Sunteți pe pagina 1din 121

Eric-Emmanuel Schmitt s-a nascut pe 28 martie 1960 la Lyon. In 1983 absolva cursurile prestigioasei Ecole Normale Superieure cu 0 diploma In filozofie. Trci ani mai tarziu obtine titlul de doc- tor In filozofic. Debuteaza In 1991 cu 0 picsa de teatru, Noaptea fa Valognes. Ii urmcaza Vizitatorul, care Ii aducc consa-

crarca ~i pentru care este dis tins

prcmii Moliere, Variatiuni enigmatice, Libertinul etc. In 1994 Ii apare primul roman, Secta Egoi?tilor, dar scric In con-

tinuare piese de teatru care fac sali plinc In Franta ~i In striiinatate. In 2001 este rccompensat de Academia Franceza cu Grand Prix du Theatre pentru Intreaga activitatc. De acela~i succes rasunator se bucura ~i romanele sale Evanghelia dupa Pilat (2000), Partea celuilalt (2001), Pe

cand

cum ~icscul Viata mea cu Mozart (2005). Yolumcle care alcatuicsc Ciclul Invizi-

bilului - Milarepa (1997), Domnul Ibrahim ?iflorile din Coran (2001), Oscar?i Tanti

R oz (2002), Copilullui Noe

cu trei

eram 0 opera de arta (2002), pre-

(2004), Lupta-

lorul de sumo care nu se putea ingra?a (2009) ~iCei zece copii pe care doamna M ing nu i-a avut niciodata (2012) - s-au arlat pc listele de bcstselleruri din numc- roasc tari. Eric-Emmanuel Schmitt cste ;1utorul a patru volume de nuvelc ~i po- vesti ri : Cea mai frumoasa carte din lume ?'i alte povestiri (2006), Visatoarea din Oslellde (2007), Concert in memoria ullui inger (201 0), distins cu Premiul Goncourt pClllru nuvela, ~i Cei doi domni din !lruxc/lcs (2012). In 2008 publica ro- 1ll;11lul Ulysse from Bagdad, In 2011, (('II/Ci,l in fata oglinzii, iar In 2013, r"I/ltl!!.,r/ii din Piata Arrezzo. Lui Eric- l'llllllalluel Schmitt is-au decernat pestc ,I"llai'.cci de premii ~i distinqii literare, i,II illlOOI a primittitlul de Chcvalierdes 1\ n s Cl des Lettrcs. Cartile lui sunt tra- dll'l' i,l peste patruzeci de limbi.

~f;RIC-f;MMANUf;L

~SCWMITT

Serie coordonata de

DENISA COMANESCU

Redactor: Raluca Popescu Copetta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Maxineanu Corector: Cristina Jelescu DTP: Radu Dobreci. Carmen Petrescu

Lucrare executata la Ganesha Publishing

House

ERIC-EMMANUEL

SCHMITT

LA R£VEUSE D'OSTENDE

@ Editions Albin Michel - Paris 2007 All rights reserved.

@ HUMANITAS

FICTION.

2013. pentru

prezenta versiune romaneasci

Descrietea CIP a Bibliotecii NaIionale

SCHMITT, ERIC-EMMANUEL Visatoarea din Ostende I Eric-Emmanuel Schmitt; tcad: Liliana Donose Samuelsson. - Bucure~ti: Humanitas Fiction. 2013 ISBN 978-973-689-661-3 I. Samuelsson Donose. Liliana (tead.)

821.133.1-31=135.1

a Romaniei

EDITURA HUMANITAS FICTION Piap Presei Libere 1. 013701 Bucur~ri. Romania tel. 021/408 83 50. fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi

Comenzi

Comenzi

telefonice: 0372.743.382;

0723.684.194

~~)

Visatoarea din Ostende

~

Cred di n-am mai cunoscut pe cineva care sa se dez- valuie in realitate 0 cu totul alta persoana decat in apa-

renta ca Emma Van A. Cand ne-am intaInit prima oad, avea intati~area unei femei fragile, discrete, tara relief, tara darul conversatiei ~i de 0 banalitate destinata uitarii. Dar intr-o buna zi realitatea ei launtridi mi-a devenit perceptibila, ~iatunci am inteles di voi ramane permanent obsedat de aceasta fiinta misterioasa, autoritara, sclipitoare, paradoxala, ine- puizabila - prins pentru totdeauna in mrejele ei. Unele femei sunt ni~te capcane in care cazi ~ide unde uneori nu mai vrei sa ie~i. Emma Van A. rna tine legat in capcana ei. Totul a inceput intr-un martie sfios~irece, la Ostende.

~

Visasem dintotdeauna

la Ostende.

De cate ori rna aflu intr-o calatorie, denumirea locu- rilorimi atrage atentia inainte de locurile insele. Cuvin- tele, ~ezate mai sus decat clopotnitele, semnalizeaza de la distanta, sunt vizibile de la mii de kilometri, si , trans-

mit sunete ce declan~eaza imagini. Ostende

Consoanele ~i vocalele deseneaza un plan, rididi zi- duri, dau contur unei atmosfere. Daea un targu~or poarta

,

7

numele unui sfant, imaginafia mea 11construie~te in ju- rul unei biserici; cand numele evoci padurea - Boisfort- sau campurile - Champigny -, verdeafa ii invadeaza ime- diat stradufele; daca indica un material - Pierrefonds _, razuiesc in minte tencuiala caselor ca sa scot la lumina piatra; sau dad locul pomene~te de un miracol - Dieu- lefit - vad 0 cetate care domina campia din varful unui

munte

semef.

Cand

rna apropii

de un

or~,

mai

intai

Ajungand

acolo noaptea,

n-am prea ~tiut ce sa credo

Dad in anumite privinfe realitatea or~ului corespundea

cu imaginea

unele

din visul meu,

violente:

ea imi impunea

cu toate

totodata

~i

dezmintiri

ci Ostende se aHa la

,

capatul lumii, in Flandra,

asezat , intre

valurile

marii

si '

valurile campurilor,

cu toate

ca avea 0 plaja enorma

~i

un dig nostalgic, or~ul dadea in acela~i timp pe fafa cat de mult i~i urafisera belgienii litoralul sub pretextul de

am intaInire

cu un cuvant.

a-I face accesibil unui numar

cat mai mare

de oameni.

Visasem

dintotdeauna

la Ostende.

~iruri de blocuri imense mai inalte decat pacheboturile,

M-a~ fi putut

mulfumi

sa visez tara sa merg neaparat

acolo dad n-~ fi fost impins de 0 ruptura sentimentala. Trebuia sa pled Sa ies din Parisul prea impregnat de amintirile unei iubiri destramate. Repede, sa schimb ae- rul, clima

Nordul mi s-a parut 0 solufie acceptabila, intrucat nu fusesem niciodata impreuna prin locurile acelea. Am

destacut

inscrise pe albastrul Marii Nordului: Ostende. Nu nu-

mai ci rna simfeam fermecat de sonoritatea acestor litere,

dar mi-am

~

aranjat, camerele la pensiune au fost rezervate, bagajele au fost ingramadite in m~ina ~i am pornit la drum spre

Osten de, de parca acolo rna ~tepta

0 harta ~i am fost vrajit pe loc de ~apte litere

si ' amintit

de 0 prietena,

care stia un loc unde

fi putut

, sta. S-au dat cateva telefoane, lucrurile s-au

pe mine destinul.

de in-

dulcitorul s, cuvantul imi pregatea incantarea unei plaje

Fiindd auzeam, tendre ~i nu

tende, pictam strazile in pastel uri, sub un cer albastru, pa~nic. Fiindd radacinile lingvistice imi sugerau 0 ce- tate privind spre vest, imi imaginam grupuri de case cu fafa la mare, imbujorate de un etern apus de soare.

0

Fiindd

incepea

cu un

al surprizei,

urmat

nesfar~ite de nisip fin

8

oferind Iocuinfe

toml conform principiilor rentabilitafii imobiliare. Ve-

deam in ele un haos urban sugerand aviditatea antrepre- norilor dornici sa puna mana pe banii clasei de mijloc

in perioada

era 0

supraviefuitoare a secolului XIX, 0 vila de pe vremea lui Leopold II, regele-constructor. La vremea ei 0 casa obi~- nuita, devenise acum ceva excepfional. Plantata in mij- locul imobilelor recente, care reprezentau gradul zero al

invenfiei geometrice, £lind ni~te simple paralelipipede impaqite in etaje, la randullor decupate in apartamente cu ferestre oribile ~i geamuri din sticla fumurie, toate si- metrice - de 0 rafionalitate care-fi face greafa de rafio-

tara pic de gust ~i lipsite de orice stil,

concediilor.

Din

feridre,

casa unde

inchiriasem

eu un

etaj

nalitate -, vila

asta era marturia soli tara a unei voinfe

arhitecturale; era frumoasa, dd i~i variase

dimensiunea

~i riirbul deschiderilor: propunea cand un

balcon, cand

o terasa, mai incolo 0 sera, riscase 0 combinatie, de fe- restre inalte, scunde ~i medii, ~i chiar de ferestre pe coIf,

iar apoi se amuzase, ca 0 femeie care-~i aplid 0 alunifa pe frunte,-arborand un ochi-de-bou sub acoperi~ul de gresie. In prag aparu 0 femeie de vreo cindzeci de ani cu

P arul rosu " si fata , brazdata

de vinisoare. ,

9

- Ce vrei?

- Aid Ioeuie~te doamna Emma Van A?

mormai

rustic, eare-i sporea Infafi~areasinistra.

- Coreet,

femeia eu un accent flamand

- Am Inehiriat la dumneavoastra etajuI Intii pentru

doua saptiimani. Presupun ci prietena mea din Bruxelles v-a anunfat.

- Da, sigur! Aid e! Stai s-o anunf pe matu~a mea. Intra, te rog, hai intra.

aspre Imi smuIsera valiiele ~i Ie ~ezara In

hoI. Apoi rna Impinse eu amabilitate brusci spre salon,

unde am vazut In dreptuI ferestrei silueta unei femei fi- rave Intr-un seaun eu rotile, Intoarsa eu fap spre IntU- nerieuI de eerneala al marii, pe eare-I sorbea eeruI.

Mainile ei

- Tanti Emma, fi-a venit loeataruI.

Emma Van A se Intoarse ~irna strapunse eu privirea. In timp ee alfii s-ar fi ostenit cat de cat sa para ama- bili ~isa-mi ureze bun venit, ea rna analiza eu gravitate. Foarte palida, eu pielea mai eurand uzata de ani decat ridata, eu paruI jumatate alb, jumatate negru, amestecat Intr-un ansamblu, care nu era gri, d dungat, Emma Van A. I~isprijinea ehipuI lung pe un gat subfire. Era varsta? Era 0 atitudine? CapuI ~i-Ifinea aplecat Intr-o parte, eu ureehea aproape de umaruI stang ~i barbia ridicatii spre dreapta, liisand impresia ci, datorita aeestui mod de pereepfie oblica, te ~iexamina In timp ee te aseuIta. Trebuia sa rup tiicerea.

- Buna ziua, doamna, sunt Incantat ci .voi loeui Ia dumneavoastra.

- Suntefi seriitor?

Mi-era aeum limpede motivuI examinarii; se Intreba daci aveam un fizic apt erearii de romane.

10

-Da.

Seoase un suspin, parea u~urata. Era dar cii oeupafia mea de autor fusese hotiiratoare ea sa-mi desehida usa., In spatele meu, nepoata pricepu ci intrusul Iuase exa- menul de intrare si exdama eu voce de trombon:

,

- Bine, atund rna due sa termin de aranjat camerele.

o sa fie gata In dnd

minute.

In timp ee nepoata se Indeparta, Emma Van A 0 privi

eu oehi reeunoscitori, ca pe un ciine fidel, dar prostiinae.

_ Va rog s-o seuzafi, dar nepoata mea nu ~tie sa se

adreseze euiva eu "dumneavoastra". ~tifi, in neerlandeza

nu se folose~tedecat tutuitul.

- Piicat cii va privafi de plaeerea de a treee de la "tu" la "dumneavoastra".

-

Pliicerea eea mai mare ar fi sa folosim 0 limba In

care

fiU existii ded.t "dumneavoastra", nu?

Care sa fi fost rostuI aeestei replid? Ii era teama sa nu

devin prea familiar? Stateam tot In pidoare, pUfin jenat. Ma ruga sa stau jos.

-

E dudat.

Imi due viap printre ciqi, dar n-am in-

taInit nidodata

un seriitor.

o singura privire In jur adeverea ee auzisem: erau

mii de volume pe rafturile care aeoperau nu numai pe-

refii salonului, d patrundeau

sa vad mai bine, I~iurni seaunul eu rotile, aluneci prin- tre mobile tiicutii ea 0 umbra ~iaprinse lumina plapanda a eatorva lampi. Cu toate cii nu savurez nimic mai mult decat eom- pania hartiei tiparite, biblioteea asta Imi dadea, fara sa Infeleg.de ee, 0 stare dudata. Volumele aveau eleganfa, erau legate metieulos in piele sau in panza, titlurile ~inu- mele autorilor erau poansonate eu litere de aur; cirfile

pUfin ~i In sufragerie. Ca

11

I

aveau diferite marimi, erau asezate farii ordine sau sime- trie excesiva, conform unui ritm care dovedea un gust

constant. ~i

Ne-am obi~nuit atclt de muIr cu

,

aspectul ediriilor originale tncat 0 coleqie legata ne de- ruteaza? lar eu sufeream din cauza ci nu recunosteam co-

,

peree1eme1efavorite?Incercam sa-mi formulez sclnjeneala.

-

lereati-ma,,

romande dumneavoastra nu Ie-am ci-

tit, tmi

spuse, in~e1andu-se asupra expresiei

mde des-

cumpanite.

- N u va scuzati. Nimeni

nu poate sti tot. Si oricum,

sa fiu citit ' de oamenii pe care-i freeventez.

"

nu m-~tept

Asta 0 calma: nu se mai juci nervoasa cu brarara de coral prinsa de tncheietura subrire ~i zambi citre perer ii tmbracari in ciqi.

- Cu toate astea, eu tmi dedic timpul cititului. ~i

recititului. Mai ales. Recitesc foaree mult. Capodopere1e

se dezvaJuie abia Ia a treia sau la a patra Iecturii, nu?

- Cum reperari 0 capodoperii?

- N u sar peste ace1e~i pasaje.

Apuci un volurn Iegat in pie1egrena, pe care-I intre- deschise cu emotie.

,

- Odiseea, de pilda. 0

deschid Ia orice pagina ~i 0

degust. Dumneavoastrii va place Homer?

-

Dar

bindnre1es.

Am vazut ci i se tntuneci privirea ~i am ghicit ci ras- punsuI meu i se parea superficial, chiar arogant. ~adar, am tncercat sa formulez un punct de vedere ceva mai amplu.

- M-am identificat adeseacu UIise, fiindci dovedeste

.

ci e mai mult ~iret decat inte1igent, ca se tntoarce acasa farii sa se grabeasci, ci 0 venereaza pe Pene1opa, dar n-o dispreruie~te pe nici una dintre femeiIe atragatoare care-i

12

~

ies tn cale in timpul eaIatoriei. La urma urmei, UIise e atatde purin virtuos tncat il simt aproape. II gasesc modern.

- E ciudat sa crederi ci imoralitatea e ceva contem-

poran, ~inaiv

ei sunt inventatorii vidului:

ciqi scriefi dumneavoastrii?

Tinerii fiecirei generarii au impresia ci

cata infatuare! Ce gen de

- De-ale

- Foaree bine, conehise pe un ton de profesoara,

mele. N u pot fi clasificate.

confirmand ci eram pus la un examen.

- Imi permiteri sa va ofer una?

- A

ari adus cu dumneavoastrii?

- Nu. Insa sunt sigur ci in libriiriile din Ostende

- A, da, Iibrariile

Pronunfase cuvantul asta ca ~icum tocmai i se amin- tea de eeva eare existase de muIr, aeum uitat.

- ~dfi, bibIioteca asta a aparfinut tataIui meu, care

preda Iiteratura. Triiiesc din copilarie tneonjurata de volumele aeestea, fara sa trebuiasca sa sporese eoleqia.

Mai sunt atatea scrieri pe eare tnci

pareurg! Uitafi, ehiar tn spatele dumneavoastra, George

Sand, Dickens

volumele lor. Victor Hugo, de asemenea.

- Asta 11earaeterizeaza pe Victor Hugo, faptul ci-fi

ramane mereu 0 pagina pe care n-ai citit-o. r"Exact. Ma simt tn siguranfa traind ~a, pazita, in- cadrata de asemenea uri~i! Din cauza asta, aid nu sunt noutati.

mi-au mai ramas de ddt cateva din

n-am apucat sa Ie

.

Dupa un moment de ezitare, pronunra cuvantul "no- utari" eu precaurie ~i regret, articulandu-l din varful bu- zelor de pare-ar fi fost 0 voeabula eel purin vulgara, daci nu chiar obseena. Asculrand-o, tmi dadeam seama

13

d era intr-adevar un termen comercial, potrivit intr-un

articol de moda, dar cu totul impropriu pentru definirea unei opere literare; ~imai descopeream d, in ochii ei, eu

nu eram decat un autor de noutafi, un fel de furnizor.

- Romanele lui Daudet sau ale lui Maupassant n-au

fost si, ele noutati, atunci cand au aparut? am intrebat-o.

- Timpul

le-a hotarat locul, imi raspunse ea, ca ~i

cum spusesem 0 obraznicie.

Mi-ar fi placut sa-i sugerez d

de data asta naiva era

sa-mi contrazic

, gazda, ~a d m-am mulfumit sa gasesc motivul care-mi daduse acea senzafie neplacuta; biblioteca ei nu respira, infepenise ca muzeu cu patruzeci-cincizeci de ani in

ea, dar bunul-simt

,

nu rna indreptatea

urma ~i n-avea ~anse sa evolueze cat timp proprietara

refuza sa-i injecteze 0 cat de mid

proaspat.

picatura

de sange

- Scuzati-mi indiscretia, dar sunteti singur?

,

,

,

- Sunt aici ca sa-mi revin in urma unei despaqiri.

-

Vai, imi pare rau vai, scuzafi-ma.

tare rau

va ranesc amin-

tindu-va

Caldura cu care-mi vorbea, teama, nervozitatea ne~-

teptata Ii subliniau sinceritatea; i~i repro~a cu adevarat

d rna ta.cusesa-mi cufund capul intr-o galeata cu amin- tiri urate. Imi spuse balbait, cu privirea ratacita:

necazuri in dra-

goste

-

Ostende

e locul perfect pentru

- Nu-i ~a? Credefi c-o sa rna vindec?

Ma privi fix, incruntata.

- Sa va vindecafi? Va ~teptafi sa va vindecafi?

- Sa rna cicatrizez, da.

- Si credeti c-o sa reusiti?

'J

,

,

- Da, cred d da.

- Ce ciudat, spuse in ~oapta, masurandu-ma de sus

pana jos, de pard

Ultimele trepte ale scarii gemura sub greutatea ne- poatei, care debarca gafaind ~ii~iincruci~a brafele scurte pe bustul inform, ca sa rna scoara din salon cu un ton

victorios:

- E gata, pOfi sa te instalezi! Toate odaile sunt la

dispozitia tao Ifi pOfi alege singur dormitorul. Vino du-

pa mine, te rog.

stimate domn. Eu, de

cand cu problemele de sanatate, nu mai ocup decat par- terul. Asta-mi permite sa va dau etajul, unde va yeti simfi in largul dumneavoastra. Consultati drtile pe care Ie gasiti acolo, cu condifia sa Ie puneti la locullor.

pana atunci nici nu rna vazuse.

- Gerda 0 sa va condud,

- Multumesc.

- Gerda va va aduce micul dejun dimineata, dad nu va sculafi prea devreme.

- Noua jumatate mi-ar conveni.

- Perfect. Atunci noapte buna ~isejur placut.

Cum de m-a lovit inspiratia? Am avut senzatia d e genul de femeie care se ~teaptii sa i se sarute mana. N u rna in~elasem: de cum m-am apropiat de ea, mi-a intins mana asupra dreia m-am inclinat conform uzantei. Nepoata ne observa ca pe doi clovni, dadu din umeri, apuci valizele ~iincepu ascensiunea treptelor ~ubrede ale

scirii de lemn lustruit.

cind

Van A.:

sa ies din salon, rna opri vocea doamnei Emma

- Ma gandesc la ce mi-ati spus adineauri, c-o sa va

cicatrizati. Sa nu va deruteze reactia mea: era 0 aprobare.

,

,

Sper sa"'"seinrample ~a cum va ~teptati

~ fi chiar incantata.

dumneavoastra.

- Mulfumesc doamna Van A., ~ieu ~ fi incantat.

-

Deaarece

n-a meritat.

daca va vindecati

,

inseamna

ca aricum

Am ramas cu gura cascara.

Ma cerceta cu atenfie,

-

dupa

care dedara

ferm:

De a iubire

esentiala,

nu te vindeci

niciadata.

care mainile

lui, ~i in trei secunde

acee~i

pazifie

Dupa

Ii pusera

se instala

in mi~care rofile scaunu-

din

nau

la fereastra,

in

cc1nd sasisem.

in care se gasea atunci

La etaj, rna ~tepta

un interiar

decarat

incarcat

~i feminin,

cu gust sigur, de aspectul

al carui ~arm era sparit

demadat.

Mi-am

ales ca darmitar

"camera

cu pifigai

alb~tri".

Se numea

~a

datorita

tapetului,

a panza

de bumbac

in

stil japanez,

subti!. Am incercat fimea de bibelauri,

sculpt uri baroce

ale carei tente

abasite

aveau un rafinament

mul-

asemanatar unei

mele prin

decat

ca

sa fac lac lucrurilar dar decarulinciperii,

din scaici,

nu servea la nimic

simbal

al abundentei.

,

Gerda

lmi recamanda

cateva

restaurante,

dinfa

un set de chei,

dupa

care urma

imi in cre- cu bi-

sa parcurga

cideta

cei zece kilametri

care a separau

de caminul

ei.

Am pus achii pe hanul cel mai apropiat

dar am amanat

plimbarea

pentru

a daua

de Villa Circe, zi.

Deja

imbatat

de

aerul

marii,

am

adormit

de

cum

m-am

intins

in

pat,

sub

greutatea

plapumilar

de puf

pUfin patate.

Dimineafa

urmatoare,

dupa

un

mic

dejun

capias

adus de Gerda

- ciuperci,

aua,

crochete

de cartafi

-

nu

m-am

mirat

s-a revad

pe Emma

Van A. la past,

la fe-

~

reastra.

16

~

Cum

ea nu rna auzise cabarand

iar lumina zilei pa-

trundea cu abraznicie in camera, am avut prilejul sa

disting mai dar trasaturile ~i campartamentul gazdei.

Cu toate d. nu facea nimic,

nu parea sa fie fara acu-

pafie. Ochii Ii erau strabatufi de sentimente

ile Ii increfeau ~i-i netezeau

miilar de varbe care vaiau sa se elibereze. Caple~ita de

bagafia viefii ei interiaare, Emma Van A. pendula intre paginile unui raman deschis pe genunchi ~i naianul de

visuri care a napadeau

galf. Aveam impresia ca erau daua nave inaintand se-

cand lsi , ca- se impleteau W cantinua

cursu!. Citea ca sa nu devieze, citea nu ca sa umple un

a dipa

bara

P

diverse, ide-

fruntea, buzele puneau ladt

de cum

i~i ridica achii spre micul

uneari,

navelar

nava

arat, nava gandurilar

pleaapele,

unind

siajele

valurile;

si " nava drtii; din

urma

apai

fiecare

vid spiritual, ci ca sa-~i acompanieze creativitatea prea puternid. Literatura era a sangerare, a pazea de febra

sa fi fast mereu faarte fru-

maasa, se vedea si acum. Cu toate astea, in

urma unei

Emma

Van

A.

,

trebuie

bali recente - dupa Gerda, a hemaragie cerebrala - se

lasase de antichitafi ~i trecuse la camerful cu abiecte de acazie. Mu~chii i se topisera, nu mai era zvelta, ci de-a dreptul slaba. Parea atat de u~aara, incat ai fi zis ci aasele

ii erau paroase ~i gata sa se franga. Articulafiile tocite de

artroza,,1i ingreunau gesturile, dar nu acarda delac aten-

fac. Avea

aceiasi , achi nemaipameniti, mari, de un albastru luminas,

fie acestar

lucruri

cat timp

,

era lacuira

de un

un albastru

pe unde se perindau

narii

Nardului.

Salurul

m~u

a dezmetici.

Ma

cantempla

buimaca.

Parea zbuciumata, dar lmi adresa

un suras sincer,

ca

a

rm

de saare pe un cer de furtuna.

 

17

- A, buna ziua. Afi dormit bine?

- Atat de bine ca nid nu-mi amintesc. Plec sa des- copar Osten de.

- Cat de tare va invidiez

Va urez 0 zi placuta.

M-am plimbat ore Intregi ~itara finta prin Osten de, dar nu am zelbovit mai mult de douazed de minute pe strazi. Ma tot Intorceam pe falezcl,sau pe dig, ca un pes- ciru~ chemat de aerul din largul marii. Marea Nordului avea culori de stridie, de la verdele maroniu al valurilor pana la albul sidefiu al spumei, tre- cand prin nuanfe rafinate, subtile, care rna odihneau, facind sa paIeasci amintirile straIudtoare ale Mediteranei, cu albastrul ei pur ~i nisipul galben, de un cromatism primitiv, la fel de simplu ca un desen de copil. Din ca- uza acestor tonuri potolite ce evocau delidile iodate pe care Ie simfi degustand fructe de mare la restaurant, Marea Nordului Imi parea mai sarata. Cu toate ca nu mai fusesem nidodata Ia Ostende, regaseam aid amintiri, ~i-mi lasam sufletul leganat de trairile copilariei. Mi-am suflecat pantalonii pana Ia ge- nunchi, am intrat cu picioarele In mu~catura nisipuIui, oferindu-Ie apoi recompensa apei. Am Inaintat In valuri ca pe vremuri, dar pana la jumatatea gambei, fiindu-mi teama sa rna aventurez mai departe. ~i, tot ca altadata, m-am vazut minuscul sub un cer nesfar~it, In fafa valu- rilor nesfar~ite. Erau pUfini oameni In jurul meu. Batrani. Oare din cauza asta Inddgesc atat de mult oamenii In varsta ma- luI marii? Fiindca Ia scaIdat n-ai varsta? Fiindci revenim la candoarea ~i placerile simple ale copilariei? Fiindca, , In timp ce cladirile ~iafacerile Inregistreazcltrecerea tim- puIui, nisipul ~ivalurile sunt mereu virgine, eteme, ino-

18

cente? Plaja ramane

nu-~i poate pune amprenta. Mi-am cumparat ni~te crevefi, pe care i-am mancat In picioare, cu pUfina maionezcl,~iapoi mi-am continuat

plimbarea. M-am Intors la Villa Circe pe la ora ~asedupa-masa. Ma Imbatased vantul ~isoarele, iar capul mi-era plin de

visuri. Emma Van A. se Intoarse spre mine, zambi vazan- du-ma In starea aceea de vesela ebrietate si, rna Intreba cu subinteles:

cum vi s-a parut Ostende?

0 gradina

secreta, unde

timpul

,

- ~adar,

- Fasdnant.

- Pana unde ati mers?

,

- Pana-n port. Pentru ca, sincer sa fiu, n-~

putea

sa rna instalez aid fara sa navighez.

- A, da? Afi ramane aid cu condifia de a putea ple-

ca? Asta este, Intr-adevar, gandire de barbat.

- Da, avefi perfecta dreptate. Barbafii se fac mari-

nari ~ifemeile

- sofii de marinari! Pe urma, vaduve de marinari.

- La ce te pOfi ~tepta daca traie~ti toata viafa langa

un port la capat de lume? Sensibila la Intrebarea mea deplasata, rna privi cu un fel de amabilitate indulgenta fad sa raspunda, dandu-mi

astf~Ituraj sa continui. ~adar,

am continuat.

-

Dadu din umeri ca sa excluda ipoteza.

- La 0 rdntoarcere?

Te pOfi ~tepta

la 0 plecare?

Irisurile ei mari cenu~ii se Infipsed In mine. Aveam senzafia ca disting 0 tanguire, pe care ea mi-o dezminfi

cu voce ferma:

19

-

~i se lntoarse

Iti , amintesti. ,

Te astepti

")

sa-ti amintesti. ,

marii.

cu fap

spre largul

Mintea

Ii era

din nou

arat de ocupata,

ca eu nici nu mai existam;

l~i

pironi ochii asupra departiirilor, ~a cum contemplu

eu

o pagina

Oare ce-~i amintea? N u era nimic sub acoperi~ul asta care sa-i povesteasca trecutul. Totul apaqinea generariilor anterioare - cartile,, mobilierul, tablourile. Aveam senza-

tia,

virgina,

~i se aventura

staruitor

In visare.

ca se cuibarise aici ca 0 cotofana,

cu 0 comoara furata

~i

bine pititii,

~i se mulfumea

sa lmprospateze

perdelele

~i

tapetul.

Odata

ajuns la etaj, i-am pus 0 lntrebare

nepoatei:

-

Gerda,

matusa,

dumneavoastra

mi-a

destainuit

ca-si petrece zilele rememorand

,

aminteste?

,

- Habar

n-am.

N-a

lucrat

batd.na.

trecutul.

niciodata.

Ce credeti ,

A ramas

ca-si ,

fata

bat

- Chiar

- A, pOfi sa fii sigur.

asa?

,

N-a vazut

nimeni

In preajma

matu~ii

Emma,

saraca.

Dar

vreun

bar-

niciodata.

Familia stie, lucrul asta. Ce

mai, cum se aduce yorba

de

"barbat"

sau "casatorie",

se lnchide

ca 0 midie.

 

-

A rupt vreo logodna?

I-a murit

logodniculln

raz-

boi?

Sau

a trait

0 mare

deceptie ,

si ,

a

ramas

doar

cu

nostalgia?

- Nici macar! La vremea cand familia era mai nu-

meroasa, au lncercat ~i unchi, ~i matu~i sa-i prezinte unele partide convenabile. Da, da. Logodnici foare ac- ceptabili. Fiasco dupa fiasco!

- Ciudat

- singur?

Sa ramai

Ei bine,

da! Eu n-a~ putea.

N u

m-am

20

maritat

eu cu cel mai frumos

~

barb at de pe rarmul

~

marii, dar cel pUfin, 11am langa mine, mi-a ta.cut copiii.

Sa duc

sinucid.

0 existenta ,

ca matusa ,

mea?

Pai

mai

bine

rna

- Cu toate astea, nu pare nefericitii.

_ Ce-i al ei e-al ei: nu se plange niciodatii. ~tii, nu

se plange

s-au topit ca untul! Nu, se duce la fereastra, zambe~te,

viseaza. In fond,

Gerda avea dreptate. Emma l~i ducea viap altundeva, nu printre noi. Oare nu era ceva In felul ei de-as, tine,

capul-

nici acum,

cand 0 lasa puterile

n-o fi trait,

~i economiile

i

de trait

dar a tot visat

chipul

oblic pe gatul gracil-

asta,

i-am

pus,

din Ostende.

un fel de lnclinare, prea greu?

In secret,

numele

care te ta.cea sa crezi ca visurile ararna

Dupa

de visatoare

conversafia

visatoarea

A doua

zi, mi-a

auzit p~ii

cand

coboram

scara, ~i a

intors

fotoliul

catre mine.

- Vreti sa beti , 0 cafea cu mine?

,

- Cu placere.

_ te rog, doua mine:

Gerda! Adu,

~opti

doar pentru

ce~ti.

_

Cafeaua

ei e 0 spalatura

de vase, ~a

de slaba, ca

n-ar face rau nici unui

nou-nascut.

Gerda

ne aduse

mandra

doua

boluri

aburinde,

ca

si,

cum placerea noastra de a sta de yorba

bauturi era un omagiu adus talentului ei de bucatareasa.

in jurul

acestei

_

Doamna

Van A., m-a

tulburat

ce mi-ati

dat

de

infe'ks. in prima -Ce?

seara.

'

_

Ma consolez

repede de ceea ce m-a gonit din Pa-

ris: deci n-am pierdut mare lueru punand capat acelei legaturi: Amintifi-va ca mi-ari spus ca te vindeci numai

de ceea ce nu e important; ~i, din contra, nu te vindeci

de 0 iubire

esentiala.

,

21

- Am Vclzutodata un copac lovit de tramet ~im-am

simfit foarte aproape de acel copac. Sunt momente cand iei foe ~iarzi, ~ie intens ~iminunat. Dupa aceea, nu mai ramane decat cenu~a. Se intoarse spre mare.

niciodatii ca un butuc, chiar in

- Nu s-a pomenit

viafa, sa redevina arbore intreg. Avui atunci subit senzafia ca ~ezata

rotile, se confunda cu butucul acela ramas in pamant

in scaunul cu

- Am sentimentul

ca-mi vorbifi despre dumnea-

voastra, i-am spus cu blandefe.

Tresari. 0 nelini~te brusca, aproape de panica, ii puse in mi~care degetele ~i-i accelerii respirafia. Ca sa-~ivina in fire i~iapuca cea~ca,bau din cafea, se arse ~iavu 0 explozie de furie contra fierbin{elii.

M-am prefacut d

ii iau de buna diversiunea ~i i-am

diluat cafeaua cu pUfina apa.

sa-~i vina in fire, dar dupa aceea am

adaugat:

- Sa ~tifi, doamna Van A., eu nu va cer nimic, va respect secretul ~inu rna voi atinge de el.

Am ~teptat

j~isorbea cafeaua, sfredelindu-ma cu privirea, ca sa-mi

Puna la incercare sinceritatea;

Convinsa, i~iinclina capul ~iimi spuse murmurand:

ii intretineam

,

atentia. ,

- Mul{umesc.

Venise momentul sa-i ofer 0 carte de-a mea, cumpa- rata cu 0 zi in urma; am scos-o din buzunarul din spate.

- Uitafi, v-am adus romanul care, dupa mine, e eel

mai reu~it. ~ l-afi aprecia.

fi cople~it dad

Ma opri, parca stupefiata.

-

Eu? Dar

e imposibil.

22

intr-o buna zi l-a{i citi ~i

I~i duse mana la inima.

Afi infeIes doar ca nu citesc decat clasici. Nu ci-

_

tesc

-

Noutafi?

-

Da, apari{iile recente. ~tept.

 

-

~teptafi ce?

_

Sa fie confirmata

reputa{ia autorului,

sa aud

d

opera lui i~i meritii locul intr-o

biblioted

adevarara,

ci

,

 

-

Ca e mort? Asta vrefi sa spunefi?

Mi-a ie~it din gura farii sa vreau. Ma revolta s-o vad

pe Emma Van A. atat de nepasatoare fafa de prezentul meu.

_ Ei bine, atunci spunefi deschis: cei mai buni scri-

itori sunt moqi! Fifi sigura c-o sa-mi vina ~imie randul. Intr-o buna zi, moartea 0 sa rna consacre ~i pe mine, ~i

poate ci a doua zi rna vefi citi! De unde furia asta? Ce importanfa avea dad

~oara asta batrana imi aprecia sau nu scrisul? Ce nevoie

aveam eu s-o intereseze persoana mea? Se indrepta in fotoliu, ~i, cu toate ca ramanea mai scunda ca mine, rna privi cu dispref.

_ Draga domnule, avand in vedere varsta pe care 0

am ~i atacurile mele repetate, nu fifi atat de infatuat. Probabil am sa plec inaintea dumneavoastrii, chiar cu- rand. ~i disparifia nu-mi va conferi nici un talent. Nici

durrineavoastra, de altfel. Scaunul cu rotile se intoarse, facu apoi slalom prin- tre mobileIe bibliotecii.

nu ne yom in-

domni-

_ E trist, dar trebuie sa admitem:

tMnL

.•

Opri rOfilein fafa ferestrei monumentale spre mare.

care dadea

23

-

Se-ntampIa

uneori

ca oameni

facufi

sa se Infla-

-

Cine va Impiedica?

 

eareze

sa nu

triiiasea

marea

pasiune

ce Ie fusese

desti-

Tergiversa,

eaura ajutor

primprejur,

ochii Ii aIuneeara

nata,

din

prieina

ea unuI

e prea

tanar,

ceIaIaIt prea

In

varsta.

 
 

~i

continua

cu voce farii vlaga:

-

Pacat,

mi-ar

fi placut

sa va citesc

Ii

parea

sincer

rau.

Era

evident

ea femeia

asta

rna

descumpanea.

M-am

apropiat

de ea.

 
 

-

Doamna

Van A., a fost ridieoI

din partea

mea

sa

rna

Infurii,

sa va aduc

acest dar si , odios

sa

vi-l impun.

0 idiotenie , Va cer scuze.

 

Se

Intoarse

spre mine

~i am vazut

Iacrimi

In ochii

ei

de obieei uscati.

,

- ~

- Dece?

- Ce-ar fi daea nu mi-ar

o trecu

dori sa va citesc cartea, dar nu pot.

un fior de groaza

pIacea

doar

Ia ganduI

ista.

Vio-

lenta reactiei m-a emotionat. , zambetuI ~i mi-I Intoarse.

"

I-am zambito Imi remarea

-

-

-

Ar fi teribil:

Ca scriitor

Nu,

suntefi

prost,

atat de simpatie.

nu v-~

mai fi simpatie?

afi deveni ridieo!. Or eu pIasez literatura

arat

de sus, In cat nu

v-~

suporta

cu Intreaga

De ce atata chin

mediocritatea.

Vibra de sinceritate,

fiinfa, prea Intreaga.

pentru

cateva pa-

amandoi

Imi venea sa rad. gini? ~i dintr-odata Induiosatori.

mi se paru

ca devenisem

- Sa nu ne suparam,

poi romanuI,

~i sa vorbim

doamna

de aItceva.

Van A. Imi

iau Ina-

de-a lungul

reu~i sa formuleze

rafturilor

ca sa afle un punet

prima

oad,

dspunsul

nu

1l relua, pe ur-

de sprijin,

rna, glasul extenuat

scapa 0 yorba:

-Eu.

 

Suspina

~i rep eta

cu profunda

tristefe,

rispunsul:

-

Da,

eu

Ma stdpunse

cu privirea

~i rosti patim~a:

_

~tifi, am fost t:lnad,

am fost frumoasa.

 

De

ce-mi

zieea asta? Ce

legatura

avea? Ma

lisa

cu

gura cascara.

Insista,

_ Da, eram Incantatoare.

- Sunt sigur.

dand

din cap:

~i am fost iubita!

Ma cantari

- N u, nu rna credeti!,

- Bada

_ importanfa.

Infuriata.

N-are

PUfin Imi pasa ce crede lumea

despre mine, sau ce-a crezut.

pasa, dar chiar

s-au povestit.

~i

la originea

eu sunt

Eu Ie-am provocat.

nu

numai

ca nu-mi

tuturor

erorilor

care

_ Ce s-a spus In legatud

cu dumneavoastd,

doam-

na Van A.?

-

Dupa

- Nimic.

Dadu

Ei, nimie.

un timp:

Absolut

din umeri.

nimic.

- Nici asta nu se poate.

- De ce?

-

- nu v-a spus nimic?

Gerda

 

- .Despre

ce?

sa vorbim.

Fiindea

nu pot sa poves-

_ Despre

acest

nimic.

Familia

mea

e de parere

di

Nu

se poate

tesc ceea ce vreau.

viata , mea a fost vida. Spuneti

'

sincer

24

~

25

- Hmm

- Vederi? I-a sdipat! Viara mea e nimic. ~i totu~i, a

fost 0 viar a bogata. E foane neadevarat acest nimic. M-am apropiat de ea.

- Vreri sa-mi povestiri?

- N u. Am promis.

- Poftim?

- Am promis sa pastrez secretul.

- Fara de cine? Fap:!de ce?

-

Dad

raspund Inseamna d

Incep sa tradez

Femeia asta rna buimacea: domni~oara asta batrana ascundea un temperament puternic, 0relit, ~idadea do-

ascufita, folosin-

vada de Inver~unare ~i de 0 inteligenra

du-se de cuvinte ca de ni~te pumnale. Se Intoarse spre mine.

- Am fost iubita, sa ~tiri. Cum rar e cineva iubit. ~i

am iubit. In acee~i masura. A, da, In acee~i masura, dad se poate spune

I se Incefo~ara ochii.

I-am pus mana pe umar ca s-o Incurajez.

- Nu e interzis sa poveste~ti 0 iubire.

- Mie Imi este. Pentru d asta implid importante.

personaje prea

I~i lovi genunchii

cu mainile, ca ~i cum impunea

dicere celor care voiau sa vorbeasd.

- Dupa ce n-am scos 0 yorba ataria ani, sa rup ta-

cerea acum? Efortul de-o viara sa fie In zadar? Degetele ei noduroase apucara cu nadejde ror ile sca- unului, Ie pusera In mi~care cu forra considerabila, ~i doamna Van A. ie~idin camera ca sa se Inchida In dor- mitor.

26

~

Cand am ie~it din Vila Circe, am dat pe trotuar de Gerda, care era ocupata sa sorteze gunoiul.

matusa dumneavoastra n-a trait

niciodata 0 mare pasiune?

_ Iri spun eu, sunt sigura. S-au facut adesea glume

s-ar fi petrecut ap ceva, pai ar fi po-

_ Sunteti sigura d

,

'

pe tema asta. Dad

vestit Inca de-acum un secol, doar ca s-o lase lumea-n

pace! Gerda facu un zgomot Innebunitor comprimand trei sticle de plastic.

_ Gerda, uite, convingerea mea e ca totu~i a existat

ceva.

_ Ei bine, se vede ca-fi c~tigi painea turnind go- go~i.Ai 0 imaginarie

ei scurte desfaceau ambalajele de carton de

parc-ar fi fost hirtie de rigari. Se opri brusc cu ochii r in - ta la doi pescaru~i, care tocmai zburau deasupra noastra.

_ Acum, daca tot nu te l~i, mi-aduc aminte de un-

Miinile

chiul Jan. Da, el 0 iubea tare mult pe matu~a Emma. Intr-o zi mi-a dezvaluit 0 chestie bizara: tori barbafii care i-au facut curte matu~ii Emma ~i-au luat pan a la urma

talpasita. ,

,

-

De ce?

-

Ii Impro~ca pe tori cu tot felul de rautari.

-

Ea, capabila de rautari?

Asta ne zicea de multe ori unchiul Jan. ~i uite

_

rezultatul! Nici unul nu era dispus sa-nghita ~a ceva.

_ Daca analiziim ce povestea unchiul dumneavoastra

Jan, arzice ca mai curand ea nu I-a vrut pe nici unul. Gerda, luata prin surprindere, nu dadu curs acestui

punct de vedere. lar eu am continuat:

27

-

Daea

era la fe1 de exigentii

cu barbafii

cum

e cu

scriitorii,

putem

fi siguri ea nici unul

nu s-a bucurat

de

g

, fa.cea ea ce fa.cea si-i , descuraJ'a. In fond,

ratiile

ei. De vreme

ce nu intalnea

destui

barbati

,

buni,

matusa

dumnea-

,

voastra

do rea sa ramana

independenta!

-

Tot ce se poate,

spuse nepoata

fa.ra tragere de ini-

rna, renunrand,

sa rna mai contrazica.

-

~i de unde

~tim ca nu-i

respingea

ca sa apere 10-

cuI unuia pe care-I proteja, voia sa vorbeasea? '

ace1 unic

barbat

de care nu

-

Matu~a Emma?

0 viafa dubIa? Hm

sarmana

Gerda

bombani,

sceptiea.

Pe ea n-o interesa

matu~a

Emma decat in stare de victima,

tinea

Ia ea doar

din

,

mila, chiar cu un dram de dispref;

de in data

ce i se da-

dea de presupus

c-ar putea

exista 0 motivafie

sau ceva

ascuns in spate1e componamentului matu~ii, nu mai pleca urechea. Misterul nu-i starnea nici 0 curiozitate, ~i nici explicafiile, daea nu erau meschine. Gerda fa.cea

pane din tagma ace10r oameni pentru care a infe1ege in-

semna

erau apa de ploaie.

a denigra,

pentru

care romanescul

sau sublimul

~ fi vrut sa merg 0 zi intreaga,

dar vremea imi scuna

plimbarea. Nu numai vantul ostil imi tulbura concen- trarea, dar ~i norii cenu~ii, care pana la urma s-au des- earcat in ropote de picaturi gre1e ~i reci.

Dupa

doua

ore, m-am

refugiat

in

vila ~i, de

in data

ce-am intrat,

Gerda, cuprinsa de panica, rna Iua cu asalt

excIamand:

-

M-am

Matu~a-i

simtit '

cand plecasem, criza de inima.

28

~

Ia spital,

a avut un atac!

vinovat:

atat

incat

emofiile

de

ii decIan~asera

mult

tuna

si , fulgera pesemne

~

- Ce spun doctorii?

- Te ~teptam sa vii ca sa mergem Ia spital. Eu plec

acum.

- Vrefi sa va insotesc?

_ Ascultii, ea e bolnava,

nu

eu. Ai ~i tu bicicleta,

nu? Ca spitalul nu-i la doi p~i. Ia stai nite1. ~a-i mai

bine. Yin imediat.

cercetat salonul. Ca

sa-mi pacalesc ingrijorarea, studiam continutul rafturilor. Erau, desigur, clasici ai literaturii universale, dar printre ei vedeam ~icoleqiile complete ale unor scriitori care avu- sesera candva epoca lor de glorie, dar earora azi nimeni nu le mai acorda nici urma de apreciere. Dintr-odata, am inceput sa cuget la succese1e efemere, la caracterul tranzitoriu al oriearei ce1ebritiiti. Perspective1e care-mi apareau in minte rna chinuiau. Daea azi am cititori, maine voi mai avea? in prostia lor, scriitorii presupun ea scapa conditiei de muritori numai pentru ca lasa ceva in urma; dar ace1 ceva cat timp dureaza? Daea ~tiu cum sa rna adresez unui cititor al secolului XXI, ce pot ~ti despre cititorul secolului XXIII? ~i intrebarea ins~i nu este oare aroganta? N-ar trebui s-o suprim? N-ar trebui sa rna descotorosesc de pretentia asta? Sa accept ea tra- iesc in prezent, doar in prezent, sa rna bucur de ceea ce

Am

profitat

de

lipsa

ei

~i am

este,

cugetarile

mele imi sporised ingrijorarea cu privire la sanatatea

Emmei,

fa.d sa sper F1ra sa-mi

la ce va fi? dau

seama

ea, prin

analogie,

am cazut intr-o

stare de apatie.

Am tresarit

cand

Gerda

a strigat,

dand

drumul

u~ii

de la intrare

_

Nu-i

sa se tranteasea:

prea gray. S-a trezit. 0 sa-~i revina. A seapat

~i de data asta.

29

-

Ce bine! Asadar, a fost 0 alertii falsa.

)

 

-

Da, doctorii

0 mai rin un timp

sub observarie,

pe

urma

0 sa-i dea drumul

acasa.

 

o contemplam

pe Gerda

cea rustid,

cu umerii

ei la

fel de lari ca ~i bazinul, tice, cu brate seurte.

)

cu chipul

stropit

de pete

ro~ie-

-

Ridid

- Saraca, nu rna are decat pe mine!

Sunteti , foarte atasata de matusa dumneavoastra?

,

,

din umeri

si spuse, ca si , cum era ceva evident:

)

Dupa

care facu stanga-mprejur cratitele.

)

~i pled

sa-~i zanga-

neasd

Zilele urmatoare au fost destul de neplacute. Gerda imi servea eu pidtura ~tirile despre mat~a ei, care tot nu mai venea. Pe urma, ca si cum Emma Van A. incetase sa apere or~ul cu trupul ei £lrav, Ostende fu invadata de turi~ti.

)

In-

, totdeauna Inceputul sezonului de vacanra in stariunile din nord ~i, Incepand cu Vinerea Mare, strazile, magazi- nele, plajele debordau de vizitatori care vorbeau tot fe- luI de limbi - engleza, german a, italiana, spaniola, turca, franeeza -, neerlandeza pastrandu-~i supremaria. Cupluri si familii soseau In hoarde si atatea drucioare laolaltii nu mai vazusem niciodata; pard era 0 cre~a; plaja era Impanzitii de mii de trupuri, cu toate d ter- mometrul nu arata mai mult de ~aptesprezece grade, iar vantul continua sa ne intre In oase. Barbarii, mai viteji decat femeile, I~i expuneau torsurile unui soare palid; dezgolindu-se, voiau sa-~i arate mai curand vitejia decat fumuserea; participau la 0 competirie tacita, proprie~ masculilor, care n-avea de-a face cu femelele; prudenri totu~i, aveau pe ei pantaloni lungi sau aproape lungi,

Sarbatorile

de Pasti

-

eu nu stiam

,

asta -

marcau

,

,

30

~

curajul limitandu-se la bust. Eu, care Imi petrecusem verile pe malul Mediteranei, eram surprins d nu ve-

dearn decat doua culori de piele, alba sau ro~ie, brunul £lind rar. Nimeni nu era bronzat In popularia asta nordica: doar paloare, sau arsuri. Intre livizi ~i stacojii, numai tinerii turci arborau, oarecum J' enati, 0 carnatie caramel. Se adunau repede, repede In grup ~i ramaneau

oameni ~i tra- aveau voie pe

plaja; bicicletele Inchiriate nu avansau mai deloe, alte

vehicule eu pedale ~i mai purin, ~a d Induram haosul

asta ca pe 0 invazie. Insa cu ee drept foloseam eu cuvan-

tul asta? Cum sider barbari

cateva zile Inaintea lor? Era de-ajuns d locuiam la

Emma

importanra. Oricum, mi se parea d, odatii cu gazda, mi

se rapise ~i Ostende.

)

)

Impreuna. Ciinii circulau eu greu printre geau de lesa sa mearga pe nisip, dar nu

de rna rna simteam

pe ceilalri,

doar

)

£lindd

Indreptiitit ,

sosisem

sa-i con-

cu numai

Van A. ca sa rna ~i transform In indigen? N-avea

~adar,

am

fost fericit

cand

a sosit

m~ina

Salvarii,

care 0 aducea pe Emma la Vila Circe. In£lrmierii 0 ~e-

zara

batrana doamna 0 plietisea eonversaria cu Gerda, £lind-

d-mi tot arunca cate 0 privire, Incurajandu-ma sa ra-

man In salon.

cea-

iul,tEmma Van A. se Intoarse dtre mine. Ceva se schim-

base. Se observa un fel de hotiirare. M-am apropiat.

pe fotoliul rulant din hoI, ~i am avut senzaria d pe

c;and

Gerda

disparu

In budtiirie

sa pregateasd

1

II

- a fost Ia clinid?

Cum

- deosebit.

Nimic

Ba da, eel mai greu de suportat

a

fost s-aod cum I~iagita Gerda andrelele la dpataiul meu.

Trist, nu? Cum are un moment liber,

ea mana pe 0 carte, brodeaza, tortureaza cro~eta, chinuie

In loc sa puna

~i

31

lana,

lueruri

din astea. Detest

femeile

care se oeupa

eu

- Furia eonstrangerii.

luerul de mana. ~i barbafii au oroare de ele. De altfel,

Ii sdipira

oehii, eeea ee prevestea

ea raspunsul

meu Ii

uitafi-va la farancile din insulele Aran, In nordul Irlan-

daduse

euraj.

dei! Barbafii Ii se Intore acasa - daca se-ntore - doar eu

-

Exact.

~i eu, Intr-o

zi, aeum

treizeci

de ani,

am

epavele, seuipafi de valuri, ro~i de sare, iar ele nu-i reeu-

fost obligata

sa arune In ~emineu vorbele ~i fotografiile

nose decat dupa punetele puloverului! Asta Ie ~teapta pe femeile eare-~i ocupa timpul eu tricotatul: nu atrag decat cadavre! Trebuie sa va vorbese.

-

Se-ntelege.,

pul eonvaleseenfei

Preferati, sa rna mut altundeva dumneavoastra?

In tim-

-

pentru

Nu,

dimpotriva.

Vreau

foarte

ea vreau sa starn de yorba.

- eu

placere.

mult

sa ramanefi

- Aeceptafi sa luafi masa eu mine? Gerda nu e mai

buna nici la gatit decat la mcut eeai, dar am s-o rog sa pre-

gateasci

unul din eele doua feluri pe care nu Ie rateaza.

-

Ma

bueur

tare mult.

~i sunt

Incantat

sa va vad

remeuta.

-

0,

nu

m-am

remeut.

Pana

la urma

inima

asta

paeatoasa

0 sa eedeze. Toemai

din eauza asta vreau sa va

vorbese.

~teptam

eu nerabdare

cina.

Imi

de

visatoarea

mea dedt

voisem

fusese mai dor si , simteam ,

sa reeunose

ea

acum

era dispusa

sa faea unele eonfidenfe.

In seara aeeea la ora opt,

de Indata

ee Gerda

se urea

pe bicideta ea sa ajunga la ea aeasa ~i noi abia Ineepu-

seram

sa gustam

din

aperitive,

Emma

se apleea

Inspre

mine.

-

Vi s-a Intamplat

vreodata

sa ardefi

serisori?

32

-Da.

-

'i

y

ee-ati simtit?

,

,

 

barbatului

pe eare-l

iubeam.

Aeolo,

In flaeari,

erau ur-

mele

tangibile

ale

destinului

meu, pe eare-l vedeam

disparand;

eu toate

ca meeam

saerificiul

asta plangand,

simteam

ea forul

meu

interior

nu era atins; Imi rama-

,

neau amintirile, pentru totdeauna.

meni

Imi spuneam

niciodata

n-o sa-mi poata

arde amintirile.

ea ni-

Ma privea eu tristefe.

-

M-am

In~elat. ]oi, dnd

am avut al treilea infarct,

am descoperit Si ea moartea

treaba

, m-am hotarat sa va povestese tot.

ea boala

e pe eale sa-mi

arda amintirile.

va desavarsi

"

asta. Asa ea, la spital,

- De ce mie?

- seriitor.

-

-

- Doriti sa seriu ee-mi veti destainui.

Sunteti

N u m-ati

,

Dar sunteti

,

eitit.

seriitor.

,

,

,

Se-nfelege

- ea nu.

- Atunci?

- seriitor.

Sunteti

,

asta Inseamna

ea va intereseaza

eeilalfi oameni.

Am doar nevoie de pUfina euriozitate.

I-~tn atins usor mana,

,

surazand.

- In eazul asta, m-ati

Imi zambi la randu-i,

nimerit . jenata de familiaritatea

.

rasp un-

sului meu. Tu~i tie dteva

ori, netezi

eu unghia

marginea

farfu-

riei, ~i, eu pleoapele

pleeate,

l~i Incepu

povestea.

 

33

"intr-o dimineafa, acum mai bine de cincizecide ani, m-am trezit cu convingerea ca avea sa mi se intample ceva important. Sa fi fost 0 premonifie, sau 0 amintire? Un mesaj pe care-l primeam din viitor, sau continuam un vis in parte uitat? Era, oricum, un murmur al des- tinului, care, profitand de somnul meu, instalase in fiinfa mea aceasta certitudine: urma sa se produca un eveniment. ~tifi cat de proste~te te compoqi dupa astfel de licaeiri: vrei sa ghice~ti ce-o sa se intample ~i, tot ~- teptand, deformezi totul. ~adar, la micul dejun mi-am imaginat mai multe intrigi: se va intoarce tata din Mri- ca, unde locuia pe-atunci; po~t~ul imi va aduce 0 scri- soare de la un editor care se oferea sa-mi publice poemele din adolescenfa; imi voi revedea cel mai bun prieten din copilarie.

, N u a sunat nimeni la u~a.~i incarcatura navei din Congo

nu-l confinea ~ipe tata. Pe scurt, nu-mi ramanea decat sa rad de entuziasmul meu matinal, sa-mi spun ca fusese 0 nebunie. Pe la mij- locul dupa-amiezii, am plecat la plimbare pe farmul marii cu Bobby, prepelicarul meu de atunci; dar tot mai

scrutam valurile, in ideea ca s-ar intampla totu~i minu-

nea

pe mare, iar plaja era era absolut goala. Inaintam incet, cu gandul sa-mi inec deziluzia in oboseala. C:1inele,infelegand ca plimbarea se va prelungi, gasise 0 jucarie veche ~i mi-o adusese sa ne amuzam amandoi cu ea. a zbughi catre 0 duna unde 0 azvarli- sem eu, dar, dintr-odata, se opri, alerga inapoi de parca" fusese infepat de ceva, ~ise puse pe latrat.

Ziua mi-a destramat

iluziile. Postasul m-a ignorat.

,

Din pricina vantului, nu era nici 0 ambarcafiune

34

Degeaba incercam eu sa-l potolesc. I-am controlat pernifele sa vad daca nu-l mu~case vreun animal, ~i pe urma, razand de el, am pornit dupa jucarie. Din maeacini~ a aparut un barbat. Era gol. Vazandu-ma, smulse repede un manunchi de iarba, cu care ~i-a acoperit sexul.

- Va implor, domni~oara, nu va temefi de mine.

Eu, departe de-a rna teme, rna gandeam la cu totul

altceva. Sincer vorbind, 11 gaseam atat de

~iirezistibil de atragator, incat imi taiase rasuflarea. I~i intinse 0 mana rugatoare inspre mine, asiguran- du-ma parca de bunele lui intenfii.

robust, de viril

- Afi putea, va rog, sa rna ajutafi? Am observat ca-i tremura bratul.

-

Deci tremura de Frigo

- Va e frig?

- Putin.

,

mi-am pierdut hainele

Nu mai am

,

Litota dovedea ca era bine-crescut. Am cautat repede o solutie.

,

- Dorifi sa va aduc ni~te haine?

- Da, mulfumesc, da.

Calculam totu~i cat timp va dura.

-';:

problema

e ca-mi va lua doua ore. Una la dus,

una la-ntors. ~i pana atunci vefi fi congelat. Mai ales ca vantul se inteteste si se lasa noaptea. N-am mai ~teptat ~imi-am descheiat pelerina.

- "tJitafi,punefi-va asta ~ivenifi cu mine. E solutia cea mai buna.

"

,

-

Dar

dar

0 sa racifi.

35

-

Hai

sa mergem,

eu mai

am

0 bluza

cu maneca

ochiului,

de teama

ca vantul

ar ridica

stofa pelerinei

~i

lunga

~i un pulover,

pe cand

dumneavoastra

n-aveti

ni-

privirea mea ar parea necuviincioasa. Pana la urma, mer-

mic. In orice caz, este exclus sa traversez

plaja alaturi

de

suI mi s-a Ingreunat,

omoplatii

mi s-au crispat

~i mi-a

un barbat

gol. Ori luati pelerina,

ori ramaneti

aici.

- ~tept

aiei.

- Cata Incredere,

am spus razand, dandu-mi

imediat

seama de comicul

sa, sa nu rna mai Intorc?

situatiei.

Ce-ar

fi ca odata

ajunsa aca-

- N -ati face asta!

-

De unde

0

stiti? N u v-a spus nimeni

, pe care ii gasesc goi prin

~i el intr-un

,

ras zgomotos.

sa-mi pun

pelerina

cum

Ii tratez

eu pe barbatii

A

-

izbucnit

Bine.

maracini~uri.

dumneavoastra

~i va

multumesc.

 

M-am

apropiat

de el, ~i, ca sa nu-~i dezgoleasca sexul

ridicand

mainile,

i-am potrivit

eu stofa pe umeri.

Usurat,

"

mica pentru

s-a infa.surat in pelerina

trupullui

voinie.

de lana, desi , era prea

-

Ma cheama

Guillaume,

a exclamat

el,

ca si cum

 

,

socotea

ca venise momentul

prezentarilor.

-

Emma,

am spus eu.

Prop un

sa nu mai

vorbim

~i

sa ajungem cat mai repede la mine lnainte sa inghetam

bocna.

Intelegeti? , ,

Inaintam

Din

in contra

In

vantului.

care

momentul

ca nimic

am fi mai neplaeut

In vreme

stabilit

destinatia,

,

decat

am

simtit

pe jos ca mijloc

tara tel e 0 adevarata plaeere, orice deplasare pare inter- minabila.

mersul

nu putea

de locomotie.

ce hoinareala

Din

fericire,

cuplul

nostru

straniu

nu a intalnit

pe,

nimeni.

intimidata, abia daca indrazneam sa-l privesc cu coada

Intrucat

taeeam

amandoi,

rna simteam

,

tot mai

36

~

1ntepenit

Cand

ceafa.

am

ajuns

in fine

la mine

acasa, in adapostul

Vilei Circe, I-am infofolit in pledurile din salon, am dat fuga la bucatarie ~i am pus apa la Incalzit. M-am trans- format la repezeala in buna menajera, eu, inapta, stan-

gacea. In timp ce aranjam ni~te biscuiti pe 0 farfurie, mi-am dat seam a ca tocmai adusesem In caminul meu un necunoscut exact in ziua cand eram tara personal de serviciu. Mi-am repro~at neincrederea asta meschina, am apucat platoul cu ceaiul aburind ~i m-am indreptat cu pa~i repezi spre biblioteca.

Ma a~tepta cu zambetul

pe buze,

dardaind,

zgribulit

pe canapea.

- Multumesc.

,

Ii descopeream

inca 0 data obrazul cu trasaturi fru-

moase, regulate, ochii limpezi, parul buclat, lung, au- riu, buzele carnoase, gatul suplu, cu tendoane puternice. Un pidor era in afara pledului ~i i-am observat pulpa, neteda, fusiforma, tara par, ca 0 marmura antica. Salo- nul meu gazduia 0 statuie greaca, pe Antinous, idolatrizat de imparatul Hadrian, acel splendid tanar care se aruncase din melancolie in apele albastre ale Mediteranei, ~i rea-

paro'se intact in acea dimineata din valurile verzi ale

Marii

Nordului.

Ma treceau

fiori reci.

Reactia ,

- Ati inghept

mea il insela. ,

din cauza mea! Imi pare rau.

--Nu,

nu, 0 sa-mi

revin

foarte

repede.

0

sa fac

focul.

-

Vretisa

va ajut?

 

37

-

Potoliti-va! Cata vreme n-ati gasit 0 metoda de-a

.

.

innoda pledurile astea ca sa nu riscafi indecenfa, va sfa- tuiesc sa ramanefi nemi~cat pe canapea.

Nu rna pricepeam deloc sa fac focul, dar am izbutit sa obfin ni~te scantei; foarte repede, in timp ce serveam ceaiul, flacarile au inceput sa cuprinda butucii.

- Va datorez cateva preciziiri, spuse el, savurand prima inghifitura de ceai.

- Nu-mi datorafi nimic, ~i am oroare de preciziiri.

- Dupa dumneavoastra, ce credefi d s-a intamplat?

Nu stiu. , Improvizez: v-ati , nascut azi-dimineata, ati ie~it dinapa.

-

,

- Sau?

- Erari in indrdtura de sclavi a unui vapor care

naviga spre Americi; dar vasul a fost atacat de pirafi, s-a scufundat in apele din preajma or~ului, ~i dumnea- voastra, in mod miraculos, ari scapat din lanruri ~i afi

inotat

pan a la farm.

-

De ce sa fi fost facut sclav?

-

0 neinfelegere ingrozitoare. 0 eroare judiciara.

-

A, vad d sunteri de partea mea.

-

Absolut.

Se inveselise.A facut un gest catre miile de dqi

jur.

- Citiri?

din

- Da, am invarat alfabetul acum cafiva ani, ~i-mi e de mare folos.

-

averi

Dar nu alfabetul e sursa imaginafiei pe care-o .

- Mi s-au facut multe repro~uri din cauza imagi-_

nariei. Ca ~icum ar fi un defect. Dumneavoastra ce pa- rere avefi despre imaginafia mea?

- Imi place teribil, imi spuse in ~oapta cu un zam-

bet care rna tulbura. Dintr-odata, am amufit. Inspirafia rna parasea ~i in locul ei se instala nelini~tea. Ce eram pe cale sa fac, sin- gura in toad casa, cu un necunoscut pe care-l intalnisem

gol intr-un tufi~? Logic vorbind, ar fi

frid. De altfel, aveam chiar un profund sentiment d

rna confrunt cu ceva periculos. Am incercat sa rafionez pUfin.

trebuit sa-mi fie

- Cat timp ari pandit acolo, in spatele dunelor, sa aparii cineva?

- Ore intregi. Mai oprisem doua trecatoare inaintea

dumneavoastra. Au luat-o la fuga inainte sa Ie pot ex-

plica ceva. Le-am speriat.

- Cu rinuta, poate?

- Da, finuta. Era totu~i finuta cea mai simpla pe

care 0 gasisem. Am ras amandoi cat se poate de firesc.

- Totul s-a petrecut din vina mea, continua el. Lo-

cuiesc cateva saptamani nu departe de aici impreuna cu familia, ~i in dimineap asta mi-era dor sa fac 0 baie in mare. Am parcat m~ina in spatele dunelor, intr-un loc pe care sa-I pot identifica, ~i pe urma, de vreme ce nu era nimeni prin preajma, dar absolut nimeni, mi-am lasat hainele sub un pietroi ~iam inotat 0 vreme. Cand arrt'pus din nou piciorul pe uscat, n-am mai gasit nici

pietroiul, nici hainele, nici m~ina.

-

_0 Nu sunt sigur dad

Disparute? Furate?

am ie~it la mal in acel~i loc,

fiindci nu recuno~team locul decat foarte aproximativ. Ce seamana cel mai mult cu nisipul, dad nu nisipul?

- ~i cu stanca, dad

nu 0 srand?

-

Exact. Din

cauza asta nu v-am prop us sa cautam

-

Ce importanfa

are cine suntem?

Dumneavoastrii

m~ina

in spatele dunelor,

pentru

ca nu ~tiu unde se aHa.

suntefi

0 splendida

statuie insuHefita,

pe care am cules-o

 

-

Suntefi

zapacit?

 

-

Era arat de irezistibila

dorinp

de-a

pluti

gol pe

val

Chemarea

largului

marii.

 

-

Va infeleg.

$i era adevarat:

il infelegeam.

Trebuia

sa fie 0 persoa-

na singuratica,

exaltat in sanul naturii.

la

fel ca

mine, Si , totusi, ,

daca

se simfea

atat

am avut 0 banuiala.

de

-

- Din caIatorie, da. Din valuri, nu. Imi do ream sa

Intentionati "

sa va intoarceti?

,

plutesc a~a, la infinit.

M-a privit

- Nu sunt sinuciga~, daca asta era sensul intrebarii.

- Da, iista era.

- Ma joc mereu cu primejdia,

cu atenfie

~i a adaugat

agale:

vibrez cand rna pun

in pericol,

~i sigur, intr-o

buna

zi 0

sa fac ceva

de

0

im-

prudenfa

iremediabila,

dar n-am

deloc dorinp

sa mor.

-

- Exact.

- ~i de-a evada

Emofionat

Mai curand

dorinta ,

sa traiti. ,

de riispunsul

meu, i~i trase mai in sus ple-

mea, care-l

dul, vrand parca sa se apere de perspicacitatea jena.

- Cine suntefi dumneavoastra? m-a intrebat.

-

- Salvatoarea mea, imi ~opti cu un suras.

-

Cine

Si

,

in

credeti

ca sunt?

,

afarii de asta? Hai imaginafie!

sa vedem

daca

dumeavoastrii

aveti

,

si ,

- 0, rna tern ca eu posed doar alfabetul, nu ~i ima- ~

ginafia.

40

de pe plaja, am dezmorfit-o,

~i carda

Ii

voi da haine

ca

s-o restitui

cUfand sotiei.

 
 

,

Se incrunta.

 

-

Pentru

ce-mi

vorbiti

de sotia ,

mea? Nu

sunt

ca-

satorit.

,

-

Scuzafi-ma,

imi spuneafi

pUfin mai inainte

 

-

De familie.

Stau

aici cu familia.

Parinti,

,

unchi,

veri. Ce proastil. eram! Ii spusesem

cat de frumos

e pentru

ca-l credeam insurat,

dar acum

eram

descumpanita,

de

parca eu devenism impudica,

goala

in

ochii

lui.

M-a

privit

insistent.

-

~i dumneavoastra

sOful dumneavoastra

nu-i

aici?

-

Nu.

In momentul

asta, nu.

 

Sperase

sa primeasca

un riispuns

mai detaliat.

Ca sa

cfujtig timp de gandire, m-am repezit sa rna ocup de

foc

dispara; dar nici nu

rna puteam hotil.ri sa-i dezvaIui ca locuiam de una sin-

gura in toata casa. Daca ar profita

sa constat cat de tare-mi pliicea acest

barbat, ~i nu rna grabeam deloc sa

Ma tulbura

Sa faca ce, in fond? Sa rna seduca?

N-aveam nimic impotriva. Sa rna jefuiasca? Datil. fiind fintfta lui, mai degraba el era jefuitul, nu hOful. Sa rna

brutalizeze?

N u parea violent.

Mi-am

reluat

locul ~i I-am intrebat

brusc:

-

Suntefi

periculos?

 

---8epinde

pentru

cine

Pentru

pe~ti, pentru

ie-

puri, fazani, sunt, fiindca practic pescuitul ~i vanatoarea.

In afarii de asta

41

- Ii detest pe vanatori.

- Inseamna di rna detestafi.

Ma privea cu un suras de neincredere. Eu m-am ~e- zat din nou In fata lui.

,

- 0 sa va schimb parerea

- Ne cuno~tem

de cateva minute ~i vrefi deja sa

rna schimbafi?

- N u ne cuno~tem

A continuat

deloe.

cu voce joasa dupa ce ~i-a potrivit mai

bine pledurile pe umeri:

- Ca raspuns la Intrebarea dumneavoastra,

n-avefi

de ce va teme de mine. Va SUntteribil de recunoscitor

ci

acum abuzez de timpul dumneavoastra

m-afi salvat, ci n-afi ezitat sa-mi deschidefi u~a. Dar ~

putea sa

A ras, apoi s-a ~ezat din nou pe canapea.

- Oricum, un sOfe foarte util.

- Uf, simt ci n-o sa rna prapadesc dupa ce-mi vefi

Ia ce mi-ar putea servi un

spune! Dar, hai,

sot? Hai, sa vedem ce

,

,

- Sa va fina companie.

-

- Sa va Insofeasci Ia plaja.

- Ma Insofe~te prepeHcarul meu, Bobby.

- Sa va deschida up ~i sa se dea deoparte ca sa

Amciqile.

intrati undeva.

,

- N-am nici 0 problema cu u~ile, ~i nu mi-ar pla-

cea un barbat care se da deoparte. Nu, nu-i de-ajuns. La

ce altceva mi-ar servi?

dau un telefon ca sa vina cineva sa rna ia?

-

V-ar strange In brafe, v-ar mangaia gatul, v-ar sa-

-

Sigur ca da. Afi vrea sa facefi mai Intai 0 baie? Ca

ruta.

sa va IncaIzifi.

-

Da, ~a mai merge. ~i pe urma?

- Nu Indraznisem sa va cer ~a ceva.

Ne-am ridicat amandoi In picioare.

- daci afi avea cumva ni~te haine

-

Haine?

- Da, 0 cim~a, un pantalon, pe care vi Ie voi tri- mite Inapoi, spaIate ~i caIcate, va promit.

-

- De-ale sOfului dumneavoastra?

-

In clipa aceea am racut amandoi. A zambito Eu, Ia

n-am aici haine de barbat.

Dar ci

PaL

n-am sOf.

fel. Mi-am dat drumullntr-un

tara articulatii.

,

fotoHu, ca 0 marioneta

- Imi pare rau ci n-am un sOf ca sa va pot scoate

din Incurcitura, dar pana acum nu mi-a trecut niciodata' prin cap ci un sOfmi-ar putea fi de folos.

- ~i pe urma v-ar duce Intr-un pat ~i v-ar face fericita. -A,da?

-

- Ar reu~i?

- Nu-i poate fi greu unui barb at sa va adore.

-

- Pentru ci suntefi adorabila.

Ne apropiaseram unul de altul In mod irezistibil ~i

V-ar adora.

De ce?

tara sa ne dam seama.

-

Trebuie sa rna casatoresc ca sa obtin,

asa,

ceva? Un

iubit n-ar fi suficient pentru rolul asta?

-ooBa da

Apoi, deodata, i s-a crispat fafa. S-a trantit pe spate,

Incuviinfa el dintr-o suflare.

s-a acoperit

cu pledurile,

s-a Indreptat

din nou,

~i-a

plimbat

sa vorbeasd,

nelini~tit

ochii pe zidurile

din jur ~i a continuat

dar Cll alta voce ~i alta diqie.

dar nu rna

port frumos cu dumneavoastrcl. Averi atata farmec d uit imprejurarile care va constrang sa rna ascultari ~i-mi

Permit

atitudinea

de

- Imi pare nespus

de rau, domni~oara,