it
momentul eel mai periculos - sa aiba grija ca Sylvie sa
nu descarce tot raftul de mezeluri in cirucior - se indreptara spre case.
- Nu te mi~ca de-aici, rna due sa iau 0 carte! izbucni Sylvie.
Maurice i~istapani nervii, fiindci nu voia sa-~istrice
vacan~a;dar, in gand, 0 impu~ci pe nefericita de Sylvie.
Sa-~icumperi ciqi dintr-un supermarket! I~icumparase
d macar 0 singuradarain via~ 0 cartedintr-un supermarket?
191

Cartea e un obiect sacru, pretios,


a earui existenta
,
, 0 descoperi mai intai in sanul unei bibliografii, despre care
aduni dupa aceea informatii, ~i la care apoi, daea e
cazul, jinduie~ti, despre care faci insemnari pe 0 hartie,
~i pe care 0 cauti sau 0 comanzi la un librar demn de
numele pe care-l poarta. In nici un caz nu-ti alegi 0
carte printre carnati, legume ~idetergenti.
- Triste timpuri mai traim ... murmura el printre
dinti.
Sylvie unduia ra.ranici un fel de complexe pe langa
mormanele ~i standurile de carti, ca ~i cum ii starneau
apetitul. Lui Maurice Ii fu deajuns 0 privire ca sa constate ea nu erau decat romane, ~i, cu un gest de martir,
i~i pironi ochii in tavan, ~teptand ca Sylvie sa termine
de adulmecat cate 0 coperta, sa miroasa cutare volurn,
sa cantareasea un altul, sau sa risfoiasea altele, cum faci
cu salata ca sa verifici ea nu e murdara de pamant.
Pe ne~teptate, scoase un strigat:
- Super! Ultimul Chris Black.
Maurice habar n-avea cine era acel Chris Black care-i
declan~a veri~oarei un asemenea preorgasm ~i nu catadicsi sa dea nici cea mai mid aten~ie volumului, pe care
Sylvie il azvarli pe muntele de provizii din earucior.
- N-ai citit niciodata ceva de Chris Black? Da, tu
nu cite~ti romane. Asculta, sa ~tii ea e extraordinar. II
devorezi dintr-o suflare, salivezi la fiecare pagina, nu-l
l~i din mana pana nu-l termini.
Maurice baga de seama d vorbea de cartea asta ca de
un fel de man care.
"La urma urmelor, au ~i ei dreptate, negustorii,.de
un
, alaturi de alimente, isi
, zise el, fiindP la vedere cartile
ca pentru genul ista de consumatori sunt echivalente."
192

- Asculta, Maurice, daea vrei sa-mi faci 0 placere,


citeste
, 0 dati un Chris Black.
- Uite ce e, Sylvie, ca sa-~ifac 0 placere, te las sa-mi
vorbe~ti de acest Chris Black, pe care nu-l cunosc, ~i e
deja multo Sa nu-ti imaginezi ea 0 sa-l ~icitesc.
- Gre~e~ti.0 sa mori prost.
- Nu credo Dar, daea se va intampla, n-o sa fie din
cauza asta.
- Ti se pare ea am gusturi proaste ... ~i totu~i, cand
il citesc pe Chris Black, imi dau foarte bine seama ea nu
e Proust. Sa ~tii ea nu sunt toanta.
- Cum adiea? L-ai citit pe Proust?
- Vezi ce rau e~ti? Nu, ~tii foarte bine d nu I-am
citit pe Proust, spre deosebire de tine.
Purtand pe chip pecetea unei demnita~i ranite, asemenea unei sfinte Blandina a culturii, Maurice zambi,
ca ~i cum, in fine, i se recuno~tea un merit pana atunci
contestat. In fond, ii ra.ceachiar placere d atat veri~oara
lui, cat ~istudentii erau siguri ea-l citise pe Proust, cand,
de fapt, nici prin gand nu-i trecuse vreodata ~a ceva, de
vreme ce era alergic la literatura romanesea. Cu atat mai
bine. N-o sa se apuce acum sa dezminta asta. Citise
atatea alte volume. N u li se fac dezvaIuiri decat celor
care pot sa-~i ~ina gura, nu?
- Maurice, nu rna indoiesc ea nu citesc 0 capodoera,
dar sa stii
, ea traiesc niste
, momente formidabile.
P
- E~ti libera, ai dreptul sa te distrezi cum vrei, pe
mine nu rna prive~te.
- Crede-ma: dad te plictise~ti, Chris Black e la fel
de vestit ca ~iDan West.
Nu-~i putu inghiti un ras infundat.
193

1
"1111 11

- Chris Black, Dan West ... Pana ~i numele sunt


superficiale. Doua silabe, cvasionomatopeice, u~or de refinut. Chiar ~i un debil din Texas care mesteca guma ar
putea sa Ie repete tara sa dea gre~. Crezi ca sunt numele
lor adevarate, sau au fost rebotezafi ca sa se potriveasca
cu legile de marketing?
- Ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca nume din astea, Chris Black sau
Dan West sunt mai u~or de citit la capatul raionului
decat ar fi un nume ca Jules Michelet.
Sylvie tocmai se pregatea sa raspunda cand, pe ne~teptate, dadu cu ochii de cateva prietene - trei femei la
fel de impozante ca ~i ea - ~i se repezi catre ele cu strigate pifigaiate ~i agitandu-~i mainile durdulii.
Maurice era contrariat. Asta insemna ca Sylvie scapase de langa el timp de 0 jumatate de ora, fiindca eel
, atat dura la ea 0 conversatie.
,
Putin
Facu de departe un semn de salut prietenelor lui Sylvie, dand bine de infeles ca n-avea de gand sa se alature
acelui colocviu improvizat, ~i se inarma cu rabdare. I~i
sprijini coatele de marginea caruciorului, i~i plimba privi rea pe produsele adunate acolo ~i coperta carfii ii capta ochii. Cad vulgaritate! Era cu negru, ro~u, auriu, avea
litere in relief, 0 grafica excesiva, expresionista, care voia
sa dea impresia ca interiorul era plin de lucruri nemaipomenite, ca un fel de semnal de alarma: ,,Atenfie, otrava", sau "Nu atingefi, curent de inalta tensiune, pericol
de moarte". ~i titlul: Camera misterelor oculte! Greu de
gasit 0 timpenie mai mare, nu? Gotic ~i contemporan,
imbinarea a doua gusturi proaste! Pe deasupra, ca ~i
cum titlul nu era de ajuns, editorul adaugase urmatoarea
reclama: "Cand yeti, inchide cartea, frica va continua sa
194

va urmareasca!" Ce mizerie ... Nici nU-fi mai trebuia s-o


deschizi ca sa afli ca nu era altceva decat gunoi.
Chris Black... Mai bine moartea decat 0 carte de
Chris Black! ~i pe urma, e corpolend, planturoasa - de
altfel, ca Sylvie -, marta din bel~ug pentru banii dumneavoastra.
Controla ca Sylvie ~i prietenele, absorbite in conversafie, nu-l observau, ~i, cu un gest discret, intoarse volumul. Cate pagini are ciramida asta? Opt sute de pagini!
Ce oribil! Cand te gande~ti ca se taie copaci ca sa tipareasca porcariile domnului Chris Black... Probabil ca
nemernicul vinde milioane de exemplare, in toata lumea ... Din pricina lui se distruge cate 0 padure batrana
de trei sute de ani pentru fiecare bestseller, trone, se
taie, seva curge! lata pentru ce distrugem noi planeta,
lichidam plamanii globului, rezervele de oxigen, ecosistemele: pentru ca ni~te femei supraponderale sa citeasca
ni~te carfi supraponderale,
a caror valoare este nula!
Dezgustator ...

fi

Daca ar ftiut pana unde avea s-o duca aventura asta,


Eva Simplon, agenta FBI, n-ar fi ramas atata timp in casa
din Darkwell $i totufi, pentru ca tocmai mOftenise 0 matuja indepartata, continua sa stea acolo toata perioada
necesara vizionarilor premergatoare vanzarii. N-ar
trebuit sa rejuze darul dsta otravit? Fiindea sejurul ii rezerva
surprize pe cat de misterioase, pe atat de alarmante ...
Cine sunt cei care ifi dau intalnire imediat dupa miezul
nOPtii in camera inaccesibila din centrullocuintei, a carei
intrare nu reufefte s-o detecteze? Ce inseamna cantarile
stranii, monotone ce se aud noaptea? $i cine sunt cumparatorii dftia ciudati, care ofera milioane de dolari pentru 0
cocioaba izolata?

fi

195

Care e manuscrisul din secolul XVI, de care i-a vorbit


candva matufa decedata? Ce lucru exploziv, care Justifica
dorinta atat de fierbinte de a pune mana pe el contine?
Necazurile nu s-au terminat inca pentru agenta Eva
Simplon, iar cititorul risca sa-fi piarda liniftea odata cu ea.
Aa, e dragu~ foc ... Atat de cretin, ca-~i imaginezi deja
un film - Maurice Plisson detesta ~i cinematograful -,
cu viori stridente, lumini albastre ~i 0 blonda u~uratica
alergand prin tenebre ... N u faptul ca se gasesc imbecili
care citesc chestii din astea te fascineaza, ci ca exista un
nenorocit care Ie scrie. Meseria e bratara
de aur, dar
,
po~i gasi un mod mai onest de a-~i plati chiria. In afara
de asta, hi" ia cu siguranta luni de zile ouatul unei carti,
de opt sute de pagini. Nu exista decit doua solu~ii: ori
acest Chris Black e un porc infatuat de propriul talent,
ori un sclav, caruia editorul i-a pus pistolulla tampla ~i
i-a spus: "Opt sute de pagini, domnule, nici una mai
pu~in!" "Dar de ce opt sute?" "Deoarece, scriitorule tampit de mana a ~aptea ce te afli, americanul de mijloc nu-~i
permite sa sacrifice mai muIr de douazeci de dolari ~i
treizeci ~i cinci de ore pe lectura, ~a ca sa-mi scrii 0 carte
de douazeci de dolari, care se cite~te in treizeci ~i cinci de
ore, OK? Incadreaza-te! Nici mai muIr, nici mai pu~in!
Asta-i raportul rentabil calitate-pre~, legea comer~ului.
Ai priceput? Ai bagat la cap? ~i nu mi-l mai tot pomeni
pe Dostoievski, ca au boala pe comuni~ti".
Sprijinindu-~i coatele pe carucior ~i plin de 0 veselie
zeflemitoare care-i salta umerii, Maurice se distra. cu
scena pe care tocmai 0 inventase. Murisitului de Chris
Black trebuia mai curand sa-i plangi de mila.
196

U rma exact lucrul de care se temea: Sylvie ~inu mor~i~sa-i prezinte prietenele.
- Hai, vino in co a' , Maurice, datorita lor am descoperit eu locul asta. Grace, Audrey ~i Sofia stau nu departe de noi, la trei kilometri. Vom avea prilejul sa ne
revedem.
Maurice balmaji citeva Fraze in aparen~a amabile,
dar, in sinea lui, se intreba daca Parlamentul n-ar trebui
sa promulge 0 lege prin care sa se interzica atribuirea
numelor de femei frumoase - Grace, Audrey, Sofia unor caltabo~i. Dupa aceea, i~i facura promisiuni de
oranjade, partide de boule, plimbari in natura, ~i se despaqira sub 0 ploaie de "Pe curand!"
Pe drumul de intoarcere, in timp ce cimpurile defilau de~erte in spatele geamului, Maurice nu putu sa-~i
alunge gandurile de la Camera misterelor oculte - ce titlu
dement - ~i anume la un amanunt, care-i srarnise curiozitatea. Ce manuscris din secolul XVI putea sa fie acela
in jurul caruia se ~esea intriga? Era cu siguran~a un document real, fiindca, dupa spusele colegilor lui litera~i,
autorii americani erau lipsi~i de imagina~ie. Sa fie vreun
tratat de alchimie?
scriere a templierilor? Un registru
genealogic secret? Un text de Aristotel considerat pierdut? Maurice construia in mod obsesiv un vraf de ipoteze. La urma urmelor, Chris Black, sau cel ce se ascundea
in spatele acestui pseudonim, poate ca nu era chiar un
increzut cu aere de geniu, poate ca era un cercetator
cinstit, un erudit, unul din acei universitari eminen~i pe
care Statele Unite stiu
sa-i formeze si
,
, nu vor sa-i plateasca ... Poate ca el seamana cu Maurice Plisson, mai
~tii? Poate ca stralucitulliterat
nu acceptase sa redacteze

197

supa asta infama decat ca sa se achite de datorii si


, sa-si
hraneasca familia. Poate ca nu era chiar totul prost in
cartea asta ...
Maurice i~i repro~a aceasta indulgenta ~i se hotari sa
treaca la subiecte mai serioase. Dar, aproape fara voia
lui, subtiliza cartea in timp ce descarca proviziile din
portbagaj: profita de drumul dintre m~ina ~i camara ~i
dadu drumul romanului inrr-un vas de poqelan pentru
umbrele.
Sylvie nu-~i dadu seama, ea fiind de acum instalata
in bucatarie, unde pregatea masa de seara. Ca sa-i ia
gandul de la carte, Maurice merse atat de departe incat
propuse sa se uite amandoi la televizor, precizand ins a
ca el, conform obiceiului, se va duce foarte repede la
culcare.
"Daca 0 postez in fap televizorului, 0 sa-i treaca pofta de citit ~i 0 sa ramana lipita de fotoliu pana la ultimul
buletin meteo."
Planul reu~i. Jar Sylvie, incantata sa descopere ca
varul ei accepta placeri atat de simple ca 0 seara de film,
isi
, zise ca vor avea 0 vacanti, minunata, ca avusesera
dreptate sa nu pIece iar in strainatate, deoarece in felul
asta se vor mai schimba.
Dupa 0 jumatate de ora de privit un film pe care nu-l
urmarea, Maurice trase un oftat ostentativ si
, anunta, ca
vrea sa se lungeasca.
- Nu te deranja, nu-l pune mai incet, ca eu sunt
~a de obosit dupa calatorie, c-o sa rna fure imediat
somnul. Noapte buna, Sylvie.
- Noapte buna, Maurice.
Cand strabatu holul, pescui romanul din fundul r"ecipientului, 11strecura sub cam~a, sui repede in camera
198

lui, i~i facu in mare graba toaleta, incuie u~a, lua Camera misterelor oculte ~i se baga in pat.
"Vreau doar sa vad care-i documentul :ista din secoluI XVI", i~i spuse el.
Dupa douazeci de minute, nu-~i mai punea intrebarea
asta; distanta critica pe care intentiona s-o p:istreze fata
,
de text nu tinu mai mult de cateva pagini; ajuns la sfar~itul primului capitol, il incepu ~i pe al do ilea cu suHetulIa gura; sarcasmullui anterior se topea in lectura ca

zaharul in apa.
Spre marea lui surpriza, aHa ca eroina, agenta FBI
Eva Simplon, era lesbiana; lucrul :ista il frapa atat de tare,
ca din acel moment nu mai fu in stare sa puna la indoiala actele sau gandurile pe care i Ie atribuia autorul. In
afara de asta, faptul ca femeia asta frumoasa era marginalizata din pricina sexualitatii ei it facea sa cugete la
propria-i marginalizare, cea a urateniei, drept care Eva
Simplon ii deveni foarte repede simpatica.
Cand auzi ca Sylvie inchide televizorul ~i urca scara
cu pa~i grei, i~i aminti ca ea it crede deja adormit. Stinse
ca un la~ veioza. Exclus sa-i treaca ei prin minte ca era
treaz! Cu atat mai putin sa-~i dea seam a ca-i ~terpelise
cartea! ~i sa i-o ceara inapoi...
Minutele petrecute in intuneric i se parura lungi ~i
enervante. Casa scartaia in mii de feluri, greu de identificat. S-o fi gandit Sylvie sa traga zavoarele la u~i? Cu
siguranta ca nul Ii cunostea
, el natura increzatoare. N u se
gandise ca ocupau 0 cladire straina, ridicati in mijlocul
unei pustietiti salbatice? Aveau ei vreo dovada sigura ca
locul nu era bantuit de vagabonzi, rautacatori, indivizi
tara scrupule, gata sa te omoare pentru 0 carte de credit?
Poate tacea ravagii chiar vreun obsedat, care se furi~a

199

prin vile sa-i ucida pe locatari? Un criminal In serie.


Micelarul gatlejurilor din Ardeche. Adiea 0 banda ...
Para Indoiala ea toata lumea ~tia unde se ascundeau tipii
astia,
In afara de ei, nou-venitii,, pentru ea nimeni nu-i
,
revenise
si
0 tinta
ideala! II treceau fiorii.
P
, erau, asadar,
,
,
Era In dilema: sa se ridice din pat ca sa controleze
zavoarele ~i s-o anunte pe Sylvie, sau sa lase cale libera
unor fiinte rau intentionate, care s-ar ascunde prin dulapuri sau In beci? In clip a aceea, un zgomot lugubru
sfredeli noaptea,
o bufniti?,
Da. Cu siguranta.
Sau cineva care imita 0 bufniti, ca sa-si, adune complicii? E clasic, cand e yorba de raura.catori. N u?
Nu! Sigur 0 bufnita.
Tipatul se repeta.
Maurice Incepu sa transpire, i se umezi spinarea. Ce
Insemna repetitia asta? Era un tipat repetat de bufnita,
sau ... sau raspunsul complicilor?
Se ridica dintr-o singura miscare
si-si
var! picioarele
,
"
In papuci. Nu avea nici un minut de pierdur. Nu mai
conta ce-ar crede Sylvie, 0 banda de psihopati 11Ingrijora mai mult decat veri~oara lui.
Ie~i grabit pe culoar ~i auzi clipoceli de du~; asta 11
mai Imbarbata: Sylvie nu-l putea auzi coborand.
Jos, vazu salonul ~i sufrageria inundate de 0 lumina
fantomatiea ~i constati ea Sylvie lasase totul deschis.
Toate obloanele erau vrai~te, nu ramanea decat sa sparga cineva un geam ~i sa intre. Cat despre intrare, cheia
era In broasea, dar nici micar Intoarsa. Biata nebuna!
Cu oameni ca ea, nu ai de ce sa te miri ea se petrec
miceluri.
200

Ie~i In graba ~i, ra.ra sa rasufle, Impinse repede panourile de lemn alergand de la 0 fereastra la alta, dar nu
cureza sa priveasea Intinderea de camp uri cenu~ii din
spate, Ingrozit ea s-ar putea trezi In orice clipa cu 0 mana
necunoscuti Infipti In ceara. ca sa-i faea de petrecanie.
Pe urma intra din nou In casa, Intoarse cheia, puse
zavorul, bloea si
ra.cu un tur allocuintei, ca sa
, clantele,
,
traga ivarul obloanelor. Cand lsi
, termina cursa, se aseza
,
sa-~i traga sufletuI. Pe masura ce lini~tea din jur Ii po tolea bataile inimii, Maurice Intelegea ea avusese 0 criza
de paniea.
"Dar ce ti s-a Intimplat, bietul de tine? Din copilarie
n-ai mai trecut prin spaime din astea."
I~i aducea aminte ea fusese un copil fricos, dar considera ea fragilitatea asta era 0 chestiune de domeniul
trecutului, Ingropati Intr-o lume care pierise, Intr-un
Maurice disparut. Ar putea reveni?
"Cartea aia trebuie sa fie de vinal N-am de ce rna
mandri!"
Urea In camera bombanind. Dadu sa aprinda lumina, dar ezita.
"Sa mai citesc cateva pagini?"
Daea el nu stingea lampa ~i Sylvie se trezea, putea sa
vada lumina.strecurandu-se
pe sub u~a lui. S-ar fi mirat
ea era Inea treaz, dupa ce pretinsese ea murea de oboseala.
Cauta 0 plapuma de puf In dulapul cu a~ternuturi, 0
puse In josul u~ii ca sa acopere spatiulliber, aprinse din
nou lumina ~i relua lectura.
Aceasta Eva Simplon nu-l dezamagea. Gandea ca el,
critica tot ca el, chit ea suferea dupa aceea din pricina
exigentei. Erau la feI. Ii placea de femeia asta.
201

Doua sure de pagini mai tmiu, Maurice avea pleoapele atat de grele, ci hotari sa stinga lumina ~isa se culce.
I~i potrivi bine perna ~i rememora numeroasele note
explicative de la subsolul paginilor, care evocau 0 serie de
aventuri anterioare, a caror eroina era tot Eva Simplon.
Ce fericire!Purea s-o mai intalneasci si
, in alte dirti.
,
In fond, Sylvie avea dreptate. Nu era literatura inalta, dar te captiva. ~i oricum, el nici literatura inald n-o
avea la suflet. A doua zi trebuia sa se izoleze cumva ca
sa-si
, continue lectura.
Era cat pe ce sa-l fure somnul, cand Ii trecu prin cap
o idee, care-l scula din pat ~i-la~ezape saltea.
"Sylvie... sigur ci da ... "
Cum de n-a bagat el de seama mai devreme?
"Pai binein~eles... Din cauza asta Ii plac ei la nebunie romanele lui Chris Black. Cand imi destainuia lucrul
asta, ea nu de Chris Black vorbea, ci de Eva Simplon. Nu
mai e nici 0 indoiala: Sylvie e lesbiana!"
Viata
i se derula in minte ca un album de
, verisoarei
,
fotografii rasfoit in viteza: afeqiune excesivafa~ade tad,
care ar fi preferat sa aiba un baiat, e~ecuri ~i rupturi cu
barba~ii, pe care niciodata nu-i prezenta familiei, in
schimb, la fiecare zi de nastere
de cincizeci de ani incoace
,
Ii veneau in vizid prietenele, colegele, tovar~ele ... fete,
fete, fete. Chiar ~ientuziasmul din dupa-masa asta cand
se intalnise cu cele trei femei - nu era un entuziasm
suspect? Nu semanau de cu ~efa Evei Simplon din roman, Josepha Katz, lesbiana aceea adipoasa, care frecventeaza cluburile gay din Los Angeles ~i conduce un
Chevrolet fumand 0 ~igarade foi? Evident ...
Maurice rase pe infundate. Descoperirea asta n~-l
tulbura decat pentru c-o facea atat de tarziu.
202

Ar fi putut sa-mi spuna. Ar fi trebuit sa-mi spuna.


Eu pot sa in~eleg foarte bine astfel de lucruri. 0 sa vorbim despre asta maine, daci ...
Dupa ce spuse aceste ultime cuvinte, adormi.
Din pacate, ziua urmatoare nu se destasura
asa
,
, cum
prevazuse el. Sylvie, recunoscatoare varului ei ca inaugurase sejurul acceptand 0 seara modesta in fa~atelevizorului, Ii propuse acum 0 excursie culturala; pregatise,
cu ghidul in mana, un periplu combinat, care Ie permitea sa viziteze ni~te grote preistorice ~i cateva biserici
romanice. Maurice n-avu curajul sa opuna rezisten~a,mai
ales ci n-avea de gand sa-i spuna ci singura lui dorin~a
era sa ramana acasa ca sa-l citeasci pe Chris Black.
Pe cand se plimbau intre doua capele, pe zidul de
aparare al unui sat medieval, Maurice i~i lua inima in
din~i ~ise hotari sa abordeze un alt domeniu, cel al adevarului.
- Spune-mi, Sylvie, te-ar ~ocasa afli ca sunt homosexual?
- Vai, doamne, Maurice, e~ti homosexual?
- Nu, nu sunt.
- Atunci de ce rna intrebi?
- Ca sa ~tii d pe mine nu m-ar ~oca dad a~afla d
tu e~ti lesbiana.
Sylvie se ta.cu stacojie. Abia mai respira.
- Ce vrei sa spui tu acolo, Maurice?
- Vreau doar sa spun ca dad iube~ti oamenii cu
adevarat, po~i admite orice.
- Da, sunt de acord.
- ~a ci po~i marturisi, Sylvie.
Din stacojie, Sylvie se ta.cu vanata. Ii trebui un minut ca sa poad ingaima:
203

Tu crezi ca eu lti, ascund tie


, ceva?

-Da.
Mai facura vreo suta de metri, dupa care Sylvie se
opri, se posta In fap lui, ~ideclara cu glas bland:
- Ai dreptate. Iri ascund ceva, dar e prea devreme.
- hi, stau la dispozitie.
.
,
Tonul Hegmatic, plin de Incredere al acestui raspuns
o impresiona atat de tare pe Sylvie, ca nu-~i putu stapani lacrimile.
- Eu ... nu ... chiar ca nu rna asteptam
la asa
,
, ceva
din partea ta ... este... e minunat ...
Maurice zambi.
La dna, dupa un piept de rara care ri se topea In gura,
Maurice Incerca sa redeschida subiectul:
- Spune-mi, prietenele tale, Grace, Gina ~i...
- Grace, Audrey ~iSofia.
- E~ti de mult prietena cu ele?
- Nu. De purin timp. Cateva luni.
- Aha. Pentru ca ieri pareari foarte intime.
- Exista uneori lucruri care te apropie de oameni.
- Si
, unde v-ati, cunoscut?
- Este ... e un pic penibil. .. n-am chef sa...
- E prea devreme?
- E prea devreme.
- Bine, cum vrei tu.
Un club de noapte gay ca In roman, mai mult ca
sigur! Ca Ambiguu, sau Pisicura Zgribulita, un de mergea
Josepha Katz la agarat ... Sylvie nu Indraznea sa recunoasca. Concluzia lui Maurice era ca se purtase exemplar
cu verisoara
lui, si
,
, ca de-acum Inainte, merita sf se
cufunde In cartea pe care i-o furase.
204

Repeta scenariul din seara precedenta, deschise televizorul pretinzand ca-l intereseaza 0 prostie de serial ~i
dupa purin timp casca In semn ca-l picnise somnul ~ise
refugie la etaj.
De cum ajunse In dormitor, nu facu decat sa se spele
pe dinri ~isa mascheze spariul din josul u~ii. Pe urma se
cufunda In paginile caqii.
StraIucita de la prima replica, Eva Simplon Ii dadu
impresia ca se plictisise de moarte toata ziua a~teptand
plina de speranra revenirea lui. Dupa doar cateva secunde se aHa din nou In Darkwell, locuinta
, misterioasa
a matu~ii Agatha, at:1t de periculos izolata In munri.
Tremura gandindu-se la cantarile care rasunau In fiecare
noapte Intre zidurile acelei case.
De data asta, romanul11 absorbi prea tare ~i nu mai
auzi cand Sylvie Inchise televizorul, nid cand urca scara
ca sa se cuIce. Abia la ora douasprezece noaptea 11smulse din citit un ripat sinistru de pasare rapitoare.
Cucuveaua!
Sau omul care imita cucuveaua!
I se Incle~tara dinrii.
Cateva minute ramase nemi~cat.
Din nou ripatul.
De data asta, nu mai trebuia sa mearga pe ocolite:
era ripat de om, nu de pasare.
Un fiodi Ingheta
, ceafa: usa!
,
Cu siguranra ca Sylvie, la fel ca In ajun, nu Incuiase.
Mai ales ca el, ca sa nu se lungeasca cu ea, se sculase
Inaintea ei ~ideschisese obloanele.
Cel mai important era sa nu intre In panica. Sa-~i
pastreze sangele rece. Sa se controleze mai bine ca ieri.
205

Stinse lamp a, dadu la 0 parte plapuma din fata u~ii,


apoi coborl scara, atent sa nu sdqaie lemnul treptelor.
~i sa respire cum trebuie. Unu. DoL Unu. DoL
Cind sa ajunga jos, vazu ceva care-I1mpietri de groaza.
Prea tarziu!
Un barbat traversa salonul, sub razele piezi~e ale luniL Umbra uri~a pe care omul 0 proiecta pe pereti era
~imai impresionanta. ii desena 0 barbie severa, maxilare
Tacut si mePuternice, si
, niste
,. urechi dudate, ascutite.
"
ticulos, birbatul ridica fiecare perna de pe canapea, fiecare pled, pipaia etajerele orbedind.
Maurice lsi
rasuflarea. Calmul intrusului 111n, tinu
,
spaimanta la fel de mult ca prezenta lui In casa. Lumina
argintie Ii atingea dnd si
dnd teasta cheala si
"
, neteda de
preot budist. Uri~ul nu se 1mpiedica nid de canapele,
nid de alte mobile, ca ~icum cuno~tea deja interiorul, ~i
continua sa exploreze In acel~i loc, pipaind de doua,
trei ori camera. Ce duta?
Calmul profesionist al hotului devenea contagios.
Maurice statea neclintit In umbra, dar si tara urma de
panid. in fond, ce putea sa fad? Sa ap:inda lumina ca
sa-l sperie? Doar nu l-ar fi gonit un bec... S-o cherne pe
Sylvie? N u, nid 0 femeie... Sa se napusteasd asupra
lui, sa-l doboare ~isa-lIege? Adetul ar fi ~tigat confruntarea. ~i, pe deasupra, nu se ~tie dad nu era 1narmat.
Pistol? Sau 0 arma alba...
Maurice 1nghiti In sec cu atata zgomot, d se temu
d-~i tradase prezenp.
Intrusul nu reactiona.
,
Maurice spera d exagera importanta sunetelor emise
de propriul corp; de exemplu, chioraitul asta nebun ...
it auzi pe intrus ohand. Nu gasea ce duta. Ve~ise
degeaba.
206

Avea oare de gand sa suie la etaj? Maurice simtea d,


In cazul asta, 0 sa-l lase inima.
Necunoscutul ezita, l~i ridid ochii spre tavan, apoi,
ca !i:icum renunta, se 1ndrepta spre usa
" si iesL
,
P~ii Ii rasunau In fata cladiriL
Dupa dtiva metri, sdqaitul1nceta.
~tepta? Avea de gand sa se 1ntoard?
Cum sa reactioneze?
Sa se repeada la usa
, si
, s-o 1ncuie de doua ori? U riasul
,
ar auzi, s-ar 1ntoarce si ar ataca ferestrele.
Mai bine sa spere c-o sa se 1ndeparteze.
~i sa urmareasd ce se-ntampla.
Maurice urd precaut scara, intra In dormitorul lui,
1mpinse canatul ~i se apropie de fereastra. Vedea prost
printre stinghiile jaluzelelor. Tutari~ul din preajma, impasibil, pustiu, 11lmpiedicasa vada dad intrusul plecase.
Timp de 0 ora, Maurice ramase neclintit la fereastra,
sa observe, sa asculte. Uneori i se parea d totul1ncremenise, alteori, pard iar 1ncepea sa se mi~te ceva. Casa
vasta producea ea 1ns~i atatea zgomote - paraieli de
barne, bubuituri 1nfundate de tevi, curse de ~oared din
pod - d era greu sa identifice atatea sunete nedefinite.
Trebuia totu~i sa coboare. Era exclus sa petread
noaptea cu u~a ~i obloanele deschise! Hotul putea oridnd sa se 1ntoard. Dad renuntase sa urce la eta)', stia
,
d e locuit; dar dad se razgandea? Daca venea mai tarziu, cind socotea el ca toata lumea a atipit, sa scotoceasca
~ila etajul1ntai? ~i, de fapt, ce duta?
"Nu, Maurice, nu confunda asta cu ce dte~ti tu In roman: spre deosebire de Camera misterelor oculte, casa asta
nu ascunde un manuscris cu lista copiilor pe care Christos
i-a avut cu Maria Magdalena. N u te lasa impresionat. ~i
'),

207

totu~i, exista ceva aici, un lucru unic, pe care-l dor~te


uri~ul, ~i pe care nu-i prima oara di-l cauta, pentru di
se deplaseaza cu prea mare u~urinta pe peste tot ... Deci
ce-i acel ceva?"
Podeaua coridorului vibra.
Revenea intrusul?
In genunchi, Maurice se deplasa pana la u~a lui ~i
privi pe gaura cheii.
Uf, era Sylvie.
De cum deschise u~a, veri~oara tresari.
- Ce faci, Maurice, nu dormi? Te-am trezit eu,
poate ...
Maurice articula cu 0 voce incolora:
- De ce nu e~ti in pat? Ai vazut ceva?
- Poftim?
- Ai observat ceva anormal?
- Nu ... Nu puteam sa adorm ~i am zis: hai sa-mi
fac un ceai. Imi pare rau. Te-am speriat?
- Nu, nu ...
- Atunci, ce e?Ai vazut tu ceva neobi~nuit?
Ingrijorata, Sylvie ta.cuochii mario
Maurice nu se hotara ce sa spuna. Nu, nu trebuia s-o
panicheze. Mai intai, sa c~tige timp. Poate ca intrusul
se intorcea.
- Asculta, Sylvie, spuse Maurice, incercand sa-~i
exprime propunerea cu un debit regulat ~i ton normal,
n-ar fi mai bine sa inchidem obloanele seara? ~i u~a,
sunt sigur di n-ai incuiat-o.
- Ei, nu trebuie sa ne facem griji, di nu trece nimeni pe-aici. Ia adu-ti aminte ce greu ne-a fost sa gasim
drumul.
Ce fericire pe Sylvie di-i ~a de proasta, i~i spu~ea
Maurice. Ce-ar fi sa-i dezvaluie di nu trecuse nici 0 ora
208

de cand un necunoscut Ie explorase salonul? .. Mai bine


sa lancezeasdi in siguranta ei. Cat despre el, i-ar fi fost
mai putin frica de unul singur.
Sylvie se apropie ~i-lprivi in ochi.
- Ai vazut tu ceva?
-Nu.
- Ceva ie~it din comun?
- Nu. Pur ~i simplu, propun sa folosim ca lumea
u~a ~i obloanele. Chiar nu concepi ~a ceva? E cumva
impotriva principiilor tale? Adidi n-ai putea sa dormi
noaptea dadi am fi baricadati? Te pande~te insomnia
dadi luam masuri elementare de siguranta, motiv pentru
care bro~tele ~iobloanele au fost inventate, de fapt ?
Sylvie pricepu di varul ei se pierde cu firea ~i-i servi
un zambet tonic.
- Nu, bineinteles di nu. 0 sa fac asta impreuna cu
tine. Sau, mai corect, 0 sa fac asta pentru tine.
Maurice suspina: n-o sa mai fie obligat sa iasa din casa
noaptea, unde bantuia uri~ul.
- Multumesc. Uite, intre timp, iti pregatesceu ceaiul.
Coborara amandoi. Maurice constata cat de nepasatoare taragana Sylvie pe afara ca sa inchida obloanele,
~i-i binecuvanta incon~tienta.
Dupa ce incuie u~a de doua ori ~i trase zavoarele,
Sylvie intra in buditarie.
- Maurice, iti mai aduci aminte ce copil fricos erai?
Fraza asta il deranja, fiinddi i se parea deplasata.
- Nu eram fricos, eram prudent.
Raspunsullui n-avea nici un sens raportat la trecut,
el nu ta.cea decat sa puna in lumina situatia prezenta.
Dar ce mai conta ! Confruntata cu autoritatea subita a
varului ei, Sylvie nu-l mai contrazise.
209

Pe d.nd ~tepta infuzarea Borilor de tei, Sylvie 1i


vorbi despre vacanfele copilariei, plimbarile cu barca in
timp ce adulfii se cufundau in siesta pe malul Ronului,
pe~tii pe care-i furau din galefile pescarilor ca sa 1iarunce in Buviu, cabana pe care 0 numisera Faru!, de pe insula din mijlocul apelor ...
Sylvie urma hru! amintirilor, dar pe Maurice, memoria 11conducea in ald parte, spre alte fapte din acea
epoea, d.nd parinfii lui incepusera sa mearga din nou la
cinematograf, sau sa danseze, considerand ea luIde zece
ani era de-acum suhcient de mare ca sa he lasat singur
in apartament. El insa traia clipe de teroare. Se simfea
abandonat, minuscul sub tavanul inalt de patru metri,
plangea de dorul mamei, al tatalui, de dorul prezenfei
lor familiare, al parfumurilor lor lini~titoare, al melodiei
vorbelor consolatoare; varsa siroaie
de lacrimi, hindea
,
trupullui ~tia ea lacrimile faceau sa-i apara parinfii. Deani si
geaba. Nimic din ce functionase
,
, ani de zile ca sa
scape de deznadejde, de durere sau de singuratate nu
mai mergea. I~i pierduse toate puterile. Nu mai era
copil~, dar nu era inea adult. Cand parinfii se intorceau
pe la unu noaptea plini de viafa, veseli, amefifi, cu voci
schimbate, cu alte parfumuri, cu alte gesturi, 1i detesta
~ijura sa nu se faea niciodata om mare, adult ca ei, adult
senzual, lasciv, zeBemist, lacom de placeri, mese, Yin,
carne. Daea era copt, el se copsese altfel, dezvoltandu-~i
mintea: rationalitate, stiinta,
cultura, eruditie.
"
, Nu sexul,
nici burta. Adult da, insa devenind savant, nu animal.
Din pricina asta refuzase el romanele? Pentru ea, in
"
serile acelea ale tradarii, mama 1ipunea pe noptiera eartile
, pe care Ie adora ea si
, pe care ar h vrut sa Ie citeasea si
,
)

210

el? Sau pentru ea, citind-o pe prima, luase totul in serios, si


,) se simtise umilit cand parintii,
)' morti de ras, 1i
spusesera ea totul era 0 invenfie?
- Maurice... Maurice... m-asculfi? Am impresia
ea e~ti cam ciudat.
- Dar totul e straniu, Sylvie. Tot. Ciudat ~i strain.
Dite si
de cand ne-am nascut,
, tu, noi doi, ne cunoastem
,
~i hecare ascunde ni~te secrete.
- Faci aluzie lao..
- Fac aluzie la lucrul pe care nu mi-l spui ~idespre
care, poate c-o sa-mi vorbe~ti intr-o buna zi.
- Dite, jur c-o sa-fi spun.
Se repezi la el, 11saruta ~i in acel~i moment gestul i
se paru penibil.
- N oapte buna, Maurice. Pe maine.
Ziua urmatoare se scurse atat de neobi~nuit, incat
nici unul, nici celalalt, nu indrazni sa faea vreun comentariu.
Mai intai, dupa emofiile prin care trecuse, Maurice
incercase sa adoarma la loc, dar nu reu~ise,aprinsese din
nou lumina si
, continuase sa citeasea Camera misterelor
oculte. Sensibilizat la maximum de vizita intrusului, urmarea romanului ii facu mai mult rau decat bine: Eva
Simplon - nu ineapea indoiala ea 0 placea pe femeia
asta, era 0 femeie de incredere - indura ameninfarile
unor cumparatori aproape lipsifi de scrupule, care orchestrau incidente mortale, pentru ea ea refuza sa Ieyanda
Darkwell. De hecare data, reu~ea sa scape ca prin urechile acului de aceste atentate deghizate in accidente,
dar in acela~itimp se lovea de 0 noua problema, care de
211

asemenea ii dadea mare bataie de cap: nu detecta intrarea camerei ezoterice, de unde se auzeau noapte de noapte
acele cantari. Ascultase peretii, inspectase beciul, examinase podul, dar degeaba. Studiase registrul cadastrului
de la primarie, cercetase arhiva unui notar unde erau
depuse planurile succesive ale cladirii, care conduceau
la presupunerea ea ar exista un corp interior in cladire.
Dar cum sa ajunga la el? Cine patrundea acolo in fiecare
noapte? Eva nici nu voia s-auda de fantome ~i spirite.
Din fericire, Josepha Katz ii trimisese un arhitect care
voia acum sa reconstituie structura casei - Josepha Katz,
de~i lesbiana infernala, care, dupa mii de refuzuri, inea
Ii facea avansuri Evei Simplon, era totodata 0 profesionista
cu evidente calitati - sperand ea va giisi 0 explicatie care
sa inlature toate ipotezele supranaturale. ~i totu~i. ..
Pe scurt, la ora opt dimineafa, Maurice, care nu inchisese un ochi toata noaptea, se scula obosit, irascibil,
furios c-o liisase pe Eva Simplon la Darkwell, ca sa nimereasea in Ardeche cu veri~oara lui. ~i asta cu adt mai
mult cu cat in ziua aceea trebuia sa mai inghita ~i un
picnic cu prietenele intaInite la supermarket ... 0 zi intreaga in mijlocul unei colonii de lesbiene, a femeilor
iistora, toate mai solide ~i mai virile decat el. Nu, mulfumesc!
Incerea sa pretexteze ea nu se simte prea bine ~i ar
prefera sa stea acasa. Sylvie nu se lasa:
- Nici sa n-aud. Daea e~ti bolnav ~i se agraveaza,
trebuie sa sa rna ocup de tine. Ori raman ~i eu aici, ori
vii cu mine.
Intelegand ea nu va reu~i sa-~i salveze lectura, 0 ins~ti.
Trecerea orelor fu un chin. Soarele, sadic, incingea
pietri~ul eararilor pe care Ie strabateau ei epuizandu-~i
212

fortele. Ajunsera la un rezervor cu apa verde, un de raul


Ardeche i~i calma debitul torential, dar apa era rece ca
gheap ~i Maurice abia suporta s-o incerce cu varful piciorului. Masa luata jos pe iarba se dovedi 0 cap can a,
intrucat Maurice se aseza
direct pe un musuroi
de fur,
,
nici rosii,
II intepa 0 albina, care voia sa
, iar spre sfarsit
"
manance din aceeasi, caisa ca el. Ameti, sufland ca sa menfina in viafa focul pentru friptul carnafilor; iar restul
dupa-amiezii simti ce greu se digera oul fiert.
La intoarcere, prietenelor Ii se facu chef de un joc de
societate. Crutat,
, Maurice eaura sa se izoleze si
, sa-si
, acorde 0 siesta, dar, auzind ea era yorba de un concurs de
cunostinte" de istorie si geografie, nu se putu abtine
, sa nu
participe. Intrucat el era ~tigatorul fiecarei partide, mergea mai departe, ~i victoriile astea neintrerupte il faceau
tot mai dispretuitor fata de partenerele de joc. Cand deveni prea odios, femeile obosira, ~i se trecu la un aperitiv.
Dupa 0 zi intreaga la soare, paharul de pastis ii dadu peste
cap echiIibrul, oricum fragil, drept care, in momentul
cind ajunse inapoi la vila cu Sylvie, se simti doborat nu
numai de febra musculara, dar ~i de 0 durere de cap.
La ora noua, imediat dupa ultima inghititura, inchise
obloanele, incuie u~a, ~i urea in dormitor.
Lungit pe 0 parte ~i sprijinit de perne, oscila intre
doua sentimente contradicrorii: bucuria reintaInirii cu
Eva Simplon, ~i teama de 0 noua vizira a intrusului.
Dupa cateva pagini uitase deja de dilema asta ~i tremura
la unison cu eroina.
La zece ~i jumatate, 0 auzi pe Sylvie cum inch ide
televizorul ~i suie greoi treptele.
La unsprezece, aidoma Evei Simplon, i~i puse intrebarea daea, in fond, nu existau fantome. Altfel cum sa
)

Iii

213
1111;11

"111

explici ea ni~te indivizi pot trece prin ziduri? Vine un


moment cand ira~ionalul nu mai e ira~ional, de vreme
ce ramane singura solutie
, rationala.
,
La unsprezece ~ijumatate, un zgomot 11smulse din
citit.
P~i. Erau p~i u~ori, disere~i. Nicidecum p~ii lui
Sylvie.
Stinse lumina ~i se apropie de u~a. Dadu la 0 parte
plapuma ~ideschise u~a.
Presim~ea prezen~a cuiva la parter.
Nici nu-~i termina bine gandul asta, ea individul
aparu pe scara. Uri~ul chel urca precaut ~ifara zgomot
treptele, ca sa-~icontinue cercetarea.
Maurice inchise u~a ~i se sprijini de ea ca sa reziste
eventualelor tentative ale intrusului de-a intra in camera
lui. lntr-o fraqiune de secunda, corpul Ii fu inundat de
sudoare, care i se prelingea pe ceafa ~ipe spinare.
Necunoscutul se opri in faF u~ii lui, apoi merse mai
departe.
lsi lipi urechea de lemnul w:ii si auzi un fosnet,
care-i confirma ea individul se indepartase.
Sylvie!Se ducea la Sylvie!
Ce sa faea? Sa fuga! Sa coboare repede scara ~isa dea
bir cu fugi~iiin noapte. Dar incotro? EI nu cuno~tea 10curile astea de ~ara,pe cand intrusul ~tia toate codoanele.
~i cum sa-~isacrifice veri~oara ~i s-o abandoneze, ca un
las,
, in mainile raufaeatorului?
lntredeschise usa
, si
, vazu ea umbra intra la Sylvie.
"Daea rna gandesc mai bine, ar trebui sa nu rna mi~c."
N u, trebuia sa aqioneze! Maurice ~tia foarte bine c~
pe masura ce trece timpul, va fi tot mai pu~in capabil de
ini~iativa.
)

214

.,

"Nu uita, Maurice, e ca saritura de la 0 inaltime:


daea
,
nu sari imediat, nu mai sari niciodatii. Salvarea tine
de
,
incon~tien~a."
Respira adane ~i~~ni pe culoar. Facu un salt spre camera lui Sylvie.
- Sylvie, atentie!
, Atentie.
,
Pentru ea intrusul inchisese u~a, Maurice 0 izbi.
- Ie~iafara!
Camera era goala.
Repede! Sa se uite sub pat!
Maurice se lungi pe burta. Neeunoscutul nu se ascunsese acolo.
Debaraua! Dulapul! Repede!
Deschise toate u~ilein numai cateva secunde.
Nu mai in~elegeanimic, ~i urIa:
- Sylvie!Sylvie, unde e~ti?
Se deschise u~a de la baie ~i Sylvie, ie~ind ingrozita
cu prosopul facut turban, ~icu 0 perie in mana, spuse:
- Ce s-a intamplat?
- E~ti singura in baie?
- Maurice, ai innebunit?
- E~ti singura in baie?
Docila, Sylvie intra in baie, arunea 0 privire, i~i incrunta apoi sprancenele ~ispuse perplexa:
- Binein~eles ea sunt singura la mine in baie. Cu
cine sa fiu?
Zdrobit, Maurice se prabu~i pe marginea patului.
Sylvie se grabi sa-l imbra~i~eze.
- Maurice, ce-i cu tine? Ai visat urat? Spune-mi,
Maurice, ce ai pe suRet?
Din clipa aceea, Maurice trebuia sa taca. Altfel, i s-ar
fi intamplat ca Evei Simplon din roman, ~ilumea l-ar fi
luat de nebun, prefacandu-se ea-l ascultii, fara sa-l auda.
215

II
I

III
I

Cred ... cred ...

-'
-

Hai, vorbe~te, Maurice. Spune-mi.


Cred c-am avut un cosmar.
,

Ba da! De ce nu 0 fantoma? La urma urmelor, se


vorbe~te de atata vreme despre fantome. Cum declara ~i
Josepha Katz intre doua fumuri de trabuc: Nu iese fum

- Ei bine, acum s-a terminat. Nu-i nimic. Hai, vino,


mergem amandoi jos in bucitarie ~i ne facem un ceai.
II tacu sa coboare vorbind intruna, tara sa se opreasci, increzatoare, curajoasa, imperturbabila. Maurice, care-~i
recipata incet-incet calmul, i~i zicea ca mai bine sa-~i
pastreze temerile pentru el. Comportamentul
veri~oarei
11alina, ii dadea puterea de a se ocupa de ancheta singur
pana la capat. La urma urmelor, nu era decat un simplu
profesor de istorie, nu agent FBI, versat in situatii exceptionale, ~a cum era Eva Simplon.
In timp ce Sylvie sporovaia, el se intreba daca nu
exista vreo analogie intre casa asta ~i Darkwell. N u cumva era ~i aid 0 camera clandestina, cu 0 scara oculta,
ascunsa intre pereti, un loc retras unde se refugiase necunoscutul?
II trecura fiorii.
Asta ar insemna ci intrusul era inci acolo cu ei...
N-ar fi mai bine sa pIece imediat?
Avu subit 0 revelatie. Pai da! Sigur! Cum sa fi intrat
individul, cand to ate ciile de acces erau blocate?
N u revenise: era mereu acolo. Locuia de fapt acolo,
~i de mai mult timp decat ei. Se afla intr-un spatiu pe
care ei nu-l descoperisera din pridna arhitecturii putin
bizare.
"L-am deranjat cand am venit."
Cine e? Si
, ce cauta el serile?
Doar daci. . .

Nu.
216

tad. foc. Poate ci ...


Descumpanit, Maurice nu se putea hotari ce-l speria
mai putin,
, uriasul
, ascuns in vizuina din inima cladirii,
tara sa se stie
, cum si
, de ce, sau fantoma care bantuia
casa ...
_ Maurice,

rna ingrijorezi.

Parci nu e~ti in apele

tale.
-

Mm? Poate ci e un inceput de insolatie ...


Poate ... maine, daci nu te simti, mai bine, chern
doctorul.
"Maine 0 sa fim morti",
, isi
, spuse Maurice.
- Bine, rna duc iar in pat.
- Iti mai fac un ceai?
- Nu, Sylvie, multumesc. Ia-o tu inainte, te rog.
In timp ce Sylvie urca greoi primele trepte, Maurice
pretexta ci vrea sa stinga lumina la bucitarie ~i inhata
de pe perete cutitul mare pentru tran~at carnea. II vari
in maneca larga de la pijama.
La etaj, in capul scirii i~i urara somn u~or.
Maurice dadu sa inchida u~a dormitrului, cand Sylvie 11opri cu obrazulintins.
- Uite, vreau sa te pup. 0 sa te calmeze.
Ii aplici un sarut umed pe timpla. Pe urma, se dadu
inapoi ~i, spre surpriza ei, remarci ceva in spatele lui
Maurice, da, putea sa distinga ceva, care 0 lasa cu gura

"

III

cascata!
- Ce e? Ce s-a intamplat? intreba Maurice panicat,
convins ci intrusul era in spatele lui.
Sylvie se gandi un moment, apoi 0 pufni rasul.
217

I
I

- Nu, nimic, rna gandeam la ceva, la cu totul altceva. Nu temaiingrijorainhalulasta.Maurice.nu-fi


mai face atata sange rau. Totul e in ordine.
~i pleea razand.
Maurice 0 privi disparand, cu un amestec de invidie
si
" mila. Fericiti cei saraci cu duhul! Ea nu banuiec;te
.,
nimic ~ise distreaza pe socoteala nelini~tii mele. E foarte posibil sa avem aici 0 fantoma sau un asasin, exact in
spatele zidului pe care se sprijina perna ei, ~i ea prefera
sa rna duea cu yorba. Fii erou, Maurice, las-o in plata
iluziilor ei; nu trebuie sa te simfi jignit.
Se lungi in pat sa mai cugete, dar se simfea tot mai
inspaimantat. ~i asta cu atat mai mult, cu cat prezenfa
neobi~nuita sub cearceaf a cUfitului, a earui lama rece ca
gheafa Ii era lipita de coapsa, in loc sa-limbarbateze, 11
nelinistea.
,
Redeschise Camera misterelor ocu/te, cu sentimentul
pe care-l ai cand te intorci acasa sleit de puteri dupa 0
duatorie extrem de obositoare. Oare romanul cuprindea
si
, solutia?
,
La ora unu noaptea, cand povestea devenea mai palpitanta ca niciodata ~i nu mai avea decat cincizeci de
pagini pana sa descopere ultimul cuvant al enigmei,
Maurice auzi p~i pe cuioar.
De data asta, Rira sa mai ezite 0 secunda, stinse lumina ~iapuca manerul armei de sub cearceaf.
La numai cateva clipe dupa aceea, clanfa incepu sa se
rosteasea innebunitor de incet.
Intrusulincerca sa intre la el.
Impingea u~a extrem de precaut, ingrozitor de incet ..
Cand trecu pragul, lumina cenu~ie ce venea prin lucarna de pe coridor se reflecta in feasta ple~uva.
218

..

Maurice i~ifinu respirafia, simula ea-~iinchide ochii;


printre pleoape, putea totu~i urmari ce face uri~ul.
Acesta se apropie de pat ~iintinse mana spre Maurice.
,,0 sa rna sugrume?"
Maurice f~ni din cearceafuri, cu mana pe cUfit ~i,
urland de groaza, 11lovi pe necunoscut impro~candu-l
de sange.

[,

il

III
Se produse 0 mare agitafie. Rar surveneau astfel de
evenimente in finuturile acelea din Ardeche, de obicei
atat de lini~tite.
In afara de m~inile polifiei, venisera ~i cele ale primariei, ale deputatului local, ale vecinilor mai apropiafi.
De~i construqia domina un de~ert stancos, zeci de gura-caseaaflara pe diverse cai ce se intamplase ~i se grabira la fafa locului.
Accesul ditre vila trebui protejat cu 0 bariera simboliea, 0 banda de plastic, dar ~i de trei jandarmi, care sa
impiedice persoanele cu diverse curiozitati bolnave.
In timp ce cadavrul era urcat intr-un avion, politi~tii
~ioficialitafile 0 priveau sceptici pe femeia voluminoasa,
care-~i repeta pentru a zecea oara povestea, intrerupandu-se ca sa sughita, sa planga sau sa-~i~tearga nasul.
_ Va rog, lasafi-Ie pe prietenele mele sa intre. Ah,
iata-Ie!
Grace, Audrey, Sofia se repezira s-o imbrati~eze pe
Sylvie ~is-o consoleze. Dupa aceea se ~ezara pe canapelele alaturate.
Sylvie justifiea politi~tilor prezenfa prietenelor.
_ Mulfumita lor am putut inchiria vila. Ne-am intaInit iarna asta la spitalul unde eram in tratament, la
seqia profesorului Millau. Ah, Doamne, daea mi-~ fi
inchipuit ea...

219
III

I~i lua de la Inceput povestirea, ca s-o auda ~iele.


- N u pricep ce s-a Intamplat. Era atat de dragu~
anul asta! Mai In~elegator decat altiidata. Mai tara fasoane. Cred ca In~eleseseca rna refaceam dupa boala, ca
tacusem chimioterapie. Poate ca-i spusese cineva? Sau
ghicise singur? In ultimele zile lmi dadea de ln~eles ca
rna iubea ~a cum sunt, ca nu trebuia sa-i ascund nimic.
Dar sigur ca pentru mine e greu. Nu pot accepta ca
mi-a cazut parul ~ica trebuie sa port peruca. In prima
seara, am crezut ca m-a vazut jos, In pijama ~i tara
peruca. Cautam 0 carte cumparata de la supermarket ~i
n-o mai gaseam. Dar ieri-seara, cand i-am urat noapte
buna In u~a, dupa ce bausem amandoi cate un ceai,
mi-am dat seama ca pacatoasa de carte era In camera
lui, pe pat. Atunci, pe la douasprezece noaptea, cand tot
nu puteam sa adorm si
mi-am zis
, rna foiam In asternut,
,
c-a~putea sa intru ~i,tara sa-l deranjez, sa-mi iau cartea.
Maurice a~ipise.Am avut grija sa nu-l trezesc, mergeam
tiptil-tiptil, tara nici un zgomot; apoi, cand sa pun mana
pe carte, s-a napustit asupra mea. Am sim~it 0 durere
groaznica, am vazut 0 lama de cu~it, am Inceput sa ~ip~i
sa rna zbat, i-am dat un branci, a saltat contra peretelui,
apoi s-a prabu~it Intr-o parte, ~iatunci, pac, s-a izbit cu
ceafa de noptiera! A murit pe 10C!
Hohotele de plans Incetara.
Comisarullsi, freca barbia. Nu era convins. lsi
, consulta echipa. Teza accidentului nu i se parea plauzibila.
De ce sa se fi culcat barbatul cu un cu~it, daca nu pentru ca se temea ca l-ar putea agresa veri~oara?
Dupa aceea, In pofida protestelor femeilor care-~i
aparau prietena, comisarul 0 anun~a pe Sylvie ca va fi
re~inuta pentru omor din culpa. Nu numai ca nu se
220

gasise nici 0 urma de luptii, dar ea era, dupa cum singura declarase, singura mo~tenitoare a victimei. 0 luara
de acolo In catuse.
,
Comisarul se Intoarse, urca singur la etaj cu manu~i
de proteqie, ~i baga u~urel lntr-o punga transparenta
cele doua corpuri delicte, un imens cu~it de bucatarie ~i
o carte, Camera misterelor oculte, de Chris Black, ale
carei pagini erau ~iele lmpro~cate de sange.
Lua cartea, parcurse rezumatul atat cat se mai putea
distinge sub darele maronH ~i nu-~i putu stiipani un
suspin:
- Existii, Intr-adevar, oameni care citesc carti,
proaste ...

.,

II
II
I

in gara din ZUrich, peronul trei, 0 femeie ~teapta zi


de zi, de cincisprezece ani, cu un buchet in mana.

,.

"

La inceput, nici n-am vrut sa credoin afara de faptul


cii mi-au trebuit mai multe calatorii la Egon Ammann,
editorul meu de limb a germana, ca s-o remarc, a mai
trecut ceva timp pana sa-mi formulez surprinderea,
fiindcii acea doamna in varsta cu aerul atat de normal,
demn ~i nobil nU-li atragea in nici un chip atenIia. Era
imbracata cu un taior negru de stota. cu fusta lunga,
purta pantofi ira toc ~i ciorapi de culoare inchisa; 0
umbrela cu maner cap de rafa ie~eadin geanta din piele
fiarta; 0 clama de sidef Ii fixa pe ceata.cocul, ~iintre degetele inmiin~ate finea drept un buchet de loride clmp,
mai mult portocalii. Nimic nu te ta.ceas-o consideri nebuna sau excentrica, ~a ca am crezut cii 0 revad din
pura intamplare.
Dar intr-o primavara, cand Ulla, 0 colaboratoare de-a
lui Ammann, m-a intampinat la u~a vagonului, i-am
aratat-o pe necunoscuta.
- E ciudat, dar mi se pare c-o vad des pe femeia
asta. Ce coincidenIa! Ca ~i cum l-ar a~tepta pe dublul
meu, cineva care ia mereu si
, la aceeasi
, ora acelasi
, tren ca
mine!
225

- Nici yorba, exclama una, sta aici in fiecare zi si


,
pande~te.
- Pe cine?
- Pe cineva care nu vine ... pentru d plead singura
in fiecare seara si
, a doua zi se posteaza in acelasi, loco
- Adevarat? De cat timp?
- Eu trec pe langa ea de cinci ani, dar am stat de
yorba cu un ~ef de gara, care a observat-o de cel pu{in
cincisprezece ani!
- Iti, bati, J' oc de mine, Una! Inventezi un roman!
una se imbujora - la cea mai mid emo{ie i se aprindeau obrajii - ~i, incurcata, bolborosi ceva dand din cap.
- Jur d-i adevarat. In fiecare zi. De cincisprezece
ani. De fapt, sunt sigura d dureaza de mai bine de
cincisprezece ani, pentru d fiedruia dintre noi i-au trebuit ni~te ani pana sa-i observe prezenp...
La fel ~i
primului care a vazut-O ... Tu, de pilda, vii la ZUrich de
trei ani, si-mi
vorbesti de ea abia azi. Poate d ea as"
,
teapta de douazeci sau treizeci de ani. .. N-a raspuns
niciodata nimanui care a intrebat-o ce ~teapta.
- ~i are dreptate, am conchis eu. In fond, cine ~tie
sa raspunda la 0 astfel de intrebare?
N-am putut sa mai dezbatem chestiunea, deoare~e
ne ~tepta 0 serie de intrevederi cu presa.
Dupa aceea, nu m-am mai gandit la asta pana la urmatoarea dlatorie. De indata ce megafoanele au anun{at
in vagoane "ZUrich", mi-am amintit de femeia cu buchetul de flori si
, m-am intrebat: oare si
, de data asta ...
Era acolo, vigilenta, la peronul 3.
Am privit-o indelung. Avea ochi deschi~i asemenea
mercurului, 0 nuan{a aproape ~tearsa. 0 piele palid~,
sanatoasa, marcata de amprenta expresiva a timpului.

226

Un corp uscat, dar tonic, care fusese plin de energie


vitala, viguros. $eful de gara ii adresa cateva cuvinte, ea
dadu din cap, surase amabil, ~i continua apoi sa priveasd fix, imperturbabila calea ferata. Am apucat sa mai
descopar 0 excentricitate: avea cu ea un scaun pliant de
panza. N u era asta 0 dovada de sim{ practic?
Trebuia sa schimb cateva tramvaie pana la editura
Ammann, dar de cum am ajuns, m-am hotarat sa pornesc ancheta.
- una, te implor, trebuie sa mai aflu cate ceva despre femeia cu buchetul.
Obrajii i se facura ca zmeura.
- Eram sigura c-o sa rna intrebi, asa
luat-o
, d ti-am
,
inainte. M-am dus la gara ~i am stat de yorba cu unii
dintre angaja{i ~i m-am imprietenit cu funqionarul de
la bagaje.
$tiind d oamenii 0 simpatizau pe una, nici nu rna
indoiam d reusise
, sa scoata de la ei maximum de informa{ii. De~i repezita, un pic autoritara ~i cu 0 privire
patrunzatoare, una dezminte prima impresie cu umorul
ei exploziv si
, 0 buna dispozitie la care nu te astepti
, , din
partea cuiva cu un fizic atat de sumbru. Dad poate sa se
apropie de oricine, asta se datoreaza faptului ca ii e greu
sa ascunda un fel de bunavointa, - de curiozitate )

universala.
- Chiar dad i~i petrece ziua afara, pe un peron,
femeia cu buchetul nu e nici pe departe 0 vagaboanda,
o ceqetoare. Sta intr-o casa frumoasa, burgheza, de pe 0
strada cu verdea{a, unde locuie~te singura, ~i unde 0
ajuta zilnic 0 menajera turcoaid, in varsta de vreo cincizeci de ani. Doamna se nume~te Steinmetz.
227

- Doamna Steinmetz? 0 sa ne spuna oare turcoaica


pe cine a!jteaprasrapana ei la gara?
- Turcoaica 0 ia la fuga de indara ce te-apropii de
ea. Un prieten de pe strada vecina ne da urmatoarele Iamuriri: menajera nu vorbe~tenici germana, nici francci,
nici italiana.
- ~i cu stapana ei cum comunid?
- In ruseste.
,
- Turcoaica infelege rusa?
- ~i doamna Steinmetz.
- Ma intriga ce-mi spui. Te-ai putut interesa de
starea civila a doamnei asteia Steinmetz?
- Am incercat. N-am gasit nimic.
- Un sot?
, Copii? Parinti?
,
- Nimic. Sa ne infelegem: nU-fi spun cu siguranfa
ca n-are nici sOf,nici sOfdecedat, nici copii, doar d nu
~tiu.
Cand ne-am strans cu angajafii ~ieditorulla ora ceaiului in jurul catorva pricomigdale, eu iar am adus subiectul pe tapet.
- Dupa parerea dumneavoastra, pe cine a!jteapra
femeia cu buchetul ?
- Pe fiul ei, raspunse Claudia. 0 mama i~ia!jteapta .
mereu fiuI.
- De ce fiul? spuse Nelly indignata. De ce nu fiica?
- SOful, replid Doris.
- Amantul, 0 corija Rita.
- Poate sora? propuse Mathias.
Adevarul era d, raspunzand, fiecare i~i povestea
viata. Claudia suferea d nu-si, mai vedea fiul de cand .,.
lucra la Berlin, iar Nelly, fiica, maritata cu un neozeelandez; Doris se perpelea de dorul barbatului ei, afa)

228

cerist, tot timpul in deplasari; Rita i~i schimba amanfii


cum isi schimba chilotii; iar Mathias, tanarul pacifist
,
'
convins, dar marcat ~i de nostalgia coconului familial,
prefera ca in loc de serviciu militar sa fad serviciu civil
muncind.
Ulla Ii privi ca pe ni~te saraci cu duhui.
_ Ba nu, a!jteapra pe cineva care a murit, fiindd
nu-i accepta moartea.
_ Asta nu schimba nimic, exclama Claudia. Poate
foarte bine sa fie fiul ei.
- Fiica.
- Sotui.
,
- Arnantul.
- Sora.
_ Sau un Frate geaman, mort la na!jtere, propuse
laconica, solitara Romy.
Noi 0 priveam ~i ne intrebam dad nu cumva, in loc
de secretul doamnei cu buchetul de flori, ea ne dezvaIuia
secretul ei personal, care 0 facea permanent trisra.
Incercand pUfina variafie, m-am intors spre Egon
Ammann.
_ Dupa tine, Egon, ce a!jteapra doamna?
Cu toate d sratea mereu impreuna cu noi, Egon
vorbea pUfin in timpul acestor digresiuni, fiindd Ie considera copilare~ti. E un barbat pasionat, cu sprancene
inteligente, nas rasat, a citit tot, a descifrat tot in ultimii
saizeci
de ani, sculandu-se regulat la cinci dimineata'
,
pentru ca, de indata ce i~i aprindea figara, sa deschida
manuscrise, sa parcurga romane, sa devoreze eseuri. Da
impresia ca poarra in parul alb, prea lung, urmele unei
viefi aventuroase, a vantului din farile prin care a umblat, a fumtHui scos de tonele de tutun pe care le-a ars,
229

a viselor ce-i insofesc caqile publicate. Nu afirma nimic


~inu face morala, iar eu sunt impresionat de curiozitatea
lui nesecara, de apetitul descoperirilor, de inclinafia lui
pentru limbi straine; fafa de el, rna simt un arnator.
Egon dadu din umeri, urmari pifigoii zburatacind
imprejurul teiului in floare ~i lisa apoi sa-i scape din
gura:
- Prima iubire?
Dupa aceea, jenat de aceasta declarafie, i~i stranse
pleoapele ~i rna privi sever.
- Tu ce crezi, Eric?
- Prima ei iubire, care nu va reveni.
Se lisa tacerea. Infelesesem capcana. Prin intermediul
acestei necunoscute, ne dezvaluiseram dorintele
, intime,
marturisind cele mai profunde ~teptari, mai mult sau
mai pUfin posibile. Ce mult mi-~ fi dorit sa pot patrunde in spatele acestor frunfi, sa Ie cunosc mai bine!
Dar, in acel~i timp, ce bine ca nimeni nu-mi cercetase
gandurile! Ce dureros e capu!, incinta asta de cuvinte
nerostite, acest sanctuar sumbru, pe care mi-lincadreaza
tamplele! Sunt acolo unele cuvinte pe care nu Ie-~ putea
rosti tara sa rna nimicesc. Mai bine sa tac. N u-~i extrage
fiecare dintre noi consistenfa din propria-i tacere?
Ajuns din nou Ia mine acasa, am continuat sa rna
gandesc Ia femeia cu buchetul. ~i cum urmatoarele caIatorii Ia ZUrich Ie-am tacut pe calea aerului sau pe autostrada, cu avionul sau m~ina, n-am mai avut ocazia sa
trec pe Ia gara.
Un an sau doi s-au scurs asa.
,
..
Ce 0 caracteriza pe femeia cu buchetul de flori era ca .
uitam de ea tara s-o uit sau, mai bine zis, ca rna gan230

dearn Ia ea in momentele de singuratate, in orele cand


mi-era imposibil sa adresez cuiva orice fel de intrebare ...
Imaginea ei nu-mi bantuia decat descumpanirile. Cu
toate astea, am izbutit sa aduc yorba de ea in timpul
unei convorbiri telefonice cu Ulla.
_ Da, da, te asigur: tot acolo e. Zilnic. Peronul 3.
Bindnfeles ca obose~te; din cand in cand mai trage cate
un pui de somn ~ezata pe scaunul pliant, dar pe urma
i~i revine, ia in mana buchetul ~i prive~te in zare de-a
lungul ~inelor.
- Sunt fascinat.
_ N-ai dreptate. Cu toate ca nu pare, e tara indoiala 0 dementa, 0 biara nebuna. Spune ~i tu, astazi, in
epoca telefonuIui, a InternetuIui, nu te pui sa ~tepfi pe
cineva pe un peron, nu?
_ Pe mine nu rna intereseaza de ce ~teapra pe un
peron, rna intereseaza pe cine ~teapra. Pe cine pOfi ~tepta ani in ~ir, 0 viafa intreaga?
_ Beckett H a~tepta pe Godot.
_ In aparenfa! Beckett voia sa arate ca Iumea e absurda tara Dumnezeu, ca gre~im atunci cand ne facem
promisiuni de orice felin viafa asta. Beckett e omul de
serviciu, da cu matura ~iprin cer, ~ipe pamant, ifi arunca Ia gunoi toate speranfele, pentru ca nu sunt decat
ni~te gunoaie. Or pe mine rna preocupa doua intrebari
cu privire Ia femeia cu buchetuI: pe cine ~teptam noi?
Ne este sau nu ne este justificata ~teptarea?
_ Uite, hi, fac Iegatura cu seful,
care a auzit ce vor,
beam. Vrea sa-fi citeasca ceva.
_ Eric? ~culta doar fraza asta. E pentru tine: "Interesant Ia 0 enigma nu e adevarul pe care-I ascunde, ci
misterul ei".
231

Mul~umesc pentru citat, Egon.

Am Inch is telefonul, convins di la capatul celalalt


toti, rad de mine.
Primavara trecuta, rna duceam cu trenul Ia Ziirich
ca din momentul In
Pentru 0 conferint:i~
, Binetnteles
,
care m-am urcat In compartiment nu m-am mai gandit
decat la ea. Ma bucuram deja ca am s-o revad, lini~tita,
zambitoare, fidela, indiferenta fa~a de tot, atenta.la acel
ceva pe care noi 11ignoram. Dadusem cu ochii de femeia asta numai cateva secunde, dar vorbisem despre ea
ore lntregi, ca despre un sfinx care cuno~te 0 taina _
saman~a neroditoare pentru imagina~ia noastra.
Apropiindu-ma de Ziirich, am formulat singura certitudine pe care 0 aveam despre ea: nu-l ~tepta pe nici
unul dintre noi. Taeerile noastre, curiozitatea noastra
pasiva, uitarea intermitent:i l~i aveau oare sursa In faptul
ca privirea ei ne urn ilea, trecand prin noi de parca eram
invizibili?
- Ziirich!
Cand am pus piciorul pe peron, i-am observat imediat absenp. Ca~iva gura-casca tocmai pariseau peronul 3,
lasand In urma lor un spa~iu imaculat.
Ce i se lndmplase?
Traversand orasul
de la
, In tramvai, m-am abtinut
,
orice ipoteza. UIla trebuia sa stie,
UIla stia,
UIla 0 sa-mi
,
,
spuna. Asadar,
m-am
multumit
sa
contemplu
orasul
,
,
,
acesta insolit, bogat ~i modest, un vis pentru orice bunica, unde cladirile pareau ridicate In jurul mu~catelor
tronand la ferestre, 0 cetate p~nica, ce da impresia ca e
la fel de adormit:i precum lacul care se odihne~te langa ~
ea, In timp ce din colo de zidurile groase se pun la cale

232

mii de afaceri cu mize uri~e. Ziirich lmi aparea mereu


misterios prin lipsa misterului: In timp ce noi, latinii,
consideram ca aventurosul implica ceva necurat, lntortocheat, abundent, Ziirich, or~ul ista cuminte, curat, bine
randuit, devine straniu, pentru di nu vezi nimic straniu.
E seducator ca un amant elegant, cu smoking, irepro~abil
fiu de familie, ginere ideal, dar susceptibil de cele mai
excesive desfrauri, de lndat:i ce se lnchid u~ile.
La editura Ammann mi-am vazut mai lndi de treburile mele - discutii, program -, dupa care, profirand
de 0 pauza, am interpelat-o pe UIla lntre doua u~i:
_ Ce s-a lntamplat cu femeia cu buchetul?
M-a privit tulburata.
_ 0 siHi spun imediat ce

sa avem un moment

liber.
A venit seara si,
, dupa conferint:i,, autografe si
, cina,
ne-am lntors epuizati la hotel. Fara sa schimbam 0 vorba, ne-am instalat la bar, am aratat cu degetul ce cocktailuri voiam, pe urma mi-am inchis telefonul In timp
ce UIla l~i aprindea 0 tigara.
- Deci? am lntrebat-o.
N-a mai trebuit sa precizez, ~tia ce doream.
_ Femeia cu buchetul ~tepta ceva, care a venit.
Din cauza asta nu mai e acolo ...
- Ce s-a IntampIat?
_ Omul meu de la bagaje mi-a spus tot. Acum trei
saptamani, femeia cu buchetul s-a ridicat deodata In picioare,' radioasa si
, uIuit:i. Faeea cu mana unui barbat,
care tocmai cobora dintr-un vagon ~i a recunoscut-o Intr-o clipa. Ea i s-a aruncat In brate. Au ramas mult timp
1mbdtisati.
, , Chiar si personalul de la bagaJ'e era emotionat
vazand-o cum straluce~te de fericire. Pe barbat, care
)

233

purta un palton lung, de culoare inchisa, nu I-a recunoscut nimeni, fiinci avea 0 palarie de fetru, care-i ascundea fafa; mi s-a spus ci nu parea surprins de aceasta
revedere. Pe urma au plecat de la gara la brat. Atunci, in
ultimul moment, a dat ~i ea dovada de cochetarie: ~i-a
lasat scaunul pliant pe peron, ca ~i cum nu-i apaqinea.
A, uite ca mi-a scipat un detaliu ciudat: barbatul calatorea ira valiza, in mana avea doar buchetul pe care i-I
oferise ea.
- ~i pe urma?
- Prietenul meu, vecinul, mi-a povestit restul. Ti-am
vorbit despre el? Sta la 0 strada distanta de doamna
Steinmetz.
- Da, da. Hai, te rog, spune!
- In acea seara, biirbatul a intrat cu ea in casa. I-a
dat ordin menajerei sa pIece ~i sa nu se intoarci pana a
doua zi de dimineata. Turcoaica a respectat cerinta stapanei.
- ~i?
- A venit in dimineata urmatoare.
- ~i?
- Femeia cu buchetul era moarta.
-Cum?
- Moarta. De moarte buna. I se oprise inima.
- N u cumva el.. .
- N u. Nici 0 indoiala. A suferit un stop cardiac,
diagnosticat ~iconfirmat de medici. Biirbatul e nevinovat.
~i oricum el. ..
-Da?
- Disparuse.
-Ce?
~
- S-a topit. Ca ~i cum nici nu intrase, nici nu ie~ise.Turcoaica pretinde ci nu I-a vazut deloc.
234

- Dar tu mi-ai spus totu~i ca...


_ Da'. Vecinul declara ci barbatul a intrat grabit in
casa, dar menajera neaga cu fermitate. Oricum, pentru
politie nu e interesant, fiindca decesul nu prezinta nimic suspect. ~i, la ora actuala, prietenul meu nu mai
scoate 0 yorba, deoarece, cu cat insista, cu atat lumea
din cartier 11lua de cretin.
Ne-am ~ezat comod in fotoliile de piele ca sa gustam din cocktail uri. Cazuseram amandoi pe ganduri.
- Chiar nu i s-a dat de urma? Nu s-a aflat nimic?
- Nimic.
- Din ce or~ venise trenullui?
- Nimeni n-a ~tiut sa-mi spuna.
I-am cerut barmanului inca un rand de bauturi, ca si
,
cum alcoolul ar fi putut sa imblanzeasci misterul.
- ~i turcoaica unde-i acum?
- A plecat. S-a intors la ea in tara.
- Cine a mo~tenit vila?
- Or~ul.
~adar, nu existase la mijloc nici un mobil mar~av.
Se impunea un al treilea rand de eocktailuri. Barmanul
ineepea sa ne masoare eu oehi ingrijorati.
Noi ~edeam muti.
Nici eu, nici Ulla nu intelegeam mai mult, dar ne
ieea placere sa ne eontinuam gandurile. De obicei, viata ne taie firul drept al povestirilor: sunt unele dimineti
cand simti ci e pe cale sa ineeapa ceva, ceva plin de eontinut, ceva pur, unic; pe urma suna telefonul ~itotul se
termina. Viata ne toaci, ne disperseaza, ne atomizeaza,
ne refuza linia dreapta pura. Unic la femeia eu buchetul
era faptul ci viata lua din nou 0 forma, destinul ei avea
puritatea proprie literaturii, economia unei opere de
arta.
235

La ora doua noaptea, ne-am despaqit ~ine-am dus la


culcare, dar somnul nu m-a furat decat foarte tarziu,
fiindca pana-n zori am lncercat sa aflu pe cine ~tepta
femeia cu buchetulln gara din ZUrich, peronul 3.
~i cred c-o sa rna lntreb pana la sfar~itul zilelor mele
daca din tren coborase moartea sau iubirea.

..
..

Cuprins

Visatoarea din Ostende

Crima perfecta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

91

Vindecarea

. 131

Lecturile proaste

. 179

Femeia cu buchetul de flori

. 223

Pentru a-~ivindeca inima ranita, un scriitor


se refugiaza la Ostende, pe tarmul anodin
~i rece al Marii Nordului. Va sta in vila
cocheta a Emmei Van A., 0 fosta frumusete tintuita intr-un scaun cu rotile. Mereu
a~ezatain dreptul ferestrei din salon, Emma
pare sa priveasca spre marea schimbatoare,
dar ochii ei nu vad decat imagini din trecut. Un trecut in care, marturisqte ea, a
trait 0 iubire aproape imposibila, alaturi
de un barbat cu sange princiar. Sa fi fost
aceasta femeie fragila capabila de gesturile
indraznete, de imbrati~arile senzuale pe
care Ie evoca, sau imagina~ia ei se hrane~te din miile de volume ale bibliotecii
din Vila Circe?
Alaturi de personajele acestui volum,
cititorul va incerca sa distinga evanescentul adevar al unei vieti. Admiratia unui
orb care ii este pacient 0 face pe timida
~icomplexata Stephanie sa se vada cu alti
ochi. Pedantul Maurice Plisson nu mai
deosebe~te casuta idilica unde-~i petrece
vacanp de teatrul unor misterioase comploturi oculte. Gabrielle de Sarlat descopera dupa 30 de ani de casnicie adevaratul
chip al so~ului ei, iar femeia cu buchetul
a~teapta zi de zi un necunoscut, sau poate
necunoscutul. Cu mana sigura, autorul
schi\eaza destinul fiecaruia la hotarul dintre
aparen~a ~iesen\a, dintre realitate ~ivis.

"

..

~I;RIC-I;MMANUI;L

~SC~MITT

In fiecare dintre povestirile acestui volum, Eric-Emmanuel Schmitt


dezvaluie cat de puternic este impactul imaginatiei asupra existen tel or noastre. Cinci istorii emotionante conduse magistral de
un Prospero modern, care ne conving ca visul este adevarata tesatura din care sunt plasmuite intamplarile de zi cu zi.
"Cinci povestiri su perbe, care rivalizeaza cu cele mai bune lucrari de
gen din traditia anglo-saxona. Pagina dupa pagina, Eric-Emmanuel
Schmitt i~i tine cititorul in mrejele artei sale."
['Express

.
Pe coperta: Philip Wilso;) Steer,
Tanara pe plaja (detaliu)

ISBN 978-973-689-661-3

11111

911789736

896613

S-ar putea să vă placă și